ieremia movilă
TRANSCRIPT
7/30/2019 Ieremia Movilă
http://slidepdf.com/reader/full/ieremia-movila 1/4
Ieremia Movilă
Ieremia Movilă
1595, august 25 (septembrie 5) – 1600, mai 8 (18);
1600, septembrie – +1606, iunie 30 (iulie 10)
Prin venirea boierului moldovean Ieremia Movilă în scaunul domnesc din Iaşi la fineleverii anului 1595 s-a pus temelia unei noi dinastii. Acţiunea realizată a fost privită de
puterile vecine ca o variantă de compromis. Schimbarea politică din Moldova îi
satisfăcea atît pe poloni, cît şi pe turci şi tătari, bucuroşi de detronarea lui Ştefan
Răzvan. În Polonia Ieremia Movilă era persoană cunoscută şi apreciată, căci, ceva mai înainte, îl însoţise în exil pe domnul Moldovei Petru Şchiopul de orientare filopolonă.
O instrucţiune papală din 2 ianuarie 1596 îl caracteriza astfel pe Ieremia Movilă: “…de neam crăiesc, preţuit pentru vitejia şi vrednicia sa, şi pentru nobleţea sângelui
său” [1].
Evenimentul produs în Ţara Moldovei din iniţiativa cancelarului polonez Jan Zamoyski,
adversarul Imperiului Habsburgic, a lovit direct оn interesele Casei de Austria şi alesateliţilor acesteia: Transilvania şi Ţara Românească. În persoana noului voievod
moldovean, împăratul Rudolf al II-lea, principele Sigismund Bathory şi domnul Mihai
Viteazul, nu mai vedeau un adept fidel al coaliţiei antiotomane la care Moldova se
aliniase încă din 1594 prin bunăvoinţa lui Aron Vodă. În aceste împrejurări, conciliind
partida turco-tătară cu cea polono-lituaniană şi, trăgându-l în ţeapă pe Răzvan Vodă,
îşi începea cariera domnească Ieremia Movilă. Noul voievod era pe de plin conştient
de responsabilitatea şi riscul pe care şi le asumase. Faptul rezultă şi dintr-un
document de epocă: “Din mila lui Dumnezeu atotputernic, nu suntem atвt de greoi la
înţelegerea şi cuget, scria Ieremia Movilă, ca să nu avem grije şi să nu gândim la
datoria şi cinstea noastră…” [2]. În timpul dinastiei movileştilor, pe care o întemeia la
1595 Ieremia Vodă, ţările române, dar în special Moldova, vor reveni în sfera de
influenţă a Poloniei. Marea boierime moldoveană se va ataşa polonilor din două
considerente. În primul rând, ea agrea tradiţia de guvernare din statul vecin, unde
puterea monarhului era limitată de prerogativele magnaţilor şi şleahtei. Apoi, în
persoana acestui rival creştin al turcilor, boierii moldoveni vedeau un protector al lor
în faţa Porţii.
În august 1595, Ieremia Movilă semna un act prin care se declara că Ţara Moldovei
devenea “unită pe vecie cu Polonia…, membră credincioasă şi inseparabilă a
Coroanei…” [3]. Voievodul îşi asuma obligaţia să contribuie la menţinerea păcii între
cei doi rivali: Imperiul Otoman şi Polonia. Diplomaţia celei din urmă a convins
demnitarii turci de oportunitatea schimbării produse, pentru ca spre finele aceluiaşian şi sultanul să-l recunoască pe Ieremia Vodă ca vasal al Sublimei Porţi. Peste trei
ani, în 1598, în ahd-name-ul suzeran, expediat curţii domneşti din Moldova se scria:
“…să fie vilaietul Moldovei în tot timpul vieţii sale, …iar când va muri, să fie acordat
fiului său” [4].
Ieremia Movilă menţinea cu abilitate echilibrul conciliator pe traseul polono-otoman,dar politica lui externă zădărnicea acţiunile lui Mihai Viteazul. După cucerirea
7/30/2019 Ieremia Movilă
http://slidepdf.com/reader/full/ieremia-movila 2/4
Transilvaniei (1599), acesta intenţiona să readucă şi Moldova în Liga Creştină. Încă în
1597 Mihai Vodă îi propunea lui Sigismund Bathory să-l detroneze pe Ieremia. Refuzulprincipelui nu l-a descurajat, iar pregătirile diplomatice în acest sens vor continua. De
fapt, relaţiile domnului moldovean cu cel muntean păreau a fi bune. Totuşi, pentrunimeni nu era un secret faptul că Ieremia Movilă dorea să-l vadă în scaunul Ţării
Româneşti pe fratele său Simion. Mihai Viteazul, devenit domn al Ţării Româneşti şi alArdealului primea un mesaj de la omologul său ieşean în care se arăta: “Bucuros
pentru această izbândă” [5]. În scrisoarea de răspuns Mihai Viteazul оi recomanda“prietenului iubitor” din Moldova: “să nu te potriveşti…, ci întotdeauna să fim şi să
locuim ca fraţii în prietenie” [6]. Erau, fireşte, amabilităţi diplomatice şi doar atât.
Simţindu-se în nesiguranţă la Iaşi, Ieremia Movilă îşi schimbă reşedinţa domnească la
Suceava [7]. Acolo fortifică zidurile vechii cetăţi, fiind astfel aproape şi de hotarul
moldo-polon. Bănuielile domnului moldovean erau оntemeiate, ele adeverindu-se mai
repede decât se aştepta Ieremia Movilă. După o rezistenţă, incapabilă să oprească
înaintarea lui Mihai Viteazul, Ieremia s-a retras la Hotin, iar de acolo în Polonia.
Pentru perioada mai-august 1600 la curtea domnească din Iaşi rămânea Mihai Vodă.El a fost primul dintre români care s-a intitulat “…Voievod, din mila lui Dumnezeu,
domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” [8].
Susţinut militar de Jan Zamoyski şi Stanislaw Zolkiewski, Ieremia Movilă, protejat şi
binecuvântat de otomani prin mesagerul Caraiman, se pregătea de revanşă. “De ar fi
uniţi împotriva duşmanilor, aceşti doi valahi (romani – n.n.) care se duşmănesc…” [9]
îşi asigurau independenţa, о raportau lui Rudolf al II-lea emisarii imperiali din Transilvania, meditând asupra raporturilor existente între Ieremia Vodă şi Mihai Vodă.
Deja la 4 septembrie 1600 cancelarul Zamoyski, cu un efectiv polono-cazac de circa24 000 de oşteni, trecea Nistrul, la 6 septembrie aflându-se în faţa Sucevei.
Contingentul lăsat de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia n-a ţinut pieptforţelor inamice. Ieremia Movilă era reînscăunat, iar Mihai Viteazul, în conjunctura
defavorabilă ce se crease, a renunţat la Moldova. Ceva mai tîrziu, în octombrie 1600,cu oaste poloneză, Ieremia Movilă îl scoate pe Mihai Viteazul şi din tronul muntenesc,
în folosul lui Simion Movilă. “După perirea lui Mihai Vodă (9 august 1601 – n.n.) – nota
cronicarul Miron Costin – n-au mai avut Ieremia Vodă nice o dodeială de nime…” [10].
El va fi loial Habsburgilor, informându-i în anul 1605 că Poarta îi ordonase să atace
Transilvania. Totodată, va avea linişte din partea tătarilor şi muntenilor.
Totuşi, restabilirea în domnie a lui Ieremia Movilă a costat scump Moldova. El îşi
asumase obligaţia să plătească anual coroanei poloneze o sumă de circa 30 000 de
zloţi. “Ţara este a polonilor, cetăţile ale păgânilor şi trebuie să dăm bir turcilor ca mai înainte…”, – scria cu amărăciune Nicolae Kirschner, orăşean din Baia [11]. Populaţia
Ţării Moldovei era indignată de nelegiuirile mercenarilor polonezi, rămaşi pentru
susţinerea domniilor propolone.
Totuşi, din punct de vedere economic şi cultural, situaţia Moldovei nu era pe atât dedramatică după cum s-ar părea. Ieremia Movilă a fost printre puţinii voievozi decedaţi
în scaunul domnesc, “de moarte bună”, iar nu în pribegie, mazilit sau şi mai rău –
7/30/2019 Ieremia Movilă
http://slidepdf.com/reader/full/ieremia-movila 3/4
decapitat în piaţa publică…” [12]. Anume în timpul lui s-a reanimat negoţul pe
drumul comercial Istanbul – Suceava – Lvov. Avea dreptate cancelarul polon JanZamoyski cînd, în 1595, îl prezenta nobilimii moldovene pe noul candidat pentru
domnie – Ieremia Movilă: “…boier din sângele vostru, un om cinstit şi de treabă…”[13]. Unii istorici consideră că domnia lui Ieremia Vodă a fost totuşi o epocă de regres
în istoria Moldovei…”, iar implicarea Poloniei a constituit doar “o epocă de cea maitristă amintire din istoria românească…” [14]. Sunt opinii exagerate căci, în afara
oricăror discuţii rămâne aportul lui pentru păstrarea stabilităţii politice în ţară şi, numai puţin important, pentru dezvoltarea armonioasă a culturii. Şcolile înfiinţate la
Cotnari şi Iaşi încă de Petru Şchiopul au fost luate sub protecţie domnească. Tineretulmoldovean pleca la studii la Cracovia, Lvov, Cameniţa, unde, în contextul civilizaţiei
latine şi est-europene studiau filozofie, istorie, artă.
În plan confesional, Ieremia Vodă s-a afirmat ca protector şi mare ctitor al Bisericii
Ortodoxe atât în spaţiul românesc cât şi peste hotarele lui. Solii moldoveni trimişi de
el la seimul polon erau instructaţi să ceară Poloniei catolice şi Lituaniei calvine
“ocrotirea religiei ortodoxe…, păstrarea credinţei ortodoxe a ruthenilor (ucrainenilor –n.n.)”[15]. Domnul trimitea la Lvov pe meşterul Pavel Rimleanul să înnoiască ctitoria
domnilor moldoveni din acea urbe poloneză – Biserica Adormirii. Mănăstirea Suceviţa
din nordul Moldovei, frumoasa şi originala capodoperă a artei româneşti este şi ea
ctitorie a lui Ieremia Movilă. Aceasta, cât şi alte locaşuri sfinte au fost îngrijite şi
tutelate de toţi Movileştii. S-au manifestat mai ales în acest sens nepoţii săi, Petru
Movilă, devenit în 1632 mitropolit de Kiev şi Miron Barnovschi-Movilă, domn al
Moldovei între 1626-1629 şi 1633. Totodată, bisericile şi mănăstirile, frăţia ortodoxă
din Polonia şi catolicii din ţară, au beneficiat cu toţii de danii şi donaţii băneşti. A fost
întemeiată Episcopia de Huşi, iar episcopul Bernardo Quirini îl lăuda pe vodă în faţa
Papei pentru grija ce o manifesta acesta faţă de biserica catolică.
În timpul domniei lui Ieremia Movilă, în Moldova se păstrau manuscrise inspirate din
surse bizantine, în special Tetraevanghelul Suceviţa-24. Aceste manuscrise au servitla geneza şcolii de miniaturistică de la mănăstirea Dragomirna în frunte cu luminatul
miniaturist Anastasie Crimca. Şcoala s-a manifestat plenar după moartea voievodului[16].
Viaţa privată a voievodului, a familiei şi rudelor sale a fost interesantă şi plină de
zbucium. Ieremia Movilă provenea dintr-un vechi şi influent neam de boieri. Bunicul
său Iaţco Hudici a fost membru оn sfatul domnesc al lui Ştefan cel Mare. Tatăl – Ion
Movilă – a fost căsătorit cu Maria, fiica lui Petru Rareş, nepoata marelui Ştefan.
Anume înrudirea cu Rareşii şi Lăpuşnenii au оncurajat aspiraţiile Movileştilor la tronul
ieşean. Mare logofăt la curtea lui Alexandru Lăpuşneanu, Ion Movilă şi-a pierdut viaţa în urma intrigilor de “palat”. Soţia acestuia, mama viitorilor domni, a decedat după
1614 în Polonia, anterior fiind găzduită de Regia Wisniowiecki, o nepoată de-a sa.
Ieremia Movilă a avut trei fraţi: Gheorghe – devenit mitropolit, Toader – devenit
postelnic, şi Simion – devenit domn. Surorile lui: Scheauca şi Greaca s-au căsătorit cu
boieri pământeni, iar Mariana – a devenit soţia nobilului polon Isaia Herbut.
7/30/2019 Ieremia Movilă
http://slidepdf.com/reader/full/ieremia-movila 4/4
Ieremia a cunoscut devreme dregătoriile domneşti. Sub Iancu Sasul (1579-1582) el a
fost paharnic, în timpul lui Petru Şchiopul va deveni vornic. Între 1591-1595 IeremiaMovilă s-a aflat оn Polonia. Acolo s-a căsătorit (1591) cu Elizabeta Csomortany, o
descendentă din nobili maghiari ardeleni, cu care a avut o familie numeroasă. Cei treifii: Constantin, Alexandru şi Bogdan vor lupta pentru scaunul ţării cu verişorii lor – fiii
lui Simion Movilă18. Fiicele: Chiajna, Ecaterina, Maria şi Ana se vor căsători cumagnaţi din Polonia, cu excepţia ultimei, care a murit de tânără. În anul 1593 Ieremia
Movilă primeşte diploma de cetăţean al Poloniei.Una dintre fiicele voievodului – Chiajna – a fost rebotezată, după căsătorie Regina. În
1603 ea a devenit soţia nobilului Mihail Wisniowiecki, ca mai apoi să devină bunicaregelui polon Mihail Korybut Wisniowiecki (1669-1673) [17].
Ieremia Vodă s-a stins din viaţă în iulie 1606, lăsând ca domn, aşa cum îi făgăduise şi
Poarta, pe fiul său Constantin. Boierii, însă, le-au cerut otomanilor ca voievod pe
Simion Movilă, sub pretextul că fiul răposatului vasal era prea tânăr.
1. Xenopol, A.D. Istoria românilor din Dacia Traiană. Ed. a IV-a, vol. III, Bucureşti,
1988, p. 394.2. Panaitescu, P.P. Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul. Bucureşti, 1936,
p. 144.
3. Hurmuzaki, E. Documente, Vol. III-I, p. 485; Vol. XII, p. 99.
4. Mehmed, M. Documente turceşti privind istoria României, Vol. I. Bucureşti, 1976, p.
143.
5. Panaitescu, P. P. Documente, p. 96.6. Ibidem, p. 97-98.
7. “Il signor Geremia Moghila, nobile polono, che dimorava nella citta di Succhiaviametropoli”. (Hurmuzaki, E. Documente, Vol. III-I, p. 545).
8. Giurescu, C.C. Istoria Romвnilor. Vol. II-I, Bucureşti 1937, p. 268.9. Hurmuzaki, E. Documente, Vol. XII, p. 375.
10. Costin, M. Op. cit., p. 24.11. Citat după: Giurescu, C. C. Op. cit., p. 234.
12. Ibidem, p. 236.13. Hurmuzaki, E. Documente, Vol. III, p. 256.
14. Giurescu, C.C. Op. cit., p. 235 şi Sârbu, I. Relaţiile externe ale lui Matei VodăBasarab 1632-1654 / Cu privire la istoria Orientului European. Timişoara, 1992, p. 34.
15. Panaitescu, P. P. Documente, p. 44 şi p. 102-104.16. Dragnev, Emil. O capodoperă a miniaturii din Moldova medievală.
Tetraevanghelul de la Elizavetgrad şi manuscrisele grupului Parisinus graecus 74.
Chişinău, Civitas, 2004.17. Vezi: Zabolotnaia, Lilia. Raporturile dinastice şi rolul “diplomaţiei de mariaj” înrelaţiile moldo-polone în a doua jumătate a sec. al XIV-lea – mijlocul sec. al XVII-lea.
Chişinău, 2004, p. 86.Sursă: Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005, p.150-153.