Rezumat studii geotehnice Topoloveni

Din punct de vedere geomorfologic, perimetrul investigat este localizat într-o zonă relativ plană, aparţinând Campia Piteştiului, la nivel local nu sunt alunecări de teren sau procese de eroziune.

Geologic, arealul considerat este situat, în medie, in depozitele vechi din Pleistocenul superior şi Holocenul superior. Forajele executate au relevat existenţa unor depozite sedimentare constituite din argile prafoase, prafuri argiloase, nisipuri prăfuite, pietrişuri.

Studiul geotehnic a fost realizat cu respectarea indicaţiilor din Normativul NP 074/2007. Capacitatea portantă a fost calculată prin metoda standard românească pentru o fundaţie având lăţimea B = 1.0 m. Presiunea convenţională, conform STAS 3300/2-85, rezultată:

Pconv. 2.00m = 200 kPa;

Pconv. 3.00m = 224 kPa;

Pconv. 4.00m = 248 kPa;

Pconv. 5.00m = 272 kPa;

Pconv. 6.00m = 294 kPa.

Pentru excavaţii mai adânci de 2,5 m, este necesară consolidarea băncilor de săpături. Potrivit normativului TS privind clasificarea solurilor după proprietăţile coezive şi comportamentul la excavare, terenurile sunt incadrate de la mediu la greu pentru lucrări manuale şi II-III pentru lucrari mecanice.

Caracterizarea geotehnică este:

Risc geotehnic: mediu.

Categoria geotehnică: 2.

Tabelul următor prezintă scorul geotehnic pentru locatia analizata.

Tabel 4.1. Scor geotehnic – Topoloveni.Factor Descriere Scor

Condiţiile de sol Sol mediu 3Apă subterană Cu epuizmente 2Clasificare clădire Normal 3Cartiere Fără risc 1Zona seismica 0.20 1Risc geotehnic 10

Sursa: Studii geotehniceS.C. Geologic Don SRL, 2010.

Forajele geotehnice indică următoarele caracteristici:

Foraje geotehnice F.G. 1

o Coordonate: N 440 48’ 01,9”; E 240 05’ 14,4”;

o Descrierea pe adâncime:

0.00 – 1.00 m = material de umplutură;

1.00 – 2.20 m = nisip fin galben-cenuşiu, mediu grupat;

2.20 – 5.00 m = nisip fin gri-cenuşiu, cu 5% pietriş, mediu grupate;

5.00 – 6.40 m = nisip prăfos galben-cenuşiu, plasticitate medie, moale;

6.40 – 8.70 m = praf argilos galben-brun, cu oxizi de fier şi magneziu, compresibilitate mare consistent (M2-3 = 83.33 daN/cm2, ep2= 7.9 %);

8,70 –10,00 m = nisip argilos brun, cu oxizi de fier şi magneziu, plasticitate medie, consistent;

o Oglinda apei = -3.30 m;

o Calitatea apei = apa nu este agresivă pentru beton.

Foraje geotehnice F.G. 2

o Coordonate: N 440 50’ 14,3”; E 240 04’ 57,2”;

o Descrierea pe adâncime:

0.00 – 1.00 m = material de umplutură ;

1.00 – 3.30 m = nisip prăfos brun cu oxizi de fier şi magneziu, plasticitate medie, moale;

3.30 – 4.00 m = praf argilos brun, cu oxizi de fier şi magneziu, plasticitate medie, consistent;

4.00 – 5.50 m = praf nisip argilos galben-brun, cu filoane gri, plasticitate medie, compresibilitatea mare, consistent (M2-3 = 62.50 daN/cm2, ep2= 7.1 %);

5.50 – 8.00 m = praf argilos gri-brun, plasticitate medie, dur;

8.00 –10.00 m = nisip argilos gri, cu oxizi de fier, plasticitate medie, consistent;

o Oglinda apei = -1.80 m;

o Calitatea apei = apa nu este agresivă pentru beton.

Infrastructura de apă uzată existentă în Topoloveni

Infrastructura actuală a apelor uzate constă din:

Sistem de canalizare – sistem divizor:

o Reţea de canalizare – 9,5 km;

o Reţea apă meteorică: 5,8 km;

Staţii de pompare apă uzată – 2 unităţi;

SEAU – veche şi uzată moral, şi nefuncţională.

o Rețea de canalizare

Colectorul principalul de ape uzate menajere se întinde de la drumul national DN7 la strada Popovici, evacuând apa colectată în staţia de epurare existentă.

Cu excepţia a 4 km de tuburi din PVC instalate pe străzile Vitichesti şi Gării anul acesta, 5,5 km de tuburi din beton colectează apele uzate din zona centrală a aglomerării, unde sunt concentrate toate blocurile de locuinţe şi instituţiile publice.

Reteaua de canalizare existentă deserveşte 4.714 de persoane din totalul de 10.529 de locuitori din aglomerare. Sunt 343 de racorduri pentru populaţie, din care 53 racorduri pentru locuinţe individuale şi 290 racorduri pentru blocuri de locuinte. Sunt 180 de racorduri pentru unităţile economice (consumatori industriali mici) şi instituţiile publice.

Principalul neajuns al retelei de canalizare existente este prezenţa tuburilor din beton care prezintă colmatări frecvente şi infiltraţii mari.

Tabelul următor prezintă structura reţelei de canalizare, pe materiale şi diametre.

Tabel 4.2. Descrierea reţelei de canalizare.Material Diametru Lungime

[mm] [km] [%]Beton 250 2,7 28,4Beton 300 2,8 29,5Sub-total Beton 5,5 57,9PVC 250 4,0 42,1Sub-total PVC 4,0 42,1

TOTAL Lungime 9,5 100%

Sursa: S.C. Apa Canal 2000 S.A. Piteşti

o Rețea apă meteorică

Reteaua de apă pluvială constă din 5,8 km de conducte din beton cu diametre între 200 - 800 mm. Apele pluviale colectate sunt deversate în râul Cârcinov de 4 puncte de evacuare.

Tabelul următor prezintă structura reţelei de canalizare, pe materiale şi diametre.

Tabel 4.3. Descrierea reţelei de canalizare.Material Diametru Lungime

[mm] [km] [%]Beton 200 0,8 13,8

Beton250 4,2 72,4

Beton500 0,7 12,1

Beton800 0,1 1,7

Sub-total Beton 5,8 100TOTAL Lungime 5,8 100%

Sursa: S.C. Apa Canal 2000 S.A. Piteşti

Tabelul următor prezintă principalii indicatori ai sistemului de colectare a apelor uzate.

Tabel 4.4. Principalii indicatori ai sistemului de colectare a apelor uzate Nr.

Indicator Unit

1Lungimea totală a rețelei de canalizare (inclusiv apa pluvială & colectoare principale)

15,3 km

2 Procent din lungimea sistemului mixt 0 % din 13 Procent din lungimea sistemului divizor 100 % din 14 Procent din lungimea sistemului parţial mixt / divizor 0 % din 15 Lungimea colectoarelor principale 0.0 km

6Procent de colectoare principale reabilitate (legat de colectoarele principale existente)

0 %

7 Numărul de stații de pompare apă uzată 2

8 Capacitatea stației de pompare apă uzată 660 m3/h

9 Lungimea rețelei de canalizare (fără apă pluvială și colectoare principale) 9.5 km10 Lungimea rețelei de canalizare reabilitate 0 km11 Procent din rețeaua de canalizare reabilitată (legat de rețeaua existentă) 0 %

12Populația deservită pe lungimea de rețea de canalizare 496,2 pe cap de

loc./km13 Capacitatea bazinelor de retenţie a apei pluviale 0 m³

Sursa: S.C. Apa Canal 2000 S.A. Piteşti

o Stații de pompare apă uzată

În Topoloveni există două Statii de pompare apă uzata menajeră, dotate cu echipament modern de automatizare si pompe eficiente energetic.

Tabel 4.5. Evaluarea staţiilor de pompare existente în Ştefăneşti

Nr Denumire stație de pompare

Număr de

pompe

Q [m³/h]

Hp [m]

Anul instalării

Evaluarea stării fizice a

echipamentelor E & M

Evaluarea stării fizice a

structurilor civile

1 SPAU Garii 2 274 41 2010 Nouă Nouă2 SPAU

Vitichesti 2 56 52 2010 Nouă Nouă

Sursa: S.C. Apa Canal 2000 S.A. Piteşti

o SEAU

Staţia de epurare a fost construită în 1980 şi cuprinde treapta mecanică, biologică şi linia de tratare a nămolurilor.

Capacitatea proiectată a staţiei actuale are valoarea de 25 l/s. În prezent, SEAU are eficienţă scăzută.

Treapta mecanică cuprinde următoarele obiecte tehnologice grătar, separator de grăsimi, staţie de pompare; 4 decantoare primare tip IMHOFF.

Treapta biologică constă din două bazine de aerare (folosind aerare de suprafaţă, o tehnologie învechită, cu eficienţa redusă) şi cu toate că au fost prevăzute două decantoare secundare în proiectul original, doar unul a fost construit; pentru etapa de deshidratare a namolului au fost construite două platforme de deshidratare.

Staţia de pompare din interiorul staţiei de epurare este echipat cu 3 pompe tip EPEG, Q = 50 - 100 m3 / h, H = 20 m.

Obiectele staţiei de epurare au pereţi cu fisuri, care permit exfiltraţii ale apelor uzate, astfel poluând Râul Cârcinov şi care reprezintă un pericol de poluare pentru acvifer mai jos. O altă problemă generată de exfiltraţii este colmatarea conductelor dintre decantoarele primare şi bazinele de aerare, de aceea este necesar să se scoată periodic nămolul din decantare, sărind peste treapta biologică a procesului de epurare.

Rezumatul componentelor şi principalele deficienţe ale sistemului de canalizare

Tabelul următor prezintă o scurtă descriere a componentelor şi principalele deficienţe ale sistemului de colectare şi de tratare a apelor uzate.

Tabel 4.6. Rezumatul componentelor sistemul de canalizare şi principalele deficienţe.Nr. Componente Scurtă descriere Main deficiencies1 Rețea de canalizare Tip: Divizor

Beton: 5,5 kmPVC: 4,0 kmTotal: 9,5 km

Acoperire insuficientă.Veche şi depăşit[.Coroziune mare a segmentelor de oţel.Grad de infiltrare mare

2 Rețea apă meteorică Beton: 5,5 km Veche și uzatăGrad de infiltrare mare

3 Stații de pompare apă uzată

SPAU 1 Garii : 2 pompe cu Q=274 m3/h, H=41 mSPAU Vitichesti:2 pompe cu Q=56 m3/h, H=52 m

Toate stațiile de pompare apă uzată sunt noi.

4 SEAU SEAU cu treapată mecanică și biologică. SEAU este veche şi în stare foarte proastă. Obiectele sunt parţial nefuncţionale. Epurare insuficientă şi poluarea mare a râului Cârcinov.

Sursa: S.C. Apa Canal 2000 S.A. Piteşti

Aspecte fizico geografice Topoloveni

Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, în bazinul superior al râului cu acelaşi nume, fiind delimitat la sud de paralela de 44°83’ latitudine nordică şi la nord de cea de 45°37’ latitudine nordică, la vest de meridianul de 24°25’ longitudine estică, iar la est de cel de 25°20’ longitudine estică. Suprafaţa judeţului este de 6826,3 km², ceea ce reprezintă aproape 3% din întreaga suprafaţă a României. Punctele extreme ale judeţului Argeş sunt: în partea de nord - comuna Nucşoara, în partea de sud – comuna Miroşi, în partea de est – comuna Dragoslavele, iar în partea de vest – comuna Ciomăgeşti.

Asemănător unui amfiteatru natural, relieful este variat şi repartizat proporţional coborând în trepte de la nord la sud, cuprinzând toate unităţile geomorfologice carpato - transdanubiene. Treapta înaltă a reliefului este constituită de culmile munţilor Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Piatra-Craiului, şi Leaota. Munţii Făgăraş sunt alcătuiţi din şisturi cristaline, reprezentând unitatea montană cea mai înaltă nu numai din Carpaţii Meridionali, dar şi din întreaga ţară, cu vârful cel mai înalt, Moldoveanu de 2544 m, urmat de Negoiu, de 2535 m. Zona centrală a judeţului este ocupată de dealuri subcarpatice care scad în înălţime spre sud, pierzându-se treptat în câmpie, mai ales în zona vestică (350 - 150 m). În cadrul judeţului se află două subunităţi ale Câmpiei Române: Câmpia Înaltă a Piteştilor şi Câmpia Găvanu-Burdea.

Teritoriul judeţului Argeş este străbătut de o bogată reţea de râuri şi văi care aparţin bazinelor hidrografice Argeş, Vedea şi Olt. Lungimea principalelor cursuri de apă pe teritoriul judeţului Argeş este de 670 km, dintr-un total de 1106 km. Lacurile naturale glaciare sunt cantonate mai ales în munţii Făgăraş. Dintre cele 18 lacuri glaciare dispuse pe versantul sudic, în judeţul Argeş, menţionăm: Iezer, Zarna, Jgheburoasa, Mioarele, Roşu, Podul Giurgiului, Buda, Capra şi Călţun. Cea mai mare suprafaţă o are Lacul Jgheburoasa de 12 ha, iar cea mai mică suprafaţă o are Lacul Mioarele de 0,12 ha.

Cercetările pedologice au pus în evidenţă existenţa unei mari varietăţi de soluri, începând de la solurile pajiştilor alpine până la cele de luncă. În partea nordică a judeţului au o largă răspândire solurile montane, acestea fiind soluri brun - acide, soluri brune-podzolice feriiluviale, regosoluri, rendzine. A doua categorie de soluri o constituie cele din etajul pădurilor de răşinoase şi de amestec, care sunt soluri brun-acide montane de pădure cu diferite grade de podzolire şi soluri podzolice montane. Dealurile piemontane şi subcarpatice ale Argeşului reprezintă domeniul de dezvoltare a solurilor silvestre podzolice brune şi brune-gălbui, iar podişurile piemontane Cotmeana şi Cândeşti au soluri podzolice pseudogleice şi brune-gălbui, cu aciditate ridicată. În sud, inclusiv în câmpie, apar soluri pseudogleizate, iar în lungul văilor apar soluri brun roşcate şi brun-roşcate podzolice, specifice unui climat mai cald. De la luncile joase ale Argeşului şi până în zona alpină Făgăraş, regiunea oferă condiţii optime pentru dezvoltarea într-o gamă largă a unei bogate flore şi faune, precum şi a diferitelor formaţiuni geologice.

Varietatea factorilor componenţi ai peisajului geografic, căreia i se adăugă varietatea geologică şi genetică a reliefului, constituie, sub raport economic, un potenţial pentru o tot atât de variată

gamă de resurse naturale. Astfel, în tot judeţul întâlnim variate şi bogate zăcăminte de hidrocarburi, cărbuni, sare, materiale de construcţie, gaze naturale, etc.

Clima

Dispunerea în trepte a reliefului conduce la apariţia următoarelor tipuri de climă: climatul de munte, climatul de deal, climatul de câmpie.

Climatul de munte se caracterizează prin temperaturi scăzute (media multianuală 00 C), precipitaţii bogate (1200-1400 mm) şi vânturi puternice ce bat tot timpul anului cu predominanţă din Nord-Vest şi Est. Zonalitatea pe verticală impune separarea în două subtipuri: subtipul climatului alpin, la peste 1900 m, şi subtipul climatului munţilor mijlocii.

Climatul de deal este influenţat de poziţia mediană în cadrul reliefului judeţului, caracterizându-se prin temperaturi medii anuale mai ridicate (70-100) şi precipitaţii mai scăzute decât în zona montană (700-1000 mm).

Climatul de câmpie se caracterizează prin temperaturi ridicate şi precipitaţii reduse, mai ales în ultimii ani când fenomenul de secetă tinde să se acutizeze, influenţând vital buna dezvoltare a culturilor agricole.

În ceea ce priveşte temperaturile, media lunară pentru perioada 1901 - 1990 variază de la (-) 2,0 ° C în ianuarie la 20,6 ° C in iulie, în anul 2005 mediile extreme au fost - 1,0 ° C în februarie şi 20,8 ° C în luna iulie.

În ceea ce priveşte precipitaţiile pentru perioada 2002-2005, acestea au fost la un nivel minim de 3,8 mm în martie 2002 şi la un nivel maxim de 220,0 mm în iulie 2005.

În ceea ce priveşte cantitatea anuală de precipitaţii, intervalul respectiv se caracterizează prin cantităţi între 681,5 mm în 2001 şi 1151,9 mm în 2005.

Precipitaţiile medii anuale variază între 400 mm / an şi 1400 mm / an, după cum urmează: 500 - 600 mm / an în zonele de câmpie, 500-700 mm / an în zonele piemontane, cu cantităţi mai mari în partea de nord, deal, şi mai mici în partea de sud, deluroasa; 600-900 mm / an în zonele pre-montane, cu dealuri înalte şi 1000-1400 mm / an în zonele montane (Munţii Făgăraşului).

Anul 2004 a fost caracterizat prin cantităţi excesive de ploaie în lunile ianuarie-martie, iulie-septembrie şi noiembrie şi cantităţi mai mici în celelalte luni, care a dus la cantităţi de peste 7,1% comparativ cu perioada de referinţă (anul 2002) . De asemenea, în anul 2005 cantităţile excesive de precipitaţii căzute în lunile ianuarie-mai, iulie-septembrie şi decembrie şi cantităţile mici din lunile iunie, octombrie şi noiembrie au făcut sistemul pluviometrului să treacă de 33,9% comparativ cu perioada de referinţă (anul 2002) .

Relief şi topografie

Suprafaţa judeţului Argeş este de 6826 km2, ceea ce reprezintă aproape 3% din întreaga suprafaţă a României. Relieful – este proporţional repartizat, coborând în trepte de la Nord la Sud, din Munţii Făgăraş (2500 m alt.) şi până în Câmpia Română (160 m alt. vezi figura de mai jos).

Astfel, treapta înaltă a reliefului este constituită din culmile munţilor Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului şi Leaota. Culmea principală, cu orientare est-vest, se desfăşoară pe o lungime de 70 Km, între valea Dâmboviţei şi valea Oltului.

Zona centrală a judeţului este ocupată de dealuri subcarpatice, faţă de care munţii se înalţă abrupt la nord, iar la sud dealurile scad în înălţime, pierzându-se treptat în câmpie. Teritoriul judeţului Argeş include piemonturile de la Cândeşti şi Cotmeana şi tot piemontul Argeşului (dealurile Argeşului).

Câmpia Română constituie treapta cea mai joasă a reliefului judeţului Argeş şi cuprinde: Câmpia Înaltă a Piteştilor (în totalitate) şi Câmpia Găvanu-Burdea (parţial). Câmpia Înaltă a Piteştilor are un caracter piemontan având altitudinea cea mai ridicată din toată Câmpia Română, iar Câmpia Găvanu-Burdea este mai netedă şi este străbătută de văi largi şi puţin adânci

Figura 3.1. Judeţul Argeş – hartă fizico-geografică.

Geologie şi hidrogeologie

Geologie

Teritoriul judeţului Argeş se extinde peste trei mari unităţi structuralo-tectonice: Orogenul carpatic, Depresiunea Getică şi Platforma Moesică. Orogenul carpatic, ce cuprinde masivele muntoase din nord, este constituit din formaţiuni cristaline mezo- şi epimetamorfice alcătuite din paragnaise, gnaise oculare, amfibolite, micaşisturi, filite etc.

Acestora li se adaugă formaţiunile sedimentare mezozoice (calcare, gresii, conglomerate), cantonate, cu precădere, în bazinul Dâmboviţei şi cele paleogen-miocene (marne, gresii, conglomerate), în nordul munţilor Ghiţu şi Frunţi.

Depresiunea Getică include zona colinară a judeţului formată din Muscelele Argeşului şi Piemontanul Getic. Este alcătuită din formaţiuni sedimentare paleogene (conglomerate, gresii, marne, calcare, şisturi disodice, menilite), miocene (gresii, marne gipsifere, nisipuri, conglomerate, tufuri), pliocene (nisipuri, argile, marne, strate de cărbuni) şi cuaternare (pietrişuri, nisipuri, luturi) slab cutate, predominant monoclinale.

Platforma Moesică, ce alcătuieşte partea de sud a judeţului, corespunde, în cea mai mare parte, câmpiilor de acumulare fluvio-lacustră şi continentală, cuaternare, alcătuite din pietrişuri, nisipuri, argile, depozite loessoide etc. Acestea se dispun, la rândul lor, pe o stivă groasă de sedimente paleozoice. mezozoice şi neozoice ce acoperă fundamentul cristalin al platformei, dar care nu sunt întâlnite decât în foraje.

Hidrogeologie

În albiile majore ale râurilor Argeş, Doamnei, Vâlsan există strate acvifere freatice, utilizate zeci de ani pentru alimentarea cu apă individuală. În zona centrală a judeţului s-a dezvoltat la adâncimi de 150 - 250 m stratul acvifer Cândeşti având debite de 5 - 10 l/s pe foraj, calitatea apei fiind corespunzătoare. Zona de Vest a judeţului, cunoscută sub denumirea de Platforma Cotmeana, este lipsită de apă subterană; la adâncimi de 200 m acviferul produce sub 1 l/s pe foraj.

Ecologie şi zone sensibile

Diversitatea formelor de relief determină zonarea vegetaţiei. De la Nord la Sud se disting: etajul alpin, păduri de răşinoase, păduri de foioase şi zona de stepă. 40% din suprafaţa judeţului este acoperită cu păduri care conţin 60% specii de arbori, 38 arbustive si 286 specii erbacee (120 specii ocrotite). Fauna terestră este reprezentată de 71 specii de vertebrate, în apele curgătoare şi lacuri existând 34 specii de peşti.

Vegetaţia

Pe teritoriul judeţului se mai găsesc şi numeroase elemente rare, ocrotite: Gentiono iutea, Campanula alpina var. bucegiensis, Nigritella rubra, Leontopodium alpinum, Daphne biagayana, Taxus baccata, si endemisme ca: Iris hungarica ssp dacica, Aquilegis transsilvanica, Linum univerve.

Fauna

Domeniul forestier este populat de o faună eterogenă reprezentată prin mamifere de interes cinegetic ca: cerb, urs, mistreţ, veveriţă, căprior, lup, râs (monument al naturii); în partea de Sud a judeţului pătrunde popândăul; de asemenea, prin păsări: ierunca, cocoşul de munte, vulturul pleşuv, brun şi cenuşiu (specii ocrotite).

În domeniul alpin fauna este alcătuită din: capra neagră (mamifer ocrotit), vulturul sur, acvila de piatră, cinteza, fîsa alpină (păsări rare), alături de specii ce pendulează între golul alpin şi pădure: vipera şi şopârla, etc.