indrumar_afaceri_maroc

7/31/2019 Indrumar_afaceri_Maroc

http://slidepdf.com/reader/full/indrumarafacerimaroc 1/24

1

REGATUL MAROC

I NDRUMAR d e AFACERI

2009



2

I. Informaţii generale:

Denumirea oficială: Regatul MarocCapitala: Rabat (2,3 mil. locuitori)Sistem politic: Monarhie constituţională, ereditară

Şeful statului: Regele Mohamed VI (întronizat în iulie 1999)Suveranul are puterea de a dizolva Parlamentul, de a convoca noialegeri şi de a guverna prin decrete. Regele este comandantul suprem alarmatei. El numeşte primul ministru – şeful guvernului – ca urmare aalegerilor legislative, pentru un mandat de cinci ani şi desemnează, lapropunerea acestuia, miniştrii. Guvernul este responsabil în faţa regelui şia Parlamentului. Dincolo de rolul politic predominant, regele are şi olegitimitate religioasă absolută, fiind Comandant al credincioşilor („Amir AlMuminim”) şi descendent al profetului Mahomed.

Puterea legislativă: Parlament bicameral, format din Camera

Reprezentanţilor (deputaţi aleşi pentru cinci ani prin sufragiu universaldirect) şi Camera Consilierilor (senatori aleşi pentru nouă ani, prin sufragiuindirect).

Localizare geografică: în Africa de Nord, mărginit de OceanulAtlantic (la vest), Marea Mediterană (la nord), Algeria (la est) şi Mauritania(la sud).

Coordonate geografice: situat între paralelele de 270 40’ – 350 55’latitudine nordică şi meridianele 10 – 130 10’ longitudine vestică.

Suprafaţa: 710.850 km2 (inclusiv Sahara Occidentală/246.300 km2)Masive muntoase: lanţul munţilor Atlas (Superior, Mijlociu şi Anti-

Atlas), lung de 700 de km, cu vârful cel mai înalt Toubkal (4 165 m).Principalele oraşe: Casablanca, Rabat, Marrakech, Tanger, Fès,Kenitra, Agadir, Meknès.

Reţeaua hidrografică principală: Moulouya, Sebou, Oum Er Rbia,Tensift, Souss, Draa.

Clima este extrem de variată, în funcţie de regiune şi de anotimp:♦ Primăvara (februarie – mai) este incontestabil anotimpul cel maifrumos. In deşertul Sahara, temperaturile cresc în mod progresiv începând din martie.♦ In lunile iunie, iulie şi august se înregistrează temperaturile cele

mai ridicate, ce depăşesc frecvent 50° C în regiunile interioare.♦ In zonele de litoral, climatul este temperat în marea majoritate atimpului, atât vara cât şi iarna.♦ In regiunile interioare se înregistrează cele mai mari variaţii detemperaturi, atât între anotimpuri (veri foarte călduroase şi iernifriguroase) cât şi între zi şi noapte. Iarna, munţii se acoperă dezăpadă care poate persista până spre sfârşitul primăverii (aprilie-mai).



3

Temperaturile medii în principalele oraşe :

Temperaturamedie ianuarie

Temperaturamedie iulie

Tanger 12° C 23,5° CRabat 12° C 23,5° C

Casablanca 11,7° C 23° CIfrane 5° C 28° CAgadir 14,5° C 22,5° CMeknès 9,7° C 27° CFès 9,8° C 27,1° CMarrakech 12° C 29° C

Resurse naturale: fosfaţi, magneziu, plumb, zinc, sare.Populaţia: 31,3 milioane de locuitori (septembrie 2008).

Densitatea populaţiei: 41 locuitori/km

2

.Rata analfabetismului: 48,3% (bărbaţi: 33,8%, femei: 61,9%, mediulurban: 33,7%, mediul rural: 66,9%)Religia: musulmani 98,7%, creştini 1,1%, evrei 0,2%.Limbi vorbite: araba (limba oficială), franceza, berbera şi spaniola(în nordul ţării)Săptămâna de lucru:Instituţiile publice: luni - vineri 900-1630

Sectorul privat: luni – vineri, între 830 -1230 şi 1430 - 1800.sâmbătă : 830 – 1300.

Băncile: luni 1415-1630 marţi-joi : între 815-1130 şi 1415-1630

vineri : între 815-1115 şi 1445-1645

sâmbătă : 0915-1215

In perioada Ramadanului, care durează patru săptămâni şi careprecede cea mai importantă sărbătoare religioasă musulmană „Aid El Fitr”,programul de lucru este redus în mod semnificativ, devenind, de regulă,9.30 – 14.30. Intrucât în această perioadă, ritmul activităţii economice înregistrează cote scăzute, majoritatea oamenilor de afaceri străini evită

deplasările lor de afaceri în Maroc.Produsul Intern Brut 2007 (conform datelor statistice publicate de

Banca Mondială) - cca. 45 miliarde euro, din care:- agricultură, silvicultură, pescuit: 12%- industrie : 29%- comerţ şi servicii 59%PIB pe locuitor (2007) : 1.479 euro.Creşterea economică: 1,7% în 2005 , 7,3% în 2006 şi 2,0% în 2007.Rata inflaţiei: 2,1% în 2005 , 3,3% în 2006 şi 2,0% în 2007.



4

Rata şomajului : 9,8% (2007), respectiv 15,4 în mediul urban şi 3,8% în mediul urban.

Salariul minim lunar (SMIG): cca. 2.000 MADMoneda naţională: dirham marocan (MAD)Curs de schimb: 1 $ = 8,7 MAD, 1 euro = 11,7 MAD (la 20.10.2008)Regimul de stabilire a cursului valutar: coş de devize, cu structura

80% euro şi restul de 20% USD, yen, lira sterlină, franc elveţian.

Organizare administrativ ă

Reg iun i admin is t ra t i ve

1 Oued Eddahab-Lagou i ra

2Laâyoune-Bou jdou r -

Sak ia El Ham ra

3 Gue lm im -Es Sm ara

4 Souss-Massa-Draâ

5 Gharb-Chrarda-Ben iHssen

6 Chaou ia -Ourd igha

7Marrakech -Tens i f t -E l

Haouz

8 Or ien ta l

9 Casablanca

10Raba t -Sa lé -Zemmour -

Zaër

11 Doukka la -Abda

12 Tadla-Az i la l

13 Meknès-Taf i la le t

14 Fès -Bou lmane

15Taza-Al Hoce im a-

Taouna te

16 Tanger -Té touan

Din raţiuni de dezvoltare regională, Statul a subîmpărţit teritoriulnaţional în 16 „wilaya” (regiuni), 26 de prefecturi şi 45 de provincii.Procesul de descentralizare a fost relansat prin adoptarea, în anul 2002, aunei noi Carte comunale, astfel încât colectivităţile locale (comune,colectivităţi provinciale sau prefecturale, regiuni) sunt conduse de aleşi

locali şi ocupă un loc din ce în ce mai important în politica de dezvoltarelocală. În Provincia Rabat - Salé este amplasată capitala politică şi

administrativă a ţării, oraşul Rabat. Situat în partea de vest a ţării, pemalul Oceanului Atlantic, oraşul are cca. 1,5 mil. locuitori şi este centruladministrativ al Marocului. În capitală î şi au sediile Guvernul, ministerele,Parlamentul şi cea mai mare parte a instituţiilor şi agenţiilor de stat aflate în subordinea acestora.



5

În economia locală, sectorul terţiar este predominant, industria fiindlimitată la cca. 500 unităţi productive, cu activităţi în sectoarele agro-alimentar, construcţii de locuinţe şi confecţii textile.

Provincia Casablanca este centrul economic al Marocului, ocupând osuprafaţă de peste 1.650 km2, iar Casablanca este cel mai mare oraş marocan şi din ţările Maghrebului şi al doilea din Africa de Nord (după Cairo).

Populaţia stabilă este de cca. 4 milioane de locuitori, în perioadaactivă a zilei aceasta putând depăşi cifra de 6 milioane. Casablanca şi împrejurimile sale concentrează principalele sectoare şi activităţieconomice, respectiv cca. 60% din unităţile industriale ale ţării, ceea cereprezintă aproape 93% din totalul întreprinderilor din zona centrală aţării.

Casablanca este cel mai important port al Marocului (suprafaţa decca. 620 ha cu o susţinere logistică ce permite operarea a peste 15 mil.tone zilnic, ceea ce reprezintă peste 65 % din traficul portuar naţional), arecel mai mare aeroport al ţării, contribuind cu peste 45% în volumul total detrafic mărfuri şi călători (asigură legături regulate cu toate ţările UE, SUA,Canada, Orientul Mijlociu, mai multe capitale est-europene şi africane),consumă peste 35% din producţia naţională de energie electrică şi apă potabilă.

Cu cca. 2,9 mil. locuitori (din care cca. 1,7 mil. în oraşul Marrakech)provincia Marrakech ocupă, din punct de vedere economic, al treilea locdupă Casablanca şi Rabat.

Capitala provinciei, oraşul Marrakech, plasat la confluenţa a trei marispaţii geografice: Oceanul Atlantic, munţii Atlas şi deşertul Sahara, atestatdocumentar din anul 1070, este principalul punct de atracţie al turiştilorcare vizitează Marocul. Aflat la 230 Km de Casablanca, Marrakech este înacelaşi timp un important centru industrial şi comercial.

Principala ramur ă economică o constituie agricultura în care puternicdezvoltate sunt culturile de cereale (orz şi grâu) şi pomicultura (măslini,citrice şi caişi).

Industria este reprezentată de sectorul agro-alimentar, chimie şipetrochimie, textile–pielărie, electrotehnică. În Marrakech sunt înregistratepeste 350 de unităţi productive care realizează anual o producţie de peste600 milioane dolari.

Comerţul dispune de o infrastructură acceptabilă, reprezentată despaţii şi amenajări pentru activităţi comerciale, en detail şi en gros,plasate favorabil. Paralel cu acestea, prezenţa societăţilor bancare asigură susţinerea financiară necesară.

Turismul constituie a doua sursă economică a oraşului, Marrakech-ulfiind vizitat anual de câteva milioane de turişti, cei mai mulţi dintreaceştia provenind din Franţa, Spania şi Germania. In primele 9 luni aleanului curent, încasările din turism au totalizat cca.1 miliard dirhami.



6

Din punct de vedere al infrastructurii, oraşul este dotat cu aeroportinternaţional, pe care operează principalele companii aeriene din Europa şiAfrica, reţea de transport urban şi interurban. In martie 2007 a devenitoperaţională autostrada Casablanca – Marrakech. In acelaşi timp, oraşuleste punctul terminus al căii ferate ce asigură legătura dintre Nord şi Sud,respectiv Tanger (port la Marea Mediterană) - Marrakech, trecând prinRabat şi Casablanca.

II. Rolul statului în economie

Multitudinea aprobărilor şi autorizaţiilor necesare care reglementează activitatea economică în această ţară este relevantă pentru rolulconducător preponderent ce revine instituţiilor guvernamentale îneconomia naţională. Influenţa birocraţiei este amplificată de numărul marede organizaţii/oficii naţionale interpuse între ministere şi autorităţileprovinciale.

În mod tradiţional, cercurile de afaceri din Maroc menţin relaţiifoarte apropiate cu administraţia şi cu cercurile politice, activitateapoliticienilor depinzând de contribuţiile băneşti ale acestora. Marilecompanii oferă, de asemenea, poziţii importante (şi foarte generosremunerate) pentru înalţi functionari care părăsesc structurileadministrative. Paternalismul birocratic îngreunează pătrunderea de noicompanii pe piaţă şi întreţine un nivel ridicat al preţurilor.

Guvernul marocan controlează accesul pe piaţă şi facilitează investiţiile străine, în multe cazuri, în funcţie de interesele de grup. Deşise încearcă, de mai multă vreme, să fie implementate prevederileprogramului de descentralizare, guvernul continuă să joace, în continuare,un rol important.

Percepţia generală este că rolul pe care guvernul doreşte să şi-lasume este acela de a direcţiona investiţiile către dezvoltarea sectoarelorproductive şi realizarea unor produse cu valoare adăugată superioară.Impresia dominantă este însă aceea că, în pofida declaraţiilor publice,guvernul continuă să intervină pentru a remedia "defecţiunile" pietei, ceeace s-ar putea traduce printr-o "atitudine protectoare" când este vorba deconcurenţa străină şi posibila introducere de noi produse din exterior.

Liniile politicii guvernului marocan, în domeniul economic, suntorientate, în principal, către realizarea unei creşteri susţinute şi durabile,crearea de noi locuri de muncă în domeniile productive, reducerea rateişomajului, ameliorarea condiţiilor în care î şi desfăşoară activitatea întreprinderile productive, încurajarea investiţiilor, cu accent pepromovarea celor străine, prezervarea echilibrelor macro-economice,promovarea învăţământului în domenii utile dezvoltării economice, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de locuit ale populaţiei, eradicareasărăciei şi a marginalizării sociale.



7

Pentru realizarea acestor deziderate, acţiunile guvernului sunt îndreptate, în principal, către întărirea şi modernizarea reţelelor deinfrastructură şi suprastructură ale ţării, crearea condiţiilor necesareintegrării economiei naţionale în cea mondială, sensibilizarea întreprinderilor productive în legătură cu creşterea competitivităţii pe planmondial şi implicit asupra necesităţii de modernizare a capacităţilor degestiune şi producţie ale acestora.

III. Climatul de afaceri şi investiţional

În ultimii ani, guvernul marocan a adoptat o serie de măsuri învederea creşterii accesului şi prezenţei furnizorilor străini pe piaţa locală,inclusiv cea a achiziţiilor guvernamentale.

Potrivit raportului „Doing Bussines 2008”, elaborat de Banca Mondială şi de Societatea Financiară Internaţională (SFI) şi publicat în octombrie2007, „Marocul a continuat reformele întreprinse în ultimii ani şi a realizato serie de progrese comensurabile în anul 2006”.

Astfel, a fost creat „Ghişeul unic pentru permise de construcţie”,ceea ce a condus la reducerea cu 10 zile a termenelor de aşteptare pentru întreprinderile de construcţii.

Procedurile de vămuire au fost de asemenea accelerate prinintroducerea unui nou sistem de inspecţie bazat pe riscuri, ce permitereducerea cu două zile a timpului necesar la export şi cu 4 zile a celui laimport.

Pe de altă parte, raportul citat menţionează persistenţa unei relativerigidităţi în materie de legislaţie a muncii, nivelul ridicat de impozite şitaxe la care sunt supuse întreprinderile precum şi slăbiciunea procedurilorjudiciare ce ar trebui să permită investitorilor şi creditorilor să reuşească să-şi valorifice drepturile lor într-un minimum de timp şi costuri.

În scopul atragerii investitorilor străini şi depăşirii obstacolelor care împiedicau derularea normală a procedurii de aprobare a proiectelor careurmeaza a fi realizate de către investitorii străini, legislaţia în domeniu afost îmbunătăţită, formalităţile necesare în asemenea cazuri fiindsimplificate. Astfel, au fost create Centre regionale de investiţii (CRI) curolul de a acorda sprijinul necesar investitorilor străini în derulareaformalităţilor cerute pentru implementarea unui proiect.

Aceste CRI, care se ocupă de proiecte a căror valoare nu depăşeste200 milioane Dirhami (25 mil. $), pun la dispoziţia investitorilor un formularunic în care sunt cuprinse toate informaţiile solicitate conform legislaţiei şireglementărilor în vigoare pe plan local şi procurând, în acelaşi timp,aprobările necesare obţinerii unui teren destinat realizării investiţiei.Aprobările finale sunt de competenţa prefectului regiunii respective, fără amai fi necesar avizul autorităţilor centrale.



8

Conform politicii adoptate, investiţiile străine sunt ghidate, cuprecădere, către regiunile mai puţin dezvoltate (sudul şi nord-estul ţării),măsurile de stimulare a investiţiilor străine fiind acompaniate de măsuri deaccelerare a ritmului de punere în aplicare a reformelor structurale, înspecial în domeniul modernizării administraţiei şi justiţiei, precum şidescentralizării administraţiei şi reformei sistemului fiscal.

Ca urmare, Marocul a devenit in ultimii ani o destinaţie privilegiată pentru investitorii străini, pe primele locuri aflându-se Franţa şi Spania. Seasistă, totodată, la o creştere rapidă a fluxului de capitaluri provenind dinţările Golfului (Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Arabia Saudită, Qatar,Bahrein), determinată atât de retragerea de fonduri arabe investite în SUA,intervenită după 11 septembrie 2001, cât şi de majorarea importantă aveniturilor pe care aceste ţări le obţin datorită creşterii explozive apreţului ţiţeiului.

In perioada 2002-2007, investiţiile străine directe pe domenii şi ţăride provenienţă se prezintă astfel:

- milioane dirhami -

2002 2003 2004 2005 2006 2007

Telecommunicaţii 425,7 618,7 717,7 15311,1 27,4 3086,9

Turism 408,6 186,2 1430,8 3080,9 7828,3 12421,7

Imobiliar 1 824,9 1 685,0 2039,6 2422,2 4116,8 7590,8

Industrie 1 176,1 18 791,2 1796,1 2734,8 8972,6 3314,4

Asigurări - 162,1 165,7 1144,9 1455,6 21,4

Energie şi Mine 182,6 105,9 336,1 377,4 100,4 2818,5

Comerţ 251,1 483,7 611,8 440,8 1046,6 343,7

Transporturi 14,2 14,0 43,4 321,5 56,0 2737,5

Holding 13,9 0,1 30,7 210,0 147,4 847,8

Infrastructură 15,0 66,2 105,7 159,8 34,4 532,1

Bănci 64,4 56,3 1524,9 44,0 1463,7 1823,7

Agricultura 22,2 24,3 29,4 6,3 24,2 33,0

Pescuit 23,6 124,3 12,9 4,4 - 3,7

Studii de engineering 19,1 1,1 69,9 3,5 - -

Petrol 0,1 12,4 - - - -

Alte servicii 135,0 821,1 477,5 415,3 684,6 2255,9

Diverse 1 299,3 104,3 92,5 31,0 112,2 127,9

Total 5875,6 23256,9 9484,7 26707,9 25482,4 37959,0



9

Tara 2003 2004 2005 2006 2007

1. Franţa 2889,2 4744,8 19522,6 8645,7 14273,9

2. Spania 18094,7 476,6 1423,0 7191,3 6108,4

3. Emiratele Arabe Unite 222,4 330,8 709,9 773,6 3809,6

4. Marea Britanie 244,4 454,9 451,6 931,3 2576,35. Germania 144,8 475,1 798,9 939,7 1646,6

6. Kuwait 16,8 18,0 219,2 1011,8 1575,2

7. SUA 471,3 447,5 220,9 863,7 1543,7

8. Elveţia 260,1 676,2 754,7 905,7 1325,2

9. U.E.B.L. 190,3 346,1 348,0 2604,6 1318,2

10. Italia 107,4 266,0 209,7 334,6 864,4

11. Arabia Saudită 163,3 353,6 341,7 329,9 636,7

12. Olanda 74,1 125,4 213,7 227,3 504,1

13. Qatar 0,3 - 26,0 49,6 357,414. Tunisia 152,2 4,7 27,9 40,0 169,5

15. India - 1,1 183,6 20,2 137,2

16. Suedia 16,2 112,5 155,0 45,7 137,1

17. Irlanda - 10,2 6,6 39,8 121,7

18. Cipru 12,1 16,4 30,9 7,6 89,1

19. Liban 9,4 12,8 17,4 65,7 75,4

20. Egipt 0,3 13,0 9,5 84,9 65,9

--- Altele 187,6 599,0 1037,1 369,7 623,4

TOTAL 23256,9 9484,7 26707,9 25482,4 37959,0

IV. Comerţul exterior al Marocului

Evoluţie generală în 2007 comparativ cu 2006 : creşterea importurilorcu 23,4% şi a exporturilor cu 10,7%, agravarea deficitului comercial cu37,8% şi scăderea gradului de acoperire la 47,7% (faţă de 53,2 % în 2006).

(milioane dirhami)

2006 2007 Evoluţie (%)

Valoarea totală 322.532,9 383.688,2 +19,0

Import 210.553,6 259.747,4 +23,4

Export 111.688,3 123.940,8 +10,7

Sold - 98.574,3 - 135.806,6 +37,8

Gradul de acoperire % 53,2 47,7



10

Evoluţia pozitivă a exporturilor, care au atins 123,9 miliarde dirhami,a fost determinată de creşterile înregistrate la grupele: semiproduse(+15,1%), produse alimentare (+14,1%), bunuri de investiţii (+17,4%) şibunuri de consum prelucrate (+2,9%).

Importurile s-au cifrat la 259,7 miliarde dirhami, evoluţia acestorareflectând conjunctura economică mondială în 2007, marcată în continuarede creşterea vertiginoasă a preţurilor materiilor prime industriale, aţiţeiului şi a unor produse alimentare (cereale, lapte praf).

Majorarea valorică a importurilor marocane este datorată, înprincipal, creşterii vertiginoase înregistrate la grupele: produse alimentare(+73,3%), semifabricate (+21,0%), bunuri de investiţii (+18,9%), bunuri deconsum prelucrate (+19,2%) şi energie (16,8%).

Principalul partener comercial al Marocului rămâne în continuareFranţa (28% din exporturi şi 16% din importuri), urmată, la export de Spania(20%), Marea Britanie (5%) Italia (5%), India (4%) iar la import de Spania(10,5%), Italia (6,5%) şi SUA (5%).

Evoluţia schimburilor comerciale româno-marocane în perioada 2000-2007

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Total, dincare

40,4 40,7 48,5 49,5 47,7 93,4 92,5 141,0

Export 27,1 31,0 38,5 35,8 26,4 67,7 72,7 120,9

Import 13,3 9,7 10,0 13,7 21,3 25,7 19,8 20,1

Sold + 13,8 + 21,3 + 28,5 + 22,1 + 5,1 + 42,0 + 52,9 +100,8

In structura schimburilor comerciale se regăsesc:

La exportul românesc: autoturisme DACIA, autoturismul Dacia Logan(în CKD-uri), produse metalurgice, produse chimice, îngrăşăminte, articolesanitare, bunuri de consum, fire şi fibre sintetice, coloranţi, uleiuriminerale, maşini textile şi de prelucrat lemnul, unelte şi scule, rulmenţi,maşini, aparate şi materiale electrice, instrumente şi aparate optice,



11

geamuri, articole de sticlărie, hârtie şi cartoane, cereale, produseagroalimentare, cherestea.

La importul românesc: fosfaţi (peste 90%), conserve de legume,conserve de peşte, citrice, încălţăminte, textile.

V. Sectoare economice de interes, măsuri de încurajare adezvoltării activităţii acestora; domenii ce pot fi avute în vederepentru identificarea de oportunităţi de afaceri

Sectorul primar

Politica guvernului marocan în sectorul agricol se integrează într-ostrategie de dezvoltare rurală ce vizează ameliorarea accesului populaţieila infrastructurile şi serviciile de bază, precum şi micşorarea efectelorsecetei asupra mediului sătesc.

În afara faptului că beneficiază de măsuri de încurajare a producţiei

(protecţie tarifară, garantarea preţurilor pentru agricultori etc.), sectorulcerealier face şi obiectul unui program de asigurare a producţiei împotrivasecetei, pe o suprafaţă de 300 mii hectare. Efectele dezastruoase alesecetei din 2007 au provocat o criză cronică de cereale pe piaţă,determinând o creştere importantă de cca.8 mil.tone a importurilor decereale pentru panificaţie şi pentru hrana animalelor.

Având în vedere acordurile de comerţ liber cu UE şi SUA, statulmarocan preconizează o serie de măsuri vizând:

- stimularea exporturilor agricole, prin punerea în practică a unuiprogram de modernizare a sectorului industrial din agricultură;

- reorientarea exporturilor agricole către produsele înalt prelucrate,care pot genera maximum de încasări din aceste operaţiuni;- implementarea, cu sprijinul UE, a unor norme noi de calitate şi

diferenţiere a produselor, în special pentru sectorul fructe-legume,astfel încât acesta să poată răspunde corespunzător evoluţieipieţei internaţionale;

- dinamizarea transferului de tehnologii care să permită adaptareaagriculturii marocane la cerinţele şi standardele de pe pieţeleeuropene.

Sectorul secundarPe lângă adoptarea de către Parlament a Cartei Intreprinderilor Mici

şi Mijlocii şi implementarea centrelor regionale pentru investiţii, politicastatului de susţinere a sectorului productiv vizează dinamizarea procesuluide modernizare a industriei, restructurarea întreprinderilor publice, înscopul privatizării lor, acordarea sprijinului necesar dezvoltării sectoruluitextile–confecţii. In cadrul programului de dinamizare a procesului demodernizare a industriei sunt avute în vedere reforma sistemului de



12

contracte speciale pentru pregătirea personalului, realizarea unuisubprogram de consolidare a infrastructurii tehnologice, implementareaprevederilor subprogramului de sprijinire a asociaţiilor profesionale,dezvoltarea activităţii Fondului Naţional de Restructurare Industrială.

In vederea facilitării privatizării, autorităţile marocane au antamatrestructurarea unor întreprinderi din domeniile agro-alimentar, textil,transporturi navale şi servicii.

Infrastructura economică

În afara politicii în domeniul barajelor hidro, principalele obiectivepropuse a fi realizate în domeniul infrastructurii economice vizează:amenajările hidro-agricole; extinderea reţelei autorutiere, întreţinereainfrastructurii rutiere şi portuare existente, modernizarea instalaţiiloraeroportuare.

Strategia în domeniul amenajărilor hidro-agricole prevede reducereadecalajului între suprafeţele echipate şi cele dominate de baraje,

reabilitarea echipamentelor existente şi întărirea perimetrelor hidraulicemici şi mijlocii.Programul în domeniul infrastucturii rutiere cuprinde dezvoltarea

actualei reţele de autostrăzi (625 km) până la realizarea a 1.500 km (în2010), precum şi lucrări de întreţinere şi modernizare a drumurilor decategoria a II-a.

În materie de infrastructură portuară, cel mai important proiect -portul Tanger-Méditerrannée (Tanger Med), a intrat în funcţiune în lunaiulie 2007 şi va contribui de o manieră semnificativă la întărirea capacităţiiinfrastructurilor portuare ale Marocului. Intrucât, pe baza previziunilor

privind evoluţia transportului mondial de mărfuri, s-a ajuns la concluzia că Tanger Med va ajunge la saturaţie începând cu anul 2015, în special în cepriveşte activitatea de transbordare, a fost lansat un proiect de extindere aportului, denumit Tanger Med II. Necesitând mobilizarea unor investiţiiestimate la cca.1,7 miliarde dirhami (150 milioane de euro), noul proiectva cuprinde 2500 m de cheiuri ce vor putea primi 5 milioane EVP(containere echivalent 20’), un terminal de gaze lichefiate şi o instalaţie dedelichefiere.

Cu o capacitate totală (I + II) de 8,5 milioane EVP, Tanger Med vaputea rivaliza, la orizontul anilor 2012-2013, cu unele din cele mai mari

porturi din Europa (Hamburg - 9 mil.EVP şi Rotterdam - 8 mil.EVP).In cursul anului 2008 au fost demarate lucrările de extindere aterminalelor de containere şi acostare ale portului Casablanca, precum şicele ale cheiului portului Jorf Lasfar (prin care sunt operate exporturile defosfaţi şi îngrăşăminte).

Dată fiind importanţa primordială a sectorului de transporturi şi deimpactul acestuia asupra economiei, un program de ajustare structurală asectorului a fost lansat, în parteneriat cu Uniunea Europeană. Programulbeneficiază de sprijin bugetar.



13

VI. Aspecte referitoare la climatul general de afaceri

Prin apartenenţa sa la diferitele organisme internaţionale, Maroculsubscrie principiilor, drepturilor şi obligaţiilor care decurg din Cartaacestora, afirmând ataşamentul său la drepturile omului, aşa cum sunt eleuniversal recunoscute.

Particularităţile legate de distribuţie în Maroc şi care trebuieconsiderate serios de firmele străine sunt, parţial, de natură socio-culturală. Marea majoritate a comercianţilor mici şi mijlocii marocani ezită să rupă relaţiile de lungă durată cu furnizorii, chiar şi atunci când o altă sursă le poate oferi un produs mult superior şi la un preţ mai redus.Comercianţii cu amănuntul sau angrosiştii se tem - fie de retorsiune dinpartea furnizorilor locali, fie de incapacitatea noilor furnizori străini de aonora comenzile la termen sau de a asigura service-ul după vânzare pentruprodusele livrate etc. Parţial, aceste temeri izvorăsc din tradiţionalareţinere de a schimba un furnizor, cu care mecanismul stabilit de mulţi anifuncţionează normal, cu altul încă necunoscut.

În consecinţă, prezenţa permanentă - pe piaţa locală, precum şipersistenţa în dorinţa de a dezvolta relaţiile cu operatorii economicimarocani este crucială pentru a elimina aceste reticenţe.

Bunurile de consum importate sunt distribuite, în mod tradiţional,prin magazine care adoptă o politică de preţuri adecvată cerinţelor şiposibilităţilor consumatorilor. Sistemul de distribuţie este caracterizat prinrelaţii strânse între importatori şi multiplele straturi de angrosişti şivânzători cu amănuntul. Din ce în ce mai des, importul direct, prineludarea marilor case comerciale şi a cât mai multor intermediari cuputinţă, a devenit o metodă tot mai frecventă de a reduce costurile.

Vânzările directe sunt, în general, uzitate pentru comercializareaechipamentelor scumpe, care înglobează tehnologie. În unele sectoare,există un număr de firme mici care lucrează ca subcontractori pentruuzinele producătoare şi care au capacităţi importante.

Una din erorile frecvente comise de numeroase firme străine constă în încercarea de a folosi o listă a importatorilor ca pe un mijloc derealizare a primului contact. Faptul că manifestă acea reţinere, amintită mai sus, îi determină pe partenerii marocani să prefere să intre în relaţii deafaceri, cu un nou potenţial furnizor, în special, în cazul în care le-a fostprezentat în mod corespunzător şi pot avea un contact personal cu acesta.

În concepţia marocană, prezentarea făcută de un intermediarserveşte drept garanţie a credibilităţii ambelor părţi. Acest procedeu ajută la disiparea reţinerilor părţii marocane. Surse de recomandare pentruintermediari potriviţi pot fi alte firme locale care lucrează de mai multă vreme cu furnizori din România, alte companii care au avut succes înafacerile lor în Maroc, băncile, asociaţiile comerciale, camerele de comerţ,Birourile de Promovare Comercială Economică ale României de laCasablanca şi Rabat.



14

Având în vedere specificitatea pieţei marocane, nu este recomandată acordarea de exclusivitate agenţilor locali. Numai în cazul unui produs nouse poate eventual stabili un termen limitat de reprezentare, cu un volumminim de vânzări şi/sau indicatori calitativi.

In scopul atragerii unui partener de afaceri marocan, exportatoriiromâni trebuie să prezinte imaginea unor companii demne deîncredere, competitive, decise, capabile de inovaţie, de atingerea uneicalităţi superioare şi să fie permanent pregătiţi să stabilească relaţiipersonale.

Având în vedere concurenţa acerbă cu produsele livrate de furnizoriidin ţările Uniunii Europene (în relaţii de lungă durată cu firmelemarocane), o companie care doreşte să intre pe piaţa acestei ţări trebuiesă demonstreze că este apreciată în sectorul în care lucrează; a studiatatent condiţiile de piaţă; este pregătită să facă faţă majorităţii exigenţelorimpuse de piaţa locală (de exemplu, prin pregătirea de broşuri deprezentare a companiei şi a produsului în limba franceză – folosită cupreponderenţă pe piaţa marocană - şi de o calitate ireproşabilă) şi să răspundă prompt şi cu profesionalism la solicitările partenerilor marocani.

Acestea vor ajuta la învingerea reticenţei de a face afaceri cufurnizori străini noi. Comunicarea frecventă, chiar zilnică, prin fax,telefon, corespondenţă electronică, este crucială iar vizitele periodice înMaroc sunt absolut necesare.

Înfiinţarea unei reprezentanţe pe piaţa locală nu pune problemedeosebite, în măsura în care autorităţile marocane acceptă acordarea cărţiide sejur pentru o persoană de altă naţionalitate decât marocană. Deaceea, într-o primă fază este recomandată înfiinţarea unei societăţi cu unpartener local, entitatea respectivă putând beneficia de o serie defacilităţi acordate de legislaţia în domeniu (care este structurată, înprincipiu, pe aceea franceză).

Se recomandă înfiinţarea unei societăţi care are în vedere realizareade investiţii în sectoare productive, Codul de investiţii marocan prevăzândo serie de facilităţi în primii ani de activitate (inclusiv în alocarea terenuluidestinat obiectivului de implementat).

Chiriile de spaţii pentru birouri se situează, în medie, în zona centrală a oraşului Casablanca, la cca. 20 – 25 dolari/mp.

Contactul personal cu clienţii este unul din cele mai importanteaspecte. Stabilirea de întâlniri de promovare a vânzărilor demonstrează ataşamentul faţă de piaţă şi este totodată un excelent mijloc de a obţinesemnale privind reacţia pieţei.

Multe relaţii de afaceri se răcesc dupa o perioadă de succes. Una dingreşelile frecvente făcute de companiile străine, în Maroc, este aceea de anu acorda sprijinul adecvat partenerilor lor de afaceri locali după obţinereaunui succes iniţial. În general, este important ca distribuitorii să fieavertizaţi să nu aplice o strategie de marketing conservatoare, respectivuna care implică un volum scăzut şi preţuri ridicate, ce protejează



15

interesele lor, dar împiedică dezvoltarea deplină a potenţialului de vânzarea produsului străin.

O parte importantă a succesului vânzărilor pe piaţa marocană esteasigurată de cunoaşterea modului de a negocia şi de a menţine relaţiile cusocietăţile locale. Valoarea cunoştinţelor de limba franceză/eventual arabă este inestimabilă, ca de altfel şi cunoasterea amănunţită a culturii acesteizone. Abordarea directă şi onestă şi evitarea aroganţei sunt elementedeosebit de importante.

Negocierile de afaceri sunt, în general, lente datorită conservatorismului amintit mai sus, precum şi faptului că timpul are,pentru localnici, o cu totul altă dimensiune decât pentru europeni.

Deşi la nivelul conducerilor multor companii marocane există şicunoscători ai limbii engleze, aceste cazuri sunt, mai degrabă, excepţii. Deaceea, un traducător bun şi bine informat ajută, adesea, la eliminareaproblemelor de comunicare.

Deoarece numeroase produse româneşti răspund, în general, unuimediu cultural şi industrial diferit de cel din Maroc, informarea şi educareaconsumatorilor în legatură cu utilitatea, modul de întrebuinţare şi calităţileproduselor se poate dovedi necesară. Pentru companiile mici şi mijlociiproaspăt intrate pe piaţa marocană, modalitatea cea mai eficientă - dinpunct de vedere al costurilor - de a face publicitate este, adesea, aceea dea publica într-una din revistele săptămânale/lunare sau într-una dinpublicaţiile cu profil comercial, fie acestea cotidiene, săptămânale saulunare. În general, doar marile companii multinaţionale î şi pot permite să-şi facă reclamă la televiziunea şi la posturile de radio locale.

Un element cheie pentru exportatorii români de bunuri şi servicii esteparticipare activă la evenimentele cu profil comercial din Maroc (expoziţiişi târguri internaţionale, seminarii, colocvii etc.), nu numai în Casablancaşi Rabat, dar şi în celelalte regiuni economice şi centre industriale (Tanger,Marrakech, Mohammedia, Settat) unde, la asemenea acţiuni participă factori de decizie din zonele respective.

Toate serviciile (înainte, în timpul şi după vânzare) şi asistenţaacordată clienţilor sunt şi în Maroc, ca în orice altă ţară, de o importanţă deosebită şi trebuie să fie considerate ca părţi componente ale produsului.

Este indispensabil ca exportatorul să manifeste atenţia necesară pentru ca mărfurile livrate să răspundă, din punct de vedere calitativ,tuturor exigenţelor pieţei locale, urmând să asigure (împreună cu sistemulde comercializare în care este implicat) asistenţa tehnică uzuală, pe toată perioada de garanţie oferită la produsele puse în vanzare.

VII. Accesul pe piaţă

In conformitate cu dispoziţiile articolului 1 al Legii nr.13-89referitoare la activitatea de comerţ exterior, importul de mărfuri esteliber. Există totuşi un anumit număr de restricţii cantitative la import ceprivesc anumite produse deosebite, cum ar fi prafuri şi explozivi, produse



16

folosite (second-hand) sau anvelope reşapate sau folosite şi aceste mărfurisunt supuse unei licenţe de import.

Lista mărfurilor ce fac obiectul măsurilor de restricţii cantitative laimport este fixată prin Decretul nr.1308-94, ce poate fi consultat accesândadresa www.mce.gov.ma/Reglementation/Loi 13-89/Arrêtés.asp

Pentru importul anumitor mărfuri este necesară obţinerea uneilicenţe de import sau completarea unei declaraţii prealabile efectuăriioperaţiunii. Mărfurile supuse unei Declaraţii Prealabile de Import (DPI) suntacele produse susceptibile să cauzeze un prejudiciu grav producţieinaţionale. Este cazul, în special, de importurile de produse subvenţionatede ţara exportatoare sau importate la preţuri de dumping.

În asemenea cazuri este necesară obţinerea avizului departamentuluitehnic de tutelă, aprobarea fiind de resortul Ministerului ComerţuluiExterior.

Totodată, importatorii trebuie să completeze o cerere de scutire detaxe vamale pentru importul de :

- produse libere la import admise în regim de scutire de taxevamale, în cadrul convenţiilor şi acordurilor comerciale încheiate între Maroc şi anumite ţări;

- produse ce fac obiectul contingentelor tarifare prevăzute deAcordurile de Asociere şi de Comerţ Liber încheiate între Maroc şiUniunea Europeană şi statele AELS

- produse supuse contingentelor tarifare prevăzute de acordurilemultilaterale.

Licenţele/declaraţiile de import trebuie să poarte avizul (ştampila)băncii care domiciliază operaţiunea şi să fie acompaniate de facturaproforma (în 5 ex.), între care şi originalul, precizându-se valoarea FOB amărfii (după caz Franco Frontiera/Ex works etc.), ţara de destinaţie,moneda de plată, preţul unitar şi valoarea totală a mărfii, precum şi datala care se efectuează plata.

Licenţele de import sunt valabile pentru o perioadă de 6 luni de ladata eliberării, iar declaraţiile prelabile de import 3 luni.

Orice operaţiune de import nu se poate derula decât prin implicareaunei bănci, care se angajează să avalizeze derularea acesteia conformreglementărilor în domeniu. În caz contrar, serviciile vamale refuză să avalizeze operaţiunea.

Sunt exceptate de la această regulă operaţiunile de import care se fac în numele statului, colectivităţilor locale şi instituţiile publice careefectuează plata prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul deFinanţe.

Dosarul care se întocmeşte pentru domicilierea operaţiunii de importde către o bancă agreată poartă un număr special de înscriere a acestuia la„Oficiul de schimb (valutar)”. O licenţă de import eliberată de ministerulcomerţului exterior nu poate fi domiciliată la o bancă agreată decât în



17

cazul în care unul din exemplarele acesteia, denumit „de plată”, îi parvinedirect de la acest minister.

În cazul anumitor operaţiuni de import, viza Oficiului de schimb estesolicitată anterior domicilierii dosarului la bancă, respectiv atunci cândcontractul comercial prevede plăţi eşalonate care antrenează dobânzi;condiţia de livrare prevăzută în contract este CAF, cu excepţia cazurilorcând marfa se expediază par avion, colet poştal sau sunt operaţiuni deimport: care beneficiază de o finanţare externă şi la care condiţiile deacordare impun ca marfa să fie asigurată în afara ţării de destinaţie; pentrulivrarea de echipamente şi utilaje în cadrul unor contracte „la cheie” saude „investiţii”, care prevăd o asigurare a mărfurilor într-o altă ţară decâtcea de destinaţie; de petrol şi gaze; lemn; bovine.

Regimul de import temporar, acceptat conform prevederilor Coduluivamal, permite importul (fără plata taxelor vamale şi a celorlate taxeaferente), a mărfurilor destinate operaţiunilor de prelucrare în lohn, sau amateriilor prime care, după transformare, înglobează o valoare adăugată (ca mâna locală de lucru).

Exporturile de produse care au la bază mărfuri de origine străină,pentru care s-au achitat drepturile de vamă şi taxele aferente potbeneficia de regimul de franşiză pentru componentele importate, ulterior, în cantităţi corespondente şi având caracteristici identice acelora înglobate în produsele exportate.

Materialele publicitare, incluzând broşurile, filmele şi fotografiile potintra în Maroc cu scutire de taxe. Introducerea articolelor menite sa fieexpuse dar nu şi vândute la târguri comerciale şi alte evenimente similareeste de asemenea permisă fără plata taxelor doar în cazul în care cândtârgul sau evenimentul se desfăşoară într-un spaţiu expoziţional undeoperaţiunile de vânzare-cumpărare sunt interzise. Aceste articole trebuiereexportate după eveniment sau depozitate într-un teritoriu liber vamal.Pe factura comercială pentru aceste bunuri trebuie consemnat:"marchandises sans valeur commerciale destinées à l’inspection de laDouane”, „les marchandises sont destinées à l’exposition et serontretournées à la fin de celle-ci (l’exposition/foire etc)”.



18

Importuri interzise

Conform prevederilor Codului vamal marocan sunt interzise, laimport sau tranzit în teritoriu marocan - între altele, următoarelecategorii de mărfuri :

a. – animale vii din specia bovine provenind din orice ţară, embrioni

de origine bovină provenind din Anglia, Irlanda, Elveţia, Franţa sauPortugalia, sau din orice altă ţară unde au fost semnalate cazuride « encefalită spongiformă bovină », precum şi carne sau produse(de orice fel) derivate din carne de vacă din zonele afectate deaceastă boală ;

b. – insecte vii, ouă de insecte, larve sau nimfe ale acestora care nusunt conservate în mediu lichid ;

c. – culturi de ciuperci, bacterii, destinate inclusiv producţieialimentare (drojdii, fermenţi etc.), în cazul în care acestea nu suntdestinate cercetării ştiinţifice, situaţie în care regimul de import

este reglementat corespunzător ;d. – plante (de orice gen, subînţeles « cânepa indiană » etc), sau părţi

ale acestora suspecte ca fiind purtătoare ale unor germeni ;e. – droguri şi medicamente conexe acestora ;f. – absint sau orice derivate ale acestuia, precum şi băuturi care îl

utilizează ca materie primă (alcoolice sau nealcoolice) ;g. – arme, părţi ale acestora şi muniţie de război, cu excepţia celor

destinate apărării naţionale.

Taxe vamale

Marocul aplică Sistemul Vamal Armonizat. Taxele vamale suntcalculate Ad Valorem la valoarea CIF a mărfurilor.

Există în prezent 7 taxe vamale de bază : 0%; 2,5%; 10%; 17,5%; 25%;35% şi 50% şi 3 taxe vamale preferenţiale în cadrul Cartei Investitorului (0%,2%, 5% et 10%). Taxele vamale au evoluat de la o bază medie de 45% în1982 la 33,4% în 2002. Tariful vamal marocan poate fi consultat accesândadresa : www.douane.gov.ma/tarif

Marocul a semnat acorduri bi- şi multilaterale care prevăd acordareade reduceri de taxe vamale pe perioade de mai mulţi ani.

Acordul de Asociere între UE şi Maroc, intrat în vigoare la 1 martie2000, se traduce printr-o taxă vamală medie neponderată de 17,8% începând cu 1 martie 2004 şi care se va diminua pentru a atinge 0,05% înanul 2012, ajungându-se astfel la crearea unei zone de comerţ liber.

TVA aplicată mărfurilor de import este de :- taxa standard : 20%- taxa redusă : 7%, 10% şi 14%, în funcţie de produsele şi serviciile

respective.



19

Sunt exonerate de TVA produsele alimentare de bază, cărţile şiziarele, anumite împrumuturi şi instrumente financiare.

La intrarea pe teritoriul marocan, sunt de asemenea aplicate altedouă taxe principale:

- taxa parafiscală de import de 0,25%- taxa internă de consum, aplicabilă la importul următoarelor

categorii de produse: bere, bitum, băuturi gazoase şi negazoase şilimonadă, obiecte prelucrate din platină, aur şi argint, anvelope,produse energetice, pulpă uscată de sfeclă, spirtoase, zahăr şiproduse zaharoase, tutun prelucrat, vinuri şi băuturi alcoolice

VIII. Zone libere

Conform legislaţiei în domeniu, zonele libere (ZFE) în Maroc suntcreate pentru încurajarea activităţilor industriale şi comerciale destinateexportului, precum şi serviciilor.

Amenajarea unor asemenea zone este încredinţată unui organism de

drept public, în baza unei licitaţii care se organizează în acest scop.Conform legislaţiei locale, societăţile instalate într-o zonă liberă pot

beneficia de următoarele avantaje fiscale:♦ exonerarea de taxe de înregistrare şi de timbru ;♦ exonerarea, în primii 15 ani de exploatare, de impozit şi taxa de

urbanism ;♦ reducerea impozitului pe venitul general cu 80% , în primii 15 ani

de activitate;♦ exonerarea de TVA, precum şi de o serie de taxe uzual plăţite de

societăţile care dezvoltă o activitate într-o zonă « normală ».Solicitările de instalare a investitorilor în zonele desemnate ca

« libere » sunt adresate unei Comisii locale care este constituită în fiecareregiune în care sunt implementate asemenea facilităţi.

Conform prevederilor legislaţiei locale în materie, intrarea şi ieşireamărfurilor în zonele care beneficiază de statutul de « zonă liberă » nu suntsupuse prevederilor legislaţiei privind controlul operaţiunilor de comerţ exterior, plata taxelor vamale, a acelora aferente operaţiunilor de comertsau schimbul de devize.

Nu este, totuşi, permisă introducerea în asemenea zone a mărfurilorprohibite (conform celor de mai sus) precum şi a deşeurilor « periculoase ».

Prima zonă liberă creată în Maroc a fost zona Tanger (iulie 1997), pe osuprafaţă de 397 ha, în apropierea aeroportului. Principalele activităţiprevăzute a se dezvolta, în această zonă, sunt cele din sectoarele: agro-alimentar, textile şi pielărie, chimie şi parachimie, metalurgie, mecanică,electricitate şi electronică, precum şi serviciile aferente acestora.

In perspectivă, este prevăzută deschiderea unor noi asemenea zone învecinătatea porturilor Nador, Port Atlantique, Fnideq şi a unor regiunipotenţiale ca Jorf Lasfar şi Al Marsa Laâyoune.



20

IX. Formalităţi privind înfiinţarea unei societăţi în Maroc

Una dintre primele formalităţi care trebuie îndeplinite în cazul începerii unei activităţi productive, comerciale, profesiune liberală,prestări de servicii etc. în Maroc este depunerea unei cereri de înscriere laDirecţia de impozite. Cererea respectivă (în care se precizează activitateacare se doreşte a fi exersată) trebuie acompaniată de următoareledocumente:

a.- în cazul persoanelor fizice: contractul de închiriere, chitanţelelegale de plată a chiriei sau o copie a documentului de plată a taxeiedilitare sau o atestare a domiciliului legal; aprobarea autorităţiicompetente, pentru activităţile care necesită o asemenea autorizaţie; ofotocopie a Cărţii de Identitate Naţională, sau a Certificatului de RezidentStrăin.

b.- în cazul în care se doreşte exercitarea unei profesii liberale, înafara documentelor metionate la pct.a. de mai sus, este necesară prezentarea diplomei de atestare a profesiunii respective.

c.- în cazul unei persoane juridicePentru o Societate anonimă : o cerere de înscriere (în care pot fi

înscrise maximum trei tipuri de activităţi) ; statutul societăţii (listaasociaţilor, obiectul de activitate, numele, capitalul social) ; certificatulnegativ (document prin care se solicită aprobarea privind numele alespentru societate şi emblema acesteia. În acest scop se completează unformular de obţinere a certificatului negativ, de la Registrul Comerţului,formular în care sunt sunt solicitate următoarele informaţii : calitateasolicitantului ; cele trei nume propuse pentru societate, în ordineapreferinţei ; natura activităţii ce va fi exercitată ; adresa comercială ;forma juridică a societăţii ; o copie a Cărţii Naţionale de Identitate sau aCertificatului de Rezident Străin ; cartea de înregistrare pentru rezidenţiistrăini) ; contractul de închiriere sau o atestare a domiciliului legal ; procesul verbal al adunării generale constitutive.

Pentru o Societate cu r ăspundere limitată : o cerere de înscriere (cumenţionarea a maximum trei tipuri de activităţi) ; statutul societăţii (listaasociaţilor, obiectul de activitate, numele, capitalul social) ; certificatnegativ (conform detaliilor menţionate mai sus pentru « societateanonimă ») ; contractul de închiriere sau o atestare a domiciliului legal.

X. Contractele comerciale şi recomandări practice

Reglementările referitoare la contracte sunt cuprinse în Dahirul(Decretul regal) din 12 august 1913, care formează Codul obligaţiilor şicontractelor (DOC) pentru dreptul civil şi Codul Comercial ce cuprindedispoziţii referitoare la contractele comerciale.

Practica recomandă însă ca firmele străine să se asigure contrariscurilor de neexecuţie sau de neplată şi să opteze pentru mijloace de



21

plată asiguratorii, cel puţin până în momentul câştigării încrederii şiverificării seriozităţii partenerului marocan.

Potrivit articolului 230 din DOC, obligaţiile contractuale valabilconstituite au putere de lege pentru părţile care le-au convenit şi nu pot firevocate decât prin consens sau în cazurile prevăzute de lege. Obligaţiileasumate prin contracte nu privesc decât părţile contractante şi nu producefecte asupra terţilor.

În situaţiile de forţă majoră (inundaţii, secetă, furtuni etc), care facimposibilă respectarea obligaţiilor contractuale, debitorul este exceptat dela plata daunelor.

Rezilierea unui contract nu poate fi decisă decât de un judecător, cuexcepţia cazului când părţile contractante convin altfel (art. 260 din DOC).Clauza penală, existentă teoretic, este foarte puţin uzitată în dreptulmarocan. DOC prevede două mijloace, nelimitative, de asigurare aexecutării obligaţiilor de către debitor: cererea de aconturi (art 288-290din DOC) şi dreptul de retenţie asupra unui bun mobiliar sau imobiliar remisde debitor creanţierului (art. 291-305 din DOC). Dreptul marocan prevede,totodată, măsuri asiguratorii clasice precum gajul, ipoteca, amanetul etc.

Denunţarea contractelor însoţite de plata daunelor şi execuţiiileforţate nu pot fi pronunţate decât de judecători. Totuşi, părţilecontractante pot insera în contracte clauze de arbitraj (art. 309 din Codulde procedură civilă – CPC). În ce priveşte contractele comerciale, părţilepot desemna în cuprinsul contractului instanţa de arbitraj, însă aceastatrebuie scrisă de mână şi aprobată în mod special de către părţi, altfelprevederea este lovită de nulitate.

Potrivit art. 488 din DOC, vânzarea este legal convenită între părţi de îndată ce contractanţii au ajuns la consens şi sunt de acord asupra actuluide vânzare-cumpărare, asupra preţului şi a celorlalte clauze contractuale. În aceste condiţii, cumpărătorul devine proprietarul produsului vândut, iarvânzătorul este obligat să îl livreze de îndată. Dacă produsul trebuieexpediat, vânzătorul î şi asumă şi riscurile legate de transport, până larecepţionarea mărfii de către cumpărător (art. 496, 499, 503 şi 504 dinDOC). De asemenea, vânzătorul este responsabil faţă de cumpărător şi înceea ce priveşte viciile ascunse ale produsului vândut, însă nu este ţinutrăspunzător de viciile aparente, nici de cele pe care cumpărătorul lecunoaşte sau ar fi putut să le recunoască cu uşurinţă.

Contractul de agent comercial este reglementat prin art.393 dinCodul comercial, act ale cărui dispoziţii sunt foarte asemănătoare cureglementările franceze în materie. Contractul se poate încheia pe durată determinată sau nedeterminată, iar remunerarea agentului comercial esteliber-consimţită de părţi. Agentul are dreptul la un comision aplicat lavaloarea afacerilor încheiate pe durata contractului în urma intervenţiilorsale, la valoarea afacerilor încheiate pe durata contractului cu clienţii dinzona geografică aflată în responsabilitate, precum şi asupra tuturorafacerilor încheiate după încetarea contractului de agent dacă operaţiunile



22

se datorează activităţilor sale şi dacă acestea sunt realizate în termen deun an de la încetarea contractului sau dacă ordinul clientului a fost primitde mandant sau de agent înainte de expirarea contractului (art.400 dinCodul comercial). Rezilierea contractului de agent de către mandant sepoate face numai cu preaviz şi cu plata unei indemnizaţii către agent, cuexcepţia situaţiei când rezilierea este generată de o eroare gravă aagentului (art.402 alineatul 3 din Codul comercial).

Contractul de agent poate conţine şi o clauză de non-concurenţă aplicabilă după încetarea contractului, validitatea sa fiind condiţionată dereunirea simultană a 3 condiţii (art.403 Cod comercial): clauza trebuiescrisă, interdicţia de concurenţă nu se poate aplica decât sectoruluigeografic, clientelei şi tipului de mărfuri sau servicii care au făcut obiectulcontractului, iar durata sa este limitată la 2 ani ulteriori încheieriivalidităţii contractului de agent.

Datorită dificultăţilor ce pot fi întâmpinate în materie de recuperarea creanţelor, este recomandabil ca exportatorii să apeleze la societăţispecializate în furnizarea de date de bonitate anterior intrării într-o relaţiecontractuală cu o firmă marocană.

Dreptul marocan este puternic inspirat din dreptul francez iar DOCeste redactat în termeni care permit adaptarea şi interpretarea normelorde reglementare. Soluţiile de jurisprudenţă, în pofida recentelor eforturide formare a judecătorilor, sunt aleatorii, motiv pentru care esterecomandabil să se facă apel la serviciile unor cabinete recunoscute deavocaţi pentru redactarea contractelor şi inserarea clauzelor de arbitraj.

Trebuie menţionat că, deşi dreptul internaţional privat marocanpermite supunerea contractelor dreptului străin şi acordarea decompetenţe unei jurisdicţii externe pentru soluţionarea litigiilor, înpractică este foarte dificilă obţinerea aplicării unei hotărâri judecătoreştiobţinute în afara Marocului.

Sărbători oficiale în Maroc:

1 mai – ziua internaţională a muncii; 30 iulie – sărbătoarea tronului; 20 august – ziua Revoluţiei, a Regelui şi a Poporului; 21 august – ziua de naştere a regelui Mohamed VI;

6 noiembrie – aniversarea zilei Marşului Verde (intrarea înteritoriile Saharei Occidentale); 18 noiembrie – ziua Independenţei Marocului.

In afara celor de mai sus, se mai sărbătoresc oficial, anual, un numărde 5 zile religioase, acestea nefiind date fixe în calendar întrucât, potrivitreligiei musulmane, sunt determinate în funcţie de poziţia Lunii înperioadele respective.



23

Reprezentarea diplomatică şi comercială a României:

Ambasada României în Regatul Maroc

Adresa: 10, Rue d'Ouezzane, Rabat

Tel: +212 37 724 694

Fax: +212 37 700 196

E-mail: [email protected]

Ambasador : Vasile POPOVICI

Biroul de Promovare Comercial Economică al Ministerului pentruIMM-uri, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale

Adresa: 48, Rue Jbel Aroui, CIL - Casablanca

Tel: + 212 64 815 494

Fax: + 212 22 949 258

E-mail: [email protected] Consilier economic: Cristian PETROVICI



Resurse de informare:

Primul ministru www.pm.gov.ma

Ministerul Comerţului Exterior www.mce.gov.ma

Ministerul Industriei, Comerţului şi Noilor

Tehnologiiwww.septi.gov.ma

Ministerul Afacerilor Externe şi Cooperării www.maec.gov.ma

Ministerul Economiei şi Finanţelor www.finances.gov.ma

Ministerul Energiei, Minelor, Apei şiMediului

www.mem.gov.ma

Ministerul Agriculturii şi Pescuitului Maritimwww.madrpm.gov.ma (agricultură)www.mpm.gov.ma (pescuit maritim)

Ministerul Turismului şi Artizanatuluiwww.tourisme-marocain.com

www.artsnet.gov.ma

Ministerul Echipamentului şi Transportuluiwww.mtpnet.gov.ma (Echipament)www.mtmm.gov.ma (Transport)

Ministerul Justiţiei www.justice.gov.ma

Direcţia pentru Investiţii www.invest.gov.ma

Administraţia Vămilor şi Impozitelor Indirecte www.douane.gov.ma

Oficiul Schimburilor www.oc.gov.ma

Confederaţia Generală a ÎntreprinderilorMarocane (Patronatul Marocan)

www.cgem.ma

Camera de Comerţ, Industrie şi ServiciiCasablanca

www.ccisc.gov.ma

Camera de Comerţ, Industrie şi ServiciiRabat

www.ccirsr.org.ma

Camera de Comerţ, Industrie şi ServiciiTanger

www.ccistanger.org

Federaţia Camerelor Marocane de Comerţ,Industrie şi Servicii

www.fccism.org.ma

Centrul Marocan de Promovare a Exporturilor www.cmpe.org.ma

Asociaţia Marocană a Exportatorilor www.asmex.org

Portalul naţional al Marocului www.maroc.ma

Elaborat de Cristian Petrovici, Consilier economicSeful Biroului de Promovare Comercial-Economica al MIMMCTPL laCasablanca22.10.2008

indrumar_afaceri_maroc

Documents