EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 175 • ANUL XIX • NOIEMBRIE - DECEMBRIE 2015 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

Cu bucurie, la aniversareLuna octombrie a anului 2015 a fost, pentru membrii Ligii Maiștrilor

Militari de Marină, una specială. Această asociație - mică la stat, dar mare la sfat – a împlinit, în ziua de 16 a acestei luni, 25 de ani de existență! Da, a trecut un sfert de veac de când comuniunea camaraderească cunoscută sub denumirea de Liga Maiștrilor Militari de Marină a apărut pe firmamentul asociațiilor neguvernamentale, reluând o foarte veche tradiție de unire socio-profesională a tehnicienilor militari marinari.

Cu ocazia aniversării s-au răsfoit cu nostalgie filele ce au reținut multi-tudinea de activități întreprinse de către membrii aderenți în acești ani, atât de mulți la număr. A fost o încântare să redescoperim calitățile acestora, așa cum a fost o încântare să redescoperim atașamentul, dorința de a fi alături de aproapele tău, capacitatea de efort fizic și financiar, aspecte dovedite de către oamenii obișnuiți ce s-au regăsit în echipajul ligii, arătând tuturor ce înseamnă un lucru bine făcut și la fel de bine susținut de către cei care au dovedit și dovedesc o profundă înțelegere a vieții.

Cu bucuria aniversării încă în suflet, dorim tuturor membrilor ligii să rămână așa cum sunt: să nu ignore realitățile triste, dar să găsească mereu răgazul de a se opri o clipă din drum, bucurându-se de ceea ce e bun și curat în viețile lor.

Ne apropiem de finalul acestui an. Să-l așteptăm pe tânărul 2016 cu speranțe reînnoite în acel mult mai bine al vieții pe care ni-l dorim cu toții, cu speranțe că sănătatea ne va permite să fim alături de cei dragi, oferindu-le sprijinul și trăind împreună bucuriile, dar și necazurile vieții.

La mulți ani, tuturor!

Prezenți în număr mare în aula Școlii Militare de Maiștri Militari „Am. Ion Murgescu”, membrii ligii, împreună cu invitații lor, au asistat cu interes la un spectacol omagial pe deplin ancorat în viața acestei asociații, care, la 16 octombrie, a împlinit atât de frumoasa vârstă de... 25 de ani!

REVELION 2016Nu numai tradiția, dar și un interes

major arătat de către conducerea ligii față de locul și modul cum o bună parte din membrii asociați doresc să-și petreacă ultima noapte a anului, au făcut ca echipa aflată pe puntea de comandă a ligii să se implice în problematica organizării revelionului. Și asta nu de azi, de ieri, ci aproape în fiecare an al acestui sfert de veac, consemnat în istoria existenței acestei comuniuni camaraderești.

După studiul mai multor oferte, Revelionul 2016 s-a stabilit a se organiza la Clubul „EDEN”, local situat pe Bd. Aurel Vlaicu, prețul/tacâm fiind de 180 lei. În privința membrilor ligii, aceștia au posibilitatea de a achita respec-tiva sumă în patru rate lunare, începând cu luna decembrie și finalizând în luna martie. Înscrierile se fac la sediul L.M.M.M... Vă așteptăm!

Vine, vine Moș CrăciunDarnicul Moș va fi prezent la întâlnirea cu copiii membrilor ligii – așa cum o face în fiecare an în preajma

Crăciunului - sâmbătă, 19 decembrie, începând cu orele 10.00, locul mult așteptatei revederi fiind Muzeul Marinei Române. Cu o zi înainte, vineri, 18 decembrie, începând cu orele 18.00, Moș Crăciun se va afla în mijlocul copiilor membrilor ligii aparținând Filialei Mangalia, locul întâlnirii fiind Cercul Militar din localitatea respectivă. Și acești prichindei fremătând de nerăbdare - ca de altfel toți cei de vârsta lor - să stea alături de atât de îndrăgitul personaj al copilăriei.

Ești așteptat, Moșule, așa că nu sta pe gânduri: Încarcă-ți sacul cu bucurii și... la drum!

Momentele comemorative, indiferent de luna anului în care le-a reținut istoria, sunt trăite cu emoție și pioșenie de către membrii ligii, forma de manifestare cea mai la îndemâna echipelor aflate la conducerea celor două filiale: Constanța și Mangalia, dovedindu-se a fi depunerea de coroane în cadrul ceremonialului organizat la nivelul fiecărei garnizoane.

Privindu-i pășind pe acordurile unei muzici de fanfară adecvate către locul depunerii acestor flori menite a exprima recunoștință față de eroii patriei, în cugetul fiecăruia se dezvoltă atașamentul pentru cei care și-au jertfit viața, reușind prin sacrificiul lor să ne asigure liniștea și libertatea.

Mereu, o lacrimă și o floare acolo unde își dorm ei somnul de veci, sau acest loc este doar simbolic marcat.

PAG. A 2-A T I MO N A

26 de ani de la revoluția din decembrie ‘89Evenimentele din Decembrie 1989, ca moment al înlocuirii regimului politic comunist, continuă să fie în centrul

dezbaterii publice şi a mass-media, iar fiecare an care trece adaugă noi perspective de înţelegere a acestora…

A fost odată…A fost odată o flotă comercială românească ce s-a impus în plan

internațional atât prin numărul de nave, cât și prin profesionalismul echi-pajelor sale! A fost, pentru că de mult nu mai este, iar despre dispariția ei – vinovații găsiți fiind fără vină, s-a scris mult și adesea bine documentat.

Corina Apostoleanu și Constantin Cumpănă, doi constănțeni iubitori de adevăr, au făcut și ei acest lucru, printre lucrările ieșite de sub tipar sub semnătura iluștrilor autori aflându-se și cea intitulată „Amintiri despre o flotă pierdută”, ambele volume ale acestei cărți suscitând interes major nu numai în rândul marinarilor - cei mai îndreptățiți să afle adevărul despre navele lor, dar și a celor dornici de a disipa adevărul de acele exagerării

publicate după 1990 în presă însoțite de atât de invocata exclusivitate. Informarea – așa cum foarte bine precizează autorii lucrării în discuție – este partea pozitivă a aspectelor prezentate, în timp ce reversul înseamnă o „dantelărie“ de cuvinte, nu de puţine ori deloc în conexiune cu realitatea.

Pentru cititorii „Timonei”, publicăm câteva dintre cele aflate, verificate și constatate de către distinșii autori, toate cu referire directă la unele nave comerciale românești dispărute după ce se demarase marea și nenoro-cita acțiune ce avea ca scop final distrugerea acestei flote, cândva printre primele în Europa. Ceea ce vă prezentăm este preluat parțial de pe siteul Ligii Militarilor Profesioniști, acolo unde este prezentat volumul II al respectivei lucrări, volum intitulat Voiaje neterminate, apărut în anul 2011 la Constanța, editura: „Telegraf Advertising”

•  Unul dintre primele incidente din anul 1990 a fost legat de conflictul armat existent în Liberia: cargoul „Felix“ a fost capturat de rebelii liberieni, aflaţi în război civil. După ce a au fost jefuiţi de toate bunurile pe care le aveau, de rezervele de alimente și apă, navigatorii români au fost eliberaţi după 15 zile de dramatice încercări. Am amintit de acest eveniment pentru că a fost una dintre primele „încer-cări“ prin care au trecut navele românești, o situaţie dintr-o lungă și dramatică serie de acte de terorism ce au urmat și care se află în derulare și în prezent în unele zone ale planetei.

•  „Dispariţia“ misterioasă, la 4 februarie 1991, a tancului „Prahova“ , după ce a zăcut dezafectat și fără echipaj de siguranţă. Acest lucru a agitat redacţiile mass-media, care i-au acuzat pe politicieni de interese materiale, de conspiraţie și alte aranjamente de culise, relaţionând evenimentul cu transportul unor deșeuri toxice, avizat încă din timpul regimului comunist al epocii Ceaușescu. Cazul a fost și a rămas un mister, nici până astăzi nefiind formu-late concluzii ferme și lămuritoare.

•  În acelaşi an, 1991, cargoul „Rostock“, sub pavilion Ucraina, s-a scufundat pe Canalul Sulina, la Mila 31, în dreptul localităţii Partizani, blocând circulaţia navelor. Pierderile cauzate României au fost estimate la zeci de milioane de dolari. Numeroasele încercări de ranfluare a navei au eșuat, s-au soldat cu pierderi de vieţi omenești și chiar cu dosare penale. Abia în anul 2005, cu mari eforturi tehnice, umane și financiare, a fost scoasă din Dunăre și ultima bucată a epavei.

•  Anul se încheia cu scufundarea cargoului „Scăeni“, în luna decembrie, în Marea Mediterană, în urma unei furtuni foarte puternice. Nouă marinari și-au pierdut viaţa în acest accident.

•  Pe 5 martie 1994, cargoul „Fălticeni“ s-a scufundat în Marea Mediterană, pe fondul unor turbulenţe hidro-meteoro-logice deosebit de periculoase. Patru membri ai echipajului au decedat.

•  În chiar primele zile ale anului 1995 a avut loc cel mai mare accident naval din istoria portului Constanţa: scufun-darea navelor „Paris“(Malta) și „You Xiu“ (Hong Kong). Pe o mare deosebit de agitată, în condiţii de furtună extrem de puter-nică, navele au pierit lângă Digul de Nord al portului Constanţa, luând în adâncuri vieţile celor 54 de marinari, membrii echipa-jelor celor două nave. Încercările de salvare pe care le-au între-prins autorităţile portuare românești au rămas fără rezultat, din cauza condiţiilor hidro-meteorologice excepţionale.

• Pilotina „Pilot 1“, aflată în portul Constanţa, a fost coli-zionată la 15 august 1995 de nava-școală „Professor Rybal-tovsky“, sub pavilion Rusia. „Enigmele“ care însoţesc acest incident, soldat cu decese de partea română, nu s-au descifrat încă, deși au trecut 15 ani. Accidentele navale de amploare nu au fost singurele evenimente care au marcat tumultoșii ani ce au urmat imediat după 1990. Marinarii români au fost și ei în atenţia presei românești și internaţionale, nelipsind din coloa-nele ziarelor și din programele de știri ale televiziunilor. Mulţi dintre ei au fost „uitaţi“ în porturi străine din întreaga lume, înfometaţi, însetaţi și umiliţi, așteptând în zadar vreun sprijin din partea armatorilor, asiguratorilor sau oricăror autorităţi românești ce erau obligate să-i salveze…

• De departe, însă, cele mai grave au fost cazurile de marinari și transfugi români uciși cu premeditare, în diferite împrejurări, la bordul unor nave străine, cazuri clasate și rămase între coper-tele unor dosare cu făptuitori cunoscuţi, dar nepedepsiţi. În acest sens sunt revoltătoare cazurile românilor transfugi Radu Danciu (31 ani) şi Petre Sângeorzan (21 ani), aflaţi la bordul navei-portcontainer „Maersk Dubai“ (pavilion:Taiwan), care, la 14 martie 1996, au fost asasinaţi, fiind aruncaţi peste bordul vasului, în apele Oceanului Atlantic, din ordinul ofiţerilor taiwa-nezi. La fel, cazul tânărului Florin Mihoc (18 ani), care, în ziua de 18 mai 1996, a fost descoperit la bordul aceleiași nave și, după ce a fost bătut bestial de ofiţerii de pe navă, a fost înjunghiat pe la spate și aruncat în apele oceanului, deși transfugul român i-a rugat în genunchi pe taiwanezi să-l cruţe.

•  De asemenea, a fost perioada în care numeroase nave românești erau sechestrate și arestate pentru neplata unor datorii sau pentru că nu mai prezentau, chipurile, siguranţă în navigaţie! Desigur, toate aceste nefericite cazuri s-au constituit în „știri de prima pagină“ sau transmisiuni TV la „ore de vârf “, care au reușit să satisfacă doar dorinţa de senzaţional a citito-rilor/ privitorilor, dar nu și alertarea și scoaterea din imobilism a autorităţilor românești (in)competente…

•  În mai 1997, cargoul „Săbăreni“ a dispărut, cu marfă cu tot (nava transporta zahăr), din portul spaniol Ceuta. La bordul navei se aflau 19 marinari, membri ai echipajului. Presa spaniolă a relatat pe larg despre modul în care au fost trataţi marinarii români de către armator, lipsurile pe care le-au îndurat și, mai ales, faptul că au fost hrăniţi și sprijiniţi de Crucea Roșie din Spania. Era vorba de un conflict de muncă, ale cărui urmări puteau fi dramatice.

• În acelaşi an, la numai o lună după cazul „Săbăreni“, cargoul „Călărași“ se scufunda în zona portului Durban, pe o tempestă de gradul 10. Din rândul celor 21 de membri ai echipajului, 20 au fost salvaţi, unul singur, timonierul, fiind dat dispărut.

•  Noaptea de 23/ 24 martie 2000 avea să fie un moment de grea încercare pentru vrachierul „Leader L“: trei marinari români aflaţi la bord au dispărut în urma naufragiului navei în Triunghiul Bermudelor. Plecaţi pe ocean „pentru o viaţă mai bună“, după cum se exprimau membrii familiilor lor, navigatorii au dispărut într-o zonă a cărei periculozitate și ale cărei legende sinistre înfricoșează și impresionează și astăzi, pe oricine.

• „România a pierdut «Ardealul»“, titra un ziar românesc, în decembrie 2000. Era, desigur, vorba despre nava „Ardeal“, aflată în Bangladesh, al cărei echipaj a abandonat-o, în acest mod marinarii români, exasperaţi, după îndelungi privaţiuni de hrană și cele mai elementare mijloace de subzistenţă, reușind să scape din… infern. A fost un alt caz de „uitare“ a unei nave românești într-un port de pe meridianele planetei, de fapt un abandon în toată regula, o perpetuare a unor practici inumane ale companiilor românești de navigaţie din anii ’90.

• În anul 2002, la bordul mineralierului „Silvia“, au decedat trei persoane. Intoxicaţie cu un gaz toxic a fost concluzia anche-tatorilor, acuzaţie gravă pentru care nimeni nu a suportat conse-cinţe.

• Cargoul „Corona Z“ (pavilion Panama) s-a scufundat la 15 iulie 2005, în zona Kilyos, în nordul strâmtorii Bosfor, în timp ce se îndrepta spre portul turcesc Mardas. Echipajul includea cinci români și cinci sirieni. Patru români au fost salvaţi, dar comandantul navei, Hava Mihai Lucian, unul dintre navigatorii cu mare experienţă, apreciat pentru profesionalismul său, a decedat.

•  Scufundarea vrachierului „Alexandros T“, ex-„Comăneşti“ (pavilion: Grecia), navă de 171.875 tdw., construit în Șantierul Naval Constanţa, a fost un alt eveni-ment catastrofal (trei marinari români dispăruţi).

Cazurile de abandonuri, sechestrări și arestări de nave au fost atât de dese și de numeroase în această perioadă, încât consemnarea lor ar fi necesitat un volum de carte în exclusivitate, iar cele de vânzări dubioase și frauduloase de nave s-au constituit, numai aceste cazuri, în dosare penale de zeci și zeci de mii de pagini…

Dacă la începutul și mijlocul anilor ’90 cele mai frecvente cazuri erau abandonul de nave și vânzarea lor mai mult decât controversată, începând din anii 2000 a debutat un alt fenomen, extrem de grav și periculos: dispariţia marinarilor români de la bordul unor nave.

Aparent „cazuri individuale“, aceste incidente consti-tuie, în esenţă, reflexul unor comportamente aberante, care au anulat conceptul de camaraderie marinărească și au instaurat un climat al terorii. Cazul căpitanului de cursă lungă Liviu Iulian Iliescu (49 ani), comandantul vrachie-rului „Morning Cloud“ (pavilion: Liberia), a cărui dispa-riţie, la 23 mai 2008, a rămas un mister extrem de dificil de elucidat și un exemplu în această serie de tragedii.

De asemenea, cazurile de piraterie de la începutul anilor ’90 s-au intensificat până în anul 2000 și ulterior, devenind un fenomen greu de controlat și de combătut,

astfel că tot mai mulţi marinari români, alături de camarazii lor străini, au căzut victime ale unor astfel de acte teroriste, în care șantajul, agresiunea și răscumpărarea contra unor sume fabu-loase au fost cuvintele de ordine impuse de piraţi, pentru ca victimele să rămână în viaţă și să poată fi recuperate nevătămate.

Distrugerea flotei maritime românești a fost un fenomen revoltător, constituit din cazuri penale evidente, în care corupţia, falsul în documente și atacul la siguranţa naţională ar fi putut constitui, cel puţin acestea, câteva capete de acuzare împotriva celor învinuiţi. Dar celebrul dosar „Flota“, totalizând un număr impresionant de pagini, cu zeci de învinuiţi, a fost finalizat cu „neînceperea urmăririi penale“, cu niciun prejudiciu (!?!?) și niciun vinovat (!?!?) și, culmea sfidării, a fost urmat de promisiuni politicianiste inepte și batjocoritoare, potrivit cărora această flotă va fi refăcută (când și cum, nimeni nu știe!).

Victime „colaterale“ ale acestor stări de fapt, dar și ale unui sistem politic corupt, incompetent și iresponsabil, în care patri-otismul s-a prăbușit în derizoriu, iar fariseismul a devenit o virtute, navigatorii români, recunoscuţi pentru profesiona-lismul lor, deservesc în prezent pe nave cu pavilioane străine și, ca și noi, mai au de înfruntat nu numai capriciile unei vremi generate de schimbările de climă, dar și, mai ales, vremurile tulburi pe care, ca o fatalitate, de 26 de ani încă nu reușim să le depășim.

Au trecut 26 de ani…Da, așa este, au trecut 26 e ani de la „marea revoluție din decembrie

‘89”, și în afara faptului că România se află într-o alianță militară puternică, dar și în marea familie a țărilor europene, mare lucru nu s-a rezolvat! În schimb, a devenit atât de evident faptul că țara a fost condusă prin prisma intereselor de partid sau personale, încât nu ai cum să nu observi cum „orbirea” politicienilor, devenită de la an la an mai acută, a semănat, în marea masă a românilor, sărăcie și dor de ducă pe alte maleaguri. „Prân-zurile” unde ni se servesc speranțe deșarte, însoțite de povești electorale bune doar de adormit (sau speriat!) copiii - narate cam de aceiași povesti-tori, au intrat de multă vreme în faza ridicolului, nemai stârnind interesul și curiozitatea niciunui om cu scaun la cap.

ROMÂNIE, au trecut 26 de ani de când ai devenit liberă și democra-tică (oare așa o fi!?), iar „luminații” noștri politicieni, instalați în fotoliile unei conduceri la fel de luminate, au reușit marea performanță ca prin aplicarea unor rețete de import să renunțe cu o condamnabilă ușurință la ideile și soluțiile probate în focul nemilos al istoriei noastre, transfor-mându-te într-o țară săracă și mizeră, într-un stat în care nonvaloarea a devenit, cu frecvență remarcabilă, valoare națională! Poporul Tău, ROMÂNIE, în marea sa majoritate, este mai tot timpul îndemnat să strângă cureaua, cu toate că ultima gaură a acestui accesoriu vestimentar este de multă vreme ocupată…

ROMÂNIE, a fost Ziua TA, iar noi, în loc să trăim din plin bucuria măreței sărbători, privim la „bravii” politicieni cum culeg cu mare „emoție” din piețile civice ale marilor orașe rodul a ceea ce au semănat în acești 26 de ani!

La mulți ani, țara mea! Dumnezeu să te aibă în pază, ajutând poporul tău să privească lucrurile cu mult mai multă responsabilitate, mai ales atunci, când i se cere să vină la urne. Să nu ne mai îmbete vorbele mieroase rostite de acei politicieni dornici de a-și continua furibundul marș spre propria înavuțire. Măcar asta să facem și tot e ceva…

Corina Apostoleanu și Constantin Cumpănă, autorii unor lucrări de mare interes, unde investigația, însoțită de dorința de a prezenta adevărul așa cum este el, dă o notă mai mult decât apreciativă firului epic.

PAG. A 3-AT I MO N A

A mai trecut un an…Nu am nici priceperea și nici calitatea de a face un bilanț al activității Ligii Maiștrilor

Militari de Marină, și când spun așa ceva mă refer, în primul rând, la acele activității desfășurate pe parcursul acestui an, 2015. Fiind, totuși, membru asociat, și asta nu de ieri-de azi, ci de aproape 18 ani, nu pot spune însă că am privit sau privesc lucrurile de pe margine! Dimpotrivă, atât cât am putut sau am fost solicitat să o fac, chiar m-am implicat în unele acțiuni sau proiecte care, pentru finalizare, solicitau o prezență mai numeroasă a celor ce doreau să facă acest lucru. Așa că, deși nu fac bilanțul activității ligii pe acest an, pot afirma că lucrurile s-au derulat în limitele normalului, în mare parte atenția fiind îndreptată spre acele activități devenite deja tradiționale. Excepții au existat, două dintre acestea fiind: Concursul-expoziție al modeliștilor - activitate ce a cunoscut o serioasă implicare din partea conducerii ligii, dar și a unui mare număr de membrii asociați, precum și aniversarea celor 25 de ani de existență ai asociației noastre, un moment sărbă-toresc ce a bucurat atât prin mesajul său, cât și prin modul cum organizatorii s-au gândit să-l materializeze.

Că nu toți membrii asociați apreciază activitatea depusă de actuala conducere a ligii e treaba lor, dar mă întristează faptul că multe asemenea voci vin din partea celor pe care nu-i prea vezi prin „ograda” acestei asociații! Acoperindu-se de puerilul argument: „Nu am timp!” sau tot făcând ping pong cu întrebarea: Ce face liga pentru noi?! injectează energie negativă și în „venele” celor mai puțin stabili și dornici de a-și formula o proprie opinie! Dacă încerci să le explici că liga asta nu e sindicat și că face și ea ce este legal să facă, nu reușești decât să-ți mărești numărul neprietenilor! Păi, e normal așa?

E drept că și actuala conducere a arătat o oarecare lipsă de implicare în a lămuri mult mai susținut lucrurile, mai ales în cazul acelor probleme ce țin de viață și care, așa cum se poate ușor constata, au o mare influență asupra motivației profesionale a multora dintre membrii asociați. Poate anul viitor - când e cazul să se mai umble puțin la componența actualei echipe de conducere, aspectele de ordin social vor căpăta prioritate. Chiar că nu va fi rău!

Am simțit nevoia de a-mi exprima aceste gânduri, pe care le închei urând conducerii ligii, dar și tuturor membrilor asociației noastre un Crăciun fericit. La mulți ani!

M.m.p.(r) Pavel CHIREA

Calendaristic vorbind, fiecare final de lună presupune convocarea Consiliului Director, acestui organ de conducere, întrunit în ședință de lucru, prezentându-i-se detaliat situația efectivului, a bugetului asociației, precum și activitățile derulate în luna respectivă. Discuțiile purtate, dar și hotărârile luate în baza Planului de activități aprobat de către Adunarea Generală, asigură, prin maturitatea și transparența lor, corecta funcționare a L.M.M.M. În fotografie, aspect de la o asemenea ședință de lucru.

Opinii, opinii, opinii… Doi tineri, uniți de o pasiune comună: MODELISMUL!Când clasei politice i se arată cartonașul

galben…„Zi de zi, fiecare dintre noi își încredințează viața

altcuiva. Călătorim cu trenul, cu vaporul, cu metroul, cu autobuzul, cu avionul, fără să ne gândim o clipă

cine sunt persoanele din locomotivă sau din cabina piloților. Ne lăsăm copiii în grija unor educatoare, a unor profesori sau a unor bone aproape necunos-cute. Ne bizuim pe doctori și pe asistentele medicale ce ne îngrijesc cu price-pere și responsabilitate când suntem bolnavi sau bătrâni. Societatea este astfel structurată, încât suntem nevoiți să contăm pe faptul că fiecare profesionist își face treaba în așa fel încât totul să funcționeze cum trebuie”. Acestea sunt o parte din cuvintele ce dau esență materialului intitulat „Un vot de blam”, semnat de Anca David Titorov, redactor-șef al prestigioasei reviste Reader’s Digest, material ce deschide numărul din luna iunie, anul 2013, al respectivei publicații. Corect și la obiect raționamentul autoarei.

Viața ne demonstrează faptul că din toate valorile care ne fac traiul mai ușoar și mai plăcut, încrederea pare a fi cea mai fragilă! Și asta pentru că o dobândești greu, în timp, și o poți pierde într-o clipită. Tocmai de aceea, cei care reușesc să câștige și să păstreze încrederea unui mare număr de oameni merită, în opinia mea, toată admirația, iar acești oameni sunt mulți, foarte mulți, printre ei, la loc de cinste aflându-se medicii, cota lor de apreciere devenind și mai asecendentă în urma profesionalismului cu care au acționat în tragedia de la clubul „Colectiv”.

Orice sondaj de opinie făcut la ora actuală, cu siguranță ar situa politi-cienii în coada lungului șir de categorii profesionale gratulate cu un anume nivel de încredere, și asta nu numai în România, ci în toate țările europene. În privința politicienilor, scandalurile politice, corupția, nivelul de trai din ce în ce mai scăzut par a fi erodat pretutindeni încrederea în acești oameni care țin cârma statului. Acest aspect nu trebuie să ne bucure nicicum, pentru că atunci când clasei politice i se arată cartonașul galben, viitorul nostru, al tuturor, devine mai puțin sigur.

Petre Constantin

Cap.III Necula Paul, cel căruia i s-a apreciat talentul de modelist și la Salonul Național de Modelism Militar, ediția a VII-a – 2015, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” București.

Domnul N. Cosor ne salută cu... onor!Deși acest domn nu a făcut și nici nu face parte din efectivul ligii – spun

așa ceva pentru a se înțelege că este total rupt de realitatea funcționării acestei asociații, a considerat, după ce a vizionat pe facebook secvențe de la specta-colul omagial dedicat sărbătoririi celor 25 de ani de existență a L.M.M.M., că un comentariu mai strașnic decât cel formulat de domnia sa prin cutia minții nici că se există! Sculat probabil „cu fața la cearceaf ”, dar și cu teama să nu uite ce-i trecu prin cap, n-a mai stat pe gânduri şi a postat pe facebook fraza: În afara festivismului ăsta, le-ați spus copiilor ăștia ce leafă vor avea când vor termina școala?, așa ca să vadă internauții ce gândește dumnealui, fără să mai țină cont că prezumtivii săi cititori l-ar putea eticheta drept malițios și în relații nu prea bune cu gramatica limbii române.

Bădie, dacă nu-ți spune nimic sintagma „spectacol omagial”, las-o încolo de treabă, nu te mai da atât de preocupat de necazurile altora. Desfășurătorul evenimentului de la care ai văzut acele imagini foto a fost departe de așa ceva, mesajul momentului anivesar fiind transmis mai mult prin mijloace artistice, lozinca fiind înlocuită totalmente cu mici comen-tarii apreciative făcute pe adresa celor care au dat viață acestei asociații timp de un sfert de veac, organizatorul oferind diverse elemente spirituale celor mai merituoși din marele număr al merituoșilor. Asta a fost, nicidecum festivismul care, conform propriului scenariu, îl consideri atât de acuzator!

În privința lefii acestor copii, așa cum îi percepi dumneta pe elevii școlii militare de maiștri, ce te determină domnule să crezi că n-au știut acest lucru? Chiar doreai ca liga să le vorbească despre acest aspect și în cadrul acelui eveni-ment aniversar? Nu cumva alte „frământări” ți-au invadat raționamentul, îndemnâdu-te să formulezi în scris asemenea nerozie?

E final de an, iar noi, cei de la ligă, îți urăm fără pic de ranchiună Sărbători fericite, sugerându-ți, dacă e posibil, să încerci o resetare a gândurilor acelea colorate în negru intens, ceea ce te face, domnule dragă, să răbufnești erijindu-te în reprezentant al opiniei publice, segmentul „Gică contra!”... Să auzim de bine, că de rău...

NEPTUN

Un alt caporal, un alt talent incontestabil din mâinile căruia au ieşit multe bijuterii specifice modelismului. El este Costel Mândroiu, și acti-vează profesional la una din unitățile de nave din Brăila.

Doctori care nu au motive să plece

din țară!Nu de mult, l-am auzit pe un nene

- om încărunțit și destul de ridat de vârsta înaintată, spunându-i amicului cu care conversa stând pe niște pietroaie romane aflate în parcul din centrul orașului, băncile fiind duse deja la iernat: Domnule, zău dacă înțeleg, se arăta dumnealui indignat, cum Dumnezeu au devenit atâția politicieni civili, doctori în științe militare?

Ce i-a răspuns amicul său nu știu, pentru că, așa cum am precizat, eram în trecere. Ceea ce știu e că întrebarea asta mă frământă și pe mine de multă vreme! Un răspuns cred că am găsit şi, nu știu de ce, cred că ăsta e cel căutat: Vina e la armată, asta e! Mai mult ca sigur reprezentanții militari s-au bulucit să-i ajute pe civilii aceștia, unii dintre ei total neinstruiți, în speranța că poate iese un ban în plus, că poate iese o avansare urmată de promo-vare, poate își fac niște relații sus-puse etc. Și uite așa se făcu treaba! Ne mai miră cumva treaba că sunt mai mulți doctori în științe militare și generali decât comandanți de plutoane?!? În mod sigur n-ar trebui…

Astea sunt aspectele reținute de mine, om care trăiește într-o țară democratică și care are dreptul la opinie. Vi le-am spus și dumnea-voastră așa cum le percep eu, pentru că sunt prea furios ca să-mi irosesc vremea și forțele în zadarnice căutări de nuanțe subtile.

Crăciun fericit și un An Nou liniștit!

Dorel – felcer în științe militare

T I MO N APAG. A 4-A

Activitatea ligii – imagini și scurte comentarii

Prezent la spectacolul omagial dedicat Zilei L.M.M.M., comandorul Adrian Iordache – împuternicit la comanda Comandamentului Flotei, a salutat cu respect sărbătoriții, cuvintele onorante rostite de Domnia sa, precum și urările ce au vizat funcționarea acestei asociații în prezent și în viitor, fiind primite cu respect de către cei prezenți în aula Școlii Miltare de Maiștri Militari a Forțelor Navale.

Sunt mulți acei membri ai echipajului ligii cărora li se cuvin laude și camaraderești strân-geri de mână pentru pozitiva lor contribuție la parcurgerea drumului asociativ timp de ani și ani. Unii dintre domniile lor au fost răsplătiți cu obiecte simbol ale aprecierii la evenimentele aniversare anterioare, alții au fost anul acesta, la sărbătorirea celor 25 de ani de existență a ligii. În fotografie se află 12 membri ai ligii din numărul celor 23 cărora li s-a acordat Medalia aniversară, ceilalți din varii motive nefiind prezenți la ceremonialul decernării. Iată cine sunt cei din fotografie (de la st. la dr.):

1. M.m.p.(rz.) Banu Ion2. M.m.p.(rz.) Marica Gheorghe3. M.m.p. Iancu Florin4. M.m.p.(rz.) Pulpan Cornel5. M.m.p.(rz.) Negrea Ion6. M.m. Medeleanu George

7. M.m.p. Luca Constantin8. P.c.c. Drăgoi Laurențiu9. M.m.p. Bănică Stelică10. Caporal Albu Dănuț.11.M.m.I Duțu Viorel12.M.m.p Stan Cornel

Contraamiralul de flotilă dr. Cristinel Uce – repre-zentantul șefului Statului Major al Forțelor Navale la aniversarea L.M.M.M. - primește Placheta omagială, semn de înalt respect arătat de sărbătoriți față de condu-cerea acestei categorii de forțe din structura Armatei Române.

De ziua ta, Ligă…Liga Maiștrilor Militari de Marină,La vârsta sa deplin sublimă, Are-n echipaj oameni inimoși,Profesioniști valoroși -Așa cum lumea bine sesizează -Ce-au activat sau activeazăÎn marina militarăAici, la al apelor hotar de țară.Fie sus pe punte, la navigație,În fața ecranului de radiolocație,La rachete, torpile, aruncătoare,Jos, la nervoasele motoare, Cu ei la posturi nava marea des brăzdeazăÎn carturi toți având privirea trează,Iar orice problemă tehnică de-apareÎncercând a-i pune la încercare,Cu siguranță și știință a fost rezol-vată

Și asta… de fiecare dată!Ei sunt „produsul” școlii militare de marinăAcolo unde profe-sorii le-au dat luminăPregătindu-i pe fiecareSă-nfrunte dura mare. Însă după ani și ani de navigat,Devenind pensionari de stat,Se regăsesc acum în astă ligă,Unde chiar dacă nu mai navigă,Formează un echipaj de elită,Oameni de caracter și certă calitateCărora, acum la zi de sărbătoare,Le dorim mulți ani cu sănătate!

M.m.p.(rz.) Gheorghe VLAD

Omagiul adus în fiecare an în cea de a 16-a zi a lunii octombrie – Ziua Ligii Maiştrilor Militari de Marină - primului președinte al acestei asociații socio-profesio-nale, regretatul maistru militar marinar Miron Domnaru, cel care a părăsit această lume în luna ianuarie a anului 2000, este materializat prin acordarea, începând cu anul 2001, onorantului premiu ce poartă numele părintelui nostru spiritual - așa cum l-am considerat întotdeauna pe regretatul dispărut. Premiul se acordă unuia sau mai multor membrii ai echipajului ligii, aspect stabilit de către Adunarea Generală la începutul anului, persoanele fiind nominalizate de către cei din colectivul profesional și defintiv stabilite în ședința de lucru a Consiliului Director

ce precede luna decernării.La cea de a 25-a aniversare a asociației am avut

onoarea să ne fie alături fiicele celui plecat dintre noi, doamnele Ofelia Domnaru și Carola Negrea, doamna Ofelia Domnaru, însoțită de către M.m.p.(rz.) Emil Olteanu, oficiind decernarea premiului următorilor membri asociați (vezi fotografia de la stânga la dreapta): Plt.adj. Blănaru Narcis (U.M.02145); Caporal Ciufu Ionuț (U.M.02014); M.m.p.(rz.) Damian Alexandru; M.m.p. Eremia Gabriel (U.M.02133); P.c.c. Preda Sorina; Cdor. Nistor Liviu (U.M.02068) – cel încadrat de către doamna Ofelia Domnaru și M.m.p.(rz.) Emil Olteanu.

Felicitări tuturor!

T I MO N A PAG. A 5-A

Decernarea Diplomei de atașament și fidelitate – unul dintre simbolurile aprecierii modului corect în care foarte mulți dintre cei care dețin calitatea de membri asociați ai L.M.M.M. au ştiut să înfrunte timpul – această mare ambiție a omului, s-a făcut pentru un număr de 30 de persoane, deși mult mai mulți aveau toate motivele să se afle în rândul acestora. Nu poți nici mulțumi pe toți, dar asta nu înseamnă că nu se bucură de aprecierile noastre. Din numărul celor nominalizați pentru primirea acestei Diplome, doar 17 au fost prezenți la întrunirea omagială, ceilalți fiind prinși de alte probleme pe care activitatea profesională sau chiar extraprofesională le-au impus a fi rezolvate chiar în acea zi, de 17 octombrie.

Pentru a-i cunoaște pe cei care au urcat pe scenă, primind prețioasa recompensă spirituală de la președintele ligii îi prezentăm exact în ordinea de la stânga la dreapta, așa cum au fost surprinși de obiectivul aparatului de fotografiat:

1. Lt.col. Baltă Nela 2. P.c.c. Radu Ioana 3. Cap. Mocanu Dănuț 4. M.m.p.(rz.) Chirea Pavel 5. M.m.p.(rz.) Boantă Ion 6. M.m.I Crăciun Costel 7. Cdor (rz.) Cuțui Petrică 8. P.c.c. Popescu Edita 9. M.m.p.(rz.) Breazdău Constantin

10. M.m.p.(rz.) Croitoru Marcel11. M.m.I Comună Ionuț12. M.m.p.(rz.) Dragomir Gheorghe13. M.m.p. Cosmici Andi14. M.m.I Siriteanu Pavel15. M.m.I Cătălin Stănică16. M.m.p. Năstase Florin17. M.m.p.(rz.) Vlad Gheorghe

Prezentă la momentul aniversar, doamna plt.adj.p. Liana Naum - șeful Cercului Militar Mangalia, a fost una dintre persoanele cărora li s-au decernat Diploma de Excelență, apreciind la superlativ atașamentul față de ligă și activitățile sale. Mulțumind pentru apreciere, respec-tabila doamnă a promis că într-un timp foarte scurt va planta, împreună cu membrii ligii filiala Mangalia, 25 de puieți, atâți cât numără ani de viață ai L.M.M.M. Imaginea fotografică confirmă faptul că promisiunea a fost onorată.

Felicitări doamnă, felicitări celor care au făcut ca acești copăcei să poată fi acolo unde le este locul.

La scurt timp după expoziția-concurs Cupa Tomis, organizată de către ligă în colaborare cu Muzeul Marinei Române, bravii noștri modeliști: M.m.p Eremia Gabriel, M.m.p. Stănică Cătălin, Cap.III Necula Paul și Ovidiu Simionescu, au participat la Salonul Național de Modelism Militar, ediția a VII-a – 2015, desfășurat la București, locația fiind Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, și aici talentul lor fiind unanim apreciat. În fotografie, Eremia Gabriel lângă lucrările sale pe timpul jurizării acestor produse ale unor mâini mai mult decât îndemânatice…

Un dar de CrăciunAșa poate fi asemuită bursa pe care liga o acordă unuia

sau la doi elevi ai Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale acum, în preajma Crăciunului. Este, într-adevăr, un dar oferit camaraderește acestor tineri selectați de către conducerea instituției din rândul celor cu grele probleme financiare în familie, dar care au rezultate bune și foarte bune în procesul de pregătire școlară. Înmâ-narea bursei se va face cu o zi sau două înaintea plecării în vacanța de iarnă, ceea ce face ca pentru cei doi să înflorească un mic zâmbet al speranței într-o mai ușoară descurcare financiară.

Vacanță plăcută viitorilor tehnicieni militar marinari.

Nu puține au fost - și poate nici nu vor fi – accidentele care au solicitat prezența scafandrilor de la ISU Dobrogea, unde șef al centrului de antrenamente ce se preocupă de pregătirea profesională a peste o sută de scafandri din 24 județe ale țării este fostul maistru militar marinar scafandru Adrian Hornea. Trecut de multă vreme în corpul ofițerilor, apreciatul profesionist Adrian Hornea a fost avansat, în toamna acestui an, la gradul de colonel, dorința și efortu-rile depuse pentru a ajunge acolo unde și-a dorit meritând respectul nostru, camarazii săi de la L.M.M.M., asociație unde colonelul Hornea deține calitatea de membru.

Felicitări, Adriane, și... la mai mare!

OMAGIUPlt.maj.(rtr.) Andrei Dincă

Metaforică navă apărută în curtea marinei militare,Ce la apă relansată ai fost acum un sfert de secolSub norocoasă stea de toamnă și unanimă încântare,Îți evocăm azi trecutul, bucuria nedându-ne ocol!

Ne-am reunit cu nostalgie aici, la al tău bord -Suntem mulți, iar lângă noi stau bravii veterani -Pentru a aniversa cu toții, în deplin acord,Drumul tău, navă, parcurs în cei 25 de ani!

Împreună suntem noi, călători ai drumurilor vieții,Pentru a cinsti cum se cuvine tot ce-am realizat, În Jurnalul de Bord – file de istorie alungătoare a cețiiFiind zilnic și cu responsabilitate notat.

În acest context, trăindu-ne povestea chiar de la-nceput,Aducem frumos Omgiu celor ce-n echipaj sunt azi prezenți,Fără a uita însă de cei care în acest timp din viață au dispărut,Acum, la solemnul apel, devenindu-ne marii absenți!

Celor ce-mi ascultați gândurile și al meu îndemn,Vă doresc să fiți la aniversarea a cât de multe toamne, veri,Parcurse în viitor de nava noastră având drapelul sus, la semn!Iubiți această navă, pentru că este:

Simbolul spiritualei noastre averi!

T I MO N APAG. A 6-A

Informatii... interesante informatii!Să scriem și să vorbim românește...

Cuvinte rău înțeleseÎn vorbire sau scris folosim uneori cuvinte

cu înțeles destul de vag, iar dacă situația impune ca vorbitorul să le precizeze înțelesul o face după știința sa, contribuind astfel la deplasarea

înțelesului. Tocmai așa ceva încerc a prezenta în acest material, apelând la cele precizate în scris de către marele lingvist român Alexandru Graur într-una dintre atât de interesantele sale lucrări de specialitate, și anume: Puțină gramatică.

Iată ce ne precizează acest vașnic apărător al gramaticii limbii române: „Un exemplu foarte des întâlnit este dilemă, cu sensul corect „situație din

care există două ieșiri, ambele defavorabile”, de exemplu punga sau viața. Auzim frecvent fraze ca Mă aflu într-o dilemă, nu știu dacă băile îmi fac bine sau nu, ba chiar dilema poate avea ambele ieșiri plăcute: Nu știu dacă să mă duc la teatru sau la cinematograf.

O situație cu două ieșiri care pot fi amândouă avantajoase sau indiferente se numește alternativă, la singular. Și acest cuvânt a fost rău înțeles, astfel că mulți, constatând că sunt două posibilități, spun că sunt în fața a două alterna-tive, alternativă ajungând să le numească pe fiecare dintre cele două ieșiri.

Ambianță este mediul înconjurător care poate fi favorabil sau nu, deci este necesar să se adauge un adjectiv: o ambianță plăcută, o ambianță ostilă etc. De aici s-a ales numai primul aspect, și ambianță ajunge să însemne „armonie”.

Peripeții sunt schimbările de situație neașteptate, pornindu-se de la ideea de „învârtire”, „răsucire”, de exemplu, a unui fir de ață. Este deci corect spus o călă-torie cu peripeții, peripețiile unei expediții, dar astăzi se zice greșit, peripețiile unei persoane, pentru că s-a crezut că e vorba de „aventuri”.

A decima înseamnă în latinește „a omorî unul din zece”. Dar înțelegându-se că verbul înseamnă „a omorî”, se zice astăzi greșit Grupul în întregime a fost decimat sau Rebelii au fost decimați până la unul.

În materie de sport, am auzit spunându-se chiar principalii protagoniști, de unde ar reieși că există și protagoniști secundari. Dar protos înseamnă „primul”.

Și fiindcă am vorbit de sport: scor, în englezește, înseamnă „o crestătură făcută pe un răboj”, apoi „totalul rezultat din adunarea semnelor”, iar în partidele sportive, totalul punctelor câștigate de ambele părți, deci e corect spus că scorul este patru la doi. Dar în reportajele noastre sportive se spune cutare marchează și reduce scorul, ceea ce este absurd, deoarece un nou punct nu poate decât să mărească totalul. Pentru unii sportivi cuvântul scor a ajuns să se numească „diferența de puncte”.

A degaja se folosește în limbajul sportiv francez cu sensul lui normal de „a elibera de presiune”: ceea ce se degajează este terenul, eventual poarta etc. La noi, în mod greșit, se degajează balonul.

A consemnat M.m.p. Ovidiu Badiu

ÎNCEPUTURILE BIBLIEISolomon, cel de al treilea rege al Israelului, a început marea operă ce avea

să fie cunoscută într-o zi drept Biblia. Pentru prima dată scribilor li s-a spus să consemneze tradițiile tribale, istoria și poezia israeliților. Acestea includeau povești ale creațiunii, semilegende despre Avraam, despre așezarea în Canaan, fuga din Egipt și exodul sub conducerea lui Moise.

Deși avea să treacă multe generații - și se vor face multe revizii – înainte ca relatările să fie complete, la moartea lui Solomon, în 922 î.Ch., se puseseră niște

baze solide. Lucrările scrise în timpul domniei sale au format mai târziu baza Pentateuhului, primele cinci cărți ale Scripturilor evreești, și ale Vechiului Testament creștin.

Emilian Cristescu

Sfaturi, pentru a arăta cât mai bine în fotografie!

- Concentrați-vă privirea deasupra obiectivului, aducând capul puțin în față și lăsând bărbia în piept.

- Poziționați limba în spatele dinților și zâmbiți, pentru că așa vă veți relaxa fizionomia.

- Ține-ți brațele pe lângă corp, dar nu strâns lipite.

- Nu vă machiați foarte tare, doamnelor, pentru că fotografia intensifică orice.

- Adoptați poziția clasică: întoarceți corpul cu trezeci de grade spre aparatul de fotografiat, cu un picior în fața celuilalt și cu un umăr către fotograf.

- Atunci când pozați în poziția „în picioare”, abdomenul trebuie supt, spatele să fie drept, umerii trași în spate.

- Fiți binedispus! Atunci se obțin cele mai bune rezutate fotografice.

Nicolae Gropeanu

În ce constă credința musulmanăIslamul, pentru musulmani, reprezintă Marea

Religie, toate celelalte nefiind decât aproximații. Islamul înseamnă, literar, „ascultare”, însă adesea este tradus ca „pace”. Un musulman este cel care se supune continuu voinței lui Allah, așa cum i-a fost aceasta revelată prin profetul Mahomed.

Musu l man i i î m p ă r t ă ș e s c credințe funda-mentale comune și iudeilor, și creștinilor, în special cea că există un singur Dumnezeu, creator și susținător al universului și judecător al omenirii, precum și cea că moartea este doar pragul către o viață de apoi fericită pentru cei drepți și de suferință pentru cei răi.

Ca și evreii, musulmanii evită carnea de porc, însă cred că revelația lui Dumnezeu este universală, neîn-dreptată doar spre cei de o credință. Musulmanii îl recunosc pe Isus („Isa”) ca profet adevărat, dar nu ca fiu al lui Dumnezeu, care e unic și indivizibil.

Învățăturile Coranului și exemplul lui Mahomed, consemnat în sute de hadith – spusele sale – prescriu reguli detaliate pentru fiecare aspect al vieții de zi cu zi, de la straie, care trebuie să fie modeste și curate, la divorț, condamant ca „cel mai urât dintre lucrurile permise”

Kerim Abdulah

Cele mai scumpe băuturi-The Macallan 1926 Fine and Rare este cea mai

scumpă sticlă de whisky din toate timpurile – 75.000 de dolari.

-Ultra Premium Tequila Ley-925 s-a vândut cu 225.000 de dolari. Sticla de tequila este placată cu aur și platină și a fost licitată în Mexico, în 2006. Băutura a fost produsă de compania Hacienda La Capilla Distillery, din Los Aștos, Jalisco.

- 1787 Chateau Lafittis a aparținut președintelui american Thomas Jefferson, care era colecționar de vinuri. Datorită inițialelor numelui său, care au fost inscripționate pe sticlă, acest vin este considerat ca fiind cel mai scump din lume, la ora actuală, cu o valoare pornind de la 160.000 de dolari.

- Diva Vodka provine din Scoția și costă în jur de un milion de dolari. Cea mai scumpă sticlă de vodcă din lume arată ca o bijuterie, este ornamentată cu pietre prețioase și diamante.

Comunicate de ing. nav. Ilarion BarbuN.R. Cu toate că vin Sărbătorile de Iarnă, nu

credem că este cazul să vă îmbulziți înspre asemenea licitații, pentru că avem și noi mărcile noastre de rachiu și vinuri!

FARUL DIN ALEXANDRIA – una dintre cele șapte minuni ale lumii antice

Să încercăm a ne aminti care au fost cele șapte monumente numite de către un călător grec ca fiind cele mai mari realizări din lumea antică, chiar dacă din majoritatea nu a mai rămas decât fragmente în galeriile muzeelor. Selectate cu mare grijă de Antipater - acel călător grec, un poet din Sidonul

levantin, acestea sunt:1. Statuia lui Zeus din

Olimpia2. Mormântul lui Mausolos3. Piramidele de la Gizeh4. Grădinile suspendate

din Babilon5. Colosul din Rodos6. Templul Artemisei la

Efes7. Farul din Alexandria.La apogeul său, Alexandria

era răscrucea întregii lumi, punctul de plecare către orice

destinație. Neguțătorii săi călătoreau în jos pe Marea Roșie, către India, iar prin Coloanele lui Hercule ajungeau până în cețosul Atlantic și Britania semi-legendară. Dar ca port la mare, oraşul avea un mare neajuns: kilometrii de bancuri de nisip pe care Nilul, în timp de milenii, le vărsase în Mediterana.

Soluția a fost dată de un neguțător foarte bogat, Sostratos din Cnidos, care, în 280 î.Ch., a donat 800 de talanți din argint, circa 5 milioane de lire sterline, pentru construirea primului far menționat în istorie, un adevărat prototip al tuturor farurilor moderene. Farul a fost construit pe Insula Pharos, chiar la gura portului, şi avea o înălțime de 140 metri. Era compus din trei etaje, cel mai de jos cuprinzând o rampă pentru ridicarea uriașelor cantități de combustibil necesare focului din vârf. Cu ce se făcea acest foc nu este sigur, poate cu vreun tip de țiței, cunoscut deja de greci ca armă. Orice ar fi fost, lumina, convertită într-un fascicol cu ajutorul oglinzilor de bronz, putea fi văzută la 55 km în larg. Deşi deteriorat de cutremure, farul a rămas în picioare până în 1480, când ruinele au fost încorporate în fortul Mame-luke, ce există încă. În anii 1960, câteva dintre literele de bronz ce îl decorau au fost găsite în port. Însă ceea ce a rămas cu adevărat se observă în limbile popoarelor din jurul Mediteranei, în care variante a lui „pharos” înseamnă întotdeuna „far”.

Comunicate de M.m.p.(rz.) Constantin Călin

Cine a dat numele Americii?Cu foarte mulți ani în urmă, elevii erau învățați să-l onoreze pe Columb

ca descoperitor al Americii. Evident, pe nedrept. Milioane de indigeni locui-seră teritoriul cu zeci de mii de ani înainte. Columb nu era nici măcar primul vizitator. În Newfoundland, recenta descoperire a unor aşezări arată că wikingii au locuit acolo mai bine de o generație.

În privința celui care a dat numele Americii, acesta a fost Amerigo Vespucci, cel care a navigat pe coasta de est a Americii de Sud în 1501-1502, ajungând, până în Patagonia. Vespucci, născut la Florența, dar numit „navigator-șef ” al Spaniei, a remarcat întin-

d e r e a spre sud a coastei. Și-a dat seama că acesta nu poate fi Orientul Î n d e -părtat și

că acel pământ – fie că se termina într-un cap sau se întindea până la Polul Sud – trebuia să se afle între Europa şi China. Era deci potrivit, scria el în 1504, să fie numit „Lumea Nouă”. Auzind vestea, un cartograf german, Martin Waldesemuller, l-a trecut într-un atlas din 1507 unde, considerând că Vespucci desco-perise noul pământ, l-a numit după el.

Redacția

Farul genovezÎn secolul XIII, genovezii și-au extins activitățile

comerciale și în vechea cetate a Tomisului. Aici ei au construit depozite, un dig ce înainta în golf și un zid de apărare ce se întindea de-a lungul portului, dar nu și un far, așa cum încă se mai crede. Presupunerea că farul a fost clădit pe vremea când comercianții geno-vezi se aflau în „factoria Constanza”, nu are temei. Acest far a fost construit între anii 1858-1860 pe stânca din colțul de sud-est al peninsulei tomitane de compania engleză DANUBE AND BLACK SEA RAILWAY AND KUSTENDJIE HARBOUR COMPANY, repre-zentată prin inginerul John Trevor Barklay, companie ce a construit și calea ferată Constanța – Cernavodă, amenajând totodată și portul.

Farul este numit, prin tradiție, genovez, în amin-tirea negustorilor genovezi ce s-au aflat pe aceste meleaguri.

M.m.p.(rz.) Nicolae Oașe

Povestea cuiuluiFolosirea unei bucăţi de metal pentru a prinde

două bucăţi de lemn este necunoscută în timp, dar sigur apare în epoca metalelor. Prin anul 3000 î.H., apare cuiul rudimentar, romanii folosesc cuie forjate manual, în anul 500 existau deja diverse tipuri.

Dezvoltarea cuiului a fost simplă și liniară, aceasta suferind îmbunătăţiri funcţie de situaţie, necesităţi, destinaţie sau zonele cu minereu. Odată cu apariţia mașinii de retezat - 1565, acţionată la început de forţa apei, producţia a suferit o revo-luţie, vergelele retezate erau trimise apoi la forjorul de cuie sau fierar. Astfel de cuie se foloseau pentru case, corăbii sau căruţe. După 1790, apar cuiele ascuţite pe o parte, iar după 1820 ascuţite pe 3 sau 4 părţi. Vin fabricile de cuie, care produc de la ţinte la piroane, varietatea fiind mare, de la cuie acope-rite cu sacâz pentru o alunecare bună în lemn și fără a provoca crăpături, la cele pentru beton sau spiralate pentru lemn cu esenţă tare.

Marina și construcţiile de corăbii și nave, au folosit cuie de lemn, apoi de cupru, de oţel și nituri.

M.m.p.(rz.) Petre Maravela

De Crăciun, la un pahar cu vin……

Nu vom spune în ce loc,La un pahar cu vinPreoți trei cinstind în pacePentru sănătate-nchin.Primul, protestant fiind,E întrebat de ceilalți,Pentru Cel Atotputernic,Cât dă el dintre talanți?Întrebatul le răspunde:– Fraților, de vreți să știți,Dintr-o sută de talanți,Eu dau douăzeci și cinci.Cel catolic întrebatA răspuns imediat:– Pentru Cel AtotputernicȘi acea liniște de veci,Dintr-o sută dau cincizeci.Celui ortodox e rândul,Să răspundă la întrebare cu temei:– Eu arunc, a zis acesta,Toți banii-n sus Și ce pică sunt ai mei…

PAG. A 7-AT I MO N A

12 13

12

13

14

REBUS Dobroge, Dobroge...ORIZONTAL:1) Bătrân oraș la malul mării... - La Techirghiol, cu proprietăți miraculoase. 2) Centru viticol dobrogean – În Costinești! 3) Lucrare de artă decorativă descoperită la Constanța într-un edificu roman – Cal de curse, de la herghelia Mangalia 4) Zile romane – A apare – Fără viață. 5) Înaintea orei trei – Cunoscut pictor român – Zeu casnic la romani. 6) La capul digului! – Nemilos – Pătrund în Dobrogea pe Autostrada Soarelui. 7) Edificiu aflat pe faleza Constanței – Crapă lemnul. 8) Perla litoralului – Transportă marfă pe Dunăre. 9) Marcaj al orașelor pe hartă – Fular – Cap de nisetru! 10) La mozaic! – Siutghiol, Tașaul (sing.) - Țeavă – Nichel (simb.) 11) Strămoșii noștri – Eforie Sud! – Voinic (pop.). 12) Centru viticol dobrogean – Distanțată. 13) Pătlăgele – Lăcaşuri mahomedane ridi-cate pe teritoriul Dobrogei. 14) Prenume palindromic – Impunător port al României la Marea Neagră.VERTICAL: 1) Cap pe litoralul românesc – Construcții de genul celui făcut de A. Saligni la Cernavodă. 2) Corespondent – Inspirație (fig.) - Ovidiu Vasilescu. 3) Instituție unde găsim statuia zeiței Fortuna, protectoarea vechiului Tomis – La mijloc de vacanță! – A tăia iarba cu coasa. 4) Cureluşă de meşină – Localitate dobrogeană unde se află Monumentul Tropaeum Traiani. 5) A se rușina – Folosită – Deprin-dere. 6) Vitrină cu peşti (pl.) – Solicită. 7) Cont... la final! – Nămol – Nun – Pește răpitor. 8) Râu din România – Amor neterminat! – Armăsar dobrogean – Pictor flamand (1532-1603). 9) Instituția a cărei istorie poate fi bine cunoscută vizitând Muzeul Marinei Române – Local de distracții – Liniște! 10) Golf, oraș și port pe coasta Alge-riei – Lui, însuși – Ambarcațiune de salvare. 11) Pasăre care își adună peştii în „sac” – Comună în Pomerania. 12) Un om al satului – Turn de moscheie. 13) Veche aşezare de pe pământul dobrogean – Perlă a Bucegilor.Dicționar: LAR, VOS, BAHN

Redacția

Sarbatori VeseleGlume, glume, hai la glume!

* Seara de Ajun. La o casă unde locuiau doi bătrâni se aud bătăi la ușă:

- Cine-i acolo?- Moș Crăciun.- Si nu minți?- Nu mint, să moară mama!* Un turist spaniol, dornic să

facă Crăciunul în România, a sosit la un hotel dintr-o localitate montană. Discută cu recepționerul, intere-sându-se, în primul rând, care este prețul:

- Tariful nostru, răspunde cel de la recepție într-o spaniolă acceptabilă, este de 100 euro pe noapte - pat și micul dejun, sau doar 10 dolari dacă vă faceți singur patul.

- Foarte bine, precizează spaniolul bucuros - îmi aleg varianta să-mi fac singur patul.

- OK! Poftiți fierăstrăul și ciocanul, rămâne doar să faceți rost de cuie, că d-astea n-avem...

* Începând cu Ajunul Crăciunului, doi bătrânei, mari iubitori ai jocului de „v-ați ascunselea”, au hotărât să reia această distracție. Așa că dimineața baba ascundea sticla cu țuică, iar dacă moșul n-o găsea până seara, se ascundea baba!

* Tocmai mi-am cumpărat un nou aparat auditiv, îi spune un vârstnic vecinului său a doua zi de Crăciun. Am dat pe el 2000 de euro, dar e marfă!

- Și ce model e, vecine?- Cum? A, da… douăsprezece și jumătate!

Ce propune cartierul, că strada văzurăm...

Erijându-se în reprezentant al societății civile, un grup de loca-tari din cartierul „Doi cocoși”, a înaintat nouă propuneri concrete privind componența Guvernului ce trebuia „uns” după ieșirea din cart a lui V. Ponta. Nu vă faceți griji: persoanele nominalizate, chiar dacă au numele și prenumele „japonizate”, sunt de-ai noștri, dar sub acoperire!

1. Nimika Nuimoka – prim ministru;

2. Yașpaga Shidute – minstru de interne;

3. Vreypostu Daybanu – justiție;

4. Undeypliku Kătesparg – transporturi;

5. Winoakuma Kuosuma – agricultură;

6. Furatzara Kutotu – externe;7. Bagabany Labayatu – minis-

trul muncii;8. Yokumita Madeskurk -

armată9. Nufurytu Furyo – cultură.

O întâmplare de CrăciunÎn familia lui Titi Mizdrache,

lucrurile se desfășurau normal. Soțul, fiind de aprope un an în șomaj tehnic, se ocupa cu cele gospodărești, toate pregătirile pentru Crăciun fiind făcute numai de el, doamna Mizdrache fiind ocupată cu o mică afacere. Tocmai în perioada aceasta, a Crăciunului, a trebuit să plece la Istambul după marfă. Terminându-și treburile ceva mai devreme decât se aștepta ea, cu o seară înainte de Crăciun a sosit acasă la o oră destul de târzie în noapte. Ca să nu-și deranjeze soțul din somn, intră cu mare atenție în dormitor. Privind către pat, să cadă jos! De sub plapumă ieșeau patru picioare în loc de două!... Foarte nervoasă n-a mai stat pe gânduri și, punând mâna pe bâta de baseball ce se afla în spatele ușii, a început să lovească din răsputeri. După ce s-a liniștit cât de cât, se duce să se răcorească cu un pahar de vin. Când intră în bucătarie, își vede soțul citind liniștit o revistă!

- Bine ai venit, draga mea. Gata, ai terminat treaba? o întreabă domnul Titi.- Da, am terminat-o, bâiguie dumneaei neștiind ce să mai creadă.- Au venit părinții tăi să facem Crăciunul împreună. I-am lăsat să se culce în

dormitorul nostru. Ai trecut pe acolo? I-ai salutat...

TAXA PE MOARTE(un celebru pamflet american împotriva

impozitelor, numai bun și pentru România, un aliat la bine și la greu al americanilor)

Taxează-i vaca, taxează-i capraTaxează-i recolta, taxează-i muncaTaxeaza-i cravata, taxează-i cămașaTaxează-i tutunul, taxează-i fumulTaxele nu sunt o glumă!Taxează-i tractorul, taxează-i măgarulTaxele fac regula!Taxează-i petrolul, taxează-i gazulTaxează-l bine și adu-i aminteCă după taxe nu mai are nimicaIar dacă țipă, taxează-l și mai mult!Taxează-i coșciugul, taxează-i groapaTaxează-i țărâna de mormântIar pe cruce să i se scrie:„Taxele l-au adus aici!”Și după ce este mortTot trebuie să aibă grijă,Pentru că urmeazăTaxa pe moștenire…

Gânduri la gura unei sobe văduvită de lemne…• Mă închin în fața oamenilor cu bătături, cu condiția să le aibă la mâini.• Urlați flăcăi, urlați, vă simțiți mai tineri cu un milion de ani.• În caz de naufragiu, ultimii se îneacă optimiştii.• Bătrânețea este adesea consecința unui şir de erori minuțios pregătite.• Tăcerile profunde au inconvenientul că nu ştii ce ascund.• Opinia publică ar trebui să se alarmeze de propria ei inexistență.• Viitorul e şi locul unde-ți aştepți sfârşitul.• Femeile sunt ca frunzele. Cu cât îmbătrânesc, cu atât foşnesc mai mult.• Unii se apleacă din slugărnicie, alții la lauda slugarnicilor.• Ehei, tineretul de azi! Eu la vârsta lor… purtam 46 la bocanci.

Disperare

Înștiințare:I: Cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă,

cetățenii rromi cu „apucături comer-ciale” sunt înștiințați că IPHONE 6 va putea fi ciordit și în această lună, a cadourilor!

II: Prima hotărâre a noului guvern: În caz de incediu se va părăsi clădirea înainte de a comenta despre asta pe Facebook!

Responsabilități și… responsabilități!În urmă cu ceva ani, un cutremur devastator lovea Japonia, distrugând

instalația de apă a oraşului Tokyo. Exasperat că, după patru zile de efor-turi nebune, n-a reușit să realimenteze orașul, responsabilul cu instalația s-a sinucis de rușine.

Nici România n-a fost scutită de reacții: În primăvara anului acesta, în toiul inundațiilor de prin Moldova, șeful pompierilor din Bârzoieni, colo-nelul Nelu Barabulea, supărat că nu reușea să facă nimic mai de folos pentru oameni… s-a îmbătat mangă!

Fir’ ar să fie ele de reclame…

* Service Auto „Anve-lopa”: Ridicăm și livrăm mașina gratuit. Dacă ne încerci o dată aici rămâi, nu mai pleci în altă parte!

* Vând câine: mănâncă orice și îi plac foarte mult copiii.

* De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subțiri și sertare largi.

* Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează și nici nu bea.

* Vând pat pentru copil cu picioare de fier.

* Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare.

* Ofer loc de veci liberabil prin schimb.

* La croitoria noastră damele își pot ridica fustele zilnic între orele 10.00-14.00.

* Confecționăm poșete și genți din pielea clientului.

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A T I MO N A

175

Legende, tradiții și superstiții de Crăciun* Celebrarea Nașterii Domnului a fost iniţiată de creștini din dorinţa de a opri sărbă-

toarea păgână a românilor, dedicată zeilor și Solstiţiului de Iarnă. Crăciunul, în forma sa actuală, a trecut prin multe transformări și are o istorie complicată.

*Nașterea lui Iisus Hristos este cunoscută sub nume diferite la fiecare popor în parte. Englezii o numesc Christmas, francezii-Noel, italienii-Natale, germanii-Weihnachten, spaniolii-Noche buena, norvegienii-Jul, suedezii-Oel, danezii-Juul, iar românii o numesc printr-un cuvânt specific poporului nostru, și anume Crăciun. Odată cu celebrarea acestei sărbători, creștinii i-au parte la tradiţiile specifice care s-au reinventat de-a lungul timpului.

* Vâscul, înainte de a deveni o tradiţie creștină a sărbătorilor de iarnă a fost folosit, în practicile păgâne din Scandinavia, pentru protejarea caselor de spiritele rele. Tradiţia

sărutului sub vâsc a apărut odată cu nașterea unui mit despre zeiţa dragostei, Frigga despre care se spune că oferă un sărut oricărei persoane care se așează sub vâsc. Tradiţia spune că boabele vâscului sunt de fapt lacrimile zeiţei pentru fiul său care a fost ucis cu o armă realizată din lăstarul plantei. Alte religii păgâne, precum religia druidă, susţin că vâscul este secretul fericirii. Mai târziu, religia creștină a inclus vâscul în tradiţiile de Crăciun, iar astăzi se folosește alături de crenguţele de brad la decorarea casei.

Superstiţii de Crăciun- Se spune că aduce ghinion dacă porţi pantofi noi

de Crăciun.- Un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor.- Dacă faci baie în ziua de Crăciun vei rămâne curat

tot anul, iar dacă mănânci mere, vei fi sănătos tot anul.- Este bine să împodobești casa cu crenguţe de vâsc,

deoarece se spune că aduce noroc și te ferește de rele.- Nu este bine ca între Crăciun și Anul Nou să se

tricoteze, să se coasă sau să se spele.

A mai trecut un an…2015 este cel de-al 26-lea „fir” din buchetul început

a se forma în acel atât de agitat final de decembrie ‘89, atunci când am obținut ceea ce doream cel mai mult: LIBERTATEA.

2015 este cel de-al 25-lea an de viață a Ligii Maiștrilor Militari de Marină, asociație socio-profesi-onală care, prin tot ce a întreprins în acest sfert de veac, a arătat tuturor că drumul ales pentru a fi parcurs în lungul, dar și anevoiosul marș către realizarea scopului asociativ a fost cel care a condus la explorarea și desco-perirea cărărilor și potecilor capabile să conducă, corect și legal, către sufletele oamenilor, convingându-i, în primul rând, să creadă că apărarea cea mai eficientă împotriva a tot ce se consideră a nu fi viabil pentru viața de zi cu zi este optimismul.

Pe lângă atâtea și atâtea case pe unde are Moș Crăciun de intrat pentru a oferi daruri copiilor cuminți și ascultători, bunul Moș, ascultând chemarea celor care conduc Liga Maiștrilor Militari de Marină, și-a făcut în fiecare an timp pentru a poposi acolo unde este așteptat de către copiii membrilor asociați.

Petrecerea nopții cumpănă între ani impune o regulă strictă: Veselie, veselie și iarăși veselie! Cei care participă la revelionul organizat de L.M.M.M. o respectă cu sfințenie. Argumentul? Priviți fotografia…

Eu pentru voi ridic paharul!Iertat fie-mi gestul de a mă adresa dumneavoastră, cititori și colabora-

tori ai gazetei „TIMONA”, folosind pronumele de politețe „voi”. Comit cu bună știință această impolitețe considerând că acum, după aproape 20 de ani de când, lună de lună, această gazetă editată de Liga Maiștrilor Militari de Marină vă trece pragul, oferindu-vă posibilitatea de-a o privi, răsfoi sau citi, ne putem acorda atributul de apropiați, dacă nu chiar de prieteni…

Foarte posibil ca nu totdeauna să fi fost la înălțimea dorințelor voastre, nu totdeauna am reușit exprimarea prin cuvântul scris a adevăratei voastre stări moral-spirituale. Fiți, totuși, înțelegători și iertați-ne greșelile! Meseria de condeier nu este deloc ușoară, iar pentru noi, cei care avem o cu totul altă profesie, a fost și este și mai grea…

Cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă, eu pentru voi ridic paharul și cu deplină considerație vă doresc un Crăciun fericit, alb și strălucitor ca în poveștile copilăriei, cu zăpadă și cete de colindători la geam, cu lumină în ochi și-n suflet, cu căldură și bucurii, cu belșug, sănătate și împliniri, iar Noul An să fie mai bun, mai puternic și mai norocos.

Dumitru MIHĂILESCU