Acceptarea incertitudinii– următoarea revoluție în

medicină ?

Prezentare realizată de : Rusu Roxana-ElenaCoordonator : Prof. Dr. Traian Mihaescu

Una din cauzele principale pentru erorile de diagnostic este considerată a fi, în mod paradoxal, încercarea asiduă de a obține un diagnostic cât mai cert, cât mai rapid.

Teama de incertitudine

Incertitudine interpersonală (în comunicare) Incertitudine izvorâtă din ignoranță (lipsa

noțiunilor teoretice necesare) Incertitudinea în aplicare Incertitudine morală(J Saunder- Uncertainty in medicine, 2005)

Tipuri de incertitudine

Lipsa dovezilor convingătoare (studii clinice)

Aplicabilitatea dovezilor din cercetare în clinică

Interpretarea datelor Variabilitatea biologică a pacienților Erorile sistematice (bias) ale pacienților și

medicilor Erorile în interpretarea testelor Valorile si părerile diferite ale medicilor și

pacienților

Surse de incertitudine

Eșecul învățării luării deciziilor în incertitudine este cauza principală a excesului de investigații și a tratamentelor neadecvate.

(B Haynes, 2004)

Consecințe ale incertitudinii

Căi de gestionare a incertitudinii Identificarea dovezilor relevante Îmbunătățirea conexiunilor dintre date,

informații și cunoștiințe Infrastructura informatizata/ evidence at

the point of care “leadership” pentru informarea publicului cu

privire la incertitudini – Agenda cercetării ↔ necesitățile pacienților/medicilor (B Djulbecovic. BMJ 2004)

Antrenarea medicilor pentru a lua decizii în incertitudine – “cel mai mare eșec al educației medicale în sec 21”

Căi de gestionare a incertitudinii

Diagnostic

Ipoteză de

diagnostic

Informația Competența clinică

◦ Anamneza meticuloasă ◦Excluderea diagnosticelor îngrijorătoare ◦Implicarea pacientului în luarea deciziilor

Căi de gestionare a incertitudinii

Abordarea multidisciplinară a pacientului, cu o comunicare eficientă între diverși specialiști

Căi de gestionare a incertitudinii

 "Medicina este stiința incertitudinii și arta probabilității" (Sir William Osler)

Vă mulțumesc!