Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice prin metode subiective si obiectivePrin dezvoltarea fizic sau somatic, mai frecvent, se nelege aspectul cantitativ - ansamblul fenomenelor de sporire a dimensiunilor i masei corpului i de modificri ale formelor corporale.

V.Kardaenko (1988), G.Suharev, G. Serdiukovski (1986) confirm c la studierea dezvoltrii fizice e insuficient s se in cont numai de aspectul cantitativ, fiind necesar i caracterizarea nivelului de maturizare a organismului. Aadar, dezvoltarea fizic nseamn complexul de indici morfofuncionali ai organismului care determin procesul de cretere i dezvoltare.

Dezvoltarea fizic este rezultatul unui proces formativ condiionat de factorii mediului intern al organismului matern, genetici i n special de cei exogeni.

Printre factorii interni, care influeneaz negativ dezvoltarea embrionului, pot fi diferite malformaii ale uterului (tumori uterine .a.), starea placentar i statutul endocrin matern (integritatea funcional i anatomic a placentei, hormonii sexuali i suprarenali). Printre factorii care condiioneaz nivelul dezvoltrii fizice, n special masa copilului la natere, putem evidenia: vrsta i dezvoltarea corporal a mamei, durata sarcinii i numrul ei, starea de sntate a gravidei (mbolnvirile, tulburrile de nutriie i endocrine, bolile cronice, traumatismele psihice, aciunile virotice), starea social-economic i regimul de munc al ei (efortul fizic, mediul toxic la locul de munc, alimentaia neigienic, condiiile de trai, filmatul, consumul de alcool).

Variabilitatea individual n creterea copiilor este condiionat i de factorii genetici. S-a constatat c nc din perioada intrauterin fetele au un avans n ceea ce privete maturizarea scheletului, procesul de osificare a cartilagelor, de cretere la ele se ncheie cu circa 2 ani mai devreme dect la biei.

S-a observat c ritmul creterii individuale, nivelul de dezvoltare de asemenea sunt condiionate de factori genetici. Se transmit genetic i caracteristicile de baz ale morfologiei diverselor rase umane. Dintre factorii exogeni de seam care influeneaz dezvoltarea fizic a copiilor dup natere sunt mediul geografic, clima, anotimpul, bolile cronice, regimul de munc, alimentaia, condiiile social-economice.

Influena condiiilor geografice asupra dezvoltrii fizice se manifest prin dependena dintre mediul ecologic i vegetaie, fauna marilor regiuni geografice, prin raportul dintre acest mediu natural i condiiile generale de viaa i de munc ale oamenilor.

Observrile sistematice au artat c succesiunea anotimpurilor exercit o anumit influen asupra creterii. Cel mai intens adaos statural la sugari se constat n perioada martie-septembrie, n mas -n august-septembrie, centrele de osificare apar n cursul primverii. La precolari i colari o dezvoltare statural mai accelerat se constat n aprilie-iulie (Schmidt-Monard, Raunalds, Sontag). Masa corpului crete de 3-5 ori mai intens toamna dect primvara (Palmer).

E cunoscut influena negativ a alimentaiei: insuficiena ori excesul ei pot contribui la stabilirea unui nivel redus ori la un exces statural-ponderal. Aciunea condiiilor social-economice ale populaiei asupra dezvoltrii fizice a fost evidenial nc n secolul al XIX-lea. Condiiile de via, determinate de nivelul strii materiale, instruirii colare, de statutul profesional i de nivelul de cultur al populaiei, influeneaz considerabil asupra dezvoltrii copiilor.

Studii sistematice asupra dezvoltrii fizice au fost efectuate de-a lungul timpului n diferite ri: Bowditsch (1877) a examinat la Boston 25000 de copii -fii de meseriai i din familii mai nstrite. Pagliani (1877) din oraul italian Torino a studiat comparativ dezvoltarea copiilor sraci i mai nstrii. Determinri asemntoare au efectuat n Rusia F.Erisman (1879-1855), N.Zac (1892-1898), n Germania - E.lezinger (1927). Toate aceste investigaii au stabilit diferene n nivelul i ritmul de cretere a copiilor din familiile srace i cele nstrite.

Aceleai studii efectuate n rile fostei U.R.S.S. pe baza unei metodologii unice au permis stabilirea unor etape n dinamica dezvoltrii fizice. n decursul primei etape (1917-1940) a fost stabilit o mbuntire a nivelului dezvoltrii fizice ca rezultat al ameliorrii strii sociale - a condiiilor de trai, de instruire, a asistenei medicale (L.Srkin). n etapa a doua -perioada rzboiului (1940-1945) - nrutirea condiiilor de trai, de alimentaie, traumatismele psihice au contribuit la scderea considerabil a dezvoltrii fizice (M. Bolakov, A. Antonov). n etapa a treia (postbelic) parametrii dezvoltrii fizice au evoluat cu o tendin de cretere i numai n anul 1954 ei au atins nivelul din 1940 (G.Toropov).

Ample investigaii asupra studierii dezvoltrii fizice au fost efectuate n Romnia. Studiile ncepute n 1925 (Zolad) au fost mai trziu completate cu cele n ansamblu pe ar (Rmneanu, Roca, Banu), apoi din 1950 ele sunt efectuate sistematic din 7 n 7 ani. Cercetrile efectuate au constatat c factorii care condiioneaz n mod hotrt nivelul i variabilitalea datelor de dezvoltare fizic a copiilor din Romnia sunt: condiiile de trai ale populaiei, urbanizarea, alimentaia, starea ocrotirii sntii.

Nivelul dezvoltrii fizice n mare msur depinde i de starea sntii copilului, n special, de prezena unor afeciuni renale, hepatice, cardiace, intestinale, de imunitatea organismului. Bolile cauzate de dereglri endocrine deseori sunt nsoite i de considerabile schimbri n dezvoltarea fizic (gigantism, acromegalie, nanism hipofizar, infantilism). Astfel de boli cronice, ca reumatismul, tuberculoza, rahitismul, dizenteria, rein creterea.

Dezvoltarea fizic a copiilor i adolescenilor se manifest prin forme i dimensiuni corporale exterioare i capaciti funcionale care pot fi apreciate, folosind metode somatoscopice, somatometrice i fiziometrice.

Somatoscopia apreciaz prin organele de sim (vizual, tactil) starea de ansamblu a organismului, iar prin metoda inspeciei i cea palpatorie urmtoarele aspecte: starea tegumentelor, turgorul pielii, inuta, dezvoltarea musculaturii i a esutului adipos subcutanat, toracelui, coloanei vertebrale i membrelor inferioare, caracterelor sexuale secundare, erupia dinilor etc.

Somatometria const n determinarea cantitativ, prin msurri a unor dimensiuni corporale - statura (nlimea sau talia), masa, circumferina capului, toracelui i anumite raporturi dintre diversele elemente ale organismului.

Fiziometria urmrete stabilirea variaiilor n raport cu vrsta, sexul, condiiile de via legate de funcionarea unor esuturi sau organe - fora muscular, capacitatea vital a plmnilor, excursia toracic, rezistena la ncordrile statice, latena reaciilor motorii, frecvena pulsului etc

Gradul de maturizare evolutiv este apreciat conform dezvoltrii dentiiei (temporare i definitive), osificrii oaselor carpiene i metacarpiene, adaosului anual la nlime, dezvoltrii caracterelor secundare sexuale (apariia i dezvoltarea pilozitii pubiene i axilare, dezvoltarea glandelor mamaie, schimbarea vocii, apariia menarhei i a secreiei spermei).

Rezultatele studierii dezvoltrii fizice pot fi utilizate la aprecierea nivelului mediu al dezvoltrii grupelor de copii n funcie de vrst i sex pe plan teritorial, ct i la aprecierea dezvoltrii individuale. Aprecierea individual nu poate fi just fr a lua n considerare indicii - valorile medii teritoriale de dezvoltare. De aceea pentru a interpreta datele de dezvoltare este necesar prelucrarea lor statistic cu scopul de a elabora standardele teritoriale ale grupelor de copii n funcie de vrst i sex. Pe baza valorilor medii ale diferitor indici somatometrici e posibil studierea i stabilirea particularitilor i legitilor de cretere i dezvoltare.Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice se realizeaza asadar prin metode subiective si obiective.Metode subiectiveSomatoscopia consta din examinarea vizuala a aliniamentului global si segmentar al corpului din fata, spate si profil, in stare statica si dinamica (mers).Se efectueaza initial subiectiv, fara instrumente de masura si control. Cand se recurge la ajutorul acestora devine obiectiva, evaluarile globale si segmentare fiind in masura sa stabileasca un diagnostic precis al aliniamentului normal si al abaterilor de la acesta.Pozitia ideala din care se realizeaza evaluarea este stand: cu umerii relaxati, membrele superioare pe langa corp, palmele in pozitie intermediara de pronosupinatie, degetele usor flectate, barbia orizontala, privirea anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi, picioarele orientate anterior, calcaiele apropiate, varfurile usor sau chiar mai mult departate, fara sa depaseasca 45.Somatoscopia generala apreciaza:.statura, care permite clasificarea subiectilor in normo-, hiper- si substaturali;. starea de nutritie, care va conduce la etichetarea subiectilor in: normoponderali, hiper- si subponderali ;. atitudinea globala a corpului, pe care o apreciem ca normala sau deficienta;. proportionalitatea intre ansamblul somatic si partile sale, dar si intre segmente;. concordanta dintre varsta biologica si cronologica, prin aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii somatoponderale, comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine si psiho-intelectuale;. tegumentele si fanerele, apreciindu-se modificarile patologice ale tegumentelor, mucoaselor, parului si unghiilor;. elemente ale sistemului limfatic prin inspectie;. tesutul celular subcutanat, apreciindu-se grosimea si caracterul distributiei stratului adipos subcutanat;. muschii scheletici, se apreciaza ca forma si relief in functie de: sex, varsta, biotip somatic, profesie, iar in cazul sportivilor si in functie de sportul practicat;. oasele se aproximeaza ca: dimensiuni, forma, eventuale sechele dupa rahitism, traumatisme sau alte boli, lipsa unor segmente(agenezie) sau segmente supranumerare, de exemplu polidactilia;. articulatiile, respectiv modificarile de: forma, volum, dezaxari,mobilitate articulara voluntara libera;. motricitate spontana sau provocata:. atitudinea in timpul examinarii, precum si elementele comportamentale capabile sa aduca informatii asupra tipului de activitate nervoasa superioara.Somatoscopia segmentara consta in cercetarea caracterelor morfologice si functionale ale regiunilor, partilor si segmentelor corpului, in mod metodic, de sus in jos, in urmatoarea succesiune: cap, fata, gat, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin si membre inferioare sau invers.Metode obiectiveMetodele obiective constau in: examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului corpului, examen clinic general, examen radiologie si somatometrie.1. Examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului se realizeaza cu:.firul cu plumb, la care raportarile se fac doar pe verticala;.cadrul antropometric de simetrie (CAS), la care raportarile se fac atat pe verticala, cat si pe orizontala.Cadrul antropometric de simetrie are dimensiuni de 2m inaltime si 1m latime.Gradarea se face pe orizontala de la mijloc, deci de la punctul zero (0) spre dreapta si stanga, din 10 in 10 cm, iar pe verticala de jos in sus, de la 0 pana la 200 cm. Astfel, CAS este impartit in patrate cu latura de 10 cm.Verticala din mijloc, de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului.Examinarea somatoscopica instrumentala se realizeaza: din spate, profil si fata. Examinarea din spateIn aceasta examinare, aliniamentul corpului este ideal, cand linia mediana a cadrului antopometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, protuberanta occipitala externa, apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, toracale, lombare, pliul interfesier, printre epicondilii femurali interni, maleolele tibiale si se proiecteaza in mijlocul bazei de sustinere.Verticala trebuie sa fie echidistanta fata de: relieful median al calcaielor, gambelor si coapselor, fata de scapule si coincide cu linia mediana a trunchiului si capului La aceasta verticala se raporteaza o serie de linii orizontale care unesc:-marginea inferioara a lobilor urechilor;- extremitatile acromiale (biacromiala);- spinele omoplatilor (bispinoasa) si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T3;- varfurile omoplatilor si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T7;- crestele iliace (bicreta);- trohanterele mari (bitrohanteriana);- maleolele tibiale (bimaleolara).

Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00), dar si paralele intre ele si cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.

Examinarea din profilIn aceasta examinare, postura corecta ideala se realizeaza cand verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii, articulatia umarului, marele trohanter al femurului, usor anterior fata de mediana genunchiului, usor anterior fata de maleola laterala, la nivelul proiectiei cutanate a interliniei articulatiei mediotarsiene.Examinarea din fataIn aceasta examinare, aliniamentul corpului este ideal, cand verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a cadrului antropometric de simetrie care trece prin: mijlocul fruntii, mijlocul nasului, mijlocul buzelor, mijlocul barbiei, sternului, ombilic, simfiza pubiana, printre condilii femurali interni si maleolele tibiale si se proiecteaza in mijlocul bazei de sustinere.La aceasta verticala se raporteaza urmatoarele linii orizontale:- bisprancenoasa;- biacromiala;- bimamelonara (la barbati);- bicreta;- bispinoasa (spine iliace antero-superioare);- bitrohanteriana;- bimaleolara.Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00) si paralele intre ele si cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.2.Examenul clinic general va fi precedat de anamneza medicala, prin care se obtin date despre: varsta, sex, stare civila, conditii de viata si mediu, antecedente personale si heredo-colaterale, precum si date privind istoricul bolii.Este efectuat de medic si consta in palpare, percutie si auscultatie. Inspectia din pozitie ortostatica reprezinta practic examenul somatoscopic.3.Examenul radiologic completeaza sau precizeaza datele examenului clinic. Astfel, se pot depista aspecte morfologice si dimensionale legate de: forma, dimensiunile oaselor, raporturile articulare etc.4.Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora, prin calcularea unor indici specifici, se apreciaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice.. Utilizeaza repere antropometrice strict cutanate sau proiectii tegumentare ale unor elemente scheletale. Masuratorile antropometrice se sistematizeaza in:. dimensiuni longitudinale: inaltimea, bustul, capul, gatul, lungigimea membrelor inferioare, superioare, in ansamblu si pe segmente (coapsa, gamba, picior, brat, antebrat si palma);. dimensiuni (diametre) transversale: diametrul bitemporal, bizigomatic, anvergura, diametrul biacromial, toracic, biepicondiliar (femural si humeral), bistiloidian, bicret, bispinal, bitrohanterian, bimaleolar, latimea palmei, piciorului;. dimensiuni sagitale: diametrul anteroposterior al capului, toracelui, sacro-pubian;. dimensiuni circulare: perimetre ale capului, gatului, toracelui, abdomenului, bratului, antebratului, soldului, coapsei, genunchiului, gambei, gleznei, talia;. dimensiuni ale masei somatice: greutate si compozitie corporala;. determinarea plicilor;. date fiziometrice: forta dinamometrica a flexorilor mainii, umerilor si a extensorilor lombari ai trunchiului.Masuratorile antropometrice se efectueaza cu: taliometru (pentru inaltime, bust), banda metrica, compas, caliper, rigla gradata, echer.Determinarea plicilorDeterminarea plicilor se realizeaza pentru aprecierea compozitiei corporale.Plica include un dublu strat, al pielii si al tesutului adipos subcutanat, nu si muschiul.Plica se formeaza prin ciupire intre police si index; se strange ferm si se mentine pe tot parcursul masuratorii.Se masoara cu caliperul, plasat cu muchiile la lcm de police si index.Inrebari:1.Cum se face evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice?2.Ce apreciaza somatoscopia generala?3.Care sunt masuratorile antropometrice?PAGE 1