În căutarea timpului pierdutCronicuţă şchioapă, incompletă şi subiectivă a anilor de Facultate

 Colegilor mei la Revederea din 2005!

ALEGEREA DRUMULUI

 

-       E şi mai greu să-ţi alegi propriul drum. Cine nu poate alege e mort în ochii Domnului, deşi continuă să respire şi să umble pe străzi.

Cu toate acestea, continuă îngerul, nu e vorba de moarte. Nemurirea aşteaptă cu braţele deschise toate sufletele care vor continua să-şi împlinească menirea.

Tot ce se află sub soare are un rost.

 

Paolo Coelho “Al cincilea munte”

Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine, aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Octavian Paler “Autoportret într-o oglindă spartă”

ANUL I 

COPILĂRIA  Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.

Departe sunt acele zile…Cei tineri eram noi Emile!

Dansam cu o colegă, mână-n mână,In Copou, mai sus, la “Stână”! Unde era, bănuiesc, se ştieIn hol la Agronomie!

Excursia din anul I la DoftanaCu Edy Şpaier şi Costache

Ţi-aduci aminte măi băiete, Eram cu gândul tot la fete!În anu’ntâi veni surpriza Am dat de Ana şi de Liza

Excursie în Cheile Olteţului în vara lui 1967Gâza, Saşa şi Miti

O generaţie care s-a luptat cu greutăţile!

De aceea, după fete, uitându-ne atentCercetam curbe, dar în mod competent!

La sport sufletul aproape ni l-am dat,

După ce kilometrul tot l-am alergat.

ANUL II 

UCENICIA  Aceasta nu este decât o parte din ucenicia ta. Când omul îşi urmează destinul, e nevoit uneori să apuce pe alt drum. Alteori împrejurările sunt mai puternice şi este silit să se resemneze şi să cedeze. Toate astea fac parte din ucenicie.

Un lucru însă mă frământă însă azi la fel:De ce semăna moş BULON cu BULONEL?

La Baze domnul Rosman, văzându-ne prea „deşi”Zicea cu prestanţă „Puţini, dar aleşi”!

La defilarea de 1 Mai 1967Grupa 337: Miti, Gâza, Buje, Ghizi, Emil şi

Gabi

Iar noi cu toţii, fiind bine dresaţi,La 1 mai cu grupa plecam încolonaţi!

După defilare la Socola! Ceai la Gâza: Emil, Noni, Ghizi, Saşa, Gabi, Gâza, Miti

Avântul nostru însă, nefiind prea mare,Făceam paşi lăsându-i cu ochii tot în soare!

După două nopţi pe tren, ca după o săptămână,Orbecăiam prin Craiova cu bagajele-n mână,

Cu ai mei colegi, căutând disperaţiCăminul mizerabil, unde urma să fim cazaţi.

Excursie la Tismana în practica din 1967: Dorin, Emil, Ghizi, Saşa, Gabi, Doru, Gâza, Bobby, şoferul, Miti

Iar practica a fost foarte utilă,Ce bafţă cu Emil, c-avea o pilă!Iar cu microbuzul astfel căpătat,Toată Oltenia noi am cutreierat!

Se impunea apoi, ca să te odihneşti,O tabără la munte sau chiar la Costineşti.

Vara lui 1967: În Bulgaria la Varna, excursie de o zi din Costineşti

Au plecat deci Gâza, Buje, Miti, cu tot leatulŞi ne-a ajuns şi Saşa, doar ca să facă blatul!

ANUL III 

ADOLESCENŢA

Adu-ţi aminte însă ce i-a spus Dumnezeu lui Moise înainte de bătălie. Bucură-te de fiecare clipă, pentru ca apoi să nu-ţi pară rău, să nu regreţi că ţi-ai irosit tinereţea. În fiecare etapă a vieţii sale, Dumnezeu îi hărăzeşte omului câte o încercare.

Mi-l amintesc pe Noni fericit:Din calcule 3 grade pe oră i-au ieşit!Şi exclama el, viitorul inginer:„Ăsta nu-i reductor mă, e frigider”!

Cursul de Măsuri, fiind el prea stufosMemoria ne-a întors pe dos.Nenumărate scheme noi am tot memorat,Mai multe fete însă, din ochi am măsurat!

- Nu ştii ce vorbeşti, grăi îngerul. Nu există tragedie, ci inevitabil. Totul are o raţiune: va trebui doar să deosebeşti ce este trecător şi ce este absolut.-       - Ce este trecător? Întrebă Ilie.-       - Inevitabilul.-       -Şi ce este absolut?-       -Lecţiile inevitabilului.

Aşa că noi muşchii i-am tot exersatLa forma ideală de trapez am visat

În formă-s şi acuma, la fel de frumos

Atât că trapezul e cu baza mare în jos!

ANUL IV

TINEREŢEA În viaţă, din toate bătăliile înveţi câte ceva, inclusiv din cele pierdute. Când ai să creşti, ai să descoperi că ai minţit, că te-ai păcălit pe tine însuţi, sau că ai suferit pentru lucruri neînsemnate.Dacă eşti un bun războinic, nu te vei învinovăţi pentru toate acestea, dar nici nu vei repeta aceleaşi greşeli.

Tracţionările încercau să ne arateCă-n viaţă totul merge ca pe roate.

Iar cursul încerca a ne convinge

Că mai bine e „a trage”!

Cum rămâne cu „a împinge”?

ANUL VMATURITATEA

 Orice om are dreptul de a se îndoi de misiunea lui şi de a o părăsi din când în când; nu trebuie însă s-o uite. Cine nu se îndoieşte de sine este demn de dispreţ, căci are încredere oarbă în puterile sale şi păcătuieşte prin trufie. Dar binecuvântat este cel ce trece prin momente de îndoială.

Prin anii patru, cinci veni şi săptămâna chioarăCând viitorul inginer se-nsoară

Deci, după o vară la mare sau prin munţiA urmat epidemia de nunţi!

Veni în fine proiectul de statÎndrumătorii prin întreprinderi ne-au împrǎştiat’Fieştecare pe unde-am apucat.Şi cu hărnicie am stat, stat şi iar stat!

În faţa corpului R, cea mai îndrăgită clădire a Politehnicii, unde ne potoleam setea de carte

Acele timpuri sunt departe!Dar poate ne-a rămas setea de carte,Având, desigur, în vedere,Că după seminare mergeam la o bere!