lr 12

Cregtinismul

I. Introducere

originea numelui. prin termenur ,,creqtinism" se inlelege ansarnblul bise_ricilor, al comunitdlilor, al sectelor, al grupurilor ca qi al iieilor si concep{i-ilor, care se revendicr de la predica aceruia care in mod obi;nuit e consideratintemeietorul acestei religii, Isus din Nazaret. in extraordinara varietate rsto_ricd de credinle gi practici, creqtinismul a men(inut ca element comun pro-fesiunea de credinld in Isus, fiul unicurui Dumnezeu qi creator, intrupat,mort gi inviat, mesia (MESIANISM*) frgdduit qi ca atare,,Hrisrosul.., adicii,,unsul" Domnului (de unde numere de ,,creqtini" cu care foarte curind avcausd lie desemnali adepqii sai). ca atare, creEtinismul este, asemenea altor rctisiica islamul sau buddhismul, o religie istoriceqte intemeiatd, nu doar in sensulcd a inceput intr-un moment dat al istoriei, ci gi in sensul cd .ricrnca sapoate fi pusd pe seama acliunii unui intemeietor. Trebuie de asemenea avutin vedere cd, in inlelegerea de sine creEtini, incd de la inceput Isrs a fbstprivit ca intemeietor chiar qi in sensul de persoanb ."."u pr.r"ntd in corr.ru-nitatea alor sdi, care prin urnare iqi intemeiazi in mod ierpetuu bise.ca.

intemeietorul ;i mesajulsrir.r. intemeietoml creEtinismului este un profeteweu pe nume Isus, ndscut, dupd modul nostru de a calcula timpul, l. o datisituatr intre anul 4 inainte de era noastri Ei anul 6 dupa inceputul erei noastrc,in Palestina, la Betleem in Iudeea (sau la Nazaret in Galileea, clupi unii cornen,tatori). Despre via(a lui sintem informa{i in mod esenlial din evangherii.Apa(inind unei familii ebraice coboritoare din regele David, el a dus rirnpde peste treizeci de ani o existen{d anonimd in tirguqorul Nazaret. in ultimiitrei ani ai vie{ii, s-a desprins de farnilie gi de satul natal pentru a se iledala o fonni de predici itinerantd impreuni cu un gmp de discipoli alesi (doi-sprezece' dupd evanghelii), ducind o viald de celibat si de exlremr s[rAcie.,,Evanghelia" (termen grecesc care inseamni,,vestea cea buna..) anuntati cjeIsus iudeilorera un mesaj de izbdvire de rdu qi de pacat $i in acela,si tirnpde iubire fala de Dumnezeu gi de ceilal{i oanreni. impard{ia, pc care Durrlre-

( i l { t rS 'TINISMU t 175

geu o ddruieqte oamenilor, nu e din lumea aceasta qi se contrapune puterii

b(etor malefice care il duc pe or.n in pircat. Realizarea ei este iminenth: pen-

fu aceasta e nevoie de o schitnbare radicald a vieqii. Aclitrni extraordinare.

I ca vindecdrile qi exorcisrnele, vor insofi predica sa. Preferinla lui pentru

il'sermunii de tot felul qi libertatea lui fala de institr.rlii il vor pune in conflict'.'

6u puterea religioasd iudaica (indeosebi cu clasa preo{eascd) Ei cu cea romand

$eprezentatd de prefectul Pilat din Pont). Din punctul de vedere iudaic el

tebuia condamnat pentru blasfemie, intmcit se asocia pe sine Dumnezeu-

bi lui Israel, iar din punctul de vedere roman pentru lezmajestate, intmcit

era acuzat cd voia sd se substitttie Caesarului. Dupa o trltind cind cu disci-

polii sbi cei mai apropiali, a suportat supliciul crucificirii c1 prilejll solernni-

iitii ebraice a PaEtelui, probabil in anul 30. Potrivit tnifittriilor prirnilor sii

discipoli, a treia zi d:upir tnoarte el ar fi inviat, cletnonstrindl-qi astfel origi-

nea divind; dupi patruzeci de zile, s-ar fi inillat apoi la cer, ldsindu-i pe

ei ca ajutor qi sprijin in opera misionar[ de rdspindire a mesajului sdu mintui-

tor, Spiritul divin.

intirili prin aceasta prezenld qi convinqi in credinla lor c[ Inva{dtorul

inviase, discipolii au inceput sd-l prczinte confra{ilor iudei ca pe Mesia cel

aSteptat, Domnul, fiu al lui Dumnezeu. Pebaza ttnor referiri profetice {dcute

de el in timpul vielii sale pimintene, moartea sa a fost reintelpretatd ca un

sacrificiu implinit din ascultarea lalir de tatfil ceresc qi din irrbire fa{6 de

oameni, cu scopul de a restabili intre Dnmnezeu ;i ai sdi o noua cotnunittne

de viaf6. El apare, in f-etul acesta, ca mintuitorul escatologrc, intmcit il elibe-

reazd,pe cel care crede in el cte minia judecdqii de apoi. tncepind cu Pavel,

vestirea Cristosului credin(ei qi a acfiunii sale mintuitoare spre binele omeni-

rii se va extinde in mod decisiv printre pigini.

Originalitatea mesajului cre;tin. Ca religie interneiat.l din pgnct de vedere

istoric, creqtinisrrul da la inceputuri e profund legat cle lurnea religioasd in

care s-a ivit si s-a afirurat incetul cu incetul, iudaisnrul celui de al Doilea

Tbmplu, de care ins.l s-1 diferentiat foarte curind prirttr-o serie de traslturi

originale gi distinctive, care contribuie la fhurirea idcntita\ii, pastratd in tirrrpin ciuda nenumdratelor sciziuni gi diferen(ieri istorice. Cu iudaismul are incomun credin{a in unicul Dumnezeu, Domnul si Creatoml lun-rii; se diferen-

{iazd de el, totuEi, nu numai prin faptul cd l-a identificat in Isus din Nazaretpe mesia cel figdduit, cit prin faptul de a-l fi considerat fir"rl lui Dumnezeu.Afrrma{ia despre dubla natura, divini qi umana, a intetneietorului (datoritacireia omul Isus este capabil sd invie, in timp ce Cristosul divin se incameaziintr-o naturd urrand), chiar daca a dat naqtere la corn;llicate controverse teo-logice qi cristologice, rnarcheazir, de fapt. o indepiirtare rreta fali de speran-

lele mesianice ale iudaisrnului din vrelnea h"ri Istrs. care astepta un trresia

176 RELtGTTLE MiNTUrRtr: MoNoTEtsME $r DUALTsME

pdmintean qi ciruia ii era strdind insdgi ideea progeniturii divine. pe lingaaceasta, chiar dacd primii cregtini Ei-au luat ca surs6 a revela{iei scripturl]sebraice, considerate de ei drept o mdrturie despre ,,vechiul pact., (in greacddiatheke, adici ,,testament", de unde expresia,,vechiul restament" desern-nind scripturile din canonul ebraic) sernnat intre Dumnezeu qi poporul ale5,ei au vdzut in mesajul lui Isus ,,noul pact" parafat intre Dumnezeu qi NouiIsrael, comunitatea cregtini, un pact care se adresa,,tuturor oamenilor dsbuni credinp" gi care nu mai era cenhat pe respectarea Legii, ci pe evangheliaintemeietorului vestitd qi rispinditd de apostolii lui. Meriti si fie subliniatao ultimb trd.sbturd: depdqirea legilor privind puritatea. Iudaismul din vremealui Isus, chiar gi in curentele sale cele mai sectare, vbdea un respect profundfa16 de normele de puritate precum Ei de conceptele corelate tle sairu/pro-fan qi de pur/impur, care st5teau labazarespectErii Legii. Isus insd, propo-vdduind cd ,,nu este nimic din afard de om care, intrind in e[, sd poatd sa-lspurce" (Mc 7, 15; cf. cap. 15 din Mt), in timp ce lucrurile care ies din omil pot spurca, declarind prin urmare pure toate alimentele, atingea rdddcinaunuia dintre pivolii sistemului cultual gi legislativ iudaic.

De religiile eleniste cregtinismul se diferen{iazdmai ales prin caractenrlsru de religie istoricd. intrupindu-se in Isus, intr-adevir, nul tul Dumnezeu.cu patimile sale, cu moartea gi invierea sa, reprezintd pentru credincios eve-nimentul fundamental al istoriei umane, care in perspectiva credinlei sctransformd in istoria mintuirii umanitdlii de cdtre cristos dupd planul provi-den{ial al ratxlui. Dintr-un punct de vedere, intr-adev[r, intreaga istorie di-naintea acestui eveniment apare gi este interpretatd de teologia istorieicreqtine ca o pregdtire providenliald a intrupdrii, aducitoare de minfuire.a lui cristos; dintr-un alt punct de vedere, incepind de la acest evenimentintreaga istorie a omenirii pare s6 tindd in mod rectiliniu crtre implinireasa finald; mintuirea umanitilii, uniti in credin{a,,catolic6", adici universal.i,in cristos. De aceea, spre deosebire de alte religii universale, ca hinduismurqi buddhismul, cregtinismul se realizeazd gi nu poate sd nu se realizeze inistorie.

2. Izvoare

in ceea ce privegte via{a gi faptele lui Isus din Nazaret, singurul izvorliterar vechi Ei demn de incredere aflat la dispozilia noasfta este alcituitdintr-o culegere de scrieri cunoscutr ca Noul restament, in opozilie cu Ve-chiul restament, complexul scrierilor care compuneau Biblia ebraici gi caremultd vreme, ca ,,scripturi", au rdmas, in traducerea greacd qtiutd ca Sep-tuaginta, textul primelor comunitS{i cregtine.

Canonul Noului Testament, la fel ca qi canonul Vechiului Testament, acunoscut o istorie complicat5. Doar incetul cu incetul, alSturi de tradilia ora-

C R E $ T I N I S M U L I 7 7

ld- care multd weme a rdmas fimdamentald - privind via{a qi spuseie lui Isus,

S-au condensat primele nuclee scrise, care au dus la redactarea mai intii a

evangheliilor sinoptice, dintre care cea mai veche este cea a lui Marcu (dupd

unii critici, redactatd inainte de anul 70), apoi a evangheliei atribuitd lui

Ioan (epistotele autentice ale lui Pavel, in felul acesta, ar fi scrierile cele

rnai vechi din canon). Va trebui insi si se aqtepte jurndtatea secolului al

Il-lea pentru ca problema canonului sd se pund de o manier[ dramaticd qi

pentru cornunitatea creqtind. Marcion, un cregtin antiiudeu, a incercat pe

la 140 sd alcdtuiasci un canon, din care eratt excluse toate cA4ile Vechiului

Testament qi in care erau cuprinse numai evanghelia lui Luca qi zece epistole

ale lui Pavel, in lumina criteriului teologic, drag lui, care era acela de a-l

privilegia pe Dumnezeul harului, a cdrui vestire Marcion o regisea doar

in aceste scrieri. Un rispuns din partea Marii Biserici este cuprins in aqa-nu-

mitul Canon murqtoriqn (descoperit de Ludovico Antonio Muratori), de la

sfirgitul secolului al Il-lea, care dd o primd listb completd, chiar dacd nu

definitiv[ (cuprinde, de pildd, Apocalipsa lui Petru, care mai tirziu va fi

exclusd din canon). Unanimitatea intre Sfin{ii Pdrin{i a fost atinsi abia la

sfirEitr.rl secolului al lV-lea, cu prilejul conciliilor de la Hippone qi de la Car-tagina. Canonul aprobat atunci, Ei rdmas definitiv, cuprinde: cele patru evan-ghelii ale lui Matei, Marcu, Luca gi loan, Faptele Apostolilor, treisprezeceepistole ale lui Pavel, epistola cltre evrei, epistola lui Iacov, cele doul alelui Petru, cele trei ale lui loatr, epistola lui Iuda, in sfirEit Apocalipsa. Tota-lul e de doudzeci qi gapte de scrieri.

DATELE FUNDAMENTALE ALE CRE$TINISMULUI

4 i.C.-6 d C. Se naEte Isus. in Palestina domneqte Irod (40/37-4 i.C.).

t d.C. incepe socotirea tinpului dupi cronologia creEtini, pebaza unui calcul

eronat privind na$terea lui Cristos, efectuat in 525 de cilugSrul Dionisie cel

Mic (470-550).30 aproximativ Isus din Nazaret e crucificat la Ierusalim in epoca impira-

tului Tiberiu (14-37) gi a procuratorului siu in Galileea, Pilat Pontius (26-36),

a tetrarhului Irod Antipa (4 i.C.-40) 9i a Marelui Preot Caiafa (18-36)'

45-58 Ciiitorii misionare ale apostolului Pavel.64 aproximativ ExecuJia capihle a apostolilor Petru 9i Pavel, in epoca pri-

mei ,,perseculii" impotriva cregtinilor lbptuitd de imp6ratul Nero (54-68).

250 Perseculia intreprinsd de impdratul roman Decius (249-251).303-304 Persccu{ii anticreEtine intreprinse de impdratul roman Diocletian(284-3os).J /J Ed ic tu l de la Mi lano.-125 Conciliul ecumenic de la Niceea, convocat de impdratul Constantin:

este condamnat arianismul.

l' 178 REL tc r rLL M iNTUrRr r : t \ 4oNo ' re t sMt j S I DTJALTsME

-j91-392 inrparatul l 'eodosiu (379-i95) proclarna creEtinismul rerigie de stq1.' loatc cultele necrc5tine sint i lrterzisc in teritori i le imperiului.

4J1 Concil iul ecumenic din Elcs: e condamnat nestorianisrnul.496 Convertirca la creqtinisrtr a rcgelui fi-ancilor Clovis (482-5 l1).529 Bencdict de Nurcia (480-547) intenrciazi nrinastirea Montccassino.126-843 Lupta inrpotriva culrului irnaginilor in imperiul bizantin.728 Regelc longobard Liutprando (112.-741) dirruicqtc pontifului terirori i leNepi gi Sutri: incepe puterca tcmporali a biscricii rolltane.800 carol ccl Mare, rcgelc francilor, cste incoronat impirat al Sfintului Inr-periu Roman de cilrc papir Leon al II l- lea (795-8 l6).1054 R.uptura dcfinit ivi intre biserica ronrani qi biscrica ortodoxi.1075-1122 [-upta pcntrr,r investituri irrtre papi gi inrpirat.1095 Papa Urban al II- lca ( t08U- 1099) porne;te prima cruciadi. Cruciade_le se vor prclungi pini in 1270 Primelc perseculi i irnpotriva evreilor.II22 Concordatul de la Wbrnts pune capit luptelor pentru investituri.1208-1229 Cruciada impotriva albigenzilor Ei exterminarea lor.l2l0 t-rancisc dc Assisi (l28l12- 1226) intemciaz;i ordinul franciscan.I 2 I 5 Al lV-lca Conciliul de la Laterano, convocat de papa Inoccntiu al lll-lca(1198-1216), stabilegtc relornra bisericii gi instituie norme pentru lupta inr-potriva ereziilor.l23l Papa Grigorie al IX-lea (1227-1241) instiruie oficiul Sfintei Inchizit i i .1-i09 Sediul papalitati i se transfcri la Avignon; va fi rcadus la Roma h l l j jde catre papa Grigorie al l'l-leu ( 1370-137.9).1378 Marea schismi a Occidenlului, carc se va temrina in 1417.1452-1455 Prinra edil ie t iparit i a Il ibl ici lui Guienberg.I 4 5 3 Turcii cuceresc Constantinopolul.I5 I7 Martin Luther afiqeazd pe portalul bisericii castelului din Wittcnbcrg95 dc tezc teologicc. inccpc Rclonna protestantd.1522 lnceputul Reformei la Ziirich de citre elvetianul Ulrich Zwingli( l 484- I 53 l ) ..153^1 Regele Anglici l-{cnric al VIIl- lea (1509-1547) se desparte de biscricadc la Rorna.1-S-?y' lgnacio de Loyola (149 l-1556) intenreiaza Ordinul lczuiri lor.1545-156-1 Concil iul de la Trento stabilegtc principii le relbmrei catolicc(aga-numita Contrarefonna)..1JJi Pacea rcligioasd de la Augsbr"rrg.t 562 incep in Franta rizboaiele rcligioasc clintre catolici gi hLrgheno(i (cal-v in i ) .1.f 22 Noaptea Sl'. Bartolomc-u: nurnai la Pans sint masacrali pesle 2 000 dchughenofi.,/598 Edictul din Nantes, enris tlc rcqclc Frantci Henric al lV-lca ( I 598- I 6 I 0).Se decretcaza tolcranta l ifa rlr: rcligia l lrrshcnotf, in Franla.1648 Pacea din Wcstfalia. Se incheic Rdzboiul de ] 'reizeci de ani si se sta-brlestc principiul crlrrs regio r,irrs raligio.

C R E S l ' l N I S f v l U L 1 1 9

16.9-SRcge lc t . . ran tc iL r ' rdov ica lX tV. lca(1643-1715) rc r ,oc iEd ic tu ld inNan-

tcs: ojumatate de nri l ion de hughcnoti pArasesc Fran(a'

17E9 Adunarca consti tuanti dc la Paris hotarigtc suprinlarca proprietd{i i

eclezi ast icc.

t869-tE70 Clonci l iul Vatican l , convocat dc papa Pir"rs al lX-lca (1846-1878)'

horirr ir5le dogrna infai l ibi l i tal i i papci qi a primatului snLr jur isdicl ional.

1929 Pactele de la [ .atcrano t i intrc biscrica catol icf, ; i statul i tal ian; se in-

f i inlcazir statul Cctatea Vaticanului '

1962-1965 Conc i l iu l ecurnen ic Vat ican I I , convocat de papa loan a l

XXI l l - lea (1958-196- l ) ; es tc in i { ia ta o re fo rmd a b isc r ic i i '

/965 l tevocarca excomunicirr i i reciprocc dintrc catol ici 9i ortodocai

3" Profil istoric

De la inrpdrdlie ta bisericti.lsns era un iu(leu 9i mesajul sdu ini{ial.a fbst

adresat iucleilor. Foarte curincl insa, mai ales ca tlnnarc a ac(iunii misionare

a unui iudeu convertit, Pavel' evanghelia a fost adresati Ei piginilor Et a

inceput s6 se propage rapid in lumea nlediteranealla. I-egat inilial de univer-

sul Palestinei rurale, ca rlrnare a misiunilor h.ri Pavel cre$tinismul s-a trans-

format in migcare urbanar, care iSi cucerea adeplii in cetSlile eleniste ale im-

periului rontan, nu ntllnai printre dezmoqtenili, ci 1;i in piturile sociale

miitocii. O iiata cu distrugeria -Iernplului

din Iemsaiim din anul 70, savirEi-

td de Titus in unna unei revolte iudaice, cregtinismul, care iqi lnenlinuse

ca centru Ierusalimul, s-a distantat treptat de matricea sa iudaicd, structurin-

du-se in biserici ordonate ierarhic, avind in fiunte un episcop. Termenul de

,,biserici.. are o origirre biblica, raportindu-se la ebraicul qahal, care in

Vechir.rl Testament indica popoml lui Dttrrmczetr adttnlt pentru ctllt satl pen-

tru rdzboi. Primii crestini, vrind sii ssblinieze continlritatea lor, ca nou Israel,

cu vechiul Israel ai cimi mogtenitori se sirn{eau in virtutea noului pact sau

testament tocmai gralie sacrificiului crucii, pentru a denumi propriile comu-

nitali au recurs la iennenul ekklcsia,care in greaca elenistl desetnna,,aduta-

re populari.., <lar care i1 greaca biblica in care fusese tradusa Biblia (aqa-nu-

miia Septuaginta) firses- folosit pentru a traciuce tocmai ebraicul qahal

(adunarea ev*reilor leconvertili la creptinistl a fbst irl schirnb indicatl prin

termentrl grecesc q)nagoge,de unde sinagoga)' ,,Chiesa" (termen italian deri-

vat din transcriplia litina ecctesia ln.t.l) a ajuns astfel sd indice reunirea,

din init iativa luiDu,nn"r.u (;i, spre deosebire de adunarile din ceti{i le ele-

niste, nu din init iativa oamenilor) tr celor care marturisesc credinta creEtin[.

Pe tot parcursul secolului al l i- lea aceste biserici, ascultind de un episcop

care tincle sd-qi asume, incepind din Asia Micd, puteri monarhice qi sub care

ac{ioneazd inalte funclii intennecliare - presbiterat, diaconat - care desla-

goarA munca de ingrijire a sufletelor, sitrt alttonome tlnele fati de altele, chiar

dacd treptat-treptat, in cursul secoltrlui al l l l- lea. se va aflma ,,prirnatul"

1 8 0 R E L I G I L E M i N T U t R t r : M O N O T I j I s M E s r D U A L T s M E

sediului roman. Rdspindindu-se in diferite zone ale irnperiului si aclaptix-du-se la uzante qi obiceiuri (gi limbi) locale, creqtinisrnul iqi insuqegte o rrul_fime diversd de tradilii Ei de poziqii care numai in urma izbucnirii unor ftr;,rirede erezie chiar in interiorul sistemului vor suferi un proces de omogcrnrzl_re doctrinard (EREZIE $I oRToDoxtE*). Se va vedea astfel constitui-ndu-seun canon scripturistic tot mai uniform, un crez cornlrn. liturghii orbitrnci injurul botezului qi impartdqaniei.

EREZIE $t ORTODOXTE

ortodoxia qi erezia sint doi temeni care se revendicd de la fapte. Se s1,uncde obicei cd o idee este ortodoxi atunci cind se presupune, cxpl ici t sau irn_plicit, ci ea se contrapune unei alte idei sau practici, considerati crc(rczl.Folosirea celor doi tenrreni implica o judecatd dc valoare, reflectind in urrcccaz punctul de vederc al unui anumit grup, in general cel mai putcrnlc rlucel mai numeros, care se va considera pe sine drept ortodox iar pe arlvcrsa-r i i sai drept eret icr.

Ortodoxia derivi de la grecescul orthos,,,drept,.. ,just,., qi doxa, ,,rpr.rcsau doctrind". Pe rndsuri ce conrunitagile creEline se structurau treptat sub con-ducerea ;efilor carc rrebuiau si vegheze asupra lor, episcopii (dela epi,slio-po.r, ,,supraveghetor"), se instituie incet-incet o exercitare a controlulur carcurmdreqte sd distingd doctrincle ,,drepte" de doctrinelc ce nu par si fic astli.l(cf. Ignatiu din Antiohia, Eph. r, l ) . in pastorale iqi croie;te clrurn un conccprde ortodoxie ca ansanrblu de idei, garantate de fidelitatea fald dc traililie. clrcconsidera opiniile adversarilor drept vorbirie goala (c1. 2 Tin.rotei 2, l1 ft).Ulterior, semnificalia ortodoxiei va tinde sd se restringd, pentru a indica rrnrspecific justa interpretare a Scripturilor, pe care numai ortodocEii Ic inrc-leg in rnod corect, in timp cc ereticii le defonneaza.

Cit despre erezie, ea derivd din greccscul hairesis,,,alegere.,. Tcn'cnulera folosit in context filozofic pcntru a indica un curent, o direclic dc gin-dire, dcci o gcoald, a$adar lbri nici o semnif icat ic peiorat ivd: ut ir izarca ruica atare e atestat5 gi in Noul Testament (Faptelc, 24, 14;26, 5;2g,22.) in.cepind de la Pavel incepe el sI se incarce cu o conotatic negativd. in Cl-lateni 5, 20 el prezint i tabloul unei comunit i{ i divizate in multe , ,part i t le".care st irnesc polemici qi dispute, tulburind pacca qi armonia. cr istosul nupoate fi divizat, Ei deci nu poate sa dea naEtere unor partide opusc printrccei care se reclami de la el. Apoi, la inceputul sccolului al l l - lea, o clata cuafirmarea episcopatului monarhic, ,,erezia" sfirEeEte prin a cdpita senrnifi-ca{ia negativi destinata si strdbati veacurile, aceea de opinie devianti. doc-tr ina greqit i care i l exclude de la conruniune (,,calea cea dreapta") pc cclcare o p rac t icd (c f . lgna l iu d in Ant ioh ia , Eph.6 ,2 ; Tra l t .6 , J ) .

Incepind de la jumdtatea secolului al l l - lea, o dati cu izbucnirea crize-ignostice, se va alcitui treptat, in special cu Iust in gi cu lr ineu, o adcvunrt: il i teraturi antieret icS, accasta af l indu-qi obiectul principal in dcpistarca. dc-scricrea. respingerea gi condamnarca ercziei.

q cRE,$rrNrsMUL 181

perioada care se intinde pind la Conciliul de la Niceea (325) a fost ca-

pcterizatS,de dispute teologice extrem de aprinse, concentrate pe problema

raporturilor dintre unicul Dumnezeu, Domn qi Creator, Ei Fiul (chestiunea

Sfintutui Duh se va pune abia in cursul secolului al lV-lea). Natura deose-

biti a intemeietorului, intr-adevdr, considerat de adeplii sdi om Ei Dumnezeu

toqdatS, a dat foarte curind nastere unor reflec{ii sistematice asupra rapor-

turilor sale ca Fiu al lui Dumnezeu cu Tatil, in scopul de a salvgarda atit

unicitatea lui Dumnezeu (MONOTEISM*) cit qi existen{a unui Tatd 9i a unui

Fiu. Punctul de sosire al acestor refleclii este conciliul de la Niceea (325),

Convocat pentru a combate arianismul, o miqcare care, pentnr a apira mO-

noteismul, sus{inea teza cum c[ Fiul nu era din aceeagi substanfd cu Tatil,

frcind din Cristos o creaturd desIvirEitS, dar, tocmai in calitate de creatu-

16. o fiinla subordonatd Tatdlui (subordonalionism\'. conciliul a subliniat

consubstan{ialitatea 5i deci deplina divinitate a Fiului'

in c"ea ce priveqte raporturile cu Imperiul roman' creqtinismul - deja

distinct de iudaism, care era o religie toleratI in interiorul Imperiului - a

intrat in cont'lict cu puterea roman6, din moment ce credinta sa monoteis-

ti il impiedica s6 recunoasc[ pretinsa naturS divind a impira{ilor. Astfel a

fost victima unei serii de persecu{ii, care incep in principal la jumitatea

secolului al III-lea pentru a culmina cu ultima mare persecu{ie dezldnfuitd

de Dioclelian (303-304). Lucrurile s-au schimbat o dati cu venirea la putere

a lui Constantin, care a recunoscut creEtinismul ca religie licitd (Edicnl de

la Milano din 313), de fapt privilegiindu-l in raport cu pdginismul tradilio-

nal care fusese religia oficiald a impdra(ilor preceden{i. Aceastd alegere va

avea consecin{e istorice decisive, pentru cd de-acum inainte biserica, gra{ieqi posesiunilor donate de Constantin, va inaugura epoca puterii sale tempo-rale, exercitind in acelaqi timp in mod direct sau indirect puterea politicd.in s{irqit, in urrna diferitelor edicte ale lui Teodosiu I, emise intre anii 380gi 392, creqtinismul va deveni religie oficiald a imperiului, luind locul pi-ginismului de stat.

Erq constantiniqnd. Transformarea cregtinismului in religie de stat a avutca efect o profirndb impletire intre biserica catolicd qi puterea politici, carea inaugurat o epocd numiti de obicei era constantiniand. Ea se caracterizea-zd prin formarea unui stat creEtin: legile lui civile primesc normele moralefundamentale ale cregtinismului Ei protejeazd, prin forla coercitivd a sanc-trunii penale, regulile religioase gi ecleziastice; in acelagi timp, ierarhia garan-teazi subordonarea fafd de guvernan{i prin legitimarea religioasd a compor-tamentelor politice care le asiguri acestora consensul. Intr-un atare context,irnpdratui creqtin iEi atribuie in organizarea ecleziasticd rolul de,,episcopextern", avind indatorirea de a asigura ortodoxia qi unitatea bisericii fie prin

:i

182 RF.t - t ( ;u t - t : t \ { iNt 'un{n: t \ i ( ) \ io t t i ts l \ i t : St DLi ; \L tSMI l

mijloace or-eanizatorice - nu intirnpldtor lui consl.antin i se datoreaza c6x_vocarea primultri conciliu ecurnenic la Niceea (325) - fie prin mijloace teq.porale. Prin opozil ie. episcopii - tot mai mull i provenind, dupd curn o do-vede$te cazul lui Arnbrosius, din acele pituri sociale nobiliare care fumizauirnperiului inaltele ntagistratrrri - sint investiti in fi.rnctii civile. Cu toale aces_tea, qi ca unrare a persiste'tei in Rasirit a imperiului bizantin, moQrenltoral celui rolnan. 9i a ftirirnildlii occidcntului in regate romano-barbare, secontureazd in cele douir zone o dezvoltare diferitri: in aria cle limba greacdapare o puternich identificare a Ilisericii cu statul, pe cind in cea latirra papaGelasius G92-495) avanseaza teza Lrniri i prin distingerea intre puterea reln_porala s i cea s1: i r i tua la.

Tot ca reactie la mundanizarea bisericii indusA de cotitura constantinranise naste in Egipt monahismul, rnai intii sub fbmri schimnicd (Antonie). pen-tru a ciipata mai t irziu, cu Fahorlie, forme chinoviale (MONAHISMUI-*).Din Egipt. acesra se va exrinde, mai inti i in Rasarit (Siria), apoi in Apus,unrie va prevala forma cli ino'u'ialA.

In secolele al lv-lea Ei al V-lea. fiind de-acurn definitr chestiunea naturiiparticulare a montlteisurului crestin, vor izbucni controversele cristologice rela-tive la natrua l,i cristos. Problerna devine acurn aceea de a inlelege, pe unplan mai inalt decit cel ra(ional. rnisterul prezentei. intr-o unicd persoanri, acelor doud naturi, divina q;i unrana. Au aparut diferite interpreldri. Unele subli-mau divinitatea lui cristos, punindu-i in urnbrd urnanitatea; altele vedeau turra-nitatea din cristos atit de distinctir de divinitatea sa incit se putea opera o scr-ziune. conciliul de la calcedonia (451) a delirnitat granilele ortocloxiei,definindu-l pe Isus cristos ca Dunrnezeu adevirat si om adevirat. dintr-o unicisubstan{d cu Tatal in ceea ce prive;te divinitatea sa qi dintr-o substanla co-rnund cu a oruncnilor iu ceet ce pri\e$te urnirnilatea sa.

in paralel s-a abordat chesriunea relativi la natura Sfintului Spirit gi larapofturile intre Tatal, Fiul Ei sfintul Spirit (problema Treimii). in cere dinurnta qi aceasti doctrind a fcrst definiri intr-o serie de concilii prin fonnu-la ,'trei persoane intr-o unicd substanqa", perrtru a prezerva pe de o parte uni-citatea lui Dumnezeu, pe de alta rlistingerea gi autonomia, in calitate de ,,per-soane", a activitatilor sale interne. Pentru biserica din occident, Stinful Spiritpurcede de la Tatdl gi de la F'ir.rl; expresia l-ilioque. este in schirnb respinsrde biserica ortodoxi, pentru care Sfintul Duh purcede de la tatal ,,prin Fiul".

MONAIJISMUL

Monahisn.rul estc o fonud parl icularl de via(i , care implica un anunrit gradde izolale qi de separarc in interiorul societe(ii (,,monah" din punct de vede-re ctimologic insearnnd exact ,,solitar"), prin rcnuntarea la viata normali defamil ie qi de urunci, pentru a sc decl ica practic: ir i i unei discipl inc speciale,

C R E S T I I . I I S M I ] L I 8 3

ortJonatir in 5gopul at ingcri i unui obicct iv rel igi t ls specif ic, mai inalt 9i mai

desivirSit dccit ccle atinsc in rnod nou.nal de ceilalli adep{i ai religiei de apar-

tencnla. Viala nronasticd se exprinra in douiL firodalitd{i fundamentale: cea

dc schimnicie, potrivit carcia nronahii duc o via(d solitard Ei izolata, fie stabi-

l indu-sc intr-un loc l ix 5i nclocuit (pustnic) f ie schimbind in permanenli

locul (rnonahi i t incranl i) ; $i cea clr inovialS in care grupuri mai rnul l sau mai

pu[in nunrerc-asc de rlonalii duc o viald courunitari. locuind in acecaqi clddi-

rc (rninistire) ;i des{irEurinci anunritc activitl1i in cotnun (rugaciune, munca,

studiu etc.). Viata rnonastici sc caracterizcaza prin diferi te practici ascetice,

lrai 6rr l t sau rnai putin radicalc. carc subl iniazi i despart irca ; i indepdrtarea

de lunrc; r-'le cupnnd in gcncral rclltlntarL'a la cxer''-ritarca sexualitdtii (castita-

te) Ei la poscsia ijc br,nrili personale ; o limitarc in lblosirca cuvintului (ticere

monasticir), a odrhne i nocturne, a canti tal ir qi cal i tal i i al imentelor Pi a blufu-

r i le,r l dc cgnsurirat. La accste practier rscctice sc adaugi deseori perioade

mai mull sau mai oul in lungi gi intcrsc dc rughciunc Ei de medital ie. Un

fenorncn in nrod fpr. 'g,,c11[ lcgat t le viaia rronasticd cstc ccl al discipolatului:

cir lugir i i aspi l i tnt i sc adunl i l j rrrul unrr i rnacstru spir i tual, care i i ci lhuze;te

pe cal, :a r l i f ic i le sprc at ingcrca unui ideal rcl igios dc perfecl iune. Dcseori

m6nahii legitirncazir 5i coniimri valrditatea doctrinelor pe care le profeseazi

tri a practrcilor pc care le indcplincsc prin rcferirea la maeEtrii lor 9i la maeE-

trii rlraeptrilor lor. creincl in i-elul acesta linii dc tradi(ie care urc6 de reguli

pini la intenreictor. Acccsul ia via(a n.ronastici cste in gcneral reglementa-

th de rituri speciale dc inilierc qi de ordonarc, care pot prevedea o perioadd

mai mult sau mai putin lungi rjc uccnicie (novrciat) gi depunerea unor lcg6-

minte spccifice (dc obiEnuinta, de castitatc, de siricic Ei de supuncre)' Apar-

tenenta la un gnrp nronastic deterr l inat e vizibi l i pr in adoptarea unui veg-

mint dcoscbit, la carc. se pot adi iuga anumite sctnnc corporale.

inci in Indi^ ve6ica qi brahnranic^ erau r ispindite uncle forme de vial i

rnolasticd. chiar daci r.nai ales in interiorul buddhisrnului Ei al jainismului

(sccolul al Vl- lca i .c.) s-au desl i ;urat experieniele n"ronasticc cele mai t ipi-

ce. Prin budclhism, mai apoi, monahismul s-a rdspindit in intreaga Asie Ei,

in versiunea lamaista. a ajuns si obl ini puterea pol i t ic i in Tibet. Fonne de

t.uonahism sint atestatc ; i la maniheigt i . care le rezcrvau celor aleqi; $i in

tradi l ia islanrici . in special in sufisnr. in tradi l ia etrraici , unele experienle

dc viata mgnas(ica sint docuutcntirte, itr secoicle dc granild ale erei creqtine,

la terapeu{i i din Lgipt (mcn(ionatr de Fi lon din Alcxandria) 9i la esenieni i

de la Oumran.in nronahisurul r:rc;t in sc vor rcglsi rnotive asccticc dezvoltate dC f i lo-

zofia grcco-clcnist ica qi idealuri rcl igioasc propri i tradi l ici ebraice, rcinter-

pretale in lunrina nresajului crcst in.

O datd cu aprobarea, din panea a o suti ciucizeci de episcopi reuni l i la

Conci l iul de la Clonstantinopol (381), a ceea ce va f i definit drept crezul

Iriceeano-constantinopolitan, afinnarea catolicitAtii bisericii - Ei totodati a

unitat i i , a sancti t i t i i ; i a caracterului ci apostol ic - nt l r .nai consti tuia doar

184 R f :L rc r rLE v iN tu rR l r : MoNOTETsMu s t DUAL IsMr i

o caracterizare a ei proclamatd de iscusin{a unor autori de prestigiu sau de:,,crezul" formulat de unele comunitdli individuale, ci thcea de-acum partcdin profesiunea de credinld creqtind explicitd. in secolul al V-lea in Orientqi in secolul al VIII-lea in Occident acest simbol este prirnit in l i turghie.inglobindu-se astfel in simlirea comund a credincioqilor.

Cre;tini.smul medieval. Cre$tinismul continuase intre timp si se rispindeascirdin nordul Europei pini in nordul Africii, devenind religia noilor regate bar-bare gi contribuind la fomrarea unei noi civilizalii, aEa-numiti romano-barba-ri, in care el s-a ar6tat a fi, printre altele, un factor decisiv de transmisieculturali, gralie gi ac{iunii ministirilor. Monahisrnuldin Evul Mediu timpu-riu e putemic influen{at de rnodelul benedictin, purtind pecetea rcguliielaborate de Benedict de Nurcia in prirna jumdtate a secolului al Vl-lea sirdspinditd in Italia qi in Galia Merovingienilor. Aici pdtrunde in acelagi tirnpseverul Ei rigurosul monahism de origine irlandezi - al cdrui cel mai ilustnrreprezentant, in cursul secolelor al Vl-lea qi al VII-lea, este Col<-rmhanrrs- care ulterior influenfeaz[ experienlele monastice anglo-arone, cnre au clove-dit o mare vitalitate misionard in lumea germanici din secolul al VIII-lea.Cdlugbri qi mindstiri intrd, in felul acesta, in procesele de constnrclie a Fluropei francilor, ca qi in restaura{ia culturald carolingiand.

Prin anul 909 este intemeiatd abalia de la Cluny de cdtre Wilheim I. ducede Aquitania, Ei de cbtre abatele Bemon: monahismul de aici va fi destinat,prin puternica sa spiritualitate care, spre deosebire de regula benedictinl,privilegiazd regimul de contemplalie qi de rugdciune, sd-qi pund amprentaasupra panoramei monastice europene pini cind, in cursul secolelor al Xl-leagi al XII-lea, se vor impune fonne monastice de inspirafie ererniticir, ac:es-tea propunindu-Ei sd retrdiascd ad litteram pi in toatd asprimea monahisrrulbenedictin de la inceputuri. in felul acesta, in ltalia se nasc ordine ca al vallorrr-brosienilor, al camaldolezilor, in Fran{a al certosinilor, al cistercienilor, al

grandmontianilor qi al premostratenilor. in secolul al XII-lea, mai ales da-

toritd lui Bernard de Clairvaux, domind monahismul cistercian, care, pe de

alti parte, impreund cu celelalte manifestdri benedictine, nu pare a fi capabilsd rdspundd sfiddrii venite din partea cetdtilor si din partea paturilor urbancpromotoare ale renaqterii economice din epoc5, sfidare care va 1l in schinrbprimitd de noile ordine ale calugdrilor cerqetori.

O schirnbare radicald a al'ut loc ca o consecinld a expansionismului isla-

mic din Egipt gi din Siria ptna in Spania: teritoni in rnod tradi{ional cre$tirle.

in care cregtinismul a disparut cu totul sau, oricrun, a r6mas un feltotlrc-n de

minoritate. Un al doilea eveniment de mare irnportanla a fost raspindireacreqtinismului printre slavi. in anul 988 el a fost proclamat religie oficialila Kiev: se inilia astfel expansiunea sa milenard in Rusia. intre timp, Rd-sarittrl

cREgr rNrsMUL 185

qi Apusul, in uma unui Eir complicat de evenimente, se separaseri treptat,

carezultat al rnodului in care se constituiserd cele doud biserici.

in Apus, decisivd s-a dovedit a fi aqa-numita refonnd gregoriand, oper6 a

papei Grigore al VII-lea (1073-1085). in lupta sa impotriva imperiului, pen-

6u,,libertatea bisericii", pontiful igi propune sb modeleze un cler cu o fi-

delitate de rnonolit fa{a de Roma; pentru aceasta combate simonia (vinza-

rea-cumpirarea func{iilor ecleziastice), dar gi cdsitoria preo(ilor, practicati

in schimb in Rasirit. In atard de aceasta, impriml papalit[1ii caracteristici

care ii vor marca intreaga istorie ulterioard: ea devine o institulie de guver-

nare de tip rnonarhic, care revendica o superioritate teocraticd asupra pute-

rii temporale. Se impune astfel o ecleziologie de-acum ireconciliabild cu

cea care caracterizeazd biserica din Risdrit. Mai tirziu, cruciadele, in special

apatra, desfb$uratd impotriva Constantinopolului (1204) care va fi ocupat

Ei prldat, sfirqesc prin a sdpa o prdpastie pe care Conciliul de la Lyon din

1274 va incerca zadarnic s-o umple.O miqcare de reform6. tinzind si instaureze, dupi exemplul bisericii pri-

mitive, un model de viald apostolicd bazatt pe traiul in sdricie, implr{ireabunurilor cu cei sdraci, predicarea itinerantl a evangheliei, bintuie bisericaapuseanb in cursul secolului al XIII-lea. Ea se traduce prin aparilia, pe deo parte, a unor rniEcdri eretice, care vor fi combitute cu duritate de papalitate,pe de alta, a ordinelor religioase ale cdlugdrilor cerqetori (franciscani, domi-nicani, la care se vor adiuga ulterior carmelilii, servilii etc.), care vor fi insiintegrali in via{a institulionala a bisericii. Dar tensiunile inteme ale institu-

{iei sint destinate sI rirnind nerezolvate, pentru a izbucni, in secolul urmdtor,in marea schismd (1378-1414), care va fi martora coexisten{ei a doi Ei maitirziu a trei papi, Idr[ sd se poatd stabili care din ei este cel legitim.

In Rlsarit, continuitatea tradiliei creqtine ;i indeosebi a raportului cu sta-hrl inaugurall de Constantin gi teoretizati de Eusebiu din Cezareea, e garanta-ti, spre deosebire de situaqia din Apus, de continuitatea cadrului institulional,care va ddinui, cu suiEuri qi coboriquri, pind in 1453, data clderii Constanti-nopolului sub lovituri le turcilor. in cursul secolelor al VIII-lea si al IX-leas-a ivit gi s-a afirmat in sinul bisericii Ei al societd{ii bizantine o rniEcarePotrivnici cultului icoanelor, denumita iconoclasli, de la grecesc:ul eikonoklas-fes, ,,distmgdtor de icoane". Rddacinile religioase ale iconoclasmului coboardplni la cregtinismul de la inceputuri Ei pind la aniconismul sdu (absenla imagi-nilor), consecinla atit a prohibi{iei biblice (Ieqirea 20,4) cit qi a luptei an-tiidolatrice impotriva cultului pagin al imaginilor divine. Aparilia, incepindmai ales din secolul al lV-lea, a nnei arte cregtine prin reprezentari ale luiCristos, s-a irnbinat cu rdspindirea cultului relicvelor, legat de naqterea cultu-lui sfinti lor: in f-elul acesta, imaginile lui Cristos, ale Fecioarei qi ale sfin1i-lor au sfirgit deseori prin a se transfonna in obiecte ale unui cult popularcare se va adresa acestora pentru a obline efecte miraculoase.

186 R ITL IG I ILD M iN t ' u t t t t t : N4oNOt t r l s tM t r s t I ) u \ t t s l \ , t i ,

in anul 730 imparatul Leon al III-lea emitea tur decret prin care se lritLfrzicea cultul imaginilor. Controversele care au umrat au cunoscut dourl f azedistincte qi de intensitali dif 'erite, respectiv in cursul secolelor al V{ll- leii

Ei al lX-lea. Prirna perioadir a cunoscut culrlea inil iativei in timpul dornnreilui Constantin al V-lea (741-755), care nu s-a iirnitat la scoaterea gi la distrn-gerea icoanelor, ci i-a persecutat cu duritate pe aparatorii acestora. Doctii-na iconoclastd a fost formulatd in cheie cristologicb de cdtre irnparat gi nfost ratificatd in mod explicit in cadrul Conciliului de la Hiereia (754), caLea declarat irnpirtdqania unica irnagine coi-espunziitoare a lui Cristos. Ciratiesprij inului irnpardtesei Irina, rezistcnta iconofil i lor a avut posibil i latea dea se afinna la al doilea Concil iu de la Niceea (787), recunoscut mai t irziuca al qaptelea concil iu ecuurenic al Antichiti l i i . Cu toate acestea, in cursulsecolului al lX-lea, asistarn la o reviviscen{d a iconoclastiei, chiar dacir informe mai putin violente. Restabil irea definit ivh a cultului icoarrelor a avutloc in 843. Cu aceastA victorie, biserica bizantin.l a considerat tennli lrt ipropria elaborare doctrinar.l, lrt--rgind pind acolo irrcit sd deseurnezc lcr)ana

ca expresie prin excelen[ii a cretlin(ei ortodoxe.in ciuda acestor situalii conl'lictuale, biscnca bizantina, conqtienta de sLrpre:-

malia sa culturald, a tr[it, mai ales intre secolele al Vll-lea i;i al IX-lea, o pc

rioadd de pace gi de inflorire doctrirrara q;i spirituala. Acest lucru r:"xplir:ii

l ipsa de in{elegere aApusului fald de decizii le Concii iului l l de la Nic.caprivind cultul icoanelor precuur ;i asculirea tensiunilor dintre Ronti' 5i t-'on-

stantinopol, care vor ieEi la suprafa{a in special in doua episoatle: pufur dupajumatatea secolului al IX-lea cu palriarhul Fotios q;i in 1054 ctt st-tccesorul

sdu Mihail Keroularios. Nici una nici ceaialta crizi nlt au provocal 1'; 1111'tl

explicit o schisma intre ortodoxia rdsiriteani qi catolicisrnul lattn, t ia;', ctt

trecerea timpului, ele aveau si ciLrca la o situalie schismaticii cle facto. UltcLittr',

intre secolele al XIII-lea qi al XV-lea, in stadiul dialogului regrisit cu Alrtrsul'

teologi gi concil i i se vor strirdui sa elirnine cauzele acestei ruJrtrtri. Fenlrtt

bizantini ele sint de ordin doctrinar (cum at f i adirugare;a la crcztrl ntcc-

eano-constantinopolitan alui Filioque - purcerJerea Dr-rirului ,,tri dc la Fiul").

institulional (ca afimrarea prirnatului roman), ritual (curn ar I'i olicierea itrl-

pdrtdqaniei cu azimd).Cregtinarea popoarelor slave, amintit it rnai sus, pc l irrga faptul ci pcn-

tru imperiu qi pentru cre$tlnatatea lui constituie un fel de conlpellsatio pctl-

tru pierderea celei mai mari par{i din teritoriile rnqridionaie in f-avoarea isla-

mului, a reprezentat qi un iniportant episod dc i lculturalie a cre;tinisnlir ltr i '

mai ales gralie ac{iunii celor doi misiottari Kiri l i i Nleto<liu, care, traclucind

Biblia in l irnba slavonl cu caractere ce se vor ntrrni chiri l ice, au ptts baze-

le culturi i slave, pennil incl oficierea l ittrrghiei in l irnba vorbita cle popullqic'

S-a fomat astfel comunirtt iea ecleziali bizantina, lnarcat6 pina in epoca

modemd de contrastul intre voca{ia ruritalii ;i teDdirllele centr-ifi,rge. Cu tirrptttII

( lRES l ' lN IS i \ , 1L i t - 187

{a,apdrea o f'ederalie de biscnci na{ionale indcpendente intre ele, fa(ti de care

io*i "ont,untinopolitan exercita un primat cle otroare. in noile state slave,

revendicarea autonotniei s-a tnattifestai prin rnij lctcirea cererii de ,,autoce-

falie",care in realita$le mai dinarrice pe plan atit poljt ic cit 9i eclezial va

aiunge sb oblin[ patriarhatul (ca in cazul br,rlgarilor in secolele al X-lea qi

ui Xll l"u qi in cazul ruq;i lor in 1589).

Adevdratul protagonist al vieti i spirituale a fost MONAIilSiNlUL*: el a

oferit modelul de sfin(enie prin cxcelcnli, {brd ca rolul laicatului sd fie vdzut

ln limitele unei optici ierarhice ca in Apus. Rasaritui nu cunoaqte congrcgali-

i le bine organizate ale Apusului Ei nici roiul lor social qi cultgral. $i apgi,

incepind din secolul al X-lea, a devenit fitndautental rolul jtrcat de tllunte-

le Athos, care, o datS cu aparilia isihasrnr"rlui. va deverti inirna tradiliei spiri-

fuale ortodoxe.Isihasmul este o miqcare ascetica qi monnsticd cale s-a raspindit in biseri-

ca ortodoxd rnai inti i in aria greco-bizantinh gi mai apoi in cea slavd intre

secolele al XII-lea qi al XVI-lea. St:opul situ e acela de a atinge. in l imitele

unor forme de viala fie cotltrnitarir f ie inclividuald, o stare de singuratate

gi de,,pace" (hesychia), iu urtrra cdrcia tnonahtrl sd fie capabil sa oblind

comuniunea cu Dumnezeu. La exercil i i le obiEnuite ale ascezei monastice,

capostul qi alte practici de mortif icare, isihasmtrl a aclaugat o notlA tehnici

psihosomaticd de mgd, menrtii sa inso(casca ,,nrgdcittnea lui lsus" sau ,,rugd-ciunea inirnii". Invocarea continud a nurnelui lLri Isus, ir.npreunb cu implora-

rea induririi lui pentru propria condilie de picitos, cunoscuti din secolul

al VJea, e suslinutd de un ritm regulat al respiraliei, care asigurd monahuluio fixitate in contempla{ie, predispunindu-l la iluminarea divind. Potrivit formu-llrilor celor mai indrdzne{e ale rri5ciirii. cel cate se angajeazi in aceastdmetodd va putea ajunge sd prirneasca viziunea luminii de pe rnuntele Tabor.

Afirmat inil ial printre conrunitali le monastice de la tnutltele Athos, isi-hasmul a dobindit in secolul al XIV-lea o l.regernonie spirituala asrtpra in-hegii ortodoxii, datoritd indeoscbi operei lui Grigore Palarnas ( 1296-1359),care a sustinut posibilitatea unei participdri reale a otnului la viata lui Dum-nezeu prin intermediul ,,energiilor" sale increirte, adica al opera(iunilor gra-

fiei divine, chiar dacd acestea trebuie considcratc ca riguros distincte de esen-la lui Dumnezeu, care rdurine incognoscibita ;i imparticipabila. In verstuneape care a dat-o Grigore, isihasmul a devenit dogrna bisericii bizantine qi acontribuit la pastrarea identitnlii ei, datorith putemicului apel la mo$tenireapatristico-monastic6 q;i la locr.rl central ai experien(ei spiritLrale, in opoziliecu tendinlele umaniste qi ra(ionaliste, care clorean sd lege rapofturi ntai strin-se cu cultura Occidentului crestin.

Reforma prote.stant(i. Cereri de rclbrlr-rii strdbat intreaga istorie a cregtinisnului,constituind unul dintre lactorii dinan-uci. Aceste cereri. din dii'erite motr-

i

188 RELIGnLE MiN lurRr r : MONOTETsMB s l DUALrsMr j

ve, erau deosebit de vii la incepurul secolului al XVI-lea. in general insa. i1spafiul istoriografic, in mod obiqnuit e definiti,,reformd" migcarea de reinnoi-re evanghelici apdrut6 in Germania in al doilea deceniu al secolului al XVI-teagi condusd de cdlugdrul augustinian Martin Luther (1483-1546). Mai preeis,se calificd prin acest termen arcul de timp cuprins intre l5 17 (data traditio-nali a afigirii celor 95 de teze in ajunul slrbdtorii Tuturor Sfin(ilor) s1moartea lui Jean Calvin (1509-1564), cuprinzind astfel aici qi gindirea qi ope-ra atit ale reformatorilor clasici, adici, pe lingd Luther Ei Calvin, ale lrriZwingli (1484-1531) Ei Bucero (1491-1551), cit qi ale reformatorilor radicali,reprezentati mai ales de Thomas Miintzer (1468-1525) 9i ale capilor mi5-cdrii anabaptiste. Cit privegte termenul ,,protestanti" care o calificd, trebuiesd re{inem cd la origine el nu avea semificatia de astdzi, in care prevaleazaaccentele critice Ei polemice. De fapt, atunci cind a fost aplicat pentm prirnaoard adep{ilor qi partizanilor Reformei, el insemna ,,mustrare", fbcuti printr-odeclara[ie publicd qi solemnd. Protestul a venit mai tirziu, la a doua dietade la Spira (1529), din partea a cinci principi electori germani qi a reprezen-tan{ilor a paisprezece ora$e libere impotriva anuldrii, decretatd de partidacatolici, a deciziei luate in unanimitate cu trei ani in urm6, la precedcntadieti de la Spira, de a ldsa autorititilor politice locale libertatea de a punesau nu in aplicare in respectivele teritorii edictul din Wonns din 1521, in carcLuther era declarat eretic Ai exilat din irnperiu. Acest ,,protest" era pe de oparte de naturd politicd, pe de alta de naturd confesionali, ca mdrturie po-zitivd Ei ca profesiune de credinld in privinfa evangheliei; in afari de aceas-ta, era opera unor laici. Se afirma astfel una din caracteristicile originalcale protestantismului (termen ulterior, documentat numai de la sfirqitul se-colului al XV[I-lea): libertatea de congtiin[i a fiecdrui individ, pornind ciela Scripturi, in materie de credin{d.

Promovind aceasti forml de protest impotriva papalitalii gi bisericii dinvremea sa - care va avea drept rezultat prefacerea in !6ndiri qi a Lrnitiliibisericii apusene -, Luther iEi calificd poziliile drept catholica.fides, revendi-cind continuitatea concepliilor sale cu cele ale bisericii primitive" Doui sinlpunctele cheie ale dochinei sale: egti justificat prin credinqi Ei, aqadar, trrinttrttnu gratie ac{iunilor ci harului misterios al lui Dumnezeu mijlocit prin jerrfa

supremd a Fiului; autoritatea Bibliei e mai presus de autoritatea biscricii,gi deci a papei, din moment ce numai aceasta con{ine Cuvinhrl lui Dumnezeu'Prin aceasta ieqea puternic diminuatd autoritatea in general a ierarhiei ca

mediatoare a sacrului Ei reiegea obligafia in special pentru credincios de a

fi pregdtit sd asculte in mod direct vestirea cuvintului divin cuprins in Scrip-turi (care urnau deci sd fie citite direct, Ibrb mijlocirea interpretdrilor ecle-ziastice). Sacramentele qi cultul au fost simplificate, au fost atacate fbnne-le tradilionale ale pietS{ii populare precum cultul sfin1ilor, a fost reevaluat

C R I : $ T I N I S M U I - 1 8 9

stafutul laicului Ei deci al credinciosului neinregimentat, potrivit concep-

fiei despre sacerdo{iu a tuturor credincioqilor prezentd in unele pasaje din

i.loul Testament, este prin urmare depreciat monahismul qi alte asemenea

forme de pietate. Aproape in acelaqi timp cu Luther, Zwingli a reformat in

nod mai radical biserica din Zririch; la Geneva a aclionat in genera{ia urm6-

toare un alt parinte al Reformei, Jean Calvin.

De la inceput, Refonna a fost o miqcare larg rispinditi in Europa. Principa-

lele sale centre de iradiere au fost in numdr de patru: Wiftenberg, unde ac{io-

nau Luther qi prietenul ;i colaboratorul sdu, umanistul Philipp Melanchthon;

Zirich, unde a ac{ionat Zwingli qi, dupd moartea sa in bitilie, Bullinger;

Strasbourg, cu Martin Bucer; in sfirqit, Geneva, cu Guillaume Farel qi, tnai

ales, cu Jean Calvin. Pornind din aceste centre, ea s-a extins in toatd Europa,

in unele 1dri, ca Italia (unde dn 1542 ac{iona tribunalul Inchizi{iei), promova-

te de minoritd{i care au fost in general constrinse sd emigreze, in altele afir-

mindu-se Ei devenind confesiune majoritard qi chiar de stat (ca in nordul

Europei pentru luterani sau in Sco{ia pentru reforma{i).O trdslturd distinctivd a Reformei, urrnare a principiului siu de apdrare

a liberdtii de conEtiin(i, a fost caracterul siu multifonn. Luther gi Zwingli,pirin{ii sdi fondatori, erau unili in privinfa chestiunilor de fond ale credinteievanghelice qi a principiilor sale constitutive, dar nu erau de acord asupraunorpuncte importante cum ar ti Cina. La Colocviul de la Marburg din 1529,organizat cu scopul de a gdsi un acord, cei doi au rdmas fiecare pe pozi-

fia sa: atit Luther cit ;i Zwingli respingeau doctrina medievald a transsub-stan{ierii, dar, in timp ce Luther lega prezenla h.ri Cristos de piine Ei de vin({Erd a o materializa in acestea, dar afirmind prezenta simultani, real6 dardistinctd, a piinii qi a trupului, a vinului qi a singelui lui Cristos), Zwingliscotea in evidenld Cina ca memorial, atribuind prezen(ei lui Cristos o valoarepur simbolici: prezenta lui Cristos nu este in elemente sau aldturi de ele,ci in Spiritul care reinvie in biserici amintirea crucii.

Caracterul rnultifonn al Reformei se manifestl gi in prezenla unei aripiradicale: anabaptiqtii. Este vorba de o ampld Ei bine organizatd miEcare dereforml evanghelicd radicala, apdrutd la Ziirich in anii 1523-1525. Termenulde,,anabaptist" (rebotezat) a fost ndscocit qi impus de adversari, dar intotdea-una respins de anabaptiEtii in;iEi, pentru care botezul credincioEilor (carepentru ei nu puteau fi decit adulli sau, oricum, conEtien{i) nu este o ,,rebo-tezare", din moment ce botezul catolic al copiilor nll are nici o valoare. Ex-ponenti de marci ai miEcdrii au fost, printre al1ii, Konrad Greber Ei FelixManz, Michael Sattler qi Balthasar Hubmaier. Mulli au murit ca victimeale persecu[iei din partea adversarilor lor.

Esenla anabaptismului poate fi identificata intr-o respectare riguroasd acuvintului Bibliei qi in apa-numita ,,separare", adicd in rigida disociere acomunitatii sfinte de orice colaborare - perceputd ca o coniven{d - cu lumea.

l r

190 RELrc r rLE v i x t ' u i t i . u : r \ , r oNo 'n : tSN i r s r DUAL ISMt I

Pozil i i le anabaptiste sint divergente fa![ de cele ale reforrnatorilor asuppnunor chestiuni importante ca atitudinea fata de autoritltile constituite, rapol-tul dintre bisericl qi societate, modul de a intelege cotnunitatea creptrina siexerciliul disciplinei qi, fireEte, teologia Ei practica botezului. Astfel, ir Arti-colele de la Schleitheill, un dclcutnent clasic al anabaptisrnr,rhii eivelian. 5safirmd cd botezul trebuie sa fie adnrinistrat nurnai pacltoEilor peniterrl i 5icredincioEi, cd Cina are valoare de comernorare, cd adevara{ii credinciosise despart atit de biserica papisti (adicd rornano-catolica) cit qi de cea antrpa-pistd (adica reformata), cd omul creqtin nu trebuie sa pund mina pe satrieqi ci nu trebuie sa jure Ei nici si indeplineasc.l vreo funclie pubiica.

Respingind botezul copiilor, anabaptisrnul nu numai cd intrerupea o lr'adr-

{ie mai mult decit milenard, dar mai ales punea sub sernnul intrebdrii sr"rpra-punerea dintre comr,rnitatea ecleziali $i cotnrtnitatea eivil i , t ipicd perrtnr

conceplia rnedieval6 alui corpus christianum, minind astfel, de fapt, posibi-

litatea insdqi a unui cre;tinisrn de masd. Iar refuzul de a participa la gcstio-

narea treburilor publice a fost combatuta de reforrnatori ca fuga de rispunde-

re, credinta creqtinl interzicind sl',stragerea de la aceasta.

in 1530, la dieta de laAugsburg, ir, iteranismul abia ivit a cerut sii l ie

recunoscut qi acceptat drept comunitate reformatd in cadrul iruperiului. Diir

profesiunea de credin(i scrisa de Melanchton ca platfbrrnd teologica a doritei

,,uniteti in diversitate" a fost respinsd gi a devenit, sub numele de Conlt'r.sio

Augttstana, prima profesiune de credinla colectivh a protestantismului (Clt)N-

FESIUNEA DE LA ATJGSBURG*).Aceste dezbindri stau la baza lbrmirrii diferitelor tipuri de protestantisnr:

cel luteran Ei cel refc'rmat, de matrice zwingliani qi calvinisti, care att avut

o istorie in buna parte diferita. Reforma zwingliana. care s-a afinnat la Ziinch.

se deosebeEte, pe de o parte, de recunoa;terea competenlei autoritalii civile

(motivatd in sens evanghelic) in materie religioasd qi, pe de alta, de insisten-

[a asupra responsabil itati i bisericii pentru animarea in sens cregtin a vir:1ii

politico-sociale a cetilii. Cit despre rniqcarea dc la Strasbourg, Martin llticer

s-a ardtat sensibil la insisten{a. anabaptistd de a depagi satt cel pu(in cle a

corecta regimul constantinian al creqtinismului de masa. De aceea in pro-

gramul sdu de refonnd a inclus crearea ,,cornunitdlilor ecleziale", ntlc:lee

de credincioEi conqtienli qi care igi exprima public credinla aviud sarcitta

de a indeplini rolul ,,drojdiei" in ,,aluatul" creEtindtilii.

La Strasbourg, in custtl anilor 1538-1-541, Calvin, exilat din Geneva qi prts-

tor al refugialilor protestanli de limbi francezd,, a primit de la Bucer imboldttrt

decisive in domeniul liturgic Ai ecleziologic pentru refonna pe care o va opera

la Geneva. Lui Calvin i se daloreazd prirna prezenlare sisten)atica a credin-

lei reformate purtind Iitlul Institutio christianae religiottis (prima edilie, itt

qase capitole, din 1536; ult ima edil ie, in optzeci de capitole, din 1559) este

lili'I

cRES' l - rNrsN4t i r - I9 I

pnmul proiect organic de restructurare a serviciului divin, care cuprinde

acum trei niveluri: pastonll, doctoml (care uneori se contopesc intr-o unica

funclie), seniorul Ei diaconul.

Divizarea confesionald a irrperiului ;i a Europei in doud tabere a fost con-

firmatd prin pacea dela Augsburg din l5-55. unde s-a afinnat principiul crius

regio eius religio (cine guvernetrzi o regiune, ii hotdrhqte religia), cu drep-

tul de a emigra pentru cei care nu tincau de confesiunea principelui. Confe-

siunile religioase recunoscute la Augsburg. insa, au lbst doar doud: catolica

9i luteranb. Va trebui si se agtepte incheierea tragicului rdzboi de Treizeci de

ani (1618-1648) cu pacea din Westfalia (l64li) pentru a se vedea recunos-

cuti gi confesiunea refonnatd sau calvinisti: de atunci, pluralisrnul religios

confesional va caracteriza in mod stabil panorarna religioasi europeanir.O disculie aparte se cere in legZihrra cu anglicanismul. Istoria lui e legata

de aceea a Angliei iar originile lui sint legate de numele lui Henric al VIII-lea(1509-1547). Ruptura sa cu Roma a fost dictatd nu de ra{iuniteologice, cain cazul Refomrei protestante (dirnpotrivl, rnonarhul era foafte catolic: studiasela Oxford teologia qi in l52l p<-rlernizase dur cu Luther intr-o scriere asLtpracelor gapte sacrarnente), ci din raliuni politice gi personale, legate de dorinlaregelui de a se recisdtori, divorlind de prima so{ie, divor! pe care bisericaromand a refuzat sdl confirme. in 1533 biserica din Anglia Ei-a ahnnat auto-nomia fa{a de Roma qi in anul urmitor parlamentul a ratificat-o: regele afost declarat ,,geful suprem pe pimint" al bisericii engleze, care, totu5i, peplan liturgic ai dogrnatic, a rarnns fundamental legatd de tradilia catolicS.Dupd moartea suveranului insd, in timpul domniei lui Eduard al Vl-lea(1547-1553) 9i a Elisabetei I (1558-1603), protestantismul, sub forma sacalvinistd, a pitruns in biserica Angliei, imprimindu-i unele din trasiturilesale. in 1549 a apdrut Book of Common Prayer, cartea de rugdciuni, de pieta-te, spiritualitate qi instruire care, inlocuind breviarul gi liturghierul romane,avea sI contribuie intr-o manieri detemrinantd la renovarea in sens anglicana formelor qi con[inuturilor vie(ii religioase engleze.

Epoca modernd. Criza provocatd de Reformd a fost infmntatb de bisericaromani prin Concil iul de la Trento (1545-1563). Acceptarea nomrelor stabi-lite de Conciliu devine unitatea de masurd pentru adeziunea credinciosuluila creEtinism in versiunea lui catolicd.

CONFESIL]NEA DE LA AUGSBURG

Art. 5. .tenliciul Bi.sericii: Pentm a se putea obline aceasti credin{i s-a insti-tuit serviciul de invitare a Evanghelici qi de adrninistrare a sacramentelor.De fapt, prin cuvintgi prin sacranrentc. ca Ei prin mijlocirea instrumentelor,

192 RELIGITLE, MiNrutRI I : MoNor l l lsME $l DUALISME

se diruieqte Sfintul Spirit care, unde qi cind voieEte Dumnezeu, producc cr.e-

dinla in cei ce ascultd Evanghelia; ceea ce vrea si spuni cd Dumnezcu, ttqin virtutea meritelor noastre ci in virtutea lui Cristos, ii justifica pe accia

care cred cd sint primili in gralia sa prin lucrarea lui Cristos: ,,ca si priruinr,

prin credin{i, fbgdduinla Duhului" (Galateni 3, l4)'

ii condamni pe anabaptigti gi pe allii care cred ci Spiritul S{int cstc dat

oamenilor frrd cuvintul din afar[, ci numai prin mijlocirea pregdtirilor 5iac(iunilor lor deosebite.

Art.7. Biserica: in acelaqi mod propovdduiesc cd biserica una qi sfin-

ti va subzista vegnic. in adevir biserica este adunarea sfinlilor in care se

inva{5 Evanghelia in puritatea ei Ei se adtninistreazd sacramentele. $r pen-

tru adevirata unitate a bisericii e indeajuns acordul asupra invi!6mintului

Evangheliei Ei asupra administririi sacramentelor. in schimb nu este nece-

sar ca tradi{iile instituite de oameni, adicS riturile 9i ceremoniile, sd fie prc-

tutindeni uniforme.Art.9. Botezul: Cit despre botez, propovdduiesc ci este necesar pcntru

mintuire gi ci, prin botez, se oferd gra(ia lui Dumnezeu gi ci copiii trebuie

sI fie boteza{i pentru ci, consacra{i lui Dumnezeu prin botez, ei sint pri-

mi{i in gra{ia lui Dumnezeu.Condamni pe anabaptigti, care refuzi botezul copiilor 9i care afirrna ca

copiii sint mintuili fdrlbotez.Art. 10. Cina Domnului: Cit despre Cina Domnului, propoviduiesc cd tru-

pul gi singele lui Cristos sint cu adevirat prezente qi sint impi(ite celor ce sc

hrinesc la Cina Domnului; dezaprobd pe cei care propovdduiesc altminten.

S-a incercat s[ se punl capdt abuzurilor existente, reinnoind via{a ecleziali

printr-o bun6 formare a preotilor (institulia seminariilor), prin vizite pasto-

iale pe care episcopii erau obtiga{i s5 le intreprindS periodic in propriile

dioceze pentru a controla practicile Ei credinfele fidelilor, promovind for-

me mai contolate de pietate fa!6 de sfin{i, favorizind noi forme de devolttne

etc. intr-o asemenea intreprindere de disciplinare, decisivd s-a dovedit a fi

contribu{ia unor noi ordine religioase, ca Iezui{ii; nu trebuie uitate nici

importanJa crescindd pe care, carezultat al descoperirii noilor lumi, o dobin-

deqte treptat,,conchista" misionard.

in spaliul protestant, in cursul secolului al XVII-lea, institulionalizarea

bisericilor luterane a favoizat aparilia unor forme de protest, care urmareau

o intoarcere la acel ,,adevdrat criEtinism" care caracterizase zoii Reformet'

Aceste tendin{e s-au coagulat intr-o mi$care, pietismul, care avea si influen-

!eze, prin ideile Ei prin practicile sale, intreaga istorie ulterioari a protestan-

iis*ui,ri, in speciai a ""Lri

g".-un. Pietismul se na'te in Germania in a doua

jumdtate a secolului al XVII-lea, la capdtul singerosului rdzboi deTreizect

de ani, ca reaclie la scolastica ortodoxiei, cdreia i se contrapune ,,experien(a

vie" a unei credinle reinnoite. Potrivit fondatorului miqcdrii, Philipp Jakob

rycRE$rrNrsMUL 193

Spener (1635-1705), care, cLI Piq desideria (1675), a dat migcdrii ,,manifes-tul" $i statutul ei de infiin[are, reinnoirea bisericii luterane, cireia Spenerliaparline, trebuie sd cuprindd: l) o mai mare rdspindire Ei o mai buni cu-noa;tere a cuvintului lui Dumnezeu; 2) promovarea Ei exercitarea efectivda sacerdotiului universal al credincioqilor, lucru care implicd un mai mareangajament al laicilor; 3) aducerea la cunogtinfa fidelilor cd creqtinismulnu este numai o qtiin{d, ci gi sau mai ales o practicd qi cd, prin urmare, trdsd-tura distinctivd a adeviratului creqtin e iubirea frdleasc5; 4) respingerea raz-boaielor religioase; 5) o mai bund formare, gi pe plan spiritual, a studen{ilorh teologie; 6) corytientizarea faptului cd obiectul principal al predicii trebuiesb fie omul nou: scopul creqtinismului este fonnarea adevdratului creqtin printr-orenagtere spirituald. Pentru arealiza acest scop, Spener a infiin{at collegiapietatis,locuri de intilnire ale unor cregtini motiva(i care, trdind ideile pecare li le prezintd el, vor dori sd devind nucleele propulsoare ale reinnoi-rii spirituale promovatd de pietism.

Pentru bisericile cregtine in genere, Iluminismul a reprezentat o epocdde cizdprofundd. in timp ce bisericile protestante, in forme qi in grade dife-rite, vor accepta sfidarea aruncatd de cultura modern6, in sinul catolicismuluiluminile au obosit si se mai afime. in faqa ideilor noi, care duceau la crizdconcep{ia tradi{ionalS c[ organizarea societd{ii era de origine divind, intrucitera intemeiatd pe reguli asupra cdrora oamenii conveneau in mod liber qici, prin unnare, statul ar putea Ei ar trebui si oblini consensul politic chiargi fbrd sd aclioneze ca bra! secular al puterii religioase, biserica catolici s-ablocat intr-o pozilie rigid defensivd, ulterior consolidatd de izbucnirea Revo-lufiei franceze gi de procesele de cristalizare care i-au urmat. Mai tirziu,Restaura{ia a pdrut, pentru moment, sd-i dea dreptate. S-a intors spre credin-ciogi spre a le propune reintoarcerea la un Ev Mediu cregtin mitizat: istoriamodernd apirea ca o inldn{uire de erori, iniliatr prin Refonni Ei continuatdcu toate incercarile gindirii moderne de a-l indepdrta pe om de Dumnezeu.rn tlmp ce teologia protestantd, prin curentul liberal, a incercat r_rn dificildialog cu cultura modern6, cultura catolicd din epocd in general, sub presiu-nea inaltului cler (sillabo din 1864), s-a retras intr-o apdrare inchisd a tra-diliei gi intr-un refuz dispre(uitor al liberalismului Ei al valorilor lui.

Cu Conciliul Vatican I ( I 869/1 870) biserica rornand - care deja prin pro-clamarea dogmei imaculatei concepliuni a Mariei (1854) dorise sa sublinie-

f nronria specificitate doctrinard, aprofundati apoi de pius al XII-lea cu nouaaogma asupra indl(arii la cer (1950) - a accentuat ulterior distan{area satald de celelalte confesiuni creEtine, definind drept adevdruri ale credinqeitnfailibilitatea 5i primatul papei. Nu a fost vorba de o alegere nedureroasir,oln moment ce unii episcopi au refuzat sd accepte aceasti noud dogmd in-trucit ea nu se alinia tracliliei catolice; de aici s-a n6scut schisma vechilorCatolici.

l g4 RBLtc l tLE MINTUIRI I : MONOIEISME $ t DUALISMI

Crestinismulcontemporan.Conflictulbisericiironlanecumodernitatea,care,"

"^p.i*ur".r, u.uitut" in Sillabo al lui Pius al lX-lea' pirea si se ntai fi

domolit in ultima parte a secolului al XIX-lea. Pe de o parte, Leon al Xlli-lea

inilia, prin enciclica Reru m novaruftt ( I 89 I ), acel curent al catolicismului so-

fiut "ur",

identificind in socialism Ei in liberalism marile rele ale lumii con-

temporane, propunea o a treia cale pentru solulionarea problernelor sociale

qi in speciuf a celei muncitoreqti: trebuia, in opinia sa' sd se reglementeze

via{a societlfii in toate aspectele ei, chiar 9i cele econotnice' potrivit nonne-

lor morale, c6rora nu*ui biserica catolic6, interpret6 fidela a revela{iei ca

gi a dreptuiui natural, le era depozitar autentic' Pe de altd parte' dezvolta-

reainspaliulprotestantalrnetodeiistorico-criticeinqtiin{etereligioase-indeoseti'exegezabiblic6 gi istoria ecleziasticd - ii indemna ;i pe cerceri-

tor i icatol ic is-oapl iceinstudi i le lor 'Eiajungeauastfelsdsubl iniez-e' lafelcaqicolegiilorprotestanli,istoricitatea.formulbrilordoctnnare,astntctrr-rilor qi institiliitor ecleziastice, a raporturilor bisericii cu societatea' Aceas-

tI din unni atitudine, interpretatd ca modernism care submina temeliile tradi-

liei clasice, a fost cu d,uitate condamnatd de papa Pius al X-lea in 1907

inenciclicaPascendi,careconJineode|rnirecoerentSafenonrenultti,vitztttca ,,sintez6 a tuturor ereziilor": moderniEti sint cei care, sub aparentul pretext

al ieinnoirii bisericii, adaptind-o la cultura contemporana, in special irr scc-

torul Etiinlelor religioase, p,o-ou"u'd de fapt agnosticismul qi imanentis-

mul, iistrugind in ielul acesta caracterul supranatural al credin{ei qi al dog-

mei in diferitele sfere in care opereazl'

Modul acesta teologic de u pttne problema pare insd incapab.il de a cla

seamd de complexitate.-a fenomenului. in realitate, la rdscrucea dintrc ccle

doud secole, in fala problemelor puse de revoluliile burgheze 9i de procesc-

le de industri alizareqi de modem izate, apar in cultura catolicd doua rcaclii

diferite. pe de o parte, este cea reformisid, diversa Ei articulatd, impropriu

unificata de adversarii s6i sub eticheta de modernism, care se caracterizeaza

frin ceutarea unei cdi de ieEire din optica intransigentd, care nu vedea post-

bil nici un compromis intre tradilie qi lumea modern6. Ea iqi propune' de

fapt, sd aducd biserica in pas cu vremurile, salvgardindu-i patrimoniul esen-

liJl de credinp, dar f6cin&o in acelagi timp capabilS de al transmite conti:tn-

poranilor intr-o manierd adecvati limbajuluiEi nevoilor lor. Acestei linii i

se contrapune reac{ia antimodernist[: deoarece lumea tnodemd dovede$te

de_acum c6 este ",

,o*i fruad diavolului qi acolililor s6i, trebuie sSpata o

prdpastie intre ea qi bisericd. prin urmare, pentru antimoderniqti biserica nu

numai cd trebuie s6 fie autonomd Ei autosuficient[ - in special prin intart'

rea autoritalii clerului qi a ierarhiei sale inteme -, dar orice tentativa de des'

chidere c6tre lume se "orrfigu."

az6 cao trddare indreptatd spre distrugerea

catolicismului: de fapt, nu pot exista o culturd autenticd qi valori nroraie

autentice in afara bisericii'

CRESTINISMUL I95

Modernismul a fost, in realitate, un fenomen european, care a atacat cato-

[cismul, pe lingd cel din Italia, Ei din {bri ca Franla ;i Anglia. in Franla,

A1fred Loisy (1857-1940) ridicl problema aplicdrii metodei istorico-critice

in exegeza biblicd qi a autonomiei studiilor istorico-religioase fatd de auto-

fitatea magisterului, in timp ce alli ginditori, ca Lucien Laberthonnidre

(1860-1932), se opun la dominanta, pe atunci, scolasticd neo-tomistd in nu-

rnele unei filozofii a acliunii de inspira{ie personalist[, ridicind chestiunea

fixitftii formulelor dogmatice in fala istoricitdlii limbajului. in Italia, aldturi

de un curent care reia problemele francezilor gi in cadrul cdruia se remar-

ci figura preotului Ernesto Buonaiuti ( I 88 I - 1 946), se situeazd grup[ri mai

preocupate de a oferi bazele unei reinnoiri politice de tip democrat-creqti-

ne (Romolo Murri, 1870-1944) sau de a gdsi cdile reformei religioase (ro-

mancierul Antonio Fogazzaro in Il Santo, revista ,,I1 Rinnovamento"). in

Anglia, in sfirEit, iezuitul George Tyrrell ( 1861 - 1909) atacl chestiunea me-

dievalismului care domneqte in biserica catolicd.lntre cele doud rdzboaie mondiale, o datd cu aparilia pe scena european6

a diferitelor regimuri autoritare de dreapta Ei indeosebi a fascismului in ltalia,asistim, intr-un cadru totuEi nu lipsit de contraste, la intilnirea dintre bise-rica romand gi autoritarismul de dreapta, care atinge culmea in Concordatuldintre biserica catolicd qi statul fascist din 1929. In alte lbri insb, ca Fran-

!a, catolicismul se dovedegte capabil de reinnoire: exemple sint migcareabiblicd, favorabild unei rdspindiri a lecturii din Scripturb qi unei interpretbrimai legate de canoanele critice; cea ecumenici, tinzind la o aprbpiere in-te confesiunile creqtine; cea liturgic5, orientatl spre acceptarea unei parti-cipdri comunitare reale a fidelilor la cult; cea misionar6, inclinati spre elibe-rarea rXspindirii credinlei creqtine de conexiunile tradilionale cu culturaOccidentului qi cu politica lui coloniald; in sfir$it, curentul acelei nouvellethhologie care, atrdgind aten{ia asupra surselor patristice, reaSazi conceptulde traddie intr-o justb perspectivd istoricd.

Dupi cel de al doilea rdzboi mondial, acegti fermen{i sint menili si ajung[ln Conciliul Vatican Il (1962-1965), convocat de Ioan al XXIIIIea in 1959.Printr-un efort complex, nu lipsit de medieri Ei compromisuri cu o minori-tate legatd de integrism Ei de tradilionalism, Conciliul, pe lingi promovareaecumenismului, a redefinit alte aspecte fundamentale ale doctrinei Ei alepracticii bisericii catolice. De fapt, pe planul ecleziologiei, el desemneazdin colegiul episcopilor organul suprem de guvemare al bisericii universale;in afar[ de aceasta, definind biserica drept poporul lui Dumnezeu peregrinindFrin istoria impdrdliei, el prezintd ierarhia ca slujind func{iei sacerdotaleProfetice gi regale care apar{ine tuturor fidelilor. La nivel teologic, proclamici revela{ia se rdspindeqte prin intermediul Scripturii qi al tradiliei, care iEi0re norma sa in cuvintul lui Dumnezeu. in privinfa raporturilor cu lumea,

196 R I tL I cnLE M iNTUIR t t : MoNo ' r l : l sM l $ l DUAL ISMI

recunoa$te liberlatea religioasa ca ttn drept al persoanei tllllrlrre, a cdrui res-

peciare este o datorie a statelor; afinnd pe lingd aceasta ca biserica, ldsind

credincioEilor libertatea op{iunilor politice, iqi propune ntl tlrmerirea unor

privilegii Ei avantaje, ci slujirea nevoilor decurgind din aceasta; in sfir.sit,

susline autonomia cercetdrii qtiinlifice qi artistice.

Pentru protestantism, secolul XX a insennat mai ales na$terea unui ecu-

menism, de-acum prezent in aproape toate bisericile, care a determinat ttn

nou mod de a fi cregtin. Termenul ,,ecunlenism" deriva din grecescul crrAorr-

m,lne (subin[eIes ghe,,pdmint") indicind lumea locuitd. In antichitatea cre;ti-

nd a fost aplicat conciliilor care adunau episcopii din intreaga biserica, plin

urmare defini$ ,,ecuntenici": in selsul acesta, echivaleazd ctt ,,catolic", care

in Occident a sfirqit prin a-l inlocui. in Risdrit a continuat sa fie utilizat

pentru a-l desemna pe patriarhul Constantinopoluhti, care qi astdzi poarta

titlul, ceva rnai mult decit onorific, de ,,patriarh ecutnenic".

in secolul nostru termenul a revenit glorios o datl cu naEterea unei nri5-

cdri ecumenice, care igi propune sd pregateasci, si incurajeze qi sd infbptg-

iascd unitatea tuturor cregtinilor, depaqind obstacole confesionale de naturi

diversd prin dialog teologic, prin intilniri fialeqti. prin punerea in slujba oa-

menilorqi, acolo unde eposibil, prin mdrturisirea comund a credinlci in

mod convenlional, naEterea lui e fbcr,rti s6 coincidd cu conferin{a misionari

de la Edinburgh din 1910, adica intr-o perioadd in care, pe valul proceselor

coloniale care domin[ a dotta jumdtate a secolultti al XIX-lea, bisericile

protestante desfEgoarl Ei ele o intensd activitate de misiune in 1arile coloniza-

te de puterile egropene. Realitatea unor biserici aflate in concurenld des-

chisi intre ele in opera misionara a fost criticatd, la un moment dat, ca

scandaloasi Ei contraproductiv[, intrucit sdpa ia ternelia credibilitdqii inscqt

a mesajului cregtin, compromilindu-r r[spindirea. Miqcarea ecumenici,

aqadar, s-a ndscut in arnbient protestant dintr-o instanll misionard. Etape-

le pincipale ale istoriei sale sint constituite dintr-o serie neintreruptd de con-

ferinle interna{ionale qi interconfesionale in diferite oraEe ale lurnii: luin-

du-le in calcul doar pe cele mai importante, din 1910;i pina in 1990 au

fost treizeci gi trei.Primele doud mari adtur[ri ecurnenice tlondiale au fost cele de la Stock]rohl

(1925), organizatdde migcarea ,,Via(a qi Ac{iune" (care n[zuia spre unitlte

prin acliunea comund, p"b-uprincipiului .,clogma dezbind, slujba uneqte") si

cea de la Lausanne din 1927 a miqciLrii ,,Credin!6 gi Constitulie", care in

schimb insista asupra necesitdlii unui acorcl qi asnpra problemelor de credin-

(d qi de ordonare. La 23 august 1948 a fost constituit la Amsterdam Const-

Iiul mondial al bisericilor, "ur" "rt"

cea mai igportanta instittllie ecumenici

existentb astdzi. in prezent fac parte din el 3 l1 biserici protestante qi otlo-

doxe (pe actul constituirii sale erau 147). Biserica catolicd nu face patle

din el, dar se aflS intr-ttn fel sau altul in rapofi cu Consiliul.I

cuEgrrNrsMUL 191

Alte evenimente meritd insi sd lle semnalate. Critica teologiei liberaleoperatd de teologul Karl Barth, condamnata pentru faptul de a fi infeudatcregtinismul viziunii burgheze despre lume, a incurajat aparilia socialisrnuluireligios, o migcare care indemna bisericile sd se eliberezc de supunerea lorfal6de capitalism gi de rnentalitatea lor burghezd gi socialismul sd se elibere-ze de mentalitatea sa antireligioasa. in anii treizeci-patruzeci,in unna veni-rii la putbre a regimului hitlerist Ei a adeziunii la acesta a bisericii evanghelice,s-a constituit, ca reactie, o ,,bisericd mdrturisitoare" , care a cf,utat sd salvgar-deze integritatea credin{ei qi a predicii evanghelice. in a doua jumdtate asecolului, in sfirgit, largi sectoare ale protestantisrnului au participat la bete-liile pentru drepturile civile gi politice ale unor minoritdli rasiale sau de altgen, la migcdri de eliberare in diferite contexte, in sfrrqit, la miqcarea pen-tru Pace.

in concluzie, creqtinii sint in prezent organizali in trei mari ,,confesiuni"sau profesiuni de credin(d: biserica catolicd apostolicd romand, biserica orto-dox5, bisericile apdrute din Refonnd sau ca o consecinlI a ei. Nurnlml to-tal al cregtinilor este astdzi de circa un rniliard qi jumdtate: 27oh dintre eitrdiesc in Europa, 25o/o in America LatinS. Cregtinisn-rul e rlspindit in 223de {6ri Ei e religia major:itard (peste 50% din popula{ie) in 138 de !dri.

4. Dferitele confesiuni

CatolicismuL Conceptul de ,,catolic" a apimt pentru prima oard la un autorcregtin din secolul al Il-lea d.C., Ignatie, episcop de Antiohia (mort intre107 gi 117), care il foloseqte referindu-se la biserica interneiatd de Isus Cristosin ansamblul ei. in decursul secolelor, termenul este apoi utilizat pentru aindica ,dreapta credinld" sau ortodoxia. De la Reforma protestanti incoace,conceptul a fost folosit in cheie confesionald pentru a distinge dintre biseri-cile apdrute din Reformd pe cele care se revendici de la biserica apostoliciromand. Acestea din unnd recunosc in pap5, in calitate de episcop al Romei,pe succesorul apostolului Petru (considerat intemeietorul bisericii catoli-ce) gi pe capul lor universal.

Catolicismul modem constituie astdzi cea mai n'lare bisericd a creEtinis-mului, rdspinditd pretutindeni in unna colonizbrii erropene qi rniqcdrilor le-gate de evanghelizare gi de cucerire rnisionard, in special in rindul popula{i-ilor indigene din lumile noi. Organizarea bisericii este de tip ierarhic.Unitatea de bazd o constituie parohia (de obicei, cuprinzind un sat sau ozond dintr-un oraE); parohiile, la rindul lor, sint grupate in dioceze sub au-toritatea unui episcop. Catedrala, considerati biserica principala a dioce-zei gi sediu al episcopului, este de obicei guvernatd de un ,,capitol" de ca-

Ii198 RRLTcULE MiNrurRI I : MoNolE lsN, r I s r DUAr . rsMI ]

nonici (intotdeauna prco{i) condus de un clecan. in virful ierarhiei se al}ipapa.

Astazi numdml catolicilor e de circa 884 rnilioane, adicd 57% din tota-lul creEtinilor. Majoritatea catolicilor traiegte in Arncrica Latinir (4196), ilrtimp ce in Europa traiesc circa 28%o. Jara cu cea tnai puternici prczciltiicatolicd este Brazilia, cu peste 110 milioane de credincio5i; urmeazd Stirlr:-le Unite, cu alte 67 milioane, Ei Mexicul cu 66 milioane.

Aletud de biserica latind - numitd astfel deoarece, inainte de rel'omtaliturgici doritd de Conciliul Vatican II care a introdus in liturghie (Ei dcciin ansamblul celebririlor de cult stabilite prin reguli scrise sau transuriseprin tradilie) limbile vorbite, avea latina ca lirnbd liturgica -, numitd si cato-lico-romand deoarece era supusd conducerii episcopului Rornei, exista bise-ricile rdsbritene neortodox e, caracterizate prin muliplicitatea liturghirlor sia limbilor care le diferenliazd intre ele. Ele sint de asemenea definite ,,unia-te", pentru cd se dovedesc in ultima instanld in comuniune cu Roma, ciifercn-

lele rdminind limitate la rituri, la lirnba liturgicd Ei la unele aspecte alc vic-

1ii ecleziastice, de pildd pennisiunea pentru preo{i gi diaconi de a se cirsatori.Bisericilor orientale uniate le apar{in, printre altele, patriarhatul coplilor

catolici qi biserica etiopienilor catolici. Alte biserici orientale sint oele nlesiriaco-catolicilor qi maronililor. Unleazi ritul armean, patriarhatul atrtteni-lor catolici, in timp ce ritul caldeean e um'rat in patnarhatul caldeilor ca side biserica malabarienilor. De ritul bizantin se leagb patriarhatul rnelkililorcatolici, biserica bulgarilor unili cu biserica de la Roma, cea a grecilor catolici,a ungurilor, a italo-albanezilor, a romdnilor catolici, a ruEilor qi a slavilor.

Cultut catolib recunoaqte ;apte sacramente, inlelese ca semne urateria-le pe care catolicii le considerd instituite de insu;i Isus Cristos pcutnt a :;inr-boliza gi a comunica danrri spirituale (ca piina r;i vinul in impdrldqanie, carecomunici prezenla lui Cristos). Pentru a fi valabil, un sacrament trebuie siposede materia cuvenitd (semnul material), forma cuveniti (fonntila de admi-nistrare), intenlia cuvenitd (sd facd ceea ce dore;te biserica). Acest lucrttgaranteazd transmiterea harului divin purtdtor al mintuirii frcind abstrac-

lie de caracterul personal al celui care il administreazd (preotul), chiar dacarezultatele receptdrii depind de condilia spirituald a receptorului. Tradiliaa sfirqit prin a recunoa$te Sapte sacramente. Botezul este in general adtuinis-trat bebelu;ilor. Confirmarea, prin care receptorul reafinnd ligdduinleleIEcute pentru el de naq in momentul botezului, transmite un har ulterior'Peniten{a anuleazd pdcatele ulterioare spaldrii prin botez. Maslul este o pre-

gdtire pentru moarte. Cisitoria sfinte$te uniunea conjugald. Hirotonisir''asacrd transmite harul prin diferitele confirmdri ale serviciului divin, ca ttr-

mare a hirotonisirii, clericii se bucurd de un statut special in rirtclul bote-zatrlor, care face deosebire intre conditia clerului de rind gi aceea a laicilor'

CRE$TINISMUI I99

Cit despre impartdqanie, in mediul catolic ea coincide cu celebrarea litur-

ghiei. Protestantismul a tins sI pdstreze ca sacramente autentice numai bote-

sul qi impdrtdqania, pe cind anglicanismul modern tinde sd admitd calitatea

sacramentalS qi a celorlalte.

ORDINE RELIGIOASE

Sint definite ordine sau congregalii acele comunitd{i ai cdror aparfinitorise angajeazi prin juriminte solemne gi simple, si nu se abati de la o via-ti evanghelic inspiratl sau de la via{a de claustrare dupi regulile monasti-ce ale intemeietorilor. Diferitele ordine se subdivid in monastice, ale cano-nicilor obignuili, ale cerqetorilor, ale clericilor obiqnui{i gi cavalereqtireligioase. in ordinele monastice monahii se consacrd schimniciei sau tr6-iesc in comunitate sub cdliluzirea unui stare{ (abate, stare!, arhimandrit). incatolicism sint, de pildd, ordine monastice Benedictinii, Certozinii, Trap-pigtii 9i Cistercienii. Ordinele cerqetoare, aplrute din rniqciri medievale pro-poviduind slricia, erau obligate la inceput si subziste din pomeni qi sd trd-

iascd in siricie absoluti. Jin de acestea Franciscanii Minori, FranciscaniimindstireEti, Capucinii, Dominicanii, Carmelilii, Augustinienii. in sfirgit, declericii obiEnuifi (clericii care lac parte dintr-o congrega{ie religioas6), finprintre allii Teatinii, Bamabilii, Scolopii, Iezuilii.

in catolicism, alituri de sfintele scripturi, izvor alrevela{iei este Ei tradilia,

care a elaborat, a transmis Ei a conservat doctrine considerate inspirate fieprin autoritatea papei, in mod direct iluminat de Sfintul Spirit (enun(urilepapale, ex cathedra, emise, adici, de la catedra apostolicd in calitate de pds-

tor suprem gi de invdldtor al intregii biserici, se bucurd de privilegiul in-failibilitntii), fie prin intermediul conciliilor ecumenice, reuniuni oficialeale tuturor episcopilor bisericii, considera(i valabili qi infailibili atunci cindsint convocali Ei confirmafi de papa (biserica catolic[ recunoa$te doudzecigi unu de concilii), fie, in sfirEit, prin meditalia teologich a marilor doctoriai vechii biserici, de limbd greacd gi latind, aqa-numilii Parin(i ai bisericii(dar categoria cuprinde pi personaje medievale ca Toma d'Aquino).

Biserica a cunoscut in permanen[d forme de reinnoire printr-o serie nein-treruptd de refonne, care Ei-au luat drept model comunitatea discipolilordin Ierusalim, inspirindu-se din formele lor de via[d sirace Ei cornunitare.Acest ideal evanghelic st| labazanurneroaselor ordine religioase apirute,incepind cu monahismul antic, in sinul bisericii qi care s-au inmullit in spe-cial in urma contrareformei promovatd de Conciliul din Trento (ORDINERELIGIoASE*).

illltrl204 RELIGTTLE tut iNtu lnrr : MoNorErsN,r l sr DUAr-rsMr l

Ortodoxia. Biserici ortodoxe se definesc acele biserici care au acceptat de-liberdrile primelor Eapte concil i i ecumenice qi care se considerS, in conss-cin{a, de.,dreapta doctrina". incepind cu anrrl 1054. ele au intrerupt oricsrela{ie cu biserica romanb a Occidentului. Dcfinil ia lor oficiald este: Bise-rica din Rdsdrit care ii prirneqte pe to[i credincioqii de dreaptd credinla. Nu-mdrul total al credincioEilor se ridrca astazi la circa 130 de rnilioane, adicala circa l8% din totalul creqtinilor. Carn jumdtate din ortodocEi triiegte infosta Uniune Sovieticl.

Bisericile, fiecare in parte, se declara ,,autocefale" (de la grecescul qu-

los, ,,propriu" Ei kephald,,,cap") intrucit sint supuse autoritelii unui ;ef na-

lional qi au propria lor jurisdiclie. Sint ortodoxe vechile patriarhate din Ale-xandria (cu sediul actual la Cairo), din Antiohia (cu sediul la Damasc), dinIerusalim qi din Constantinopol (sediul; Istanbul-Fanar). Patriarhul Constan-tinopolului are titlul de ,,patriarh ecumenic" qi se bucurd de un fel de pri-

mat moral, fiind.tn primus inter pares (nu este deci un fel de papd oriental:ortodocgii neagd dreptul papei de a vorbi Ei de a acliona in numele bise-ricii universale fdrd r,rn conciliu ecumenic si lird colegii sdi de episcopat).Din cauza acestui caracter na{ional, biserica orlodoxi, indeosebi cea din fostaUniune Sovieticd (autocefald din 1589), s-a iclentificat in general cu guverna-rile nalionale. $i prin acest lucm istoria sa se deosebeqte de cea a catolicis-mului occidental, din moment ce biserica orientald deseori a tins si devinaun instrument in mina guvernelor na{ionale, spre deosebire de biserica apu-seani care, a$a cum o dovedeqte cazul papalitalii medievale, a tins uneorisd domine statele.

in afarb de cele patm vechi patriarhii ale Constantinopolului, Ale.xan-driei, Antiohiei, Ierusalimului, biserica ortodoxi cuprinde cinci patriarhiimai recente, ale Rusiei, Serbiei, Romdniei, Bulgariei, Georgiei, bisericileortodoxe din Cipru, Grecia, fosta Cehoslovacia, din Poionia si din Albania,precum qi diverse alte biserici emanate din acestea-

O trdsdturd pronunlat conservatoare e pi in prezett semnul distinctiv al

ortodoxiei, cu deosebire in cult, care are r"ur roi esen(ial in modelul de via(lt

cregtinb propusd de ea. Aici de fapt predica nu are ponderea atribr.ritd ei de

protestantism Ei de biserica catolici c1e dupi refomrd. increderii in conru-nicarea nemijlocitd a textului biblic i se preferd r"rn rnesaj complex in care

imaginile Ei cintul sint destinate si producd efectul unei vii sugestii hiera-

tice. E acceptatd folosirea lirnbilor curente in linughie, dar existd predilec(iapentru cele vechi, ca, de pildd, slavona. Textele sint in esen(d identice, dar

tradiliile muzicale sint destul de diferite. Viala religioasd a bisericii orlodo-xe se concentreazd asupra sacramentelor, inlelese ca taine in care actele lut

Dumnezeu in istorie devin realitati prezente prin puterea Duhului. $i ea recr

noaEte qapte sf'rnte taine principale: botezul. urimirea, spovedania, irnpirtl-

CRESTINISMUI, 201

qania, cdshtoria, rnaslul gi hirotonia. Botezul se face prin tripl5 scufundarein numele Treirnii. Miruirea e ,,pecetea duhului" gi este datd ungindu-l pecopilul care asteaptd cont'innarea cu mir sau ulei parfurnat sfin{it, in generalo datd cu botezui. Cdsitoria e sfinlit[ prin rugdciuni qi binecuvintdri, prinincoronarea so(ului Ei so{iei, care beau irnpreund un pahar de vin. Maslul

@uchelaion) corespunde sacramentului catolic al ultimei uncliuni Ei cuprin-de gapte lecturi din evanghelii Ei Eapte binecuvintdri ale uleiului folosit pen-11u ungerea bolnavului. inrpdrtasania se celebreaza dupd un rit complicat;pe durata celei rnai mari pd4i din liturghie preotul, ca emisar al poporuluiinfaqa ffonului lui Dnrnnezeu, rdrnine in picioare la altar in fala iconosta-sului, o icoani sau o imagine sacra care reprezinti comuniunea sfin{ilor,in timp ce altarul din spatcle lui simbolizeaz6legdtura dintre cer;i pimintrealizatd de Sfintul Duh ;are coboari pentru a transforma piinea qi vinulin trupul Ei singele lui Cristos. Redescoperirea bogSfiei tradiliei liturgiceorientale de citre creqtinii occidentali constituie unul din rezultatele mig-cirii ecumenice.

Din punctul de vedere teoiogic, ariraismul fundamental (printre altelecauza lui MSKOL*) nu a irnpiedicat ca, mai cu seamd ir.r Rusia, incepind dinsecolul al XVII-lea, sd-si exercite in{luenfa lor scolastica catolicl (asupragcolii teologice de la Kiev, plin prezenta iezuitd in Polonia) qi teologia lute-ranb. La un ntoment dat au avut o influenti remarcabil5 in Rusia anumiteforme de ilumunisrn religios, iar mai tirziu filozofiile romantice gennane.Schelling in spccial a rnfl-r:n{at soriologia, un curent de filozofie religioasdrusd manifestat in penoada cuprin:zind sfiryiitii secolului al XIXJea Ei prime-le decenii ale secolului al XX-lea, promovatb de ginciitori ca Vladirnir So-loviov qi care insista asupra rolului $tiin{ei divine ca mediatoare intre Dum-nezeu gi crealiune, in cadnrl ciireia se situeazA incamarea.

RASKOL

Tennenul rusesc indici schisnra calc, la jumitatea secolului al XVII- lea, adezbinat biserica ortodoxl rusa. I ,atr iarhul Nikon (1605-1681, ales in 1652)dorind sir opercze o re-vizuirc a liturghiei greco-ortodoxe fa{i de modelulgreco-bizantin, o parte cirntre crcdinciogi s-a revoltat, neacceptind refornra.A inceput astfcl schisina ,,crcdincioEilor vcchi". Ei respingeau schirnbareaunor ritualuri aparent ilinimc, preculn fclul difcrit de a face serrrnul crucii,cu trei degete in loc dc doui, Ei tblosirea tr iplului aleluia. Excomunicati in1667, ru lost pcrsccutati cu duritratc (chiar Nikon insuEi a cizut in dizgra-lie Ei a fost schimbat din functie, dar reforma liturgicd a fost men{inutd).O figurd exernplard printre schisntatici este preotul paroh Avvakurn, ale cd-rui scrieri constituic docurnentul cel rnai scmnificativ al protestului Ei o sur-sd prefioasd de inforrna{ie istolicS.

202 RELIGI ILE MiNTUIRI I : MONOTEISME $ I DUALISME

Raskol-ul e vdzut mai ales ca opozilie a Rusiei rurale gi arhaice la incerci-rile de modemizare gi de europenizare unnhrite de autoritalile civile qi reli-gioase rusegti, care au culminat in ,,refornia" lui Petru cel Mare.

Biserica ortodoxd din Europa rdsdriteand a rdmas destul de vital[ in ciu-da greutd{ilor Ei persecufiilor, gi, in urma recentelor transformdri politicede dupi cdderea regimurilor comuniste, indeplineqte un rol important in nouasitua{ie creat6. in paralel, pare si se atenueze deschiderea ecumenicd sprecatolicism, ca rezultat al temerii ca nu cumva acesta sd-i sustragd spa[iilepastorale qi misionare tradi{ionale.

Protestantismal. Protestantismul cuprinde in general formele de creqtinismcare au apirut incepind de la Reform6.Dacd se exclud anglicanii, protestan-tismul cuprinde astdzi in totalitatea sa circa 300 de milioane de credincioqi,adicd, l8o/o din creqtini. Cei mai mulli dintre protestanli trliesc in Americade Nord.

Luteranismul este cea mai mare dintre bisericile reformate, numlrindpeste 75 de milioane de membri. Bisericile luterane din Germania, din ([rilescandinave qi din Statele Unite, chiar daci se deosebesc intre ele din punctulde vedere al politicii religioase, sint legate prin organisme de tot felul, na(io-nale qi internalionale (printre acestea din urm6, cel mai important este Luthe-ran World Federation sau federalia luteranb mondial[). Principala profesiu-ne de credinfi rimine Confesiunea de la Augsburg (1530). O indelungatagi complexd tradi{ie teologic5, indeosebi in epoca modern[, a dezvoltat acestnucleu in numeroase $i variate sisteme doctrinare, dintre care trebuie amintitcurentul teologic, definit ca protestantism liberal, care a dominat lumea pro-testantb in cursul secolului al XIX-lea Ei care e reprezentativ, prin contras-tul fald de gindirea contemporand catolici, pentru marea deschidere a gindi-rii protestante spre cultura modernS: din aceastd rela{ie fecundd s-a ndscutprintre altele critica biblica modernl ca aplicare a metodei istorico-criticela studiul textelor sacre.

Din punchrl de vedere al liturghiei, spre deosebire de bisericile reformate,Martin Luther a operat intr-un mod mai degrabd conservator, cu rezultatulcd biserica luteran5, deqi are o liturghie profund diferitl de cea catolici, ra-mine, spre deosebire de alte biserici protestante, o bisericl inzestratd cu pro-pria liturghie tradilionald.

Bisericile reformate si prcsbiteriene cuprind circa 35 de milioane de mem-bri. Ele se deosebesc de bisericile luterane gi anglicane prin radicalitateadespa(irii lor de biserica catolicd din punct de vedere doctrinar, institulio-nal, al pietS{ii Ei al liturghiei. Teologia reformati a tins sd sublinieze cu pre-cddere principiul protestant al singurei Scripturi, privind in acelaqi timp cu

cREgrrNrsMUL 203

6are suspiciune tradilionalismul liturgic luteran Ei anglican, considerat afi o concesie fa!6 de fonnele liturgice gi devolionale catolice. Autoritateaatribuiti Bibliei, pe de alta parte, a sfirEit prin a incuraja autoritatea inrer-prefilor ei, preo{ii parohi, creind uneori fonne teocratice de stat, in care pu-terea politicd trebuia si fie aservitS, atunci cind nu era de-a dreptul ges-tionatd, de unicii interpre(i legitima4i ai textului sacru, qi anume preolii: cumbiserica ,,este refonnatd in acord cu voin{a lui Dumnezeu", tot aga Ei vie-fle indivizilor in cadrul bisericii (dar Ei in afara ei) trebuie sd se confor-meze cuvintului Lui.

Ierarhia e compusd din preoqi ;i din ,,virstnici", dupd un model care seinspira de la creEtinismul de la inceputuri qi ignora figura episcopului (carea fost men{inutr in bisericile luterane, dar ca simplu supervizor). Presbiteria-nismul este biserica nalionala in Scofia Ei e puternic reprezentat gi in Irlandade Nord: ernigranlii din aceste doud {dri l-au exportat in Statele Unite, undein prezent constituie una dintre principalele grupiri de biserici creqtine. ininteriorul sdu au loc numeroase controverse, in general asupra unor ches-tiuni caracteristice calvinismului ca predestinarea, disciplina morald qi ra-porturile dintre biserica gi stat.

Anglicanismul, cu cei circa 63 de rnilioane de fideli, este prezent in toatecontinentele, chiar dacd e religie de stat numai in Anglia: in realitate, arhi-episcopul de Canterbury este cel care il incoroneazdpe rege gi in mod formalstatul este cel care ii numegte pe episcopi, chiar daci nu el ii alege. Despd(i-rea bisericii engleze de Roma in epoca lui Henric al VIII-lea (1509-1547)a fost legalizatd de Parlamentul englez in 1534 prin aqa-numitul Act de supre-matie, care il recunoqtea pe rege drept Eefsuprem al bisericii anglicane. An-glicanisrnul s-a dezvoltat mai tirziu ca o combina{ie de elemente luterane,calviniste gi catolice. incepind cu secolul al XIX-lea s-au conturat in inte-riorul sIu trei curente principale: l) Low Church sau biserica inferioard,care pune pe primul plan activitatea sociald qi care, in ceea ce priveqte pro-blemele doctrinare, e apropiat[ de poziliile teologiei protestanre; 2) HighChurch sau bierica superioari, curent conservator, care subliniazd elemen-tele rituale qi ierarhice Ei e cea rnai apropiatd de biserica catolicd; 3) BroadChurch sau biserica largd, care reprezintd curentul liberal qi deci mai des-chis la confruntarea cu cultura modernd gi cu problemele ei.

Cornuniunea anglicani (nume creat in 1885) este astlzi o familie dedoulzeci Ei noua de biserici autonome, deseori numite ,,provincii,'. Frecarebisericd sau provincie se autoguvemeazld, dar toate se afld in comuniunecu sediul de la Canterbllry precum ;i unele cu altele. Arhiepiscopul de Can-terbury reprezintd intregul anglicanisrn, asupra cdruia insd nu are puteri de-cizionale, deqi se bucura de un prirnat de onoare Qtrimus inter pares) qi exer-citd o cerli conducere spirituald. El este, incleosebi, cel care convoacd

204 RITLTGULE MiNrurRIr: MoNoTEISME gr DUALISME

incepind din 1867 conferin{ele de la Lambeth (palatul Lambeth este re$e-din{a sa din Londra), care au loc din zece in zece ani qi la care particip[to(i episcopii anglicani din lume (care erau in numir de 76 in 1867, in tirnpce la conferin{a din 1968 aveau sd participe 462; astdzi sint peste 600).Aceste conferinle abordeazd chestiuni teologice, liturgice, etice qi discipli-nare de interes comun. Ele nu sint insd adundri iegislative sau executive:puterea lor e doar consultativd, chiar dac,d autoritatea morali a hotXririlorlor poate fi remarcabill; dar, in interiorul comunitdqii anglicane, autono-mia guverndrii fiecirei biserici in parte este deplin[. in 1968 a fost creatun consiliu consultativ anglican alcdtuit dintr-un episcop, un preot gi un laicpentru fiecare provincie. Consiliul se reuneqte mai des, dar qi el e lipsit deputeri decizionale.

Pe plan doctrinar comuniunea anglicand se recunoa$te astdzi indeosebiin cele patru principii formulate in 1888 gi cunoscute drept,,cadrilaterul dela Lambeth". Ele sint: sfinta scripturb ca document al revelatiei lui Dumne-zeu cdtre oameni, ca mdrh:rie care con{ine tot ce este necesar gi suficient degtiut pentru a fi mintuit prin har cu ajutorul credinfei qi ca reguli suprerire qiultimd instan{ir a credin{ei; crezr.rl niceeano-constantinopolitan ca formulareadecvatb Ei suficient6 a credin{ei creEtine Ei crezul apostolic ca simbol baptis-mal; cele doui sacramente al botezului qi al cinei Domnului; episcopatul. Toa-te bisericile anglicane sint membre ale Consiliului rnondial al bisericilor.

in albia protestantismului de obicei sint cuprinse, in sfirqit, atit aqa-numi-tele biserici libere, cum ar fi congrega[ionaliEtii, metodigtii qi baptigtii, carerefuzd sd adere la bisericile refonnate, cit qi biserici Ei miEcdri (care uneortcupr.ind, ca Martorii lui Iehova, chiar qi milioane de membri) apbrute dinsecoiul al XVIII-lea (curn sint quakerii), care in sine nu se inspird directdin trieformd.

f'ermenul de congregalionalism desemneazd bisericile guvemate de fun-dafii alese de comunitSli qi in care fiecare bisericd locald ete independenta.Congregalionalismul i-a influen(at puternic pe intemeietorii coloniilor dinNoua Anglie (indeosebi ,,Pdrinlii pelerini"), qi Statele Unite constituie qi

in prezent unul dintre principalele centre. Dn lg72 congregalionaliqtii engleziformeazd United Reformed Church.

lv{etodismul este o miqcare tipicd de deEteptare religioas6 derivati dintr'o

,,sfint5 asociaqie" constituiti la Oxford in 1729la iniliativa mai ales a fra{i-lor John (1703-1?91) 9i Charles Wesley (1707-1788) qi a lui Georges White-field (1714-1770). John Wesley a predicat iertarea prin credin{d 9i prin desa-virqirea creEtind. Organizarea bisericii se aseamdn6 cu cea presbiteriani'Elementul central al cultului este cintarea de imnuri. Cu peste 26 de milt'oane de adepfi, este astdzi una dintre bisericile libere cele mai importantedin Statele Unite.

cr{EsnNTSMUL 205

Bapti;tii (de la greccscul hopti.stes, ,.botezdtor"), cu circa 35 de milioane

de fideli, constituie o bisericd libera, apirutl in Anglia in 7640, care sus{i-ne botezul adLrllilor prin cufunclare in apa.

Quakerii (de la quakers, ,,tremuritorii", ca el-ect al fervorii lor religioaseqi al experienlelor lor mistice) la ir-rccput se numeau Society ofJriends (socie-

tatea prietenilor), fondata de George Fox (1624-1691). Pentru a scdpa derepresiunea englezd, ei au emigrat in Noua Anglie, unde au intemeiat, subconducerea lui Williarn Penn ( 1644- 17 I 8), statul care de la el ;i-a luat nume-le, Pennsylvania. Quakerii refuzi, manifest.lrile inferioare ca sacramentele,in favoarea ,,lurninii liuntrice" pe cirre Isus Cristos o transrnite sufletului.Cultul se desfbqoara in urare pafie in t.lcere. F'oarte puternic a fost angaja-mentul social. CrezuI lor poartd pccetea unei largi tolerante Ei a libertaliiabsolute. in prczent sint circa 500 000 de rlembri.

Martorii lui lehovct apa(in rurei cornruritS(i interneiare la Pittsburg (SUA)in 1878 de Charles Taze Russell (1852-1916) qi iqitrag numele de la o expre-sie a profetului isaia (43, 109). Ei interpreteazi Biblia ad litterarn (FUNDA-MENTALISM*), resping Sfinta Treinte, il inleleg pe Isus Cristos ca pe unom pur qi simph"r. Pentru ei sfir;itul h-rmii este irninent; dupl b[talia finaldcu for{ele rdului, ei vor dourni impreund cu Cristos. Celelalte biserici, inde-osebi cea catolicd, sint respinse intrucit sint conduse de Satana. Refuzul dea presta serviciui rnilitar si in general ostilitatea fali de instituliile pdminte-ne au dus la repetate conflicte cu guvernele. Ei trdiesc simplu, refuzi sub-stanlele stinrulante si translirziile dc singe. Sint propagandigti activi ai credin-

fei lor qi publicd revista Wetch Tbwer (,,Turnul de Paz1").

FLINDAMEN]ALISM

Tcnnenul desemncazd un anumit curcnt tcologic dezvoltat la slir5itul seco-lului al XIX-lca in cadr-ul protcstantismului pentru a respinge incercdrilc dedeschidcre fatd de cultura modernh, in special fala de posibilitatea de a aplicatnetoda istorico-critici la intcrpretarea Ilibliei. Teologii corrservatori erauintr-adcvdr ingrijora(i cd in l-elul acesta s-ar putea atenta la integritateaadcvdrului divin clcpozitat in Cartea sacri, adevir care era pus in discu{icde ipotezelc atiinlificc conteltlporanc ca tczele lui Ch. Darwin asupra on-ginii onrulLri. intr-o conferin{a din 1889 ei au elaborat un fel de manifestal fundamentalismului, carc i;i pistrcaza gi astazi intreaga valabilitate. Acoloerau stabil ite cinci punctc considerate obligali i indiscutabile ale unei teo-logii biblice ce rcspcctd cuvintul lni Dumnezeu: 1) infail ibil i tatea textuluibiblic Ei deci presupusa lui inspira(ie divina (de pilda, ,,adevirul", pentrucredincios, al povestiri i privitoare la crearea universului $i a ontului si decirgnorarea voiti a dovczilor adusc de dcscoperirilc gtiinlifice); 2) divinitatealui Cristos; 3) nagtcrca lui Cristos de c.1tre o fccioard; 4) r.nintuirea univer-sala: 5) invierea lui Cristos.

i2 0 6 R E L r c r r L E M i N r u r R n : M o N o r E r s M E S r D U A L T s M E

Ndscut pe teren protestant, fundarnentalisrnul a devenit intr-o perioadd ntajrecenti o expresie care s-a extins la fenomene asemdndtoare prezente in altecontexte religioase, catolice, ebraice, islamice. Caracteristicile generale aleacestui fundamentalism sint: l) convingerea ci existi o Carte sacr6 in carese pot regbsi fundamentele adevirului pe care vrea sd-l ir.npund fie pe pla_nul raporturilor verticale intre oln qi divinitate fie pe planul raporturilor ori-zontale intre oamenii care trdicsc in societate; 2)incercarea, care e o con_secinld a acestei convingeri, de a adapta intr-un mod rnai mult sau mai putincreativ nonnele qi valorile cuprinse in Cartea sacrl la rinduielile piminte-ne gi la formele de acliune sociald qi politicd.

Grupdrilor apropiate de protestantismul european le apaqin valdezii.Mis-care laic6 Ei deci alcdtuitd din persoane nehirotonisite, ea a fost intemeiatdin 1176 de un negustor din Lyon, Pietro Valdo (mort pe la 1217). Valdeziise recunosc intr-un ideal riguros de sErdcie evanghelici. Raportarea lor labiserica catolicd a dus la excomunicarea valdezilor de citre papa Luciusal ll-lea in sinodul de la Verona (1184) Ei la persecu{ii din partea tribunaluluiInchiziliei. Doar un num5r rnic dintre valdezi a supravietuit acestor persecu-

{ii, care s-au prelungit peste secole; ei trbiesc indeosebi in unele vdi din Pie-mont. Astbzi biserica evanghelicb valdezd numdri circa 46 000 de aderenli.

Luate separat qi in ansamblul lor, aceste biserici, grupiri qi rnigcbri, dese-ori caracterizate printr-o liturghie liber[ gi prin tendin.te fundamentaliste inteologie, constituie o reprobare evidentb a tendinlei crestinismului, incd dela origini, de a genera erezii, schisme, miEclri diferite. Pe lingd faptul dea ilustra vitalitatea istoricb a religiei creEtine, aceste biserici sint qi o dovaddevidenti despre cit de dificila e uneori stabilirea unei definilii clare pi una-nim acceptate a ceea ce este Ei a ceea ce nu este cregtin.

Bibliografie

LUCRARI GENERALE

Ftr-oRevo G.-MaNozzr D. (ed.), 1997, Storia del cristianesinto,4 vol., Ro-ma-Bari.

FLrcue A.-MenrtN V., 19583, Histoire de I'Eglise depuis les origines jusqu ti nosjours, Paris.

JertN H., 1962-1979, Handbuch der Kirchengeschichte, 10 vol., F'reiburg.MeRttNn G., 1993 1995, Storia della Chiesa da Lutero ai nostr.i giorni,3 vol.,

Brescia (edi{ia inti i , 1970).Meveun J.M.-Plernr Cu.-Veucuez A.-VsNano M. (ed.), 1990 sq., Histoire du

christianisme, Paris.Rocten L.J.-Auernr R.-KNowr-ps M.D., 1963-1 973, Nouvelle Histoire de I'Egli-

se.5 vol . . Par is .

CRE$T IN ISMUL 207

Cerot-lctsv

cHr"rror-rxr G. Mrc'cor-r G. (ed.), 1986,,,t-a chicsa e i l potere polit ico" (storiad'ltolia, Atutuli, vol. IX), Torino.

Drruvnnu j. (cd.), 1979, llistoire viute du peultle c:hr1tien, paris.De nosa G. GnrcoRv l'...Vrrucrruz A. (cd.), 1993-1995, storio dell'ltalia religio-

sa. 3 vol . , Rorrra-Bur i .PrNco G., 1978, storia dclla Chie.sa in ltalia.ll: Dal concilio di rt-ento ai nosrr.i

giorri, Milano.PENCo G., 1986 1988, storia della Chiesa in ltalia nell'etri contentporanea, I:

l9l9 -1945; II 1945- 1965, Milano.Rose M. (cd.), 1992, Clero e societti nell'ltalia modenta, Ronta_Bari.RosA M. (cd.), 1992, Clero e .socierd nell'ltalia conrenporunea. Roma-Bari.

BlseRlct oRIEN]ALE

+**,1964, L'orienre crisr iano nel la sroria del lu cit , i l td,Att i del convegno inter-nazionale, Accadcnria Nazionalc dei Lincei, Roma.

*'F*, 1993, christiuttisnrc,s orientuux. Introduclions a I'itude de,s lanpues et des lit_t iru!ut ' t 's, Ptr is.

Ber Yc 'on, 1991, Le.s Chrttienti.s d'oricnt ent,e Jihitl et l)hinunitude, vlF-XX".sidclc, Paris.

Gnacc K., 1992, The Arab christiun. A Hisrotl in the Mitldle fasl, London.Feneuro G, 1984, La chiese d'oriente cla Giustiniqno alla cacluta tli Constanti-

nopoli, N'lilano.Kewenau P., 1972, Dus Christenhrtn dc.s Ostens, Stuttgart.Mut-r-En c.D.G.. 1981, Ge.schichte der orientalischen Nationalkirclren, Grittingcn.RosensoN R.C., 1986, Thc Eastem Cht. ist ian Chutches, Rorna.

Onroooxre

Atznt C., 1995, Lc .hie.;ct ot'todos.sa, in G. Filoramo (ed,.), storia delle religioni,ll'. Ebrai.sno e Cristionasinro, Roma-Bari, pp. 561 614.

CLeuENl O., 1965. L'Egtise orthore paris [ trad. rom., I 'eora, 2000].Et-lrs J.. 198(t,7-1rc Russian orbdox Church, Beckenha'r (GB)- Surry Hills (Aus.)Evooxrucrv P.. 1980, L'Orthodoxie, paris.Feoano G. , 1984 1993, Le Ch iese t l 'Or ien te ,2 vo l . , M i lano.

PRoles'rexL-tsrr

Benru K., 1946, Die protesranrisclte Theologie int I9 Jahrhundert, zirich.BeusEnolJ., 1993. Hi.stoire des Drote,stnnl,r. paris.cosapr E., 1991, ProrestantL'sinto ttei .sccrili. L-otrti e docuntenti,l: Citrquecento e

Dcrcc/r/(-). Ior i l to.Cavpr E.- l{uHuolr M., lgg7, I l Seftecettkt. ' for ino.cepoNt,lro s., 1992, [,u ri"fornrn prorestante rtell'ltalia del cirtquecenlo, Torrno.FeRRanro I.., 1995, Il protesrnn!esinro tlallttfirte clel xl/l secolo ai giot-tti nosrri,

in G. Filorarno (ed.), storia tlelle religioni,ll: Ebraismo e crisrianesinro. Ro-ma-l lar i . pp. 495 560.

2 0 8 R U r . l c n L r , r v r i N T U l n n : M O N o I E I S M E s t D L I A I - r s M I l

Lr-osnno E.G., 196 l, Ilisloire gtndrale dtt Proteslanllsrrrc, Paris.

Lowrz J., 1939 1940, Die Rejbrmatiort i tr Deulschland.3 vol. , Freiburg.

McGnern 4., 1988. Rifornntion Thouglt. Att Introducliorr, Oxford.

Out nrt,rN f{.A., I986, Die Refttnnal iott . lbtr l l / i t tenbct 'g nac'h Gen/, Gott ingcn.

Osculxrt R., 1990, I/ero Cristiattesittto. Teoktgia e socielc) nrodenta ttel pietisno

Itrterano. Roma-Bari.

Wtl-lRrt'ae J.P., 1992, La prtcaritt prolestanle. Sociologie du protestantisnle cotl-

lenrporoin. Gendve.

l3

Islamul

1. Introducere

Islamul, termen care in arabd inseamnd ,,supunere (fa!n de Drtmnezeu)"

gi din care derivd gi numele ,,lnusuhnani", este, in acelaqi timp, o tradiqie

religioasd, o civiliza{ie qi, dup6 culn spun tnttsulmanii, ,,ttn sistelll cle via!5

complet". El proclarnd o credinfi religioasd qi prescrie niqte ritualuri

precise, dar stabileqte Ei o anurniti rinduial5 a societdlii, ocupindu-se de viala

de familie, de legislalie civild Ei penal[, de afaceri, de regr'rli de etichet[,

de alirnentalie, de imbricdminte Ei pind qi de igiena personalS. Pentru isla-

mul tradilional nu are sens distinclia occidentall intre viala religioasa qi viaqa

seculard. Din punctul de vedere musulntan, intr-adevir, ptr(ine sint aspecte-

le existenlei individuale qi sociale care s[ nu fie considerate expresii ale

islamului, privit ca o civilizalie cornpletd ;i complexa in care persoanele,

societd(ile Ei guvernhrile ar trebui sd reflecte voin{a ltti Duulnezeu.

2. Izvoare

Sursele originare pentru studierea islarrului sint nnureroase qi de prove-nienld diferitd. in mod convenlional, ele se impart in dor.rd categorii: lucriri-le in limba arabd clasicd gi lucrarile in limbi modeme (araba modemh, persa-nd, trrc[, wdu, swahili etc.). Dintre nulneroasele opere in araba clasich, sttrsaprincipald e consideratd a fi CORANUL*. Unneazd apoi haclitlf (,,tradi1ie",,povestire"), culegerile in mai multe volume de povestiri legate de cuvinte-le gi faptele profetului Mahorned (Muhamrnad). Ele constituie un ghid ofi-cial pentru toate aspectele vielii cotidiene a trusulrnanilor, pentnt care Profe-tul reprezintd rnodelul desdvirgit. $ase culegeri canonice au fost cornpilatein secolul al lX-lea d.C.; altele, ca Musnad, cornpilatl de Alunad ibn Hanbal,se bucurd de o largi stirna. Printre cele mai apreciate sint cele doud cule-geri numite al-Sahih (,,Incontestabilele flradith]"), cornpilate de al-Buklari(m. 870) qi Muslirn (rn. 875). Punctul de vedere tnusultlan tradilional este