INJECTIA INTRAVENOASAInjectiea intravenoasa = introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia venoasa. Pe aceasta cale se introduc solutii izotermice si hipertronice care nu sunt caustice pentru testul muscular sau subcutanat.Nu se introduc solutii uleioase – produc embolii grasoase si consecutiv moartea.Injectia intravenoasa se efectueaza prin punctia venoasa si injectarea medicamentului intravenos.Locul de electie – venele de la plica cotului.

- Injectarea în venele profunde se face numai de către medic, atunci când cele superficiale nu pot fi puncţionate. În asemenea condiţii nu e nevoie de garou, dar se folosescace mai lungi 7-8 cm.

Astfel: - vena subclaviculară se puncţionează cu un ac lung de 8 cm, în şanţul delto- pectoral, acolo unde se palpează prima articulaţie condro-costală. Bolnavul stă cucapul rotat spre cealaltă parte. Acul pătrunde oblic dinainte înapoi, uşor în sus şi medial, sub un unghi de 45 grade faţă de planul frontal al corpului. Tot timpul seva aspira uşor. Nu se va puncţiona cu acul separat, deoarece există riscul aspirării aerului în timpul diastolei atriale

- vena femurală: se puncţionează la nivelul regiunii inghinale. Sub arcada femurală se reperează artera femurală, care este în poziţie laterală faţă de venă. La1 cm medial, pătrundem cu acul în sus, în unghi de 60-70 grade, până simţim că am patruns in vena. Prin aspiratie, sangele vine usor in seringa. Dupa injectarea substantei se exercita o presiune moderata asupra regiunii, timp de 1-2 minute, pentru a evita formarea hematomului.

- vena jugulară externă se foloseşte mai ales pentru copii.

Injecţia intravenoasă poate fi făcută şi în mod continuu, sub formă de perfuzii, cu ajutorul unui sistem special confecţionat din material plastic şi livrat steril în pungi. În acest mod se pot injecta cantităţi mai mari de substanţe pe o perioadă mai mare de timp.

Materiale necesare 2-3 ace de 25 mm.diametru, de 6/10, 7/10 fiole, flacoane cu substante de administrat 1-2 seringi de unica folosinta me494j1352beef tampon cu alcool garou.

Tehnica : asistenta isi spala mainile se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu bratul in extensie, pe o mica perna protejata de

musama, aleza sau prosop se alege locul punctiei se dezinfecteaza locul punctiei se leaga garoul se efectueaza punctia venoasa se controleaza daca acul este in vena se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea usoara a garoului se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii drepte se apasa pe

piston se verifica, periodic, daca acul este in vena

1

se retrage brusc acul, cand injectia s-a terminat, la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv

se mentine compresiunea la locul punctiei cateva minute se supravegheaza in continuare starea generala .

Incidente si accidente injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor, durere flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe hematom prin strapungerea venei ameteli, lipotomie, colaps.

Incidentele şi accidentele care pot apărea în cazul injectării intravenoase a substanţelor sunt: - vena nu poate fi puncţionată; se va recurge la puncţionarea unei vene profunde sau la

cateterizare; - bizoul acului nu a pătruns complet în lumenul venei şi o parte din substanţă se scurge

paravenos; bolnavul are senzaţie de usturime sau durere la locul injectării datorită substanţei iritante sau hipertone, iar la locul injectării apare o tumefiere. Se puncţionează o altă venă şi se pun pansamente umede alcoolizate pe zonadureroasă;

- durerea la injectarea substanţei se datorează vasospasmului produs prin iritarea endovenei de către substanţele foarte hipertone sau caustice pentru ţesuturile din jur; se injectează foarte lent;

- embolia, produsă prin injectare de aer sau substanţe uleioase, poate avea urmări fatale; - tromboflebita, ca urmare a injectării repetate şi frecvente de substanţe iritante în aceeaşi

venă, urmată de sclerozarea acesteia; - În cazul puncţiei venei subclaviculare se poate leza domul pleural, cu pneumotorax şi

leziunile specifice injectării substanţelor în pleură

Interventii se incearca patrunderea acului in cumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca

alt ac injectarea lenta se intrerupe injectia se anunta medicul

DE STIUT in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala(respiratia, culoarea

fetei) vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel putin 24 de ore, de aceea nu se vor repeta

injectiile in acea vena in intervale scurte daca pacientul are o singura vena accesibila si injectiile trebuie sa se repete, punctiile se

vor face intotdeauna mai central fata de cele anterioare DE EVITAT

incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului, pentru ca aceasta, prin volumul sau, deplaseaza traiectul obisnuit al venei

INJECŢIA INTRAARTERIALĂ se face în scop terapeutic şi explorator, constând în injectarea de substanţe direct în arteră. În scop explorator se introduc substanţe radioopace, radioactive pentru realizarea dearteriografii, scintigrafii ale sistemului arterial, venos sau limfatic. În scop terapeutic, se utilizează pentru introducerea de substanţe vasodilatatoare înarteriopatii, antibiotice în unele infecţii periferice unde se concentrează mai bine şi introducerea de sânge sau alte soluţii în cazuri de mare urgenţă. Injectarea se face numai de către medic, în artere accesibile

2

puncţiei directe(femurală, carotidă, aorta abdominală) prin cateterism selectiv după metoda Seldinger, sau după denudare arterială. Pentru injecţiile în scop terapeutic folosim seringi obişnuite, ace mailungi de 6-8 cm, cu bizoul ascuţit şi scurt.În cazul injecţiei în artera femurală, după ce dezinfectăm regiunea, cel care execută injecţia îşi dezinfectează policele şi indexul de la mâna stângă, iar cu cele două degete depărtate reperează traiectul arterei imediat sub ligamentul inghinal. Se pătrunde între cele două degete, cu acul montat la seringă, perpendicular pe tegument, apoi uşor oblic caudal, până se ajunge în lumen. În acest moment, sângele roşu-deschis pătrunde în seringă. Se încarcă uşor artera pe acşi se injectează soluţia pregătită. După injectare se scoate brusc acul şi se comprimă cu un tampon de vată cu alcooltimp de 2-5 minute pentru a nu se forma un hematom.Incidentele şi accidentele injecţiilor intraarterile sunt:- lezarea peretelui arterial, mai ales în caz de depuneri ateromatoase; de aceea injecţiile intraarteriale se evită la vârstele înaintate;- Hematoame la locul injecţiei, dacă nu s-a efectuat comprimarea suficientă;- Injectarea soluţiei în afara arterei, produce spasme, dureri şi chiar necroze;- Embolii, prin injectare de aer sau substanţe emboligene.

INJECTIA INTRAMUSCULARAEste introducerea unor solutii in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.Scopul: terapeuticLocuri de electie:

- regiunea supero-externa fesiera, deasupra marelui trohanter

- fata externa a coapsei in treimea mijlocie

- fata externa a bratului in muschiul deltoid

3

Materiale necesare:-    tavita renala cu medicamentul de injectat,

seringa si ace de dimensiuni si caliber diferite cu bizou lung. Acul se allege in functie de locul

administrarii. La copii mari ace Nr.1(L=38mm) sau Nr.2 (mai groase). La adulti cu constitutie normala se folosesc ace cu L=50mm. La cei grasi ace speciale cu L = 70-80mm. Pentru injectarea in coapsa la adulti acele sunt de 35-40 mm iar la copii 30mm.Contraindicatii:

-    soc – datorita centralizarii volumului circulant-    diateza hemoragica si riscul formarii de hematom (in terapia cu anticoagulante) tulburari de

coagulare hemofilie, tratament cu heparina).Pregatirea bolnavului:

-    se anunta si i se explica-    se aseaza in functie de regiunea aleasa in: decubit ventral sau lateral: sezand (nu se va face

in ortostatism)Sezand se efectueaza in toata regiunea fesiera deasupra punctului de sprijin.Pentru regiunea fesiera se imparte imaginar fesa in 4 si se injecteaza in cadrul latero-extern

superior in triunghiul Scarpa.

Administrarea i.m. in regiunea fesiera

4

Pentru copii si sugari se face prin metoda “Crestei”. Pacientul se afla in decubit lateral, capul va sta in stanga persoanei care injecteaza. Cu mana stanga se palpeaza marginea osoasa a crestei iliace, cu care se aseaza paralel degetul 2 al maini drepte. La dreapta degetului 2 se gaseste campul de injectare.

-    la adult la 3 laturi de deget sub creasta iliaca-    la copilul mic si scolar la 2 laturi-    la sugar la o latura

Pentru orientare se foloseste o linie imaginara care uneste mijlocul crestei iliace cu trohanterul mare. Introducerea acului se face pe aceasta dreapta intre linia axilara medie si linia axilara posterioara.

La nivelul coapsei, campul de injectare se afla in treimea medie a fetei externe a coapsei, mediolaterale (Pe fata interna se afla artera si vena femurala si nervul femural). Masa musculara este formata din muschiul cvatriceps, mai ales de muschiul vast lateral in care se face injectarea. Zona de injectare este mai mica decat fesier. Cantitatile de peste 1ml si substantele uleioase se administreaza numai fesier pentru a evita durerea.

Introducerea acului se face perpendicular pe suprafata tegumentului. Piciorul nu va fi in rotatie externa, iar unghiul de introducere orientat spre femur, perpendicular pe acesta. Se recomanda ridicarea pielii si a tesutului muscular de pe os. Profunzimea injectiei este in functie de masa musculara intre 1-2,5cm.

Executie:-    spalarea si dezinfectia mainilor-    se incarca seringa si se elimina bulele de aer-    se schimba acul- se degreseaza locul cu eter si se dezinfecteaza cu alcool (dezinfectia se face prin frectionare

de mai multe ori a campului de injectare pentru a cuprinde eventual si germenii existenti in pori). Timpul de actiune al alcoolului este de 30’

-  se invita bolnavul sa se relaxeze sis a nu miste-  se intinde pielea intre police si index sau mediul mainii stangi-  se inteapa perpendicular pielea patrunzand 4-7cm cu rapiditate, cu acul montat la seringa.-  se verifica pozitia acului prin aspiratie (pentru solutiile colorate se verifica detasand seringa)-  daca acul se infinge prea adanc si aproape de os se va retrage in muschi, altfel ar putea

inflama periostul-  se injecteaza lent pentru ca medicamentul sa poata difuza in muschi, cu diminuarea dureri,

mai ales la cantitati peste 2ml-  se scoate apoi acul (cu seringa)-  se maseaza locul (activeaza circulatia si favorizeaza absorbtia)-  bolnavul sta in repaus 5-10’-  in cazul unor injectii seriate (la un neoplazic, diabetic, etc,) se va schimba locul de

administrare-  se arunca la cos seringa, fiolele, flacoanele, tampoanele-  se spala mainile

5

Incidente si accidente: Leziuni nervoase ( nervul sciatic sau nervii fesieri (superior si inferior)) prin injectarea unor medicamente in nervi sau in imediata apropiere (prin presiunea exercitata de medicamentul drept pe nerv.

Se manifesta prin aparitia de dureri persistente cu caracter de arsura, pana la paralizia membrului respective. (se produce prin executarea incorecta a injectiei)

In unele cazuri, desi injectarea a fost corecta, pacientii acuza dureri continue sau trecatoare sau tulburari de mers (apar prin iritarea nervului, provocata de anumite medicamente agresive care pot difuza pana in apropierea acestuia.

INFECTIA: se produce la pacientii imunodeprimati (diabet, tratament citostatic, casexie) cand germenii patrund prin dezinfectie insuficienta sau prin solutie contaminate. Cel mai frecvent cu stafilococul auriu. Chiar prin dezinfectie atenta, s-a stability ca in epiderm exista germeni si ca uneori fragmente de tesut sunt luate de bizoul acului. Perforarea pielii se previne prin intinderea foarte buna a pielii in zona respectiva.

NECROZA ASEPTICA: rezultata prin injectarea gresita in tesutul subcutanat in special a unor medicamente greu resorbabile, incompatibile cu tesutul adipos subcutanat.

PUNCTIONAREA NEINTENTIONATA INTRAARTERIALA a unor substante cu toxicitate vasculara, duce la durere violenta, iradianta, cu caracter de arsura, urmata de tumefiere, exantem, coloratie violacee a zonei. Dupa 1-2 saptamani poate aparea gangrene.

INJECTAREA GRESITA INTRAVENOASA: poate produce efecte nedorite sistemice. La fiecare injectare se face aspirarea inainte introducerii substantei. Substantele uleioase pot produce embolie pulmonara

RUPEREA ACULUI: apare la folosirea acelor defecte. Se face extragerea rapida cu degetele pentru a preveni migrarea lui in profunzime (gravitational)

SANGERARE: la locul de injectie prin atingerea unui vas (se face compresie locala).De retinut: incidente + accidente:

-    durere-    paralizie-    hematom-    supuratie aseptica-    ruperea acului-    embolie-    sangerare

INJECŢIA SUBCUTANATĂ

Se face numai în scop terapeutic şi constă în introducerea substanţei în hipoderm. Acesta asigurăo distensie mai puţin dureroasă şi o absorbţie rapidă a substanţei injectate. În principiu, injecţia subcutanată se poate efectua pe toată suprafaţa corpului cu excepţia zonelor tegumentare care acoperă reliefuri osoase, vasemari sau trunchiuri nervoase, faţa internă a membrelor, regiunea gâtului şi capului şi zonele unde se exercită presiuni.

6

(fig. 1)Zonele de elecţie pentru injecţiile subcutanate

Totuşi, se prefer ă anumite zone de elecţie ca: faţa antero-externă a coapsei, faţa posterioar ă a braţului, faţa laterală a toracelui, faţa peretele anterolateral al abdomenului, undehipodermul este mai dezvoltat şi tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.

Se utilizează seringi proporţionale cu cantitatea de soluţie ce trebuie injectată, cu ace mailungi şi bizoul lung.

Se dezinfectează pielea în zona respectivă şi apoi prindem între indexul şi policele stâng tegumentul până face o cută, la baza căruia introduceacul cu o mişcare rapidă, paralel cu suprafaţa zonei, apoi dăm drumul la cută. Prin mişcări delateralitate verificăm dacă acul este în hipoderm; aspirăm apoi puţin pentru a verifica dacă vârful acului nu a pătruns într-un vas hipodermic, după care injectăm lent soluţia pentru a nu produce dureri prin distensia brutală a pielii.

Incidentele şi accidentele posibile sunt:- înţeparea unui filet nervos, ceea ce produce durere la locul înţepăturii; se retrage puţin

vârful acului şi se verifică din nou poziţia acestuia;- înţeparea unui vas sanguin, ceea ce face să apară sânge la aspiraţie în seringă; se retrage sau

împinge puţin acul, aspirându-se din nou, iar la sfârşit se masează locul ceva mai mult pentru a evita formarea unui hematom;

- ruperea acului, accident foarte rar se rezolvă prin retragerea imediată a acului;- abcese sau flegmoane prin lipsa de asepsie a regiunii, injectarea de substanţe caustice sau

nesterile; pentru acest motiv, în derm se injectează numai soluţii izotone.

INJECŢIA INTRAOSOASĂ se face în scop terapeutic, mai ales pentru perfuzii de sânge şi soluţii izotone la copii. Se folosesc oase bogate înţesut spongios, cu corticale subţiri, care să permită puncţionarea lor (trohanterul, condilii femurali, sternul, creasta iliacă, maleola tibială şi peronieră).INJECŢIA INTRADERMICĂ se efectuează în scop diagnostic sau terapeutic.

- În scop diagnostic: injectarea diverselor antigene sau alergene care, în contact cu anticorpii din organism, produc o reacţie maculo-papuloasă locală (intradermoreacţie), direct proporţională cu gradul sensibilizării. Citirea reacţiei se face intre 30 minute şi 72 ore, în funcţie de antigenul introdus (tuberculină, antigen hidatic, difteric, etc.).

- În scop terapeutic se introduc substanţe medicamentoase pentru desensibilizare sau se începe anestezia locală prin infiltrare.

Zona de elecţie pentru astfel de injecţii este faţa anterioară a antebraţelor, fiind mai accesibilă şi lipsită de foliculi piloşi.

7

Se utilizează seringa de 1 ml şi ace mici şi subţiri, cu bizoul scurt. După dezinfecţia tegumentului, acesta se întinde uşor, pătrunzând cu acul paralel cu

suprafaţa pielii , strict intradermic, injectând 0,1-0,3 ml. Dacă injecţia este corect făcută, la locul injectării apare o mică papulă iar pielea ia aspectul unei „coji de portocală”.

Incidentele şi accidentele ce pot apărea după injecţiile intradermice sunt foarte rare. În afară de - lipotimiile care pot apărea la orice injecţie, s-au semnalat uneori- necroze ale tegumentelor datorită intensităţii reacţiei antigen-anticorp, şi mai rar - stări de şoc la pacienţi hipersensibilizaţi.

8