inainte in rnilioanecdn4.libris.ro/userdocspdf/757/fata pe care ai lasat-o in...inainte sii te...
TRANSCRIPT
Autoareabestsellt,'rului
inainte sii te cunosc" \,\i
roman vAndut in peste I
B rnilioanede exerrrplare
JOJO MOYES
Fatape care ai lasat-o
/.\ vln urma
Traducere din limba englezilgi noteDANIELA TRUTIA
**
PARTEA INTAI
Capitolul 1
ST. PERONNE, OCTOMBRIE 1916
Visam mincare. Baghete crocante, cu miezul de un alb imaculat,inci aburinde, abia ,*ur" din cuptor, qi brdnzi cu gust minunatprelingindu-se spre buza farfuriei. Struguri qi prune brumirii gi
parfumate, agezate morman in boluri, aroma lor rispAndindu-se inaerul din jur. Tocmai voiam si intind mina gi si iau una, cind sora
mea m-a oprit.- Las6-mi in pace, am murmurat. Mi-e foame.
- Trezegte-te, Sophie.Simleam pe limbi gustul brdnzei. Tocmai voiam si mugc din
brAnza Reblochon intinsi pe un coltuc de piine caldd gi apoi si vAr
in guri un bob de strugure. Deja il simfeam in gurl dulce ca mierea,
deja aromele intense'imi gAdilau nirile.Numai ci sora mea mi prinsese de incheietura miinii gi nu-mi
didea voie. Farfuriile displreau, miresmele se estompau. Am intinsmAna dupi struguri, dar boabele au inceput si plesneasc[, asemenea
unor baloane de sipun.- Sophie.
-Cee?- L-au luat pe Aurdlien.M-am intors pe o parte gi am clipit de citeva ori. Sora mea purta
pe cap o bonetd de bumbac,la fel ca mine, ca si-i {ini de cald. Chiar
8 lojo Moyes
gi in lumina pahdn a lumdnirii pe care o linea in min6, pirea ci i se
scursese tot sAngele din obraji gi mi privea cu ochii mirili de spaimi.
- L-au luat pe Aur6lien. La parter.
Mintea mea a inceput si se limpezeasci. De undeva de sub noirlzblfieau strigitele unor birbafi, glasurile lor stirnind ecouri incurtea de piatri, gi auzeam giinile cotcodicind in cote!. in intuneri-cul dens, aerul vibra ameninfitor. M-am ridicat in capul oaselor,
stringdndu-mi halatul in jurul trupului gi m-am chinuit si aprindlumdnarea de pe noptieri.
M-am impleticit pAni la fereastri gi am privit inmirmuriti incurte, la soldafii luminafi de farurile maginii in care veniseri, gi lafratele meu mai mic, care-qi acoperea capul cu brafele, incercdind
si se fereasci de ploaia de lovituri date cu paturile pugtilor.
- Ce se intAmpli?
- Au aflat de purcel.
- Poftim?
- Probabil ci ne-a turnat monsieur Suel. Le-am auzit strigeteledin camera mea. Ameninfi ci, daci Aurdlien nu le zice unde-iporcul, il iau cu ei.
- N-o si sufle un cuvint, am spus eu.
Am tresirit amindouiL auzind lipntul fratelui nostru. Abia imimai recunogteam sora: arita cu douizeci de ani peste vdrsta ei reali,adic| doulzeci gi patru. $tiam ci aceeagi spaimi se oglindea gi pe
chipul meu. Era exact lucrul de care ne temuserim.
- Cu ei e gi un Kommandantt.DacL gisesc purcelul, o si ne
aresteze pe to{i, mi-a goptit Hdldne, cu glasul gituit de spaimi. $tiice s-a intAmplat la Arras. O si faci din noi un exemplu. Ce se va
intimpla cu copiii?imi roiau prin minte zeci de gdnduri, teama ci fratele meu ar
putea vorbi imi paraliza capacitatea de a judeca limpede. Mi-aminfbgurat un gal in jurul umerilor gi m-am apropiat tiptil de fereastri,privind pe furiq in curte. Prezenla un:ui Kommandant lisa si se
infeleagi ci nu era vorba doar de nigte solda[i beli care-qi descircau
1 Comandant al unei unitifi militare (in limba germani in original)
Fata pe care ai ldsat-o tn urmd 9
frustririle prin ameninfiri gi lovituri: chiar aveain necazuri. Ptezenta
lui insemna cd ne fbceam vinovafi de un delict grav.
- O si-l giseasci, Sophie. Nu le trebuie decit cdteva minute.Pe urm5...
Vocea surorii mele era stridenti din pricina fricii'Mintea mi s-a innegurat. Am inchis ochii. Apoi i-am deschis
din nou.
- Du-te jos, am indemnat-o. Insisti cd noi n-am fbcut nimic riu.intreabi-l pe Kommandant de ce se face vinovat Aurdlien. Jine-lde vorbi, distrage-i atenfia. Di-mi pufin timp pdni si intre soldafiiin casd.
- Ce vrei si faci?
I-am strAns bralul cu putere.
- Du-te. Dar si nu le spui nimic, ai infeles? Si negi absolut fof.
Sora mea a goviit, apoi a alergat spre coridor, cu cdmaqa de
noapte fluturdnd in.urma ei. Nu Etiu daci m-am mai simfit vreodatlatdt de singuri ca in acele c6teva clipe, cAnd spaima mi strdngea de
gAt gi cind soarta familiei apisa pe umerii mei. Am dat fuga inbiroul tatei gi am scormonit prin sertarele masivei mese de scris,
azvdrlind pe jos tot ce era iniuntru - tocuri vechi, bucili de hArtie,
piese ale unor ceasornice stricate, vechi facturi -, mullumind luiDumnezeu cind in sfArgit am gisit ce ciutam. Apoi am coborAt infugi scirile, am deschis uga de la pivnili gi am sirit doui cite doud
treptele reci de piatr6, atdt de siguriL pe miqcirile mele in intunericincdt aproape nu aveam nevoie de lumina pAlp6itoare a lumdn[rii.Am ridicat zivorul greu al pivnilei cAndva plini ochi de butoiaqe cu
bere 9i vin bun, am dat deoparte unul dintre poloboacele goale qi am
deschis uga vechiului cuptor de pAine din fier forjat.Purcelugul incd mic a clipit adormit. S-a ridicat pe picioare, s-a
uitat atent la minb din culcugul lui de paie gi a grohiit ugor. Oare nu
v:am spus de purceluE? il scdpasem cdnd fusese rechizilionati ferma
lui monsieur Girard. Se rdtlcise in tot haosul de atunci, ca un dar de
la Dumnezeu, indepdrtindu-se de purceii incdrcali in spatele unuicamion nemfesc qi displruse rapid sub fustele groase ale buniciiPoiline. Siptimdni la rAnd il ingrigaserim cu ghindi gi cu resturi de
mdncare, in speranla ci se va face indeajuns de mare ca si avem cu
l0 lojo Moyes
to{ii nigte carne. De o luni incoace gandul la qoriciul crocant, la car-nea fragedi, mentinuse moralul locatarilor hotelului Le Coq Rouget.
L-am auzit din nou, afarl,pe fratele meu scofdLnd un lipit ascufit,apoi vocea surorii mele, gribiti gi disperati, intrerupt[ de repliciaspre rostite de un ofiEer neamf. Purcelugul mi privea cu ochiinteligenli gi plini de infelegere, de parci ar fi qtiut dinainte ce-lagteapti.
- imi pare rilu, mon petit, am soptit, dar nu existi alti cale.
Apoi mi-am repezit mAna in jos.Am iegit de acolo in cAteva secunde. O trezisem pe Mimi, spu-
nAndu-i si vini si ea, dar si-gi fini gura. Copila vdzuse atit de mul-te in ultimele luni, incit mi asculta fbrd crdcnire. A privit scurt insus, spre mine, apoi s-a dat jos din pat, finAndu-gi fraliorul in brate,gi m-a apucat de mini.
Aerul infepitor prevestea apropierea iernii, iar mirosul de fum de
la focul aprins pentru.scurt timp in seara precedenti inciL ziboveain aer. L-am vLzuI pe Kommandant prin arcada de piatri a ugii dinspate gi am ezitat. Nu era Herr Becker, pe care il cunogteam gi-ldisprefuiam. Acesta era un blrbat mai zvelt, proaspit birbierit gi
impasibil. Chiar gi prin intuneric citearn pe chipul lui inteligenfi, nuignoran{i gi brutalitate, gi asta m-a infricoqat.
Acest nou Kommandant privea gdnditor spre ferestrele noastre,poate gindindu-se daci nu cumva clidirea asta ar fi fost un loc maibun de incartiruire decAt ferma Fourrier, unde dormeau ofiferii su-
periori nemli. Presupun ci-gi didea seama de faptul ci, fiind situaticeva mai sus, locuinla noastri ii oferea o privire de ansamblu asupraintregului or6gel. Aveam grajduri de cai gi zece dormitoare, din vre-mea cdnd aici fusese hotelul cel mai prosper din localitate.
H6l6ne era in curtea pietruiti, apirdnduJ pe Aur6lien cu bra{ele.Unul dintre soldafi a ridicat pugca, dar Kommandant-ul a iniltat
o mdn6.
- Ridici-te, a ordonat el.
H6ldne s-a tras inapoi, departe de el. I-am zdrit fala crispatdde frici.
1 Cocoqul Rogu (in limba francezi in original)
Fata pe care ai ldsat-o in urmd ll
Am simlit cum Mimi mi strdnge de mini gi i-am rispuns inacelagi fel, degi eram cu inima cit un purice. Pe urmi am ieqit
hotdritd afari.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce se intdmpli aici?
Vocea mea a risunat puternic in curte.Kommandant-ulm-aprivit scurt, surprins de tonul meu: o femeie
tdniri care iegise pe uga boltiti a hotelului, cu un copil sugdndu-gi
degetul, atirnat de fusta ei, gi inci unul infigat gi agi{at de piept.
Boneta imi alunecase pulin intr-o parte, iar cimaqa de noapte albidin bumbac era atAt de uzati, incAt aproape nu-mi mai acoperea
trupul. M-am rugat Cerului si nu se audd' cum imi bubuia inima.M-am adresat direct Kommandant -ttlui:
- Pentru ce presupusi vini au venit oamenii dumneavoastri sine pedepseasci?
imi inchipui ci nici o femeie nu-i mai vorbise astfel de cAnd
fusese acasi, in permisie, ultima oari. in curte s-a agternut o ticereuluiti. Fratele gi sora mea, care zilceaula plmint, s-au rdLsucit in loc
si mi vadi mai bine, perfect congtienfi de posibilele urmlri ale unei
asemenea atitudini indrizne{e.
- Dumneata eqti...?
- Madame Lefdvre.
Am vizut ci se uita si vadi daci purtam verigheti. Nu era cazul
s[ se mai oboseasc5: o vAndusem de mult, ca si cumpir mdncare,
la fel ca majoritatea femeilor din zon6.
- Madame, avem informalii ci defii ilegal animale vii.Vorbea intr-o francezd acceptabili - semn ci mai comandase
posturi in teritoriile ocupate * gi nu-gi pierduse calmul. Nu era genul
care si se teami de situalii.imprevizibile.
- Animale vii?
- O sursi de incredere ne-a spus ci ai aici un porc. Probabil qtii
foarte bine ci pedeapsa prevdzuti de regulament pentru. cei care
ascund animale vii e inchisoarea.
I-am sus{inut privirea.
- Iar eu gtiu precis cine anume v-a informat. Monsieur Suel,
asa-i?
t2 lojo Moyes
Aveam obrajii imbujorafi, iar pirul meu, impletit intr-o coadilungi care-mi atirna pe umir, parci se electrizase qi m6 inlepa laceaft.
Kommandant-vl s-aintors spre unul dintre subordonatii lui. Felulin care acesta gi-a ferit privirea i-a confirmat ci aqa stiteau lucrurile.
- Monsieur Suel, Herr Kommandant, vine aici cel pufin de douiori pe luni, tot incercdnd si ne convingi ci, in lipsa solilor noEtri,am avea nevoie de consolarea pe care ne-ar putea aduce-o el. $ifiindcd noi am ales si nu-i acceptim aga-zisa amabilitate, iati ci se
rizbuni rispindind zvonuri gi pundndu-ne viala in pericol.
- Autoritifile nu s-ar sesiza daci sursa n-ar fi credibili.- Herr Kommandant, ag zice c6, prezenta dumneavoastri aici
dovedegte exact contrariul.M-a privit cu o expresie de nepitruns. S-a risucit pe cilcAie gi a
pornit spre r.rga casei. L-am urmat, aproape impiedicindu-mi depoalele cdmiqii de noapte in incercarea de a fine pasul cu el. $tiamci simplul fapt ci-i vorbisem atdt de indrizne! putea fi socotit dreptun deiict. $i totugi, in clipa aceea, frica imi dispiruse.
- Uitafi-vi la noi, Herr Kommandant. Oare aritim ca niqteoameni care se ospiteazi cu carne de viti, cu fripturi de miel sau cufile de porc?
S-a intors gi s-a uitat scurt la incheieturile mele osoase, iegite dinm6necile cimiqii de noapte. Numai in anul acela talia mi se subfiasecu cinci centimetri.
- Suntem cumva ridicol de gragi in urma bunistirii pe care ne-oaduce hotelul nostru? Mai avem trei gdini din douizeci qi cinci. Treigiini pe care avem pli'cerea si le ingrijim gi si le hrinim pentru caoamenii dumneavoastri si vini si ia ouile. intre timp, noi triim cuceea ce autoritifile germane consideri a fi un regim alimentar: rafiidin ce in ce mai mici de carne gi fbini, pAine ficuti din tirAle gi
m6lai, atAt de pufin hrinitoare ci n-am da-o nici mdcar la animale.El ajunsese in partea cealalti a holului gi cizmele lui stdrneau
ecouri pe dalele de gresie. A goviit, apoi s-a indreptat spre bar 9i adat ristit un ordin. Un soldat a apirut ca din senin gi i-a intinso lampd.
Fata pe care ai ldsat-o tn urmd i,3
- N-avem lapte pentru copii, copiii nogtri plAng de foame, noi neimbolnivim din pricina hranei insuficiente. $i cu toate astea, venifiaici in crucea nop{ii si inspiimdntali doui femei, sd brutalizafi unbdiat nevinovat, si ne batefi gi sd ne ameninfafi, numai fiindci aliauzit de la un individ imoral cd ne ghiftuim?
Imi tremurau mAinile. El a vizut ci bebelugul incepuse si se agitegi mi-am dat seama ci eram atdt de incordati incdt il stringeam preatare in brafe. M-am dat inapoi, mi-am potrivit galul gi am incercatsd-l linigtesc. Pe urmi am ridicat capul. Nu mi-am putut ascundefuria gi amiriciunea din glas.
- Atunci ciutali prin toati casa, Herr Kommandant. intoarcelitotul cu susul in jos qi distrugefi tot ce n-a fost distrus pini acum.Ciutafi prin toate acareturile, cele pe care oamenii dumneavoastriinci nu le-au despuiat ca si-gi ia tot ce pofteau. Cdnd o si dafi defaimosul porc, sper ci oamenii dumneavoastri se vor situra din el.
I-am susfinut privirea o clipi mai mult decAt s-ar fi agteptat.Vedeam pe fereastri cum sora mea gtergea rinile lui Aurdlien cupoalele fustei, incercind si-i opreasci singerarea. Trei soldali nemfistiteau aplecali deasupra lor.
Acum ochii mi se obignuiseri cu intunericul gi l-am vdzut peKommandarzf descumpinit. Oamenii lui aruncau priviri nesigure,agteptind un ordin de la el. Le-ar fi putut ordona si distrugi casa
pdni in temelii gi si ne aresteze pe to!i, drept pedeapsi pentru iegireamea nemaiintilniti. Dar qtiam ci se gindea la Suel qi se intreba dacinu cumva fusese indus in eroare. Pirea a fi genul de om care nusuporta si fie prins pe picior gregit.
Pe vremea cind jucam poker cu Edouard, el imi spusese odati cieram un partener imposibil, pentru ci niciodati nu-mi putea citi pefali ce gAndeam. Mi-am impus si-mi amintesc vorbele lui: acumjucam jocul cel mai important din viafa mea. Eu qi Kommandant-tlne-am privit in ochi. Pentru o clipd, am avut senzafia ci intreagalume'se oprise in jurul nostru: auzeam bubuitul indepirtat altunurilor de pe front, tusea surorii mele, cotcodicitul giinilornoastre amirdte gi slibinoage, deranjate din"somn in cotelul lor.Toate zgomotele s-au topit pini cind am ri.mas doar noi doi
14 lojo Moyes
privindu-ne in ochi, fiecare incercdnd si ghiceasci ce era in minteaceluilalt. Ag fi putut jura ci-mi avzeam bitlile inimii.
- Ce-i dsta?
- Ce anume?A ridicat lampa qi lumina palidd gi aurie a inviluit portretul pe
care mi-l ticuse Edouard cind ne cisitoriserim. Portretul miinfbliga in primul an de cisnicie, cu pirul des gi lucios revirsat pe
umeri, cu pielea curati gi sinitoasi, cu privirea increzitoare a femeiicare se gtie adorati. Cu cdteva siptdmdni in urmi scosesem portretuldin locul unde fusese ascuns, spundndu-i surorii mele ci nu voiaccepta cu nici un chip ca nemfii si-mi impuni la ce mi pot uita 9ila ce nu in propria casl.
El a ridicat lampa ceva mai sus, ca si poati privi mai bine tabloul.,,Nu-l pune aici, Sophie", md prevenise H6ldne. ,,O si ai necazlri."
intr-un tirziu s-a intors spre mine, de parcd abia s-ar fi induratsi-gi ia ochii de la portret. S-a uitat la mine, apoi din nou la tablou.
- So{ul meu l-a pictat.Nu gtiu de ce am simfit nevoia sd-i spun asta.
Poate fiindci eram convinsi ci aveam tot dreptul si fiu indigna-ti. Poate din pricina viditei diferenle dintre fata din tablou gi cea
care stitea in fala lui. Poate pentru fetila blondi care plingea la pi-cioarele mele. Era foarte posibil ca pdni Ei cei numifi in funclia deKommandant sd se fi siturat sd ne mai hirpiasci pentru mici aba-
teri, dupi doi ani de ocupalie.S-a mai uitat o dati la tablou, apoi a privit in jos.
- Cred ci ne-am fbcut infelegi, madame. Discufia noastri nu s-aincheiat. Dar n-am s[ te mai deranjez asti-sear6.
A surprins expresia de mirare pe care nu reugisem s-o ascund gi
am vdzut ci asta ii didea o oarecare satisfacfie. Poate pentru el erasuficient si gtie ci mi crezusem pierduti. Omul acesta era inteligentgi subtil. Trebuia si fiu cu ochii in patru.
- Soldali!Oamenii lui au ficut stAnga-mprejur, supundndu-se orbegte, ca
de obicei, gi au pornit spre camionul ln care veniseri, cu uniformeleprofildndu-se in lumina farurilor. Am pornit dupd Kommandant qi
Fata pe care ai ldsat-o tn urmd 15
m-am oprit in pragul ugii. Ultima oarl cind i-am auzit vocea,
<lrdona qoferului si porneasci spre oraq.
Am aqteptat ca vehiculul militar si ajungd din nou pe gosea gi
si-gi croiasci drum printre gropile descoperite de bitaia farurilor.Hdldne incepuse si tremure. S-a ridicat cu greu in picioare qi gi-a dus
mAna la frunte, strAngindu-gi pleoapele. Aurdlien gedea derutatldngi mine, finind-o de mini pe Mimi, ruqinat ci plAngea ca un
copil. Am agteptat si se stingi huruitul motorului. Magina a trecut
dealul, scirfdind din toate incheieturile, de parci ar fi protestat qi ea.
- Egti rinit, Aur6lien?I-am pipiit capul. Avea doar rini superficiale. $i vdnitii. Ce fel
de oameni puteau si atace un biiat neinarmat?
El s-a ferit.
- Nu m-a durut, mi-a spus. $i nu mi-a fost frici de ei.
- Am crentt cd o si te aresteze, a spus sora mea. Cd o si ne
aresteze pe to!i.
Mi-era teamiL cind o vedeam aqa: parciL s-ar fi clitinat pe margi-
nea unui abis. $i-a gters ochii gi s-a silit si zimbeasci, ingenunchind
sd-9i imbrdligeze feti!a.
- Nemfi idiofi. Tare ne-au speriat, aga-i? $i mami a fost o proasti
ci s-a speriat.
Fetifa gi-a privit mama in ticere, cu un aer solemn. Uneori miintrebam daci am s-o mai vid vreodati pe Mimi rilzlnd.
- imi pare riu, acum mi-am revenit, a continuat sora mea. Hai
si mergem cu tolii iniuntru. Mimi, avem pufin lapte, am sd !i-lincilzesc.
$i-a gters mdinile de halatul mdnjit de sdnge gi a intins bralele
spre mine, si-i dau bebelugul.
- Vrei si-l lin eu pe fean?Am inceput sd tremur con'ulsiv, de parc[ abia atunci mi-ag fi dat
seama cAt ar fi trebuit si fiu de inspiimintati. Mi se inmuiaseripicioarele, ca gi cum toati vlaga din ele s-ar fi scurs pe dalele curlii.imi doream cu disperare si mi aqez undeva.
- Da, am riLspuns. Cred ci ar trebui.
t6 Iojo MoYes
Sora mea a intins brafele, apoi a scos un lipit scurt' Cuib[rit intre
pdturi gi infbgat cu grijl, ca nu cumva si-l atingl aerul rece al noplii,era botul trandafiriu gi piros al unui purcelug.
* |ean doarme sus, am spus.
M-am sprijinit cu o mAni de perete, ca si mi lin pe picioare.
Aur6lien s-a uitat peste umirul ei. Toli au rimas cu ochii lapurcelug.
- Dumnezeule mare!
- E mort?
- L-am adormit cu cloroform. Mi-am amintit cd tata avea inbirou o sticlufl, de pe vremea cind colecliona fluturi. Cred ci-i pe
cale si se trezeasci. Va trebui totugi si ne gindim la alti ascunzitoare,
pentru cAnd se vor intoarce nemfii. $i gtii bine ci se vor intoarce.
Atunci Aurdlien a zdmbit qi buzele i s-au deschis incet, intr-unsurAs plin de incAntare, H6ldne s-a aplecat sd-i arate lui Mimipurceluqul care dormea tun gi toli au zdmbit cu gura pAni la urechi.
H6ldne ii tot atingea botigorul, acoperindu-9i obrazul cu cealaltd
mini, de parc[ nu i-ar fi venit si creadi ce linea in brale.
- Ai linut purcelul in brale de fa
Fata Pe care ai ldsat'o in urmd 17
Cdnd in cele din urml am intrat din nou in casi, H6ldne gi-a
ficut de lucru cu oala cu lapte, Aurdlien s-a dus si-gi spele obrazul
lnvinefit, iar eu m-am oprit in fafa portretului.Fata aceea cu care se insurase Edouard rni privea cu o expresie
pe car,e n-o recunogteam. El o vizuse la mine inaintea tuturor: o
expresie atotgtiutoare, surdsul cuiva fericit, 9i care ii fbcea pe alliifericifi. o expresie care trida mindrie. cand amicii lui parizieni
aflaseri cd era indrigostit de mine - o vinziLtoare - in modinexplicabil, el se mullumise si zimbeasci, fiindci citise toate acele
lucruri in expresia mea. N-am gtiut niciodati daci infelesese ciaceasta i se datora lui.
Am rdmas o clipi pe loc, cu ochii finti la portret qi, timp de
cAteva clipe, mi-am amintit cum mi simfeam pe wemea cind eram
tdniri, cALnd nu gtiam ce-i foamea sau frica gi cind singurul meu
gAnd era la clipele de intimitate pe care le-ag fi petrecut cu Edouard'
Chipul pictat imi amintea ci lumea putea fi 9i frumoasi, cd odinioariexistaseri alte lucruri - arti, bucurie, dragoste - care-mi umpleau
existenfa, nu teama, supa de urzici 9i camuflajul de acum. in expresia
mea il vedeam pe el. $i abia atunci am lnfeles ce fbcusem cu pufintimp inainte. Portretul imi amintise de forfa care zlcea in mine, de
cat[ putere mai aveam inci pentru a lupta.
Cdnd ai si te intorci, Edouard, i1i jur ci am si fiu din nou fata pe
care ai pictat-o.