ÎN ACEST NUMĂR:

1. Spiritualitatea, știința spiritului. 2. Ce este "Garantul de Amiciție"? 3. Recomandare de Carte: ”Ecumenismul văzut de un Franc-Mason de Tradiție” de Yves Marsaudon 4. Litera ”G”. 5. Franc-masoneria în raporturile ei cu timpul.

SPIRITUALITATEA, ȘTIINȚA SPIRITULUI

Orice Ordin Inițiatic,

indiferent de specificul și filiația sa, își dorește a apropia omul de latura sa spirituală, de a contopi în Inițiat materia cu spiritul în armonie, în echilibru perfect. Franc-masoneria nu face excepție de la regulă și prin instrumentarul ei inițiatic, împrumutat de la ghildele de cioplitori de piatră, zidari liberi, urmărește să perfecționeze omul, ceea ce înseamnă de fapt, desăvârșirea echilibrului în relația spirit-materie.

De la început vreau să stabilesc clar diferența între spiritualitate și spiritism, cel din urmă fiind o practică care se pretinde a fi eficientă în a comunica cu spiritele persoanelor decedate, prin intermediul unui ”medium”. Nu asta face subiectul acestui fragment de arhitectură ci spiritualitatea, știința spiritului.

Am fi ignoranți să pretindem că am putea defini spiritualitatea în termeni preciși

pentru că anumite concepte nu sunt abordabile în acest fel, la un mod general. Putem enunța ceea ce înțelegem noi prin spiritualitate sau gândurile și emoțiile pe care le trezește abordarea acestei laturi a noastre, dar nu vom reuși, oricât ne-am strădui, să dăm o definiție universal valabilă. De ce este așa? Pentru simplul fapt că anumite aspecte ale vieții nu sunt făcute pentru a fi discutate ci trăite și simțite. Cine poate da o definiție universal valabilă iubirii? Și mai mult, cine poate da o definiție universal valabilă divinității?

Totuși am decis să scriu despre acest subiect, să îmi exprim tocmai acele trăiri și simțiri personale, în scopul de a vă trezi interesul și de a vă deschide apetitul pentru o viitoare explorare individuală a laturii de cele mai multe ori neglijată.

Dar de ce am afirmat că spiritualitatea, asupra căreia am

2

convenit că nu poate fi definită universal, ar fi știința spiritului? Știința, este definită ca fiind cumulul informațiilor asupra unui subiect, informații descoperite ca urmare a unei cercetări teoretice materializată prin experimente. Găsim în DEX (2009) următoarele definiții ale științei:

”1. Tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu. 2. Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor. 3. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție.”

Știința înseamnă în primul rând cunoaștere, iar orice fel de abordare personală a spiritualității ne aduce această cunoaștere a spiritului. Dar ce este spiritul? În termeni generali, foarte largi, spiritul este acel principiu invizibil regăsit în om, puterea auto-conștientă, auto-activă, rațională, care dă omului asemănarea cu divinitatea (Geneza 1:27 – ” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său”). Spiritul este în antiteză cu materia, iar împreună formează un întreb, ființa numită om. Sufletul, chiar dacă a fost mult timp folosit pentru a defini același lucru, cei doi termeni nu sunt sinonimi și definesc aspecte diferite. Pentru ocultiști spiritul și materia sunt cele două polarități ale aceluiași aspect, substanța cosmică inițială, astfel: - materia este substanța cristalizată sub formă fizică iar spiritul este substanța materializată la un nivel subtil sub formă invizibilă.

Aș mai adăuga celor de mai sus că materia este regăsită în toate aspectele vieții umane vizibile, fie ele de natură organică (plante, animale, bacterii, etc.) sau anorganică

(metale, pietre, aer, etc.), alchimiștii definind materia ca fiind compusă din cele patru elemente primordiale: pământ, apă, aer, foc. Spiritul funcționează în toate aspectele indefinite prin cele cinci simțuri, dar mai mult, el se regăsește și în materie, constituind principiul activ al acesteia, al cincilea element al alchimiștilor, care desăvârșește opera.

Pentru a înțelege mai bine diferența am să vă dau un exemplu. Nimeni nu poate nega existența minții omului, cu toate că ea este invizibilă și nepalpabilă. Astfel, putem afirma că mintea este o calitate spirituală a omului, la fel ca și conștiința lui. În concluzie, spiritul este cel care guvernează calitățile omului, iar în funcție de gradul de control exercitat asupra lor, acțiunile acestuia sunt juste și perfecte, sau nu.

Nu pot trece mai departe fără a preciza câteva din formele pe care le primește spiritualitatea ca practică în viața omului. Aici distingem două grupe generale. Prima este o exprimare colectivă, adică o practică în grup, care permite o mai bună cunoaștere a laturii spirituale a omului și avem aici ca exemple practicile religioase. Omul în cauză, merge alături de alți oameni fie la biserică, sinagogă, moschee sau templu, pentru a trăi manifestarea spiritului. A doua categorie o constituie practicile individuale, unde fiecare om își alege o metodă de a explora individual, în confortul intimității sale, latura sa spirituală. Aici avem exemple rugăciunile, tehnicile de meditație, tehnicile yoga, etc. Nu există un mod corect și unul greșit de a explora aspectele spirituale de către om, decât dacă prin această diferențiere se urmărește un scop economic, social sau politic. Astfel, fiecare este liber să își aleagă metoda pe care o folosește în căutările sale sub două cerințe - acestea să fie

3

validate de liberul său arbitru și să fie în acord cu voința sa.

Nu cred că există vre-un om în măsură să dicteze altui om corectitudinea abordărilor sale; nu putem afirma, fără a fi ignoranți, că o religie este mai bună decât cealaltă, sau dacă religia este bună sau nu, când vine vorba de o altă persoană. La fel nu putem afirma că o practică spirituală, oricât de abjectă ni s-ar părea, este greșită pentru altcineva, doar pentru că noi nu ne simțim atrași de aceasta. Când începem să înțelegem acest lucru, atunci vom crea mediul ideal în care fiecare individ este liber să își exploreze latura sa spirituală, așa cum simte el nevoia și în acel moment lumea va arăta altcumva, multe din problemele actuale fiind rezolvate.

Toate religiile insuflă practicanților că ei trebuie să caute mai întâi de toate regatul lui Dumnezeu, indiferent ce numea poartă sau ce formă primește. Același lucru îl face și cel care abordează individual aceste aspecte. În concluzie, pot afirma fără incertitudine că cineva care se preocupă de știința spiritului, cercetătorul spiritualității, este de fapt căutătorul împărăției cerurilor. Desigur folosesc aceste denumiri în cel mai universal sens posibil.

În cele ce urmează am să încerc să descriu sumar cele mai des întâlnite practici spirituale, astfel încât să fie mai limpede de ce consider spiritualitatea ca fiind o știință a spiritului și Franc-masonul un cercetător al acesteia.

Avem ca prima ramură spiritualitatea tradițională, adică cea religioasă. Aici găsim diversele religii de inspirație abrahamică precum Iudaismul (inclusiv Kabbalah), Creștinismul (cu toate denominațiile și formele de exprimare), Islamul (cei cinci piloni ai religiei, sufismul – latura ezoterică dar și Jihad-ul care în traducere înseamnă

”zbucium” – zbuciumul creat de lupta musulmanului împotriva pasiunilor sale). O mică paranteză absolut necesară: indiferent ce termeni ar folosi grupările extremiste sau teroriste pentru a justifica acțiunile lor, acestea nu reflectă nimic din contextul religios în care au apărut. Sunt doar niște termeni aleși arbitrar pentru a justifica acțiuni ce vizează activități economice și politice. Jihad-ul nu este o luptă a musulmanului cu toți cei de altă credință, ci este o luptă interioară cu dorințele și pasiunile sale, astfel încât el să devină un om mai bun, pe placul lui Allah pentru a-l putea cunoaște și sluji cât mai bine. Închid paranteza cu mențiunea că și Isus s-a luptat cu pasiunile sale pe care învingându-le a găsit uniunea cu Tatăl ceresc.

Tot în categoria spiritualității tradiționale avem religiile de origine asiatică precum Budismul, Hinduismul, Sikhismul, sau religiile africane care sunt promotoarele unei spiritualități care să aducă prosperitate societății și să elimine necazurile, manifestări ocazionale ale răului.

Spiritualitatea clasică este formată din practicile religioase ale diverselor popoare și au în centrul lor slujirea unui număr de zeități, fiecare responsabile de o anumită ramură a vieții omului pe pământ. Întâlnim astfel de sisteme deschise maselor dar cu un acces extrem de limitat lor, rezumat la închinări și jertfe către zeități, și o parte ascunsă, rezervată acelor câțiva dintre practicanți a căror înțelegere permite o abordare mai profundă. Exemple găsim suficiente la romani, greci, egipteni, babilonieni, etc.

Spiritualitatea modernă are și ea nenumărate ramuri, și desigur este concentrată în principal pe practicile individuale mai mult decât pe cele colective. Avem deci Transcendentalismul (ca protest la creștinism) și Universalismul

4

Unitarian (curent influențat de traducerea scrierilor hinduse) care afirmă validitatea tuturor religiilor pentru că Divinitatea creatoare iubește toți oamenii nu doar pe creștini. Regăsim mai târziu Teozofia, Antropozofia și Filozofia Perenă, mișcări și curente inspirate din scrierile hinduse. După al doilea Război Mondial apare o tendință ce poate fi descrisă prin ”spiritual dar nu religios”, curent care mută punctul de interes de la colectiv la individ și îl încurajează să se auto-descopere, auto-cunoască și să se auto-definească. Ca manifestare a acestei tendințe avem mișcarea New Age și nenumăratele sisteme ezoterice răsărite din ea.

Spiritualitatea contemporană încearcă să găsească o cale de mijloc între cele două precedente, caracteristică des întâlnită în ultimii ani în mai toate aspectele vieții omului, de la politic la social și de la filozofie la religie. Astfel, noul tip de spiritualitate îndrumă omul către o cale interioară personală, prin care acesta să reușească să identifice și să activeze facultățile sale spirituale, găsind totodată răspunsul la întrebările cele mai esențiale cu privire la ființa sa. Distingem și aici mai multe tipuri de spiritualitate, pe lângă cea care îmbrățișează ideile transcendentale: prima este o spiritualitate seculară, preocupată de latura umanistă și caracterul moral al individului drept cale de devenire spirituală; o a doua poate fi clasificată drept o psihologie spirituală, care se îngrijește mai mult de starea de bine a individului, psihic și fizic, folosind spiritualitatea ca mecanism de transmitere practicilor specifice. O a treia variantă de spiritualitate modernă constă în așa numitele practici ezoterice, magice, oculte, etc. pe care la întâlnim patronate de un șef (guru, lider spiritual, etc.) în

cadrul ordinelor și societăților inițiatice.

Ajung deci la un punct sensibil al spiritualității moderne, și anume practicile spirituale. Făcând referire mai sus la multitudinea de ordine și societăți inițiatice, vreau să dezvălui câteva amănunte despre funcționarea acestor organisme. Sub pretextul punerii la dispoziție către membri a unui corpus de cunoaștere inițiatică ce îi va permite să controleze materia și spiritul, contra unei taxe bineînțeles, aceste organisme regrupează oameni cu aspirații sincere, dar insuficient instruiți în abordarea spiritualului. NU vorbesc aici de șarlatani, pentru că nu are legătură cu spiritualitatea, ci mă refer la sisteme funcționale. Majoritatea membrilor, caută să stăpânească ”puteri” speciale prin care ei să controleze materialul după voința lor, neținând cont de ceea ce le dictează natura lor.

Concret, identificăm patru grupe de practici spirituale moderne, menite să ajute omul la desăvârșirea sa spirituală, practici utilizate atât de sistemele colective cât și de cele individuale. Prima grupă este cea a practicilor somatice (renunțare la material, temporar sau definitiv, spre exemplu avem practica postului, sau jurămintele monastice de sărăcie); a doua grupă este formată din practicile psihologice (spre exemplu meditația, rugăciunea, uzul substanțelor psiho-active, etc.); a treia grupă fiind practicile sociale, unde atenția este luată de la individ și mutată asupra unui grup social, astfel individul renunțând la sine în favoarea celorlalți; a patra grupă fiind practicile pur spirituale, care au ca scop eliminarea egocentrismului, și comuniunea directă cu divinitatea (această grupă folosește toate tehnicile enumerate anterior la celelalte grupe, cu specificitatea că sunt

5

orientate exclusiv către anihilarea ego-ului).

”Caută prima dată să găsești împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte lucrurile vor urma”, este îndemnul care trebuie să ghideze pe fiecare din noi atunci când ne aplecăm atenția și ne dedicăm științei spiritului. Înțeleg din acest îndemn că unicul scop pe care îl are spiritualitatea este descoperirea regatului divinității și acest lucru poate fi realizat doar în interiorul nostru (conform ”Tăbliței de Smarald” a lui Hermes Trismegistus, care fixează relațiile dintre microcosmos – omul și macrocosmos - universul). Comparând cu ocultismul vom deduce aspectele diametral opuse ale celor două curente și vom ști să le diferențiem. Ocultismul caută aceeași cunoaștere spirituală precum spiritualitatea, dar își propune odată acumulate să le folosească în scopul exercitării controlului asupra materiei exclusiv. Toate aceste lucruri, în spiritualitate sunt un efect secundar și neimportant, pentru că scopul acțiunilor căutătorului științei spiritului se orientează exclusiv asupra Spiritului.

Scriam anterior că spiritul este partea activă a materiei. Pot afirma acum că Divinitatea este spirit și spiritul este parte a divinității și de aici rezultă nu doar că spiritul este partea activă, dar este și partea creatoare. Spiritul, manipulează materia pentru a da naștere universului și asta pentru că este voia lui și este în acord cu natura sa. Ceea ce înseamnă că știința spiritului, prin înțelegerea și descoperirea acestuia, duce la o eliberare de sub influențele materiale, și într-un final va produce un echilibru în ființa umană. De ce? Pentru că armonia este starea naturală a lucrurilor iar haosul este o anomalie ce va fi corectată prin ordine. Ordo ab Chao – Ordine din haos.

Alegând căutarea spiritualității în fiecare din noi, fiind structurați după asemănarea divinității, vom realiza că munca noastră este în zadar dacă nu suntem activi. Spiritul nu poate fi abordat fără a cunoaște și înțelege materia și pentru că materia este de fapt rezultatul spiritului, constatăm că nu putem separa cele două aspecte ale creației și că trebuie să căutăm armonia în tot ceea ce facem. Orice întreprindem în plan spiritual are o oarecare manifestare în planul material și vice-versa. Ca un veritabil om de știință trebuie să măsurăm absolut toate efectele acțiunilor noastre pentru a ajunge la concluzii complete, adevărate, adică la cunoaștere.

Franc-masonul este, prin urmare, un cercetător al științei spiritului, pentru că el este un om activ pe ambele planuri. În Loji, Franc-masonii se întâlnesc și au Ținutele lor, două, trei ore, după care revin la viața cotidiană sub îndrumarea din ritual, ”fie ca Lumina pe care o întrevedem în Lucrările noastre să continue să strălucească în noi și în afara Templului…”. Franc-masonul învață de la primul grad să stopeze influențele materiale, prin cele patru probe prin elementele primordiale, probe care trecute cu bine înseamnă de fapt controlul elementelor în cauză. Tot la început de drum învață să renunțe la ”metale”, adică la ceea ce este ”sclipitor și înșelător”, atunci când intră în Templu, simbol al intrării într-un spațiu sacralizat, de altă natură decât lumea profană, unde totul este simbol. Avem deci laboratorul unde omul descoperă prin simboluri aspectele spirituale, dar el se întoarce în lumea profană unde trebuie să experimenteze cu ele pentru a ajunge la adevărata cunoaștere spirituală.

Spiritualitatea, este deci știința spiritului, iar Franc-masonul este cercetătorul acesteia, urmărind ca în tot ceea

6

ce face să se descopere, pentru ca în final să ajungă prin rezultatul acțiunilor sale la o veritabilă cunoaștere a spiritului. Rezultatul final conduce la reducția dualității la unitate, adică la reuniunea omului cu divinitatea (în Franc-masonerie denumită universal Marele Arhitect al Universului – tocmai pentru că numele nu este important atâta timp cât metoda și rezultatul sunt aceleași). Găsim în Constituțiile lui Anderson din 1723, primele constituții oficiale ale Franc-masoneriei speculative, că ” un Mason este obligat, prin ţinuta sa, să se supună legilor moralei şi daca înțelege corect Arta, el nu va fi niciodată un ateu stupid, nici un libertin fără de religie”. ”Ateu stupid” este acel cineva care nu poate argumenta alegerea sa de a fi ateu iar libertin fără religie se referă la acel om care nu are nici o practică a spiritualității, indiferent de forma ei. Un ateu care nu poate argumenta pertinent alegerea sa, nu este altceva decât un om care rătăcește și care poate are o criză de identitate. Un ateu care afirmă cu aroganță că nu există nimic mai presus de om, va înțelege în urma practicii învățăturilor Ordinului și latura ezoterică a afirmației sale. Nu este nimic rău în a fi libertin, atâta timp cât totuși ești ancorat în materie și cu privirea înălțată spre cer, practicând o oarecare formă de cunoaștere, de practică spirituală. Masoneria combate ignoranța și extremismul de orice fel, astfel încât un ignorant al realităților universului nu va putea trece Poarta Joasă pentru a pătrunde în templu.

Am zis!

M.B.3°

CE ESTE "GARANTUL DE AMICIȚIE"? 1. Grupurile de recunoaștere masonic Există numeroase "grupuri de recunoaștere masonică" în lume.

Ele permit recunoașterea calității masonice ale Lojilor și, în consecință, a Fraților și Surorilor care le constituie, ca și recunoașterea Obediențelor masonice care sunt membre ale acestor "grupuri de recunoaștere". Obediența noastră, Marele Orient al României, face parte din CLIPSAS, grup fondat în 1961, care reunește peste 70 de Obediente Masonice din lumea întreagă. O Obediență poate, dacă dorește, să aparțină mai multor "grupuri de recunoaștere masonică". Am evocat deja, în alte articole, importanța acestor "grupuri" care stabilesc legături fraterne la scara planetei asigurând astfel o anumită perenitate Obediențelor. Nu voi reveni aici. 2. Garanții de amiciție. În interiorul acestor grupuri de recunoaștere Obediențele pot să decidă stabilirea unor relații mai strânse, mai intime și mai intense, prin semnarea a ceea ce numim "tratate de amiciție". Acestea sunt contracte oficiale prin care un membru al unei Obediențe este numit în funcția de "garant de amiciție", pe lângă o altă Obediență, printr-un acord de reciprocitate. "Garantul de Amiciție" este însărcinat să reprezinte Obediența sa la Ținuta solemnă a Conventului Obedienței sale și a Conventului Obedienței pentru care a fost semnat un tratat. El este un factor de legătură între cele doua Obediențe.

7

3.Care sunt prevederile acestor tratate ? Acestea sunt variabile în formulările lor dar principiile-cheie sunt întotdeauna de aceiași natură. Iată un exemplu: "În vederea lărgirii relațiilor fraternele actuale printr-o colaborare mai strânsă cele două Obediențe Masonice decid să semneze acest Tratat de Amiciție și de Solidaritate convenind să respecte reciproc următoarele clauze: 1. Cele două Ordine Masonice convin să declare adeziunea lor la marile principii democratice și fundamentale ale Drepturilor Omului care sunt Libertatea, Egalitatea și Fraternitatea; 2. Cele două Ordine Masonice convin să se conformeze total idealului de libertate absolută a conștiinței, ideal inseparabil de cel al toleranței, în voința lor de a contribui la construcția Templului fratern și solidar al întregii umanități; 3. Cele două Ordine Masonice convin să recunoască reciproc suveranitatea lor deplina și independența Lojilor care se plasează sub Obediențele lor respective; 4. Cele două Ordine Masonice respectă reciproc Constituțiile și tradițiile lor respective; 5. Cele două Ordine Masonice se angajează să-și comunice toate modificările aduse Constituțiilor și să-și transmită lista Marilor Ofițeri Demnitari pentru fiecare perioadă constituțională; 6. Cele două Ordine Masonice încurajează vizitele reciproce ale membrilor Lojilor lor informând prealabil și respectând uzanțele și tradițiile Lojilor care îi vor primi; 7. Cele două Ordine Masonice convin să se asiste mutual în deplină amiciție. 8. Cele două Ordine Masonice declară că nu vor instala Loji pe teritoriul celuilalt dar ca vor accepta orice ajutor din partea celuilalt;

9. Cele două Ordine Masonice se angajează să-și comunice reciproc toate datele și informațiile interne și externe; 10. Cele două Ordine Masonice se angajează, în cadrul acțiunilor lor internaționale, să se informeze reciproc și să schimbe informații, fără să poată impune aceeași decizie celuilalt Ordin Masonic semnatar; 11. Cele două Ordine Masonice convin să numească Garanți de Pace și Amiciție; 12. Corespondența masonică oficială se va face prin intermediul Marilor Cancelari sau al Marilor Secretari ai Afacerilor Externe. Așa se concretizează voința comună a Obediențelor de a lucra, în deplină fraternitate, la ameliorarea condiției umane, contribuind la construcția unei societăți care împărtășește marile principii evocate la Primul Articol al acestui document"

Am zis!

J.H.,3°

RECOMANDARE CARTE: ”Ecumenismul văzut de un Franc-

Mason de Tradiție” de Yves Marsaudon

8

Acest titlu este acum poate mai de interes ca oricând, având în vedere situația religiilor și credințelor în contextul societății actuale. Am decis să redau prefața cărții, realizată de Charles Riandey ( Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Franței, R.S.A.A.), pentru a ilustra mai bine conținutul acestei lucrări.

”În această lucrare, cu puține pagini dar foarte inspirată, Yves Marsaudon tratează problema Ecumenismului creștin într-un spirit de înțelegere, care este de altfel și al nostru, cu o perfectă cunoaștere a subiectului care se datorează relațiilor sale personale și atenției cu care s-a ocupat mereu de chestiunile religioase. Acest studiu era terminat când cea de a doua sesiune a Conventului a confirmat pronosticurile autorului și a răspuns dorințelor pe care studiul le formulează. În consecință autorul a modificat textul pentru conformitate. Cartea era gata de tipar când Papa PAUL VI a uluit lumea, admirativă, concepând și realizând fulgerător ”Pelerinajul la surse”. Adăugirile se impuneau așadar. Din fericire apariția cărții a fost întârziată așa încât forma definitiva se prezintă ca un ansamblu complet. Complet cel puțin pentru moment fiindcă putem gândi și spera că PAUL VI păstrează în rezervă și alte intenții care ar putea fi încă și mai demonstrative decât cele deja înfăptuite.

Odată cu Yves Marsaudon aplaudăm cu entuziasm intențiile cestui Papă, mare prin inteligență, tot așa cum am aplaudat intențiile predecesorului său, Papa Jean XXIII, mare prin virtuțile inimii sale.

Dorim cu ardoare realizarea Unității creștinilor.

SUNTEM CU HOTĂRÂRE ÎN FAVOAREA A TOT CE POATE APROPIA ȘI DEPLÂNGEM TOT CE DIVIZEAZĂ.

De când opere ale unor autori non-masoni au făcut să

apară FRANC-MASONERIA de TRADIȚIE, sub un aspect apropiat de ceea ce aceasta este în realitate, persoanele care citesc și reflectează au putut să-și revizuiască judecățile asupra Instituției noastre așa încât cititorul acestei cărți nu va fi surprins de asentimentul fără rezerve pe care îl acordăm eforturilor spre Ecumenismul creștin.

Este important, totuși, ca cititorul să știe că pentru noi aceste eforturi nu reprezintă decât pași pe drumul unui Ecumenism pe care îl dorim total. Precizăm:

Pe măsură ce se accelerează evoluția, care antrenează lumea modernă spre un destin absolut diferit de acela pe care îl puteam presupune cu o vârstă mai devreme, suntem pătrunși de evidenta strâmtorare a cadrelor spirituale, culturale, științifice, sociale și economice care au restrâns, până în epoca noastră, gândirea și acțiunea.

În parte aceste cadre au fost sparte. Inițiativele pontificale au contribuit și ele. Suntem convinși că aceste cadre vor fi total depășite.

Lumea întreagă este angoasată și caută cu disperare, dincolo de dezordinile generate de timpurile tranziției, o licărire care să anunțe o nouă auroră.

Aceasta va veni. În pofida aparențelor nu ni se pare posibil ca umanitatea să se prăbușească în materialism. Oamenii nu pot să trăiască și umanitatea nu poate să progreseze fără credință, fără speranța și fără iubire.

”Totul este spirit” afirmă HERMES Trismegistus, reluat într-unul dintre gradele Franc-Masoneriei de Rit Scoțian. ”Totul este energie” spune știința modernă.

Gândim, odată cu TEILHARD DE CHARDIN, că ”în mijlocul crizei totale pe care o traversează lumea nu există un singur om, credincios sau necredincios, care să nu caute în fundul sufletului său o lumină

9

care să-i arate un sens și o ieșire din zbuciumul Pământului. Poate că niciodată, de la primul an al erei creștine, umanitatea nu s-a găsit într-o asemenea măsură detașată de formele trecutului, mai angoasată de viitorul său, mai pregătită să-l primească pe ”Salvatorul” ei.

Dar cuvintele salvatoare nu pot să țâșnească nici dintr-o însăilare de doctrine uzate și nici din amestecul acestora. Cu certitudine, nu totul este de lepădat. Dar tot cu certitudine, ceea ce poate fi salvat nu va putea sa fie decât reînnoit.

O emoție se trezește și crește făcându-ne să comunicăm, inconștient încă, oarecum intuitiv, cu integralitatea destinului Cosmic.

Pământul a încetat definitiv să mai fie centrul Universului și omul nu mai este finitudinea creației. Însăși ideea de creație pălește. Era interastrală se deschide noțiunii de infinit care se implantează în mentalul colectiv: infinit al timpului, al spațiului și al Lumilor.

Începem să ne simțim ”coextensivi ai universului” , cum spune Jean CHARON, așa încât religiozitatea de mâine va fi ”cosmică”, pentru a relua o formulare a lui EINSTEIN.

Aceste idei pot să pară nu atât utopice - pentru că ele rezultă din cunoștințe științifice însușite – cât referințe la o realitate îndepărtată. Totuși, accelerarea evoluției este în așa măsură evidentă încât s-ar putea s-o vedem aplicată mai repede decât ne-am putea imagina.

Noi credem în acest viitor cu o speranță arzătoare. De altfel, el nu poate contrazice tradiția noastră care este tradiția sacrului, tradiția expresiei legilor universale și eterne.

Suntem intim și profund convinși, avem certitudinea, că un umanism nou se va naște. Bazat pe tradiția comună a expresiei tuturor spiritualităților, acest

umanism va integra aspirațiile superioare ale tuturor popoarelor, va integra cunoștințele acumulate, modurile de viață care rezultă din tehnici, și va conduce Lumea la unitatea căreia aceasta îi este destinată.

LUCRAM LA ACEST IDEAL CU TOATE FORTELE NOSTRE.

Inițierea practicată în Franc-Masonerie, din grad în grad, vizează accesul la Cunoaștere, adică identificarea ființei cu Puterea universală. Aceasta poate duce departe căci este evident, cum au înțeles toți marii inițiați, că Puterea universală este, ea însăși, activă în evoluția Cosmosului, a Pământului și a Umanității care îl populează.

”Omul este făcut spre a deveni” spune Julian Huxley.

Cine va fi acela care va pronunța cuvintele unei Evanghelii lărgite, Evanghelie care va avea Omul la bază, Puterea supremă la vârf, care va plasa între această bază și acest vârf demnitatea umană cu plenitudinea vieții ei, așa cum a făcut evoluția deja împlinită, așa cum va condiționa ființa dezvoltarea continuă a cunoștințelor și tehnicilor pe plan fizic și mintal?

Aștept o profeție.” Am zis!

V.A.,3°

LITERA ”G”

Pe tot parcursul vieții mele litera G m-a însoțit și mă va însoți mereu, fiind inițiala numelui tatălui meu, care apare în toate actele mele începând cu certificatul de naștere, fiind și inițiala numelui fratelui și nepotului meu. Până acum, pentru mine litera G însemnă doar familie, dragoste, căldură, siguranță, intimitate și bucurie. Mai târziu, la unul din evenimentele masonice la care am participat, Ucenic fiind, am primit cadou „Litera G”, nu știam ce reprezintă, mi-am dat seama că nu am ajuns la acel nivel încă și

10

probabil era o încurajare spre a tinde la un grad superior masonic. Prima interpretare care mi-a venit în gând a fost cea de inițială a numelui tatălui ceresc „God”, apoi mă gândeam că poate simboliza înțelepciunea, inteligența, iar când o priveam atât de impunătoare între Echer și Compas, eram sigură de importanța acestui simbol. Încă nu aveam acces la studiul acestui simbol, așteptam cu nerăbdare asta, iar cadoul primit l-am purtat mereu cu mine în buzunarul secret de la poșeta. De ce am făcut asta? Încerc să îmi explic acum, cred ca am simțit apropierea, energia și mesajul pozitiv pe care îl percepeam. În timpul ceremoniei de trecere la gradul de Calfă, zăresc Litera G în centrul Stelei Înflăcărate. Mi-am zis în gând, deci acum este momentul, iar curiozitatea devenise maximă, în mod special pentru acest simbol. Studiind, descopăr că Litera G, de aceea este impunătoare și importantă, pentru că merită. Litera G „poate însemna God, Geometrie, Geniu, Gravitație, Gnoză sau Geneză”, după cum este menționat în volumul „Portretul unui maestru spiritual, Oswald Wirth” îngrijit de Gheorghe Buluță, Vili I. Cotrescu și Laurențiu Vînău. După unii Litera G poate proveni de la Generare sau altfel spus principiul generator. Litera G de la God: Dumnezeu - definiția din DEX - ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor. De fapt „Marele Arhitect la Universului” pentru Francmasonerie. Litera G de la Geneză: definiția din DEX - proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru. Încercând să interpretez aș putea spune că nașterea a fost atunci când am primit Lumină, la inițiere și acum sunt într-o continua formare sau mai bine zis transformare.

Litera G de la Gnoză: definiția din DEX - cunoștință bazată pe rațiune. Henri Gallois în cartea „G de la gnoză” spunea că „gnoza înseamnă cunoaștere”. Ar putea fi un îndemn spre o continuă cunoaștere sau o confirmare a cunoașterii la un anumit nivel. Litera G de la Geniu: definiția din DEX - cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoana care are o asemenea înzestrare. La gradul de Ucenic prin tăcerea la care am fost supusă, am reușit să îmi ascult vocea interioară, numită intuiție în termeni profani. Acum la gradul de Calfă va trebui să dau volumul mai tare acestei voci interioare, acestei esențe a ființei umane, numite Geniu și să îl las să mă călăuzească prin Înțelepciune, Forță și Frumusețe spre Adevăr. Litera G de la Geometrie: definiția din DEX - ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. Mai este definită Geometria, ca „cea mai nobilă dintre științe” sau „fundația pe care se ridică suprastructura masoneriei”. Dintre ramurile geometriei amintesc Geometria plană, Geometria în spațiu, Geometria

11

analitică, Geometria diferențială și Geometria descriptivă. Altfel, la gradul de Calfă, Geometria este a cincea dintre cele șapte arte și științe liberale - Gramatica, Retorica, Logica, Aritmetica, Geometria, Muzica, Astronomia. Istoricul mason Albert Mackey menționa că „simbolurile geometrice care se regăsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut”. Jacques Herman în volumul său „Fenomenul masonic decorticat” precizează că „Riturile masonice anglo-saxone modifică termenul descriptiv a lui Dumnezeu de la „Marele Arhitect al Universului” la primul grad, în „Marele Geometru al Universului”, în cel de-al doilea grad. Litera G de la Gravitație: definiția din DEX - forța de atracție reciprocă a tuturor corpurilor din Univers, dependentă de masa și de poziția lor relativă. În volumul „Portretul unui maestru spiritual, Oswald Wirth” îngrijit de Gheorghe Buluță, Vili I. Cotrescu și Laurențiu Vînău este menționat „Sensul gravitației este următorul: atracția universală determină corpurile cerești, în particular planetele sistemului solar în care viețuim, să se miște în jurul Soarelui într-un echilibru perpetuu, într-o ordine fizică care le face să interacționeze. Atracția universală își are corespondentul în existența unei forțe misterioase care apropie sau contopește sufletele umane, inimile, năzuințele”. Așadar și noi ființele umane viețuim lângă cei față de care simțim acea atracție, cu atât mai mult în Francmasonerie unde dragostea fraternă este principiul vital și care se dezvoltă mereu având la bază această misterioasă atracție. Căzând pe gânduri, toate interpretările Literei G, m-au

făcut să mă gândesc la Dumnezeu, să îmi reamintesc de geometria din școală, de legile gravitație, de gnoză, de geneză și să îmi doresc să îmi dezvolt Geniul. Acel Geniu, de la gradul de Calfa, care este simbolizat prin LITERA G. Și cum primisem cadou o litera G, la următorul eveniment masonic de mare anvergură la care am participat, am avut marea bucurie să îmi rog ”Nașul”, Fratele meu Robert, să o aranjeze pe reverul sacoului. Nu știu daca și-a dat seama, dar eram așa de mândră și însemna atât de mult pentru mine... Am zis!

I.R.,2°

FRANC-MASONERIA ÎN RAPORTURILE EI CU TIMPUL

Franc-Masoneria, că vrem sau nu, a avut și va avea întotdeauna un raport dublu cu timpul. Voi încerca să precizez această afirmație în cele ce urmează. 1. Franc-Masoneria atemporală. Prin imuabilitatea riturilor sale ancorate în Tradiție, prin sacralizarea spațiului și timpului care încadrează lucrările în Lojă, prin referințele sale la conceptul ciclic, exprimat prin sărbătorile solstițiale (referitoare la Sfântul Ioan de iarnă în decembrie și la Sfântul Ioan de vară în iunie), Franc-Masoneria se plasează într-un soi de atemporalitate înrădăcinată în simbolica specifică unui Ordin inițiatic al cărui algoritm vizează o formație progresivă prin gradele practicate de Rit, prin individualitățile care constituie Loja, celula de bază a Franc-Masoneriei și, mai departe, prin Obediențele care constituie Ordinul Inițiatic Universal al Franc-masoneriei.

12

2. Franc-Masoneria înscrisă în istorie. Cu toate acestea, raportul Franc-Masoneriei cu lumea se înscrie, de asemeni, și în istoria umanității. Condițiile de viață evoluează - și din ce în ce mai rapid - iar Franc-Masonul, ca cetățean, ca membru al societății civile, nu se poate sustrage marilor mutații tehnice, tehnologice, științifice, culturale, ale timpului său. Pe măsură ce cunoștințele umane se dezvoltă distanțele geografice se restrâng. Prin multiplicarea și dezvoltarea mijloacelor de transport dar și prin presa scrisă, prin radio și televiziune, nimic din ce se întâmplă pe pământ nu ne mai rămâne acum necunoscut. De la sfârșitul secolului 20 întreaga lume se găsește pe internet printr-un simplu clic. Și ce să mai spunem despre aspectul relațional care s-a modificat considerabil prin fenomenul rețelelor de socializare?

3. Un corp, două picioare. Franc-Masoneria prezintă, așadar, acest dublu caracter și de atemporalitate, care caracterizează fundamentele sale inițiatice și, de asemeni, înscrierea sa în istorie care

rezultă din legăturile sale cu lumea din care aceasta face intim parte prin însăși natura ei. Acestea sunt cele două picioare ale aceluiași corp. "Totul inițiatic" sau "totul social" duc, ambele, inevitabil, la un soi de infirmitate prejudiciabilă echilibrului masonic. O Franc-Masonerie de tip mănăstiresc - înțeleg prin aceasta o Franc-Masonerie în afara lumii - ar fi, după părerea mea, la fel de absurdă ca și o Franc-Masonerie deposedată de componentele sale inițiatice care ar asimila rolul său cu cel al diverselor organizații profane de tip caritativ, umanitar sau politic. Am zis!

J.H.,3°

Buletin lunar al: Justei și Perfectei Loji ”Alexandru Vaida-Voevod” Or. Cluj-Napoca www.loja-napoca.eu secretar@loja-napoca.eu

Editat de Editura: AVV 13 Publishing

info@avv13publishing.ro