4. IMPOZITUL PE VENIT ȘI CONTRIBUȚIILE SOCIALE OBLIGATORII

4.1. IMPOZITUL PE VENIT

4.1.1. Sfera de aplicare a impozitului pe venit

Impozitul pe venit reprezintă un impozit direct, datorat bugetului de stat de către persoanele fizice pentru veniturile pe care acestea le obţin din diverse surse.

Veniturile pentru care se datorează în România impozitul pe venit sunt cele realizate de persoanele fizice rezidente sau nerezidente (considerate contribuabili din punct de vedere al impozitului pe venit), potrivit următorului tabel:

Categorii de persoane

Condiţii suplimentare Veniturile pentru care datorează impozit

Persoanele fizice rezidente

- dacă au domiciliul în România - veniturile obţinute din orice sursă, atât din România cât şi din afara României

- fără domiciliu în România - veniturile obţinute din România, la care se adaugă, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care devin rezidenţi în România, veniturile obţinute din afara României

Persoanele fizice nerezidente*

- care desfăşoară activităţi independente prin intermediul unui sediu permanent în România

- venitul net atribuibil sediului permanent

- care desfăşoară activităţi dependente în România

- venitul salarial net din activitatea dependentă

- care obţin venituri în România, altele decât venituri aferente sediului permanent sau venituri din activităţi dependente

- veniturile obţinute, impozitate separat pe fiecare sursă de astfel de venituri

*Excepţie fac persoanele fizice nerezidente care dovedesc că au rezidenţa fiscală într-un alt stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi fac dovada achitării impozitului în statul respectiv.

Perioada impozabilă este anul fiscal, care corespunde anului calendaristic.

În sfera impozitului pe venit intră următoarele categorii de venituri (obţinute în bani sau în natură):

a) Venituri din activităţi independente (venituri comerciale, venituri din profesii libere şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală);

b) Venituri din salarii;c) Venituri din cedarea folosinţei bunurilor;d) Venituri din investiţii;e) Venituri din pensii;f) Venituri din activităţi agricole;g) Venituri din premii şi din jocuri de noroc;h) Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;i) Venituri din alte surse.

4.1.2. Regula generală de calcul a impozitului pe venit

Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra venitului/câştigului impozabil. Pentru majoritatea veniturilor cota de impozitare este de 16%. Cote de impozitare diferite sunt stabilite doar în cazul unor venituri precum cele din jocuri de noroc şi cele din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

Prin lege, sunt stabilite o serie de venituri neimpozabile la calculul impozitului pe venit. Exemple:

1

- ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială (cu excepţia indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă);

- veniturile realizate din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor prin centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;

- sumele încasate din asigurări sub forma despăgubirilor sau sumelor asigurate;- sume/bunuri primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;- sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, conform legii;- sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru

cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;- drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unităţilor de

învăţământ din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi sau mobilizaţi;

- bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;- sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie;- veniturile din agricultură şi silvicultură (cu unele excepţii);- premiile şi alte drepturi obţinute de sportivi, antrenori, tehnicieni şi alţi specialişti la campionatele mondiale,

europene şi la jocurile olimpice;- premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport şi altele asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în

cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfăşurate în România;

- ş.a.

Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual pe venit datorat, în scopul susţinerii entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private. În acest scop, contribuabilul trebuie să depună formularul 230 „Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor”, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor. În situaţia în care persoana fizică desfăşoară activitate în mod independent şi are obligaţia depunerii declaraţiei anuale privind venitul realizat (Declaraţia 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România”) atunci îşi poate exercita acest drept direct prin bifarea casetei corespunzătoare din această declaraţie. În ambele cazuri, obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumei reprezentând până la 2% din impozitul pe venit datorat de contribuabil revine organului fiscal competent.

4.1.3. Impozitarea veniturilor din salarii

Potrivit Codului fiscal, veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor (salarii de bază, sporuri, indemnizaţii, premii, prime, salarii de merit, etc.) ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Veniturile din salarii reprezintă venituri obţinute dintr-o activitate dependentă.

Activitatea dependentă este orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare.

Notă: În anumite condiţii şi alte activităţi, desfăşurate în afara unei relaţii de angajare, pot fi considerate activităţi dependente. Principalele criterii pe baza cărora o activitate poate fi considerată ca fiind dependentă sunt: beneficiarul veniturilor utilizează baza materială a plătitorului de venituri, respectă programul de lucru al acestuia, beneficiază din partea acestuia de indemnizaţii de concediu de odihnă şi/sau de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, etc.

Sunt considerate venituri asimilate salariilor, fiind impozitate în mod similar veniturilor din salarii, următoarele:- indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică (exemple: preşedintele

României, senatori, deputaţi, preşedinţi de consilii judeţene, primari, etc.);- indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop

patrimonial (exemple: preşedinte de partid, preşedintele unei confederaţii sindicale, preşedintele unei fundaţii, etc.);- drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar;- indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi

naţionale, regii autonome sau societăţi la care statul este acţionar majoritar;- remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăţilor

comerciale;- sumele primite de reprezentanţii în AGA, în consiliul de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de

supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;- indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale

potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;2

- ş.a.

În categoria avantajelor de natură salarială ori asimilate salariilor se încadrează, printre altele:

• utilizarea oricărui bun din patrimoniul afacerii, inclusiv a unui vehicul de orice tip, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţa dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

• cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;

• împrumuturi nerambursabile primite de la angajator;• anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;• abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, utilizate în scop personal;• permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scop personal;

În situaţia în care avantajele în bani şi/sau în natură sunt imputate salariatului, acestea nu se mai impozitează.

Sunt considerate neimpozabile anumite sume, cum ar fi:

1) ajutoarele şi alte sume acordate de angajator salariaţilor, în scopuri sociale. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, sunt neimpozabile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu oricare din ocaziile de mai sus, nu depăşeşte valoarea de 150 lei;

2) drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în condiţiile legii;3) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de

protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

4) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

5) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare pe perioada delegării sau detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului;

6) indemnizaţia primită de angajaţi pe perioada delegării sau detaşării în altă localitate, cu condiţia să nu depăşească de 2,5 ori indemnizaţia corespunzătoare stabilită legal pentru salariaţii din instituţiile publice (în prezent, indemnizaţia stabilită pentru instituţiile publice este de 17 lei/zi în cazul deplasărilor/detaşărilor în ţară);

7) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Determinarea impozitului pe veniturile din salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri. Impozitul reţinut este impozit final.

Persoanele fizice care obţin venituri din salarii la două sau mai multe locuri de muncă trebuie să aleagă dintre acestea locul unde doreşte să figureze ca având funcţia de bază.

Impozitul lunar se calculează astfel:

a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii şi următoarele:

• deducerea personală acordată pentru luna respectivă;• cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;• contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească

echivalentul în lei a 400 euro (transformarea din lei în valută se face pe baza cursului de schimb valabil în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale; angajatorul trebuie să verifice periodic valoarea contribuţiilor reţinute, pentru a nu depăşi limita de 400 euro).

Venitul net reprezintă diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii: contribuţia individuală de asigurări sociale, contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi contribuţia la asigurările pentru şomaj.

b) pentru veniturile obţinute la locurile de muncă unde nu se află funcţia de bază, prin aplicarea cote de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a veniturilor.

3

Deducerea personală, care se acordă numai la locul unde se află funcţia de bază, pentru fiecare lună a perioadei impozabile, reprezintă o sumă neimpozabilă la care au dreptul contribuabilii ce realizează venituri brute lunare de până la 3.000 lei inclusiv (cu excepţia personalului trimis în misiune permanentă în străinătate).

Deducerea personală este stabilită în funcţie de venitul brut lunar din salarii şi de numărul de persoane aflate în întreţinerea contribuabilului. Deducerea se acordă pentru întreaga lună, chiar dacă salariatul nu a lucrat toată luna la angajatorul respectiv.

Pentru ca o persoană să fie considerată în întreţinere, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) existenţa unor raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflată în întreţinere;b) persoana fizică întreţinută să aibă venituri impozabile şi neimpozabile mai mici sau egale cu 250 lei lunar.Sunt considerate persoane aflate în întreţinere soţia/soţul contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alţi membri de

familie până la gradul al doilea inclusiv.

Nu pot fi considerate persoane aflate în întreţinere:1) persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes

şi de peste 20.000 mp în zonele montane;2) persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, legumelor, zarzavaturilor în sere, în

solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafaţă.

Dacă o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi.

Copiii minori (în vârstă de până la 18 ani împliniţi) ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi, cu excepţia celor încadraţi în muncă.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute (perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului).

Deducerea personală este stabilită astfel:

a) pentru persoanele fizice care au un venit brut de până la 1.000 lei inclusiv şi care:- nu au persoane în întreţinere, 250 lei:- au o persoană în întreţinere, 350 lei;- au două persoane în întreţinere, 450 lei;- au trei persoane în întreţinere, 550 lei;- au patru sau mai multe persoane în întreţinere, 650 lei.

b) pentru persoanele fizice care au un venit brut lunar din salarii cuprins între 1.000 lei şi 3.000 lei inclusiv, deducerile sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se calculează cu ajutorul relaţiei următoare (rezultatul se rotunjeşte la multipli de 10 lei în favoarea salariatului):

Deducere personală = (250 + n x 100) x [1 – (Venit brut – 1.000) / 2000]

unde n – numărul persoanelor în întreţinere

Plătitorii de venituri din salarii au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăţii acestor venituri. Impozitul reţinut trebuie virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Prin excepţie, următoarele categorii de plătitori de venituri au obligaţia să vireze trimestrial, nu lunar, impozitul pe venit la bugetul de stat:

a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice, cu excepţia instituţiilor publice, care în anul anterior au avut un număr de până la 3 salariaţi exclusiv;

b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr de până la 3 salariaţi exclusiv;

c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr de până la 3 salariaţi exclusiv;

d) persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele fizice care exercită profesii libere şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

Declararea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii se face prin intermediul declaraţiei 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate" (termen de depunere: până la data de 25 inclusiv a lunii următoarele lunii / trimestrului în care impozitul şi contribuţiile au fost reţinute, după caz).

4

În plus, plătitorii de venituri din salarii au obligaţia să depună o declaraţie anuală privind impozitul reţinut la sursă pentru fiecare beneficiar de venit (Declaraţia 205 „Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit”; termenul de depunere este ultima zi a lunii februarie a anului următor celui pentru care se declară impozitul).

4.2. CONTRIBUȚIILE SOCIALE OBLIGATORII

Potrivit Codului fiscal, contribuţiile sociale obligatorii în cazul veniturilor din salarii sunt următoarele:

a) contribuţia individuală de asigurări sociale şi contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat;b) contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia datorată de angajator la bugetul Fondului

naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS);c) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator la bugetul FNUASS;d) contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi contribuţia datorată de angajator la bugetul

asigurărilor pentru şomaj;e) contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor

sociale de stat;f) contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de angajatori (cu excepţia instituţiilor

publice).

Regula generală de calcul a contribuţiilor sociale este:

Cota x Baza de calcul

Cotele aplicabile în prezent sunt prezentate în cadrul paragrafului următor, la fiecare contribuţie socială în parte.Baza de calcul o reprezintă veniturile din salarii şi asimilate salariilor.Există o serie de elemente care nu sunt incluse în baza de calcul a contribuţiilor sociale. Unele nu sunt incluse în baza

de calcul a tuturor contribuţiilor sociale şi sunt considerate excepţii generale iar altele nu sunt incluse în baza de calcul doar în cazul anumitor contribuţii sociale, fiind considerate excepţii specifice (pentru informaţii suplimentare, a se vedea art.29616

din Codul fiscal).

Dintre excepţiile generale , enumerăm următoarele:- sumele cu caracter social primite de la angajatori sau sub forma prestaţiilor de asigurări sociale (ajutoare de

înmormântare, ajutoare pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoare pentru bolile grave şi incurabile, ajutoare pentru naştere, venituri reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadouri oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, după cum este prevăzut în contractul de muncă). Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, doar în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;

- contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

- contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

- sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare precum şi indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, cu condiţia să fie mai mică decât 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice;

- cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

- costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

- tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii;- următoarele avantaje primite în legătură cu o activitate dependentă:

a) utilizarea unui vehicul din patrimoniul afacerii, în vederea deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers;b) cazarea în unităţi proprii;c) hrana acordată potrivit legii;d) permisele de călătorie pe orice mijloc de transport, acordate în interes de serviciu;

5

e) contribuţiile plătite la fondurile de pensii ocupaţionale, contribuţiile plătite la fondurile de pensii facultative, primele aferente asigurărilor profesionale şi asigurărilor voluntare de sănătate suportate de angajator pentru salariaţii proprii, în limitele de deductibilitate prevăzute de lege (a se vedea capitolul Impozitul pe profit).- ş.a.

4.2.1. Contribuţiile sociale aferente veniturilor din salarii

În continuare, prezentăm contribuţiile sociale obligatorii în cazul veniturilor din salarii, respectiv contribuţiile individuale şi contribuţiile datorate de angajatori. Angajatorii au obligaţia să calculeze, sa declare (declaraţia 112) şi să plătească aceste contribuţii la bugetele asigurărilor sociale. Termenul de plată coincide cu cel de declarare şi este data de 25 inclusiv a lunii următoare lunii/trimestrului pentru care sunt datorate (angajatorii care pot utiliza trimestrul ca perioadă fiscală au fost menţionaţi anterior, la pct.4.1.3).

4.2.1.1. Contribuţia individuală de asigurări sociale

Contribuţia individuală de asigurări sociale este datorată de persoana fizică în calitate de contribuabil în sistemul public de pensii. Pe baza acestei contribuţii individuale, la care se adaugă contribuţia angajatorului la asigurările sociale, persoanei fizice i se va stabili cuantumul pensiei atunci când va interveni evenimentul asigurat, respectiv pensionarea.

Contribuţia individuală de asigurări sociale se reţine de către plătitorul de venituri din venitul brut al persoanei fizice şi se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cota de contribuţie este în prezent 10,5%. Această cotă include şi cota de 5% datorată fondurilor de pensii administrate privat în cazul persoanelor obligate prin lege să se înscrie în Pilonul II de pensii (procentul de 5% este valabil începând din anul 2015).

Baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care obţin venituri din salarii o reprezintă câştigurile brute realizate de asiguraţi, mai puţin Excepţiile generale.

În baza de calcul nu se cuprind prestaţiile de asigurări sociale suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Baza de calcul este limitată la valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut pe ţară1 (calculat la fiecare loc de obţinere a veniturilor). Pentru anul 2015 acest plafon este de 12.075 lei.

4.2.1.2. Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate este datorată de persoana fizică în calitate de contribuabil al sistemului de asigurări de sănătate. Plata contribuţiei îi dă dreptul acesteia să beneficieze de prestaţii de asigurări de sănătate (tratamente şi îngrijire medicală, concedii medicale şi indemnizaţii aferente acestora, etc.). Spre deosebire de sistemul public de pensii în care contribuabilii beneficiază de pensii proporţional cu sumele cu care au contribuit pe parcursul vieţii utile, sistemul asigurărilor sociale de sănătate se bazează pe principiul „contribuie cine realizează venituri şi beneficiază cine are nevoie”.

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate se reţine de către plătitorul de venituri din venitul brut al salariatului şi se virează la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Cota de contribuţie este 5,5%.

Baza de calcul cuprinde în principiu aceleaşi elemente ca şi baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, diferenţe apar doar în cazul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă (a se vedea pct. 4.3).

Nu se cuprind în baza de calcul indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, acordate potrivit OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă acestea sunt suportate de angajator sau din FNUASS.

4.2.1.3. Contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj

În calitate de asigurat al sistemului asigurărilor pentru şomaj, persoana fizică ce realizează venituri din salarii datorează contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj. Ca asigurat, persoana fizică poate beneficia de indemnizaţie de şomaj în cazul în care intervine evenimentul asigurat, respectiv pierderea locului de muncă.

Cota de contribuţie este în prezent 0,5%.Baza de calcul este reprezentată de câştigul brut realizat de salariat, mai puţin excepţiile generale. Pentru perioadele

de concedii medicale, în baza de calcul se includ doar indemnizaţiile suportate de angajator.Nu datorează această contribuţie salariaţii care, în calitate de pensionari, beneficiază de venituri din pensii.

1 Câştigul salarial mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Pentru anul 2015, valoarea acestuia este de 2.415 lei.

6

De asemenea, contribuţia nu se datorează pentru perioadele în care raporturile de muncă sunt suspendate2, cu excepţia perioadelor de incapacitate temporară de muncă.

4.2.1.4. Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator

Persoanele juridice (dar şi cele fizice) care au calitatea de angajatori sunt considerate contribuabili ai sistemelor de asigurări sociale şi datorează contribuţii pentru asigurarea şi protecţia socială a propriilor salariaţi (contribuţii de asigurări sociale, de asigurări de sănătate şi de asigurări pentru şomaj, inclusiv pentru plata creanţelor salariale în caz de incapacitate de plată a angajatorului).

Cotele de contribuţie de asigurări sociale sunt stabilite în funcţie de condiţiile de muncă în care lucrează salariaţii şi sunt suportate parţial de către angajator şi parţial de către salariat. Astfel, salariatul datorează contribuţia individuală de asigurări sociale, calculată prin aplicarea cotei de 10,5% asupra bazei de calcul, potrivit regulilor prezentate la paragraful 4.2.1.1, iar angajatorul suportă diferenţa:

Condiţii de muncă Cota integrală(%)

Cotă salariat (asigurat) (%) Cotă angajator(%)

Condiţii normale 26,3 10,5 15,8Condiţii deosebite 31,3 10,5 20,8Condiţii speciale 36,3 10,5 25,8

Baza de calcul a contribuţiei datorate de angajator o reprezintă suma câştigurilor brute lunare realizate de salariaţi, mai exact sumele care fac parte din baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale a salariaţilor.

Baza lunară de calcul este plafonată la valoarea dată de produsul:

Număr asiguraţi (pe categorii, funcţie de condiţiile de muncă) x 5 câştiguri medii brute

În cazul depăşirii acestui plafon, baza de calcul se stabileşte proporţional cu ponderea, în total bază de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.

4.2.1.5. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator

Principala sursă de finanţare a fondului de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale o reprezintă contribuţia angajatorilor, calculată prin aplicarea unor cote diferenţiate stabilite în funcţie de clasa de risc în care se încadrează activitatea desfăşurată de aceştia.

Clasele de risc sunt numerotate de la 1 la 20 şi, corespunzător acestora, cota de contribuţie (tariful de risc) variază între 0,15% şi 0,85%. Activităţile din economia naţională, codificate potrivit clasificaţiei CAEN, sunt încadrate la o clasă de risc sau la alta, în funcţie de riscurile de îmbolnăvire sau de accidente de muncă la care sunt supuşi salariaţii.

Baza de calcul este aceeaşi ca şi în cazul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator, cu deosebirea că, pentru perioadele în care asiguraţii beneficiază de concedii pentru incapacitate temporară de muncă (altele decât cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale), baza de calcul o reprezintă salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată 3, corespunzător numărului de zile lucrătoare din concediul medical. Pentru indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii aflaţi în concediu pentru incapacitate temporară de muncă urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, precum şi pentru orice alte prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, nu se datorează această contribuţie.

4.2.1.6. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator

Alături de salariat, angajatorul este considerat şi el contribuabil în sistemul asigurărilor de sănătate şi, în această calitate, datorează propria contribuţie la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS).

Cota de contribuţie a angajatorului este 5,2%.

Baza de calcul cuprinde suma câştigurilor brute realizate de persoanele asigurate (mai puţin sumele menţionate la Excepţii generale). Pentru perioadele în care salariaţii se află în concediu medical, baza de calcul se stabileşte conform regulilor menţionate la pct. 4.3.

2 Raporturile de muncă, stabilite prin contractul individual de muncă, se consideră suspendate în situaţii cum ar fi: concediu pentru creşterea copilului, concediu paternal, concediu de maternitate, concediu pentru incapacitate temporară de muncă, detaşarea la un alt loc de muncă, exercitarea unor funcţii elective sau a unor funcţii în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti, concediu pentru formarea profesională, participarea salariatului la grevă, arestarea salariatului, ş.a.3 Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 975 lei (valabil pentru perioada 1 ianuarie 2015 – 30 iunie 2015), respectiv 1.050 (de la 1 iulie 2015).

7

4.2.1.7. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajatori este destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi şi se achită la bugetul FNUASS.

Cota de contribuţie este 0,85% şi se aplică asupra bazei de calcul constituită din suma câştigurilor brute realizate de asiguraţi (mai puţin sumele menţionate la Excepţii generale). Pentru perioadele în care salariaţii se află în concediu medical, baza de calcul se stabileşte conform regulilor menţionate la pct. 4.3.

Baza lunară de calcul este plafonată la valoarea dată de produsul:

Număr asiguraţi x valoarea a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată

4.2.1.8. Contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator

Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj în vederea asigurării protecţiei sociale a salariaţilor.

Cota de cotizaţie este 0,5%.Baza de calcul este egală cu suma câştigurilor brute realizate de salariaţi, pentru care există obligaţia de plată a

contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

4.2.1.9. Contribuţia angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Persoanele fizice sau juridice, în calitate de angajatori (cu excepţia instituţiilor publice) au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. Din acest fond se suportă plata creanţelor salariale în cazul în care angajatorii intră în insolvenţă (după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei).

Cota de contribuţie este 0,25%.Baza de calcul a contribuţiei la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (CFG) o reprezintă suma

câştigurilor brute realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, inclusiv de salariaţii care cumulează pensia cu salariul, mai puţin sumele menţionate la Excepţii generale.

4.2.1.10. Contribuţia pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Autorităţile şi instituţiile publice (cu excepţia instituţiilor publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională), persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia, potrivit legii4, de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. În caz contrar, acestea pot opta pentru îndeplinirea următoarelor obligaţii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă pentru care nu au angajat persoane cu handicap;b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma pe care ar datora-o la bugetul de stat, potrivit lit. a)5.

Unităţile protejate, cu sau fără personalitate juridică, pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu handicap, urmând procedura de autorizare stabilită prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap6. Unităţile protejate autorizate beneficiază de o serie de facilităţi, cum ar fi: scutirea de plata taxelor de autorizare şi de reautorizare, scutirea, în anumite condiţii, de la plata impozitului pe profit, precum şi alte drepturi acordate de autorităţile administraţiei publice locale finanţate din fondurile proprii.

4.3. Concediile şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă

Salariaţii pot beneficia, în cazul pierderii capacităţii de muncă, de concediu (zile libere) pentru refacerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă şi de o indemnizaţie (o sumă de bani) aferentă zilelor de concediu medical.

4 Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1/03.01.2008, cu modificările şi completările ulterioare.5 Sunt exceptate de la această obligaţie unităţile protejate înfiinţate în cadrul organizaţiilor persoanelor cu handicap care pot desfăşura şi activităţi de vânzări/intermedieri, cu condiţia ca minimum 75% din profitul obţinut să fie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap din organizaţiile respective. Aceste unităţi au obligaţia să prezinte Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap un raport financiar la fiecare început de an, din care să rezulte modul în care au fost utilizate fondurile obţinute prin activitatea comercială.6 Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap nr.60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităţilor protejate, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291/03.05.2007.

8

În funcţie de motivul incapacităţii temporare de muncă, concediile şi indemnizaţiile aferente pot fi acordate în sistemul asigurărilor de sănătate sau în sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale:

A) În sistemul asigurărilor sociale de sănătate

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă se poate acorda de către medic pentru cel mult 183 zile într-un an (începând cu a 91-a zi, prelungirea până la 183 de zile se poate face doar cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale). În cazul unor boli speciale, pot fi acordate concedii medicale peste limita celor 183 de zile.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel:- de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;- din FNUASS începând cu ziua următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii

temporare de muncă.

Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc doar zilele lucrătoare.Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei se determină prin aplicarea procentului de 75% (100% în cazul urgenţelor

medico-chirurgicale, bolilor infectocontagioase din grupa A, SIDA, tuberculoză, etc.) asupra bazei de calcul reprezentată de media veniturilor din ultimele 6 luni din cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare. Baza de calcul nu poate depăşi valoarea a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

În cazul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, altele decât cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţiile se calculează astfel:

- contribuţia de asigurări sociale (asiguraţi şi angajator) se calculează prin aplicarea cotelor corespunzătoare asupra bazei de calcul egală cu:

35% x câştigul mediu brut pe ţară aferent numărului de zile lucrătoare din concediul medical

- nu se datorează contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate;- contribuţiile angajatorului pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru concedii şi indemnizaţii se calculează prin

aplicarea cotelor corespunzătoare doar asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator;

- contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se calculează asupra unei baze de calcul egale cu salariul minim brut pe ţară aferent numărului de zile lucrătoare din concediul medical;

- contribuţia la asigurările pentru şomaj (asiguraţi şi angajator), precum şi contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, se calculează doar asupra indemnizaţiei suportate de angajator.

Exemplu

În cursul lunii iulie, salariatul Popescu Ion a lucrat în perioada 11-31 ale lunii, iar în perioada 1-11 iulie s-a aflat în concediu medical pentru o boală obişnuită. Durata concediului medical a fost de 10 zile calendaristice, dintre care 7 zile lucrătoare. Se consideră că luna iulie a avut 22 de zile lucrătoare (15 zile lucrătoare în perioada 11-31 iulie). Veniturile realizate de asigurat în ultimele 6 luni anterioare concediului medical au fost în sumă de 10.960 lei (numărul zilelor lucrătoare din ultimele 6 luni a fost 126 zile). Pentru zilele lucrate în cursul lunii iulie (condiţii normale de muncă), câştigul brut al salariatului a fost de 1.320 lei. Tariful de risc corespunzător activităţii economice declarate de angajator este 0,25%.

Cuantumul indemnizaţiei de care beneficiază asiguratul pentru perioada de concediu medical se calculează în funcţie de media zilnică (Mz) a veniturilor din ultimele 6 luni, care este:

Mz = 10.960 / 126 = 86,98 lei/zi

Fiind vorba de o boală obişnuită, se va aplica procentul de 75% la calculul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.

În primele 5 zile de concediu medical (1 - 5 iulie) considerăm că sunt 4 zile lucrătoare. Indemnizaţia suportată de angajator pentru acest interval (INDA) se include în fondul de salarii şi se calculează astfel:

INDA = 86,98 lei/zi x 4 zile x 75% = 261 lei

Pentru următoarele zile de concediu medical (6 - 10 iulie, 3 zile lucrătoare), indemnizaţia (IND FNUASS) este suportată din FNUASS:

INDFNUASS = 86,98 lei/zi x 3 zile x 75% = 196 lei

Indemnizaţia suportată din FNUASS se scade din contribuţia datorată de angajator pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

Indemnizaţia totală de care beneficiază asiguratul este de 457 lei.Contribuţiile sociale datorate în cazul acestui salariat pentru luna iulie sunt următoarele:a) contribuţii individuale:

9

CAS = 10,5% x (1.320 + 35% x 2.415 x 7/22) = 10,5% x 1.589 = 166,85 ≈ 167 leiCASS = 5,5% x 1.320 = 72,60 ≈ 73 leiCS = 0,5% x (1.320 + 261) = 0,5% x 1.581 = 7,91 ≈ 8 lei

b) contribuţiile angajatorului:CAS = 15,8% x 1.589 = 251,06 ≈ 251 leiCASS = 5,2% x 1.581 = 82,21 ≈ 82 leiCS = 0,5% x 1.581 = 7,91 ≈ 8 leiCAAMBP = 0,25% x (1.320 + 1.050 x 7/22) = 0,25% x 1.654 = 4,14 ≈ 4 leiCCI = 0,85% x 1.581 = 13,44 ≈ 13 lei (din contribuţia angajatorului pentru luna respectivă se va scădea

indemnizaţia suportată din FNUASS; în cazul în care angajatorul nu mai are alţi salariaţi, atunci contribuţia lunară este 13 lei şi, scăzând indemnizaţia de 196 lei, rezultă o diferenţă de 183 lei pe care angajatorul o va putea recupera din bugetul FNUASS, prin Casa de Asigurări Sociale de Sănătate, în urma depunerii unei cereri în acest sens);

CFG = 0,25% x 1.581 = 3,95 ≈ 4 lei

B) În sistemul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

În cazul accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, asiguraţii beneficiază de concedii şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă (aceştia mai pot beneficia de indemnizaţii pentru reducerea timpului de lucru sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă).

Durata de acordare a concediului şi indemnizaţiei de incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 zile în intervalul de un an (în situaţii speciale se poate aproba depăşirea acestei limite).

Indemnizaţia se calculează prin aplicarea procentului de 80% asupra bazei de calcul reprezentată de media câştigurilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului (în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, procentul este de 100%).

Indemnizaţia se suportă astfel:- de către angajator, din prima zi până în a 3-a zi de incapacitate temporară de muncă;- din contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, începând din a 4-a zi.Contribuţiile în cazul indemnizaţiilor pentru această categorie de concedii medicale se stabilesc astfel:- nu se datorează: contribuţia de asigurări sociale (asigurat şi angajator), contribuţia angajatorului de asigurare

pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale;- contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate se calculează asupra întregii indemnizaţii pentru

incapacitate temporară de muncă şi se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, după caz. Contribuţia astfel calculată se reţine din contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator;

- contribuţia angajatorului pentru asigurări sociale de sănătate se calculează doar asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator;

- contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate se datorează pentru întreaga indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

- contribuţia la asigurările pentru şomaj (asiguraţi şi angajator) se calculează doar asupra indemnizaţiei de incapacitate temporară de muncă suportată de angajator.

4.4. Contabilitatea contribuţiilor sociale şi a impozitului pe veniturile din salarii

Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la asigurări pentru şomaj.

Conturile utilizate pentru evidenţa acestor contribuţii sunt conturile din grupa 43 „Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”, mai precis conturile 431 „Asigurări sociale” şi 437 „Ajutor de şomaj” (dezvoltate pe conturi analitice în mod corespunzător). Toate acestea sunt conturi de pasiv, reflectând obligaţiile faţă de bugetele corespunzătoare asigurărilor sociale obligatorii.

Pentru evidenţa decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor se utilizează contul 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor” (cont de pasiv).

Principalele înregistrări contabile sunt:

1) Înregistrarea salariilor brute, inclusiv a avantajelor în bani şi/sau în natură suportate din fondul de salarii:

641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal-salarii datorate”

2) Înregistrarea contribuţiilor sociale individuale reţinute la sursă:

- contribuţia de asigurări sociale:10

421 „Personal-salarii datorate” = 4312 „Contribuţia personalului la asigurările sociale”

- contribuţia de asigurări sociale de sănătate:

421 „Personal-salarii datorate” = 4314 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”

- contribuţia de asigurări pentru şomaj:

421 „Personal-salarii datorate” = 4372 „Contribuţia personalului la fondul de şomaj”

3) Înregistrarea impozitului pe veniturile din salarii reţinut la sursă:

421 „Personal-salarii datorate” = 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”

4) Înregistrarea contribuţiilor sociale obligatorii ale angajatorului:

- contribuţia de asigurări sociale:

6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale” = 4311 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

- contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (se înregistrează într-un cont analitic distinct al contului 4311 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”, pe care noi l-am simbolizat 4311.AMBP):

6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale” = 4311.AMBP „Contribuţia unităţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale”

- contribuţia de asigurări sociale de sănătate:

6453 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

= 4313 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

- contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate (se înregistrează într-un cont analitic distinct al contului 4313 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”, pe care noi l-am simbolizat 4313.CI):

6453 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

= 4313.CI „Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate”

- contribuţia de asigurări pentru şomaj:

6452 "Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj"

= 4371 "Contribuţia unităţii la fondul de şomaj"

- contribuţia angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (se înregistrează într-un cont analitic al contului 4371 "Contribuţia unităţii la fondul de şomaj", pe care l-am simbolizat 4371.FG; în literatura de specialitate este prezentată şi varianta înregistrării în contul 447 „Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate”, în corespondenţă cu contul 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”):

6452 "Contribuţia unităţii la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale"

= 4371.FG "Contribuţia unităţii la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale"

5) Înregistrarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă:

- suportate de angajator:

641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 423 „Personal - ajutoare materiale acordate”

- suportate din FNUASS:

11

4313.CI „Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale

de sănătate”

= 423 „Personal - ajutoare materiale acordate”

- suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, mai exact din fondul pentru accidente de muncă şi boli profesionale:

4311.AMBP „Contribuţia unităţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli

profesionale”

= 423 „Personal - ajutoare materiale acordate”

6) Înregistrarea reţinerii la sursă a contribuţiilor sociale individuale (dacă acestea sunt datorate) şi a impozitului pe venit din valoarea brută a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă:

423 „Personal - ajutoare materiale acordate”

= %4312 „Contribuţia personalului la asigurările sociale”

4314 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”

4372 „Contribuţia personalului la fondul de şomaj”444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”

7) Înregistrarea tichetelor de masă acordate salariaţilor:

642 „Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor”

= 5328 „Alte valori”

8) Înregistrarea contribuţiei angajatorului la schemele de pensii facultative:

6456 „Contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative”

= 4381 „Alte datorii sociale”

9) Înregistrarea contribuţiei angajatorului la primele de asigurare voluntară de sănătate:

6457 „Contribuţia unităţii la primele de asigurare voluntară de sănătate”

= 4381 „Alte datorii sociale”

10) Înregistrarea contribuţiei angajatorului pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap:

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

= 447 „Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate”

11) Înregistrarea acordării de produse, de exemplu produse finite, ca plată în natură (după ce, anterior, valoarea acestora a fost inclusă în câştigul brut lunar al salariatului):

421 „Personal-salarii datorate” = 345 „Produse finite”

12) Plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe veniturile din salarii, prin virament sau în numerar, după caz:

%43xx (conturi corespunzătoare de contribuţii

sociale)444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”

= 5121 „Conturi la bănci în lei”

sau 5311 „Casa în lei”

4.5. Impozitarea veniturilor reprezentând participarea salariaţilor la profit

12

O altă categorie de venituri pe care le poate plăti persoanelor fizice o societate comercială, în baza unor prevederi legale sau contractuale cu acestea, o reprezintă primele reprezentând participarea personalului la profit. Aceste prime se acordă numai dacă există o obligaţie legală şi implicită a societăţii de a face astfel de plăţi către salariaţi.

În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun spre repartizare astfel de prime, contravaloarea lor trebuie recunoscută ca provizion. În exerciţiul financiar în care primele se acordă efectiv, provizionul va fi reluat la venituri.

Conform Codului fiscal, angajatorul are obligaţia să reţină la sursă impozitul pe venit şi contribuţiile sociale individuale. În plus, datorează contribuţii sociale în nume propriu, mai puţin contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

Declararea contribuţiilor sociale datorate şi a impozitului pe venit se face cu ajutorul declaraţiei 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate ". Termenul de depunere a declaraţiei şi de plată a sumelor datorate la buget este data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plătesc primele către salariaţi.

Contabilitatea acestor prime acordate salariaţilor se ţine cu ajutorul contului 424 „Prime reprezentând participarea personalului la profit”. Este un cont de pasiv, care se creditează cu valoarea primelor aprobate spre repartizare către salariaţi şi se debitează cu sumele reţinute din valoarea acestora (contribuţii sociale, impozit pe venit, alte reţineri) şi cu sumele plătite efectiv salariaţilor.

4.6. Impozitarea veniturilor obţinute în baza contractelor / convenţiilor civile

În cazul veniturilor obţinute în baza unui contract sau a unei convenţii încheiate în baza Codului civil, impozitul se reţine la sursă de către plătitorul de venit.

Reţinerea la sursă poate fi făcută în două modalităţi, în funcţie de opţiunea pe care beneficiarul veniturilor trebuie să o exercite în scris, în momentul încheierii contractului / convenţiei:

a) prin reţinerea impozitului sub forma plăţilor anticipate, calculate prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului brut stabilit de comun acord între părţi (această metodă presupune ca persoana fizică respectivă să fie înregistrată ca persoană fizică autorizată şi să depună declaraţii în nume propriu privind veniturile realizate, astfel încât organul fiscal să poată stabili impozitul anual final şi să se facă regularizarea cu plăţile anticipate efectuate);

b) prin reţinerea unui impozit de 16% din venitul brut, ca impozit final.

Pentru veniturile plătite în baza contractelor / convenţiilor civile, plătitorul de venituri are obligaţia de a calcula, reţine şi vira la bugetele corespunzătoare contribuţia individuală de asigurări sociale şi contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate. Prin excepţie, contribuţia de asigurări sociale nu trebuie reţinută dacă beneficiarul veniturilor este pensionar sau dacă este asigurat în sistemul public de pensii ca urmare a faptului că realizează şi alte tipuri de venituri. Cele două contribuţii individuale se calculează prin aplicarea cotelor corespunzătoare la venitul brut.

Plătitorii de venituri în baza contractelor / convenţiilor civile au obligaţia să declare contribuţiile sociale şi impozitul pe venit reţinute la sursă prin intermediul declaraţiei 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate" care se depune până pe data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul către persoana fizică. Termenul de plată la buget a sumelor reţinute la sursă coincide cu termenul de depunere a declaraţiei.

În plus, plătitorul de venituri are obligaţia să depună declaraţia 205 ”Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit”. Aceasta este o declaraţie anuală, recapitulativă, iar termenul de depunere este ultima zi a lunii februarie a anului următor celui de raportare.

În cazul veniturilor plătite de o persoană juridică unei persoane fizice în baza unui contract sau a unei convenţii civile, înregistrările în contabilitate sunt următoarele:

- înregistrarea sumei datorate colaboratorului, acesta neavând statutul de salariat al entităţii:

621 „Cheltuieli cu colaboratorii” = 401 „Furnizori” - analitic distinct

- reţinerea impozitului datorat bugetului de stat (sub forma plăţilor anticipate sau ca impozit final):

401 „Furnizori” - analitic distinct = 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”

- reţinerea contribuţiei individuale la asigurări sociale, dacă există obligativitatea reţinerii acesteia:

401 „Furnizori” - analitic distinct = 4312 „Contribuţia personalului la asigurările sociale”

- reţinerea contribuţiei individuale la asigurările sociale de sănătate:

13

401 „Furnizori” - analitic distinct = 4314 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”

4.7. Impozitarea veniturilor din dividende

Veniturile obţinute de persoanele fizice sub forma dividendelor încasate de la persoane juridice române se impun cu o cotă de 16% din valoarea brută a acestora.

Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului revine persoanei juridice, odată cu repartizarea şi plata dividendelor către acţionarii/asociaţii - persoane fizice.

Termenul de declarare şi de plată a impozitului este data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata dividendelor (declaraţia 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”). În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende trebuie declarat şi plătit la bugetul de stat până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.

Pentru dividendele plătite acţionarilor/asociaţilor de către persoana juridică română, aceasta nu are obligaţii în ceea ce priveşte reţinerea contribuţiilor sociale.

Exemplu

În exerciţiul financiar 2013, SC Alfa SA a înregistrat un profit net în sumă de 156.000 lei. Adunarea Generală a Acţionarilor, întrunită în luna martie 2014, a aprobat situaţiile financiare ale exerciţiului anterior şi repartizarea profitului astfel: 100.000 lei la dividende şi 56.000 la rezerve. Dividendele au fost plătite acţionarilor în luna noiembrie 2014.

Impozitul reţinut la sursă din veniturile din dividende este:Iv = 16% x 100.000 = 16.000 lei

Întrucât dividendele nete, în sumă de 84.000 lei, au fost plătite în luna noiembrie, termenul de declarare şi de plată a impozitului este 25 decembrie 2014.

În cazul în care dividendele nu ar fi fost plătite până la 31 decembrie 2014, societatea era obligată să declare şi să plătească impozitul pe venit în sumă de 16.000 lei până la data de 25 ianuarie 2015, indiferent de data la care se vor achita ulterior dividendele nete.

Evidenţa impozitului reţinut la sursă din veniturile din dividende se ţine cu ajutorul contului 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” iar înregistrările contabile sunt următoarele:

- distribuirea dividendelor aferente exerciţiului N (după aprobarea în exerciţiul N+1, de către AGA, a modului de repartizare a profitului):

1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită”

= 457 „Dividende de plată”

- reţinerea impozitului pe dividende:

457 „Dividende de plată” = 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

- plata dividendelor nete şi a impozitului pe dividende, de exemplu prin bancă:

%

457 „Dividende de plată”446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

= 5121 „Conturi la bănci în lei”

14