idei in dialog, sept 2008

Revist` lunar`de cultura ideilor

editat` deAcademia Ca]avencu

Anul IV Num`rul 9 (48)SEPTEMBRIE 2008

4,9 lei

DirectorH.-R. Patapievici

„Fiecare timp viitor, fiecare

propozi]ie condi]ional`

e o revolt` împotriva

tiraniei oarbe a organicului.”

George Steiner

Alexandr Soljeni]în: linia din`untru Roger Scruton

Alexandr Soljeni]în: linia din`untru Roger Scruton

Rusism [i rasismTraian Ungureanu

Rusism [i rasismTraian Ungureanu

TritonuriGeorge Steiner

TritonuriGeorge Steiner

I D E I \ N D I A L O GA n u l I V N U M ~ R U L N O U ~ ( P A T R U Z E C I { I O P T ) h S E P T E M B R I E 2 0 0 8

Muzeul de cremeneCum s ̀restabile[ti prestigiul Tradi]iei, dac ̀ea e atât de fragil̀ în fa]a câte unui iconoclast capabil s ̀ra]ioneze cu sânge rece, în perspectiva „r`sturn`rii tuturor valorilor‘‘? E nu doar o înfrângere intelectual̀ , ci o adev`rat ̀catastrof̀ în r`zboiul cu propria suferin] .̀ Faptul c ̀durerea nu ajut ̀la nimic, c ̀Marele Adev`r r`mâne, cinic [i inabordabil, indiferent la zbaterile bietului individ e una din lec]iile cele mai crude pe care le poate primi un om.

h MIRCEA MIH~IE{ PAG. 52

Revist` lunar` de cultura ideilor editat` de Academia Ca]avencu. Apare în prima miercuri a fiec`rei luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu este o revist` bucure[tean`.

Caracterele cu care este scris acronimul ID au fost desenate de Albrecht Dürer în ultimul an

al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ultima parte a lucr`rii sale Vier Bücher von menschlicher Proportion.

Acesta este num`rul lunii septembrie 2008 [i este distribuit \ncep\nd cu 3 septembrie. Are 56 de pagini.

Lucrarea de pe co pert` apar]ine lui Devis Grebu.

Toate desenele acestui num`r au fost realizate de Devis Grebu, cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, a lui Nistor Coita.

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN:

REDAC}IA

DIRECTOR: H.-R. PatapieviciREDACTOR-{EF: George [email protected]: Alexandru [email protected]~: Radu Dobând`DTP: Florin Iaru, Virgil Mercean

SECRETARIAT {I ABONAMENTE:Elena Gogo] [email protected] V|NZ~RI PUBLICITATE: Miruna Toma (sales manager)[email protected]: 311 40 61; fax: 311 40 63DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SAPRODUC}IE: Gabriel [email protected]

DIRECTOR DISTRIBU}IE: Alexandru Miri[tea318 55 31; 318 55 [email protected]`rit la TipografiaRomânia Liber`

EDITOR: SC Ca]avencu SA

DIRECTOR DIVIZIA QUALITY MEDIA:Mihnea Vasiliu

Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4, sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3696 www.ideiindialog. ro

Hristofor, sfântul cu chip de mielDoze[ti, Vâlcea, Biserica Sfântul Nicolae, august 2000. O siluet` longilin` se expune nedumeririi noastre. Privirea coboar` dinspre fruntea acoperit` de [uvi]e brune c`tre obrazul ce se încheie, nea[teptat, cu un bot de miel.

Delictul de „denigrare a comunit`]ii‘‘A[ dori s ̀critic în acest articol o convingere a timpurilor noastre care pare a fi devenit opinia [i dominant`, [i obligatorie a discursului public considerat civilizat. Este vorba de convingerea c ̀nu trebuie s ̀îi judec`m pe al]ii, c` valorile comunit`]ilor nu pot fi criticate, iar respingerea unor valori împ`rt`[ite de mai mul]i oameni ar constitui fie un atentat la convie]uirea pa[nic`, fie o form ̀de rasism [i, deci, ar trebui tratat` ca delict.h H.-R. PATAPIEVICI PAG. 54

Strania ospitalitateGesturile ospitaliere nu sunt necondi]ionate. Institu]ia ospitalit`]ii oblig`. Iar ospitalitatea nu este absolut`, c`ci ea îl oblig` a cere oaspetelui s` ofere, s` d`ruiasc`, s` î[i dea cuvântul sau chiar identitatea. S` promit` c` nu va aduce daune.

h ANDREI G~IT~NARU PAG. 26

h SILVIA MARIN-BARUTCIEFF PAG. 32

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Carlos Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003 [i Jil]ul vulturului, 2004.Constantin B`l`[oiu Licen]iat în teologie [i [tiin]e politice.Ramona Coman Asistent în [tiin]` politic` la Université libre de Bruxelles. Ultima carte publicat` (coeditor împreun` cu Jean-Michel De Waele): Judicial Reforms in Central and Eastern European Countries, 2007.Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte pu blicat`: Convorbiri cu Octavian Paler, 2007.Mircea A. Diaconu Critic [i istoric literar. Ultima carte publicat`: Calistrat Hoga[. Eseu monografic, 2007.Marina Dumitrescu Ziarist [i publicist. Ultima carte publicat`: C`l`torind în marea interioar`, 2006.Andrei Gìt`naru Doctorand la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucure[ti.Bogdan Iva[cu Doctor în istorie al Universit`]ii „Babe[-

Bolyai‘‘, Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`: Na[terea unei noi elite: Transilvania (1945-1953), 2008.Cristian Luca Doctor în istorie, pred` la Facultatea de Istorie [i Filosofie a Universit`]ii „Dun`rea de Jos‘‘ din Gala]i. Ultima carte publicat`: }`rile Române [i Vene]ia în secolul al XVII-lea, Bucure[ti, 2007.Silvia Marin-Barutcieff Predå la Facultatea de Litere.Dan C. Mihìlescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ul ti ma carte publicat`: Literatura român` \n postceau[ism III, 2007.Mircea Mihìe[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`: Metafizica detectivului Marlowe, 2008. Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din Lon-dra. Ultima carte publicat`: Bufni]a din d`râm`turi. Insom-nii teologice în România post-comunist`, 2008.Ovidiu Olar Este doctorand EHESS – Paris [i fellow New Europe College. Ultima carte publicat`: R`zbunare împo-

triva tiranilor. Teoria politic` a protestantismului francez, 2007.H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre idei & blocaje, 2007.Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii europene la Universitatea „Babe[-Bolyai“ Cluj. Ultima carte publicat`: Istorii intersectate, 2007.Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist.Roger Scruton Filozof, scriitor, profesor la Institutul de {tiin]e Psihologice din Washington. Ultimele c`r]i traduse în limba român`: Vestul [i restul, 2004, Kant, 2006, Spino-za, 2006 (reeditåri).Mihail Radu Solcan Profesor la Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Introducere în filosofia min]ii din perspectiva [tiin]ei cogni]iei, 2000.Apostol Stan Cercet`tor [tiin]ific principal, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Ultima carte publicat`: Revolu]ia român` v`zut` din strad`: decembrie

1989 - iunie 1990, 2007.George Steiner Scriitor, filozof. Ultimele c`r]i traduse în limba român`: Errata. O autobiografie, 2008, Moartea tragediei, 2008. Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De ce vedem filme, 2006.Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la University of Maryland. Ultimele c`r]i publicate: Stalinism pentru eternitate – O istorie politic` a comunismului româ-nesc; Refuzul de a uita, 2007.Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic, cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Încotro duce istoria României, 2008.

3 h TRAIAN UNGUREANU

Rusism [i rasism5 h ALEX. LEO {ERBAN & CRISTINA CORCIOVESCU

Ierusalimul cinefilizat7 h DAN C. MIH~ILESCU

Cu sfial`, pe becuri c`lcând11 h DANIEL CRISTEA-ENACHE

Întâmpl`ri în irealitatea imediat` (II)13 h ROGER SCRUTON

Alexandr Soljeni]în: linia dinùntru14 h GEORGE STEINER

Tritonuri. Cele trei limbaje ale omului18 h MIRCEA A. DIACONU

Spiritul critic în 198921 h MIHAIL NEAM}U

Baruch Spinoza [i r`d`cinile teologiei politice moderne (II)

24 h CONSTANTIN B~L~{OIU

Birocra]ie [i capitalism în teoria lui Mises (I)30 h HORA}IU PEPINE

Criza [colii [i politica delicate]ii31 h HORIA BARNA

Europa nu are vacan]`35 h OVIDIU OLAR

Ortodoxie [i politic` (II)37 h BOGDAN IVA{CU

Mimetismul totalitar40 h APOSTOL STAN

Comunismul. De la panaceu la teroare42 h POEM

44 h CRISTIAN LUCA

ISI [i [tiin]ele umaniste45 h MARINA DUMITRESCU

Cavaler în postmodernitate47 h RAMONA COMAN

Barometrele democra]iei48 h OVIDIU PECICAN

Ceasul bilan]ului50 h MIHAIL RADU SOLCAN

Despre cer[etorie51 h VLADIMIR TISM~NEANU

Înving`tori sau învin[i?

SCRIU |N ACEST NUM~R

este o marc` a grupului

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 3

„Lumea a revenit la normal!‘‘ – exclam`, înc` din prima pagin` a ultimei lui c`r]i, Robert Kagan (Reîntoarcerea istoriei [i sfîr[itul iluziilor – Knopf, 2008). Hiper-concluzia lui Kagan a pornit la drum, acum cîteva luni bune, cu viteza [i zgomotul narcisiac care înso]esc, de regul`, petardele retorice romantice. Înc` o sentin]` grandilocvent` propunea, ner`bd`tor, aproape nevrotic, simplificarea radical` a istoriei [i insista, cu o pulsiune reac]ionar`, asupra realit`]ii ca sum` a violen]ei politice de stat. Lumea descris` de Kagan n-a încetat s` respecte [i s` urmeze un regulament istoric de ferocitate aproape biologic`. R`zboaiele, amenin]area cu violen]a, regia instinctual` a ideologiilor sau simpla nevoie de prad` [i domina]ie continu` s` pun` în mi[care ceasul istoriei – constat` Kagan sau, mai degrab`, îndr`zne[te s` prevad`. C`ci, la ora acestor observa]ii, [ocul georgian era, înc`, departe. Îns` nu suficient de departe.

Apoi, faptele

Apoi, faptele. Între 7 [i 8 august 2008, trupele armatei ruse au invadat Georgia, sub un pretext de extrac]ie clasic-sovietic`. Statul independent georgian a fost rostogolit la marginea inexisten]ei. În paralel, la Moscova, centrul politic dominat de Vladimir Putin, autocratul mascat în prim-ministru, s-a lansat într-un nega]ionism total, distrugînd lucid [i rapid fabula conven]ional` a politicii de principiu. În mai pu]in de o s`pt`mîn`, tot ce [tiam, sau mai degrab` speram, despre ordinea nou` [i inatacabil` a lumii post-sovietice, tot confortul legalist [i toat` splendoarea moral` a diplomatismului occidental erau dejucate, defìmate [i violate public de o realitate f`r` rival sau antidot: brutalitatea afi[at` [i programatic`. „Facem ce vrem‘‘ [i „sînte]i un cor de palavragii‘‘ deveneau singurele [i ultimele adev`ruri ale istoriei reale. Un secol [i mai bine de liberalism [i speran]` umanitar` occidental` erau, demonstrabil, declarate inepte de violen]a de stat nep`s`toare a Rusiei. Mai mult, prima reac]ie a Occidentului n-a f`cut decît s` adauge la concluzia dup` care nesim]irea [i cinismul imperial rus sînt forme cî[tig`toare de ac]iune istoric`. Georgia a aflat în cîteva ore c` e singur`. Europa s-a dat la o parte [i a consim]it sprinten, aproape entuziast, s` participe la [edin]a de vandalism rus. Nicolas Sarkozy, energic [i mereu sensibil la iluzia activismului eficient, [i-a întrerupt vacan]a pe Riviera francez` [i s-a prezentat la Moscova, unde a redactat, sub dictare, un acord de pace monstruos. Peticul de hîrtie care stabile[te, în [ase puncte, dezmembrarea [i trecerea de facto a statului georgian sub tutel` militar` rus`, a fost plimbat, apoi, de Sarkozy, cu o frenezie de cruciat pacifist bronzat, între Moscova [i Tbilisi, pîn` cînd pre[edintele Saaka[vili a semnat, covîr[it de insisten]a cu care Europa îi recomanda „pacea, acum‘‘. Distribu]ia n-ar fi fost complet` f`r` apari]ia cancelarului german Angela Merkel, ca de obicei, de o utilitate punctual`, în fa]a celui mai mic semn de la Moscova. T`cut`, lipsit` de idei [i înc`rc`tur`, Merkel a conchis neîntîrziat c` planul de pace e o victorie a diploma]iei ra]ionale asupra blestematei dezordini caucaziene. În subtext, trona, ca un narcotic binevenit, ideea dup` care voca]ia politic`

suveran` a Georgiei nu e nimic mai mult decît o form` de tribalism nesuferit, un am`nunt rebel [i primitiv care trebuie ponderat sau chiar eliminat, spre binele comun al Caucazului, devenit, brusc, o pung` colectoare la sud de pîntecul Rusiei. Peticul de hîrtie agitat de Sarkozy [i Merkel, în conferin]e de pres` solemne [i umede de satisfac]ia triumfului diplomatic, a fost contrasemnat de secretarul american de stat Condoleezza Rice [i prezentat în mediile de informare occidentale pe post de compromis superior între exasperarea legitim` a Rusiei [i na]ionalismul primitiv al statelor post-sovietice.

Cosmologia sovietic` guverneaz` tarlaua

Georgia e cap de list` în aceast` colec]ie de exalta]i [i impruden]i, dar nu trebuie uitat c` înalta principialitate a politicii externe UE a plasat, rînd pe rînd, în aceea[i secven]`: [i atitudinea fundamentalistului Lech Kaczynski, pre[edintele polonez demonizat sub toate acuza]iile liberalismului militant, [i „fixa]ia‘‘ anti-rus` a pre[edin]ilor de state baltice, [i „aventurismul‘‘ american al pre[edintelui B`sescu, alt vocalist strident, incapabil s` în]eleag` subtilit`]ile homeopatice ale negociatorismului european. Dup` o s`pt`mîn`, în care blindatele ruse[ti au cur`]at Georgia de instala]ii militare, au distrus cìle de comunica]ie cu porturile de la Marea Neagr`, au rupt popula]ia [i economia georgian` de leg`turile cu Vestul [i s-au fixat la 50 de kilometri de Tbilisi, toat` lumea, mai pu]in nerezonabilii pre[edin]i ai Georgiei, Poloniei, Ucrainei [i statelor baltice, a conchis satisf`cut` c` a[a arat` pacea. Acordul semnat sub presiune de Saaka[vili [i cu zîmbetul pe buze de Dmitri Medvedev, p`pu[a ventriloc` manevrat` de Putin, a devenit noua constitu]ie de facto a statului georgian sub ocupa]ie rus`. Violen]a de stat rus` a fost acceptat` [i legitimat`. 50 de ani de discurs democratic occidental se încheie, astfel, cu o capitulare deghizat` savant în fa]a realismului violent rus. Un stat independent poate fi invadat,

subjugat [i divizat de un stat agresor. Modificarea frontierelor nu e admis` sau recunoscut` în drept, dar e posibil` [i poate r`mîne nesanc]ionat` în fapt. Garan]iile implicite sau explicite de securitate oferite de UE [i de NATO, precum [i platforma moral` pe care a fost plasat` noua istorie a Estului european au devenit în doar cîteva zile ipoteze relative. Proiec]ie verbal` [i discurs fictiv. Suprastructur` teoretic` dezmin]it` de practica f`r` recurs a violen]ei. Mesajul a p`truns cu for]a unui meteorit în memoria istoric` a estului: himera lag`rului socialist a reap`rut credibil, sub forma noii sfere de interese ruse[ti din a[a-numita „strìn`tate apropiat`‘‘. Raporturile de facto ale cosmologiei sovietice sînt intacte. Rusia nu va tolera state cu adev`rat suverane [i democratice pe „tarlaua‘‘ ei. Unde „tarla‘‘ e jum`tatea est-european`, blocat` [i desfigurat` istorice[te de ocupa]ia sovietic`, la sfîr[itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Întreg traiectul postbelic al Estului a fost, astfel, reformulat [i r`sturnat. Perioada defunct` a comunismului a reînceput, incredibil, s` dea semne de via]` sau m`car s` î[i afirme, poten]ial, capacitatea de regenerare. În schimb, cota noii epoci de democra]ie post-comunist` s-a devalorizat amenin]`tor, pîn` la rangul de „interval‘‘. Întreg scenariul european post-comunist a fost zguduit [i pus în dubiu. Dup` 7–8 august 2008, ordinea de drept european` a luat forma neclar` [i lipsa de substan]` a visului curmat de reîntoarcerea dur` la realitate. Supozi]ia global` a lumii de ordine [i consecven]` democratic`, enormul deziderat liberal al unei umanit`]i apte de cooperare [i conduit` armonic` au fost dislocate de vechea în]elepciune de fier a istoriei ca fruct sfrijit al violen]ei de stat. Suprema]ia omului istoric [i limitele omului ra]ional reintrau în discu]ie, cu argumente ce nu mai puteau fi negate sau ignorate. Lumea se întorcea la normalitate [i, într-o parantez` teoretic` minor` dar semnificativ`, îi d`dea dreptate lui Robert Kaplan. Numai c` mica victorie de interpretare a istoricului american continu` cu o întrebare extrem de complicat`: dac`, a[a cum b`nuiesc Robert Kaplan [i, al`turi de el, al]i adep]i ai istoricit`]ii istoriei, lumea s-a întors la logica primar`, unde se aflase ea pîn` atunci? Care erau ideile [i iluziile care au împiedicat-o atît de conving`tor s` re]in` lec]ia ireductibil` a istoriei?

Doamna R. recunoa[te binele la But\rki

Foarte pe scurt spus, lumea occidental` se afla în vacan]`. Sau, mai bine zis, în spa]iul de relaxare [i optimism iluzoriu creat de presupunerea c` istoria a luat sfîr[it. Tema e enorm` [i numai pasul scurt al gîndirii jurnalistice care pozeaz` ast`zi în analiz` filozofico-istoric` a creat impresia c` suspendarea istoriei e un reflex recent, o priz` de triumfalism conceput` [i sistematizat` de un autor [i de ideile lui, la sfîr[itul „r`zboiului rece‘‘. Într-adev`r, majoritatea comentatorilor care par s` recalculeze acum, împin[i de la spate de ghiontul rusesc, se întorc la Francis Fukuyama [i reneag` energic ideile puse în circula]ie (în 1989) de faimosul articol pe tema „sfîr[itului istoriei‘‘ [i, mai apoi, de ecranizarea acestuia, la nivel de volum, în

Rusism [i rasismDe ce ]ine istoria s` se repete

AC

TU

AL

IT

AT

EA

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 20084bestsellerul Sfîr[itul istoriei [i ultimul om (1992). E ceva în aceast` observa]ie, dar optimismul generos [i naiv al ideilor lui Fukuyama nu poate explica îndeajuns un fenomen pe care autorul „sfîr[itului istoriei‘‘ l-a g`sit constituit [i n-a f`cut decît s` îl subtitreze, într-o formul` simultan academic` [i accesibil` unui public dornic s`-[i vad` dorin]ele [i fantasmele morale confirmate de realitatea istoric`. Fukuyama, transformat, acum, din heraldul celebrat al noii ere de convergen]` liberalist` în martor incompetent al istoriei reale, nu e inventatorul, ci doar teoreticianul unei atitudini pe care societ`]ile occidentale au dezvoltat-o [i repetat-o în aproape toate momentele de contact cu „misterul oriental‘‘, în genere cu formele de gîndire [i ac]iune istoric` ale lumii de op]iune non-liberal`. Asta înseamn`, de pild`, c` optimismul [i naivitatea imputate, acum, lui Fukuyama sînt u[or de reperat în comportamentul etic american [i vest-european al anilor premerg`tori neo-sovietismului lansat de Vladimir Putin. Cu alte cuvinte, a existat, cu mult înainte de teoria pacific` [i oniric` lansat` de Fukuyama, o pulsiune moral` occidental` care a declarat sau a presupus „sfîr[itul istoriei‘‘ [i a fost structural incapabil` s`-[i imagineze prezen]a [i rezisten]a unor moduri existen]iale diferite, dac` nu ostile. Acest gen de încredere în unicitatea principiului umanitar-liberal [i aceast` nega]ie implicit` a rùlui [i a diferen]ei dau una din cele mai halucinante scene ale prozei lui Alexandr Soljeni]în, un scriitor venerat [i apoi casat în Occident. Rezumatul credulit`]ii, neputin]ei perceptive [i al setei de autoconfirmare etic` ale Occidentului se g`sesc perfect încapsulate în cîteva din tablourile marelui roman Primul cerc (1968). Un lot de de]inu]i e transferat de la Moscova într-un lag`r la cercul polar. Ma[ina care îi scoate din Moscova e marcat` vizibil cu inscrip]ia „Carne‘‘, format mare, în patru limbi. Un francez, corespondent strìn acreditat în Rusia, se gr`be[te s` trimit` acas` o depe[` în care descrie re]eaua exemplar` de aprovizionare a ora[ului [i ma[inile curate [i rapide care duc [i aduc alimente f`r` întîrziere. În alt` scen` (Capitolul 54), de]inu]ii din faimoasa închisoare But\rki sînt pe nea[teptate sco[i din celule, ra[i, tun[i, trimi[i la du[uri de cea mai bun` calitate, hr`ni]i cu cele mai variate [i bine g`tite feluri, îmbr`ca]i în costume civile decente [i apoi transfera]i în celule largi, proasp`t vopsite [i luminoase. Dup` cîteva ore, sose[te, înso]it` de conducerea închisorii, Doamna R., o americanc` aflat` în misiune caritabil` [i ner`bd`toare s` afle „adev`rul‘‘ despre închisorile ruse[ti. Doamna R. e covîr[it` de umanismul penal sovietic [i afl` de la unul din comandan]i c` în închisoare nu se afl` de]inu]i politici [i c` prizonierii sînt fo[ti criminali de r`zboi nazi[ti care nu vor fi executa]i sau b`tu]i, ci recupera]i treptat. Doamna R. e convins` [i î[i încheie vizita într-o stare de beatitudine moral`; a[adar, binele exist` [i e universal, iar sovieticii nu sînt o excep]ie, ci doar o variant` particular`, o deriva]ie colorat` local, a marii aspira]ii colective spre bine.

Prezum]ia de mîntuire

Doamna R. e foarte probabil Eleanor Roosevelt, so]ia pre[edintelui american, iar intui]ia lui Soljeni]în e valid`, în termenii cei mai preci[i, la 40 de ani de la apari]ia c`r]ii (evident, în Occident, nu acas`, unde Soljeni]în era, deja, veteran al Gulagului [i scriitor interzis). Angelismul activ al Dnei R. e întruchiparea unui sentiment istoric vast [i persistent. Îl reg`sim, prezidînd, în anii 1989–1991, cînd universul comunist se declar` disp`rut, iar Occidentul reac]ioneaz` proclamînd „sfîr[itul istoriei‘‘. Ce a sc`pat mult` vreme din în]elegerea acestui moment crucial [i în[el`tor e cealalt` reac]ie occidental`. Nu declara]ia care stabilea încheierea miraculoas` a tensiunilor istorice [i absorb]ia complet` a ostilit`]ii, ci transformarea lor într-un cadru perceptual formidabil. Astfel, toat` perioada urm`toare „pr`bu[irii‘‘ URSS a fost diminuat` [i reglat` politic de o uria[` prezum]ie de mîntuire. În mod esen]ial, aceast` ipotez`

afirma [i garanta, f`r` s` o explice în mod serios, transformarea comunismului sovietic (sau a variantei sale române[ti) într-un pat germinativ democratic. Trauma comunist`, descris` devastator de Soljeni]în, descifrat` în toat` inumanitatea ei de Varlam {alamov [i teoretizat` precis de un Richard Pipes sau Martin Malia, disp`rea f`r` urm` [i urm`ri, resorbit`, aten]ie!, nu de noua realitate politic` [i juridic` a unei Rusii (sau Românii) convertite, ci de insisten]a etic` a unui Occident care voia s` cread` [i s` î[i vad` confirmat` credin]a. La mijloc e un sentiment complex, un joc psihologic complicat, în care persoana sau societatea care dore[te se r`spl`te[te, se autogratific` [i î[i acord`, astfel, un nimb [i un statut care confirm` densitatea moral` superioar` a purt`torului. Acest mecanism, vizibil în cruciadele tematice ale profesioni[tilor carit`]ii, regleaz`, de asemenea, politica de stat [i a ajuns, mai cu seam` dup` 1990, s` dicteze complet deciziile executive ale administra]iilor na]ionale. E sentimentul care a scos de pe agenda public` permis` no]iunea de adversar sau de stat ostil [i oblig` guvernele s` formuleze exclusiv planuri de ac]iune în care exist` numai parteneri reali sau poten]iali. Tocmai aceast` mantr` pozitiv` a fost speculat` [i apoi decartat` de o Rusie care s-a l`sat redescoperit`, pîn` în clipa în care a decis c` poate trece la [antajarea marilor investitori strìni (povestea companiilor Schell [i B.P.) [i, acum, la mutilarea Georgiei. Sau de o Românie care a mimat euroconformismul, a fost admis` în UE, dup` care a trecut f`r` întîrziere la anihilarea de facto a justi]iei. {ocul acestor reac]ii de mare duritate [i cinism ale presupu[ilor mîntui]i a for]at o reevaluare [i a silit numero[i comentatori occidentali s` declare sfîr[itul „sfîr[itului istoriei‘‘. În definitiv, istoria continu` [i nu s-a ab`tut vreodat` de la vechile ei obiceiuri. Numai c` noua diagnoz` alc`tuit` în prip` sub presiunea invaziei ruse[ti din Georgia nu e neap`rat o ruptur` cu iluziile fundamentale ale epocii imediat anterioare. Reac]ia analitic` a comentatorilor de vîrf occidentali e, cu siguran]`, un pas înainte, dar nu pasul care scoate în]elegerea fenomenului rus din încercuirea vechilor prejudec`]i analitice. Într-adev`r, comentatorii occidentali redescoper` rolul istoriei, dar o fac doar pentru a întîlni secolul XIX. C`ci principala concluzie a celor ce anun]`, acum, reîntoarcerea istoriei, de la Robert Kaplan la Joseph Joffe, spune c` am coborît, condu[i de ac]iunile geopolitice ale Rusiei, la politica [i istoria secolului al XIX-lea. În plin` epoc` de „power politics‘‘, adic` în acel tabinet napoleoniano-]aristo-habsburgic de for]e, frontiere [i sfere de influen]` practicat de imperiile europene pîn` la primul r`zboi mondial. Istoria curent` devine, astfel, istorie precontemporan` [i î[i g`se[te o explica]ie în num`rul unui secol [i în numele unui (imperial)ism. Cît de mult ne apropie acest diagnostic de adev`r?

Destul de mult, dar nu îndeajuns. Într-adev`r, ac]iunile brutale ale Rusiei [i preten]ia de control asupra spa]iului est-european nu sînt noi. Ele reiau, ast`zi, obiectivele [i mijloacele politicii ]ariste în Europa secolului al XIX-lea. La fel de adev`rat, jocul jugular [i promovarea violent` a intereselor ruse[ti în sfere de influen]` decupate cu harta în fa]` amintesc izbitor de politica secolului al XIX-lea. Îns` analizele care echivaleaz` putinismul cu imperialismul ]arist opereaz` superficial, nu p`trund în esen]a acestui gen de raportare la independen]a altor na]iuni [i fac un cadou, înc` un cadou, „misterului rus‘‘. Altfel spus, acest gen de analiz` rateaz` tocmai pentru c`, dup` ce remarc` similitudinile de comportament ale Rusiei în dou` epoci istorice distincte, nu î[i pune întrebarea obligatorie: de ce anume repet` Rusia acest gen de comportament? Limitîndu-se la constatarea c` „istoria se repet`‘‘ [i luînd aceast` observa]ie drept cauz` [i efect, analizele de acest gen nu au nici o [ans` s` explice de ce anume ]ine istoria s` se repete. E Rusia lui Putin (trecem peste Medvedev, ventrilocul a[ezat în fruntea statului), pur [i simplu, un copist în cerneal` petrolier` al grandorii imperiale ]ariste? Iar dac` da, de ce

reu[e[te atît de bine copia? Rezultatul investiga]iilor care semnaleaz` revenirea la secolul XIX e un produs istorist limitat. El ne spune doar c` istoria a revenit pentru c` a[a face istoria: revine, e permanent` [i inalterabil`. Ce nu ne poate spune aceast` interpretare ]ine tocmai de elemente supraistorice, de zona psiho-mental`, de elementele abisale ale civiliza]iilor, adic` exact de acea zon` pe care lectura occidental` ezit` în continuare s` o abordeze, timorat` de obscurit`]ile ne[tiin]ifice ale acestei abord`ri [i de frica de incorectitudine politic`. În fond, elementul care d` continuitate politicii ruse[ti din secolul al XIX-lea pîn` în ora invaziei armate în Georgia nu poate fi o grip` istoric` retroactiv`, ci o constant` foarte activ`. Neo-imperialismul lui Putin nu colec]ioneaz` referin]e [i modele, ci le continu`, des`vîr[indu-le. Nimic nu poate sec]iona sau întrerupe continuumul imperial rus care reclam`, f`r` întrerupere, de 200 de ani teritorii na]ionale [i culturale. Culturale?

Secolul XIX e insuficient

Presiunea rus` n-a fost niciodat` un anexionism clasic. Spre deosebire de alte imperialisme, expansiunea rus` are loc în numele unei anume filozofii na]ionale supreme. Rusia practic` imperialismul, dar urm`re[te rusismul ([i cu atît mai penibil` e performan]a „studiile coloniale‘‘ occidentale care ignor` Rusia [i rusismul, cele mai grave [i extinse cazuri de colonialism cunoscute în istorie). Rusismul nu e simpla ocupa]ie, înso]it` de jaf [i impozi]ie politic`. Rusismul e rasismul care mice[te deopotriv` polonezi turbulen]i, declaseaz` gruzini [i ceceni, vede în români un neam imprecis [i inferior, îi refuz` existen]ial pe ucraineni, face din baltici popoare f`r` rost [i consider` c` toate aceste neamuri întîmpl`toare sînt rusificabile. Atît de înr`d`cinat` e aceast` convingere ultim` în rolul istoric mesianic [i în obliga]ia aproape divin` a expansiunii prin rusificare, încît formele politice au o importan]` minor`. Asta îl explic` [i pe Dostoievski, geniul spiritual care n-a încetat vreodat` s` fie un mistic al rusismului, [i pe Soljeni]în, titanul anticomunist de viziune pro-rusist`. C`ci Soljeni]în, autorul unei gigantice opere de con[tiin]`, a fost [i a sfîr[it m`rturisitor al rusismului. Postum, Soljeni]în pare din ce în ce mai mult omul care a distrus [ansa de expansiune a comunismului în lumea extra-sovietic`, iar asta înseamn` c` Soljeni]în a lovit mortal euro-comunismul, dar nu a reu[it s` provoace divor]ul societ`]ii ruse de etimonul comunist. Mai bine spus, de acel amestec de eroism, masochism, violen]`, spiritualism, colectivism [i robie consim]it` pe care ru[ii îl practic` [i divinizeaz`, cu adîncime existen]ial`. Comunismul însu[i nu a putut [i, de fapt, nici n-a încercat în mod serios s` contrazic` acest curent profund, ci, mai degrab`, l-a des`vîr[it în forme de umilin]`, violen]` [i grandoare f`r` precedent. De la hecatomba stalinist` la brejnevismul care l-a exilat cu for]a pe Soljeni]în, ru[ii au venerat neîntrerupt rusismul. Ultimul interviu acordat în Occident (cotidianului britanic The Independent, în vara lui 2007) de Alexandr Soljeni]în con]ine cîteva m`rturisiri halucinante. Soljeni]în vorbe[te despre „ingratitudinea european`‘‘ , exact în termenii în care vorbe[te [i gînde[te, solidar [i convins, marele cor social rus, de la omul de pe strad` la activistul de partid, ofi]erul KGB, militarul veteran sau alte întruchip`ri ale omului istoric rus. Soljeni]în crede, de pild`, c` est-europenii „sînt foarte ferici]i s` acuze Moscova, din care au f`cut o ]int` convenabil`. To]i se poart` ca [i cum via]a nou` pe care o duc a început dup` ce s-au eliberat singuri, eroic, în timp ce Moscova a r`mas prizonier` a comunismului‘‘. Iat`-l, deci, pe ultimul Soljeni]în, repliat viguros în mistica grotesc` a rusismului [i a Rusiei eliberatoare de popoare. Ce poate deforma într-atît spiritul unuia din cei mai mari oameni ai secolului XX [i ce poate alinia, în acela[i orizont de convingeri, un reptilian autocrat ca Putin [i un mare preot al demnit`]ii ca Soljeni]în? În nici un caz secolul XIX. j

AC

TU

AL

IT

AT

EA

iRusismul nu e simpla

ocupa]ie, înso]it` de jaf

[i impozi]ie politic`.

Rusismul e rasismul

care mice[te deopotriv`

polonezi turbulen]i,

declaseaz` gruzini [i

ceceni, vede în români

un neam imprecis

[i inferior, îi refuz`

existen]ial pe ucraineni,

face din baltici popoare

f`r` rost [i consider`

c` toate aceste neamuri

întîmpl`toare sînt

rusificabile. Atît de

înr`d`cinat` e aceast`

convingere ultim` în

rolul istoric mesianic

[i în obliga]ia aproape

divin` a expansiunii

prin rusificare, încît

formele politice au o

importan]` minor`.


Alex. Leo {erban: Drag` Cristina, î]i propun s` facem un bilan] al recentei noastre c`l`torii la Ierusalim [i Tel Aviv, unde am fost invita]i de Cinemateca [i Festivalul din primul ora[ [i de ICR-ul din al doilea ([i vreau s` spun, aici, cît de minuna]i au fost Madeea Axinciuc [i Octavian B`l`ceanu – [i, fire[te, Costel Safirman!).

{tiu c` tu mai fusese[i în Israel, pentru mine era prima dat`; dar n-o s` vorbim nici despre c`ldura sufocant`, nici despre }ara sau Ora[ul Sfînt(`), ci – cum spuneam – despre eveni-mentele strict legate de cinefilie: Festivalul, în primul rînd, care s`rb`torea 25 de ani de existen]`. Cred c` vei fi de acord cu mine c` vedeta incontestabil` a acestei edi]ii a fost Lia van Leer, doamna (acum în vîrst` de 84 de ani) care a pus pe picioare [i Cinemateca, [i Festivalul. A ie[it din scen` cu mare pomp`, fiind felicitat` îndelung [i omagiat` insistent nu doar de succesorul ei, Ilan de Vries, ci [i de pre[edintele ]`rii, Shimon Peres (care a venit la des-chidere), de Michael Winterbot-tom (regizorul britanic care era, la rîndul lui, omagiat), de direc-torul Berlinalei, Dieter Kosslick – [i, nu m`-ndoiesc, de cel`lalt mare invitat al festivalului, John Malkovich (pe care noi nu l-am mai prins…). Este o doamn` n`scut` în Basarabia, la B`l]i, care a plecat în str`in`tate chiar înainte de declan[area atrocit`]ilor naziste; [i-a pierdut mam` [i tat`, probabil la Aus-chwitz, dar a avut norocul s` întîlneasc` un so] în persoana dlui van Leer, un om foarte bogat care a r`sf`]at-o [i i-a permis s`-[i continue hobby-ul – Cinema-tograful. Lia van Leer a înfiin]at Cinemateca, a[adar, iar apoi Festivalul; mai mult decît atît: a dispus proiec]ii ale filmelor de shabat, ceea ce nu se mai întîm-plase pîn` atunci – un gest eroic într-un ora[ atît de religios pre-cum Ierusalimul! {i trebuie spus c` Cinemateca (locul unde sînt proiectate majoritatea filmelor, cu cele patru s`li ale sale) este nu doar „cartierul general‘‘ al cinefi-liei de cea mai bun` calitate, ci [i o oaz` de convivialitate – un spa]iu extrem de pl`cut [i de „laic‘‘, unde puteai vedea lucrurile cele mai „transgresive‘‘…

Dup` aceast` introducere cam lung`, î]i pasez tastatura.

Cristina Corciovescu: Tre-

buie s`-]i m`rturisesc c` pe mine, ca fost` amploaiat` a Arhivei de filme din Bucure[ti, m-a cam cuprins invidia cînd Costel Safirman a f`cut pen-tru noi „turul propriet`]ii‘‘ [i ne-a ar`tat depozitele de filme de o ordine [i cur`]enie impecabile, cu rafturile cu-lisante pentru a valorifica la maximum spa]iul, cînd am intrat în biblioteca luminoas` unde ai mii de volume plus computere la dispozi]ie, cînd am intrat în cele patru s`li de cinema impecabil utilate teh-nic [i, nu în ultimul rînd, cînd ne-am tol`nit pe [ezlongurile

inscrip]ionate pe drept cuvînt „relax‘‘, r`spîndite pe tera-sa-gr`din` de la nivelul zero (intrarea se face pe la cinci), care „prive[te‘‘ spre zidurile de incint` ale ora[ului vechi. {tiu c` ai s` sari în aer pentru c`, sub imperiul lecturii volu-mului Despre ur` de Gabriel Liiceanu, ]i-am spus c` eu nu am glanda invidiei [i în con-secin]` nici pe cea a urii. Dar invidia despre care vorbeam ini]ial nu e în numele meu, ci al unei institu]ii în care mi-am petrecut tinere]ile [i m` doare cînd constat (pentru a cîta oar`!) c` e ruda s`rac` a suratelor ei din alte ]`ri.

Cît despre Lia van Leer, sigur c` la 84 de ani nu mai e femeia energic` [i voluntar` care decenii de-a rîndul a ]inut în mîini cu str`[nicie soar-ta arhivei din Ierusalim [i a

transformat un passe-temps de tîn`r` bogat`, dar dezocupat`, într-un crez [i o profesie. Dar ceea ce m-a impresionat ex-trem de pl`cut este c` oamenii din jurul ei, de la Shimon Peres la angaja]ii Cinemate-cii, o privesc cu o sincer` [i meritat` considera]ie, [i nu ca pe un produs expirat de care abia a[teapt` s` se descotoro-seasc`. Cred c`, în m`sura în care s`n`tatea îi va permite, ea va fi [i la edi]iile urm`toare Doamna festivalului de la Ie-rusalim.

A.L.{.: N-am v`zut împre-un` prea multe filme, cred c`

doar A Cock and Bull Story (2005), ecranizarea lui Winter-bottom dup` Tristram Shandy al lui Laurence Sterne; în rest, am avut programe separate. {tiu c` am comentat îndelung dup` vizionare – practic, ideea dialogului despre festival mi-a venit atunci, în toiul discu]iilor. {tiu, deci, c` n-ai fost foarte în-cîntat` de aceast` ecranizare, în timp ce eu am considerat-o – [i o consider, înc` – reu[it` (]inînd cont [i de dificultatea transpu-nerii în imagini a unui roman de secol XVIII, reputat ca fiind „neecranizabil‘‘ – [i, am spune ast`zi, „experimental‘‘!). Mie mi s-a p`rut ingenioas` solu]ia „filmului-în-film‘‘ (o echip` de filmare turneaz` o ecraniza-re dup` Tristram Shandy, iar tot filmul este, de fapt, povestea – în paralel – a acestui turnaj [i a vie]ii celor implica]i în realizarea

lui… oarecum ca în Iubita loco-tenentului francez). Cred, de altfel, c` era singurul mod în care puteai da seam` – în cinema – de frecventele „puneri în abis‘‘ ale c`r]ii [i de tot ping-pong-ul acela – ast`zi, i-am zice „postmodern‘‘ – dintre nara]iunea propriu-zis` [i întreruperile ei prin comentarii auctoriale…C.C.: Aici nu e problem` de

gust sau de încîntare, ci în pri-mul rînd o problem` de princi-piu. Eu dezaprob ecraniz`rile care pentru a fi „gustate‘‘ sau, [i mai grav, în]elese presupun lectura în prealabil a c`r]ii re-spective. De multe ori în cazul

unor filme române[ti mi-am pus întrebarea ce face un spec-tator str`in care n-a avut la [coal`, ca lectur` obligatorie, romanul respectiv, drept care nu poate completa filmul cu ceea ce [tie din [i despre el. Oare nu [i din cauza asta un film ca, de pild`, Felix [i Otilia (una dintre realele reu[ite ale lui Iulian Mihu) nu a avut ecou interna]ional? De fapt, chiar [i pentru un împ`timit al lecturii, e imposibil ca s` acopere întreaga literatur` ecranizat`. Nu [tiu dac` te-ai gîndit vreodat` s` apreciezi raportul numeric dintre scena-riile adaptate [i cele originale. Peste tot în lume primele sunt covîr[itor mai multe. De aici [i ve[nica discu]ie despre criza scenariilor. Sigur c` trebuie neap`rat s` facem o disociere între literatur` [i maculatur`.

Din punctul `sta de vedere, romanul lui Laurence Sterne intr` în prima categorie, dar nu cred c` e o lectur` prea frecvent`. Tu, cel pu]in, spu-neai c` l-ai citit în facultate, la filologie. Acum vine o alt` problem`, pe care o am eu cu Winterbottom. Mi se pare un touche-à-tout extrem de inegal, care nu are nici nebunia unui Ken Russell, nici geniul criptic al unui Peter Greenaway. În ceea ce prive[te A Cock and Bull Story, cred c` sunt remarcabile inten]ia [i efortul de a g`si un limbaj cinematografic care s` traduc` limbajul literar. De altfel, asta ar trebui s` fie condi]ia oric`rei ecraniz`ri de calitate, [i nu o translare pe-destr` a ac]iunii de pe hîrtie pe pelicul`. Numai c` în cazul de fa]` rezultatul e cam indigest.

A.L.{.: De acord cu ce spui despre Winterbottom – cu pre-cizarea c` „inegali‘‘ sînt mai to]i cinea[tii care fac film dup` film, în ritmul de unul la doi ani sau chiar unul pe an (de la Woody Allen la centenarul Manoel de Oliveira).

Pe de alt` parte, recunosc c` nu am cum s` judec o ecranizare dup` o carte pe care am citit-o decît prin prisma ei; ca regul` ge-neral`, cred c` orice spectator de cinema este „ecranat‘‘ de aceast` fatalitate. Probabil, îns`, c` situa]ia se va schimba: genera]ia care vine dup` noi vede mai întîi filme [i apoi, eventual, cite[te [i romanele care le-au inspirat…

Aceast` constatare ne face s` ne apropiem, de fapt, de scopul prezen]ei noastre la Ierusalim ([i Tel Aviv): anume, acela de a pre-zenta „noul film românesc‘‘ – de dou` ori unui public românofon [i o dat` unuia anglofon. Am vorbit, deci, despre ce se întîmpl` – exaltant [i fragil, totodat`! – în cinematograful românesc de ast`zi, dar [i, inevitabil, despre „vechiul nostru cinema‘‘ – f`cut, zic eu ([i poate dragul nostru coleg, al nostru [i al lui Costel Safirman – la Bujor T. Rîpeanu m` gîndesc –, confirm`…), mai mult din ecraniz`ri. În fine, n-am stat s` num`r, dar, cu atîtea În[ir’te m`rg`rite, }ig`ncu[e din iatac, Nop]i furtunoase, Mori cu noroc, P`duri ale spînzura]ilor, Nun]i de piatr`, Iacobi [i Balan]e, nu m-ar mira s` „ne ias`‘‘ – [i la num`r`toare – c` filmul românesc st`, mai mult, în ecraniz`ri; pîn` de cu-rînd – cînd, este evident, noua

Ierusalimul cinefilizat

Secven]å din A Cock and Bull Story de Michael Winterbottom

CI

NE

DI

AL

OG

UR

I

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 20086genera]ie a „schimbat capul‘‘ corabiei, îndreptînd-o mai de-grab` spre pove[ti prezente, de strict` actualitate, [i, în orice caz, spre un (neo)realism care, zic eu, întoarce spatele atît „literarului‘‘ pur [i dur al epocilor anterioare, cît [i „show‘‘-ului televizual care a formatat, catastrofic, obiceiurile privitului într-un ecran… Cum vezi aceast` „(r)evolu]ie‘‘ (pe care nici nu [tiu de ce o pun între ghilimele; din iner]ie, cred!)?C.C.: Cred c` ceea ce se

întîmpl` azi în cinematograful românesc este în primul rînd o negare a ceea ce s-a întîm-plat înainte de ’89. Dup` cum rezult` din grupajul f`cut de tine în Dilema veche, tinerii cinea[ti recunosc filmele de valoare f`cute în trecut, dar nu mai pot [i nu mai vor s` continue pe acela[i drum. {i bine fac. De altfel, dac` ne uit`m la produc]iile de dup` ’89, constat`m c` este un drum închis chiar [i pentru cinea[tii mai în vîrst`. Aici e drama: ei nu se mai pot înnoi, nu pot adopta un alt limbaj, nu pot renun]a la un anume tip de scriitur`, dar cred c` mai au ceva de spus [i încearc` s` lu-creze în continuare. Hiatusul dintre genera]ii este imens. M` întreb dac`, în timp, vor ap`rea arti[ti care s` împace într-un fel cele dou` direc]ii. Poate c` o solu]ie ar fi cea sugerat` de tine în discu]iile noastre de la Ierusalim: filmul de gen (absent din peisajul ci-nematografic românesc actu-al) în care atenta observa]ie a realit`]ii s` se topeasc` în ni[te tipare relativ clasice.

A.L.{.: Au fost prezen]i [i trei reprezentan]i ai acestei noi genera]ii: regizorul de teatru ([i actor, totodat`, în cîteva scurtmetraje de succes) Erwin Simsensohn, regizorii Alexan-dru Mavrodineanu [i Gabriel Sîrbu. Erwin are un mic rol în Megatron-ul lui Marian Cri[an (proasp`t palmdorizat la Can-nes), Mavrodineanu a regizat Lec]ia de box (premiat de tine, anul trecut, la Anonimul – [i care a fost prezentat cu succes [i la New York, într-o selec]ie f`cut` de Richard Pena), iar Sîrbu – La drumul mare (un scurt cu mare priz` la public, dup` cum s-a v`zut [i la Ierusalim)…

Discu]iile au fost destul de animate (dou`, moderate de Costel Safirman, una – de Dan Fìnaru), dar ce m-a interesat, pe mine cel pu]in, este s` constat cît de diverse sînt tipurile (inclusiv umane) [i abord`rile acestui grup foarte restrîns de (înc`) tineri re-gizori… iar asta, într-un segment (numit de noi, ad-hoc, „noul nou val‘‘) care este, oricum, pu]in alt-ceva decît „valul-val‘‘, minimalist pur sînge (gen Puiu, Porumboiu, Mungiu sau Muntean). Cei din mai tîn`ra genera]ie sînt, parc`, mai „audience-friendly‘‘, cum zic americanii – adic` le pas` [i de public –, story-urile lor sînt

un picu] mai conven]ionale (m` gîndesc, de pild`, la scenariul lui Sîrbu – o comedie romantic` pur-sînge!), dar asta face, totodat`, ca [i „mesajul‘‘ lor s` treac` mai u[or, pentru c` publicul este deja formatat pe tipar hollywoodian. Mi se par, una peste alta, mult mai pu]in radicali, mai modera]i [i mai relaxa]i [i – cum spuneam la una dintre mesele rotunde – ca [i cum ar fi înv`]at de la „revolu]ionari‘‘ cum st` treaba cu minimalismul, cu „felia de via]`‘‘ etc., dar ar fi prins din mers (de la al]ii – poate chiar de la televi-zor!) [i ideea c` „pastila‘‘ trebuie îndulcit` pu]in. Pe scurt: au luat „felia de via]`‘‘ (autenticismul neorealist de care vorbeam) [i au pus-o într-un tipar de gen. Or, eu cred c` e foarte bine c` se întîmpl` a[a (sigur, conteaz` [i rezulta-tul), pentru c` filmul românesc r`mîne ancorat în realitate, dar publicului i se d` [i acel confort, atît de necesar uneori, al teritoriu-lui cunoscut – care este formatul unei comedii, s` zicem. Nu [tiu ce p`rere ai despre asta…C.C.: P`rerea c` ai deschis

o gr`mad` de subiecte care se pot întoarce pe toate fe]ele.

În parte, asta am f`cut [i în cele trei întîlniri despre care vorbeai.

Unul ar fi cel cu valul-v`lu[orul-v`lu]ul, despre care unul dintre israeli]ii de origi-ne român` spunea cu umor c` mîine-poimîine risc`m un tsunami. Unde n-ar da Dom-nul! Teama mea e c` apa asta relativ învolburat`, pe care tot încerc`m s-o definim, s` nu b`lteasc` sau, [i mai rù, s` nu sece. Nu mai am r`bdare. Vreau s`-i v`d muncind atît pe cei afirma]i, cît [i pe cei care acum se aliniaz` cu adev`rat la start. De fapt, dup` p`rerea mea, toat` aceast` disociere între un a[a-zis prim val [i un

al doilea este g`selni]a noastr`, a criticilor care încerc`m s` teoretiz`m oarecum înainte de vreme. Dac` î]i aminte[ti, am debutat contrazicîndu-ne dac` apari]ia primelor semne de înnoire este sau nu o înt-împlare…

A.L.{.: …eu sus]inînd în conti-nuare c` a fost o întîmplare!C.C.: Acuma ni s-a c`[unat

cu valul etapizat. Tu nu crezi c` mai întîi bìe]ii care vin din urm` trebuie s` dep`[easc` m o m e n t u l p r i m u l u i scurtmetraj [i s` confirme? De-ocamdat`, n`dejdea mea st` în Radu Jude, Adrian Sitaru, Paul Negoescu [i Marian Cri[an (prezen]i [i ei cu filme la Ieru-salim). Motivul: sunt harnici [i se zbat s` lucreze. Nu sunt convins` c` vor trage lozul cel mare, dar promit s` fac` filme peste medie, adic` tocmai ceea ce lipse[te cinematografiei noastre, care are vîrfuri [i abi-suri. Te-ai gîndit vreodat` c` aceast` configura]ie poate nu e întîmpl`toare, atîta vreme cît se reg`se[te în structura societ`]ii noastre postdecem-briste?

S` revenim. Vorbeai despre o posibil` abandonare a mini-malismului pursînge. Bine ar fi, de[i nu cred. Sunt înc` prea fascina]i de formula feliei de via]`, lansat` de tandemul R`zvan R`dulescu-Cristi Puiu, [i nu-i observ` capcanele. Prin-cipala ar fi, dup` p`rerea mea, c`derea în derizoriu. Alta ar fi monotonia, déjà vu-ul. Care dintre ei va izbuti s` le evite, p`strînd gustul pentru auten-tic, dar împachetîndu-l altfel?

A.L.{.: R`mîne de v`zut.Nu m` pot împiedica s` mai

spun ceva, în încheiere – dou` lucruri.

Unul, c` a fost foarte simpa-tic` (dar [i d`t`toare de gîndit)

interven]ia lui Leon Volovici, de la prima mas` rotund` – aceea cu reprezentan]ii diasporei române[ti, la Ierusalim (Cos-tel Safirman a moderat-o [i pe urm`toarea, de la Tel Aviv, la fel de animat`). Atunci cînd citise cronica lui Gorzo din Dilema veche (despre grupajul de scurt-metraje ie[ite [i pe ecrane), Vo-lovici nu v`zuse Lec]ia de box al lui Mavrodineanu, l-a v`zut dup` citirea cronicii… [i, vorba lui, „parc` era vorba despre alt film‘‘! (Lui Volovici îi pl`cuse filmul, lui Gorzo nu.) Nu este vorba, aici, doar de mult-invocata „distan]`‘‘ care face ca, uneori, lucrurile s` se vad` mai bine de la dep`rtare decît de aproape (oricum l-ai privi, Lec]ia de box r`mîne aceea[i mic` parabol`, eficace, despre competitivitate – etosul de-mprumut al României cu ma[ini bengoase [i Blutus), ci [i de un îndemn – bineve-nit, zic eu – de a l`sa deoparte preconcep]iile [i antipatiile (legate de un subiect sau altul sau de un autor sau altul) [i de a privi produsul: Mavrodineanu [tie s` spun` simplu o poveste (care nici m`car nu-i apar]ine: scenariul

este scris de C`t`lin Mitulescu) destul de subtil`, la urma urmei – pentru c` „morala fabulei‘‘, de[i evident`, este „împachetat`‘‘, cum spui, în nenum`rate detalii revelatoare… {i pentru c` aceast` nou` genera]ie pare s` fi-nv`]at o lec]ie important`: în cinema, mesajul este în ceea ce ar`]i, nu în ceea ce spui! Or, în Lec]ia de box, ceea ce se arat` este suficient – iar ceea ce nu e spus (t`cerile, priviri-le…) adaug` „plusvaloare‘‘.

Al doilea lucru interesant – ba chiar reconfortant de-a dreptul – este c`, odat` cu succesele astea române[ti care ne-au (re)pus pe harta cinematografic`, tinerii regizori de la noi au descoperit [i gustul… teoriei! Am citit, înainte de plecarea la Ierusalim, un ex-

celent interviu al tîn`rului nostru coleg Mihai Fulger cu Paul Nego-escu – un [i mai tîn`r reprezen-tant al „noului-nou val‘‘ (postat pe blogul lui: http://fulger.hotnews.ro/index.php?s=paul+negoescu). Dincolo de unele imprecizii (Ne-goescu sus]inînd c` 4, 3, 2 al lui Mungiu n-ar fi „minimalist‘‘, pentru c` a presupus un travaliu mig`los de reconstituire istoric` – decoruri, costume etc.), [i din-colo de confuzia, cumva fireasc`, dintre realism [i minimalism (primul nu-l exclude pe cel de-al doilea, cum crede Negoescu, c`ci realismul poate fi ob]inut [i prin minimalism; realismul este „tema‘‘, minimalismul – metoda), ce mi se pare formidabil – [i, a[ zice, chiar f`r` precedent în cine-matograful românesc – este acest gust, nou-descoperit, pentru co-mentarii [i distinc]ii teoretice (un teritoriu pe care, pîn` de curînd, nu se aventurau decît unii critici [i foarte pu]ini regizori – Puiu, de pild`). Cum dialogul dintre Fulger [i Negoescu m` pasionase, nu m-am putut ab]ine s`-i trimit celui de-al doilea un sms chiar înainte de îmbarcarea pentru Tel Aviv; la destina]ie m` a[tepta

sms-ul lui Negoescu, în care îmi r`spundea unor nedumeriri [i-mi explica anumite afirma]ii ale sale… Iar discu]ia a continuat pe e-mail! Or, eu cred, Cristina, c` atunci cînd tinerii no[tri „ba-varezi‘‘ (cum îi alint` Viorica Bucur) devin atît de preocupa]i de cum se pozi]ioneaz` într-un plan teoretic, au vii controverse – între ei – cine e „minimalist‘‘ [i cine nu, [i de ce, este un cert cî[tig nu doar pentru nivelul filmului românesc, ci [i pentru palierul criticii de film, pe care încerc`m s` ne d`m cu p`rerea [i noi. A[a, cam ca-n savurosul Interior. Scar` de bloc – scurtmetrajul lui Ciprian Alexandrescu…

Î]i mul]umesc pentru acest dialog. j

CI

NE

DI

AL

OG

UR

I

Secven]å din Lec]ia de box de Alexandru Mavrodineanu


ÎNTR-UN climat viciat de fiere, dezbin`ri, uri spumegoase, valuri de calomnii [i practici scatofage, n`v`lind deopotriv` asupra vie]ii religioase (cazul

Corneanu) [i a institu]iilor culturale (demen]iala tentativ` de lin[aj media-tic la care a fost supus` în august con-ducerea Institutului Cultural Român), Andrei Ple[u s-a v`zut la 60 de ani directorul Institutului de Istorie a Re-ligiilor! Fie [i numai interimar, dup` voia d-sale.

Sigur, un gest cât se poate de firesc din partea Academiei, dar – dup` cum nefericit ne înva]` manualul netrebniciei na]ionale – uluitor tocmai prin firescul s`u!

În 22-ul din 22–28 iulie, Herr Direktor r`spunde, cu precizia [i amenitatea-i recunoscute, întreb`rilor lui Armand Go[u.

„Care sunt argumentele înfiin]`rii unui Institut de Istorie a Religiilor în România?‘‘

„Întâi, zice Ple[u, un argument de europenitate. În toate ]`rile civilizate din lume exist` institute, catedre care se ocup` de [tiin]a religiilor, în diverse forme. La noi exist` o net` întârziere în privin]a asta [i lucrul e cu atât mai greu de în]eles cu cât suntem o ]ar` care a produs în secolul trecut figuri impozante ale disciplinei. M` gândesc la Mircea Eliade, m` gândesc la Ioan Petru Culianu, dar [i la Arion Ro[u sau Sergiu Al.-George, asta ca s` r`mânem în perimetrul secolului trecut. Mergând înapoi, d`m peste Nicolae Milescu Sp`tarul, peste Dimitrie Cantemir [i peste numero[i al]i «pionieri» pe care inten]ion`m s`-i inventariem într-un dic]ionar inclus deja în planul institutului‘‘.

„Ce v-a determinat s` v` implica]i în acest proiect? Pre[edintele Academiei, Haiduc, spunea la inaugurare c` un interimat (dvs. sunte]i directorul interimar al institutului) poate s` dureze foarte mul]i ani‘‘.

„M` tem de asta, fiindc`, într-adev`r, în proiectele mele de via]` în aceast` etap` a ei nu intra s`-mi asum înc` o administra]ie. Am dou` motive s` fi acceptat totu[i acest interimat, pe care îl doresc cât mai scurt. Unul e de ordin personal, [i anume: to]i membrii institutului [i grupul care s-a zb`tut ca acest institut s` ia na[tere sunt fo[ti studen]i ai mei [i fo[ti bursieri ai Colegiului Noua Europ`.

E un tip de continuitate care oblig`… În plus, preocup`rile mele actuale sunt tot mai direct legate de spa]iul religios. A existat, e drept, [i o ra]iune birocratic`. Un institut al Academiei nu poate avea drept director decât pe cineva care are gradul de profesor universitar. Or, niciunul dintre tinerii care sunt membrii acestui institut, în momentul de fa]`, nu are înc` gradul de profesor. Meseria fiind în România înc` fraged`, nu exist` persoane care, având ca domeniu de specializare istoria religiilor, s` aib` un titlu academic corespunz`tor. {i atunci am fost obligat s` accept postura aceasta, pentru c`, dac` nu o acceptam, pur [i simplu acest institut nu se putea na[te‘‘.

„Care sunt direc]iile de cercetare?‘‘„Sigur c`, în formula în care

exist`m acum, anume 6 oameni pe câte o jum`tate de norm` de post fiecare, e greu s` gândim un program complet (…) Dar se contureaz` deja trei direc]ii de cercetare. Una este legat` de studiul monoteismelor, fiindc` e temelia religioas` în care suntem integra]i. O a doua direc]ie de cercetare ar fi «religie [i modernitate». E important s` avem [i acest tip de deschidere, care s` fie una sociologic` [i care s` abordeze lucrurile din perspectiva lumii de azi. {i exist` un departament, o direc]ie care se ocup` de religiile orientale, respectiv extrem-orientale, prelungind o tradi]ie care la noi s-a ilustrat deja prin contribu]ii notorii…‘‘

Riscurile deja se întrev`d

Numai auzind formula „religie [i modernitate‘‘ sim]i cum fojg`ie [erp`rimea riscurilor, bârfelor, r`st`lm`cirilor [i proceselor de inten]ie. N-a fost el ditamai Mircea Eliade scutit în ]ar` [i-n exil de acuza]iile de lezna]iune [i tr`dare a ortodoxiei, cum c`, în numele obiectivit`]ii istorico-[tiin]ifice, a pus pe acela[i plan toate religiile, în dauna uneia sau alteia, acordând o aten]ie egal` polinezienilor [i cre[tinilor, budismului, shintoismului [i iudaismului, dar`mite un institut condus de Andrei Ple[u! Nici n-or s` apar` primele rezultate ale cercet`rilor [i ne va fi dat s` sim]im dinspre haznaua blogurilor duhorile calomniilor: c` institutul e arondat papista[ilor, e cripto-secesionist,

cat` s` sminteasc` rânduiala dreptei credin]e în numele aggiornamento-ului, practic` egalitarismul, ecumenismul, sincretismul, cultiv` spiritul protestant, new age-ismul, st` cu ochii prea mult spre Atena [i Roma [i prea pu]in spre Moscova [.a.m.d.

{tiind, desigur, toate acestea (s` ne mai gândim [i la polemica Blaga-St`niloae, la rela]iile tinerilor din genera]ia ’27 cu alde Nichifor Crainic, la sinuoasele rela]ii cu Biserica ale lui Nae Ionescu sau Arghezi, dar [i ale unor Gheorghe Racoveanu, Sandu Tudor [.a.), Ple[u detaliaz` prevenitor, nuan]at [i exemplar, a[ zice.

„A[ îndr`zni, spune el, s` cer colaboratorilor mei tineri o anumit` destindere interioar`, capacitatea de a privi în jur cu în]elepciune, cu toleran]`, cu aten]ie, a[a încât s` nu devenim o sect` academic` într-un peisaj care [i a[a e destul de tensionat. Avem de rezolvat, oricum, câteva lucruri delicate. Va trebui, de pild`, s` g`sim un loc dialogului cu Biserica. La noi Biserica e o institu]ie foarte puternic` [i care s-ar putea s` aib` din când în când unele idiosincrasii legate de un anumit «ecumenism» al cercet`rii, de studiul aplicat, dar neangajat al istoricilor religiilor pe un domeniu sau altul. Va trebui s` g`sim un mod de a dialoga cu teologii specializa]i, care s` nu duc` la confruntare, ci, dimpotriv`, la o poten]are reciproc`. Eu cred c` [i studiul teologic la noi are nevoie de o reform`. Are nevoie de o [coal` mai bun`, are nevoie de speciali[ti mai apropia]i de standardele specializ`rii occidentale, a[a încât s` poat` intra în dialog cu colegii din Vest. Pe linia asta, institutul s-ar putea s` aib` un rol important, mi-a[ dori s` aib`. Mi-a[ dori de asemenea ca oamenii institutului s` fie prezen]i

public, pentru c` problematica religioas` e mult mai actual` decât î[i imagineaz` lumea [i e esen]ial ca vocea exper]ilor s` fie auzit`. Ar trebui s` fim [i punctul de plecare pentru introducerea sistematic` a acestei problematici în structura curicular` a universit`]ilor. Ar trebui s` apar` catedre de istoria religiilor. Prin urmare, ca întotdeauna cînd e vorba de România, suntem în situa]ia c` totul e de f`cut‘‘.

Cei cinci colaboratori ai directorului interimar sunt Eugen Ciurtin, Bogdan T`taru-Cazaban, Mihaela Timu[, Andrei Oi[teanu [i Mirel B`nic`, fiecare având deja un CV respectabil atât în textologie, istorie, comparatism [i filosofie, cât [i didactic, editorial, sociologic, ba chiar [i în politicile interconfesionale. Fiecare lucreaz` deja la un proiect personal, dar, subliniaz` Ple[u, institutul î[i va face o datorie prioritar` din realizarea unor instrumente de lucru (dic]ionare, enciclopedii etc.) de care avem indiscutabil nevoie, al`turi de conferin]ele IRR, „care s` fie lunare [i care s` fie ]inute [i de membrii Institutului, dar [i de invita]i din afar`‘‘.

Exact aici mi se pare c` ar fi zona de impact ultrasensibil [i de maxim` eficien]` – în imediat – a Institutului: în configurarea unui spa]iu dialogal, menit s` tempereze viteza îndr`cit` a centrifugii care amenin]` s` destrame irecuperabil orice f`râm` de leg`tur` [i comunicare între lumea Bisericii [i laicatul cu preocup`ri mai accentuat sau mai cump`nit religioase. Ple[u are perfect` dreptate: Biserica este ([i va fi) o institu]ie foarte puternic`, spa]iul cre[tin este plin de tensiuni [i idiosincrasii mai mult sau mai pu]in motivate istoric, geografic, spiritual, dogmatic etc., iar dincoace de extreme

Cu sfial`, pe becuri c`lcând

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 20088– lumea strict religioas` vs. ateismul militant, ignorant ori indiferent – exist` mul]imea oamenilor de mijloc, înzestra]i cu diferite grade de credin]` [i îndoial`, de obedien]` ori simplu respect fa]` de institu]ia eclezial`, cre[tini, ortodoc[i prin botez [i binevoitori fa]` de toate tradi]iile [i datinile specifice, îns` educa]i ecumenic (adic` deschi[i etic, estetic, metafizic, deci spiritual în sensul cel mai larg) fa]` de toate religiile.

Ei bine, cu ce sunt „vinova]i‘‘ to]i ace[ti oameni, printre care declar cu umilin]` c` m` prenum`r, în aliajul de contrarii (din punctul de vedere al Dogmei) care le formeaz` substan]a mental` [i sufleteasc`, de se v`d ame]i]i complet – [i primejdios – de h`r]uitoarele tensiuni din via]a noastr` bisericeasc`? Din cât e[ti mai dispus s` în]elegi fenomene tot mai disparate [i mai înveninate, s` aplanezi conflicte tot mai urât mirositoare, s` faci o medie între ispitele maniheiste [i s` diluezi solu]iile de extrem`, dintr-atât te love[ti de furii ireconciliabile, provoc`ri „militariste‘‘ [i decizii imperioase de ori-ori.

În ce m` prive[te, ca unul care am avut privilegiul, norocul, folosul sufletesc [i pl`cerea colocvial` de a fi fost mai mult sau mai pu]in de-a lungul anilor în preajma unor oameni precum p`rintele Sofian Boghiu, ÎPS Bartolomeu Anania, p`rintele Iustin Marchi[ ori arhim. Dumitru Cobzaru, stare]ul de la Nicula, dar [i a unor Teodor Baconsky, Paul Gherasim, Costion Nicolescu, Bogdan T`taru-Cazaban, Mihail Neam]u,

Mihai Sârbulescu, R`zvan Codrescu, Claudiu Târziu [i înc` al]ii asemenea, m` declar complet neputincios în fa]a îndr`cirii actuale pe care o simt, o aud, o v`d aproape la tot pasul în cuprinsul ortodoxiei noastre. {tiu bine c` [i lumea catolic` e împ`r]it`, alterat`-n subterane, h`r]uit` de peste tot [i blamat` pentru sumedenie de p`cate, dar asta nu-mi u[ureaz` cu nimic dezorientarea, când nu chiar durerea pe care o resimt înaintea dihoniei clericale de care ne lovim în case, în pridvoare biserice[ti, în ziare, la ]ar`, în parohia de la mahala, în [coal`, ca [i în cuprinsul vie]ii diplomatice, parlamentare, universitare etc., fiindc` problematica ortodoxiei, a religiei în general, atinge în cele din urm` absolut toate firidele existen]ei cotidiene. S` te fereasc` Dumnezeu s` nu [tii dedesubturile cut`rui puseu electoral care implic` prezen]a clerical`, s` nu fii exclusiv de-o parte sau de cealalt` (ci fix la mijloc) în disputele ortodoxiei cu revendic`rile uniatismului, s` tragi c`tre „grecime‘‘ [i Athos, [i nu spre „Rusia pravoslavnic`‘‘, s` vrei cu tot dinadinsul a în]elege cu bun`voin]` motiva]iile [i contextul care au condus la colaborarea fe]elor biserice[ti cu aparatul represiv al comunismului [.a.m.d. – c` te love[ti n`prasnic de repro[ul ultimativ al interlocutorului. De foamea lui crâncen` de a te pune s` optezi decisiv, definitiv pentru o extrem` sau alta. Oriunde te-ai întoarce, t`lpile î]i sunt înconjurate de becuri, legiuni sticloase gata s` te sângereze la cea mai mic` tres`rire. S` tot fie vreo trei

ani de când n-am mai putut purta nici o discu]ie serioas`, r`bd`toare, nuan]at`, reciproc-în]eleg`toare pe teme religioase. Ceea ce domin` e ]âfna, apetitul dictatorial, monomania [i determin`rile politice de gang, clic`, provincialism, arghirofilie.

Astfel încât, gândindu-m` la „metafora obsedant`‘‘ a gândirii [i operei acestui „specialist al suspensiei‘‘, cum se declar` Andrei Ple[u – care nu-i alta decât nostalgia triadei, fobia binoamelor, fascina]ia Centrului, a intervalului, alchimia contrariilor, concordia discors etc., fie c`-i vorba de religie, filosofie sau pictur`, de metafizic`, politic` Est-Vest, etic` sau gastronomie –, tare mi-e team` c` la conferin]ele lunare de la IRR nu vor participa decât cei blama]i deja de una sau cealalt` dintre extremele care ne sleiesc pân` [i bruma de energie constructiv`.

„În]eleptul – citim în Despre îngeri – vede asem`n`ri acolo unde oamenii obi[nui]i v`d diferen]e. Inteligen]a de tip angelic adun` laolalt` (sym-ballein) ceea ce, la prima vedere, se prezint` ca membra disjecta, ca aglutinare de fragmente disparate, sum` f`r` noim` de elemente solitare. Dimpotriv`, inteligen]a de tip demonic colec]ioneaz` incompatibilit`]i, e o gândire disjunctiv` (dia-ballein), destr`m`toare, dizolvant`. Diavolul nu percepe ordinea lumii, nu vede leg`turile dintre lucruri, nu suport` verva asociativ`. Îngerul vede pretutindeni familii de afinit`]i, ansambluri simfonice‘‘.

Nu doar la intrarea IRR ar trebui înscrise aceste cuvinte, ci oriunde vine vorba de dispute religioase.

Urm`rile unei p`ci iluzorii

„Paguba cea mai serioas` pe care gestul Mitropolitului (Corneanu, n.n.) o provoac` pe termen lung este polarizarea masiv` între a[a-zi[ii ecumeni[ti [i a[a-zi[ii tradi]ionali[ti. Or, ce [anse mai poate avea dialogul inter-confesional într-un peisaj uman [i ideatic intolerant la abordarea echilibrat`? Aceasta risc` s` fie pentru unii prea ecumenic`, iar pentru al]ii prea tradi]ionalist`‘‘, concluziona Radu Preda într-un text publicat ini]ial în 22-ul din 17–23 iunie [i reluat în nr. 65 al revistei ROST, pentru ca, dup` decizia Sinodului, s` observe perpetuarea dihoniei: „nesocotirea caracterului eliberator [i normativ în acela[i timp al fundamentului dogmatic duce, în mod inevitabil, la fundamentalism [i relativism. În loc s` ne ajute s` ie[im din fatalitatea acestei logici, Sinodul nostru ne ofer` toate premisele unor viitoare [i inutile lupte fratricide‘‘ (v. 22, nr. 30 din 22–28 iulie).

De bun` seam` c` nici ancheta revistei Tribuna pe tema „Cultur` cre[tin` [i educa]ia religioas`‘‘ (nr. 142 din 1–15 august) dintr-un Cluj dominat de propunerea ÎPS Bartolomeu Anania de reînfiin]are a „Fr`]iei Ortodoxe Române‘‘ (1933–1939, sub pre[edin]ia lui Sextil Pu[cariu [i cu binecuvântarea episcopilor clujeni de atunci, Nicolae Colan [i Nicolae Ivan) nu are cum s` fie dezlipit` de tot acest context viforos.

Scopurile anchetei: „identificarea

gradului de sus]inere, la nivelul intelectualit`]ii laice [i biserice[ti, a educa]iei religioase în [coli sau prin alte forme de instruc]ie [i mediere cultural` (…) Religiozitatea devine tot mai mult o chestiune dificil de gestionat institu]ional (…) Chestiunea e dac` educa]ia religioas` are scop cultural sau etic, dac` aceasta l`mure[te specificitatea unui fenomen vital pentru definirea civiliza]iei noastre, sau mai degrab` determin` comportamente, adeziuni, op]iune pentru un set sau altul de valori‘‘. Poate nu e de prisos s` spun – tot din ROST citire – c`, dup` ce ini]ial au figurat în lista de sus]in`tori ai „Fr`]iei Ortodoxe Române‘‘, clujenii Andrei Marga, Radu Munteanu, Radu Solov`stru [i Ovidiu Pecican s-au dezis…

Particip` la anchet`, în ordine, Alin Tat, Mihail Neam]u, Marius Vasileanu, Radu Preda, Nicolae Turcan, Sandu Frunz`, Silviu Lupa[cu, Dan Tomule], Robert Lazu, Mircea Platon, Adrian Popescu.

Cu voia dumneavoastr` îmi voi îng`dui câteva extrase.

„Care sunt institu]iile sau instan]ele generatoare de cultur` religioas`, ce autoritate au acestea [i care e raportul lor cu bisericile?‘‘

La întrebarea aceasta, Marius Vasileanu nu vede nimic institu]ional. Numai „oameni [i comunit`]i‘‘, ale c`ror rela]ii cu Biserica sunt „inconsecvente [i adeseori penibile. Iar vina o poart` de cele mai multe ori Bisericile‘‘. În schimb, Mihail Neam]u nume[te numaidecât „familia – o institu]ie de care patriarhul Avraam s-a bucurat nespus [i pe care întreaga cultur` iudeo-cre[tin` a pre]uit-o cu mari sacrificii. Tocmai aceast` valoare fundamental`, un sacrament în interiorul Bisericii, este pe cale de dispari]ie în Europa [i puternic zguduit` în America de Nord. În urma revolu]iei sexuale din anii 1960, progresi[tii au reu[it paricidul cultural perfect. Descoperind într-un fel freudian sl`biciunile inavuabile ale p`rin]ilor burghezi, tinerii de atunci au sfâr[it prin a dispre]ui întreg setul de valori al culturii occidentale clasice: proprietatea, libertatea individual` (diferit` de strig`tul turmei), virtutea, dreptul la via]`, pietatea religioas` (…) Bunica de la ]ar`, cu zece nepo]i, care nu cuno[tea no]iunea de carier`, dar rostea cu inocen]` [i sinceritate rug`ciunile la mas`, a fost repede înlocuit` cu femeia stearp`, interesat` de ultimele oferte turistice pentru o vacan]` în Hawaii. La fel bunicul urban [i postmodern al Occidentului num`r` uneori trei-patru divor]uri la vârsta deplinei maturit`]i‘‘.

Sugestiv` este compara]ia pe care o face în continuare Mihail Neam]u între Alice Voinescu [i Susan Sontag: „Pentru aceasta din urm`, ideologia revolu]ionar` anti-patriarhal` a înlocuit gramatica afectivit`]ii. Pentru cea dintâi, studiul neokantianismului german n-a însemnat deloc o îndep`rtare de r`d`cinile ascunse ale misterului vie]ii tr`ite prin suferin]`. Într-o familie dezbinat` sau fragmentat`, mesajul religios va fi transmis, if ever, în absen]a acelei pilde nemijlocite de iubire lpag. 10

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200810l [i jertf` pe care, în ochii unui copil binecuvântat, o pot întrupa bunicii longevivi [i p`rin]ii fideli înv`]`turii lui Iisus. Pe scurt: decesul familiei tradi]ionale este evenimentul major al sfâr[itului de secol XX. O sociologie a seculariz`rii va trebui s` ]in` cont de acest factor determinator al ideologiei stângiste‘‘.

Radu Preda: „Oricât am dori contrariul, cultura european` r`mâne în continuare imposibil de în]eles [i de cultivat mai departe f`r` atributul ei teologic genuin. În ciuda sau poate tocmai datorit` unei seculariz`ri agresive, practicat` mai ales în formula ei terorizant`, tradus` ast`zi prin corectitudinea politic`, identitatea cultural` nu se poate articula de la o genera]ie la alta f`r` o corect` punere în pagin` din care nu pot lipsi spiritul grecesc, geniul roman [i mo[tenirea iudeo-cre[tin` (…) Înstrìnarea dintre cultur` [i teologie este un fenomen relativ recent. La noi, comunismul mai poate scuza pentru cel mult înc` o genera]ie lipsa unei minime culturi religioase. Interesant este faptul c` majoritatea celor care azi pun sub semnul întreb`rii destinul cultural al teologiei provin din aceast` genera]ie mândr` de incultura ei în cele sfinte. P`cat! Pentru c` teologia de azi, mai ales cea de [coal`, chiar are nevoie de critici autentici, în cuno[tin]` de cauz`, capabili s` o scoat` din propriile ei metehne, din autism [i suficien]`. Teologiei noastre de azi îi lipse[te priza la realitatea cultural` la fel de mult cum îi lipse[te culturii priza la temele teologice. O situa]ie steril` din care se nasc discu]ii sterile. O întrecere a orgoliilor [i complexelor la finalul c`reia de pierdut are fiecare‘‘.

E limpede ce rost benefic, ce [ans` de arbitraj superior, dar [i ce r`spunderi inconfortabile ar fi s` aib` Institutul de Istoria Religiilor!

Incitant ca întotdeauna, Mircea Platon. „Multiculturalismul e, dup` cum îl definea istoricul american Paul Gottfried într-o carte a c`rei traducere româneasc` o am în lucru, «the politics of guilt» (politica vinov`]iei). E specularea sentimentului de vinov`]ie indus Occidentului de zeci de ani de educa]ie «antifascist`, antiimperialist`» [i anticre[tin`. Multiculturalismul e ideologia (supra)statului totalitar-terapeutic care urm`re[te modificarea naturii umane prin inginerie social` [i genetic`, a (supra)statului care î]i prescrie, din umanism desigur, ce s` m`nânci, ce s` gânde[ti, cum s` î]i cre[ti copiii, cum s` te por]i. Multiculturalismul e ideologia occidentalilor dezgusta]i de ei în[i[i, e ideologia sinuciderii Occidentului, a civiliza]iei europene tradi]ionale‘‘.

„În ce const` (dac` exist`) conflictul dintre homo religiosus (neop`gân, new-age, spiritualist laic) [i practicantul unui cult monoteist?‘‘ întreab` Vianu Mure[an, realizatorul anchetei din Tribuna?

„Homo religiosus, a[a cum îl defini]i dumneavoastr` – r`spunde Mircea Platon –, e de cele mai multe ori un panteist, un om care divinizeaz` natura [i pe sine însu[i, un om care nu crede într-un Dumnezeu personal, diferit de crea]ia sa. Homo religiosus e de cele mai multe ori un om care

caut` o tehnic` de mântuire, ceea ce cre[tinii nu au. Rezultatul e c`, ast`zi, în Occident, se întâmpl` un fenomen interesant. Sub asalt secularizant, Occidentul nu se secularizeaz`, ci devine supersti]ios, prad` tehnicilor divinatorii, cultelor obscure, impostorilor mesianici. Sub impactul multiculturalismului agresiv, al postmodernismului etic, al ingineriilor sociale, al globaliz`rii economice, marile tradi]ii religioase dau na[tere la mutan]i. Dispari]ia satelor [i ora[elor tradi]ionale, înlocuite cu megalopolisuri [i suburbii, r`sfirarea neamurilor, dezr`d`cinate de globalizarea economic`, duc la pierderea unor tradi]ii milenare. Dar ceea ce le înlocuie[te nu e ateismul, ci

supersti]iile lui homo religiosus, care nu sunt altceva decât un soi de muta]ie globalist` a vechilor religii. Ciber-Islamul [i tele-evanghelismul sunt doi astfel de mutan]i (…) Aceste forme de religiozitate new-age-spiritualiste sunt în domeniul religios ceea ce corpora]iile multina]ionale sunt în domeniul economic: uria[e ma[in`rii de stors profituri [i suflete‘‘.

„Lucr`rile adev`rate se fac în t`cere‘‘

E bine s` mai iei – tu, sceptic acru, paseist resemnat – din vreme în vreme câte-o gur` de oxigen. A[a mi se întâmpl` acum cu afirma]ia aceluia[i Mircea Platon dup` care „institu]iile generatoare de cultur` religioas` par a se înmul]i în România. Exist` sistemul educa]ional [i mass-media confesionale. În zona ortodox` am avut Funda]ia Anastasia, apoi exist` institu]ii precum Asocia]ia Christiana, Asocia]ia Provita, Asocia]ia Rost, INTER-ul la Cluj, mai e apoi orbita artistic` [i publicistic` a lui Dan Puric. Au ap`rut nenum`rate bloguri în care v`d c` oamenii discut` sau polemizeaz` pe teme cre[tine, schimb` idei, sugestii de lectur`. Un bun exemplu ar fi blogurile lui R`zvan Codrescu [i Claudiu Târziu, sau blogul Antiteze, animat de teologul Mihail Neam]u‘‘.

Dar în chip nemijlocit am fost pl`cut surprins de fervoarea spiritual` a celor peste o sut` de studen]i

veni]i din toate regiunile ]`rii la cea de-a zecea edi]ie (21–27 iulie) a forumului „Tinere]e [i Speran]`‘‘ de la M`n`stirea Brâncoveanu din Sâmb`ta de Sus. Când am fost invitat de tân`rul Alexandru Barna s` le vorbesc despre curaj, am blestemat o dat` mai mult nefericitul principiu al presei noastre, dup` care binele nu exist` – ce conteaz` e doar rùl! Este inadmisibil pentru un om preocupat s` fie, cât de cât, la zi cu informa]ia, s` afle abia dup` zece ani de o atare ini]iativ`, care i-a avut în timp ca invita]i, între al]ii, pe Gabriel Liiceanu, Dan Puric sau Cristian Tab`r`! De ce nu face]i eforturi pentru a fi mediatiza]i potrivit frumuse]ii [i importan]ei manifest`rii voastre? am întrebat. Mi s-a r`spuns cu un surâs împ`cat c`

„adev`ratele lucr`ri suflete[ti se fac în t`cere‘‘, nu se trâmbi]eaz`. Zece ani ori o sut` de studen]i pe var` – iat` o cifr` de-a dreptul stupefiant` pentru, repet, scepticul dezabuzat sau ricanant care sunt. {i înc` – aten]ie! – fiecare î[i pl`te[te singur jum`tate din pre]ul particip`rii, cealalt` jum`tate fiind suportat` de Asocia]ia Ortodox` pentru o Lume Nou`, din Sibiu, de unii sponsori precum BCR, ca [i, fire[te, de M`n`stirea Sâmb`ta, cu Înalta Binecuvântare a ÎPS Lauren]iu Streza. Recunosc, m-am sim]it învins în fa]a fervorii spirituale [i a deschiderii afective luminos etalate de ace[ti tineri – studen]i la medicin`, economie, teologie, filologie [.a. –, amintindu-mi vechea vorb` în]eleapt` dup` care „cine [tie – tace. Cine nu [tie – vorbe[te‘‘.

Apropo de temeinicia lucrului în t`cere, v` recomand, în context, grupajul dedicat caselor parohiale în num`rul pe iunie al revistei Arhitext.

Constantin Jecu ne prezint` biserica fortificat` [i casa parohial` din Dealu Frumos (Schönberg), lâng` Agnita, ansamblu luat în comodat acum cinci ani de Universitatea de Arhitectur` [i Urbanism „Ion Mincu‘‘. Cale de trei decenii ansamblul va func]iona drept centru universitar de arhitectur` vernacular`.

Ionel {otropa prezint` casa parohial` de la Mo[na, legat` în principal de numele lui {tefan Ludwig Roth, care a locuit acolo din 1847 în 1849, iar preotul Gabriel Herea

scrie despre P`trù]i, despre biserica înscris` pe lista patrimoniului mondial, dar mai ales despre casa parohial` construit` „în stil austriac, cu [apte camere mari [i înalte, cu frontonul specific perioadei, cu cinci ferestre pe latura de sud, cu un frumos beci boltit‘‘, casa bicentenar` fiind acum transformat` în muzeu.

Tudor Vl`descu ne c`l`tore[te la Matee[ti, jude]ul Vâlcea, unde, printre construc]ii în stil austriac, sârbesc [i brâncovenesc, unui grup de zidari italieni i s-au comandat în primii ani ai veacului trecut dou` case: una în satul Greci („vil` mediteraneean` zvelt`, luminoas`, orientat` spre r`s`rit‘‘), alta – casa preotului Gheorghe Popescu (1878–1945) din Matee[ti, înconjurat` de verdea]`, cu o intrare impun`toare, leag`n în gr`din` [i un salon care mi-a hr`nit minute-n [ir reveriile paseiste.

Grupajul e prefa]at de Mihai Dinu, al c`rui text are un titlu foarte frumos, taman bun ca s`-i scoat` oleac` din min]i pe relativi[tii postmodernit`]ii: „Pledoarie pentru un viitor al trecutului‘‘.

„În satul românesc tradi]ional, începe el, dou` cl`diri, a bisericii [i a [colii, intermediau rela]ia simbolic` dintre lumea trudei cotidiene [i universul valorilor spirituale (…) Condi]ia civil` a preotului ortodox, cu pu]ine excep]ii tat` de familie, îl plasa pe acesta, în ordine secular`, pe un plan similar cu acela al enoria[ilor sì, c`rora le putea servi drept model de bun` chivernisire a avutului propriu. Memoria afectiv` a multora dintre noi p`streaz` înc` vie amintirea tindei primitoare a vreunei case parohiale, unde am sim]it, poate pentru prima dat` în via]`, gustul [erbetului de trandafiri servit într-o linguri]` de argint cufundat` în paharul aurit de r`coarea apei proasp`t scoase din fântân`. S`la[ al tihnei [i medita]iei, dar [i al taifasului în fa]a unui [trudel cu mere [i a unui p`h`rel de vi[inat` de cas`, locuin]a preotului, înmiresmat` de parfumul gutuilor rânduite pe vechile dulapuri de nuc [i de vagul miros de t`mâie r`mas de la ultima sfe[tanie, evoc` o lume apus`, dar nu mai pu]in regretat`‘‘.

Poate nu de tot apus`…În sfâr[it, Mihai Dinu ne „atrage

aten]ia asupra pericolului ce pânde[te probabil cea mai veche cl`dire bucure[tean` cu aceast` destina]ie. Aproape ascuns` privirii trec`torilor, în plin centrul Capitalei, la numai vreo sut` de metri distan]` de kilometrul zero al României, î[i trìe[te ast`zi o b`trâne]e penibil` casa parohial` a bisericii cu hramurile Adormirea Maicii Domnului [i Sfânta Muceni]` Filofteia de pe strada omonim` (Biserica R`zvan). Înf`]i[area ei actual` nu o mai recomand`, fire[te, interesului degust`torilor de valori arhitecturale, dar vârsta venerabil` [i amintirile pe care scurgerea a dou` secole le-a impregnat în zidurile sale ar justifica o examinare mai atent` din partea speciali[tilor [i o evaluare a eventualelor posibilit`]i de restaurare‘‘.

„Pentru un viitor al trecutului‘‘ – un titlu bun de trecut vara, c`tre buna r`coare de toamn`. j

VI

A}

A L

IT

ER

AR

~


Dar în acest interval, 1968–1971, liberalizarea regimului comunist î[i atingea la noi nivelul maxim. Refuzul lui Nicolae Ceau[escu de a se alinia politicii comune în lag`rul socialist [i a participa la invadarea Cehoslovaciei (august 1968) [i, la cealalt` extrem`, faimoasele sale Teze culturale (iulie 1971): iat` reperele istorice, u[or de vizualizat, între care are loc des-chiderea româneasc`. Genera]ia ’60, ai c`rei componen]i au debutat de la începutul deceniului încoace ([i care, la data respectiv`, au în jur de treizeci de ani), va profita „plenar‘‘ de acest climat mai liberal, mai to-lerant, mai pu]in vigilent ideologic. Afirmarea „[aizeci[tilor‘‘ este rapid` [i ireversibil`; la fel, reconectarea lor cu modernismul interbelic, cu suprarealismul, cu toate experien]ele artistice întrerupte [i indexate în epoca realismului socialist. Genera]ia r`zboiului, fracturat` de instalarea comunismului în România, reintr` în scen`, de]inu]ii politici sunt elibera]i din închisori, scriitorii aresta]i sau interzi[i, marginaliza]i, periferiza]i, î[i reocup` locurile simbolice din care fuseser` alunga]i.

În aceast` diagram` a refacerii drept`]ii literare intr` [i colapsul, pe deplin meritat, al corifeilor realismului socialist, cu maculatura lor de prosl`vire a regimului, deodat` pus` într-o lumin` critic` [i în compara]ii edificatoare. În numai câ]iva ani, modelul Petru Dumitriu (în proz`) [i modelul Dan De[liu (în poezie) sucomb`, prestigiu [i influen]` literar` câ[tigând Marin Preda [i binomul Nichita St`nescu – Marin Sorescu. Concesiile de tinere]e ale acestora nu le afecteaz` imaginea public`. Cu totul altfel decât la entuzia[tii pioni ai stalinismului integral, ele reprezint` pre]ul pl`tit pentru publicarea adev`ratei lor literaturi.

Intensitatea creativ` [i ritmicitatea editorial` a Ilenei M`l`ncioiu î[i g`sesc astfel încadrarea ([i justificarea) istoric`. Scriitorii no[tri afla]i de partea bun` a e[ichierului

nu au de unde s` [tie cât va dura acest interval de uimitoare liberalizare. Unii nutresc iluzia c` epoca neagr` a totalitarismului s-a consumat [i c` viitorul va perpetua un socialism cu fa]` uman`, respirabil. Al]ii, lucizi [i poate p`]i]i, cred dimpotriv` c` deschiderea este limitat` [i face parte din strategia noului lider, aplicat` pân` la consolidarea puterii personale. Indiferent c` au iluzii naive sau previziuni corecte, toate categoriile de scriitori dovedesc un elan creator [i publicistic ultraconvenabil Cârmaciului care ar vrea s` deschid`, cu el însu[i, o nou` er`. Pân` la un punct ([i adesea împotriva dorin]ei lor), oamenii de cultur` î[i leag` realiz`rile [i numele, tot mai sonore, de realiz`rile [i numele în]eleptului Conduc`tor. O sincronizare bine urm`rit` de acesta, o abil` diseminare a propriei imagini omnipotente prin determinarea multor cariere artistice.

Ileana M`l`ncioiu scap` îns` din nou acestei injonc]iuni, printr-o consecvent` atitudine demn` [i, în interiorul poeziei, printr-o atmosfer` sumbr`, bântuit` de nelini[te, halucina]ie, moarte. Tema mor]ii [i, în strâns` leg`tur` cu ea, cea a Învierii [i a Mântuirii traverseaz` ca un fir negru o crea]ie de mare anvergur`, de la primul „Drum‘‘ din volumul Pas`rea tìat` [i pân` la ultimele inedite, din anii 2000, cuprinse în sec]iunea Dup` învierea lui Laz`r. Scenele biblice sunt frecvente, atât în desenul lor ini]ial, evanghelic, cât [i ca suport al unor adùgiri [i interpol`ri de imagistic` [i semantic` proprie. Capul lui Ioan Botez`torul, oferit pe tav`, Muntele M`slinilor, cu silueta însinguratului Fiu al Domnului, crucea pe care acesta e ]intuit [i apa cu care se spal` pe mâini Pilat din Pont, lespedea mormântului dat` la o parte, cu adeverirea Învierii, multe alte secven]e în care omenescul [i transcendentul se îmbr`]i[eaz` în sânge [i slav` fac din aceast` liric` orice altceva decât o reflexie a unei politici culturale oficiale, fie ea [i

liberal` între 1968 [i 1971, „oportun`‘‘, „na]ional`‘‘.

La antipodul poe]ilor de la Gândirea, pentru care ortodoxismul r`mânea decorativ [i ostentativ, precar artistic cu toat` profuziunea de îngeri p`zitori, Ileana M`l`ncioiu face din credin]` pivotul central, elementul viu [i energetic, structura [i totodat` respira]ia adânc` a liricii sale. Exemplele abund` [i pot fi extrase din absolut toate volumele ap`rute în timpul socialismului ateu [i apter. Câte o mostr` din fiecare carte: „M`-ndrept pe drumu-ntunecat anume/ S` nu-mi v`d boii tineri [chiop`tând,/ Le-au intrat potcoavele-n copite/ {i se tem s-ating` de p`mânt.// Din când în când îmi îngenunche-n jug/ {i fiindc` n-am t`rie s`-i îndemn/ Se uit` blânzi [i se ridic` singuri/ {i pleac` amândoi, ca la un semn.// {i doar la miezul nop]ii îi opresc,/ Dejug pentru o vreme [i r`mân/ L`trat` de to]i câinii mahalalei/ La poarta potcovarului b`trân.// Le iau pe rând picioarele în bra]e/ {i îi ap`s cu palma pe copite/ S` [tiu pe care parte-au [chiop`tat/ {i s` le-acop`r oasele tocite.// B`trânul trece cuiele prin foc,/ Le potrive[te bine [i le bate,/ Iar când se strâmb` [i ajung în carne/ Le scoate înapoi însângerate.‘‘ („Drum‘‘, în Pas`rea tìat`); „Boul jupuit atârn` cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învele[te carnea lui cea muritoare,/ O lumin` dinùntru [i-o lumin` din afar`/ las` coastele s` fac` cercuri albe de r`coare.// Locul inimii a[teapt` însemnat cu cheag de sânge,/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi da]i pe spate vine cineva s`-i scoat`/ {i desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu r`mân t`cut`-n preajma trupului ce se lunge[te/ {i se leag`n` în aer parc-anume ca s` [tiu/ C` din el acum se vede doar o umbr` [i-o lumin`/ Dat` de acea putere de-a fi fost odat` viu.// Dar lumina este rece [i încep s` m` cutremur/ C` în jur nu v`d nimica [i încep s`-i dau ocol/ Pân` când se rup în noapte funiile de

pe oase/ {i dispare f`r` urm` trupul care-atârn`-n gol.‘‘ („Boul jupuit‘‘, în C`tre Ieronim); „Ieronim, galben este obrazul fiului tù de pe zid,/ C` în noapte o aureol` de sfânt pare,/ Când singur` cu el r`mân paz` somnului tù/ Pe pietrele albe de la intrare.// Doamn`, îmi spune, stând nemi[cat/ {i încercând s` se apropie cu greu,/ De pe piatra de unde sunt a[ putea/ S` v-ar`t calea c`tre tat`l meu.// Încerca]i s` ajunge]i pe zid, lâng` mine,/ Nu v` fie fric`, urca]i mereu,/ Care este calea, Natanael, îl întreb,/ Doamn`, [opte[te, calea sunt eu.// {i r`mân mai departe în fa]a cet`]ii/ Pe pietrele albe pe care sunt/ {i-ncep s` te v`d prin obrazul lui galben/ Asemeni unei aureole de sfânt.‘‘ („Calea‘‘, în Inima reginei); „Cine crede în r`pire r`pit s` fie,/ Cine crede în gresie gresie cenu[ie,/ Cine crede în ochiul tù s` se zbat`/ Ca pleoapa lui vie [i adev`rat`.// Ca pleoapa lui de gresie de pe ochiul ei,/ Ca vena lui de la tâmpl`,/ Ca acel care trece prin marele foc/ S` vad` ce se întâmpl`// Acolo de unde nimeni nu mai vine/ {i unde s-au dus cele trei/ Sfinte fe]e cu trupul/ Celei mai iubite femei.// Nu pot trece ne[tiut` prin lume,/ Lua]i-mi aura ei diafan`,/ Lua]i-mi clopo]eii [arpelui,/ Lua]i-mi degetul de pe ran`.‘‘ („Rug`ciune‘‘, în Crini pentru domni[oara mireas`); „aer rarefiat din ce în ce mai rece/ un câine zace singur încremenit în ger/ cu o ureche alb` lipit` de p`mânt/ [i cealalt` deschis` c`tre cer// p`storul s-a îndep`rtat de mult/ turmele [i ele s-au dus/ în t`cerea asta se aude/

Întâmpl`ri în irealitatea imediat` (II)

l Ileana M`l`ncioiuURCAREA MUNTELUIAntologie, prefa]` de Eugen NegriciIlustra]ii de Mircia DumitrescuEditura Corint, Bucure[ti, 2007, 368 pp.

Dup` debutul editorial, atât de puternic, cu Pas`rea tìat`, Ileana M`l`ncioiu va a[tepta s` treac` mai pu]ini ani decât înaintea lui pentru a se înf`]i[a publicului cu versuri noi.Se spune c` a doua carte a unui scriitor este cea mai grea: e punctul unde promisiunile se transform` – sau nu – în certitudini literare.

CR

IT

IC

~ L

IT

ER

AR

~

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200812numai glasul mielului de sus// el face s` se-mbrace în cea]` alb` mun]ii/ apoi înal]` cea]a [i-o risipe[te-n vânt/ dezv`luind mereu un câine p`r`sit/ z`când cu o ureche lipit` de p`mânt‘‘ („Un câine‘‘, în Ardere de tot); „Scoteam ap` din izvorul acela adânc,/ trimisul tat`lui tù m-a g`sit la fântân`,/ c`mila lui însetat` a fost ad`pat` de mine,/ barba lui rar` a fost mângâiat` cu alba mea mân`// u[or mai lung` decât la celelalte femei/ cu care puteam s`-l ating f`r` s` m` apropii,/ sufletul lui s-a auzit ridicându-se-ncet/ ca zborul ap`sat al unei dropii.// Venise prin pustiu s` m` cear`/ [i se-ntorcea înapoi prin pustiu/ cu sufletul meu luat pe nepreg`tite,/ trupul r`mas ca argintul viu// s-a rostogolit de trei ori cu durere/ sub cump`na care se îndoia,/ cineva a strigat: nu be]i din aceast` fântân`/ a sc`pat o femeie în ea.‘‘ („Scoteam ap`‘‘); „Du-te repede, mi-a spus, mi-e fric`,/ vezi c` este de gard` doctorul X,/ el trebuie s` [tie s`-mi dea ceva s` mai pot respira,/ el a spus c` în garda lui nu moare nimeni.// {i într-adev`r, doctorul acela foarte tân`r,/ f`r` atâta glorie cât suflet avea,/ la miezul nop]ii a venit [i-a f`cut-o/ s` mai respire pân` a doua zi.// Pe urm` ea îns`[i a în]eles/ c` garda lui a trecut [i c` noi am intrat/ în ziua aceea îngrozitoare de care/ apucase s` spun` c` nu va mai trece.// Cel ce st`tea de gard` se uita/ la noi de sus, f`r` s` intervin`:/ Eu n-am spus c` în garda mea nu moare nimeni,/ Eu nu am nici o vin`.‘‘ („Cel ce st`tea de gard`‘‘, în Sora mea de dincolo); „Voi muri [i nu voi [ti nimic despre moartea mea,/ A[a cum despre na[terea mea nu [tiu absolut nimic,/ Am deschis ochii, am plâns [i am râs [i am plâns,/ Îi voi închide [i nu voi avea ce s` zic.// {i totu[i moartea mea e un lucru real,/ Mai real decât na[terea, poate,/ Simt sufletul ridicându-se-ncet ca o boare/ Peste golul în care va-ncepe s`-noate.// Calc` pe trepte de aer tot mai rare,/ E din ce în ce mai departe de trup,/ Aud încheieturile sc`rilor cum trosnesc,/ Dar nu m` mai tem c` se rup.// Cât se mai poate c`dea din aceast` vale/ În care nimeni nu mai poate trì altfel/ Decât anume pentru trupul sù/ {i nici m`car pentru el.‘‘ („Acord final‘‘, în Linia vie]ii); „A stat ninsoarea, a stat viscolul, a stat tot,/ Nimic nu mai pic` acum nici din cer,/ Nici de pe-acest p`mânt, oricât ai a[tepta/ la fereastra albit` de ger.// Îndep`rteaz`-te, nu mai spera, nu/ Mai sta cu nasul lipit de acel geam,/ S-a dus [i ea, s-a dus [i tinere]ea, s-au dus/ {i iernile înfrigurate în care treceam// Alunecând încet dintr-o vârst` în alta,/ Dintr-o via]` în alta, dintr-un iad/ Mai înfrico[`tor ca însu[i iadul/ Acolo unde sufletele cad// A[a ca de la sine, f`r` s` le mai pese,/ Cum cad ninsorile peste o cruce,/ Cum cade ochiul unui muribund/ Pe ultimul lucru care se duce.‘‘ („A stat ninsoarea‘‘, în Urcarea muntelui); „Lini[te, Isus a fost îngropat,/ P`mântul n-a fost înc` dat la o parte,/ El însu[i nu mai crede acum c` tat`l lui/ St` [i-l a[teapt` undeva departe.// Simte p`mântul îndesat [i greu/ Pe trupul care înc` sângereaz`/ {i plânsul dulce al unei femei/ Dar i se pare totu[i c` viseaz`// Cum plute[te

încet c`tre cer./ În`l]area nu este decât un vis/ Iar tat`l un necunoscut spre care/ N-ar mai putea s` stea cu ochiul deschis.// Norocul lui a fost c` a murit,/ Norocu-acestei lumi cum ar putea s` fie/ Altfel, când Tat`l Nostru care se afl`-n ceruri/ N-a[teapt` lâng` el o fiin]` vie.‘‘ („Lini[te‘‘, în sec]iunea Dup` învierea lui Laz`r).

Ceea ce se remarc` în toate aceste splendide versuri, de facturi atât de diferite [i în registre individualizate, adecvate unor structuri de sensibilitate explorate în fiecare vârst` liric`, este tensionarea poemului. Acesta nu curge niciodat` lin [i previzibil, într-un mod care s` fie anticipat, într-un tipar care s` determine deplas`rile [i permut`rile de sens. Inclusiv în re]eta popular`, a cântecului de jale [i a bocetului, autoarea inoveaz` spectaculos, aducând propriile fantasme într-un spa]iu imaginar arhaic-rural [i comun. Oasele frânte [i risipite (una dintre obsesiile poetei) sunt, în C`tre Ieronim [i Inima reginei, adunate în grab` [i lipite pentru a recompune, ca în basme, trupul zdrobit [i f`cut buc`]i. Moartea descompune, destram`, separ` brutal unit`]ile, dar ea poate fi amânat` ori întoars` din drum printr-o miraculoas` ap` vie, scoas` din mitologia popular` [i conjugat` cu simbolurile unei credin]e t`m`duitoare. Enigmaticul fiu „de pe zid‘‘ al [i mai enigmaticului Ieronim, cel care spune „calea sunt eu‘‘, poate fi echivalat cu Mântuitorul el însu[i zdrobit, crucificat. Cuiele însângerate scoase din copitele blândelor vite de povar` pot fi [i ele un reflex rural al piroanelor înfipte în bra]ele [i picioarele lui Isus. Realit`]ile prozaice [i simbolurile cre[tine ajung s` se confunde în acest imens teritoriu al suferin]ei care este Lumea. Chinurile inimaginabile, torturile, dezmembr`rile [i jupuirile apar peste tot într-o poezie care le percepe acut [i le scoate în relief cu o anume voluptate a durerii. Stilistica poetei nu ia îns` unghiuri ascu]it-moralizatoare ori înalt-profetice. Într-un mod doar aparent paradoxal, suferin]a este parte integrant` [i justificatoare a vie]ii. E tovar`[ul nedezlipit [i martorul cel mai pre]ios al existen]ei noastre. Cât ea dureaz`, cât înc` o sim]im, trupul este viu [i cald, senzoriile nu s-au stins, sufletul nu [i-a luat zborul.

Din aceast` perspectiv`, a unei ambivalen]e care salveaz` ce se poate salva dintr-o via]` (din orice via]`), inclusiv prin întoarcerea la izvoarele ei, cele dou` volume pe care în lectura critic` de tinere]e le consideram mai pu]in pregnante cap`t` acum o importan]` considerabil`, pe vectorul întregii opere. C`tre Ieronim [i Inima reginei r`mân, ca realizare artistic`, sub nivelul atins în Peste zona interzis`, Sora mea de dincolo, Linia vie]ii [i Urcarea muntelui; dar ele reprezint`, practic, terenul experimental ce face posibile performan]ele ulterioare. Mai ales c` etapele [i vârstele poeziei se leag`, în cazul de fa]`, într-o coeziune organic`, într-o succesiune ce nu ]ine cont câtu[i de pu]in de „pre]ioasele indica]ii‘‘ oficiale, ci de evolu]ia individual`, intim`, crescut` din ea îns`[i, a unei imagina]ii lirice cople[itoare. A[a cum, în spa]iul unui

volum, finalul unui poem poate fi continuat de începutul celui urm`tor, reverberând [i dincolo de fila ce i-a fost alocat`, c`r]ile ca atare comunic` unele cu altele, repet, la vedere [i subteran. Teme [i motive circul`, c`p`tând „rezolv`ri‘‘ [i modula]ii noi. De[i tonalitatea dominant` este grav`, tonurile se schimb` în func]ie de tabloul creat [i de peisajul interior al poetei, în mai multe rânduri autoscopic` [i autoreferen]ial`. Nu e exagerat s` spun c`, într-o interpretare la nivel macro, fiecare volum al Ilenei M`l`ncioiu este o experien]` distinct`, dar [i o treapt` de care arhitectura ansamblului nu se poate dispensa.

Când autoarea devine con[tient` de organizarea [i organicitatea superioar` a propriei crea]ii, de presiunea pe care lumea sa poetic` o exercit` asupra fragmentelor, secven]elor [i p`r]ilor diversificate, titlurile pe care le pune c`r]ilor dau o idee clar` sau baremi o sugestie a întregului parcurs: Ardere de tot, Peste zona interzis`, Urcarea muntelui [i, cel mai limpede, Linia vie]ii. Volumele se configureaz` în jurul unui simbol central (crinul unei nun]i mortuare, focul expiator [i purificator, cea]a care „p`trunde pân` la os‘‘, ochiul care vede [i re]ine totul, muntele furat oamenilor [i înconjurat cu sârm` ghimpat`, cerul de metal al unei Învieri amânate), dar ele pot fi în]elese [i în aceast` serialitate ce serve[te ideal opera [i antologia.

Amintirile din copil`rie, dup` cum am v`zut deloc idilice [i conven]ionale în stilul s`m`n`tori[tilor, formeaz` cadrul [i substan]a liric` din Pas`rea tìat`. Macabrul, ce pare expus naturalist, este de fapt dilatat [i proiectat expresionist, într-o spiral` de tensiune tragic`. Accentul cade mai pu]in pe realitatea observat` [i mai mult pe acuitatea senzorial` [i complica]iile etice ale fetei care o descrie. C`tre Ieronim aduce o scenografie mai complicat` [i face s` se întrevad`, printre oase zdrobite, tâmple sparte, trupuri desc`p`]ânate [i îmbuc`t`]ite, sufletul. Tradi]iile [i supersti]iile ]`r`ne[ti sunt translate într-un limb imaginar în care ritualul nu mai e unul colectiv [i „tipic‘‘, ci dureros de personal, înfrico[`tor-solitar. În Inima reginei, universul rural, deja mai greu recognoscibil în urma transmuta]iilor poetei, cap`t` o noble]e regal` [i o romantic` morbiditate. Singur` în Valea Plângerii, femeia iubitoare î[i caut` perechea ideal` într-un eminescianism a[a-zicând gotic [i r`sturnat. Acum b`rbatul este înso]itorul visat, în timp ce iubita neiubit` parcurge, pentru a-l atinge, tenebrele vie]ii [i ale mor]ii. Crini pentru domni[oara mireas` dramatizeaz`, în texte memorabile, o nunt` „din alt` lume‘‘, încremenit` în piatr` [i actualizat` prin descrip]ii halucinate, ca în trans`. Insolitul reportaj subp`mântean [i metafizic va deveni caracteristic poetei, într-o formul` liric` modernist` pe un substrat ancestral. Viitoarele puneri în pagin` ale unor bizare, onirice, fabuloase „întâmpl`ri în irealitatea imediat`‘‘ î[i au sursa aici.

În schimb, în Ardere de tot

mi[carea este ascensional`, deschis` spre cer, nu întoars` spre p`mânt. Biologia cu mizeriile [i suferin]ele ei, materia uman` r`nit` conteaz` simbolic mai pu]in decât senza]ia nou` de eliberare [i levita]ie. Zborul spre „glasul mielului de sus‘‘ este uneori posibil. Peste zona interzis` spa]ializeaz` aceast` evaziune spiritual`, înscriind-o pe orizontal` [i fixând, în imaginea muntelui, reperul unei în`l]imi totodat` intangibil` [i nepervertit`. Lumea e murd`rit`; muntele, înc` nu. Se fac sim]ite primele accente antitotalitare, apar mai multe dezvolt`ri parabolice cu sensul transparent. Aceast` direc]ie a poeziei cu implicare social` [i adres` bine cunoscut`, care va fi continuat` [i radicalizat` în Linia vie]ii [i Urcarea muntelui, este îns` întrerupt` de Sora mea de dincolo, volum al limitei nu poetice (ori politice), dar biografice. Suferin]a [i moartea surorii, la treizeci [i trei de ani neîmplini]i, mi[c` în adânc sensibilitatea [i religiozitatea poetei, îndep`rtând [i ultimele conven]ii literare ce mai erau utilizate. Excep]ional în fiecare pies` [i în ansamblu, volumul este unul dintre cele mai puternice din întreaga poezie postbelic`.

Mai cunoscute, cu impact mai mare la critic` [i la public, sunt îns` cele dou` titluri men]ionate mai sus, în care muntele devine un operator simbolic de prim ordin. Mitul lui Sisif, care î[i tot urc` stânca, potopul biblic, în care Araratul reprezint` salvarea, Muntele M`slinilor [i Golgota pe care Isus este r`stignit interfereaz` într-o poezie pe cât de elaborat` [i complex`, pe atât de explicit` în nota sa anticeau[ist`. La sfâr[it, dar nu [i în cele din urm`, merit` o aten]ie aparte [i textele r`mase în periodice ori date, ca inedite, în diferitele antologii [i reunite acum sub un titlu de rezonan]` cre[tin`: Dup` învierea lui Laz`r. Surpriza este de a vedea c` pe lâng` buc`]ile consacrate, publicate în volume de sine st`t`toare [i comentate pe larg de critica vremii, aceste versuri postrevolu]ionare fac de asemenea o figur` foarte frumoas`. Unele („M` uit în sufletul tù‘‘, „Din cerul verde-albastru‘‘, „Rufele mor]ilor‘‘, „Într-o a[teptare ap`s`toare‘‘, „Spovedanie‘‘, „Psalm‘‘) sunt adev`rate bijuterii lirice: ni[te agate negre. Un ultim citat: „Istoria se repet`, Isus [i-a dus crucea/ A[a cum [i-a dus Isaac leg`tura cu lemne/ A[ezat` pe umerii sì de b`trânul Avraam/ Numai c` Fiul Tù nu putea s` fie înlocuit// Ca al lui, cu berbecul preg`tit pentru jertf`./ Cu privire la mult trâmbi]ata înviere a mor]ilor/ Nu se mai sufl` o vorb`, dar ei au în]eles/ Din instinct c` ea se apropie.// Mi[carea lor e aproape imperceptibil`/ M` face s` m` clatin pe picioare,/ Un curent viu împr`[tie aerul ap`s`tor,/ Cine e[ti tu, frate, [i cum te-ai ridicat// {i peste firea lor [i peste a celorlal]i./ R`suflarea ta rece ne-a înghe]at inimile,/ Iart`-ne nou` frica noastr` cea de toate zilele,/ Iart`-ne nou` Frica‘‘.

Poemul se intituleaz` „Istoria se repet`‘‘ [i este chiar ultimul din aceast` antologie aproape exhaustiv`, crea]ia reunit` între dou` coper]i a celei mai profunde [i mai originale poete din lirica noastr`. j

CR

IT

IC

~ L

IT

ER

AR

~


ALEXANDR Soljeni]în a îmbinat, asemeni lui Fe-odor Dostoievski [i Lev Tolstoi, înzestrarea pro-zatorului cu statura [i

ambi]iile unui profet. Poate, ca autor de fic]iune, nu s-a ridicat la nivelul scri-iturii celor doi, îns` el a fost egalul lor în ceea ce prive[te în]elegerea rùlui [i manifestarea lui colectiv`. Mai mult, monumentul sù literar – Arhipelagul Gulag – a fost o întreprindere aproape miraculoas`, date fiind împrejur`rile în care a fost strîns` [i prelucrat` informa]ia [i ]inînd seama de piedicile ivite în calea public`rii acestei opere.

Se cuvine s` afirm`m c` cele trei volume ale Arhipelagului Gulag au contribuit, mai mult decît orice alt` scriere, la n`ruirea opiniei c` sistemul comunist ar fi fost acceptabil dac` na-tura sa nu ar fi fost pervertit` de Stalin. Soljeni]în a ar`tat felul în care, odat` cu anularea responsabilit`]ii, suprimat` de Lenin în 1918, [i în condi]iile în care societatea a fost obligat` s` urm`reasc` un singur scop, cu toate institu]iile unite în mar[ul progresului colectiv, nu „coruperea‘‘ este cea care duce la triumful rùlui. Împrejur`rile sunt cele care asigur` domina]ia rùlui, întrucît nimic nu-l împiedic`.

Acest rù nu trebuie îns` în]eles în sens impersonal. Soljeni]în nu se al`tur` ideii „banalit`]ii rùlui‘‘, con-ceptualizat` de Hannah Arendt. El nici nu a identificat în totalitarism sursa fundamental` a rùlui pe care îl pro-voac`. Marea eroare ]ine nu de guverna-rea totalitar`, ci de a[ezarea obiectivului ultim înaintea dilemei prezente, indife-rent ce scopuri, nobile sau ignobile, ar avea. A[a se explic` de ce inten]iile rele au aceia[i sor]i de izbînd` precum cele bune, astfel c` nelegiuitul [i psihopatul ajung s` rivalizeze pe aceea[i treapt` cu sfîntul [i eroul. În totalitarism, rùl apar]ine îns` fiin]elor umane, [i nu sis-temului. Aici se afl` însemn`tatea me-sajului pe care Soljeni]în, tîrîndu-se din Ma[ina Mor]ii, l-a p`strat cu sfin]enie. Fragmentul de la sfîr[itul primului volum din Arhipelagul Gulag – în care el depune m`rturie în privin]a a ceea ce, pentru el, a semnificat un mare pri-vilegiu moral, descoperit în închisoare – este grìtor:

„Mi-a fost dat s` duc mai departe, aproape zdrobit de greutatea ei, povara unei experien]e esen]iale petrecute în închisoare: cum devine o fiin]` uman` bun` sau rea. Îmb`tat de succesele din

tinere]e, m-am sim]it infailibil [i am fost a[adar nemilos. Ame]it de preapli-nul de putere, am fost un criminal [i un despot. În clipele mele cele mai diabo-lice am fost încredin]at c` înf`ptuiesc binele [i aveam argumente din bel[ug. {i numai acolo, cînd putrezeam în închisoare, am sim]it înùntrul meu primele pîlpîiri ale binelui. Am avut treptat revela]ia c` linia ce separ` binele de rù nu desparte statele, nici clasele [i nici partidele politice, ci trece chiar prin inima fiec`rui om – prin toate inimile omene[ti. Aceast` linie nu este statornic`. În interiorul nostru, ea oscileaz` de-a lungul anilor. {i chiar [i în inimile cople[ite de rù r`mîne un mic cap de pod al binelui. {i chiar în cele mai bune dintre inimi r`mîne… un firav col] al rùlui dezr`d`cinat. Am în]eles atunci adev`rul tuturor religiilor din lume: ele se lupt` cu rùl dinùntrul fiin]ei umane (dinùntrul fiec`rei fiin]e umane). Este imposibil s` sc`p`m lumea de rù pîn` la cap`t, îns` el poate fi îngr`dit, în interiorul fiec`rei persoane. {i tot atunci am în]eles fal-sitatea tuturor revolu]iilor din istorie: ele distrug doar acei purt`tori ai rùlui

contemporani cu ele ([i, în prip`, nu deosebesc purt`torii binelui). Apoi ele încep s`-[i însu[easc`, drept propria lor mo[tenire, rùl însu[i, avînd îns` propor]iile sporite‘‘.

Chemarea [i ecoul

Soljeni]în a v`zut în totalitarism re-zultatul inevitabil al Revolu]iei (ceea ce istoria modern` a dovedit în mai multe rînduri) [i, de asemenea, sistemul în care rùl g`se[te solul cel mai prielnic. {i, în inima sa, el a contrapus modului revolu]ionar de a înfrunta rùl, cel de a cùta „sistemul‘‘ care ar duce omenirea la perfec]iune, exemplul lui Hristos, care a înfruntat rùl refuzînd s`-i îm-prumute armele [i sacrificîndu-se. Nu e de mirare a[adar c` spiritul profetic al lui Soljeni]în, precum cel al lui Dos-toievski sau al lui Tolstoi, s-a întîlnit cu mesajul cre[tin.

Cînd a fost expulzat în cele din urm` din Uniunea Sovietic`, stabilindu-[i re[edin]a în Vermont, confruntarea cu rùl nu disp`ruse, ci a revenit sub o masc` mai ademenitoare. El nu a pus sub semnul întreb`rii imaginea

public` a Americii ca patrie a libert`]ii. Îns` a dorit ca oamenii s` [tie c` liber-tatea îng`duie prezen]a rùlui. Nu în aceea[i m`sur` – f`r` îndoial` –, [i un rù c`ruia i se poate rezista; cu toate acestea, rùl ispite[te prin pl`cerile trupe[ti [i prin uitarea chem`rii spiri-tuale a omenirii.

Mul]i americani l-au blamat pe Soljeni]în din acest motiv [i îndeosebi pentru conferin]a de la Harvard din 1978, în care a denun]at modernitatea [i „abandonul spiritualit`]ii‘‘, c`ruia i-a fost martor în experien]a de zi cu zi din America. Îns` el nu a confirmat astfel marota învechit` a „echivalen]ei morale‘‘, f`cînd ceea ce au f`cut Jean-Paul Sartre, Herbert Marcuse, Eric Hobsbawm, Noam Chomsky [i al]ii – r`spunzînd criticii comunismului cu o critic` egal` [i opus` a Occidentului –, ca [i cum controlul de sus ar fi fost identic cu cel de jos, ca [i cum lucrurile s`vîr[ite deliberat în scopuri rele nu ar fi fost mai îngrozitoare decît lucrurile rele, întîmplate îns` f`r` ca cineva s` le fi voit? În alte cuvinte, el nu a negat va-loarea libert`]ii individuale [i diferen]a cardinal` pe care o impune tuturor judec`]ilor noastre morale? Trebuie spus c` natura profetic` a limbajului lui Soljeni]în [i felul sù de a se uita de undeva de sus la lume au dat greutate acestor acuza]ii. R`stimpul petrecut în America nu a fost, din punctul de vedere al imaginii, un succes [i mul]i au r`suflat u[ura]i cînd el a hot`rît, la colapsul comunismului, s` se întoarc` în Rusia natal` [i s` predice celor converti]i de aici.

Dar acum, privind înapoi, trebuie s` recunoa[tem nu numai curajul [i probi-tatea acestui om, ci [i adev`rul mesajului sù pentru vremurile noastre. Sistemele rele exist`, ne spune el, întrucît exist` oameni rì, inten]ii rele [i gînduri rele. În cel mai optimist scenariu, tot ceea ce putem realiza prin îndreptarea siste-mului este s` ne asigur`m c` erorile pot fi corectate [i c` rùl va fi pedepsit. S` nu ne am`gim pe noi în[ine cu credin]a c` solu]ia la problema rùlui este una politic`, c` se poate ajunge la ea în lipsa disciplinei spirituale [i f`r` o schimba-re a modului de via]`. Nou`, fiin]elor umane, ni se adreseaz` chemarea unei vie]i bune. {i doar cînd vom în]elege c` „linia ce desparte binele de rù trece prin inima uman`‘‘ vom fi în]eles lec]ia secolului XX. j

Traducere de Alexandru Gabor

Alexandr Soljeni]în: linia dinùntru

PR

OF

IL

UR

I

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200814

Muzicianul:De ce a[ vorbi când pot cânta?Muzica e anterioar` vorbirii. Nenum`rate p`s`ri

cânt`. Cântecele sumbre ale balenelor vuiesc prin oceane. Vântul face sârmele [i tuburile goale s` r`sune. Cosmologia intoneaz` muzica sferelor. O auzim în harmonia mundi a lui Pitagora [i Kepler, în zgomotul de fond al modelelor astrofizice contem-porane ale crea]iei. Dac` ar fi ca omul s` piar` – o conjectur` plauzibil` –, muzica ar dìnui. A[a a spus Schopenhauer. Vorbirea a ap`rut târziu. Probabil abia dup` cea mai recent` er` glaciar`. {i s-a fragmentat în graiuri f`r` de num`r, reciproc incomprehensibile, deseori efemere. Muzica este universal`. Acesta este faptul suprem. Foarte multe culturi, comunit`]i etni-ce sau societ`]i nu au nimic care s` poat` fi definit ca literatur`. Dar nici unei asocieri omene[ti, fie ea fami-lie, c`tun sau metropol`, nu-i lipse[te muzica. Ea este unicul idiom planetar. Împ`rt`[it de to]i [i inteligibil tuturor, nici nu necesit` [i nici nu permite traducere. Aceea[i melodie, acela[i „hit‘‘ este cântat, interpretat, pe acordurile lui se danseaz` în Kamceatka [i Pata-gonia. Ritmul, caden]ele muzicale ajung la f`tul din pântec; cei foarte b`trâni, chiar [i nebunii, fredoneaz`, fluier`, îngân` un cântec înainte de moarte.

Nimeni nu poate g`si în muzic`, excep]ie f`când cea programatic`, vreun sens unic, limitat. Muzica nu poate fi parafrazat`. Ea poate fi actualizat`, repre-zentat` prin dans. Nu poate fi transpus` în nici un alt mediu. Dar de[i „lipsit` de sens‘‘, este infinit înc`rcat` cu în]eles. Acesta este inepuizabilul, paradoxalul sù miez. Ce este mai plin de în]eles pentru receptarea uman` [i pentru con[tiin]`, pentru esen]a fiin]ei noastre decât o bucat` muzical`, o melodie („inventa-rea melodiei, suprem mister pentru [tiin]ele omului‘‘, remarca Lévi-Strauss)? Muzica poate ajuta la vindeca-rea spiritului v`t`mat sau îl poate inflama. Cu toate acestea, ce con]inut ideologic, determinant, logic are ea? De aici scandaloasa enigm`: cum de compozi]ii identice pot fi folosite pentru scopuri politice, sociale opuse. Transpunerea Odei lui Schiller în cea de-a IX-a simfonie a lui Beethoven se traduce într-un mar[ na-zist, un imn comunist [i corul libert`]ii democratice la pr`bu[irea zidului Berlinului. Acelea[i coruri de la începutul Rienzi al lui Wagner îi inspir` lui Herzl viziunea sionismului, a întoarcerii la Ierusalim, [i tân`rului Hitler hipnotica premoni]ie a celui de-al treilea Reich. Un cântec identic, aceea[i caden]` umple un b`rbat sau o femeie de bucurie, iar pe al]ii de am`r`ciune. Nu exist` pe lume, a m`rturisit Noel Coward, nimic mai puternic decât muzica proast`. Astfel, singur` muzica se afl` dincolo de bine [i de rù. Ea singur` este transcendent`, altfel spus, numai ea nu este limitat` de vreo în]elegere ra]ional`, anali-tic` sau de vreo echivalen]` static`.

Limbajul este aproape ridicol de neputincios în fa]a mor]ii. Str`duin]ele verbale de a dovedi, de a de-fini existen]a lui Dumnezeu se rezum` la o acumulare pr`fuit` de verbiaj [i autoam`gire. Ce este teologia dac` nu un jargon? Numai muzica poate face într-un anumit sens real`, chiar sensibil` posibilitatea experien]ei dincolo de experien]`. Numai muzica poate face cunoscut` posibilitatea unei forme de a fi dincolo de vie]ile noastre empirice, posibilitatea unor dimensiuni care sunt radical „altele‘‘. Asculta]i andan-te sostenuto din opusul 163 al lui Schubert. Faptul c`

nu putem nici explica ra]ional, nici verbaliza aceast` atingere a „altceva‘‘-ului arat` chiar limit`rile oric`rui discurs. Într-o fug` de Bach sau, într-un grad aproape suspect, într-un adagio de Mahler, ne sunt relevate imediatul transcendentului, bog`]ia de în]elesuri în ceea ce este de nerostit. Muzica postuleaz` [i în acela[i timp anuleaz` (Aufheben) înfrico[`toarea banalitate care este moartea. Desprins de corp, capul lui Orfeu î[i continu` cântul:

Et (mirum!) medio dum labitur amne,Flebile nescio quid queritus lyra, flebile linguaMurmurat exanimis, respondent flebile ripae1.{i stâncile au ascultat.(Muzicianul atinge o coard` a chitarei sale care

sun` dureros [i sfid`tor)

Matematicianul:Nu, bunul meu prieten. Nu. Muzica nu poate fi

limbaj universal. Cum r`mâne cu surzii, cu afonii? Gamele orientale, conven]iile pentatonice sunt com-plet accesibile doar acelora care au crescut în culturile respective. Marea majoritate a b`rba]ilor [i femeilor, tinerii din lumea a treia, în special, g`sesc c` acele valoroase compozi]ii pe care le invoci sunt plictiseli monotone, inerte. Pe de alt` parte, mul]i cred c` mu-zica pop sau rock nu este altceva decât o cacofonie asurzitoare, care dezumanizeaz`. A[a cum ai admis, muzica rezult` din imita]ie. Ea mimeaz`, este ecoul sunetelor naturale [i animale. Nu. Exist` numai un singur limbaj universal absolut, un singur cod seman-tic atotcuprinz`tor. Este acela al matematicii.

Surdo-mu]ii, care nu pot împ`rt`[i nici o silab` din limbajul lor natural, pot lucra împreun` la aceea[i tabl` la o problem` de matematic`. Idiomul t`cut al figurilor geometrice, al ecua]iilor algebrice apar]ine tuturor femeilor [i b`rba]ilor în egal` m`sur`. Regu-lile care genereaz` [i guverneaz` gramatica acestuia nu au de-a face cu grani]ele, discrimin`rile politice sau ideologice, diferen]ele de clas`. Exist` într-adev`r matematicieni de faim`, virtuozi practicieni. Cu toate acestea, în esen]`, matematica este anonim`. Numele proprii – Pitagora, Fermat, Poincaré – sunt legate de anumite teoreme, din respect sau pietate istorice. Dar ele sunt irelevante. O demonstra]ie matematic`, o conjectur`, o problem` nerezolvat` apar]in tuturor. Dac` formularea lor ini]ial` se pierde sau este uitat`, ea poate fi redescoperit`. Acest proces nu [tirbe[te cu nimic validitatea lor. A[a cum tu însu]i spuneai, graiurile apar [i dispar. În fiecare an se sting în jur de cincizeci. Textele devin indescifrabile sau pier cu des`vâr[ire. Doar matematica este etern`. În faimoasa formulare a acelui mare matematician G.H. Hardy: Eschil va fi uitat [i, într-adev`r, cea mai mare parte a operei sale a disp`rut de mult, dar o teorem` a lui Eu-clid [i demonstra]ia ei sunt eterne. O ecua]ie diofan-tic` este la fel de riguroas` sau la fel de indecidabil` (conform teoremei incompletitudinii a lui Gödel) ca în ziua în care a fost conceput` sau a[ternut` pentru prima dat` în scris. Acest evident miracol nu se arat` în nici un alt construct sau n`zuin]` umane. Înainte de orice, suntem primate care calculeaz`. Mirum!, cum exclama prietenul tù, Ovidiu. Animalele comunic` prin intermediul sunetului organizat. Maimu]ele [i rapperii fac zgomot. Numai homo sapiens a produs axi-omele din geometrie, calculul matematic [i func]iile algebrice. Doar el sau ea pot r`spunde provoc`rii

ipotezei Riemann sau pot percepe dansul de dervi[ al numerelor ira]ionale [i al lui zero. Ce mai înseamn` zdr`ng`neala ta în compara]ie cu asta?

Pe bun` dreptate, sus]ii c` muzica este dincolo de bine [i de rù. A[ spune mai degrab` c` este irele-vant` pentru ele. Fapt care, într-o mare m`sur`, o face subuman`, dac` nu inuman`. S` ne amintim de fero-citatea miturilor fondatoare ale muzicii occidentale: dezmembrarea lui Orfeu, jupuirea lui Marsyas, cani-balismul perfidelor sirene. Sângeroase, dar reprezen-tative pove[ti. Dac` este imun` la bine [i rù, muzica nu este mai pu]in extrinsec` adev`rului [i falsului. În mod naiv muzica, în special opera – Regina Nop]ii a lui Mozart, Iago al lui Verdi – poate cùta s` exprime, s` mimeze falsul. Dar per se nu poate min]i. Tocmai de aceea, nu poate postula, [i cu atât mai mult nu poate verifica sau falsifica, adev`rul unei propozi]ii. Mate-matica are tocmai aceast` capacitate [i o actualizeaz` cu fiecare mi[care. Matematica poate comite erori. Se poate în[ela temporar în leg`tur` cu juste]ea unei axi-ome sau demonstra]ii. Într-un anumit sens, postula-tele geometriei ne-euclidiene completeaz` con]inutul anumitor defini]ii euclidiene. Nu le falsific`, ci arat` c` ele sunt un caz special. Teoria relativit`]ii nu anu-leaz` matematica mecanicii celeste a lui Newton. Au-tocritica, falsificabilitatea sunt inerente procedeelor matematice. Dar acolo unde demonstrandum-ul este solid, unde a rezistat tuturor încerc`rilor de a-l decon-strui, adev`rul lui este transparent [i nemuritor.

Limbajele naturale sunt în]esate de minciuni, jum`t`]i de adev`r, iluzii, ipocrizii [i n`scociri. Dis-cursurile lor sunt de multe ori mai degrab` arbitrare, efemere [i autoreferen]iale. Ce construct dogmatic religios, ce edificiu metafizic, ce principiu moral, politic sau legal e susceptibil de o demonstra]ie auten-tic`? Nici unul. Ce sunt „adev`rurile evidente‘‘ dac` nu artificii retorice? Ce document istoric, ce decalog sau cod de legi este inatacabil? Este în acela[i timp specificul [i neajunsul limbajului acela de a fi în mod ineluctabil îmbibat cu fic]iune, cu fertilitatea [i infan-tilismul imaginarului. Când face matematic`, fiin]a uman` ocup` singurul t`râm al adev`rului absolut care îi este accesibil. Singurul teritoriu unde nu exist` mistificare [i am`gire. E ca [i cum i s-ar permite s` revin` în Paradis. Aici, orice ar numi Adam, ar numi cu exactitate, aici vorbirea uman` ar avea binecuvân-tarea tautologiei.

Mai mult. În diverse moduri, din p`cate inacce-sibile neprofesionistului, matematica pur` poate [i deseori chiar etaleaz` o str`lucitoare frumuse]e. Nu este o metafor` vag`, necritic`. Ci, dimpotriv`, un atribut riguros exact. Fa]etele ei cristaline sunt armonia, echilibrul formal, rezolvarea elegant`. Mai greu de caracterizat, dar perceptibil` pentru matematicieni, este scânteia care produce elementul surpriz`, revela]ia auster` din anumite demonstra]ii. Ideea care contrazice intui]ia, izvorât` din anumite demonstra]ii din topologia algebric` sau teoria nu-merelor (acea portocal` ale c`rei coji ar putea circum-scrie universul). Frecvent – demonstra]ia „ultimei‘‘ teoreme a lui Fermat ofer` un exemplu la îndemân` – exist` diferite abord`ri ale unei probleme. Cea mai eficient` se dovede[te aproape invariabil a fi [i cea mai frumoas`, unde „frumuse]e‘‘ implic` atât econo-mie cât [i rigoare. Acolo unde briciul lui Occam taie cu cea mai mare precizie.

TritonuriCele trei limbaje ale omului

ES

EU

iEste în acela[i timp

specificul [i neajunsul

limbajului acela de a

fi în mod ineluctabil

îmbibat cu fic]iune,

cu fertilitatea

[i infantilismul

imaginarului. Când

face matematic`, fiin]a

uman` ocup` singurul

t`râm al adev`rului

absolut care îi este

accesibil. Singurul

teritoriu unde nu

exist` mistificare [i

am`gire. E ca [i cum i

s-ar permite s` revin`

în Paradis. Aici, orice

ar numi Adam, ar

numi cu exactitate, aici

vorbirea uman` ar

avea binecuvântarea

tautologiei.

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 15C` asemenea tipuri de frumuse]e nu pot fi decât

anexele inutilit`]ii pare evident, dar este greu de de-monstrat. Matematica pur` are consecin]e [i aplica]ii practice neprev`zute. Prin teoria relativit`]ii, calculul tensorial are leg`tur`, în ultim` instan]`, cu fizica atomic`. Dar în esen]`, în înflorirea sa dinamic`, ma-tematica pur` este mândr` de a fi inutil`, non-utilita-rist`, autist`. În terminologia lui Kant, ea îndepline[te rolul singurului demers uman, singurei pasiuni complet dezinteresate. Care este cauza na[terii sale – acel miracol ionian [i grecesc –, dac` este reflectarea unor date exterioare într-o sfer` platonic` sau dac` a fost generat` în întregime de intelectul jucù[, chiar iresponsabil al omului r`mân teme epistemologice, psihologice de nesfâr[it` fascina]ie [i dezbatere. Dar coregrafia numerelor transfinite, a func]iilor eliptice, a distribu]iei numerelor prime r`mâne gratuit`. Ea posed` inocen]a absolutului. Ea este semnul unui epuizant amuzament (aten]ie la acea „Muz`‘‘) din pro-funzimile sufletului omenesc. Echivalarea adev`rului cu frumuse]ea de Keats nu poate fi demonstrat` nici prin muzic`, nici prin limbajul vorbit sau scris. Ea este suma, egalitatea informativ` din întreaga mate-matic`. De aici convingerea lui Leibniz, el însu[i un matematician de seam`, c` atunci când Dumnezeu cânt` pentru Sine, El cânt` algebr`!

(Matematicianul se apleac` [i scrie o ecua]ie non-linear` pe nisip.)

Poetul:Domnilor, v-am ascultat cu aten]ie [i încântare.

Poe]ii sunt ascult`tori ale[i. Am observat abilitatea cu care a]i folosit citatele, farmecul compara]iilor, instrumentele retoricii voastre. {i asta este, desigur, ideea. Instrumentele voastre nu au fost nici acea chi-tar`, nici aceast` formul` algebric`. Au fost cuvintele, au fost propozi]iile, au constat din unit`]i lexicale, gramaticale [i semantice. Pe scurt, dar de asemenea in toto, ele au fost vorbirea. Cum s-ar fi putut altfel? Sunte]i fiin]e umane, ceea ce înv`]`torii din vechea Grecie numeau zoon phonanta, altfel spus, „animale cuvânt`toare‘‘. „Limitele limbajului tù semnific` limitele lumii tale‘‘2 (Wittgenstein). Existen]a uman`, în orice form` a des`vâr[irii ei, în orice stadiu avansat de maturizare, este una lingvistic`. Noi rostim fiin]a, atât în t`cere, pentru noi în[ine, cât [i pentru al]ii. Noi articul`m realitatea în m`sura în care o putem experimenta [i în]elege. Evolu]ia vorbirii inteligibile, emana]ia treptat` a cortexului din micile, delicatele filamente, re]ele, interac]iuni sinaptice ale centrilor neuronali ai vorbirii, toate acestea sunt ceea ce ne-a f`cut, probabil nu cu foarte mult timp în urm`, oameni.

Dictatele fiziologice se fac resim]ite în corpurile noastre în moduri de multe ori imperative [i com-plicate. Admit acest lucru. Durerea [i extazul au propriile mijloace de comunicare. Dar nu poate exista vreun gând anterior limbajului sau în lipsa acestuia. Nici o conceptualizare prelingvistic`. În secunda în care proiectez o astfel de situa]ie, imagina]ia mea trebuie s` recurg` la expresia lingvistic` [i la resursele func]ionale ale sintaxei. Noi rostim gândirea, cogito-ul, în t`cere sau cu voce tare: deci exist`m. Nu este nimic „dincolo de hotarul‘‘ limbajului. A[a cum a]i ar`tat, imita]iile transcendentului se rezum` la imagini, scenarii simbolice, conjecturi metaforice în mod ine-vitabil înr`d`cinate în [i circumscrise de conven]iile ce guverneaz` discursul rostit sau scris. Aceasta poate fi, într-adev`r, o limitare, sau, dup` cum intuiesc, o form` de protec]ie împotriva nebuniei. Dar numai prin limbaj omul poate pune sub semnul întreb`rii, poate testa asemenea limite sau se poate str`dui s` le for]eze prin incursiuni în acel aproape de ne-spus, prin intermediul poeziei sau metafizicii.

A]i atras aten]ia spre fragilitatea limbajelor, spre extinc]ia lor definitiv`. Suficient de adev`rat [i de trist. Dar limbaje noi se nasc încontinuu. De pild`, între grupe de vârst`, clase sociale, regiuni, din nevoi profesionale. Nici o lingua franca nu este ve[nic domi-nant`. Ea cedeaz` sub presiunea schimb`rii istorice, politice, economice. Se fragmenteaz` în noi adapt`ri. Prin îns`[i natura sa, limbajul este infinit creativ [i inovator. Fiecare dic]ionar, oricât de laconic, este un instantaneu efemer al unei realit`]i aflate în continu`

mi[care. Este perimat începând cu ziua în care a fost publicat. Nici o gramatic` normativ` sau descriptiv` nu este altceva decât o abreviere abstrus`, dep`[it` înc` din momentul în care regulile [i idealurile sale au fost formulate. Vorbirea omeneasc` este la fel de prodigioas`, variat`, fertil` [i clocotitoare ca via]a. Ea este via]a îns`[i. T`cerea nu este opusul sau nega]ia ei. Ea este la fel de func]ional` în limbaj, precum este [i în muzic`.

F`r` îndoial`, exist`, a[a cum a]i indicat, alte co-duri semiotice. Poate mai exacte decât limbajul din punct de vedere formal, care se adreseaz` poate într-un mod mai direct sim]urilor, cum este cazul ima-ginilor. Dar în punctele esen]iale, acestea sunt mai degrab` bazate pe limbaj, metalingvistice. Muzica are frazarea ei, organizarea [i punctua]ia ei semnificativ`. Chiar [i matematica pur` pare s` cuprind` structuri profunde care se înrudesc cu logica, unde logica deriv` în ultim` instan]` din elementele prime [i linearit`]ile actelor de vorbire. Citezi am`gitorul trop al lui Leibniz despre cântecul algebric al Atotputerni-

cului. Permite-mi s`-]i amintesc c` pe aceast` planet` locvace de-abia dac` exist` vreun mit, vreo poveste a crea]iei [i genezei care s` nu postuleze o origine verbal-gramatical`. Zeul, Demiurgul, Primul Motor roste[te lumea întru fiin]`. Dumnezeu a cuvântat [i substan]a a ap`rut. La început a fost Cuvântul. Nu cântecul, nici ecua]ia algebric`. Logosul. Surs` a tutu-ror cuvintelor ulterioare, a alfabetului temeiurilor, a silabelor cu sens pe care vi le adresez acum.

Suntem atât de îmbiba]i de limbaj – suntem fle-cari în vise, tr`nc`nim în delir – c` lu`m de-a gata puterile sale fantastice. Timpul omenesc se scurge conform timpurilor verbale din gramaticile noas-tre. Amintirea lucrurilor trecute locuie[te în [i este p`strat` de limbaj. Timpul viitorului ne d` puterea, descump`nitoare, s` discut`m, s` afirm`m ceva despre fenomene care dep`[esc cu mult moartea noastr`; aranjamentele florale de la înmormântare, dar [i curburile sau entropia ultim` a universului miliarde de eoni mai târziu. Optativele, conjuncti-vele, condi]ionalele contrafactuale – „dac` Cezar ar fi comandat în Irak‘‘ – ne permit s` în]elegem lumi alternative. Capacitatea limbajului de a schimba, de a inversa faptul brut, este cea care define[te speran]a [i care ne-a permis s` îndur`m, s` fent`m obsesia, altfel insuportabil`, a mor]ii. Speran]a este o chestiune de sintax`. Nici o alt` specie, nici o mentalitate preling-vistic` nu poate aspira la aceast` magie a evolu]iei. Fiecare timp viitor, fiecare propozi]ie condi]ional` e o revolt` împotriva tiraniei oarbe a organicului. Cel care proclam` „Eu sunt Cel ce sunt‘‘3 nu este doar glasul din Rugul Aprins. Ci este însu[i omul atunci când roste[te cuvântul „mâine‘‘.

Aceast` binefacere unic` este cea care a n`scut arte-le, [tiin]ele, reologiile [i filozofiile produse de b`rba]i

[i femei, acele monumente ale imagina]iei dintre care muzica [i matematica nu sunt decât dou` domenii specifice. Vorbim [i scriem poeme, cercet`m natura, proiect`m planuri ideologice îndr`zne]e investind necontenit în viitor, în acel dure désir de durer vechi precum Pindar, modern precum Eluard. Limbajul ne permite s` producem opere, observa]ii, ipoteze, forme simbolice care vor supravie]ui ora[elor în care au fost concepute, care vor supravie]ui într-adev`r limbilor specifice, contextelor sociale, scopurilor în [i pentru care au fost ini]ial enun]ate. Fapt care, în expresia marmorean` a lui Dante, îi acord` omului partea sa de eternitate: come l’uom s’etterna. Lovit` de mu]enie, specia noastr` n-ar fi decât cea a unui mamifer rapace, a unui pr`d`tor urât mirositor, urlând la maimu]e.

S` ne gândim la dragoste. Atrac]ia reciproc`, un anumit tip de rela]ie în vederea procrea]iei, este f`r` dubiu la fel de universal` precum îns`[i fiziologia. Este necesitatea minimal` a acesteia. Sexul f`r` cuvinte este cu certitudine posibil. Imbecilul b`los poate practica libidinalul. Dar inepuizabilul alfabet

al erosului, sexual sau nu, infinita prolificitate [i varietatea dorin]ei sunt prinse în mrejele limbajului. Atât lùntric, cât [i spre exterior, articul`m dorin]ele înainte de a le îndeplini. Discursul îndr`gosti]ilor, diferit în fiecare limb`, ajunge chiar în centrii nervo[i ai sexualit`]ii. Când este atins de ambii parteneri, orgasmul este traducere simultan`. {i în moduri pe care nu le în]elegem complet înc`, pasiunile intelec-tuale [i estetice, obsesiile care inspir` arta serioas`, cercetarea [tiin]ific`, angajamentul ideologic, chiar [i impulsurile economice au la r`d`cini, în energiile lor mobilizatoare, modalit`]i ale eroticului. Acestea, într-un fel foarte precis, moduleaz` în dinamica ling-vistic` a con[tiin]ei. Se prea poate ca acel realmente intraductibil conatus al lui Spinoza s` se apropie cel mai mult de aceast` generalitate fundamental`.

Nu, prieteni, eu savurez muzica; cu greu mi-a[ putea imagina via]a f`r` ea; splendoarea interzis` a matematicii pure îmi inspir` venera]ie. Dar fiin]a mea apar]ine limbajului. Umanitatea mea, imper-fect`, necoapt` cum e, exist` pentru c` vorbesc. Pen-tru c` v` vorbesc vou`.

(Poetul scoate din buzunar un exemplar din So-focle [i începe s` recite oda coral` care evoc` fiin]a uman` din Antigona.)

(Muzicianul î[i scoate p`l`ria imaginar`, în semn de omagiu [i în acela[i timp cu ironie.)

Muzicianul:Ce elocin]`! Ce oratorie! E[ti într-adev`r un maes-

tru al cuvintelor, graiul ]i-e me[te[ugit. Ce ar putea s` mai spun` un biet menestrel ca mine? A[ putea s`-]i amintesc totu[i c` textul pe care l-ai declamat într-un mod atât de p`trunz`tor a fost mai întâi cântat, [i nu rostit.

ES

EU

16(Se apleac` peste chitar` [i începe s` cânte tema

din deschiderea Cvintetului în G-minor, K516 al lui Mozart. Acele m`suri de la început unde prima viol` preia rolul basului venind în întâmpinarea celor dou` viori. În care tonalitatea luminoas` a primei viori se conjug` apoi cu sunetul sumbru de catifea a violei.)

Aici, minunatele triste]i sunt complet dincolo de cuvinte. Un muzicolog notoriu compar` acest pasaj cu „scena din Gr`dina Ghetsimani‘‘. Dar orice astfel de analogie este o solemn` flec`real` (Gerede). Efectele nu au nevoie de nici o invocare cu specific religios, de nici o invocare cre[tin`. Ele ajung direct în adâncurile [i în carnea naturii umane. Ele angajeaz`, a[a cum limbajul nu o face, totalitatea persoanei. Nervi, visce-re, structura reticular` dintre corp [i con[tiin]` despre care [tim atât de pu]in. Limbajul este f`r` îndoial` in-dispensabil pentru chestiunile publice, intelectuale, politice, [tiin]ifice. Dar acestea sunt achizi]ii târzii; este de presupus c` ele sunt simptome ale dec`derii. R`spunsurile primordiale, mult mai vechi, mult mai imediate, sunt ob]inute prin muzic`. „G-minor, cheia melancoliei‘‘. Ve]i g`si aceast` etichetare în orice carte. Dar ce înseamn`? Cum poate o op]iune pur for-mal` într-un context tehnic, produs al istoriei, aceea a sonata tragica, s` produc` în noi un sens, o experien]` a dezol`rii universale, fundamentale, mult peste orice elegie oricât de inspirat`? Pe scurt, ce confer` muzicii, fie ea de Mozart sau heavy metal, autoritate asupra celor mai intime sentimente, asupra dansului nervilor [i m`dularelor noastre, incomparabil mai puternic` decât aceea a oric`rei retorici? Tocmai de aceast` autoritate spontan`, schimb`toare, cu por-nirile ei anarhice, ira]ionale se tem to]i tiranii. Este ceea ce a provocat încercarea jalnic` a lui Platon de a domestici, de a militariza manifest`rile muzicale [i abstinen]a lui Lenin de la Apassionata. {i când vorbe[ti despre caracteristicile verbale ale erosului, aproape nu mai este nevoie s`-]i r`spund c` muzica „este hrana dragostei‘‘.

(Red` ultima parte a Cvintetului, disonant` [i totu[i în mod enigmatic revitalizant`).

Poetul:Sunt de acord c` muzica poate controla tot ceea ce

este primitiv, necugetat, imatur în alc`tuirea noastr`. {i admit c` asemenea elemente sunt izvorul impul-surilor creatoare. Eu însumi sunt supus extazului [i am`r`ciunii „prea profunde pentru lacrimi‘‘. Pe care muzica le poate elibera. Sincopa din deschiderea ace-lui „Non, je ne regrette rien‘‘ al doamnei Piaf m` las` f`r` ap`rare, fermecat ideologic, literalmente extaziat. (Recunosc în ea kitsch-ul sublim.) O anumit` caden]` din Berlioz m` face s` plâng ori de câte ori o aud. Dar aceast` senza]ie de extaz, de pierdere a unei cantit`]i substan]iale de autocontrol este un loc comun, poate într-o m`sur` mai drastic`, pentru robo]ii demen]i asurzi]i de „wall of sound‘‘ la un concert rock. Poate fi indus` de cântecul de mas` al huliganilor din fotbal sau de mar[urile m`celarilor totalitari. Fenomeno-logia sa e cea a narcoticului, a hipnozei individuale sau colective. Asista]i la rota]iile dervi[ilor, sau ale dansatorilor de break-dance. Guri deschise, creiere blocate. Muzica e cel mai exaltant drog. Reac]iile noastre corporale [i psihice se pot transforma în dependen]`. Îns` limbajul este scutul vulnerabil, [i mereu ]int` a submin`rii, dar indispensabil [i pân` la urm` indestructibil împotriva animalit`]ii, împo-triva eclips`rii ra]iunii. Doar el ofer` un contract cu s`n`tatea psihic`. De aici, o idee corelativ`, precis`: prin limbaj homo sapiens progreseaz`, merge înainte, înregistreaz` dinamica [i poten]ialul istoriei. Muzica nu progreseaz`. Nu activeaz` mecanismul evolu]iei umane.

Matematicianul:E[ti sigur? Intoleran]a, ura, nonsensul fanatic î[i

extrag puterea din [i disemineaz` prin limbaj. Când civiliza]ia occidental` a dec`zut în bestialitate în tim-pul secolului XX, a f`cut-o sub biciul inegalabilei ora-torii a lui Hitler, al „Nouvorbei‘‘ comuniste [i fasciste. Limbajul poate spune, poate soroci orice. El nu are limite. Acesta este un fapt de crucial` însemn`tate. Domne[te nu doar asupra progresului uman, ci [i asupra regresului. Dezvoltarea ra]ionamentului

în matematic`, reu[ita demonstra]iei nu permit retrograd`ri. Aici g`sim singura atestare necontrover-sat` a cre[terii, a maturiz`rii ra]iunii umane.

Poetul:O cre[tere atât de esoteric` încât este accesibil`

numai unei minuscule frac]iuni a unei frac]iuni a rasei umane. Câ]i dintre noi au auzit, ca s` nu mai vorbim despre câ]i au în]eles, de asemenea progrese „decisive‘‘ precum conjectura lui Langland pentru câmpurile func]ionale sau integrala Selberg? Câte femei sau câ]i b`rba]i pot începe s` întrez`reasc` de ce intervalele locale ale zerourilor func]iilor L peste un num`r de câmpuri pot duce la Sfântul Graal, cum îl numesc matematicienii, la o demonstra]ie pentru ipo-teza lui Riemann? În ce alt sens, dac` nu într-unul cu totul ermetic, solipsist în fond, pot aceste jocuri enig-matice s` fie reprezentative pentru progresul uman, care, exceptând recurgerea temporar`, contingent` la barbarie, depinde, [i înc` în mod fundamental, de limbaj [i ale sale viitoruri?

Matematicianul:Un argument straniu când e adus de un poet. F`r`

întrerupere, de la Pindar la Mallarmé, de la Gongora la Finnegans Wake, avansul în stil [i form` i-a fost inte-ligibil doar ini]iatului. {i Hölderlin este amenin]`tor; cel mai mare urma[ al s`u, Paul Celan, aproape c` scrie „North of the future‘‘ într-o limb` secret`. Excep]ie f`când nivelurile elementare, alfabetizarea, larghe]ea lexical` [i gramatical` au fost dintotdeauna un principiu [i o rela]ie de putere ale elitei. Cât de numero[i sunt cei care cerceteaz`, care sunt înzestra]i pentru a cerceta judec`]ile sintetice apriorice kan-tiene? „Adev`rul a fost întotdeauna cu cei pu]ini‘‘, afirma prietenul Goethe. Odi profanum vulgus. Faptul c` mai mult sau mai pu]in toate animalele umane sporov`iesc folosind un idiom minimal mascheaz`, dar nu neag` aceast` descoperire.

Muzicianul:Înc` o dat`, muzica este cea care men]ine echilibrul.

Instrumente noi, precum saxofonul, pot fi inventate, noi rela]ii-cheie sau efecte cromatice pot fi explorate. Atonalitatea [i structurile aleatorii pot evolua. Dar stricto sensu nu exist` progres în muzic`. Webern nu-l surclaseaz` pe Monteverdi. Nici nu poate fi vorba de regres atunci când Stravinski îl imit` pe Gesualdo. Pentru c` internalizeaz` [i organizeaz` însu[i timpul, muzica e în afara lui [i, prin urmare, lipsit` de eroare sau corup]ie. {i spre deosebire de matematic`, chiar [i cea mai „dificil`‘‘ muzic`, orice ar însemna acest ter-men, poate fi la un anumit nivel ascultat` de to]i. Mai mult, printr-un proces curios, dificult`]ile, cerin]ele sale sâcâitoare au intrat curând în tendin]ele dominan-te. Simfonii, concerte considerate la început cacofonii incomprehensibile, î[i transmit în prezent farmecul din juke-box. Contrapunctul baroc a devenit acum un fel de tapet tonal în spa]iile publice [i private.

(Interpreteaz` la chitar` o fraz` de Boccherini.)(Dup` câteva minute de t`cere.)

Poetul:Presupun c` nu ne vom convinge unii pe al]ii. N-ar

fi mai productiv dac` am lua în considerare acele ele-mente care ne leag`, pe care le avem în comun?

Poezia, dar [i proza bun` împart cu muzica cri-teriile, idealurile ritmului, caden]ei, repeti]iilor [i varia]iunilor, culorii tonale familiare muzicii. Poemul caut` echilibrul, interac]iunea dintre sens [i sunet. Câ-teodat` eufonicul, onomatopeicul prevaleaz`; alteori semantica, acele umbre ale prozaicului care bântuie pân` [i cel mai pur vers liric. În mod ideal, exist` coope-rare tensionat` între cele dou`. Asonan]a, consonan]a, rima îns`[i sunt indisociabil muzicale [i lingvistice. Versul etaleaz` ale sale forte [i pianissimo, intervalele [i coda. M`sura este un concept cardinal, organic pentru amândou`. Într-un sens mai profund, rostirea poetic`, dar [i discursul teologic [i metafizic ]intesc la acele sfere aflate dincolo de ra]ionalitatea cotidian`, dinco-lo de logica obi[nuit` [i lucrurile utile – o aspira]ie pe care în mod corect o atribui muzicii. Amândoi ne str`duim s` extindem aria sensibilit`]ii [i percep]iei umane într-o comuniune a trupului [i spiritului.

Muzicianul:Bine spus. Când un poem e pus pe muzic` serioas`,

când Bob Dylan îi cânt` vântului, se realizeaz` cel mai penetrant act de interpretare, de hermeneutic` vital`. Nu exist` cititori mai buni de poezie, nici critici de mai mare ajutor decât Schubert [i Hugo Wolf atunci când îl pun pe Goethe pe muzic`. Ce elucidare mai bun` avem pentru lirica francez` decât acele chansons ale lui Poulenc?

(Se întoarce spre matematician.)Înrudirea noastr` cu misterele voastre e chiar mai

apropiat`. Progresiile armonice, propor]iile, simetri-ile, reversibilitatea precum în canoanele inversate, rezolv`rile sau nerezolvabilul precum cel din diso-nan]` ne sunt indispensabile amândurora. Am f`cut deja aluzie la fuziunea dintre muzic` [i matematic` în cosmologia antic`, în astronomia lui Kepler. {i de[i nu o putem auzi, vibra]ia corzilor care, conform magiei contemporane, determin` chiar formarea universului nostru trebuie c` emite propria muzic`, probabil în C-major! Ca atare faptul c` muzica este matematic` în mi[care, c` algebra este de asemenea coregrafie e mult mai mult decât o alegorie pentru intui]ia milenar`.

Matematicianul:Sugestiile tale m` bucur`. Acolo unde nu observ

o afinitate real` este în paralela dintre domeniile matematicii [i limbajului natural. Ele r`mân reciproc intraductibile. Aceast` imposibilitate de traducere se adânce[te pe m`sur` ce matematica progreseaz`. De la Galileo [i Descartes mai departe. Analiza matematic` [i demonstra]iile se pot desf`[ura în t`cere perfect`. Un mut, un surdo-mut ar putea fi un topologist de geniu. La niveluri psihice, prelingvistice în întregime în afara posibilit`]ilor noastre de p`trundere, ar putea exista structuri adânci ale secven]ei, ale combina]iei, ale desf`[ur`rii constrânse de reguli, care au f`cut posibile [i din care decurg atât matematicile cât [i limbajul. Nu [tim, [i aceast` vag` presupunere nu se bazeaz` pe ceea ce cunoa[tem acum drept lingvistic sau matematic. Clivajul este unul de esen]`.

Poetul:Chiar dac` este a[a, ar trebui s`rb`torit` prodigioa-

sa stea norocoas` care a f`cut ca „un biet animal gol [i în dou` labe‘‘ (Regele Lear, trad. Mihnea Gheorghiu ed. Pandora, 2001) precum omul s` dea na[tere la trei limbi maiestuoase. Prin care putem vorbi, interpreta [i cânta, calcula, chiar dac` în t`cere. Ar trebui s` privim cu mirare orgolioas` fenomenele, crea]iile în care aceste trei coduri se conjug`, a[a cum fac în arhi-tectur` (cf. lui Paul Valéry). O prea mare parte a com-portamentului nostru social, politic [i chiar familial r`mâne sadic, în[el`tor sau primitiv din punct de ve-dere intelectual. Pofta, setea noastr` de masacru pare nesfâr[it`. Duhoarea banului ne infecteaz` vie]ile. Dar când cre`m un sonet shakespearian, când compu-nem o Mis` în B-minor, când ne lupt`m, de-a lungul secolelor, cu conjectura lui Goldbach, sau cu „proble-ma celor trei corpuri‘‘, ne dep`[im limitele. Atunci, într-adev`r, „minuni mai mari ca omul nu-s‘‘.

(Se prind de mâini în hora din marele tablou al lui Matisse.)

Traducere de Laura Sandu

Nota redac]iei. Eseul Tritonuri de George Steiner a fost discursul de deschidere a conferin]ei Identity Please!, organizat` de Institutul Nexus la Amsterdam, în 14 iunie. Versiunea în limba olandez` a fost publicat` în Nexus 50 (2008). Redac]ia mul]ume[te autorului [i lui Rob Riemen, pre[edintele Institutului Nexus, pentru permisiunea de a-l publica.

l

1 „{i, lucru de mirare, pe când se rostogole[te în adâncul [uvoiului,/ Lira se tânguie, cu nu [tiu ce jalnic scâncet, iar lim-ba jelitoare/ Murmur`-n acorduri lipsite de via]`, [i malurile-i r`spund jelind‘‘, Ovidiu, Metamorfoze, (n.trad.).

2 „Limitele limbajului meu semnifi c` limitele lumii mele‘‘, Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, traducere de Mircea Dumitru [i Mircea Flonta, Humanitas, Bucure[ti, 2001, p. 140 (n.trad.).

3 „I shall be what I shall be‘‘ în original (n.trad.). j

ES

EU

iO prea mare parte a

comportamentului

nostru social, politic [i

chiar familial r`mâne

sadic, în[el`tor sau

primitiv din punct

de vedere intelectual.

Pofta, setea noastr`

de masacru pare

nesfâr[it`. Duhoarea

banului ne infecteaz`

vie]ile. Dar când cre`m

un sonet shakespearian,

când compunem o Mis`

în B-minor, când ne

lupt`m, de-a lungul

secolelor, cu conjectura

lui Goldbach, sau cu

„problema celor trei

corpuri‘‘, ne dep`[im

limitele. Atunci, într-

adev`r, „minuni mai

mari ca omul nu-s‘‘.



CU siguran]` c` titlul propus aici e mult prea cuprinz`tor pentru miza real` a acestor pagini. F`r` îndoial` c` o analiz` detaliat`, care s`

urm`reasc` deopotriv` toate revistele literare [i c`r]ile de critic` ap`rute în 1989, n-ar fi lipsit` de interes. O analiz` care s` se finalizeze într-o sintez`. În realitate, obiectul propriu-zis al acestei interven]ii îl constituie identitatea criticii literare a[a cum reiese ea din felul în care o instituiau [i o practicau, în România literar`, Eugen Simion [i Nicolae Manolescu. Fire[te c` putem apela la principiul metonimiei pentru a lansa ideea c` partea e elocvent` pentru întreg. Nu o dat`, îns`, detaliile fac întregul. Cît despre subtitlu, el are în vedere interoga]ia subteran` a acestor pagini: este anul 1989 un moment de ruptur`? {i dac` da, nu e posibil s` întrez`rim în ruptur` continuitatea?! Pe de alt` parte, analiza momentului de ruptur` poate s` se constituie în premisa unei întoarceri la origini. A privi înapoi prin prisma unui singur moment, cu toate riscurile pe care le presupune o asemenea metod`, înseamn`, totu[i, a vedea liniile de for]`. La drept vorbind, subtitlul acesta, [i ca metod` de lucru, [i ca viziune sugerat`, ar trebui s` fac` obiectul alte interven]ii.

Altfel, e adev`rat c` m` intereseaz` nu neap`rat s` ajung la ni[te observa]ii generale, ci mai degrab` s` confrunt, fie [i în mod implicit, felul în care citeam în 1989 articolele pe care în România literar` le semnau Eugen Simion [i Nicolae Manolescu cu modul în care v`d eu însumi azi lucrurile. {i, întrucît e vorba de chestiuni confesive, a[ face cîteva preciz`ri.

1. În 1989 eram la Odorheiul Secuiesc, în al treilea an de înv`]`mînt, în a[teptarea definitivatului. F`r` [ansa de a pleca dup` aceea, c`ci, din cîte am aflat dup` reparti]ie, din Harghita [i Covasna nu se pleca decît prin demisie. Erau acolo Tudorel Urian, Ovidiu Nimigean, Elena Mazilu, George Manolache, în fine, in[i care formam o insul` de indo-europeni – eu cuno[team poate vreo dou`zeci, unii dintre ei, buni prieteni – într-un ocean fino-ugric. Minoritari într-o lume minoritar`, era firesc s` sim]im România literar` ca pe o barc` de salvare. În ce m` prive[te, o vedeam astfel, dar nu mînat de vreun sentiment de panic`, de vreo urgen]`. Cu trecerea timpului nu mai [tiu exact cum s`-mi explic lucrurile, dar

m` sim]eam la Odorheiul Secuiesc ca într-un spa]iu originar. Nu cred c` al]ii sim]eau la fel, dar pentru mine a fost un timp al armoniei. Eu, cu memoria mea proast`, îmi amintesc [i acum numele elevilor de la [coala general` unde eram profesor. B`nuiesc c` nici ei nu m-au uitat.

2. Cîndva, în urm` cu vreo 7–8 ani, îmi propusesem s` scriu o carte despre discursul critic subversiv. Ar fi trebuit s` recitesc, pentru acea carte, o bun` parte din presa literar` de dinainte de 1989 (m` interesa mai ales perioada ultimului deceniu comunist) [i s` g`sesc acele secven]e suspecte de a fi purt`toarele unui alt mesaj decît cel explicit. Mi se p`rea o tem` provocatoare, de[i, pentru reu[it`, ar fi trebuit s` cunosc multe date de via]` literar` concret`. Cum s` identifici altfel toate secven]ele aluzive? În fine, am renun]at înainte de a începe, din cauza dispropor]iei dintre efort [i rezultate. Ar fi existat [i riscul abuzului interpretativ. Inten]ia de la care porneam f`r` s`-mi dau seama era nu atît una descriptiv`, cît aceea de a vedea cum î[i ap`r` critica literar` demnitatea în ani de dictatur`. Între timp am în]eles c` integritatea discursului critic ar trebui cùtat` nu în secven]ele sale oblice, nu în aluzii [i r`zboaie din acestea subterane, sc`pate eventual cenzurii, [i care nu puteau decît s` demonstreze o complicitate în plus. Integritatea discursului critic exclude tocmai subversivitatea. Sau, altfel spus, el era subversiv prin chiar refuzul de a se angaja… în conjunctural. În fine, din acea carte – la care am visat [i c`reia un critic a c`rui notorietate a cî[tigat mult de cînd a devenit ap`r`torul revizuirilor dorea s`-i fac` o prefa]` – n-a r`mas decît interesul pe care încerc s`-l provoc studen]ilor care, la practica de specialitate, mai fi[eaz` din România literar` de dinainte de 1990. Vor fi în]elegînd ei exact despre ce era vorba?

3. Am consultat pentru aceast` explorare colec]ia aflat` în Biblioteca Universit`]ii din Suceava. În 1989, ultima promo]ie de filologie terminase de doi ani; eu f`cusem parte din penultima. Cu toate acestea, abonamentul la România literar` a continuat s` func]ioneze, poate [i pentru c` revista era resim]it` ca un bastion al libert`]ii. Sau, poate, cine [tie, din simpl` iner]ie. În fine, lipsesc din colec]ia consultat` de mine numerele 1, 3, 6, 34, ultimul num`r

fiind 48, din 30 noiembrie. S` mai fi ap`rut unul pîn` la sfîr[itul anului? Tot ce se poate. {i dac` am preferat s` fac cercetarea pe acest corpus incomplet, acest fapt se datoreaz` nevoii, ca s` zic a[a, de autenticitate. Cu riscul de a pierde detalii importante, am mizat pe hazard [i pe regula continuit`]ii [i echivalen]ei. Nici un detaliu nu poate schimba fundamental imaginea spiritului critic, a[a cum se poate ea configura din numerele existente. Nici a contextului paranoic. Pe de alt` parte, nu ne propunem o epuizare a inventarului, nici o analiz` exhaustiv`. A[ vrea s` cred c` hazardul nu e frustrat [i nu construie[te, de data aceasta, sens.

În fine, s` trecem peste aceste date de context confesiv, pe care le consider totu[i importante, pentru a ajunge la un alt fel de context. Ce se întîmpla cu România literar` în 1989? O privire fugar` arat` c` publicau aici, în secven]a de istorie [i critic` literar`, de la Z. Ornea, Romul Munteanu, L. Ulici, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Mircea Anghelescu, Al. Piru, D. Micu, Gabriel Dimisianu, Alex. {tef`nescu, Mircea Martin la tinerii {tefan Borbély, Ioan Holban, Cristian Moraru, Vasile Popovici, Monica Spiridon sau la foarte tinerii Ramona Fotiade [i Corina Ciocîrlie. În spatele acestei în[iruiri, oricum, incomplet` [i care ar trebui s` se finalizeze cu înregistrarea unui spirit comun, s-ar putea în]elege c` se afl` nostalgia. Ne-am întreba [i noi, asemenea lui Maiorescu, „Unde sînt acele vremuri [i unde sînt acei oameni?‘‘ Nostalgia pentru un timp paradiziac, cînd Nicolae Manolescu scria despre Grigore Vieru, cînd Eugen Simion scria despre Mircea Mihìe[, cînd… În fine, s-ar putea ca situa]ia care urmeaz` s` fie mai degrab` carnavalesc-infernal`: cînd Alex. {tef`nescu îl ap`ra pe Adrian Pùnescu, acuzat de Zaharia Sîngeorzan, în Convorbiri literare, c` ar fi „detractor‘‘ al lui Mihai Eminescu.

Dar timpul nu e nici pe departe paradiziac, de[i, la Odorheiul Secuiesc, eu continuam, orb, s`-l simt astfel. Timpul era, s-o spunem clar, infernal. C`ci nu exista num`r din România literar` în care s` nu se afle, chiar de pe prima pagin`, fotografii ale cuplului preziden]ial sau ale unuia din membrii cuplului. Fotografiile scriitorilor lipseau, fire[te. Pe pagina 1, sub semn`tura „R.L.‘‘, se aflau, oricum, texte ale c`ror titluri sunau în felul

urm`tor: „Cu poporul pentru popor‘‘, „Actualitate [i crea]ie‘‘, „Revolu]ia agrar`‘‘, „Vizite de lucru‘‘, „Centrul vital al na]iunii‘‘, „Iubirea de patrie‘‘ etc. Consacra]i sau tineri afla]i la debut, scriitorii în[i[i semnau deseori astfel de texte, ideologice, satisf`cînd o comand`, venit` din afar` sau din interior e mai pu]in important acum.

În fine, în num`rul 17, Nicolae Manolescu scrie despre Gala Galaction, Eugen Simion despre Ion Mircea, dar num`rul st` întreg sub genericul „Sub flamuri de Mai‘‘. În num`rul 24, citim „Mesajul tovar`[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general al Partidului Comunist Român, pre[edintele Republicii Socialiste România, cu prilejul Simpozionului omagial «Mihai Eminescu»„. Ultima afirma]ie a „mesajului‘‘ suna astfel: „Cinstind memoria lui Mihai Eminescu, s` facem totul pentru a asigura înf`ptuirea neab`tut` a programului partidului de construc]ie socialist`, pentru înflorirea continu` a artei [i culturii române[ti, pentru sporirea for]ei sale educative, s` cre`m [i s` d`m poporului noi [i valoroase opere care s` slujeasc` progresului [i în`l]`rii patriei, ridic`rii con[tiin]ei socialiste, dezvolt`rii înaltelor tr`s`turi ale omului nou, înaintat, fùritor con[tient al celei mai drepte [i umane societ`]i, al visului de aur al omenirii – comunismul‘‘. Tot aici, o „Telegram` adresat` tovar`[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general al Partidului Comunist Român, pre[edintele Republicii Socialiste România, de participan]ii la Simpozionul omagial dedicat Centenarului Mihai Eminescu‘‘ semnat de „Participan]ii la Simpozionul omagial dedicat Centenarului Mihai Eminescu‘‘. Nu la mare distan]`, în num`rul 26, pe pagini întregi se afl` „Cuvîntarea tovar`[ului Nicolae Ceau[escu la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român‘‘. De altfel, în num`rul 27, paginile 3–9 sînt ocupate cu „Tezele pentru Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român‘‘. Critica literar` e reprezentat` în acest num`r doar de patru texte. Printre ele, unul despre Edgar Papu, semnat de Nicolae Manolescu, altul, despre Bogdan Ghiu, scris de Eugen Simion. Num`rul 43 e ocupat în bun` m`sur` (e vorba de paginile 1–6) de „Expunerea tovar`[ului Nicolae Ceau[escu cu privire la problemele

Spiritul critic în 1989Începînd cu sfîr[itul

IS

TO

RI

E I

NT

EL

EC

TU

AL

Å

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 19socialismului, ale activit`]ii ideologice, politico-educative, de dezvoltare a con[tiin]ei revolu]ionare, de formare a omului nou, constructor con[tient al socialismului [i comunismului în România‘‘. Nicolae Manolescu scrie despre Mircea Nedelciu, Eugen Simion, despre Romulus Bucur, Daniel Pi[cu, Marcel Tolcea. Cum s` nu fie subversiv chiar faptul c` în paginile acestea masacrate de ideologie [i politic` Nicolae Manolescu [i Eugen Simion continu` s` scrie despre c`r]i, deseori ale tinerilor, rup]i cu totul de contextul ap`s`tor, sufocant? Ei par o insul` de normalitate într-un carnaval burlesc. În fine, num`rul 46, din 16 noiembrie, e ocupat în totalitate de texte aflate sub genericul „În întîmpinarea Congresului…‘‘ intitulate „Patosul angaj`rii politice‘‘, „Argumentele devotamentului‘‘, „Istoria î[i cheam` oamenii‘‘, „Izvorul ve[nic viu‘‘, „Umanismul valorilor culturii socialiste‘‘, „O concep]ie revolu]ionar` despre art` [i cultur`‘‘, „Congresul marilor victorii socialiste‘‘, „Implicarea dramaturgiei în afirmarea principiilor umanismului socialist‘‘ etc. Îmi amintesc c`, nu cu mult` vreme în urm`, prin septembrie, vedeam la Cluj un film care f`cea vîlv`; se numea „Noiembrie, ultimul bal‘‘, era ecranizarea unei povestiri sadoveniene, [i toat` lumea credea c` la Congresul din noiembrie Ceau[escu va face un gest important, poate chiar va p`r`si func]iile. Film al c`rui titlu

lumea îl citea premonitoriu… Oricum, textul ideologic e spart de doar dou` interven]ii critice: cele semnate de Nicolae Manolescu [i de Eugen Simion. Primul scrie despre Dumitru Popovici; cel`lalt, despre Titus Popovici, semn c` presiunea î[i punea într-un fel amprenta [i asupra lor. Se simte o crispare la mijloc chiar din aceste op]iuni. În fine, num`rul 47 con]ine, de la pagina 1 la pagina 13, „Raportul tovar`[ului Nicolae Ceau[escu cu privire la stadiul actual al societ`]ii române[ti, la activitatea Comitetului Central între Congresele al XIII-lea [i al XIV-lea, la realizarea Programului-Directiv` de dezvoltare economico-social` în cincinalul al IX-lea [i în perspectiv` pîn` în anii 2000–2010, în vederea îndeplinirii neab`tute a programului de f`urire a societ`]ii multilateral dezvoltate [i înaintare a României spre comunism prezentat de tovar`[ul Nicolae Ceau[escu‘‘. Nici un text critic, de data aceasta. Treisprezece, num`r sumbru, care ar fi trebuit s` dea vigilen]ei unora de gîndit. Probabil c` Nicolae Ceau[escu nu mai era supersti]ios. S` ai portretul în num`rul 13, al`turi de titlul „Pre[edintele [i ]ara‘‘ [i s` excluzi cu totul critica literar` pentru a introduce 13 pagini de ideologie ar fi trebuit s`-i spun` lui Nicolae Ceau[escu ceva. Sau celor din jurul lui. Pîn` la urm`, hazardul, ca [i Dumnezeu, de altfel, o spune Nietzsche, nu joac` zaruri. {i dac` Ceau[escu a c`zut, probabil c` lucrul

acesta s-a întîmplat înainte de toate pentru cele 13 pagini de ideologie din România literar`.

Ei, bine, ce se întîmpla cu spiritul critic pe acest fundal sumbru?! Foiletonul critic oferea [ansa unei solidarit`]i avînd ca obiect, înainte de orice altceva, ap`rarea [i promovarea valorilor. {i, împotriva unor momente de crispare, Nicolae Manolescu [i Eugen Simion dau sentimentul libert`]ii. F`r` îndoial` c`, neap`rute la suprafa]`, multe din textele publicate vor fi avut pove[tile lor. În unele probabil c` nu mai putem vedea azi tensiunea pe care un cititor avizat o întîlnea în momentul apari]iei. {i m` gîndesc dac` nu cumva, scriind, cu referire la cartea de debut a lui Mircea Mih`ie[, c` „în orice jurnal exist`, în fapt, dou` personaje: unul care vorbe[te [i unul care se ascunde‘‘, Eugen Simion nu se va fi gîndit c` foiletonul critic poate func]iona ca un veritabil jurnal. În treac`t fie zis, într-un comentariu din 1989 (din num`rul 31), despre o carte a lui Nicolae Manolescu, ce-i drept, de eseuri, el m`rturise[te: „aceste însemn`ri las` impresia unui jurnal în care fic]iunea cheam` biograficul (existen]ialul, anecdoticul)‘‘. Manolescu însu[i notase într-un loc, în cartea despre care tocmai e vorba, c` ar fi vrut s` scrie o autobiografie, dar una a experien]elor de lectur`… Ce altceva e, în fond, foiletonul s`pt`mînal din România literar`?! Pe lîng` critica universitar`, pe care o îmblînzesc,

oricum, Eugen Simion [i Nicolae Manolescu prefer` s` se afle în cump`na foiletonului, acolo unde punctul lor de vedere are, chiar f`r` ca ei s-o vrea [i f`r` s-o premediteze, înc`rc`tur` civic`.

În fine, din punctul de vedere al angaj`rii critice, anul începe cu un articol surprinz`tor, bulversant, semnat de Ion Cristoiu. Numit „1944–1947: Autoritatea moral` a criticii‘‘, articolul are ca obiect statutul criticii literare în perioada precizat` în titlu. Perioad` de tranzi]ie c`tre epoca realismului socialist – în a[a fel încît ai impresia c` afirma]iile care vorbesc despre acel timp au drept referent real anii prezentului. Atît de transparente sînt echivalen]ele, încît surprinde cu totul faptul c` articolul a primit aviz favorabil [i a trecut de cenzur`. S` fi fost orbire la mijloc? S` fi fost complicitate? S` fi fost un act de curaj? Greu de spus. Iat`: Ion Cristoiu citeaz` dintr-un bilan] pe anul 1945 din gazeta Ardealul, care vorbea despre „crîncena confuzie între estetic [i politic‘‘, despre „toate of-urile a[a zis proletare‘‘ care apar în poezia momentului, despre o liric` ce p`c`tuie[te prin „folosirea acelora[i leitmotive întîlnite de obicei la întrunirile politice‘‘. Fire[te, se citeaz` [i se citeaz` dintr-o gazet` din 1945. Nu cred c` Ion Cristoiu mistific`. Dar, scris în 1946, articolul face referiri vizionare la ceea ce se întîmpla chiar în anii ’80. Nu are importan]` c`, în paralel, exista [i o altfel de poezie. În plus, de re]inut concluzia lui

IS

TO

RI

E I

NT

EL

EC

TU

AL

Å

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200820Ion Cristoiu: „Nimic nu reu[e[te s` intimideze critica foiletonistic`. Ea aplic` ferm criteriul estetic la orice oper` literar`, disociind între valoare [i nonvaloare‘‘. De nu va fi fiind o diversiune la mijloc, cuvintele lui Cristoiu par de un curaj nebunesc. În fapt, critica foiletonistic` a fost obligat` s` dispar` în 1947, s`-[i trìasc` agonia [i finalmente s` abandoneze lupta pentru disocierea între valoare [i nonvaloare. Afirma]ia lui Ion Cristoiu e mai degrab` valabil` pentru ceea ce fac la România literar` cî]iva dintre critici, chiar în 1989, în primul rînd Eugen Simion [i Nicolae Manolescu.

Mai bine s` ne întoarcem a[adar la Nicolae Manolescu [i Eugen Simion, [i nu atît pentru a face analitica discursului lor critic (o încercare interesant` în acest sens f`cea undeva Sanda Cordo[), ci pentru a vedea în ce m`sur` timpul î[i pune amprenta asupra discursului lor. A[ cùta, mai degrab`, fie [i oblice, profesiunile lor de credin]`, dublate de b`t`liile de surdin` din care la vedere apare cînd [i cînd cîte ceva. Ce-a[ re]ine? C`, vorbind despre o carte de critic` a lui Perpessicius, Nicolae Manolescu e interesat de felul în care, vorbind despre al]ii, Perpessicius vorbe[te despre sine. De aceea, textul se [i nume[te „Perpessicius, memorialist‘‘ (nr. 11). E vorba de memorii indirecte, cum Manolescu [i Simion sînt obliga]i ei în[i[i s` scrie. C`, scriind despre Al. George, Manolescu m`rturise[te: „Evit de obicei s` m` ocup în comentariul meu s`pt`mînal de opere c`rora nu le g`sesc nici un merit sau de autori care mie, cel pu]in, mi se par neomologabili critic‘‘. De b`nuit c`, în contextul vie]ii literare a momentului, afirma]ia nu e chiar inocent`. În fine, c` scriind despre Ion Pecie, pe care îl desfiin]eaz` pentru lipsa lui de consecven]` în analize [i judec`]i, Manolescu consider` c` „romancierul român de ast`zi, s`tul s` tot creeze în fic]iunile sale aparen]e de realitate, a început s` se autocontemple, devenindu-[i propriul personaj‘‘. Judecat` care face mai mult decît un denun]. C`ci proza autoreferen]ial` e pus` aici pe seama imposibilit`]ii scriitorului de a se raporta la realitate; în absen]a realit`]ii, el a trebuit s` se mul]umeasc` cu „aparen]e de realitate‘‘. Ideea revine, într-un fel sau altul, [i la Eugen Simion, care militeaz` adesea, în cronicile sale la c`r]i de proz`, pentru o întoarcere a prozatorilor dinspre text spre fiin]`, dinspre teorie spre concret. Într-o zi, m`rturise[te el, „proza î[i va muta aten]ia dinspre text spre om‘‘. S` fie o astfel de afirma]ie premonitorie?! C`ci cum ar fi putut prozatorul s`-[i întoarc` aten]ia spre om f`r` o schimbare radical` a contextului?! Greu de spus ast`zi dac` o asemenea idee avea atunci o astfel de înc`rc`tur` [i dac` va fi fost resim]it` de cineva ca atare. Mai degrab` nu, din moment ce Eugen Simion vorbise cu o bun` bucat` de vreme în urm` despre Întoarcerea autorului… În ce-l prive[te pe Eugen Simion, a[ re]ine mai degrab` cîteva afirma]ii privind condi]ia foiletonului. De remarcat, înainte de toate, textul critic despre debutul, apreciat la modul superlativ, al lui Mircea Mihìe[, cu volumul De veghe în oglind`. Eugen Simion

remarc` faptul c` Mihìe[ „face critic` de întîmpinare‘‘, pentru a continua: „Faptul trebuie subliniat pentru c` mul]i tineri de talent abandoneaz` aceast`, recunosc, dificil` disciplin` care nu aduce a[a de repede succesul de care spiritul juvenil are nevoie‘‘. N-a[ crede c` foiletonul, aflat, pare-se, [i atunci în pericol, dar din cu totul alte motive decît ast`zi, nu aducea dac` nu consacrarea, m`car notorietatea. Cîteva articole de angajament estetic publicate într-o revist` de prestigiu te putea plasa imediat într-o zon` de maxim` vizibilitate [i de interes. Cred, mai degrab`, c` riscurile pe care foiletonul le presupune îi vor fi f`cut pe unii tineri (pe care…?) s` renun]e. Dificultatea disciplinei era dat` de context. În fine, Eugen Simion g`se[te prilejul s` vorbeasc`, astfel, despre unul dintre ilu[trii slujitori ai foiletonului, Pompiliu Constantinescu, recunoscut pentru verdictul sù ferm, pentru pozi]ia sa radical` în sus]inerea, implicit` prin analiz`, a autonomiei esteticului. Spune Eugen Simion: „cine înc` crede c` foiletonistica literar` este o îndeletnicire u[uratic` [i, prin chiar natura ei, strìn` de spiritul superior, s` citeasc` articolele lui Pompiliu Constantinescu pentru a se convinge c` omul de idei [i de talent se poate exprima [i pe aceast` cale‘‘. {i dup` ce sînt invocate posibilele studii de anvergur` ale lui Pompiliu Constantinescu, unul, de exemplu, despre I.L. Caragiale, Eugen Simion continu`: „Mie continu` s`-mi plac` tocmai fragmentarul, foiletonistul, cronicarul literar Pompiliu Constantinescu (…). În cronicarul acesta care iube[te enorm literatura [i respect` efortul de crea]ie, trìe[te [i se exprim` un mare critic‘‘. Afirma]ii care fac, f`r` îndoial`, cît un program.

Exist` [i altfel de b`t`lii în afara acestora cu caracter autoreferen]ial?! De fapt, chiar altfel de b`t`lii ne intereseaz`, chit c` [i reprezentarea de sine a foiletonistului ]ine de felul lui de a se angaja în prezent. Sînt b`t`lii din care în paginile României literare nu se v`d decît úmbrele. Sau mai degrab` zgura. Iat`-l, de exemplu, pe Nicolae Manolescu. În num`rul 8 scrie un articol intitulat „Mo[tenirea Magdei Isanos‘‘. Nu articolul în sine intereseaz` aici, ci un Post Scriptum, replic` dat` lui Viorel Dinescu, care, în S`pt`mîna, considera c` toate afirma]iile favorabile f`cute de Manolescu, într-un num`r anterior, despre Grigore Vieru trebuie citite cu sens invers, ca repro[uri. Nu-i vorb`, la lectur`, noi în[ine am crezut acela[i lucru, de[i, de va fi fiind cu adev`rat a[a, nu [tiu ce sensibilit`]i va fi vrut Manolescu s` menajeze. Cu ceva vreme în urm`, scriind despre Ioan Alexandru, el nu ezita s` spun` c` imnele sale „v`desc o art` poetic` destul de primitiv` [i cam simplist`, f`cut` din solemnit`]i retorice‘‘ etc. Poate c` va fi ]inut cont de problematica na]ional` implicat` în cazul poetului din Basarabia. Cert este c` Viorel Dinescu, un anonim, în fond, denun]a în S`pt`mîna acest posibil joc dublu. În parantez` fie zis, pentru a avea o imagine exact` a spiritului critic ([i nu pentru c` el s-ar fi manifestat la S`pt`mîna), revista lui Eugen Barbu ar trebui, de asemenea, citit`, consultat`: numai

prin compara]ie ne putem da seama de dimensiunea angaj`rii criticilor de la România literar`. În fine, invocînd procesul de inten]ie pe care Viorel Dinescu i l-ar face, Nicolae Manolescu scrie în acest P.S.: „El (Viorel Dinescu, n.n.) m` poate calomnia, dar nu m` poate atinge, c`ci ne afl`m în planuri intelectuale diferite. Le-am scris (aceste rînduri din P.S., n.n.) (învingîndu-mi un sentiment care în române[te se cheam` sil`) numai pentru c` nu voiam s` subziste nici cel mai mic echivoc referitor la aprecierea superlativ` pe care am dat-o poeziei lui Grigore Vieru. Dac` erau la mijloc doar insanit`]ile lui Viorel Dinescu, mai degrab` îmi mu[cam limba decît s` scot un cuvînt‘‘. Într-adev`r, greu de explicat c` Nicolae Manolescu intr` în dialog cu Viorel Dinescu. S` fi fost la mijloc teama de consecin]ele pe care le-ar putea atrage o astfel de „calomnie‘‘? Azi, Nicolae Manolescu ar trece pe lîng` Viorel Dinescu f`r` s`-l vad`. Un astfel de Post Scriptum – specialitatea lui Nicolae Manolescu, dispus s` intre, histrion, în jocuri de culise, cum nu întîlne[ti la Eugen Simion – [i într-un num`r din România literar` din 1988 (nr. 23). Dup` un text despre reeditarea Femeii în fa]a oglinzii, romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu noteaz`: „Am citit, cu surprindere, la «Via]a Literar`» a revistei noastre c` a[ fi participat la o întîlnire cu cititori de la o întreprindere bucure[tean`. Nici m`car nu am cuno[tin]` s` fi fost invitat. S` fie vorba despre altcineva, cu acela[i nume, nu prea îmi vine a crede. Iar ca cineva s` se fi dat, pur [i simplu, drept subsemnatul este [i mai greu de crezut. E bine totu[i s` se [tie c`, spre regretul meu, n-am luat parte la nici o întîlnire în ultimele luni‘‘. E ironie în totul. Dar, dincolo de ironie, Nicolae Manolescu joac` rolul celui sup`rat c` n-a fost invitat, c` regret`… Sînt lucruri care vorbesc despre posibilit`]ile de a te sustrage imperativelor ideologice. Un alt P.S., cu trimitere la M.N. Rusu, tot de la S`pt`mîna, în num`rul 21. Altceva e interesant aici. E un text despre poezia lui Mircea Ciobanu. În acest context, citim: „O astfel de construc]ie a poemului nu este obi[nuit` în lirica noastr`, poate [i fiindc` modernismul a preferat fragmentul, iluminarea de o clip`, fulgura]ia imaginii. Excep]iile le-am putea num`ra pe degetele de la o mîn`: Sorin M`rculescu, Liviu Ioan Stoiciu (de ale c`rui Glasuri din labirint m-am ocupat nu de mult, omi]înd cu acea ocazie – lucru pentru care fac acum mea culpa – s` discut o a patra carte, Inima de raze, scris` de poet, care nu se afla, deci, a[a cum ar`ta titlul cronicii mele, doar la cea de a treia!) [i cî]iva al]ii‘‘. Evident, paranteza intereseaz` aici. Îmi amintesc c`, citind în ’89 textul despre volumul lui Liviu Ioan Stoiciu, am fost mirat s` v`d c` Manolescu nu [tie de existen]a Inimii de raze, singura carte a lui LIS pe care eu o aveam. Precizarea demonstreaz` mai degrab` c` Nicolae Manolescu nu va fi putut s` fac` referiri la acel volum. De aici, cred, insisten]a de a aminti înc` din titlul cronicii c` LIS ar fi la a treia carte. Dar poate c` risc o fabula]ie ridicol`.

În fine, nu-l g`sim pe Eugen Simion în astfel de b`t`lii. Dar, ca [i Manolescu, el apare cumva implicat în ceea ce a[ numi b`t`lii viitoare. Recunoa[tem,

adic`, în unele din atitudinile din 1989, ceva din profilul lor ulterior. De unde se vede c` ruptura e continuitate. A[ re]ine, în acest sens, cronica numit` „Anticamera operei‘‘, în care Eugen Simion discut` volumul de documente despre Rebreanu semnat de Stancu Ilin: „Stancu Ilin aduce [i documente mai pu]in semnificative, spune Eugen Simion. M` întreb, de pild`, dac` avea rost s` fie reprodus` scrisoarea din 19 martie 1932 a Elvirei Pârvan Ap`teanu, sora istoricului filozof, unde se afl` propozi]ii abominabile [i absurde despre E. Lovinescu («acest Gargantua moscalo-bulg`resc»). Nu toate nimicurile, gunoaiele trebuie aduse la suprafa]`‘‘. Istoria continu`, a[ spune, dac` n-ar fi acesta chiar titlul unei cronici, din nr. 40, semnate de Nicolae Manolescu. Cronic`-necrolog despre Paul Georgescu. Nicolae Manolescu vorbe[te despre ingratitudinea unora dintre cei ajuta]i de Paul Georgescu la începutul anilor ’60: „Cine a trìt epoca respectiv` – a debutului din ’60 – [tie în ce m`sur` aceste «nimicuri» de via]` cotidian` au devenit esen]iale în biografia viitorilor scriitori‘‘. Cuvintele despre Paul Georgescu nu sînt conven]ionale, [i Manolescu cere onestitate [i judecat` cump`nit`. Înainte de a fi o persoan` pozitiv`, „mentorul, ni se spune, fusese unul dintre spiritele dogmatice ale unei epoci în care ei nu se n`scuser` ca scriitori. {i i-au repro[at-o public‘‘. Dar, continu` Manolescu (bine-ar fi fost s` [tim [i cine sînt ingra]ii), articolele lui Paul Georgescu din Încerc`ri critice (1957–1958) „nu sînt cele mai «încuiate» ale vremii‘‘. Concluzia e urm`toarea: „Criticul a ]inut partea literaturii valoroase, cît` era, contra subproduc]iilor, maculaturii proletcultiste‘‘.

În fine, înainte de a încheia, a[ mai invoca un am`nunt. În num`rul 33 din 1988 (prin excep]ie, am f`cut trimitere [i la dou`-trei numere din acest an), Nicolae Manolescu scrie despre Imnele Maramure[ului, volumul lui Ioan Alexandru. Cum am v`zut deja, în cuvinte nu tocmai îng`duitoare. Iat`, îns`, urm`torul detaliu: Lexicul poetului, ]`r`nesc [i biblic, [i construc]ia frazei, împrumutat` din scriitori religio[i, ar trebui s` dea senza]ia arhait`]ii, a vechimii. Continu` Nicolae Manolescu: „din acelea[i motive, cred, de a da senza]ia de vechi, poetul prefer` pe â lui î, peste tot, chiar [i acolo unde nu s-a aflat niciodat` (doborât`, urât`)‘‘. Nici nu b`nuia Nicolae Manolescu ce b`t`lii se vor purta, peste doar cî]iva ani, în leg`tur` cu aceast` problem`.

A[a încît dou` chestiuni se impun, finalmente. Unul ]ine de solidaritatea care are ca ]int` ap`rarea demnit`]ii criticii literare: Nicolae Manolescu [i Eugen Simion ilustreaz` în România literar` spiritul criticii literare adev`rate, angajate tocmai prin refuzul de a se angaja. Altul, de jocul ironic al istoriei. Privind înapoi cu senin`tate, descoperi un sfîr[it care poart` în sine r`d`cinile (de ce nu [i r`t`cirile?) începutului. Oricum, în vremuri de restri[te, foiletonul p`rea s` fie în linia întîi dintr-o b`t`lie cu adversari prezen]i pretutindeni [i, totu[i, greu de v`zut. Sau [i mai greu de numit. j

IS

TO

RI

E I

NT

EL

EC

TU

AL

Å


„Spinoza est le Christ des philosophes.‘‘

Gilles Deleuze, Qu’est-ce que la philosophie? (1991)

Evacuarea misterului

De ce discursul religios, din perspectiva iluminismului radical, este mai întotdeauna problematic? Cum se explic` nevoia men]inerii referin]elor la revela]ia divin` într-un plan strict privat? De ce Biblia nu poate fi un reper pentru moralitate în absen]a unei demistific`ri ra]ionaliste? De ce preten]iile epistemologice ale meta-nara]iunilor teologice trebuie limitate printr-o critic` secular` a textelor sacre? La toate aceste întreb`ri, dou` capitole din Tractatus theologico-politicus (§ 6–7) ofer` un r`spuns important.

Mai întâi afl`m c` apelul nara]iunilor biblice la miracol este întotdeauna refutabil. În aceast` recurent` referin]` la minuni, Spinoza vede o consolare pentru clasa inferioar` a credincio[ilor: „oamenii simpli (vulgus) î[i imagineaz` c` puterea [i pronia lui Dumnezeu sunt cel mai evidente (clarissimae) atunci când întâmpl`ri contrare cursului firesc al lucrurilor se petrec, împotriva modului lor obi[nuit de a privi natura (insolitum et contra opinionem)‘‘1. Aceast` variabil` nedeterminat` în lectura fenomenelor naturii trebuie exclus` pentru oricine este preocupat de formalizarea matematic` a legit`]ilor universale. În lumea sublunar`, no]iunea de ordine presupune regularitate, consecven]`, precizie mecanic`. Ceea ce „oamenii simpli‘‘ numesc prin miracol (proclama]ia Învierii lui Hristos fiind arhetipul minunii în cre[tinism) nu poate fi, a[adar, decât o impresie subiectiv` emanat` dintr-o judecat` necritic` a realit`]ii. Cheia producerii miracolului se afl` în imagina]ia omului incapabil de scepticism [i aten]ie critic`.

Spinoza este contemporanul lui Galilei atunci când afirm` triumful univoc al paradigmei [tiin]elor naturale – un moment fundamental în istoria Europei occidentale, atât în viziunea lui Edmund Husserl2, cât [i din perspectiva lui Michel Henry. Se poate spune c` secolul XVII marcheaz` o nou` epoc`, cea în care „[tiin]a se crede singur` pe lume [i se comport` ca atare‘‘3. În consecin]`, Spinoza purcede la eliminarea misterului, socotind c` legile fizicii, ale geometriei [i algebrei sunt

suficiente pentru a descoperi ra]iunea faimoasei natura naturans – mai precis, scenariul intim al intelectului divin.

Dispari]ia ierarhiei

Asist`m astfel la producerea unui set de echivalen]e care vor deveni normative în discursul iluminist despre religie: credin]a alunec` în credulitate; pietatea individual` sau colectiv` este suspect` de bigotism; intelectualitatea devine arbitrul judec`]ilor publice despre cursul istoriei omene[ti. Aici, Spinoza preia elemente din critica tradi]ional` a religiei oferit` de Epicur (341–270 î.e.n.) [i Lucre]iu (99–55 î.e.n.) – pentru care venerarea zeilor î[i are originea în ignoran]` [i fric`. Între al]i moderni, Hobbes credea acela[i lucru. Cu toate acestea, spre deosebire de unii gânditori platonizan]i ai epocii, Spinoza – mai curând pe urmele lui Machiavelli – nu ofer` breslei filozofilor un statut politic privilegiat. El vrea s` blocheze orice posibil` rena[tere a teocra]iei sau a utopiei idealiste4. }inta atacului asupra oric`rei „religii oficiale‘‘ nu este instaurarea unei republici dominate exclusiv de valorile literare. Proiectul lui Spinoza e altul: desfiin]area oric`rui monopol politico-economic asupra valorilor, iar din acest scop deriv` exegeza sa biblic`.

F`când critica miracolelor, gânditorul din Amsterdam ignor` pasajele scripturistice foarte dificile, în care ac]iunea divin` este primit` cu enorm` rezisten]` interioar` din partea actorilor biblici (râsul Sarei5, frica lui Iosif, logodnicul Mariei6; neîncrederea petulant` a apostolului Toma7). Credin]a în miracole este tratat` drept pur subiectivism. Mitul prime[te statutul de fantasm` [i nu ascunde nici un strat profund al veracit`]ii8. Denun]ul profetismului ca delir al angoasei imaginative se leag` de critica miracolului [i afirmarea iconoclasmului discursiv. Dispare astfel [i distinc]ia scolastic` dintre sfera natural` [i câmpul supranatural al realit`]ii (o cezur` conceptualizat` abia în secolul al IX-lea de latini9). Ierarhiile cere[ti din cosmologiile iudaice, neoplatonice sau cre[tine se dezintegreaz`. Pentru un modern ca Spinoza, nu exist` un „sus‘‘ al v`zduhului c`ruia s` i se opun` „cele mai de jos ale p`mântului‘‘ – ]inutul întunericului, abisul chtonian, somnolen]a obscur` din Sheol. Suntem într-un univers post-medieval, f`r` îngeri p`zitori sau

demoni vigilen]i, lipsit de ascensiuni spectaculoase c`tre epicentrul cet`]ii interioare.

Astfel, recursul la miracol men]ine – în opinia lui Spinoza – reprezentan]ii religiilor abrahamice în vecin`tatea mitologiei p`gâne10. Cauzalitatea divin` este explicit` [i se cere t`lm`cit` numai de ra]iune: „Quicquid enim contra Naturam est, id contra Rationem est; et quod contra Rationem, id absurdum est, ac proinde etiam refutandum‘‘11. Avoca]ii lui Tertullian, Luther sau Calvin12, nu puteau g`si un adversar mai tenace decât aceast` doctrin` spinozist`. Ra]iunea despre care se vorbe[te în Tractatus împ`rt`[e[te valen]ele cartezienei res cogitans, dar abandoneaz` fiorul în fa]a ideii de infinit – recunoscut` de René Descartes (1596–1650) ca semn al veritabilei transcenden]e. Ra]iunea este facultatea sufletului care nu poate func]iona f`r` judec`]i [i concepte, în timp ce imagina]ia cade mereu prad` reprezent`rilor corporale. Logica nu intersecteaz` pietatea. Spinoza se desparte aici de în]elegerea platonic` a min]ii (nous) ca oglind`, ecran sau receptacol al unui Logos divin. Când ra]iunea refuz` parcursul purific`rii noetice, întâlnirea cu textul biblic consemneaz` numai dezacorduri. De altfel, în secolul XVII, practici hermeneutice atât de r`spândite în Antichitate precum alegoria (în c`utarea sensului mistic) sau tropologia (în c`utarea edific`rii morale) î[i pierduser` credibilitatea. Pentru Spinoza, a[adar, Scriptura dobânde[te un con]inut coerent [i sistematic numai prin dezbr`carea pasajelor obscure de orice posibile conota]ii ontologice, terapeutice [i eventual esoterice13. A revendica accesul privilegiat la o inteligibilitate de ordin poetico-simbolic a revela]iei este nedemocratic [i, prin urmare, inacceptabil pentru lumea modern` ap`rat` de Tractatus theologico-politicus.

Imperativul metodei istorico-critice

Afirma]iile lui Spinoza cu privire la Scripturile iudeo-cre[tine ar fi fost probabil poten]ate în cazul unei analize a Coranului – cartea de c`p`tâi pentru tradi]ia islamic`, pe lâng` colec]iile de texte Hadith. Adev`rul religiei nu poate fi salvat în modernitatea celebrat` de filozoful din Amsterdam decât printr-o expurgare a tuturor reperelor explicit teologice [i a referin]elor

taumaturgice din Biblie14. Ceea ce r`mâne valid este discursul istoric (demitologizat) [i exhorta]ia moral` (universal`). Radicalismul [i actualitatea atitudinii lui Spinoza ]in de separarea absolut` a ra]iunii de revela]ie, f`r` ca vocea divin` s` poat` interveni – fie [i sub titlu de pur` posibilitate – în textul Bibliei15. Izomorfismul panteist natur`-Dumnezeu, dar [i încrederea în rezultatele oferite de [tiin]ele exacte, subordoneaz` întreaga exegez` biblic` unei arheologii exclusiv filologico-istorice. Cuvântul-cheie folosit de Spinoza este „metoda‘‘, prin care orice adev`r lipsit de eviden]` fenomenologic` merit` sacrificat. „Metoda corect` de interpretare a naturii const` înainte de toate în constituirea unei istorii naturale (concinnanda scilicet historia naturae)‘‘16. În acest fel, anun]at deja în scrierile lui Francis Bacon (apologet al metodei inductive), Spinoza purcede la reconstituirea istoriei pozitive a textelor sacre exclusiv pe baza „luminii naturale a ra]iunii‘‘. O asemenea întreprindere restituie un prim nivel de coeren]`, urmat de instruc]ia etic` din care dispare paradoxul, parabola sau amfibolia [i r`mâne doar îndemnul general la

Baruch Spinoza [i r`d`cinile teologiei politice moderne (II)

AN

TI

TE

ZE

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200822bun`tate (iar pentru cei înzestra]i cu remarcabile capacit`]i cognitive: iubirea intelectual` a lui Dumnezeu).

Încrederea în roadele filologiei (care „investigheaz` natura [i propriet`]ile limbajului în care c`r]ile sfinte au fost compuse‘‘17) îl face pe Spinoza s` stabileasc` o singur` metod` de abordare a Bibliei. El anticipeaz` dezbaterile din secolul XIX despre leg`tura între „[tiin]ele naturii‘‘ (Naturwissenschaften) [i „[tiin]ele spiritului‘‘ (Geisteswissenschaften). Spre deosebire de Vico, Spinoza nu las` nici un loc sim]ului comun – legat de imagina]ie – în opera de reconstruc]ie a trecutului. Biblia mai trebuie reificat` cu metode specifice, obiectualizat` la distan]` de orice afect [i doar apoi decelat` semantic. Reconstituirea cronologiei18, aproximarea socio-economic` a contextului de apari]ie a c`r]ilor Vechiului [i Noului Testament, paralelismele literare19, hermeneutica auctorial` înso]it` de iluzia c` interpretul îl poate în]elege pe autor mai bine decât autorul s-a în]eles pe sine – toate acestea îi permit lui Spinoza s` nege paternitatea atribuit` tradi]ional Pentateuhului [i c`r]ilor lui Iosua Navi, Judec`tori, Ruth, Samuel [i Regi20. În privin]a Noului Testament, Spinoza identific` mai curând dezacordul între opiniile diferitelor c`r]i apostolice (semnate de Iacob [i Pavel, de pild`). Pe aceste temelii divergente s-au n`scut mai târziu marile controverse dogmatice ale Bisericii primare (elenizate f`r` sens): „Dispute [i schisme au tulburat neîncetat Biserica din timpurile apostolice [i nu vor înceta s-o tulbure pân` când religia va fi definitiv separat` de teoriile filozofice [i va fi redus` la foarte pu]inele [i simplele înv`]`turi (paucissima et simplicissima dogmata) pe care Hristos le-a predat úcenicilor sì¨‘‘21.

Dup` aceast` munc` sinuoas` de sortare a datelor pozitive despre Scripturi urmeaz` simpla decantare a mesajului moral. Pove[tile Scripturii ofer` textura discursului etic, iar istoriile aceleia[i c`r]i se preteaz` la infinite dezbateri academice. {i aici, fire[te, orice apel la autoritatea tradi]iei ecleziastice, a oficiului petrin sau a inspira]iei nemijlocite a Duhului Sfânt devine suspect22. Partea de reconstruc]ie cultural` este oricând deschis` revizuirii [i interpret`rii critice (traducerea, bunòar`, fiind constitutiv o aproxima]ie)23, în timp ce con]inutul parenetic r`mâne neschimbat. Dac` Biblia vorbe[te cu adev`rat pentru sine, atunci oricare cerc al exper]ilor chema]i s` dezlege „tainele divine‘‘ trebuie desfiin]at. Spinoza nu dore[te s` mai existe nici un ordin al „c`rturarilor‘‘ sau „fariseilor‘‘ chema]i s` ofere direc]ia ortodox` de interpretare a unei c`r]i seminale.

În cuvintele sale, „întrucât dreptul suprem de a gândi liber [i despre religie apar]ine fiec`rui individ [i întrucât nu putem concepe a renun]a la acest drept – fiecare om posed` dreptul [i autoritatea suprem` de a judeca liber asupra religiei, pe care [i-o poate explica [i interpreta sie[i de unul singur (sibi explicandi et interpretandi)‘‘24. Nu la

fel stau lucrurile atunci când vine vorba despre legea secular`, al c`rui caracter public [i normativ nu poate fi nici relativizat, nici privatizat25. A[a cum vom vedea mai târziu, ceea ce subîntinde discursul spinozist despre locul Scripturii în biblioteca umanit`]ii emancipate este mai ales o teorie revolu]ionar` despre constitu]ia statului liberal.

Contestarea monopolului

Precizia euclidian` poate fi ob]inut` doar în privin]a moralit`]ii publice [i sarcina investiga]iilor filologico-istorice revine unei minorit`]i, validat` prin competen]e specifice. Majoritatea pioas` r`mâne s` se bucure de con]inutul sec, lipsit de orice înflorituri retorice sau ebuli]iuni metafizice, al moralit`]ii universale. Scriptura nu mai este decât decorativ „sfânt`‘‘ [i înceteaz` s` mai fie un templu al Cuvântului lui Dumnezeu: redus la o textualitate f`r` eleva]ii arhitecturale [i lipsit` de o tectonic` surprinz`toare, Biblia r`mâne s` fie citit` de vulgul majoritar – întotdeauna dominat de emo]ii [i incapabil de scrutin hermeneutic – la prima vedere. Semnifica]ia moral` se ive[te mereu la parterul celei dintâi impresii. Când vorbe[te despre inim` – organ al cunoa[terii lui Dumnezeu, în opinia cvasi-unanim` a tradi]iei iudeo-cre[tine –, Spinoza propune imediat echivalen]a cu termenul minte (mens)26. Suntem foarte departe de tradi]ia augustinian` – cea care culmineaz` în jansenismul lui Blaise Pascal (1623–1662), unde adâncimile inimii sunt scrutate în rug`ciune [i medita]ie (Cor meum conturbatum est spune Psalmul 37).

Pe scurt, Spinoza dore[te s` evacueze orice densit`]i inegale, toate formele de suspensie a eviden]ei, clarobscurul generator de sens. Acest radicalism proto-iluminist nu celebreaz` decât sicitatea parenetic` [i elocven]a imediatului. Drumul spre centru – deci spre adev`rul revela]iei – se dispenseaz` de proba labirintului. Spre deosebire îns` de Moise Maimonide (1135–1204), Spinoza n-a crezut niciodat` c` interven]ia ra]iunii discursive este indispensabil` pentru ob]inerea unui în]eles larg al înv`]`turii biblice, bun de întrebuin]at în pedagogia social`27. A[a cum refuz` autoritatea tradi]iei sau infailibilitatea scaunului papal, gânditorul olandez neag` preten]ia de unic` obiectivitate moral` din interpret`rile oferite de congrega]ia filozofilor sau a teologilor „profesioni[ti‘‘. F`când aceasta, Spinoza nu se contrazice, ci doar se asigur` de caracterul democratic al tuturor opiniilor exprimate în marginea sensului moral [i, deci, a relevan]ei politice de care beneficiaz` textul scripturistic.

A[a cum oricine î[i poate închipui, ideile din Tractatus theologico-politicus au destabilizat atât lumea teologilor cre[tini, cât [i autorit`]ile religioase ale religiei iudaice. Spinoza anticipeaz` modernitatea radical` post-revolu]ionar` a secolelor XVIII-XIX, diferit` de modelul baroc-complementar propus de Leibniz sau chiar de modera]ia perspectivei lui David Hume, Adam

Smith sau Edmund Burke28. Nu este aici vorba doar despre atacul asupra dogmelor tradi]ionale, a viciului clericalismului sau despre critica instrumentaliz`rii religiei prin discursul puterii seculare. Pentru Spinoza, toate beneficiile aduse de alian]a dintre Biseric` [i establishment – o tradi]ie prezent` în ]`rile catolice, dar [i în Anglia – merit` s` dispar` pentru ca libertatea individual` (lipsit` de corelativul apartenen]ei comunitare) s` triumfe sub privirea neutr` (politic [i metafizic) a statului modern. Jonathan Israel a documentat cu enorm` erudi]ie impactul Tratatului asupra continentului european [i a avansat ipoteza existen]ei mai multor modernit`]i alternative la finele secolului XVII – când „evanghelia‘‘ lui Spinoza începea s` fie tot mai bine cunoscut` [i adesea prizat` în mediile intelectuale din }`rile de Jos, Fran]a, Italia [i Germania29. Spinozismul a sfâr[it prin a-[i avea propriii martiri – b`tu]i, închi[i sau chiar omorâ]i pentru cauza libert`]ii de expresie.

Analiza ultimei p`r]i a Tratatului ne va ajuta s` în]elegem mai bine extraordinara importan]` a modernit`]ii lui Spinoza pentru dezbaterile contemporane (principiul toleran]ei, locul religiei în societate, simbolurile sacre în spa]iul public, preambulul Constitu]iei europene [.a.m.d.).

l1 Baruch Spinoza, Tractatus

Theologico-Politicus 6.1 (ed. Israel, 81/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 156). Pentru textul lati-nesc folosesc edi]ia Benedicti de Spinoza. Opera quotquot reperta sunt (ed. J. Van Vloten & J.P.N. Land), editio tertia (tomus secundus), Haga, Martin Nijhoff, 1914.

2 Edmund Husserl, Die Krisis der eu-ropäischen Wissenschaften und die transzen-tale Phänomenologie: Eine Einleitung in die phänomenologische Philosophie (1936), Husser-liana VI.

3 Michel Henry, Barbaria, trad. rom.: Irina Scurtu, Editura Institutul European, Ia[i, 2008, p. 70.

4 Leo Strauss, Spinoza’s Critique of Religion, trad. engl.: E.M. Sinclair, Chicago, The Univer-sity of Chicago Press, 1997, p. 227.

5 Facerea 18, 13: „{i a râs Sarra în sine [i [i-a zis: «S` mai am eu oare aceast` mângâiere acum, când am îmb`trânit [i când e b`trân [i st`pânul meu?»„

6 Matei 1, 19: „Iosif, logodnicul ei, drept fi ind [i nevrând s-o v`deasc`, a voit s-o lase în ascuns‘‘.

7 Ioan 20, 25: „Dac` nu voi vedea, în mâini-le Lui, semnul cuielor, [i dac` nu voi pune de-getul meu în semnul cuielor, nu voi crede‘‘.

8 TTP 6.15 (sed hominum phantasiam et imaginationem affi cere et occupare studet). Spi-noza ignor` discu]ia teologic` – marcat` de numeroase controverse patristice – despre statutul imagina]iei. Pentru o apreciere a imagina]iei intelectuale (epinoia), vezi Sf. Grigorie de Nyssa, In Inscriptiones Psalmorum 2.5 (ed. J. McDonough, GNO V, Leiden, 1962, 83, 1; 156, 3). F`r` imagina]ie nu exist` lim-baj, nici productivitate semantic`. Tradi]ia fi localic` avertizeaz` îns` asupra riscului im-plicat de folosirea f`r` discern`mânt a acestei facult`]i naturale a sufl etului, precum [i asu-pra fanteziilor de ordin „mistic‘‘. Evul mediu latin angajeaz` o alt` perspectiv`, mai cu seam` în [coala victorin`. Vezi R.D. DiLoren-zo, „Imagination as the First Way to Contem-

plation in Richard of St Victor’s Benjamin mi-nor‘‘, Medievalia et Humanistica, vol. 11 (1982), pp. 77–96. Pentru o istorie fi lozofi c` a no]iunii de imagina]ie în gândirea apusean`, vezi J.M. Cocking, Imagination. A Study in the History of Ideas, London & New York, Routledge, 1991.

9 Henri de Lubac, Surnaturel: Études his-toriques, Paris, Aubier, 1946. Pentru alte preciz`ri conceptuale [i istorice, vezi Olivier Boulnois, „Surnaturel‘‘, în Jean-Yves Lacoste (ed.), Dictionnaire critique de théologie, Paris, PUF, 1998.

10 TTP 6.11 (Israel, 88). Din nou, Spinoza evit` s` discute „competi]ia taumaturgic`‘‘ dintre profetul Ilie [i slujitorii lui Baal (III Regi, cap. 18).

11 TTP 6.15 (Israel, 91/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 166).

12 O posibil` aluzie la ace[ti autori: TTP 7.1 (Israel, 98).

13 Gedaliahu Stroumsa, Hidden Wisdom. Esoteric Traditions and the Roots of Christian Mysticism, Brill, Leiden, 1996.

14 TTP 7.2 (Israel, 98/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 172): ut autem ab his turbis extricemur, et mentem a praejudiciis theologicis liberemus.

15 Etienne Balibar, Spinoza and Politics, trad. engl.: P. Snowdon, Verso, Londra, 1998 ofer` o lectur` marxist` a tratatului teologi-co-politic.

16 TTP 7.2 (Israel, 98 /J. Van Vloten & J.P.N. Land, 172).

17 TTP 7.5.1 (Israel, 100/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 173): naturam et proprietates lin-guae qua libri Scripturae scripti fuerunt, et quam eorum authores loqui solebant.

18 TTP 9.7 (Israel, 113).19 TTP 7.15 (Israel, 109).20 TTP 8–9 (Israel, 118–143). Spinoza se

bazeaz` pe opera eruditului Abraham Ibn Ezra (1093–1167), intitulat [i „admirabi-lul doctor‘‘. Autor al unor comentarii asu-pra Torei, dar [i al unor texte de gramatic` a limbii ebraice (între care Moznayim [i Zahot), precum [i al unor tratate de astronomie, Ibn Ezra a fost printre cei dintâi care au afi rmat neconcordan]a între dreptul la auctoriali-tate atribuit lui Moise pentru Pentateuh [i anumite fragmente din primele cinci c`r]i ale Bibliei în care se vorbe[te despre decesul lui Moise.

21 TTP 11.9 (Israel 161/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 229).

22 TTP 7.9 (Israel, 105/J. Van Vloten & J.P.N. Land, 178): quare talis traditio nobis admo-dum debet esse suspecta.

23 TTP 7.17.24 TTP 7.22 (Israel, 116/J. Van Vloten &

J.P.N. Land, 189).25 TTP 7.22 (Israel, 116/J. Van Vloten &

J.P.N. Land, 189): si enim unusquisque libertatem haberet jura publica ex suo arbitrio interpretandi, nulla respublica subsistere posset, sed hoc ipso statim dissolveretur, et jus publicum jus esset pri-vatum.

26 TTP 12.1. În pasajul din TTP 11.6 (Israel, 159) apare sinonimia dintre „Duhul lui Dum-nezeu‘‘ (I Corinteni 7, 40) [i mintea omului (în particular, a apostolului Pavel). Tot Spinoza propune o drastic` ra]ionalizare a darurilor Duhului (TTP 5.20).

27 TTP 7.20 (Israel, 114).28 Nu este lipsit` de interes atrac]ia

marxismului fa]` de analiza spinozist` a religiei – o atrac]ie manifestat` în anii 1950 de ideologii culturali ai României comu-niste, care pe lâng` „Biblia vesel`‘‘ (destinat` maselor ]`r`ne[ti) au pus în larg` circula]ie traducerea româneasc` a Tratatului (destinat intelectualilor nearesta]i).

29 Jonathan I. Israel, Enlightenment Contest-ed. Philosophy, Modernity and the Emancipation of Man (1670–1752), Oxford University Press, Oxford, 2006, mai ales pp. 43–62. j

AN

TI

TE

ZE

iIdeile din Tractatus

theologico-politicus

au destabilizat atât

lumea teologilor

cre[tini, cât [i

autorit`]ile religioase

ale religiei iudaice.

Spinoza anticipeaz`

modernitatea radical`

post-revolu]ionar` a

secolelor XVIII-XIX,

diferit` de modelul

baroc-complementar

propus de Leibniz sau

chiar de modera]ia

perspectivei lui David

Hume, Adam Smith

sau Edmund Burke


TEXTUL pe care vi-l propun se ocup` înainte de toate de cartea lui von Mises, Birocra]ia1, tradus` anul tre-cut la Editura Institutul

Ludwig von Mises – România. L-am gândit în dou` p`r]i. O parte se ocup` de cartea în sine. Pentru Mises, despo-tismele sunt totaliz`ri birocratice ale societ`]ilor care le g`zduiesc. Astfel, o cheie posibil` de lectur` e birocra]ia v`zut` ca cel`lalt2 drum c`tre servitute. Mises îi aplic` birocra]iei regimul in-tern al firmei private motivate de profit [i sus]ine c` este un tip de management lipsit de un instrument adecvat de au-tolimitare [i evaluare, precum calculul economic. În aceste condi]ii, birocra]ia e o administra]ie susceptibil` de extin-dere nelimitat` – în fine, un tip de ma-nagement cu poten]ial totalitar. Cred c` pozi]ia lui Mises e problematic`, îmi rezerv un spa]iu pentru o critic` sumar` în finalul primei p`r]i a tex-tului. Cealalt` parte încearc` s` preia sarcina neîncheiat` a primei p`r]i. Aici atac dou` probleme cruciale pentru teoria lui Mises a consumatorului, care reprezint` funda]ia teoriei lui econo-mice: teoria utilit`]ii-valorii [i teoria imputa]iei3. Ambele sunt confruntate cu alternativa conform c`reia pre]urile de pia]` nu exhib` exclusiv preferin]ele subiective ale consumatorilor. Astfel, parametri precum competi]ia im-perfect` sau costurile de produc]ie influen]eaz` pre]urile în egal` m`sur`. Rezultatul acestei discu]ii e evident o alt` teorie a maximiz`rii – în fine, o alt` teorie a utilit`]ii [i a productivit`]ii. Dar relevan]a ei principal` este c` teoria economic` austriac` clasic` în forma recuperat` de Mises e intenabil`, evident nu poate fi utilizat` nici în eco-nomie, nici pe alte câmpuri de discu]ie, de pild` pe birocra]ie.

Ludwig von Mises s-a n`scut pe 29 septembrie 18814, în ora[ul Lem-berg, atunci din Austro-Ungaria, acum

Lvov din Ucraina. În 1900, tân`rul Lu-dwig intr` la Universitatea din Viena. Studiaz` aici dreptul [i economia. Îi sunt profesori între al]ii Wieser [i Böhm-Bawerk, doi dintre urma[ii prin-cipali ai lui Carl Menger, fondatorul {colii Austriece de Economie. Ob]ine un doctorat în jurispruden]` în 1906. În 1909 devine consilier la Camera Austriac` de Comer]. În 1913 devine profesor la Universitatea din Viena, dar func]ioneaz` ca Privatdozent, ceea ce însemna c` postul de profesor nu era remunerat. Ocup` între 1918–1920 postul de director la Austrian Restitution-and-Settlements Office. În 1926 fondeaz` Institutul Austriac pentru Cercetarea Ciclului Economic. Anii ’30 îl g`sesc pe Mises la Geneva. Între 1934–1940 pred` la Institutul Interna]ional de Studii Superioare din Geneva. În 1938, Mises se c`s`tore[te cu Margit Sereny-Herzfeld, cu care va avea doi copii. În 1940 emigreaz` în SUA. Între 1940–1944 este guest la celebra institu]ie economic` National Bureau Economics Research, din New York. Nu pred` pân` în 1945, cu o singur` excep]ie, în 1942, când devine Visiting Professor la National Universi-ty din Mexico5. Din 1945, New York University îi ofer` un post de Visiting Professor la Graduate School of Business Administration, unde reu[e[te s` în-chege un seminar s`pt`mânal extrem de captivant, evocat atât de Murray Rothbard cât [i de Laurence Moss, pân` în prim`vara lui 1969, când se retrage din profesorat, în vârst` de 88 de ani. Cu pu]in timp înainte de pensionare (1969), Mises este distins cu Distinguis-hed Fellow de c`tre American Economics Association. Moare pe 10 octombrie 1973, la New York. E cunoscut pentru o serie de lucr`ri, precum The Theory of Money and Credit (1912), Economic Calculation in the Socialist Commonweal-th (1920), Socialism (1922), Omnipotent Government (1944) sau mult mai impo-zanta lucrare Human Action (1949). La noi e cunoscut prin traducerile Capita-lismul [i du[manii s`i (1998) [i, evident, Birocra]ia (2007). De ultima dintre ele m` voi ocupa mai departe.

Mises a scris Birocra]ia în 1944, pe când se afla la New York. E urmat` la câteva luni de Omnipotent Government6. Mises încearc` în ambele c`r]i s` con-frunte totalitarismul cu capitalismul pentru a ar`ta superioritatea econo-mic` [i politic` a ultimului [i e[ecul primului. Nu sunt primele lui c`r]i tematic neeconomice, de exemplu Li-

beralism (1927); preocuparea lui Mises pentru problematica totalitarismului e chiar mai veche, de exemplu Socialism din 1922. Mises e probabil cel mai neo-bosit [i radical militant între militan]ii principali ai secolului XX. În orice caz, vreme de 50 de ani i-a pledat cauza, în special împotriva socialismului [i a disimul`rilor lui în sistemele înc` liberale. Ultima interven]ie public` e consemnat` de Moss pe 2 mai 1970, cu o prelegere pe topica socialism versus pia]` liber`7. Avea 89 de ani atunci. Pentru Mises, particularitatea princi-pal` a capitalismului e c` este singurul sistem pe care îl cunoa[tem care a f`cut din om [i nevoile lui un principiu de func]ionare. Calcul economic, profit sau pre]uri de pia]` sunt toate concepte care nu au sens în afara nevoilor consu-matorului. Pentru Mises, socialismul e un e[ec de administrare economic` [i eficien]` a mijloacelor de produc]ie, dar înainte de toate este un e[ec de a în]elege importan]a consumatorului. Sub socialism, consumatorul nu e liber s` aleag`, iar semnalele pe care le d` produc`torului oricum nu sunt relevan-te: pre]urile nu exprim` preferin]ele lui mai mult decât politicile guvernamen-tale, lipsind astfel produc`torul de un instrument adecvat de orientare eco-nomic` [i evaluare a costurilor sau alo-care eficient` a factorilor de produc]ie, calculul economic. E o chestiune de timp ca sistemele socialiste s` e[ueze. Birocra]ia e o carte despre toate astea, gândit` probabil pentru oferi un punct de pornire pentru reconstruc]ia social` [i economic` previzibil` a statelor de-vastate de r`zboi [i totalitarism. Ce este nou în ea e c` Mises face din birocra]ie principala problem` a epocii. Pentru Mises, expansiunea totalitarismului e una eminamente birocratic`. Nu exist` un alt mecanism de control [i înregi-mentare a societ`]ii în afara birocra]iei. El spune explicit în finalul c`r]ii c` „ei planific` transformarea lumii într-un gigantic oficiu po[tal‘‘8. La începutul ei scria: „zilnic, birocra]ii asum` mai mult` putere; foarte curând ei vor ocupa întreaga ]ar`‘‘9. Paradisul viito-rului, spune Mises, nu e altceva decât un aparat birocratic atoatecuprinz`tor, a[a cum [i-l imagina Lenin. Prototipul omului e func]ionarul po[tal10. Un tablou al birocra]iei pe care îl putem desprinde u[or din Brazil (1985) sau Noi de Evgheni Zamiatin (1920) sau Castelul lui Kafka sau parabolele lui Orwell.

Dincolo de imaginea explicit or-wellian`, pentru Mises birocra]ia e în

logica lucrurilor cel`lalt „drum c`tre servitute‘‘, pentru a folosi expresia lui Finer11. Nu statele totalitare dezvolt` mai mult` birocra]ie – pentru Mises, to-talitarismul presupune deja o exhausta-re birocratic` a societ`]ii –, ci birocra]ia degenereaz` în totalitarism. Capita-lismul nu e niciodat` în siguran]`, în special în marile [i vechile birocra]ii. F`r` îndoial`, e o viziune simplist`, cu mari probleme, care rezult`, a[a cum scrie Finer, din contrapunerea a dou` concepte opuse, capitalismul [i soci-alismul12. Dar e probabil ca Mises s` fi urm`rit s` ofere un suport pentru o viziune mai general` pentru perioada urm`toare (postbelic`), nu o analiz` sociologic`. Dac` deci birocra]ia e, pentru Mises, „drumul c`tre servitute‘‘, pentru a p`stra expresia lui Finer, e o chestiune pe care n-o putem afla decât dac` contrapunem capitalismul socia-lismului. Mises exact asta face.

Birocra]ia sau drumul c`tre servitute

Mises crede c` exist` dou` tipuri de management, managementul profitu-lui [i managementul birocratic (sau birocra]ia). Cartea în sine e construit` pe acest dualism conceptual. Ambele tipuri sunt identificate în linii mari cu dou` sisteme, capitalist [i socialist, dar Mises crede c` ele pot func]iona împreun` doar în capitalism. Pentru Mises, socialismul nu recunoa[te decât un singur tip de management, ma-nagementul birocratic. Capitalismul recunoa[te, în schimb, ambele tipuri, dar func]ionarea sau chiar prezervarea lui atârn` de modul în care cele dou` ti-puri de management conlucreaz`. (Asta nu-l opre[te, evident, s` identifice siste-mele mai târziu cu cele dou` tipuri de management.) Termenii sunt mai mult sau mai pu]in intuitivi. Managementul profitului descrie ceea ce se întâmpl` în interiorul unei întreprinderi private, motivat` de profit. Întreaga investi]ie intern` a firmei are un singur scop, profitul. Totul, adic` investi]iile noi, aloc`rile de input-uri sau angaj`rile sau restructur`rile, nu urm`re[te decât cele mai optime moduri de a ob]ine maxi-mul de profit. Mises crede c` atunci când profitul e resortul principal al unei organiza]ii, nici o redundan]` sau lips` sau ineficien]` nu poate fi tole-rat`. Competi]ia dintre firmele de pe pia]`, angajate în deservirea consuma-torilor, o impune. Oameni, factori sau costuri de produc]ie au sens în m`sura

Birocra]ie [i capitalism în teoria lui Mises (I)

l Ludwig von MisesBIROCRA]IA,Traducere de Drago[ Pâslaru [i Livia ParaschivPrefa]` de Vlad Topan.Editura Institutul Ludwig von Mises, 2007

TE

OR

IA

EC

ON

OM

IC

Å

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 25în care aduc profit; evident, doar în m`sura în care profitul e maxim. În al]i termeni, e vorba de calcul economic, consumatori [i pre]uri de pia]`. Pentru Mises, firmele maximizante urm`resc pre]urile de pia]`, care reflect` exclusiv preferin]ele consumatorilor, [i iau deci-ziile de alocare intern` a factorilor sau investi]ie sau reorientare a afacerii spre alte formule/produse exclusiv pe baz` de calcul economic. Preferin]ele con-sumatorilor reprezint` singurul indi-cator relevant al costurilor [i aloc`rilor interne de factori, adic` pentru calculul economic/monetar. Profitul e resortul principal al administr`rii în termeni de eficien]` sau pe baz` de calcul monetar a mijloacelor de produc]ie. Pentru Mises, toate astea înseamn` într-un cuvânt management al profitu-lui. Cel`lalt termen e managementul birocratic [i descrie un tip de adminis-trare a resurselor [i costurilor din care lipse[te resortul profitului. El nu e mai pu]in hot`rât s` deserveasc` consuma-torul/cet`]eanul, dar nu urm`re[te s` ob]in` un câ[tig sau profit. Asta face ca administrarea s` fie de o cu totul alt` factur` decât în managementul profitului. Pentru Mises, aici e toat` chestiunea. Managementul birocratic implic` o structur` ierarhic` de deci-zie, func]ioneaz` pe baza unui cod de norme în democra]ii [i e controlat în totalitarism de superiori pe care Mises îi nume[te „satrapi‘‘, n`scu]i în special din nevoia de ubicuitate a despotului. Nu e motivat de profit [i nu cunoa[te astfel nevoia de calcul economic. Ce se întâmpl` aici e c` locul solu]iilor eco-nomicoase [i eficiente sau profitabile e luat de solu]iile care se aliniaz` codului intern de norme, subordonare ierarhic` [i decizie. Nu exist` autonomie sau in-ventivitate, eficien]` sau profit dincolo de cadrul prescriptiv al administra]iei, o imagine smuls` parc` din Castelul lui Kafka. Nici evalu`rile func]ionarilor nu se fac în func]ie de profitul ob]inut, spune Mises, a[a cum s-ar întâmpla într-o firm` determinat` de profit. Conteaz` întotdeauna respectul fa]` de codul normativ intern, încadrarea în deciziile ierarhice – în fine, percep]ia personal` a superiorilor. Iat` deci în câ-teva cuvinte managementul birocratic. Adev`rata miz` a discu]iei începe cu alocarea celor doi termeni sistemelor sociale în conflict. E motivul pentru care Mises scrie: „conflictul istoric dintre individualism [i colectivism divide lumea în dou` câmpuri ostile (…) De aceea, investiga]ia între mana-gementul birocratic [i de afaceri e înc` actual`‘‘13.

N-am s` mai z`bovesc cu introdu-cerea conceptelor, de[i Mises le aloc` nu mai pu]in de dou` capitole din [apte. E destul de limpede c` cei doi termeni sunt diferen]ia]i în func]ie de rela]ia lor cu resortul profitului. Ce este important e c` amândoi apar în capitalism, de[i atât de diferi]i, dar numai unul în socialism. Pentru Mises, socialismul e totuna cu controlul birocratic al întregii vie]i sociale. Pro-babil c` diferen]ierea între capitalism [i socialism revine la diferen]a dintre utilizarea simultan` a termenilor în capitalism fa]` de socialism, care nu cunoa[te decât unul. Mises, de altfel, nu ]ine s` incrimineze birocra]ia în sine, o m`rturise[te în repetate rânduri. Dar pentru el, ea e suspectul principal sus-

ceptibil pentru interven]ionismul sau chiar devierile tiranice ale sistemelor liberale. Finer e de aceea corect când spune c` Mises face din birocra]ie un drum c`tre servitute. Am s` explic mai bine de ce birocra]ia reprezint` princi-palul suspect în capitalism, de[i cred c` din construc]ia termenilor explica]ia e deja previzibil`. În orice caz, aici e teza principal` a c`r]ii lui Mises, adic` de ce totalitarismele nu pot fi decât birocra-tice, iar democra]iile birocratice, oricât de libere, tind spre despotism.

Morbul totalitar se g`se[te în chiar modul în care managementul biro-cratic func]ioneaz`. Capitolele trei [i patru fac clar, cred eu, lucrul acesta. Ce desparte un management de altul e rela]ia cu resortul profitului. Mises e extrem de clar în aceast` privin]`. Birocra]ia nu recunoa[te profitul, iar asta o expune unei probleme impor-tante: pentru c` nu urm`re[te s` fac` profit, birocra]ia nu e motivat` s` fie atent` la costuri [i chiar la afacerile publice pe care le deserve[te, dac` de exemplu ele reprezint` problemele/preferin]ele reale ale cet`]enilor; dac` nu reprezint`, ce pierde? Oricât de bine inten]ionat e managerul ei, tendin]a birocra]iei e de a-[i m`ri cheltuielile, de a-[i îmbun`t`]i serviciile sporind chel-tuielile sau înmul]i departamentele. De fapt, toate astea se întâmpl` atunci când managerul ei este [i competent [i bine inten]ionat. Într-o democra]ie, birocra]ia poate fi limitat` prin legi [i politicienii constrân[i de cet`]enii care îi aleg s` vegheze asupra ei. Dar ce probabil o face vulnerabil` pân` [i aici e lipsa unui instrument de calcul eco-nomic. Nemotivat` de profit, birocra]ia nu cunoa[te calculul monetar. Asta înseamn` c` birocra]ia nu dispune de un instrument adecvat de evaluare a costurilor [i chiar de cunoa[tere a ne-voilor cet`]enilor. Altfel spus, pentru c` nu face profit, birocra]ia nu folose[te un instrument monetar intern de autolimitare [i reglare a cheltuielilor (a[a cum procedeaz` managementul profitului); ascunde riscuri importan-te de a evolua izolat de adev`ratele probleme ale cet`]enilor, în afara unui sistem de pre]uri de pia]` care i-ar indi-ca managerului direc]ia f`r` echivoc a preferin]elor consumatorilor, implicit direc]ia cea bun` de orientare a chel-tuielilor. Birocra]ia este astfel expus` tenta]iei de a totaliza societatea, dar înainte de asta, rupturii de afacerile publice reale ale cet`]enilor. Morbul totalitar se afl` deci chiar aici, în sânul administra]iilor birocratice publice. Pentru Mises, totalitarismul european al secolului XX nu întâmpl`tor a în-ceput prin a fi g`zduit de birocra]iile istorice, precum birocra]iile prusac` [i ]arist` de la sfâr[itul secolului XIX. Ce ar trebui s` mai fie clar aici – Finer e din nou corect – este c` f`r` contra-punerea conceptelor probabil c` n-am [ti c` lucrurile pot fi v`zute chiar a[a. Dac` nu exist` profitul, nu exist` cal-culul economic, iar f`r` asta n-am [ti c` exist` birocra]ie care nu produce profit, ci tinde, ignorând costurile, s` totalizeze societatea. Dimpotriv`, pentru c` exist` profit, iar cu el, calcul economic, noi suntem avertiza]i asupra birocra]iei. Capitolul patru face din cele dou` tipuri de management dou` moduri clar incompatibile de admi-nistrare a afacerilor. Mises contrapune

mai întâi managementul profitului în-treprinderii publice, apoi managemen-tul birocratic profitului. Rezultatul e c` în oricare din situa]ii managementul profitului [i managementul birocratic nu pot interfera f`r` ca primul s` nu aib` de suferit. Când decizia trebuie luat` ierarhic, iar criteriul de evaluare e subordonarea [i codul prescriptiv al institu]iei, profitul e sacrificat. Invers, ori de câte ori birocra]ia interfereaz` cu profitul, asta se întâmpl`, spune Mises, într-unul din cele câteva moduri po-sibile, de exemplu limitând dobânzile sau pre]urile bunurilor furnizate sau profiturile, pe care o întreprindere le-ar face în condi]ii de libertate, sau impozi-tând profiturile pân` la absorbirea lor total`14. Rezultatul e, din nou, acela[i. Altfel spus, când birocra]ia interfereaz` cu profitul sau managementul profitu-lui, indiferent cum, rezultatul e unul singur: „paralizeaz` ini]iativa privat` [i hr`ne[te birocratismul‘‘15. Mises nu las` nim`nui de ales, iar o cale de mijloc e exclus` f`r` nici o concesie. În aceste condi]ii, lec]ia capitolelor trei [i patru nu poate fi alta: birocra]ia ascun-de clar un poten]ial totalitar, chiar [i în societ`]ile liberale cu administra]ii publice, iar din confruntarea lor rezult` c` tendin]a tipului birocratic de mana-gement e întotdeauna de surmontare a managementului profitului pân` la ab-sorbirea lui total`. Pentru a simplifica, birocra]ia e cel`lalt drum c`tre servitu-te. Lâng` ea sau conlucrând, capitalis-mul nu e niciodat` în siguran]`.

Argumentul lui Mises e în liniile lui principale aici. Cartea nu mai produce nimic nou sub acest aspect începând cu capitolul cinci, doar o cascad` de contrapuneri conceptuale [i explica]ii aproape imposibil de ]inut minte. O scurt` trecere în revist`. Capitolele cinci, [ase [i [apte extind analiza la mentalit`]i [i dependen]e. Rezultatul e o completare a tabloului birocra]iei cu o mul]ime de detalii. Astfel, avem un profil extrem de nuan]at al birocratu-lui16, al statului care îl între]ine, pentru c` are în el un interes politic17 (cap. V), al mi[c`rilor sociale ale tinerilor din anii ’20–’30 relativ la marile birocra]ii pe care, potrivit lui Mises [i într-un mod cu totul curios, acestea din urm` le-au sedus cu promisiunile lor con-form c`rora fiecare are un loc asigurat în gigantica ma[in`rie birocratic`18 (cap. VI), în fine solu]iile pe care Mises le g`se[te de ast` dat` nu în capitalism, ci în responsabilitatea civic` economic informat` a cet`]enilor (cap. VII), ca [i cum capitalismul nu î[i este suficient sie[i sau armonia spontan` a interese-lor, pe care singur capitalismul o dez-volt`, e o utopie19. S` nu ne în]elegem gre[it. Mises nu exclude birocra]ia din capitalism, crede chiar c` nu ne putem lipsi de birocra]ie, de vreme ce invidia dintre oameni exist`, iar poten]ialul lor de a-[i produce reciproc mari neajun-suri e ridicat, dar pentru a nu-i face vreo nedreptate, el nu crede c` altceva decât un model de administra]ie de tip laissez faire e potrivit pentru oameni20.

Alte drumuri c`tre servitute

Este deci birocra]ia cel`lalt drum c`tre servitute? Personal nu cred, de[i trebuie s` remarc c` majoritatea observa]iilor pe care le face Mises

despre tendin]ele birocra]iei sau profi-lul birocratului sau interesele politice ale statului în birocra]ie sau a[tept`rile sociale inerente sunt corecte. Mai r`u, birocra]ia e spa]iul principal al corup]iei [i mediocrit`]ii, un lucru pe care îl informeaz` nu studiile, ci experien]a comun` cotidian`. Nu am dubii c` tendin]a natural` a birocra]iei e de a se extinde, dar m` îndoiesc c` despotismele pe care le cunoa[te omenirea sunt exclusiv birocratice; mai curând militare sau [i militare, aservind astfel popula]ii largi pe baz` de [antaj, complicit`]i sau extorcare. Weber21 arat` c` imperiile despoti-ce ale Antichit`]ii [i Evului Mediu erau [i mari sisteme fiscale, dar nu vede nic`ieri o arpentare birocratic` a societ`]ilor în ansamblul lor, a[a cum vede Mises. Chiar [i a[a, totalitarismele secolului XX nu sunt în mod necesar rezultatul birocratiz`rii societ`]ilor în care au evoluat. Conform lui Finer, e inacceptabil de exemplu c` fascis-mul italian s-ar fi putut na[te dintr-o mare birocra]ie. Era în realitate o administra]ie precar`. Sau c` nazismul ar fi fost rezultatul vechii birocra]ii prusace. Pentru Finer, a func]ionat

mai curând un spirit specific german de obedien]`. În fine, revolu]ia rus` nu e mai pu]in o revolu]ie împotriva uneia dintre cele mai mari [i sufocante birocra]ii pe care a cunoscut-o lumea22. Astfel, comunismul a emers din/prin r`sturnarea administra]iei ]ariste. Pe scurt, „caracterul noilor legiuni nu este birocra]ia, scrie Finer, ci ethosul auto-cratic‘‘23. Harta postbelic` a Europei se împarte în democratic` [i comunist` în func]ie de ideologia ocupan]ilor militari. Dac` de exemplu o parte din Germania devine democratic`, iar cea-lalt` comunist`, este un lucru pe care birocra]ia nu-l poate explica: Germania interbelic` dispunea de un singur apa-rat administrativ. Rolul ocupantului e decisiv aici. Administra]iile lor vor lua mai târziu forma regimului24. Astfel, e greu de crezut c` destinul social [i politic (postbelic/interbelic) al statelor europene a fost decis de nivelul de com-plexitate al administra]iei [i num`rul de func]ionari publici.

Pentru a simplifica, viziunea lui Mises asupra birocra]iei e o viziune extrem de simplist` – categoric, pro-blemele pe care le ridic` nu se opresc aici. {i dac` e a[a, atunci modul în care procedeaz` Mises trebuie s` fie

TE

OR

IA

EC

ON

OM

IC

Å


DE fiecare dat` când adu-cem în discu]ie chestiu-nea straniet`]ii, când ne referim la prezen]a unui nou-venit în cadrul unei

comunit`]i, trimitem, mai mult sau mai pu]in explicit, c`tre legile ospitalit`]ii. Prin intermediul acestor legi, indife-rent de forma pe care ele au primit-o într-un context social sau în altul, statutul strìnului este reglementat [i asumat de organismul social cu care interac]ioneaz`. Noul venit este reperat ca strìn, iar prin aceasta, simultan, este recuperat în interiorul societ`]ii. Primind viz` de intrare, alteritatea este îmblânzit`, institu]ionalizat`, transfor-mat` în element al mediului familiar. Prin introducerea sa în filtrul curativ al protocoalelor, strìnul devine parte a cet`]ii. Chiar de va r`mâne strìn, el ne va apar]ine. De[i î[i va urm`ri propriile interese, acestea vor fi fost deja anun]ate [i acceptate conform riguroasei economii a schimbului. Cu toate c` nu va purta numele nostru, el î[i va declina identitatea [i, de multe ori, va vorbi limba noastr`.

Între zoon politikon sau free-riders, filosofia politic` – de la Aristotel, prin John Locke [i mul]i al]i moderni, pân` la ultimele teorii libertariene – a d`ruit semanticii straniet`]ii o bogat` bibliografie. De asemenea, dezbaterile publice [i politicile sociale – adoptate

la nivelul Uniunii Europene, în special în ultimii ani – referitoare la statutul [i drepturile imigran]ilor au fost nu-meroase, au avut ecouri îndelungi, iar ecua]ia acestora p`streaz` înc` multe necunoscute.

Cu toate acestea, discu]ia asupra sta-tutului strìnului nu poate fi epuizat` de reflec]ia politic` asupra diferen]elor dintre spa]iul public [i cel privat sau asupra deosebirilor dintre autorii con-tractelor sociale [i cei care prefer` clandestinitatea politic`.

{i aceasta pentru c` deplina în]elegere a acestui statut depinde de apropierea de structura sa de profunzi-me, una care ne oblig` s` vorbim despre fundamentul metafizic al straniet`]ii. Astfel stranietatea se cuvine a fi citit` din perspectiva opozi]iei ierarhice dintre, pe de o parte, un prim arhetipal, inteligibil, imuabil [i, pe de alt` parte, un secund, imitativ, degradat din punct de vedere epistemic [i excentric fa]` de esen]a pe care, imperfect, o dubleaz`. Din aceast` perspectiv`, dac` strìnul va fi secundarul care incomodeaz`, malign sau benign, lini[tea monadic` a cet`]ii, atunci legile ospitalit`]ii reprezint` mijloacele prin care poate fi dep`[it` criza dintre cele dou` mo-mente ale dubletului opozitiv: esen]a cet`]ii [i accidentalul nou-venit. Ele ofer` spa]iul intervalic al protocoalelor care apropie cele situate la distan]`. Ele

Strania ospitalitate

gre[it, dup` cum sus]ine Finer. E chiar ceva mai mult aici, cred eu. Teoria economic` a lui Mises e problematic`. Dac` n-am uitat înc`, Mises face din birocra]ie o problem`, fiindc` îi aplic` un tratament identic cu tratamentul întreprinderii private. Astfel, pentru c` birocra]ia nu face profit, nu cunoa[te un instrument de autocontrol [i evalu-are precum calculul economic. Pentru Mises, germenele totalitar poate fi g`sit chiar aici. Invers, pentru c` întreprin-derea privat` e motivat` de profit, ea î[i administreaz` factorii de produc]ie [i cheltuielile pe baz` de calcul mo-netar. Asta implic` evident pre]uri de pia]` [i consumatori, antreprenori maximizan]i, armonie a intereselor [i competi]ie perfect` sau pia]` liber`. Dar cât de valabil` e o asemenea tez`? Pentru c` o firm` nu urm`re[te nicio-dat` decât modurile în care ea î[i poate maximiza profiturile [i pentru c` maxi-mul de profit ob]inut e asociat de Mises cu satisfacerea cu succes în raport cu al]i competitori a consumatorilor sau maximizarea satisfac]iei lor, o s` vor-besc de teoria economic` a lui Mises ca de o teorie a consumatorului sau, [i mai bine, de o teorie a suveranit`]ii consumatorului.

l1 Comentariul urm`re[te, ca [i toate

referin]ele din text, edi]ia electronic` englez`

a c`r]ii Ludwig von Mises, Bureaucracy, Liber-tarian Press, Inc, 1996, http://mises.org/etexts/bureaucracy.pdf

2 S` ne în]elegem: pentru Mises, nu exist` mai multe drumuri c`tre servitute. Birocra]ia face destul de clar lucrul acesta. Drumul c`tre servitute de care vorbesc evoc` celebra carte a lui Hayek, Drumul c`tre servitute. Am sim]it astfel nevoia s` diferen]iez oferta lui Mises de cea a lui Hayek, de[i cele dou` au extrem de multe lucruri în comun.

3 Pentru o prim` impresie, doctrina aus-triac` clasic` a utilit`]ii, valorii [i imputa]iei e rezumat` excelent de Reisman în urmatorul paragraph: „…valoarea fi ec`rui [i orc`rui produs este determinat` prin utilitatea lui marginal`, care pe rând refl ect` cererea [i oferta produsului solicitat (n.m. rela]ia utilitate-valoare). În nici un caz costurile de produc]ie nu determin` valoarea pro-duselor. Mai curând costurile de produc]ie, care reprezint` valoarea mijloacelor de produc]ie, sunt ele însele determinate prin utilitatea marginal` a produselor pe care ele le produc (n.m. imputa]ia)‘‘ (George Reisman, Introduction, from „Eugen von Böhm-Bawerk‘s ‚‘Value, Cost, and Marginal Utility‘‘„ (1892), translated by George Reisman, the Austrian Scholars’ Conference of the Ludwig von Mis-es Institute, March 16, 2002, p.6).

4 Pentru o informare punctual` vezi „Ap-pendix A‘‘ [i Moss, „Introduction‘‘, ambele din Laurence S. Moss (ed.), The Economics of Lud-wig von Mises. Toward a Critical Reappraisal, Sheed & Ward, Inc., Subsidiary of Universal

Press Syndicate, Kansas City, 1976.5 Moss, „Introduction‘‘, pp. 2–3.6 Ibidem, Appendix A.7 Moss, Introduction, pp. 4.8 Mises, Bureaucracy, p. 127.9 Ibidem, p. 3.10 Ibidem, pp. 127–128.11 Herman Finer, „Critics of «Bureau-

cracy»„, Political Science Quaterly, Vol. 60, No. 1, Mar., 1945. El spune: „Deci, birocra]ia nu este New Deal-ul, nici statul ca distins de întreprinderea privat`, nici totalitarismul, nici drumul c`tre servitute, nici preten]iile r`zboiului‘‘ (p. 105).

12 Ibidem, p. 103.13 Mises, Bureaucracy, p. 7.14 Ibidem, pp. 68–69.15 Ibidem, p. 73.16 Mises sus]ine c` birocratul e dominat

de o voca]ie stupid`, îl consider` dependent de remunera]ia de stat, acordat` în general pe via]`, [i crede c` e incapabil s` presteze între extremele competi]iei. Statul e un subterfu-giu pentru inferioritatea lui.

17 Mises sus]ine c` acolo unde o mare parte din votan]i sunt pl`ti]i de c`tre stat nu exist` democra]ie (p. 84).

18 Mises spune, de exemplu, c` urma[ii lor, azi, sunt integra]i în aparatul de stat de mici [i crede c` reprezint` o genera]ie pier-dut`: nu au libertatea de a-[i modela propriul destin, pe care singur capitalismul ar putea s` o furnizeze.

19 Mises utilizeaz` un argument pe care Francisco Vergara îl nume[te în mod cor-

ect „eclectic‘‘. El apeleaz` aici responsabili-tatea cet`]enilor pentru a contra devierile birocra]iei [i a salva capitalismul. Dar o face combinând dou` criterii etice ultime diferite: unul al utilit`]ii, care explic` autosufi cien]a pie]ei [i exclude orice amestec al statului, rezervându-i doar un rol de arbitru. Cel`lalt al dreptului natural, baza probabil principal` a drepturilor democratice moderne. Ultimul adreseaz` responsabilitatea pe care o cere Mis-es cet`]enilor în rela]ia lor cu birocra]ia. Ast-fel, Mises se folose[te de dou` criterii ultime pentru a corela capitalismul cu democra]ia. Vergara spune c` e o caracteristic` a ultralib-eralilor. Ce vreau s` spun e c` situa]ia oric`rui argument eclectic e c` el nu poate fi validat din punct de vedere logic. Pentru o critic` elaborat` vezi Francisco Vergara, Temeiurile fi losofi ce ale liberalismului, trad. Felix Oprescu, Nemira 1998, Cap. 4, „Ultraliberalismul‘‘.

20 O abordare excelent` a acestei teme este Murray N. Rothbard, „The Laissez-Faire Radical: A Quest for the Historical Mises‘‘, The Journal of Libertarian Studies, Vol. V, No. 3, Summer 1981.

21 H.H. Gerth and C. Wright Mills, From Max Weber: Essays in Sociology, A Galaxy Book, New York – Oxford University Press, 1958, Cap. VIII.

22 Herman Finer, p. 104.23 Ibidem, p. 104.24 E extrem de curios c` Mises, în edi]ia

din 1962 a c`r]ii, n-a încercat s`-[i revizuiasc` pozi]ia sau cel pu]in s` furnizeze o explica]ie în Prefa]`. j

ES

EU

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 27fac posibil` asumarea [i recuperarea a ceea ce, în prealabil, se înf`]i[a ca excentric. Frisonul provocat de cel care tulbur` prin ciud`]enia apari]iei sale cercul familiarit`]ii, la fel ca apropierea cuiva de un nou context sau de o etap` inedit`, este perpetuu ameliorat` de diferitele forme [i ipostaze ale legilor ospitalit`]ii: momentele comensu-aliste în care musafirului i se ofer` posibilitatea de a consuma al`turi de gazd` acela[i aliment, reciproca întâm-pinare prin simpla strângere de mân`, preg`tirea universitar` care face po-sibil` apartenen]a la cetatea literelor, primirea vizei de intrare într-o ]ar`, munca editorilor care verific` articole ce urmeaz` a fi introduse în sumarul diverselor publica]ii, intervalul angelic al apropierii de Dumnezeu. Toate aces-te spa]ii ale ospitalit`]ii îl aprop(r)ie pe strìn, îl îmbrac` în haina familiarit`]ii. De cele mai multe ori, îl transform` în membru al casei. Alteori, f`r` a-l putea supune, îi recunosc „func]ia‘‘ de funda-ment al comunit`]ii.

În spa]iul Greciei antice, locul de genez` al institu]iei ospitalit`]ii, strìnul („xenos‘‘) de]ine un dublu sta-tut: pe de o parte, cel de oaspete tolerat în virtutea unor condi]ii pe care le-a acceptat [i care-l constrâng, fiind sus-pectat a priori de inten]ii ostile mediu-lui în care este primit. Pe de alt` parte, el poate fi în]eles ca temei excentric al societ`]ii în care survine. Cele dou` tipuri de percep]ie a straniet`]ii sunt oglindite de dou` tipuri de institu]ie a ospitalit`]ii. Pentru cea dintâi, strìnul este ambivalent: el este oaspete [i posi-bil du[man. De aceea, ea ofer` g`zduire, dar îi ia musafirului, în schimb, ceva. Când nu este practicat` expulzarea strìnilor („xenelasia‘‘), cum se întâm-pla frecvent în Sparta [i în alte cet`]i, ospitalitatea oferit` nu este absolut` [i necondi]ionat`, ci ea constrânge [i pre-supune, drept compensa]ie, siguran]a membrilor societ`]ii în care strìnul este primit. Cel de-al doilea tip de institu]ie a ospitalit`]ii func]ioneaz` într-un sens excep]ional [i straniu, în opozi]ie fa]` de primul tip de ospita-litate. Ea îl prime[te pe strìn f`r` a-l supune, protejându-i taina pe care el o întrupeaz` [i pe care profetic o repre-zint`. Aceast` conservare a misterului va provoca un anumit tip de ambigui-tate care nu ne va mai permite s` spu-nem cine este strìnul [i cine este gazda sau st`pânul comunit`]ii. Ospitalitatea acordat` este una absolut`, una care îi permite strìnului s` r`mân` strìn.

Unul dintre principalele inconveni-ente cu care se confrunt` analiza firelor care alc`tuiesc ]es`tura de semnifica]ii a Greciei antice este s`r`cia surselor, de pe multe por]iuni ale acesteia lip-sind culori [i forme. Cu toate acestea, potrivit demersului propus de lingvis-tul Émile Benveniste, „aceste lacune pot fi suplinite de accesul la o serie de fapte care, de[i sunt mai pu]in evi-dente, sunt cu atât mai valoroase cu cât nu risc` nici o deformare produs` de interpret`ri con[tiente. Acestea sunt furnizate de vocabularul limbilor indo-europene, pe care nu le-am putea utiliza, îns`, f`r` o elaborare bazat` pe compararea formelor atestate‘‘1. O asemenea analiz` lingvistic` ar putea, cel pu]in, s` schi]eze formele pe care le cùt`m. Indicii semnificative ar putea fi oferite, în acest sens, de preistoria

no]iunilor de „dar‘‘ [i de „schimb‘‘.În analiza sa, Émile Benveniste

eviden]iaz` faptul c` în majoritatea limbilor indo-europene „a da‘‘ este re-prezentat de un verb format pe r`d`cina „*da-‘‘, de la care avem numeroase deri-vate nominale. O lung` perioad` de timp, cercet`torii au mizat pe caracte-rul univoc al acestei semnifica]ii. Pân` în momentul în care a fost descoperit faptul c` verbul hitit „da-‘‘ nu înseamn` „a da‘‘, ci „a lua‘‘. Urm`toarea perioad` a fost dedicat` disputei academice pen-tru suprema]ia unuia dintre cele doua sensuri: „a da‘‘ [i „a lua‘‘. Plasându-se în cadrul acestei dispute, Émile Benve-niste a atras aten]ia asupra faptului c` „problema nu poate fi rezolvat` dac` încerc`m s`-l deriv`m pe «a lua» din «a da» sau pe «a da» din «a lua». Credem c` «*da-» nu înseamn` de fapt nici «a lua», nici «a da», ci [i una [i alta, în func]ie de construc]ie‘‘ (Benveniste, p. 299). De exemplu, verbul englez „to take‘‘ admite dou` sensuri opuse: „to take something from‘‘ pentru „a lua‘‘ sau „to take something to‘‘ pentru a „a livra (ceva cuiva)‘‘. „Tot astfel «*da-» indic` doar faptul de a lua; numai sin-taxa enun]ului îl diferen]ia în «a lua spre a p`stra» (= a lua) [i «a lua pentru a oferi» (= a da)‘‘ (Benveniste, p. 299).

Émile Benveniste subliniaz` faptul c` greaca veche nu cunoa[te pentru „dar‘‘ mai mult de cinci cuvinte dis-tincte [i paralele: δώρ, δόσις, δωρον, δωρεά, δοτίνη. Dintre toate acestea, ultimul, δοτίνη, este termenul cel mai semnificativ. „Δοτίνη este tot un dar, îns` este unul de cu totul alt tip. Δοτίνη la Homer este darul obligatoriu oferit unui [ef în semn de cinstire (Iliada, IX, 155, 297) sau darul datorat unui oaspete; primit de Polifem, Ulise se simte îndrept`]it s` conteze pe δοτίνη, o datorie a ospitalit`]ii‘‘ (Benveniste, p. 301). În toate cazurile, într-un fel sau altul, δοτίνη este în]eles ca un dar ce oblig` la un contra-dar: „acesta este sensul constant la Herodot; fie ca δοτίνη este menit` s` aduc` o întoarcere a darului f`cut, fie c` serve[te la com-pensarea unui dar anterior, ea implic` întotdeauna ideea de reciprocitate: este darul la care o cetate se simte obligat` fa]` de cel care i-a adus servicii; darul oferit unui popor pentru a-]i asigura prietenia lui‘‘ (Benveniste, p. 302). Darul implic`, de fiecare dat`, ideea de reciprocitate între cei implica]i în gestul d`ruirii, adic` între individ [i cetate sau între cetate, sau familie, [i strìnul c`ruia i se cuvine ospitalitatea.

Desigur, acest tip de reciprocitate poate fi întâlnit [i în cadrul ritualurilor de primire a unui strìn în interiorul societ`]ilor arhaice. F`când un inventar al riturilor de trecere [i oprindu-se asupra riturilor de primire a strìnilor într-o societate, Arnold van Gennep sus]ine c` orice comunitate de acest fel „poate fi considerat` ca un fel de cas` divizat` în camere [i coridoare, având pere]ii exteriori mai pu]ini gro[i [i u[ile de comunicare cu atât mai largi [i mai pu]in închise, cu cât societatea este mai apropiat` de a noastr` prin forma ei de civiliza]ie. (…) Orice individ sau grup care, nici prin na[tere, nici prin calit`]i speciale dobândite, nu are dreptul ime-diat de a intra într-o cas` determinat` de o astfel de ordine [i de a se instala într-una dintre aceste subdiviziuni, se afl` într-o stare de izolare‘‘2.

S t r ` i n u l a p a r e c a i n s t a n ] ` amenin]`toare care, pentru fi integrat`, trebuie s` fie îmblânzit`. „Etapele apro-pierii dintre strìni [i indigeni variaz` în durat` [i în complexitate, de la un popor la altul. Dar, fie c` este vorba despre colectivit`]i, fie c` este vorba despre indivizi, mecanismul este întot-deauna acela[i: oprire, a[teptare, trece-re, intrare, agregare‘‘ (Gennep, p. 36).

Atât Oedip, împreun` cu fiica sa, Antigona, cât [i Danaos, împreun` cu fiicele sale, „danaidele‘‘, afla]i în exil [i ajun[i pe un t`râm strìn lor, într-un caz, Colonos, în cel`lalt, Argos, sunt supu[i aceluia[i ritual. La început, sunt opri]i. Apoi, sunt pu[i s` a[tepte sosi-rea st`pânului sau a reprezentan]ilor acestuia. Are loc o perioad` de trecere în care sunt nevoi]i s`-[i m`rturiseasc` inten]iile. În cele din urm`, printr-un mecanism al integr`rii ce presupune anumite condi]ii, strìnilor li se ofer` anumite drepturi, devin meteci.

De obicei, a[a cum arat` [i Arnold van Gennep, agregarea dintre cele dou` p`r]i se realizeaz` printr-un schimb simbolic sau printr-un ritual comensu-alist. Aceste schimburi au o „eficacitate direct`, o ac]iune constrâng`toare: a ac-cepta un dar de la altcineva înseamn` a te lega de acea persoan`‘‘ (Gennep, p. 37). Este vorba de un transfer mutual de personalitate. Ofer cu condi]ia de a mi se oferi. Strìnului îi sunt acordate drepturi cu condi]ia de a le respecta pe ale membrilor comunit`]ii. În acest fel, este semnat contractul social.

Ca atare, gesturile ospitaliere nu sunt necondi]ionate. Institu]ia ospitalit`]ii oblig`. Iar ospitalitatea nu este absolut`, c`ci ea îl oblig` a cere oaspetelui s` ofere, s` d`ruiasc`, s` î[i dea cuvântul sau chiar identitatea. S` promit` c` nu va aduce daune. Strìnul este un posibil purt`tor de blesteme, de f`r`delegi, de necur`]iri, de lucruri nefaste pe care le-a primit în timpul r`t`cirii sale sau care l-au destinat condi]iei de persoan` supus` exilului. De aceea, intrarea necondi]ionat` a unui strìn în societate ar putea peri-clita securitatea acesteia. Comunita-tea ar putea fi infestat`. Ne întâlnim aici cu tr`s`tura fundamental epide-mic` a strìnului. Epidemia (επιδημία) – care înseamn` atât „sejur sau vizit` într-o ]ar` strìn`‘‘, cât [i „propagarea unei maladii contagioase într-o ]ar`‘‘3 – apar]ine întotdeauna strìnului. Ea trebuie prevenit` [i controlat` prin in-termediul protocoalelor curative.

Acest tip de institu]ie a ospitalit`]ii îl recepteaz` pe strìn prin oferirea unui statut ambivalent: „hostis‘‘, adic` oas-pete [i du[man. Pe de-o parte, strìnul prime[te ceva, este compensat. I se ofer` drepturi. Pe de alt` parte, tot lui i se cer anumite lucruri, i se pretinde adoptarea unui anumit comportament, a anumitor habitusuri.

Eviden]iind acest paradox, Jacques Derrida arat` c` „orice element de ospitalitate e tulburat din momentul în care o autoritate public`, un stat, o anumit` putere din stat î[i arog` [i î[i vede recunoscut dreptul de a controla, de a supraveghea‘‘4. Tocmai gestul oferirii ospitalit`]ii îl presupune pe cel al anul`rii ei. „Vreau s` fiu st`pân la mine acas` pentru a putea primi pe cine vreau. Încep prin a considera drept un du[man virtual pe oricine îmi în-calc` «casa», ipseitatea mea, poten]iala

mea ospitalitate, suveranitatea mea de gazd`. Cel`lalt devine în acest caz un subiect ostil [i exist` pericolul ca el s` m` ia ostatic‘‘ (Derrida, op. cit., p. 57). Controlând un teritoriu prin gesturi represive, statul face posibil` comuni-carea, transparen]a, ospitalitatea, soci-etatea deschis`. În acela[i timp, el este condi]ia lor de imposibilitate.

Solon îi îndeamn` pe atenieni „s` nu-[i fac` prea repede prieteni, iar pe cei pe care i-au dobândit s` nu-i renege prea repede‘‘5. Thales din Milet practic` acela[i tip de suspiciune ospitalier`, recomandându-le celorlal]i „s` nu se încread` în oricine‘‘ (Banu, p. 103), iar Periandros din Corint, fiul lui Kypselos, le recomand` grecilor „s` nu dea în vileag secretele‘‘ (Banu, p. 105).

S` ne amintim de Oedip la Colonos. Oedip ajunge lâng` Atena, împreun` cu c`lùzitoarea sa – fiic` [i sor` – An-tigona, [i se opre[te în preajma crân-gului închinat Eumenidelor, „aprigele zee-ale P`mântului/ {i ale Beznei fiice!‘‘6, cele ce îi sunt menite s`-i ofere [i s`-i asigure ospitalitatea. Oprit de atenieni, protectori ai acestui ]inut, lui Oedip i se cere socoteal`. Cine este [i ce caut` acolo? Este nevoit s` r`spund`, s`-[i recunoasc`, cu durere, cumplitele fapte. În fa]a identit`]ii sale, b`trânii Atenei se înfioar`. Oedip este un su-plicant. În Grecia antic`, suplican]ii, sau rug`torii, erau persoane care se f`ceau vinovate de o gre[eal` foar-te grav`, precum crima, sau asupra c`rora atârna un pericol foarte mare ori un blestem. Pentru a îndep`rta mânia divin` sau pericolul dinspre familia [i cetatea în care ace[tia trìau, „inculpa]ii‘‘ erau obliga]i s` aleag` calea exilului. Considera]i f`pturi con-taminate, suplican]ii r`t`ceau, cer[ind mila semenilor, care le-o refuzau pân` în ziua purific`rii rituale. În Suplicantele lui Eschil, danaidele sunt cele care au ales drumul exilului, pentru a nu fi nevoite s` se c`s`toreasc` cu verii lor, cei din stirpea lui Aigyptos. Suplican]ii – danaidele [i Oedip – poart` în mâini ramuri de m`slin încununate cu lân`, ce trebuiau depuse pe altarul zeilor care patroneaz` spa]iul în care este cerut` acordarea ospitalit`]ii.

Danaidele închin` ramurile „zeilor acestei ]`ri‘‘7, iar Oedip, suplicantul care cere mila [i ospitalitatea celor din Atena, este înv`]at de b`trânii din Colona s` aduc` ofrand` Eumenidelor: „Corifeul: G`si-vei chiupuri me[terite de olari/ Dibaci; la toate, gura, pune-le cununi./ Oedip: Cu ramuri verzi? Cu smoc de lân`? Cum s-o fac?/ Corifeul: Cu-n smoc de lân` de mioar` tuns`-atunci‘‘ (Oedip la Colonos, p. 361).

Ce îl determin` pe Teseu s`-i acor-de azil lui Oedip? Ce îi determin` pe atenieni s` fie ospitalieri fa]` de el? De ce, regele Argosului, le acord` dreptul de azil Danaidelor? La prima vedere, pentru c` Oedip [i Danaidele sunt nevinova]i. Oedip spune: „C`ci eu f`r` s` [tiu nimic/ F`cut-am ce-am f`cut, pe cât` vreme ei,/ P`rin]ii mei, la cale când pierzania-mi/ Puneau, [tiau ce fac‘‘; „L-am omorât, dar nu [tiam c`-i tat`l meu/ O, nu, [i-n fa]a legii sunt neprih`nit‘‘ (Oedip la Colonos, pp. 352, 366). La rândul lor, danaidele nu au s`vâr[it nici o crim`. Au ales calea exi-lului pentru a se sustrage unei crime, adic` unei c`s`torii silite, nedorite nici de tat`l lor.

ES

EU

iGesturile ospitaliere

nu sunt necondi]ionate.

Institu]ia ospitalit`]ii

oblig`. Iar ospitalitatea

nu este absolut`, c`ci

ea îl oblig` a cere

oaspetelui s` ofere,

s` d`ruiasc`, s` î[i

dea cuvântul sau

chiar identitatea. S`

promit` c` nu va aduce

daune. Strìnul este

un posibil purt`tor de

blesteme, de f`r`delegi,

de necur`]iri, de

lucruri nefaste pe care

le-a primit în timpul

r`t`cirii sale sau care

l-au destinat condi]iei

de persoan` supus`

exilului.

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200828Totu[i, nu acestea sunt motivele

pentru care le este acordat dreptul la ospitalitate. Argumentele aduse de strìni nu fac decât s` câ[tige, într-o anumit` m`sur`, îng`duin]a st`pânilor, a localnicilor. Îns` teama fa]` de ace[tia persist`. {i Teseu, [i regele Argosului se tem de faptul c` gestul g`zduirii lui Oedip le va atrage cetatea într-un r`zboi devastator – atenienii contra tebanilor; argienii contra egiptenilor.

Ceea ce îi determin` s` vin` în aju-torul strìnilor este o anumit` mânie. Oedip aflase de-abia când a ajuns la Colonos c` Teba îl vrea înapoi pentru a fi protejat` într-un eventual r`zboi, de-oarece, potrivit oracolelor, cel care avea s` g`zduiasc` mormântul lui Oedip în cetatea sa avea s` fie protejat de mânia cumplit` a acestuia: „Îi va lovi mânia ta, de vor atinge al tù mormânt!‘‘ (Oedip la Colonos, p. 358). Acest atu îi permite lui Oedip s`-i promit` lui Teseu protec]ia cet`]ii în schimbul g`zduirii sale. Teseu, un strìn devenit rege, accept` propunerea [i, astfel, are loc schimbul, gestul compensator. Oedip este primit, i se d` ospitalitate, dar, în acela[i timp, i se ia din puterea distructiv` – care va fi pus` în slujba cet`]ii. În acest fel, el este recunoscut ca oaspete cu care se poate convie]ui în limitele unor în]elegeri. Îns` tocmai aceste în]elegeri sunt cele care evoc` natura poten]ial ostil` a strìnului – cele care subliniaz` dublul statut al acestuia: de oaspete [i de inamic. Aceasta este ambivalen]a lui „hostis‘‘, una actualizat` de ambivalen]a institu]iei ospitalit`]ii. O ospitalitate care, pentru c` oblig` [i constrânge, nu este una absolut`, ci doar par]ial`.

Pentru a primi azil în cetatea Argo-sului, danaidele invoc` mânia lui „Zeus, ocrotitor al Rug`toarelor‘‘ (Suplicantele, p. 53), [i o dau pe aceasta la schimb. Regele Argosului ofer` ospitalitate pentru a înl`tura posibilele ostilit`]i ale lui Zeus, ocrotitorul de Oaspe]i. „Dar iat` c` sunt nevoit s`-mi fie team` de mânia lui Zeus al Rug`toarelor, c`ci nu se afl` fric` mai înalt` printre oameni‘‘ (Suplicantele, p. 58). Dreptul de azil este cump`rat prin promisiunea c` mai marele zeilor nu va abate asupra cet`]ii nenorocirile. Iar danaidele, înc` strìne, aduc ur`ri [i imnuri c`tre cetatea Argosului, pentru a fi protejate toate s`la[ele cet`]ii în fa]a oric`rui fel de ne-norocire, inclusiv în fa]a incur siunilor dezastruoase ale altor strìni. Ele î[i „d`ruiesc‘‘ ostilitatea pentru a putea face corp comun cu cetatea: „nicicând s` nu cad` p`mântul pelasgic în seama lui Ares‘‘, „strìnul s` nu le mânjeasc` p`mântul cu sângele de b`[tina[i c`zu]i în r`zboaie‘‘. Ca atare, strìnul î[i cedeaz` stranietatea pentru a deveni pav`z` împotriva celorlal]i strìni. Pro-misiunile [i ur`rile aduse de noul venit au un rol purificator. Stranietatea dana-idelor face posibil` anularea inten]iilor nefaste ale celorlal]i strìni.

Strìnul („xenos‘‘) devine astfel o figur` familiar`. Uneori chiar popular`, judecând dup` numele pe care unii membri ai cet`]ii le-au adoptat: Xeno-krates, Xenodemos, Xenofon. În plus, stranietatea devine reper al divinit`]ii. Potrivit m`rturiei Sfântului Apostol Pavel, în unele cet`]i grece[ti, precum în Atena, exista un templu închinat Ze-ului cel Strìn (Faptele Apostolilor, XVII, 19–34). În Sofistul lui Platon g`sim o referin]` similar`: „Socrate: Nu cumva,

Theodoros, f`r` s`-]i fi dat seama, ne aduci nu un strìn, ci o fiin]` divin`, dup` vorba lui Homer? Acesta spune c` exist` tot felul de zeit`]i pentru oameni ce se împ`rt`[esc de la dreapta cinstire [i c` la fel de bine exist` un zeu al strìnilor‘‘8. În dialogul Parmenide, se arat` c` ideile în sine nu pot fi cunos-cute întrucât ele apar]in lumii zeului, a c`rei stranietate radical` nu poate fi redus`9. În plus, Zeus însu[i este nu doar patron al strìnilor, ci chiar Strìnul prin excelen]`. În Rug`toarele, Eschil îl înf`]i[eaz` pe Zeus în ipostaza acestuia de ocrotitor al rug`toarelor. Mai mult, într-un anumit pasaj el arat` c` despre Zeus se vorbe[te [i în felul urm`tor: „Nu putem scruta lui Zeus gândirea, nici p`trunde cu privirea în abis‘‘ (Suplicantele, p. 80). Astfel, Zeus ne este „prezentat‘‘ în ipostaza abisalei sale straniet`]i. El este strìn de noi, neputând fi deslu[it de cunoa[terea noastr`, ci doar aproximat pe calea apofazei.

Cu toate acestea, statutul strìnului poate fi altul. Strìnul poate fi în-tâmpinat de alte legi ale ospitalit`]ii, poate fi supus unui alt protocol, unul care îi va conserva stranietatea astfel încât va r`mâne excentric fa]` de co-munitate. În acela[i timp, va fi „recu-noscut‘‘ ca temei al acesteia – de unde [i urm`toarea ambiguitate: cine este st`pânul [i cine este strìnul?

Atunci când Oedip cere pentru prima dat` s` fie g`zduit, o face în dumbrava închinat` Eumenidelor. Oracolele spuneau c` tot chinul sù va lua sfâr[it atunci când, „în ]ara-n care,-odat`-ajuns,/ Sl`vitele zei]e-i da-vor ad`post‘‘. Destinul sù st` sub sem-nul Eumenidelor, fiice „ale Tenebrelor str`vechi‘‘.

Pe lâng` ocrotirea acestor zei]e, Oedip mai este patronat, în calitatea sa de suplicant, de Zeus al Rug`torilor, Ocrotitorul de Oaspe]i (Suplicantele, p. 65), cel despre care se spune c` „nu se afl` fric` mai înalt` printre oameni decât cea de mânia lui Zeus al Rug`torilor‘‘, un Zeus a c`rui incog-noscibilitate este sugerat` în Suplican-tele lui Eschil prin metafora abisului: „Nu putem scruta lui Zeus gândirea, nici p`trunde cu privirea în abis‘‘. Acest Zeus al Rug`torilor, un Zeus de nep`truns, îl înso]e[te pe Oedip, lucru sugerat la începutul [i la sfâr[itul tragediei, unde se arat` c` momentul mor]ii sale va fi anun]at de tunetele [i de fulgerele lui Zeus. Oedip este ocrotit, a[adar, de un panteon al zeit`]ilor ob-scure, tenebroase, de nep`truns. Aceste zeit`]i protectoare au un statut straniu, ce nu poate fi domesticit de în]elegerea oamenilor. Imposibila acomodare este transferat` [i asupra oamenilor pe care aceste zeit`]i îi patroneaz`. Ca unul ce a transgresat legea [i a fost exilat, Oedip însu[i este un anomon.

{i continu` s` se sustrag` legilor ospitalit`]ii – cele care l-ar constrânge pentru a-i declina identitatea –, în-trucât este primit în cetate f`r` a-i fi recuperat` stranietatea. Prin moartea sa [i prin condi]ia pe care chiar el o pune, aceea de a-i fi p`strat` intact` alteritatea pe care o aduce. Propriu-zis, Oedip este asumat de cetate doar prin moartea sa – simbol al straniet`]ii sale. Îns` moartea lui Oedip este una excep]ional`. Locul mor]ii sale, împrejur`rile acesteia sunt secrete. Nu

le poate cunoa[te decât un singur om, Teseu. Stranietate care nu se las` a fi domesticit` de reglement`rile funerare ale cet`]ii. În mod uzual, pentru Grecia antic` moartea de]inea acela[i statut al straniet`]ii reglementate [i recuperate prin institu]ia ospitalit`]ii. Mor]ii, de[i nu mai f`ceau parte din cetate, erau admi[i la marginea acesteia, le era cu-noscut locul de înmormântare, puteau primi „vizite‘‘ din partea gazdelor care „îi între]ineau‘‘ prin plânsetele lor. Cu toate acestea, mormântul lui Oedip nu este cunoscut. Fiicele sale doresc mai mult decât orice s` afle locul în care tat`l lor a fost îngropat. Îns` cùtarea lor r`mâne f`r` r`spuns, c`ci „Oedip s-a sfâr[it f`r` mormânt/ {i-un om n-a fost pe lâng` el‘‘ (Oedip la Colonos, p. 418). Oedip nu a fost îngropat la mar-ginea ora[ului, stranietatea mor]ii sale nu a fost recuperat` într-un spa]iu al ospitalit`]ii funerare. El nu mai poate fi plâns a[a cum cere datina (datorie [i drept). Nu mai poate fi recunoscut nici ca fiind viu, nici ca fiind mort „cu acte în regul`‘‘, c`ci el nu beneficiaz`, ca ceilal]i, de certificat de deces.

O singur` persoan`, regele Atenei, [tie unde îi este mormântul, dar acest loc nelocalizat (topos atopos) trebuie ]inut secret. Teseu, strìnul devenit rege, este dublul lui Oedip, regele devenit strìn. Cel dintâi este figura istoricizat` a straniet`]ii regale. El îl reprezint` pe Oedip, fiind supus prin aceasta secretului [i sacralit`]ii întru-pate de fiul regelui Laios. El nu poate divulga secretul decât urma[ului sù, perpetuând în acest fel secretul [i stra-nietatea care stau la baza comunit`]ii sale. Teseu: „s` nu-i dezv`lui taina lui. Mi-a spus/ Ca ]ara-mi de n`past` s-o feresc‘‘. Am putea avea impresia c` Oedip, strìnul, se supune Regelui [i îi îndepline[te o dorin]`, c` se oblig` fa]` de el. Cu toate acestea, prin în]elegerea dintre cei doi, are loc o deturnare a func]iei de St`pân. Teseu, st`pânul care caut` protec]ie, devine cel care se oblig` s` respecte angajamentul pe care l-a f`cut fa]` de Oedip, strìnul care – st`pân [i con[tient de puterea pe care o de]ine – poate oferi oric`rei comunit`]i protec]ia sa. Angajamentul reciproc semnaleaz` atât schimbarea rolurilor, cât [i o ambiguitate. Din acest moment, strìnul-st`pân, Oedip, este cel care asigura bun`starea comunit`]ii, care cere, prin regele sù, s` fie primit sub protec]ia strìnului. El este condi]ia de posibilitate a societ`]ii, c`ci, dac` nu îi va fi respectat` stranietatea, dac` aceasta va fi recuperat` prin oricare dintre formele legii ospitalit`]ii, soci-etatea va fi pus` în pericol de moarte. Avem de-a face astfel cu o ambiguitate: nu mai [tim cine este st`pânul [i cine este strìnul, nu mai este clar dac` mai putem vorbi cu sens despre st`pân [i strìn. Cei doi î[i schimb` rolurile, trimi]ând circular unul c`tre altul. Strìnul r`mas strìn se comport` ca un st`pân, iar st`pânul r`mas st`pân se comport` ca un strìn.

Prosperitatea cet`]ii depinde de acordarea unei ospitalit`]i absolute, una care nu-l mai constrânge în vreun fel pe strìn. Astfel, darul gratuit al strìnului este posibilitatea deprinderii unei deschideri absolute, a unei stranii ospitalit`]i care nu mai apeleaz` la diferite constrângeri juridice pentru asigurarea securit`]ii.

Desigur, nu am putea spune c` aceast` ipostaz` regal` a straniet`]ii poate fi întâlnit` de-a lungul întregii antichit`]i grece[ti. De pild`, ea mai poate fi întâlnit` cu mult sens în dialogurile platoniciene, acolo unde, de fiecare dat` când se întâmpl` un gest fundamental, acesta are loc prin intermediul unui strìn. Cel dintâi este însu[i Socrate, care, de[i era devo-tat cet`]ii, era considerat ca fiind un „cet`]ean n`stru[nic‘‘ (Banchetul 220 c), „primejdios în vorbire‘‘ (Apologia 17 b) [i care, în ap`rarea în fa]a acuzatorilor sì concitadini, se declar` a fi strìn de limbajul [i de cutumele acestora (Apologia 17 d). De asemenea, celebrul paricid filosofic din dialogul Sofistul, gestul întemeietor al discursului de tip metafizic, este realizat de c`tre Strìn. În Banchetul (201 d – 202 c), Socrate este ini]iat de c`tre Diotima, strìna din Mantineia (211 d), în secretele paradigmei intervalului, prin care este semnalat` necesara excedere a unui platonism rigid, ce st` sub ampren-ta dubletului opozitiv dintre lumea inteligibil` [i lumea sensibil`. Iar`[i, în Legile, constitu]ia celei mai bune societ`]i realizabile – [i nu a cet`]ii ide-ale, precum cea descris` în Republica – este alc`tuit` de un strìn.

În toate aceste ocuren]e, strìnul este cel care excede protocoalele cura-tive ale cet`]ii, refuzând o ospitalitate relativ` în schimbul uneia absolute – o stranie ospitalitate. Tot el este cel care eviden]iaz` faptul c` legile ospitalit`]i sunt mereu verificate, contrazise [i adecvate prin referirea la „legea‘‘ neconstrâng`toare a ospitalit`]ii ab-solute. Tot el este cel care, pre]uit pentru alteritatea pe care, deodat` („exaiphnes‘‘), o actualizeaz`, trimite c`tre piatra unghiular` a discursului de tip metafizic, ale c`rui structuri sunt puse la lucru – con[tient sau nu – în interiorul altor tipuri de discursi-vitate, [tiin]ific`, politic` sau artistic`. F`r` aceast` stranie ospitalitate, f`r` orizontul zenital spre care deschide strìnul radical, lumea în care trìm ar deveni irespirabil`, în mod fatal obtuz` [i anchilozat` în suficien]a ei lipsit` de inspira]ie. Dac` nu ne-am iubi depar-tele, a[a cum sugera Nietzsche, ne-am mineraliza.

l1 Émile Benveniste, Dar [i schimb în vocabu-

larul indo-european, „Probleme de lingvistic` general`‘‘, Editura Teora, Bucure[ti, 2000, p. 299.

2 Arnold van Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Ia[i, 1996, p. 34.

3 Anatole Bailly, Dictionnaire grec-français, 2000, Hachette, Paris, p. 746.

4 Jacques Derrida, Despre ospitalitate, Edi-tura Polirom, Ia[i, 1999, p. 53.

5 Adelina Piatkowski [i Ion Banu, Filoso-fi a greac` pân` la Platon, Editura {tiin]ifi c` [i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1979, vol. I, partea I, p. 102.

6 Sofocle, Oedip la Colonos, Editura pentru Literatur` Universal`, Bucure[ti, 1969, p. 339.

7 Eschil, Suplicantele, Editura Univers, Bucure[ti, 2000, p. 58.

8 Platon, Sofi stul, Editura {tiin]ifi c` [i En-ciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 313.

9 Platon, Parmenide (134 b-c), Editura Paideia, 1994, Bucure[ti, p. 70. j

ES

EU

iÎn toate aceste ocuren]e,

strìnul este cel care

excede protocoalele

curative ale cet`]ii,

refuzând o ospitalitate

relativ` în schimbul

uneia absolute

– o stranie ospitalitate.

Tot el este cel care

eviden]iaz` faptul

c` legile ospitalit`]i

sunt mereu verificate,

contrazise [i adecvate

prin referirea la „legea‘‘

neconstrâng`toare a

ospitalit`]ii absolute.


DE M O C R A } I A pare s`-[i fi uitat scopurile cele mai înalte. Îngropate în abisurile me-

moriei, ele nu ar putea fi rea-duse la suprafa]` f`r` un senti-ment cople[itor de stînjeneal`. Instigatorii marilor revolu]ii ar ezita ei în[i[i s` repro[eze maselor emancipate c` nu se ridic` la în`l]imea a[tept`rilor, întrucît ar suna ca o tr`dare a idealului care pusese istoria în mi[care.

Dar egalitatea nu a fost dorit` de la început pentru ea îns`[i. A fi egal cu cineva nu avea sens decît în leg`tur` cu ceva [i, la originea sa, înaintea formaliz`rii juridice, proiec-tul egalitar se confunda cu o aspira]ie.

}`ranii, izgoni]i din pla-centa vie]ii lor anistorice [i întrez`rind noi posibilit`]i de existen]`, au aspirat s` parvin` la sursele educa]iei. Conservatorismul intelectu-alilor de origine ]`r`neasc`, nedezmin]it nici pîn` ast`zi, [i nostalgia sfî[ietoare dup` „coas`‘‘ [i „plug‘‘ nu au fost, în realitate, un îndemn [i cu atî t mai pu]in un proiect politic regresiv, ci una dintre acele concluzii crepusculare, din spe-cia medita]iilor Ecleziastului. Muncitorii aspirau la rîndul lor, nel`murit [i compulsiv, la r`gazul tihnit al burgheziei, la momentul de reflec]ie inutil` de pe terasa unei cafenele1, la acel o]ium, care garanteaz` via]a spiritului2. Sindicalizarea proletarilor [i convingerea c` via]a lor este o catastrof` soci-al` care pretinde transform`ri radicale au reu[it îns` s` ocul-teze sentimentul acela origi-nar, care privea, într-o m`sur` exclusiv`, via]a individual`. În sfîr[it, clasele de jos, laolalt` cu intelectualii proveni]i din rîndurile lor, încercau o fireasc` fascina]ie fa]` de ambientul vechilor familii, cu gr`dinile [i palatele care, prin inutilitatea lor, cople[eau resentimentul, topindu-l în admira]ie3.

Dincolo de îndîrjirea brutal` a celor realmente înfometa]i [i de violen]a n`scut` din priva]iune total`, s`racii au as-

pirat mereu nu doar la clipa de îndestulare, la fericirea biologi-ei satisf`cute, ci, într-un chip pe care nu l-au putut exprima cu destul` limpezime (decît dup` ce trecuser`, ireversibil, pragul condi]iei ini]iale, în a[a fel încît m`rturiile lor pot p`rea, adesea, proiec]ii retroactive), la eleva]ia unor fiin]e care întrupau o superioritate necuantificabil`. Dac` istoria [i sociologia spun, totu[i, prea pu]in despre aceste lucruri, ele se g`sesc, în schimb, ilustrate cu abunden]` în în-treaga literatur` european`.

Egalitatea ca proiect politic a con]inut, a[adar, la originile sale o mi[care ascensional`, care viza însu[irea unor mo-duri „înalte‘‘ de a fi, solidare cu pozi]ia social`, de[i distinc-te de aceasta. Iar [coala, cu toate etajele sale, a încorpo-rat spiritul acela al ini]ierii [i cre[terii sub forma examenelor, selec]iei [i a încoron`rii onorifi-ce. De altminteri, orice list` de revendic`ri sociale a con]inut întotdeauna un punct referitor la educa]ie [i la l`rgirea acce-sului pentru cei care se consi-derau dezavantaja]i. Dac` lu-crurile acestea sînt adev`rate, înseamn` c` trìm ast`zi o masiv` amnezie [i c` ignor`m unul dintre impulsurile vitale ale democra]iei.

Nu pot face generaliz`ri, dar, cel pu]in cît prive[te [coala româneasc` [i mai cu seam` presupozi]iile care justific` ati-tudinea fa]` de [coal`, se poate spune c` verticala devenirii individuale, care mai era înc`, nu demult, cultivat` în familii [i, atîta cît se mai putea, [i în [coal`, a fost doborît` la unghiul zero. Bacalaureatul a devenit doar întîmpl`tor anul acesta subiectul unei dezbateri mai încordate, deoarece dec`derea sistemului [colar a început de mult` vreme [i asist`m doar la dezvoltarea pe linie liberal` a ceea ce se începuse în comu-nism. Egalitatea ca limitare [i culpabilizarea oric`rei diferen]e „în sus‘‘ a început de mult [i a descoperit dup` schimbarea de regim c` poate folosi alibiuri liberale. În orice caz, faptul c` falsificarea examenelor [i, prin urmare, a înse[i selec]iei umane

a devenit un mod de via]`, ac-ceptat cu un soi de cinism dez-involt, este indiciul c` dinamica ini]iat` la originea democra]iei a fost stopat`.

Preocuparea politic` cen-tral` a democra]iei nu mai este „perfec]ionarea real` a omu-lui‘‘4, ci menajarea sensibilit`]ii [i a susceptibilit`]ilor sale. Un lucru este îns` aici adev`rat. Rela]ia autentic` [i produc-tiv` dintre educator [i educat presupune mult` delicate]e. Proiectul educa]iei con]ine, ascuns în intimit`]ile sale, un efort dureros. E[ecul lui Emi-nescu sau al lui Wittgenstein, de exemplu, care deveniser` educatori intoleran]i [i de o exigen]` inflexibil`, ar putea fi expresia acestei dificult`]i. Nicìeri ca în întîlnirea aceasta dintre educator [i aspiran]ii la educa]ie nu se manifest` mai spontan egalitatea [i nicìeri nu se dezv`luie mai clar diferen]ele de neacoperit sau, privind din-spre norma politic`, egalitatea mereu dezmin]it`.

Cum s` înfrun]i îns` aceast` descoperire? Linia riguros egalitar` o ignor`, sau poate cel mai bine ar fi s` spun c` o mu[amalizeaz`, întrucît e vorba, cu adev`rat, de ceva de ru[ine. Cum i-ai putea spune omului pe care tu l-ai încurajat s` creasc`, pe care l-ai însufle]it cu visul unei demnit`]i mai în-alte, c`ruia i-ai trezit [i stimulat ambi]iile, c`ruia, mai ales, i te-ai adresat ca unui egal, inundîn-du-i sufletul de fericire, c` locul sù nu este acolo unde a sperat el s` fie? Fraternitatea insinuat` [i egalitatea promis` se risi-pesc într-o clip`, iar libertatea poate r`mîne suspendat` într-o a[teptare f`r` termen5.

E a[adar ceva adev`rat în aceast` politic` prevenitoare, mereu atent` la sensibilita-tea aceluia c`ruia nu se încu-met`, în schimb, s`-i dezv`luie adev`rul. Dar politica delicate]ii nu este deloc o inven]ie a tim-purilor noastre. Cre[tinismul a dat cea mai complet` solu]ie a acestei rela]ii feroce a inegali-lor, iar mai tîrziu iluminismul a fost [i el profund preocupat s` îndulceasc` întîlnirea asime-tric` dintre oameni ([i societ`]i)

fixînd reperul de sus al omului nu în ierarhia social`, ci într-o devenire viitoare.

Epoca noastr`, în m`sura în care nu mai e cre[tin` [i nici pro-gresist`, este singura care nu are nici o solu]ie [i care las` proble-ma la îndemîna spontaneit`]ii. Totul a r`mas la dispozi]ia gru-purilor [i la cheremul rela]iilor de putere improvizate6. Dar dac` nu exist` o solu]ie apar, în schimb, nenum`rate politici an-tidiscriminare [i de incluziune social` [i care se transform`, pe m`sur` ce devin mai abundente [i mai insistente, într-o parte a problemei.

Se vede de altfel cu u[urin]` c` etica egalit`]ii nu a simpli-ficat rela]iile sociale [i nu le-a f`cut mai armonioase7. Ba, dim-potriv`, în multe privin]e au ap`rut complica]ii atît de mari, încît abia le mai po]i urm`ri firul. Egalitatea aceasta a ajuns s` fie o suferin]` sau o jubila]ie. Bazat` pe o mistificare, ea cre-eaz` resentimente nevindeca-bile [i, în acela[i timp, un cadru cordial [i empatic. Într-un anu-mit sens e teribil de productiv`, de vreme ce provoac` scenariile unei complicate disimul`ri [i produce figurile modestiei ju-cate, imaginînd, teatral, decorul unei utopice comuniuni ferici-te. În sfîr[it, ea nu înceteaz` s` r`mîn` ap`s`toare, a[a cum este recuno[tin]a, [i, pîn` la urm`, cu totul insuportabil`8.

l1 Recent, protestatarii anti ca pi ta-

li[ti de la Berlin revendicau, ironic [i auto-subversiv, dreptul la un cap-puccino.

2 „O]iumul‘‘ poate deveni vidul [i plictisul care premerge izbucnirile destructive cele mai nea[teptate, dar este o alt` fa]` a problemei.

3 Petre Pandrea, de pild`, bìat de ]`rani, m`rturise[te c` nu l-a ui-mit prea tare palatul în care locuia prin]ul Alexandru(Alecu) Ghyka, dar numai pentru c` vizitase ante-rior saloanele regale la invita]ia unui alt coleg de [coal`, prin]ul Nicolae. El va ajunge apoi unul dintre acei comuni[ti paradoxali, care au trecut prin închisorile regimului proletar, distrugîndu-[i reu[ita social` în vir-tutea unei înclina]ii sufl ete[ti pe care ei în[i[i au califi cat-o de sorginte aris-

tocratic` (medieval`). Vezi Memo-riile mandarinului valah, Editura Albatros, Bucure[ti, 2001.

4 Vezi Jean-Antoine-Nicolas de Caritat, marquis de Condorcet, „Nos espérances sur l‘état à venir de l‘espèce humaine peuvent se réduire à ces trois points importants: la destruc-tion de l‘inégalité entre les nations; les progrès de l‘égalité dans un même peuple; enfi n, le perfectionnement réel de l‘homme‘‘, Esquisse d’un tab-leau historique des progrès de l’esprit humain (1793–1794), Librairie phi-losophique J. Vrin, 1970, p. 194.

5 Ideologii Revolu]iei franceze, de la aristocratul progresist Condorcet [i pîn` la plebeul stoic Jean-Paul Marat, vedeau în educa]ie, de[i în sensuri diferite, condi]ia necesar` a libert`]ii. Dar istoria social` din ultimele secole, inclusiv cea a colonialismului, a ar`tat c` educa]ia, în ciuda bunei voin]ei politice, nu se r`spînde[te uniform.

6 Mi se pare un exemplu expre-siv m`rturia lui George Steiner, care poveste[te cum a reu[it s` evite persecu]ia g`[tilor turbulente gra]ie unui coleg sportiv care îl „adoptase‘‘ în schimbul ajutorului la seminar. Era „golemul‘‘ sù, a[a cum de multe ori un lider politic cu bune instincte devine protector al unei elite sociale marginalizate. De aici poate începe [i refl ec]ia asupra situa]iei politice a intelectualit`]ii noastre de ast`zi. Vezi George Steiner, Errata, Humani-tas, 2008.

7 Raportul inferior-superior este trìt cu suferin]` [i ast`zi, de[i el este exprimat diferit, ca diviziune [i opozi]ie între mase/cultur` de mas` [i intelectuali/cultur` înalt`. Reac]iile contestatare [i auto-protec-tive fa]` de televiziune, care, spre de-osebire de protestele molatice [i, în-trucîtva, complice din via]a public` româneasc`, pot merge prin alte p`r]i pîn` la gesturi radicale, sau poate con-troversa iscat` din jurul unui poet ca Geoffrey Hill arat` cît de acut` este tensiunea aceasta dintre „înalt‘‘ [i „vulgar‘‘. Intelectualismul, difi cilul, complexul, înaltul supravie]uiesc totu[i, dar numai invocînd dreptul (democratic [i egalitar) la diferen]`.

8 Dac` analizezi grupurile de militan]i pentru emancipare din rîndurile minorit`]ilor dez-avantajate, fi nan]ate abundent de organiza]iile egalitare, vei descoperi un tenace resentiment fa]` de pro-priii sponsori.j

Criza [colii [i politica delicate]ii

PO

LI

TI

CA

iEpoca noastr`, în

m`sura în care nu

mai e cre[tin` [i nici

progresist`, este

singura care nu are nici

o solu]ie [i care las`

problema la îndemîna

spontaneit`]ii. Totul

a r`mas la dispozi]ia

grupurilor [i la

cheremul rela]iilor de

putere improvizate.


ÎN plin` perioad` de vacan]` de var` 2008, Georgia declar` r`zboi Federa]iei Ruse, iar Moscova accept`

„cu pl`cere‘‘, desc`rcându-[i arsenalele în Osetia de Sud. Nu trece mult [i – spre dispe-rarea mediatic` a lumii occi-dentale, care se [i care ne re-laxeaz` vara – se pr`p`de[te Alexandr Soljeni]în (1919–2008). Elogii funebre peste tot marelui de]in`tor al Pre-miului Nobel, „de[i nu era de stânga‘‘; nu, nu era, din ferici-re se purta ca un om normal… Când s-a publicat primul volum din Arhipelagul Gulag în Fran]a, în 1974, François Mitterrand declara cinic: „Sunt convins c` cel mai im-portant nu este ceea ce spune Soljeni]în, ci faptul c` poate s` o spun`. Iar dac` ceea ce spune dùneaz` comunismu-lui, faptul c` o poate spune îi folose[te infinit mai mult‘‘. De[i pre[edintele socialist francez [tia foarte bine c` manuscrisul ie[ise clandestin din URSS, unde publicarea lui era, evident, interzis`. Pe atunci înc` se purta „uniunea stângii‘‘ cu comuni[tii, fie ei vest-europeni sau sovie-tici. Pre[edintele României i-a conferit, post mortem, bietului Soljeni]în Ordinul Na]ional „Steaua României‘‘ – probabil cel mai notabil omagiu adus la moartea ma-relui scriitor [i militant rus pentru normalitate.

Peste toate a plutit vag, dar atotcuprinz`tor, carnavalul olimpic din China, cu proteste la vedere sau în off… Între timp, evenimentele interna]ionale î[i vedeau de ale lor: alegerile americane, demisia lui Olmert în Israel [i a lui Pervez Musharraf în Pakistan, programul nuclear iranian, terorismul de serviciu peste tot. Iar mai presus de orice, inclusiv în august, vremea [i-a f`cut de cap – canicul`, furtuni, inunda]ii, de parc` nu ajungeau ambuteiajele sau meduzele de pe plaje.

Europa [i-a luat totu[i vacan]`, dar a izbutit s` [i-o dea peste cap. Fran]a de]ine pre[edin]ia UE în acest semestru, a[a c` Sarkozy, obi[nuit din fericire cu „ac]iuni de interven]ie

rapid`‘‘, s-a mi[cat împ`ciuitor între Moscova [i Tbilisi. A ob]inut un statu quo, un acord de încetarea focului ruso-georgian. UE, OSCE [i ONU vor trebui s` definitiveze [i s` ob]in` aplicarea unui plan de pace legat de Osetia. Rusia are tot interesul s` îl men]in` cât mai mult: [i-a ar`tat mu[chii. La funeraliile de la Moscova ale lui Soljeni]în – transformat din rebel în persoan` oficial` – au fost prezen]i atât Putin, cât [i Gorbaciov (care a uitat c` l-a insultat pe scriitor), în frunte cu pre[edintele rus Medvedev. Rusia s-a schimbat radical.

UE a reu[it s` evite ce era mai rù, dar „Cei 27‘‘ r`mân diviza]i. Polonia [i ]`rile baltice nu uit` trecutul apropiat, cer condamnarea Moscovei [i (utopic) o for]` european` de interven]ie. Angela Merkel, crescut` în fosta RDG, îl sus]ine f`r` s` clipeasc` pe pre[edintele georgian; în schimb, ministrul ei de externe, social-democratul Franz-Walter Steinmeier, nu dorea s` se piard` vremea cu „declara]ii unilaterale‘‘: oamenii lui Kohl au b`tut demult palma cu Gazprom pentru conducte petroliere ruse pe sub Marea Baltic`, direct în Germania. Silvio Berlusconi e al`turi de bunul sù prieten, Putin.

Nu pare, totu[i, s` fie deloc vorba despre o întoarcere la r`zboiul rece. Pre[edintele Saaka[vili a provocat un conflict pe care nu avea cum s`-l câ[tige. Conform bancurilor noastre de cartier, Moscova ar fi trebuit s` le dea georgienilor întâlnire de r`zboi într-o mar]i, de la ora cinci la [ase seara, în sala polivalent` din ora[ul Gori… Mihail Saaka[vili a devenit acum „un adversar comod‘‘ pentru ru[i.

Numai c` pre[edintele georgian nu e singurul vinovat de declan[area acestei crize interna]ionale în coasta Europei. Cele câteva zile de lupte, distrugerile [i omorurile inutile sunt [i rodul incoeren]ei Europei [i a Statelor Unite fa]` de Rusia. Moscova [i-a reconsolidat

Federa]ia, a preluat controlul ferm al materiilor prime din mâinile mafiei ruse [i a reconfigurat demersurile diplomatice ale lui El]în cu SUA. Washington-ul se teme c` Rusia – vechiul „du[man‘‘ din timpurile r`zboiului rece – poate s` redevin` un rival de temut, din nou puternic prin dimensiunile teritoriale, rezervele de combustibili conven]ionali, capacitatea de reînarmare, adic` în stare s` dicteze în politica interna]ional`.

Intrate în UE, membre ale NATO dinainte, ]`rile baltice (cu o notabil` popula]ie rusofon`, fiecare), dar [i celelalte state europene din fostul bloc sovietic trìesc inevitabil co[marul eventualei reveniri a imperialismului rus. {i a unei noi posibile „tr`d`ri‘‘ din partea colegilor occidentali de Club european: alian]a Parisului, Romei [i Berlinului cu Moscova [i est-europenii sacrifica]i pe altarul energetic. NATO constatase violen]a cu care cecenii au fost îngenunchea]i, revenirea guvern`rii autoritare la Moscova, a[a c` [i-a deschis bra]ele spre Ucraina [i Georgia.

Inacceptabil pentru Kremlin! {i atunci, pe calea parteneriatului special al UE cu Rusia, Germania [i Fran]a, au scurtcircuitat mi[carea de extindere spre est a frontierelor Alian]ei Nord-Atlantice, chiar la summitul din prim`var`, de la Bucure[ti. Saaka[vili a în]eles, totu[i, c` era vorba doar despre o amânare, a[a c` [i-a for]at norocul. Îi [i vedea pe europeni s`rindu-i în ajutor, amenin]ând Moscova cu desanturi succesive sau cu embargouri economice. Nici americanii n-au mi[cat un deget. Fran]a a mediat fiindc` îi venea rândul la pre[edin]ia comunitar`. Dar cu ce urm`ri?

Constatând eficien]a fulger`toare a supunerii Georgiei de c`tre Rusia, pentru est-europeni [i chiar pentru SUA pare mai necesar ca oricând ca cea mai întins` ]ar` din lume s` fie „încercuit`‘‘ de NATO, cât mai repede, prin extindere.

U[or de zis, foarte greu de f`cut – [i inutil. Moscova [tia prea bine c` dac` s-ar fi retras din Osetia de Sud f`r` ripost`, s-ar fi deschis imediat por]ile Alian]ei pentru ucraineni [i georgieni. Or, a[a ceva Rusia nu poate s` accepte, la fel cum – observau anali[tii politici – nici SUA n-ar privi cu senin`tate aderarea Canadei [i Mexicului la un pact militar dominat de Moscova.

Cu acest prilej, a mai ie[it la iveal` un element semnificativ. Politica NATO fa]` de Rusia nu e acceptabil`, fiindc` occidentalii au prea mare nevoie de Rusia. Nu neap`rat de petrolul ei, ci mai ales de pozi]ia Moscovei în noua configurare geopolitic` generat` de lumea arabo-musulman` [i, curând, de China, ba chiar de India.

Europa înseamn` cultur` [i civiliza]ie occidental`, profund` [i fragil` în acela[i timp. F`r` sprijinul Rusiei, f`r` un front comun pe scena interna]ional`, emanciparea atât de mult visat` este imposibil`: „globalizarea‘‘ s-a mutat de la economie [i comer] la o „globalizare a gândirii‘‘, saltul se face acum [i con[tientizarea lui este în curs de clarificare. Elitele ruse[ti se simt europene [i aspir` la o astfel de alian]`, mai ales c` Rusia se afl` în linia întâi a fric]iunilor islamice [i a emancip`rii chineze.

Cum s` pui în practic` o astfel de alian]` necesar` pentru ambele p`r]i? Schimbând, f`r` îndoial`, politica NATO [i UE fa]` de Rusia: la început de secol XXI a devenit clar c` „du[manul principal‘‘ nu e la Moscova, de[i regimul politic instaurat [i perpetuat de carismaticul Putin este evident autarhic [i departe de ceea ce Uniunea European` a reu[it s` ob]in` cu eforturi mari [i insisten]e: democra]ie.

Cum observ` unii anali[ti politici, cel mai nimerit ar fi s` se renun]e – deocamdat` (?!) – la extinderea NATO spre Est, pentru a nu mai c`lca Ursul pe labe… Oricât de fabulistic pare acest „limbaj‘‘, conota]iile lui

sunt totu[i expresive în dimensiunea cultural` european`: „ursul‘‘ ne este infinit mai familiar [i simpatic decât „elefantul‘‘, „tigrul‘‘ sau „rinocerul‘‘…

Pe de alt` parte, aceast` criz` recomand` deschiderea unei perspective clare de aderare a Ucrainei [i Georgiei la UE, formul` pe care Moscova ar privi-o cu mai mult` în]elegere, mai ales dac` ar fi dublat` de acordarea unui statut preferen]ial în rela]iile „Celor 27‘‘ cu Rusia. În acela[i fel, închiderea coridorului de sud al UE ar trebui împlinit` prin integrarea tuturor statelor din Balcanii de Vest, precum [i a Turciei, completând „cordonul de protec]ie‘‘ pân` la Caucaz.

Restul crizei face parte din elementele pactului: retragerea trupelor ruse[ti [i acordarea unei depline suveranit`]i Abhaziei [i Osetiei de Sud în cadrul unui stat georgian federal. Moscova poate [i trebuie s` devin` un partener strategic principal [i credibil pentru UE, pentru civiliza]ia occidental`, din care, totu[i, Rusia face parte.

Ar trebui s` devin` foarte clar pentru europeni, ca [i pentru nord-americani, c` Rusia nu accept` s` fie marginalizat`, nici „invadat`‘‘ dinspre Europa. Putin afirma r`spicat acest lucru înc` din 2007, la Berlin. Acum a trecut la fapte pentru c` se simte în stare. Dac` Uniunea European` dore[te s` devin` într-adev`r un actor principal pe scena mondial`, primul proiect pe care îl are de desenat [i aplicat este unificarea [i democratizarea Europei în totalitatea ei, f`r` excep]ii sau jum`t`]i de m`sur`, cu Rusia ca partener de baz`, la fel ca SUA. Oricâte amintiri dureroase [i grele am avea noi, est-europenii, fa]` de imperialismul rus [i sovietic, acum e mai logic s` îi „convertim‘‘ la europeism [i bune maniere democratice. j

Europa nu are vacan]`

IN

TE

GR

AR

EA

EU

RO

PE

AN

~


DOZE{TI, Vâlcea, Biserica Sfântul Nicolae, august 2000. O siluet` longilin` se expune nedumeririi noastre. Privirea coboar`

dinspre fruntea acoperit` de [uvi]e brune c`tre obrazul ce se încheie, nea[teptat, cu un bot de miel. Ochiul imens se i]e[te de sub sprânceana bine arcuit` într-o cùt`tur` contemplativ`. Cu ve[minte de cleric, strania f`ptur` strânge în mâna dreapt` o cruce. De o parte [i de cealalt` a nimbului, descifr`m numele inscrip]ionat cu lite-re chirilice: Mucenic Hristofor.

Ar fi putut fi un chip ca oricare altul în succesiunea aparent previzibil` a sfin]ilor din biseric`. La prima vedere s-ar p`rea c` un accident fizionomic a curmat destinul firesc al acestei crea-turi insolite în iconografia religioas`. Cu toate acestea, disonan]a morfolo-gic` a fost circumstan]a ce a izb`vit de la asem`nare o imagine [i pe cel reprezentat de ea.

Din secolul IV1 pân` ast`zi, Hris-tofor, martirul cu nume teofanic, a coagulat în jurul sù pove[ti, scrise sau numai rostite, care au culminat într-o diversitate de reprezent`ri iconografi-ce. În lumea romano-catolic`, sensibi-litatea religioas` a f`cut din Hristofor obiectul unei devo]iuni fervente la

sfâr[itul Evului Mediu, atribuindu-i-se acestuia „competen]e‘‘ esen]iale: ocrotitor de moartea subit` [i patron al c`l`torilor. Notorietatea eroului s-a da-torat în mare m`sur` antologiei de vie]i ale sfin]ilor Legenda Aurea, redactate de c`lug`rul dominican Jacopo da Va-razze. Pe de alt` parte, în cre[tinismul ortodox, pietatea popular`, atras` de unele am`nunte exotice din via]a sfântului, a compensat în veacurile XVIII–XIX diminuarea cultului în Eu-ropa occidental`. Un exemplu în acest sens îl constituie bisericile române[ti, în al c`ror program iconografic sfântul cu pricina figureaz` în nu mai pu]in de opt tipuri morfologice2. În rândurile urm`toare ne propunem s` analiz`m succint evolu]ia uneia dintre aceste variante vizuale – acea a sfântului cu chip de miel.

Examinarea ei presupune îns` tre-cerea în revist` a nara]iunilor care au pus în circula]ie dou` dintre versiunile biografice ale sfântului. Este vorba de o hagiografie omologat` de Biseric`, cea dintâi variant` narativ` din punct de vedere cronologic, [i de o hagiografie popular`, mult mai târzie, dar intens vehiculat` pe cale oral` în spa]iul ro-mânesc. De[i în studiul de fa]` intere-sul nostru se focalizeaz` asupra varian-tei sfântului cu chip de miel, un sinopsis

al versiunii din literatura canonic` este necesar, dat fiind c` între cele dou` is-torii exist` o leg`tur` semnificativ`. În sfâr[it, vom vedea printr-o raportare la al]i eroi din sanctoralul cre[tin popular c`, în ciuda zoomorfiei surprinz`toare, povestea Sfântului Hristofor se înscrie într-o paradigm` care ilustreaz` un me-canism reductiv de percep]ie a rela]iei dintre trup [i suflet.

S` d`m cuvântul mai întâi versiunii populare. Potrivit legendei, Hristofor era un tân`r nespus de frumos care, din dra-goste pentru Hristos, alesese s` renun]e la pl`cerile unei existen]e obi[nuite. În peregrin`rile sale, str`lucirea chipului sù atr`gea aten]ia, astfel c` orice feme-ie care se întâmpla s`-l întâlneasc` se tulbura [i î[i pierdea lini[tea. Mâhnit c` frumuse]ea devenise o continu` tenta]ie, b`rbatul i-a cerut lui Dumne-zeu s`-l lipseasc` de aceast` insuporta-bil` povar` fizionomic`. Rug`ciunea i-a fost ascultat`: a doua zi s-a trezit purt`torul unui cap de miel.

În nara]iunea evocat`, procesul de sacralizare este activat de o muta]ie de regn. Metamorfoza chipului masculin în chip de animal presupune privarea de frumuse]e, denaturarea fizionomiei, renun]area în parte la antropomor-fism, toate în schimbul eliber`rii din chingile p`catului. Pe o ax` imaginar` a frumuse]ii, capitalul genetic al perso-najului se situeaz` la plus infinit; regre-siunea înf`]i[`rii, transgresarea speciei sunt, în viziune popular`, inerente pro-cesului de primenire spiritual`.

Legenda aceasta a inversat, volu ntar sau nu, mecanismul celei dintâi relat`ri scrise despre via]a sfântului. Acest text, recunoscut de Biserica Ortodox` [i pre-zentat de sinaxar la data de 9 mai, este sursa tradi]iei culturale a subiectului în discu]ie. În opinia clasicistului David Woods, care a cercetat contextul istoric al elabor`rii P`timirii Sfântului Hristofor, hagiografia a fost redactat` în limba greac`, de episcopul Teofil Indianul, la jum`tatea veacului IV3. Originalul nu s-a p`strat, dar, înainte de a disp`rea, a fost copiat în greac` [i tradus în latin`. Cele mai vechi exemplare, afirm` acela[i David Woods, sunt un codice latin din secolul VIII, conservat la Bi-blioteca Universit`]ii din Würzburg, [i unul grecesc din veacul al XI-lea,

publicat în volumul I din Analecta Bol-landiana4. Manuscrisele descendente ale prototipului cuprind, cu alternan]e mai mari ori mai mici, povestea unui soldat originar din nordul Africii, pri-zonier al armatei imperiale, convertit la cre[tinism [i martirizat pentru a nu fi renun]at la propria credin]`. Pân` aici nimic ie[it din comun în raport cu alte scrieri hagiografice. Configura]ia facial` marcheaz` diferen]a, contribu-ind substan]ial la construc]ia identitar` a sfântului. Dac` portretul s-ar fi înche-gat din tr`s`turi fizionomice regulate, armonioase sau ar fi lipsit din scenariul narativ, cariera cultural` a osta[ului nord-african, cre[tinat la Antiohia, s-ar fi derulat probabil sub auspiciile anonimatului. Dar hagiograful a avut grij` s`-l singularizeze pe militarul capturat, incluzând în primul paragraf al textului câteva elemente descriptive. Aceste detalii au ajuns în traducere [i în vie]ile sfin]ilor de pe la noi. În cea mai timpurie versiune româneasc` a hagiografiei lui Hristofor, din culege-rea mitropolitului Dosoftei, afl`m de p`timirea unui b`rbat capturat în ]in-utul misterios al antropofagilor, fiin]` de o extraordinar` urâ]enie, cu obraz de câine [i incapabil` de a vorbi5. Personajul î[i înfioar` semenii, emo]ia dezl`n]uit` fiind, de aceast` dat`, consecin]a ma-ximei diformit`]i [i nu, ca în legenda popular`, a des`vâr[irii fizice. Forma obrazului [i absen]a graiului sunt semne evidente ale apartenen]ei la specia chinocefalilor, fiin]e pe care imaginarul teratologic antic le-a înzes-trat cu respectivele atribute6. Avem în cazul de fa]` un demers antitetic celei-lalte versiuni. Hristofor este, în prim` instan]`, alteritatea infernal`, uria[ cu figur` canin`, ne[tiutor al limbii [i obi-ceiurilor comunit`]ii în care descinde. Din momentul convertirii, arhetipul înnegurat al c`pcùnului se estom-peaz` pân` la dispari]ie; recuperat din teritoriul antropofagiei, el va fi înghi]it de alteritatea diurn`. V`mile marti-riului [i consecven]a devo]iunii îl vor propulsa pe tân`rul diform în condi]ia sfin]eniei. Drumul e lung [i anevoios, c`ci nu e deloc u[or s` fii posesorul unui chip teribil de urât [i acesta s` ajung` agreabil, s` fii b`nuit c` hrana ta se compune din carne uman` [i s`

Insuportabila u[ur`tate a frumuse]iiHristofor, sfântul cu chip de miel

Sfântul Mucenic Hristofor - Târgovi[te 1734

ST

UD

IU

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 33optezi pentru postul aspru, s` nu po]i emite decât sunete nearticulate [i s` te transformi într-un retor de temut, s` ucizi, pentru ca, în cele din urm`, s` te la[i ucis. Un proces complicat, la cap`tul c`ruia fostul canibal î[i va primi cununa de martir.

Iat` nucleul narativ al p`timirii mu-cenicului. Aceast` redac]ie hagiogra-fic` a l`sat urme adânci în iconografia r`s`ritean`, prin introducerea în artele vizuale a tipului chinocefal, prezent în basoreliefuri [i icoane înc` din secolul VI7. Dar cariera reprezent`rii zoomorfe se va întrerupe pentru o îndelungat` perioad`. Între secolele VIII [i XIV, persecu]ia vizual` îndreptat` spre chi-pul chinocefal, determinat` de valuri succesive de furie iconoclast`8, a f`cut ca multe din imagini s` fie nimicite sau înlocuite cu unele antropomorfe. În atmosfera de eclectism cultural din timpul domina]iei vene]iene asupra insulelor grece[ti î[i croie[te drum, din lumea catolic` înspre universul ortodox, alt` variant`, cea a sfântului purt`tor de Hristos. Lupta zoomorf/antropomorf nu se va încheia totu[i aici; reprezentarea animalier` se va întoarce timid în secolul al XV-lea9, pentru a se dezl`n]ui în pictura parie-tal` din Balcani în veacurile XVII–XIX. Num`rul mare de fresce din aceast` epoc` sugereaz` un interes sus]inut pentru subiect, în ciuda tentativelor ecleziastice de reducere sau eliminare iconic`, manifestate consecvent în Grecia ori Rusia. La mijlocul secolului al XVIII-lea, Biserica Rus` î[i exprim` îngrijorarea pentru atrac]ia exercitat` de astfel de elemente incompatibile cu dogma cre[tin`. De aceea, mitropolitul Rostovului, Arsenii Maceevici, mili-teaz` cu înver[unare pentru substitu-irea în pictur` a capului de câine cu unul antropomorf. M`sura, menit` s` evite orice interpretare nelegitim`, are repercusiuni asupra iconografiei ulte-rioare. Dac` în veacurile XVII–XVIII icoanele ruse[ti cu scene de sinaxar re]in silueta chinocefalului, mineele de la începutul secolului al XIX-lea evoc` un martir antropomorf10. În anul 1850, Adolphe-Napoléon Didron descoper`, în cursul unei c`l`torii f`cute la Vatopedi, c` monahii athoni]i au suprimat figura canin`, indigna]i de naivitatea antecesorilor care accepta-ser` între zidurile m`n`stirii imaginea. La o reticen]` similar` asist`m ast`zi în cadrul edificiilor ortodoxe române[ti, unde, în ultimul deceniu, cazurile de v`t`mare iconic` s-au înmul]it. La Gârla[i (Buzù), Brani[te (Arge[), Floru (Olt), chipul de miel al sfântului s-a antropomorfizat. La Urlueni (Arge[), reprezentarea n-a mai supravie]uit re-facerii decorului mural [i Sfântul Hris-tofor i-a cedat locul în absida nordic` Sfântului Teodor Tiron.

S` revenim îns` la cele dou` nara]iuni hagiografice, a diformit`]ii to-lerabile prin convertire [i a frumuse]ii insuportabile, pentru c` leg`tura dintre ele, de[i indirect`, nu poate fi pus` la îndoial`. Am v`zut deja c` textul p`timirii s-a reflectat de timpuriu în pictura mural`. De aici, probabil în epoca revirimentului iconografic al temei Sfântului Hristofor, a luat na[tere legenda despre seduc]ie [i izb`vire. Cine sunt îns` autorii aces-tei variante [i de ce au sim]it nevoia elabor`rii unei noi versiuni? Este di-

ficil de afirmat cu certitudine dac` ei provin din mediul monastic sau dintre mireni. Dispari]ia unui num`r mare de reprezent`ri, metamorfozele faciale su-ferite de mucenicul zoomorf în frescele din zona balcanic`, pierderea originalu-lui grecesc al hagiografiei, interven]iile traduc`torilor [i copi[tilor succesivi fac dificil procesul de elucidare a rapor-tului dintre variantele literare [i cele iconografice, rela]ie hr`nit` constant de inser]iile culturii populare.

Este mai probabil îns` ca autorii legendei s` fi provenit din mediul monastic. Unii dintre ei, intrând în contact cu imaginea chinocefalului [i ne[tiind versiunea canonic`, au creat o poveste care s` justifice prezen]a în biseric` a unei f`pturi hibride [i, în acela[i timp, s` constituie un model de edificare spiritual` pentru comunitatea cre[tin`. În egal` m`sur`, autorii ar fi putut cunoa[te din vie]ile sfin]ilor traiectoria biografic` a antropofagu-lui [i ar fi putut dori s` contracareze, printr-o nara]iune mai apropiat` de via]a contemplativ`, hagiografia cu alur` de bestiar. La sfâr[itul anilor ’60, Leopold von Kretzenbacher atr`gea aten]ia c`, în nici un caz, legenda nu ar trebui considerat` un produs al oa-menilor neinstrui]i11. Pe urmele unui alt cercet`tor, Franz Spunda, etnologul austriac vizitase m`n`stirile athonite Hilandar, Zografu, Dochiaru, dornic s` afle mai multe detalii despre aceast` fascinant` istorie. Încerc`rile sale au e[uat, pentru c`, nota Kretzenbacher, „se dore[te în mod evident o distan]are fa]` de o imagine devenit` ast`zi ne-favorabil`‘‘12. Ipotez` demn` de a fi luat` în calcul. Oricum, indiferent de mediul de provenien]` al autorilor, credem c` aceast` legend` a fost ela-borat` în spa]iul elen, fiind diseminat` ulterior în Bulgaria, }`rile Române [i Rusia. Ce nu se poate deduce înc` este unde anume pe traseul colport`rii din Grecia spre Muntenia s-a produs o alt` muta]ie: capul de câine s-a preschimbat în cap de miel. Versiunile consemnate de cei doi cercet`tori austrieci, la care se adaug` referin]e din iconografia greac` [i bulgar` citate de istorici de art` ca Henri Gaidoz, André Grabar, Zofia Ameisenowa, Gertrud Benker, Rosa Giorgi, atest` legenda tân`rului seduc`tor binecuvântat cu un cap de câine13. Câteva reprezent`ri cu fiziono-mie incert` exist` [i în cultura greac`, dar nici unul dintre examinatorii temei nu vorbe[te despre vreun profil ovin al sfântului. Pe de alt` parte, colpor-torii legendei din spa]iul românesc, chestiona]i asupra identit`]ii muce-nicului, au indicat în unanimitate d`ruirea chipului de miel drept recom-pens` pentru credin]a lui Hristofor. Op]iunea nu surprinde în nici un fel, ea decurge din semnifica]iile acestui animal în cre[tinism. Hristos Se trimite simbolic pe Sine celui care renun]` la de[ert`ciunile lumii pentru a se hr`ni cu iubirea lui Dumnezeu. Tradi]ia mielului ca animal de sacrificiu este de sorginte iudaic`14. Evangheliile reiau [i amplific` imaginea vetero-testamen-tar` a f`pturii supuse, t`cute, duse la tìere pentru salvarea turmei: „ca un miel spre junghiere s-a dus [i ca o oaie f`r` de glas înaintea celor ce o tund, a[a nu {i-a deschis gura Sa‘‘ (Isaia 53: 7). Ioan Botez`torul este deseori numit Agniferus, în amintirea momentului

când Iisus se apropie de el [i cere s` fie botezat asemeni celor mul]i: „Iat` Mie-lul lui Dumnezeu, Cel ce ridic` p`catul lumii‘‘ (Ioan 1: 29). Lupta împotriva Rùlui se poart` pe t`râmul umilin]ei [i d`ruirii; agresivitatea este anihilat` pentru c` nu i se r`spunde. Docilitatea animalului, absen]a ripostei fac din miel un biruitor prin blânde]e. Moartea înfrânt` prin iubire [i sacrificiu, trans-format` în Înviere.

O semantic` oportun` actului comis de tân`rul cel frumos; ea explic` preferin]a zugravilor [i comanditarilor din }`rile Române pentru varianta sfântului cu chip de miel. Pentru c` acesta este tipul de reprezentare vizual` privi-legiat în cultura român`. Din cele 120 de exemplare iconografice identificate pân` în prezent în pictura mural`, circa 50 se înscriu în categoria men]ionat`. S` re]inem c` toate celelalte alc`tuiesc [apte categorii morfologice, fapt care atest` preeminen]a nara]iunii despre ispitire în mentalul colectiv. Cea mai veche reprezentare a sfântului cu chip de miel este cea de la Schitul P`pu[a (Vâlcea). Situat` pe un deal, în apropi-erea M`n`stirii Bistri]a, biserica a fost zugr`vit` în 1712 de Hranite, Teodosie [i Iosif, pictori din {coala de la Hurezi, care semnaser`, în 1703, al`turi de Andrei [i {tefan, fresca bisericii mari a M`n`stirii Polovragi. Hristofor cu chip de miel î[i face, a[adar, apari]ia în }ara Româneasc` în atmosfer` monastic`. Din cursul aceluia[i veac dateaz` [i imaginile din bolni]a m`n`stirii Polo-vragi (1738), Câmpulung-Olari (1772), Câmpulung-Marina [i Glâmbocata-Deal (Arge[). Aparent pu]ine, ele se vor înmul]i în veacul urm`tor, când se constat` o predilec]ie pentru aceast` variant`. Frecven]a mare a modelului se poate explica prin locul de proveni-en]` al zugravilor din secolul al XIX-lea, dar [i prin mediul în care ace[tia î[i desf`[oar` activitatea, în bun` m`sur` circumscris comunit`]ii rurale. Din rândurile lor sunt aceia care au optat pentru versiunea popular`. Sfântul pentru care frumuse]ea se dovede[te a fi insuportabil` se insinueaz`, dup` anul 1800, într-un lung [ir de biserici: la Padina, Vâlcea (1812), Vine]i, Olt (1814–1817), L`po[el, Prahova (1823), Bude[ti, Vâlcea (1825), Ur[i, Olt (1826), Domne[tii de Sus, Arge[ (1828), Schitul Crasna, Prahova (1834).

Pe zidurile loca[urilor de cult se în-frunt` cele dou` imagini, fiecare ducând pe umeri povestea cu în]elesurile ei. Polaritatea morfologiei animaliere este sintetizat` tot de Evanghelii, în episodul în care Iisus le încredin]eaz` apostolilor misiunea de a r`spândi pretutindeni Cuvântul Domnului: „Merge]i: iat`, Eu v` trimit ca pe ni[te miei în mijlocul lupilor‘‘ (Luca 10: 3). Cum se poate salva un miel ajuns în haita de lupi? Îm-blânzind carnasierele, domesticindu-le. Mielul dominând lupul, regimul diurn împotriva celui nocturn.

Legenda popular` continu` s` fie difuzat` [i la începutul secolului XXI, în Oltenia, Muntenia [i Transilvania. Dar [i literatura de specialitate au-tohton` o re]ine în dou` studii din perioada interbelic`, ambele datora-te Mariei Golescu. Autoarea semna-leaz` circula]ia simultan` a nara]iunii cu reprezent`rile vizuale. De altfel, [i ast`zi, în a[ez`rile unde ne-a fost povestit` – la Ducule[ti [i Hârse[ti-

Arge[, Giule[ti-Vâlcea, R`[inari-Sibiu, la M`n`stirea C`ld`ru[ani-Ilfov sau la Târgovi[te –, cunoa[terea ei este motivat` de confruntarea localnicilor cu imaginile Sfântului Hristofor din bisericile parohiale15.

Unii din pictorii secolului XIX se simt datori s` noteze, al`turi de ima-gine, [i un rezumat al legendei. În articolul „Sfântul cu cap de câine‘‘ din Convorbiri literare, Maria Golescu reproduce un astfel de text, descoperit în biserica satului Turce[ti (Vâlcea): „Acest sfânt au fost încuviin]at foarte cu frumuse]ea chipului [i o cocoan`, îndemnând-o diavolul spre desfrâu, au trimes arga]ii s`-l aduc`, [i el, p`zindu-[i fecioria curat`, s-au rugat lui Dumne-zeu s`-[i schimbe chipul [i s-au plinit rug`ciunea [i au r`mas sfânt‘‘16.

Imaginea sfântului, înc` prezent` în cadrul parietal al edificiului, nu mai este înso]it` ast`zi de inscrip]ie, disp`rut`, probabil, la sfâr[itul secolu-lui trecut, odat` cu refacerea picturii. Sacrificarea textului înseamn` totodat` suprimarea cheii de lectur`, oferit`, e drept, specialistului ori cunosc`torilor alfabetului chirilic.

La câ]iva ani dup` articolul din Con-vorbiri literare, Maria Golescu revine asupra subiectului, în textul consacrat bisericii Adormirea Maicii Domnului din Bude[ti. De aceast` dat`, autoarea îl rezum` aproximativ în acela[i fel în care circul` ast`zi: „În tind` e înf`]i[at [i Sf. Hristofor, cel cu capul de câine, tân`rul atât de frumos, care, dup` le-genda popular`, s-a rugat s` i se schimbe chipul, pentru a nu ispiti [i a nu fi ispitit‘‘17. Unica diferen]` este dat` de men]iunea din articol a capului de câine, îns` consider`m c` acesta este mai degrab` rezultatul erudi]iei autoarei, care con-sultase mineele, decât interven]ia povestitorilor.

Monstruozitatea ca ofrand` adus` iubirii divine [i dorin]a de recluziune a sfântului n-au r`mas f`r` consecin]e asupra audien]ei. Jertfa estetic` pare inacceptabil` nu doar laicilor, ci [i unor reprezentan]i ai cinului monahal. Cu ani în urm`, la M`n`stirea Cozia, o c`lug`ri]` de 70 de ani î[i exprima necontenit durerea pentru acest sacri-ficiu fizionomic. Solicitarea îi ap`rea de neimaginat chiar [i pentru un sfânt, iar consternarea [i-o rostea printr-o interoga]ie repetat` ca o litanie: „De ce Sfinte, de ce?‘‘

Poate c` Hristofor i-ar fi r`spuns c` dragostea p`mânteasc` nu astâmp`r` setea deplin`t`]ii. C` iubirea lui Dum-nezeu este singura pasiune care nu-i las` „pe cei îndr`gosti]i s` fie ai lor, ci ai celor de care sunt îndr`gosti]i‘‘18. C`tre aceast` form` de dragoste aspir` acest b`rbat când solicit` anularea propriei frumuse]i fizice.

La prima vedere, cererea de trans-formare creeaz` impresia de instituire a unui demers antitetic hagiografiei. Dac` în textul canonic barbarul „ne-putând grì omené[te‘‘19 se roag` s` primeasc` glas, în legenda popular` tân`rul frumos se îndep`rteaz` prin îm-plinirea rug`ciunii de condi]ia uman`. Se îndep`rteaz` numai formal, c`ci [i trecerea de la monstruos la umanitate (chinocefalul devenit retor) [i cea de la umanitate la monstruos (tân`rul ajuns pe jum`tate miel, adic` o fiin]` hibrid`) converg în finalitatea sfin]eniei: evada-rea definitiv` din p`cat.

ST

UD

IU

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200834Legenda Sfântului Hristofor, atât de

îndr`git` în Oltenia [i Muntenia, s-a intersectat, în acela[i plin de surprize secol al XIX-lea, [i cu alte hagiografii. În r`spunsurile la chestionarele tri-mise prin ]ar`, Nicolae Densu[ianu înregistreaz` m`rturia unui informator despre iconografia bisericii din Sibiciu: „Sf´ântul¨ Crisostom este zugr`vit în biserica satului ca om cu bot de oaie‘‘20. Nu este vorba de Ioan Hrisostom, cum s-ar putea crede, ci de sfântul cu chip de miel. Informatorul a indicat povestea vie]ii sale în variant` popular`, fapt care contribuie înc` o dat` la dezam-biguizarea identit`]ii. Vizitând în anul 2001 biserica satului Sibiciu de Sus am putut observa ultimele r`m`[i]e cromatice de pe fa]ada vestic` a mo-numentului. Se mai puteau distinge la acea dat`, de o parte [i de alta a u[ii de la intrare, siluetele Sfântului Hris-tofor: la stânga, în ipostaza acreditat` de Legenda Aurea, la dreapta, în cea zoomorf`. F`r` îndoial`, similitudinile fonice Hristofor/Hrisostom constituie unul din motivele care au condus la producerea contamin`rii celor doi sfin]i. Metamorfoza fizionomic` a fost dublat` de una nominal`.

Întrep`trunderea hagiografiei lui Hristofor cu cea a Sfântului Ioan Gur` de Aur a dat na[tere în Muntenia legendei Sfântului Ioan-cap de oaie: „Sf´ântul¨ Ion, voinic, frumos [i s`rac s-a îndr`gostit de o femeie. Ea l-a che-mat s` vie noaptea c`-i va da ce cere. De nu, va fi vai de el. Sf´ântul¨ s-a rugat lui Dumnezeu s`-l fac` urât, ca s`-l scape de p`cat. Dumnezeu l-a înv`]at s`-[i taie capul. S-a pomenit în loc cu un cap de oaie. V`zându-l, femeia s-a speriat [i l-a gonit‘‘21.

În dezvoltarea variantei, un rol decisiv l-au avut elementele folclorice privitoare la descoperirea capului Sfântului Ioan Botez`torul: „Dumne-zeu l-a f`cut sfânt. Capul lui adev`rat [i frumos a fost g`sit mai târziu, drept care se [i s`rb`tore[te «Aflarea capului Sfântului Ion»„22.

Poate c` episodul decapit`rii Înaintemerg`torului [i imaginile cefalo-fore ale altor mucenici, ilustrate adesea în pridvoarele bisericilor din veacurile XVIII–XIX, au intensificat credin]a în sa-crificiul tân`rului Hristofor (confundat cu cei doi sfin]i cu numele de Ioan).

Legenda popular` a tân`rului despu-

iat de frumuse]e rimeaz` cu numele pri-mit prin botez. Dac` în mucenicie sfân-tul renun]` la un nume propriu pentru unul teofanic, în legend` el abdic` de la kalós în favoarea lui agapis, alegând s` tr`iasc` în umbra Celui Uns.

Deformarea voluntar` a chipului/trupului se întâlne[te [i în alte câteva secven]e de hagiografie popular`. Deo-potriv` în cre[tinismul ortodox [i în cel romano-catolic se înregistreaz` un filon concentrat asupra v`t`m`rii frumuse]ii ca modalitate singular` de mântuire. În spatele acestui reflex mental exist` o percep]ie simplificatoare care a[az` în opozi]ie ireconciliabil` sufletul cu trupul. O reg`sim [i în literatura de gen canonic` [i, cu atât mai mult, în hagiografia popular`. Eliberarea din trupul imaginat ca o temni]` este un deziderat constant al celui ce s-a con-sacrat existen]ei ascetice. În vie]ile de sfin]i, majoritatea personajelor pentru care frumuse]ea fizic` echivaleaz` cu damnarea pare s` fie de sex feminin. Cu gândul la mântuire, eroinele hagiogra-fiei recurg la solu]ii extreme pentru a-[i pierde nurii, astfel încât orice încercare de a le sustrage uniunii mistice este, de la bun început, destinat` e[ecului. În

folclorul românesc, Sfânta Varvara, ad-mirat` de vizitiul Sava în timp ce ]ese, î[i scoate ochii cu suveica; frumuse]ea [i, implicit, tenta]ia dispar aproape in-stantaneu. La o strategie asem`n`toare recurge Muceni]a Paraschevì din folclorul grec: ea î[i smulge ochii [i îi d`ruie[te b`rbatului îndr`gostit de ea, convins` fiind c` slu]enia o va face indezirabil`23.

În cultura occidental`, dou` per-sonaje feminine din sanctoralul po-pular francez, Enimie [i Néomaye, se împotrivesc c`s`toriei silnice decise de p`rin]i, invocând în sprijinul lor gra]ia divin`. Solu]ia este pentru cea dintâi contaminarea cu lepr`, pentru cea de-a doua dobândirea unei labe de gâsc`24. Paradigma v`t`m`rii cor-porale se completeaz` cu Wilgefortis, sfânt` a c`rei istoricitate a fost intens contestat`, fapt soldat cu eliminarea ei din calendarul romano-catolic. Din-tre toate nara]iunile de acest tip, cea având-o ca protagonist` pe Wilgefortis se apropie cel mai mult de povestea lui Hristofor. Fiic` a regelui Portugaliei, ea este ucis` de propriul p`rinte, în fa]a c`ruia se face vinovat` de a fi refuzat o

alian]` matrimonial` cu regele Siciliei. Fecioara revendic` stigmatizarea fizi-onomic` pentru a-[i îndep`rta preten-dentul. R`spunsul divin nu se las` mult a[teptat: Wilgefortis cap`t` o barb` ce-i încarcereaz` definitiv frumuse]ea. Ca în orice crea]ie popular`, principiul si-metriei func]ioneaz` irepro[abil: osân-da patern` este direct propor]ional` cu transformarea suferit`. Wilgefortis va sfâr[i crucificat`, un sacrificiu asumat dup` modelul Mirelui Celest25.

Wilgefortis, Hristofor. Fecioara cu barb`, sfântul cu chip de miel. Sau de câine. F`pturi care-[i a[az` deli-berat frumuse]ea între paranteze, cu speran]a c` suspendarea genului va veni odat` cu mutilarea. În mecanis-mele mentalului popular, interven]ia asupra c`rnii e reparatorie [i ea precede chirurgia estetic` a spiritului.

Chip desfigurat [i trup urâ]it asist` luarea în greutate a sufletului.

l1 Sfântul Hristofor a fost martirizat în

anul 308, la Antiohia, în timpul cezarului Maximinus Daia. Clasicistului irlandez David Woods îi revine meritul de a fi demonstrat, pe baza documentelor istorice [i a versiunilor hagiografi ce din greac` [i latin`, c` plasarea persecu]iei în vremea lui Traianus Decius este inexact`; a se vedea studiul „St. Christo-pher, bishop Peter of Attalia and the Cohors Marmaritarum: a fresh examination‘‘, în Vi-giliae Christianae, nr. 48/1994, pp. 170–186.

2 Clasifi carea iconografi ei Sfântului Hristofor a presupus, în afara consult`rii bibliografi ei de specialitate, cercet`ri între-prinse pe teritoriul românesc [i în Europa central` [i de vest. Pentru iconografi a au-tohton`, cercetarea a fost efectuat` în inter-valul august 2000–iunie 2008, în cca 900 de biserici ortodoxe din secolele XVII-XIX. În cadrul edifi ciilor men]ionate am identifi cat 120 de reprezent`ri, acoperind toate cele 8 tipuri. Pentru celelalte variante iconografi ce, nediscutate în studiul de fa]`, vezi „The Life of Saint Christopher or On a Journey from Bestiality to Holiness‘‘, în Colloquia. Journal of Central European History, Cluj-Napoca, XII, nr. 1–2/2005, pp. 108–134; „A sacred voyage to the East and the West. The birth of St. Christo-pher’s cult and hagiography‘‘, în Synthesis, Ed. Academiei, Bucure[ti, nr. XXXI–XXXIII/2004–2006, pp. 63–72.

3 David Woods, „The Origin of the cult of St. Christopher‘‘, pe site-ul The Military Mar-tyrs, www.ucc.ie/milmart

4 David Gordon White, Myths of the Dog-man, The University of Chicago Press, Chica-go & London, 1991, p. 224; Analecta Bollandi-ana, vol. I, 1882, p. 122.

5 „Un c`pcâne ce m`nânc` oameni‘‘, vezi Dosoftei, Via]a [i petrécerea svin]ilor, Ia[i, 1682–1686, f. 438r.

6 Claude Lecouteux, Les monstres dans la pensée médiévale européenne, PUF, Paris, 1999, p. 203.

7 Vezi relieful de sec. VI expus în albumul lui Kosta Balabanov, Ikone iz Makedonije, Za-greb, 1987, fi g. 7.

8 Cf. Zofi a Ameisenowa, „Animal-headed gods, evangelists, saints and righteous men‘‘, în Journal of the Warburg and Courtauld Insti-tutes, London, vol. 12, 1949, p. 43.

9 André Grabar, La peinture religieuse en Bulgarie, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1928, p. 280 [i Gertrud Benker, Chris-tophorus. Legende. Verehtung. Symbol, Georg D.W. Callwey, München, 1975.

10 Henri Gaidoz, „Saint Christophe à tête de chien: en Irlande et en Russie‘‘, Mémoires de la Société Nationale des Antiquaries de France

76, 1924, p. 200; Zofi a Ameisenowa, op. cit., p. 45. În expozi]ia temporar` de icoane ruse[ti, deschis` în august 2005, la Salzburg, am pu-tut vedea transpunerea vizual` a unui minei pe luna mai, pictat în jurul anului 1800 de un artist moscovit. Hristofor nu se mai deosebea cu nimic de ceilal]i sfi n]i printre care fi gura.

11 Leopold von Kretzenbacher, Ky-nokephale Dämonen südosteuropäicher Volks-dichtung; vergleichende Studien zu Mythen, Sagen, Maskenbränchen um kynokephaloi, Wer-wölfe und südslawiche Pesoglavci, R. Trofenik, München, 1968, p. 62.

12 Ibidem. A se vedea de asemenea Franz Spunda, Legenden und Fresken vom Berg Athos, J.F. Steinkopf, Stuttgart, 1962, p. 51.

13 Vezi Henri Gaidoz, op. cit., pp. 192–218; André Grabar, op. cit., p. 280; Zofi a Ameise-nowa, op. cit., pp. 43–45; Walter Loeschcke, „Sanctus Christophorus Canineus‘‘, în Edwin Redslob zum 70 Geburtstag. Eine Festgabe, Ber-lin, 1954; Gertrud Benker, op. cit.; Rosa Giorgi, Saints in art, engl. transl. Thomas Michael Hartmann, The J. Paul Getty Museum, Los Angeles, 2003, p. 10.

14 Frédérick Tristan, Primele imagini cre[tine. De la simbol la icoan` – secolele II–VI, trad. de Elena Buculei [i Ana Boro[, Meridi-ane, Bucure[ti, 2002, p. 100.

15 Legenda a fost consemnat` în au-gust 2003 (la Ducule[ti), în aprilie 2005 (la Giule[ti), în mai 2005 (la M`n`stirea C`ld`ru[ani), iunie 2005 (la R`[inari [i Hârse[ti), aprilie 2007 (Târgovi[te) în preajma bisericilor în care sfântul are cap de miel. În trei cazuri, performerii au fost femei, în vârst` de peste 60 de ani, care îngrijeau de biseric`. În celelalte împrejur`ri, legenda ne-a fost re-latat` de reprezenta]i ai clerului (doi preo]i de mir [i un c`lug`r). Tot un monah ne-a povestit-o, în august 2000, la M`n`stirea Co-zia (unde sfântul nu este reprezentat). Pentru prima dat` am ascultat-o îns` în 1999, poves-tit` de poetul Ion Mircea.

16 Maria Golescu, „Sfântul cu cap de câine‘‘, în Convorbiri literare, nr./ian.–feb. 1935, p. 34.

17 Idem, „Biserica din Bude[ti (B`beni-Olte], jud. Vâlcea)‘‘, în Arhivele Olteniei, anul XVIII, nr. 101–103, ian.–iun. 1939, p. 93.

18 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, trad., introd., note de Dumitru St`niloae, Paideia, Bucure[ti, 1996, ed. îngr. de Constan]a Costea, p. 150.

19 Dosoftei, op. cit., f. 438r.20 „R`spunsuri la chestionarele lui Nico-

lae Densu[ianu‘‘, apud Tony Brill, Tipologia legendei populare române[ti, Saeculum I.O., Bucure[ti, 2006, vol. II, p. 198.

21 Ibidem.22 Ibidem, p. 229.23 Episodul din via]a Sfi ntei Varvara nu

fi gureaz` în literatura hagiografi c` ofi cial`. Versiunea a fost culeas` în jude]ul Boto[ani, la începutul sec. XX, de Elena Niculi]` Voron-ca [i publicat` ulterior în vol. 2 din Studii în folclor. Apud Tony Brill, op. cit., p. 198. Nici în cazul Muceni]ei Paraschevì, textul hagiogra fi c nu vorbe[te despre mutilarea eroinei; legen da circul` îns` pe cale oral` în comunit`]ile din preajma M`n`stirii Sf. Paraschevi din Grecia. Îi mul]umesc lui Drago[ Bogdan pentru a mi-o fi semnalat imediat ce i-a fost relatat`, în vara anului 2006.

24 Philippe Walter, Mythologie chrétienne. Fêtes, rites et mythes du Moyen Âge, Imago, Par-is, 2003, p. 92.

25 Vezi Ilse E. Friesen, „Saints as helpers in dying: the hairy Holy Women Mary Mag-dalene, Mary of Egypt, and Wilgefortis in the iconography of the Late Middle Ages‘‘, în Edelgard E. Du Bruck, Barbara I. Gusick ed., Death and Dying in the Middle Ages, Peter Lang Publishing, New York, 1999, pp. 243–247. j

Sfântul Mucenic Hristofor - Crasna, Prahova 1834

ST

UD

IU


„Citind, îndrepta]i via]a voastr`‘‘{tefan al Ungrovlahiei, predoslovia

la Îndreptarea legii, 1652

Fruntariile dreptei credin]e

C` despre stabilirea frontierelor dreptei credin]e e vorba, o dovede[te înver[unarea cu care se discut` problema statutului botezului protestant [i insisten]a cu care se invoc` Prima scrisoare canonic` a Sfântului Vasile cel Mare c`tre Amfilohie (Epistola 188).

S` m` explic. A[a cum am v`zut, Mihnea al III-lea [i apropia]ii sì aleg s` accepte amintitul botez. Motivul? „Calvino-Luteranii cred în Sfânta Treime [i sunt boteza]i întru numele Sfintei Treimi [i n-au pref`cut taina câtu[ de pu]in‘‘. Trebuie deci ca botezul lor – similar celui al profanilor la vreme de nevoie – s` fie recunoscut, „mai ales c` marele Vasilie a primit botezul celor zi[i catari în Asia, într-un oarecare chip [i socoteal` [i cu oarecare indulgen]`‘‘. Ierarhii aduna]i la Constantinopol contest` îns` logica demonstra]iei. Calvinii, subliniaz` ei, nu cunosc preo]ia. În consecin]`, botezul lor nu e deloc asem`n`tor botezului f`cut la ananghie. În plus, paralela dintre catari [i protestan]ii de secol XVII e for]at`.

Diferen]ele semnificative de interpretare î[i g`sesc explica]ia prin recursul la textul original1. Pe urmele „celor vechi‘‘, Sfântul Vasile traseaz` acolo o linie foarte clar` de demarca]ie între adun`ri ilegale, schisme [i erezii. Primele includ „partidele formate de preo]i sau de episcopi nesupu[i, precum [i de mireni nedisciplina]i‘‘. Schismele sunt „forma]iile celor care s-au îndep`rtat pentru anumite motive de ordin administrativ, bisericesc sau din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva dac` ar fi existat o în]elegere reciproc`‘‘. Ereziile denumesc „grup`rile celor care s-au lep`dat [i s-au înstrìnat cu totul de credin]`‘‘. B`trânii, î[i urmeaz` capadocianul firul argument`rii, „au hot`rât s` resping` cu totul botezul ereticilor, în schimb s`-l recunoasc` pe al schismaticilor, ace[tia fiind oameni care se mai afl` înc` în Biseric`‘‘. Cât despre cei din adun`rile ilegale, conchide el, trebuie primi]i iar`[i în Biseric`, „dac` se îndrepteaz` printr-o pocìn]` apreciabil` [i printr-o întoarcere real`‘‘.

Iat`, a[adar, în ce const` deosebirea

fundamental`. Pentru voievodul valah, calvinii [i luteranii apar]in tagmei schismaticilor. Salvarea nu le este a priori refuzat`. Înstrìnarea lor nu e deplin`, pun]i continuând s` îi lege de credincio[ii autentici. Pentru teologii grupa]i în jurul patriarhului, dimpotriv`, urma[ii lui Luther [i ai lui Calvin nu mai au nici o speran]`. Complet deraia]i de pe calea cea dreapt`, ei sunt damna]i pe vecie.

E de la sine în]eles c` în viziunea lui Partenie [i a lui Meletie trasarea liniei de demarca]ie între adev`r [i minciun` constituie sarcina patriarhiei ecumenice. Greu câ[tigat, acest privilegiu merita ap`rat din r`sputeri. Ca de obicei, pasaje din Vechiul Testament se v`d transformate în arme. Lui Mihnea îi sunt amintite „cuvintele pe care Zaharia [i preo]ii care erau împreun` cu el le-au spus c`tre împ`ratul Ozia când s-a repezit s` t`mâieze: Nu ]i-e dat ]ie, Ozia, s` t`mâiezi lui Dumnezeu‘‘2. Ini]iativele voievodului sunt astfel relegate – dup` un model bine rodat în Occidentul latin, dar pu]in caracteristic lumii bizantine – în zona crepuscular` a transgresiunii legilor sfinte, a blasfemiei [i sacrilegiului.

Lec]ia primit` de voievod, simbolic, în chiar Duminica Ortodoxiei, e foarte dur`. „Nu e propriu împ`ra]ilor laici (…) nici s` lege [i nici s` dezlege p`catele oamenilor, ci acelora

c`rora li s-a dat acest lucru de c`tre mântuitorul nostru Iisus Hristos‘‘. Abaterile, se subîn]elege, vor fi aspru pedepsite.

Cu toate acestea, ighemonul se dovede[te insensibil la avertismente [i amenin]`ri. R`spunde polemic, punct cu punct, scrisorilor patriarhale. Citeaz` pe larg din Sfin]ii P`rin]i. Vorbe[te de datini [i de con[tiin]a sa împ`cat`. Comportamentul, s-o recunoa[tem, e neobi[nuit. E legitim, deci, s` ne întreb`m ce anume îl motiveaz`.

E uimitor cât sunt de împ`r]ite [i subiective opiniile în ceea ce-l prive[te pe Mihnea al III-lea. Miron Costin, înrudit cu Cantacuzinii persecuta]i de domn în a doua jum`tate a domniei, îl consider` „om f`r` de nice o fric` spre Dumnedzù, f`r` nice un teméiu, tiran direptu fantastic, adec` buiguitoriu în gânduri‘‘. Dositei al Ierusalimului, care nu-l avea nici el la inim`, îl acuz` c` „socotea s`-i înving` pe otomani, s` nimiceasc` el, nebunul, împ`r`]ia lor [i s` devin` împ`rat‘‘. Doar patriarhul Macarie ibn al-Za‛īm al Antiohiei îl socoate „om curat, virtuos, milostiv [i drept‘‘, [i asta fiindc` era unul dintre colaboratorii sì apropia]i.

Pe asemenea nisipuri mi[c`toare se construie[te anevoie. De unde vine Mihnea? Cum e posibil ca un individ crescut ani de zile în anturajul lui Koca Ken’an Pa[a s` se r`zvr`teasc`

împotriva Por]ii aproape imediat ce urc` pe tron? Cum pot fi reduse la un numitor comun fapte precum „promovarea unor planuri privitoare la unirea R`s`ritului cu Scaunul roman‘‘3 [i patronarea unui sinod ortodox, mersul constant la biseric` [i m`cel`rirea f`r` mil` a du[manilor? Desigur, nu e acum momentul pentru o analiz` detaliat` a evenimentelor petrecute în Valahia între 1658 [i 16604. Câteva preciz`ri se impun totu[i în leg`tur` cu sinodul de la Târgovi[te.

Prima vizeaz` adaptarea deciziilor luate la realit`]ile locului. {tim, din m`rturiile c`l`torilor strìni, din documentele interne p`strate [i din coresponden]a ierarhilor, cât de multe [i acute erau relele care m`cinau Biserica timpului. C`s`toria era, se pare, mai degrab` un contract natural decât o Tain`5. Divor]ul era acordat „pentru cel mai neînsemnat cuvânt‘‘ [i pe bani. De[i interzise de lege, a treia [i a patra unire erau endemice. Educa]ia [i implicarea preo]ilor în via]a comunit`]ilor lor l`sau [i ele de dorit; „barbaria lor e complet`‘‘, estimeaz` Matei al Mirelor. Cât despre moravurile monahale, e cunoscut` m`rturia episcopului misionar catolic Petru Bogdan (Pietro Deodato) Bakšić: „Egumenii sau stare]ii lor umbl` în tr`suri, îmbr`ca]i în m`tase, încât par tot atâ]ia boieri… În m`n`stiri, ]iganii

Ortodoxie [i politic` (II)Sinodul de la Târgovi[te (ianuarie 1659)

IS

TO

RI

E T

EO

LO

GI

C~

Biblioteca Universit`]ii din Leyda, 1610

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200836fac tot: ar`, sap`, muncesc [i p`zesc vitele [i tot ce trebuie f`cut fac, chiar [i ]ig`ncile umbl` prin m`n`stire [i muncesc, fac pâine, spal` vasele, m`tur`, mulg vacile [i fac tot ce trebuie f`cut într-o cas`‘‘ (∫ 1640)6.

Au existat îns` [i min]i lucide care au în]eles gravitatea problemelor. „În întreaga mea ]ar` e foame [i sete, nu îns` de pâine [i ap`, ci, dup` Prooroc, de hran` [i ad`pare sufleteasc`‘‘, spune la 1635, cu triste]e în suflet, voievodul Matei Basarab. În replic`, mitropoli]ii Teofil (1637–1648) [i {tefan (1648–1653; 1655–1668) declan[eaz` un vast program de redresare „cultural`, religioas` [i etic`‘‘ general`. Se ridic` biserici noi [i se repar` altele vechi. Se reorganizeaz` înv`]`mântul monastic. Se înfiin]eaz`, sub conducerea vechii noastre cuno[tin]e Pantelimon (Paisie) Ligaridis, o [coal` cu predare în greac` [i latin`. Se tip`resc c`r]i

destinate cultului, multe cu indica]iile tipiconale în limba poporului, pentru a putea fi în]elese mai bine de ofician]i. Se traduce pe române[te [i se public` monumentalul cod juridic cunoscut sub numele de Îndreptarea legii, „pentru ca s` se îndrepteze neamul ]`rii noastre‘‘7.

S-a crezut c` întreruperea, în 1652, a activit`]ii editoriale marcheaz` sfâr[itul ini]iativei. Câteva manuscrise din colec]iile Bibliotecii Academiei Române demonstreaz` contrariul. Superb ilustratul ms. rom. 1790 e, de pild`, rodul inten]iei ferme a sus-amintitului {tefan „de a alc`tui un Slujebnic arhieresc ad-hoc, care s` reuneasc` [i tradi]ia greac` [i pe cea

slav` al`turi de o practic` na]ional` pe care o va reforma‘‘8. Departe de a fi luat sfâr[it, ac]iunea de primenire spiritual` continu`.

Convocarea sinodului din ianuarie 1659 se înscrie perfect, cred, în acest program înnoitor. Ea e [i o expresie a asum`rii de c`tre Mitropolia din Târgovi[te a unui statut aparte – acela de „mam` a tuturor bisericilor‘‘9. Altfel spus, unele dintre prevederile conciliare ]in cont [i de situa]ia religioas` a românilor din Transilvania. Se prea poate, de exemplu, ca acceptarea validit`]ii botezului protestant s` se datoreze „fenomenului de rebotezare ce cunoscuse o oarecare amploare‘‘ în vremea lui Matei Basarab10. Se poate totu[i ca hot`rârea s` fi fost luat` cu gândul la recâ[tigarea pozi]iilor pierdute de ortodoc[i dincolo de mun]i – „pentru ca s` se atrag` unii ca ace[tia la ortodoxie [i s` nu-i resping` definitiv de la mila Bisericii‘‘. Argumente în favoarea acestei ipoteze nu lipsesc. Pe de o parte, sunt cunoscute încerc`rile lui Mihnea al III-lea de a ob]ine din partea Por]ii permisiunea s`-[i extind` autoritatea m`car asupra Ardealului, dac` nu [i a Moldovei11. Pe de alt` parte, climatul cultural efervescent [i cosmopolit de la curtea domneasc` încurajeaz` asemenea proiecte12; Ligaridis însu[i compune aici patru „înv`]`turi‘‘ adresate „calvino-luterani[tilor români din Transilvania‘‘13.

Ortodoxie [i politic`

Probabil la îndemnul [i cu ajutorul înv`]atului grec din Chios îi scrie voievodul lui Partenie al IV-lea. O face cu demnitate, nu neap`rat din oportunism, sete de legitimitate sau orgoliu nem`surat, ci ca o consecin]` fireasc` a caracterului puterii sale mo[tenite de la „str`mo[i‘‘14. O spune chiar el, de la bun început, [i o confirm` portretul votiv din biserica de la B`l`ne[ti-Râme[ti, în care e pictat al`turi de mitropolitul sù.

Neîndoios, mesagerii îns`rcina]i cu înmânarea epistolei din 21 ianuarie vor fi avut [i misiunea de a testa receptivitatea patriarhului la proiectele de r`scoal` otoman` ce se urzeau la nordul Dun`rii de Jos; în caz contrar, documentul ar fi r`mas unul de uz intern, a[a cum au r`mas actele prin care Miron Barnovschi reglementa via]a de ob[te a m`n`stirilor Dragomirna, Sucevi]a [i Hangul.

Numai c` la Constantinopol e înc` dureroas` amintirea execut`rii prin spânzurare, pe motiv de colaborare cu ]arul rus, a lui Partenie al III-lea. În plus, pe fondul ac]iunilor concertate menite s` neutralizeze efectele ac]iunilor marelui Chiril Lukaris, discursul Marii Biserici se radicalizase. Numai noi de]inem monopolul definirii ortodoxiei, repet` f`r` încetare teologi precum Meletie Syrigos sau Dositei al Ierusalimului. Factorul politic, c`ruia „patriarhul calvin‘‘ îi deschisese larg por]ile, nu are a se amesteca în afacerile noastre.

În pofida acestor m`suri energice, „rùl‘‘ a continuat s` se extind`. Mihnea e repede asasinat, în împrejur`ri la fel de crepusculare ca

via]a pe care o avusese. Paisie Ligaridis î[i salveaz` îns` – a câta oar`? – pielea. În prim`vara anului 1662 e deja la Moscova. Cu o erudi]ie [i o versatilitate de mult vestite, el sus]ine f`r` încetare ideea suveranului uns de Dumnezeu care are dreptul de a desemna atât patriarhul cât [i episcopii, dup` bunul sù plac. Patru ani mai târziu, îl întâlnim conducând lucr`rile sinodului întrunit la porunca lui Alexei Mihailovici pentru a-l depune pe Nikon. Imixtiunea puterii laice în things ecclesiastical devine implacabil`.

M` opresc aici, cu speran]a c` voi reu[i s` transform cândva prezentul studiu într-o carte. Ar fi p`cat, totu[i, s` pun punct înainte de a încerca s` r`spund la o ultim` întrebare. Cum a ajuns copia celor trei scrisori în biblioteca Universit`]ii din Leida?

De la Târgovi[te prin Istanbul la Leida

Simbol al luptei pentru independen]` a }`rilor de Jos olandeze, Universiteit Leiden e, la mijlocul secolului al XVII-lea, una dintre cele mai prestigioase institu]ii de înv`]`mânt superior de pe b`trânul continent. Nume mari trecuser` pe aici. Cu toate acestea, perla coroanei r`m`sese „catedra‘‘ de limbi orientale, dominat` de uria[a personalitate a lui Jacobus Golius/Jacob Gool (1596–1667).

Atrase de faima [i cuno[tin]ele marelui profesor, cohorte de studen]i se îndreptaser`, de-a lungul timpului, spre ora[ul în care v`zuse lumina zilei Rembrandt Harmensz van Rijn. Printre ei, un tân`r german din Leppe – Levinus Warner.

În 1645, Warner devine reprezentantul diplomatic al Republicii batave la Înalta Poart`. În urm`torii ani, cu eforturi însemnate, el adun` peste o mie de manuscrise. Majoritatea sunt arabe, persane, turce[ti [i ebraice, indiciu clar al intereselor [tiin]ifice ale posesorului.

Pe Warner îl intereseaz` îns` [i starea cre[tinilor din R`s`rit. Strânge date, cump`r` codice, pune s` i se copieze texte normative. Actualul BPG 60 C con]ine M`rturia ortodox` a lui Petru Movil` în traducerea greac` a lui Meletie Syrigos; BPG 65 A ad`poste[te cópii ale scrisorii adresate de Nikon al Moscovei patriarhului Paisie I-ul, ale comentariului liturgic compus de Syrigos ca r`spuns [i ale scrisorilor lui Mihnea c`tre Partenie al IV-lea; BPG 73 G e compus din replica lui Meletie, editat` în anexele studiului de fa]`.

Situa]ia i se pare cumplit`. „Vedem acum în Constantinopol, scrie el întristat, un loc unde nu sunt decât stârvuri care s` fie sfârtecate [i corbi care le sfârtec`‘‘. Chiar [i a[a, speran]a nu e definitiv pierdut`; dac` eforturile dau roade, turcii vor accepta adev`rul religiei cre[tine [i se vor converti.

La moartea lui Warner, survenit` în 1665, fabuloasa colec]ie adunat` în special cu acest scop intr` în posesia Universit`]ii din Leiden. Astfel, în decembrie 1668, cele trei acte discutate în studiul de fa]` ajung în frumosul ora[ de pe malul vechiului Rin.

Nu [tim unde sunt originalele.

Aparent, e un impediment; în realitate, prin mijlocirea copiilor în]elegem infinit mai bine climatul intelectual [i religios din Europa veacului al XVII-lea.

l1 Sf. Vasile cel Mare, Scrieri. Partea a treia.

Despre Sfântul Duh. Coresponden]` (Epistole). Trad., introducere, note [i indici de Preot Prof. Dr. C. Corni]escu [i Preot Prof. Dr. T. Bodogae, Bucure[ti 1988, pp. 374–376.

2 Interpretarea pasajului ridic` probleme.3 Cf. F. Pall, „Noi m`rturii inedite despre

c`l`toriile patriarhului Macarie al Antiohiei în }`rile Române‘‘, BOR 94 (1976), 3–4, pp. 343–348.

4 Vezi, deocamdat`, R.G. Pùn, „Si Deus nobiscum, quis contra nos? Mihnea III: note de teologie politic`‘‘, în Na]ional [i universal în istoria românilor. Studii oferite prof. dr. {er-ban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Bucure[ti 1998, pp. 69–99.

5 V. Barbu, „Pagini din istoria c`s`toriei în }`rile Române. C`s`toria ca sacrament (secolul al XVII-lea)‘‘, SMIM 23 (2005), pp. 101–115.

6 C`l`tori strìni despre ]`rile române V. Volum îngrijit de M. Holban [i P. Cernovo-deanu, Bucure[ti 1973, p. 205.

7 Vezi V. Cândea, „Umanismul lui Udri[te N`sturel [i agonia slavonismului cultural în }ara Româneasc`‘‘, în Idem, Ra]iunea domi-nant`. Contribu]ii la istoria umanismului româ-nesc, Cluj-Napoca 1979, pp. 33–77.

8 V. Barbu/G. Laz`r, „Coronatio. Tradi]ia liturgic` în ]`rile române‘‘, în Na]ional [i uni-versal în istoria românilor. Studii oferite prof. dr. {erban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Bucure[ti 1998, p. 50.

9 Cf. T. Teoteoi, „Mitropolia din Târgovi[te – «mama tuturor bisericilor» din }ara Româneasc`‘‘, în Idem, Bizantina et Daco-ro-mana. Studii de istorie [i civiliza]ie bizantin` [i româneasc` medieval`, Bucure[ti 2008, pp. 343–352.

10 A. Dumitran, Religie ortodox` – Religie reformat`. Ipostaze ale identit`]ii confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI–XVII, Cluj-Napoca 2004, p. 249.

11 Vezi A. Cior`nescu, „Documente privi-toare la domnia lui Mihail Radu (1658–1659), culese mai cu seam` din arhivele Vene]iei‘‘, BCIR 13 (1934), pp. 120–121 (nr. CLXXVI).

12 Excelente prezentare [i comentariu la {. Andreescu, „Mo[tenirea politic` a lui Mihai Viteazul la mijlocul veacului XVII‘‘, în Restitutio Daciae II. Rela]iile politice dintre }ara Româneasc`, Moldova [i Transilvania în r`stimpul 1601–1659, Bucure[ti 1989, pp. 225–282.

13 Vezi V. Papacostea, „Origini-le înv`]`mântului superior în }ara Româneasc`‘‘, Studii 14 (1961), 5, pp. 1139–1167.

14 Cf. R.G. Pùn, „Les fondements litur-giques du «constitutionalisme» roumain entre la seconde et la troisième Rome (XVIe-XVIIIe siècles). Premiers résultats‘‘, RRH 37 (1998), 3–4, pp. 173–196 ´p. 193¨. j

Not`: Doresc s` le mul]umesc respon-sabililor sec]iunii grece[ti a prestigiosului Institut de Recherches et d’Histoire des Textes (Paris); ei au ob]inut microfilmul manuscrisului BPG 73 G, f`când astfel posibil` prezenta cercetare. Mul]umiri i se cuvin [i drei Lydia Cotovanu, pentru spri-jinul acordat în descifrarea scriiturii. Dnei Emanuela Mihu] (ISSEE Bucure[ti) îi sunt cu prec`dere recunosc`tor; f`r` ajutorul sù constant [i extrem de consistent, studiul de fa]` nu ar fi fost posibil.(Ovidiu Olar)

BAR ms. rom. 1790, f. 68r – Liturghia Sf. Vasile cel Mare:„(…) be]i dintru acesta to]i, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi [i pentru mul]i se vars`, spre iertarea p`catelor‘‘.

IS

TO

RI

E T

EO

LO

GI

C~


REGIMURILE totalitare au fost asociate în percep]ia colectiv` cu ideea de no-utate absolut`. Nouta-tea radical`, ineditul, a

fost afirmat` chiar de ele însele, în condi]iile în care atât nazismul cât [i comunismul se doreau a fi concluziile ultime ale aventurii umanit`]ii. Ima-ginea r`spândit` era aceea a for]elor proaspete ale istoriei care veneau s` m`ture vestigiile unei ordini corupte [i decadente, incapabil` s` descifreze semnifica]ia timpurilor [i necesitatea ie[irii sale din scen`. Milenarisme se-culare, ele ofereau promisiunea unui Regat al Cerului tangibil [i realizabil, condi]ia prealabil` fiind distrugerea purificatoare. Noul este promisiunea is-pititoare pe care aceste regimuri o ofer` unor societ`]i dezabuzate, sec`tuite de m`celul industrial al Marelui R`zboi [i resentimentare la adresa modelului pluralist-democratic care f`cuse posibil acest carnagiu. Ceea ce diferen]iaz` ambi]ia de înnoire a acestor regimuri de cea a modelelor de organizare a vie]ii politice [i sociale existente pân` atunci este gradul de intensitate. Idea-lul îmbun`t`]irii modelului de societa-te existent într-un orizont anticipabil este respins cu dispre] ca surogat al solu]iei autentice. Asupra proiectului de dezvoltare subîntins de reperele tari reprezentate de pluralism, democra]ie reprezentativ` [i libert`]i individuale planeaz` acum irecuzabil verdictul de ipocrizie. El devine în discursul apos-tolilor noilor religii politice un paliativ ieftin, praful aruncat în ochii maselor pentru a le ]ine în dependen]` de un model dep`[it. E u[or de în]eles astfel for]a colosal` de seduc]ie exercitat` de evanghelia politic` a totalitarismului. Reformismul regimurilor politice cla-sice ale modernit`]ii ap`rea ridicol [i banal în compara]ie cu promisiunile atotcuprinz`toare a ceea ce p`rea s` fie stadiul suprem al unei comunit`]i umane. Transformismul înlocuia refor-mismul; modera]ia devenit` dispre]uit` [i sinonim` cu compromisul l`sa locul ambi]iilor nelimitate. Obiectul înno-irii nu se mai limita doar la cadrul politic-institu]ional [i la mecanisme-le economiei, ci n`zuia s` cuprind` absolut totul: sfera privat`, mediul înconjur`tor [i mai ales natura uman`. Omul nou cur`]at de impurit`]ile tre-cutului, cu o nou` moral` [i un mod radical diferit de raportare la sine [i la ceilal]i reprezint` obsesia primordial` a patologiei totalitare, fie c` vorbim de supraomul pur rasial nazist, fie de specia uman` înnobilat` prin revela]ia ideologic` a comunismului.

În mod ironic, chiar [i cei care au încercat s` descrie fenomenul deopotriv` fascina]i [i îngrozi]i de manifest`rile sale au accentuat faptul

c` totalitarismul secolului XX nu are nici un precedent în istoria omenirii, reprezentând o noutate absolut`. Evident, în acest caz noul nu mai este asociat cu ideea de mântuire [i cu discursul mesianic-exaltat, ci dimpotriv`. Privirea îndreptat` asupra subiectului se îmbina într-un amestec de uimire [i oroare. Cercet`torul fenomenului se lovea aici de dou` probleme aproape insurmontabile: lipsa oric`rui termen de compara]ie [i incapacitatea oric`rui instrument centrat în jurul cauzalit`]ii de tip istorico-sociologic de a capta sensurile profunde [i ra]iunile ultime ale fenomenului. Pentru a în]elege condi]iile apari]iei acestui nenorociri, veritabil echivalent contemporan al mor]ii negre a secolului al XIV-lea, savantul se vedea nevoit s` introduc` în ecua]ie un element neverosimil pentru modernitatea secular`: problema r`ului. {i totu[i, pentru o explica]ie coerent` [i solid`, ea devine ingredientul esen]ial1.

Infuzia noului

Regimurile comuniste deformeaz` realitatea revr`jind-o. Acest deziderat e realizat prin recursul la un impresionant registru simbolic ce redefine[te lucrurile, în]elesurile [i conceptele, inserându-le elixirul magic al ideologiei. Efectul este tulbur`tor: contaminate de suflarea epidemiei spiritului [i sub toiagul de fier al terorii, oameni, evenimente, structuri institu]ionale desfigurate se încoloneaz` docil pentru a participa la simfonia falsit`]ii în care fiecare î[i [tie cu precizie [i î[i accept` locul. Este un exemplu fascinant, de aparent` coeren]` [i func]ionalitate ale unui sistem construit împotriva naturii. Totalitarismul comunist este din acest punct de vedere o premier` în istorie, un mecanism ira]ional dar func]ional, producând un efect hipnotic [i o loialitate vecin` cu orbirea. S-a vorbit de multe ori despre comunism ca despre o împ`r`]ie a minciunii. Este doar par]ial adev`rat, sau este adev`rat din punctul de vedere al neini]iatului. Dualismul ontologic leninist [terge diferen]a dintre minciun` [i adev`r înlocuind-o cu o competi]ie între adev`rurile paradigmatice. Adev`rul proletariatului î[i disput` con[tiin]ele în competi]ie cu adev`rul burgheziei pe nisipurile mi[c`toare generate de automi[carea dialectic` a materiei, în drumul ei spre stadiul final2. El este lipsit de coordonate fixe [i principii imuabile, prezentând o dimensiune dinamic` [i un con]inut marcat de un grad înalt de volatilitate: chipul s`u se schimb` în func]ie de evolu]ia materiei [i a istoriei. Ceea ce ieri era

valabil, ast`zi deja poate fi aruncat la lada de gunoi a istoriei, c`ci peisajul s-a schimbat. Comunistul nu este imoral, iar în con[tiin]a sa nu se produce nici o sfâ[iere, nu are loc nici o lupt`, el r`mâne coerent cu sine însu[i. Morala se supune [i ea legii supreme a automi[c`rii, ea nu este stabilit` o dat` pentru totdeauna în principiile ei, ci manifest` acela[i dinamism încorporat în constitu]ia ei ontologic`.

No]iunile de adev`r [i nou sufer` astfel o continu` [i permanent` redefinire. Adev`rul proletar se transform` permanent în adev`rul lumii burgheze, iar noul devine în permanen]` vechi. Partidul trebuie s` vegheze atent asupra acestui proces inevitabil [i s` sesizeze momentul în care principiul ostil al lumii vechi paraziteaz` formele realit`]ii noi. Este necesar un proces continuu de decantare, prin care chipurile adev`rului [i ale noului ideologic sunt cur`]ite de impurit`]i. În plan politic, aceasta se traduce prin epur`ri, represiune [i excluderi. Lev Tro]ki cu a sa teorie a „revolu]iei permanente‘‘ ilustreaz` perfect aceast` concep]ie. Chiar dac` ea a fost repudiat` doctrinar uneori, r`mîne o realitate definitorie a totalitarismului.

Anii ’50 se caracterizeaz` printr-o insisten]` obsesiv` a imaginilor

legate de construc]ia lumii noi în care antiteza fa]` de trecutul detestat este procedeul literar favorit. Dac` înainte aici aveam doar cocioabe d`r`p`nate, acum se înal]` mândre noile blocuri; zeci de reportaje arat` cum, odat` creativitatea maselor desc`tu[at`, muncitorii vin cu o mul]ime de ini]iative [i descoper` aproape zilnic „noi metode în munc`‘‘, reducând în mod impresionant risipa [i debandada specifice vechiului regim. Sub lumina hr`nitoare a justei ideologii, omul simplu devine brusc interesat de manifest`ri culturale: merge la teatru, la concerte, cite[te c`r]i. Contrastul cu ignoran]a [i mizeria proletariatului în capitalism, men]inut deliberat în întuneric, este evident`. Noul infiltreaz` toate formele vie]ii sociale [i individuale; prezen]a sa este zdrobitoare [i sufocant`, silind privitorul s` ia aminte la for]a transformist` a noului regim. Transformismul novator este nedesp`r]it în construc]ia simbolic` a imaginii noului regim de simbolul luminii; vremurile noi ale comunismului sunt totodat` [i luminoase. Lumina spulber` întunericul la fel cum for]ele noului m`tur` de pe scena istoriei clasele sociale [i institu]iile dep`[ite. Cele dou` teme simbolice, a nout`]ii [i a luminii, sunt legate împreun` într-o

Mimetismul totalitar

FI

LO

ZO

FI

E P

OL

IT

IC

Å

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 200838unitate indisolubil`3.

Principiul noului infuzeaz` cu for]a sa regeneratoare atât via]a material`, cât [i pe cea spiritual`. În plan material, accentul cade pe reorganizarea vie]ii economice [i rezultatele din economie. Presa oficial` relateaz` înfiin]area de noi fabrici, noi uzine, modernizarea [i extinderea facilit`]ilor industriale existente. Cifrele produc]iei date publicit`]ii arunc` în mod constant în aer statisticile [i normele planificate. Cunoa[terea ideologic` tradus` în planuri cincinale schimb` radical tot ceea ce se [tia despre produc]ia [i activitatea economic`. Sunt deschise orizonturi neb`nuite, imposibil m`car de imaginat de c`tre cei prin[i în lan]urile ignoran]ei ideologiei burgheze. Lan]ul cauzal este irepro[abil: situarea în adev`rul ideologic determin` progresul tehnic; progresul tehnic cauzeaz` o explozie a dezvolt`rii economice; ambele fac posibile proiecte alt`dat` de negândit, cum ar fi transformarea Siberiei în Câmpia Nilului.

Pe plan spiritual, principiul noului schimb` chipul culturii, al artelor, amplific` la dimensiuni f`r` precedent rolul acestora în via]a individului [i a societ`]ii. Dar cea mai important` miz` este omul [i transformarea naturii umane. Realismul socialist reprezint` astfel sinteza a tot ceea ce fusese bun în curentele artistice precedente [i totodat` dep`[irea lor. Este ideologia în proiec]ia sa cultural`. Literatura, în special, este chemat` s` redea aceste schimb`ri în realitatea material` [i spiritual`. În discursul din 1934 la primul congres al scriitorilor sovietici, Andrei Alexandrovici Jdanov îi invita pe ace[tia „s` reflecte realitatea în dezvoltarea ei revolu]ionar`‘‘, „dintr-un punct de vedere comunist‘‘, opus celui „scolastic, mort‘‘. Realitatea trebuia surprins` în mi[carea ei dialectic`, transformatoare. Scriitorul era dator s` surprind` prezen]a germinal` a formelor noului în realitatea prezent`, forme aflate într-o dezvoltare exponen]ial` [i care vor ajunge negre[it s-o ocupe exclusiv într-o bun` zi. Realitatea nu trebuia descris` telle quelle, o astfel de abordare demonstra neputin]a desprinderii scriitorului de lumea veche [i decadent`. Ea trebuia „promovat` în aspectele ei revolu]ionare‘‘4. „Dezvoltarea revolu]ionar`‘‘ reprezenta astfel efectul mi[c`rii materiei surprins` de instrumentul adecvat al cunoa[terii, ideologia marxist-leninist`. Ignorarea ei reprezint` un p`cat capital. Are prea pu]in` importan]` dac` scriitorul o face cu rea-voin]` sau este sincer în neputin]a sa de a percepe sensul înnoitor al evenimentelor, dac` este prizonierul „obiectivismului burghez‘‘. În ambele cazuri, el este un focar de infec]ie în care s-a cuib`rit ethosul lumii vechi [i decadente. Incapacitatea de a sesiza noul este dovada situ`rii în afara adev`rului, plasarea în principiul ostil.

Comunismul înseamn` astfel timpuri noi prin excelen]`. El se identific` cu îns`[i ideea de noutate. O noutate regeneratoare, vivifiant`, care stimuleaz` for]ele revolu]ionare s` se impun` în toate aspectele vie]ii.

În economie, în cultur`, în rela]iile inter-umane, dar mai ales în îns`[i natura uman` [i în spirit se manifest` aceast` adev`rat` metanoia lipsit` de transcenden]`, desc`tu[area ultim`. Aceasta este imaginea dorit`, ceea ce spune Partidul despre sine, aruncând în lupt` toate mijloacele simbolice [i discursive ale unui imens aparat de propagand`. Care este îns` realitatea în spatele acestei impresionante puneri în scen`? Tabloul triumfalist afirm` drept elemente definitorii ale regimului noul [i lumina, atributele transformismului dezl`n]uit. Difer` comunismul real de aceast` imagine? {i dac` da, în ce fel? Pot fi proiectul comunist [i realitatea sa efectiv` definite în câ]iva termeni-cheie?

De la transformism la mimetism

Primul aspect care frapeaz` este faptul c` regimurile comuniste sunt dominate de o obsesie a compara]iei cu lumea capitalismului pretins decadent. Cineva s-ar putea întreba cu îndrept`]it` mirare de ce aceast` perseveren]` în a demonstra ceva ce trebuia s` fie de domeniul eviden]ei: superioritatea modelului societal comunist fa]` de un sistem politic pe care propaganda oficial` nu contenea s`-l prezinte drept decadent [i condamnat de istorie. Societatea viitorului exhiba un resentiment suspect de complexe de inferioritate fa]` de predecesoarea sa în evolu]ia istoric`.

Proiectul economic comunist este partea cea mai vizibil` a acestei ambi]ii de a dep`[i realiz`rile capitalismului. În fapt, este vorba de acela[i proiect al moderniz`rii preluat de la vechile elite burghez-liberale, dar pe care comuni[tii se consider` a fi mult mai îndrept`]i]i în a-l duce la bun sfâr[it, datorit` instrumentelor superioare de]inute. Economia statelor socialiste nu aduce absolut nimic nou în termeni conceptuali, dac` prin „nou‘‘ în]elegem originalitate eficient` [i adecvat` realit`]ii. În desf`[urarea ei, aceasta tr`deaz` ancorarea în stadiul ideologic-lozincard enun]at de Lenin: acela de putere a sovietelor plus electricitate, mostr` elocvent` a lipsei de imagina]ie [i a gândirii lipsite de suple]e, definitorie universului ideologic. Activitatea economic`, ca de altfel toate aspectele vie]ii individuale [i sociale, este condus` de ra]iunea ideologic`. O ideologie care-[i tr`deaz` apartenen]a la climatul intelectual al secolului al XIX-lea [i în a c`rei economie a mântuirii industrializarea [i progresul tehnic jucau un rol crucial. Imagina]ia ideologic` se arat` îns` incapabil` s` dep`[easc` idealul industrial al acestuia. Cimentul, o]elul [i c`rbunele devin reperele eterne [i totodat` limita viziunii economice comuniste5. Ele fac obiectul unui adev`rat cult [i genereaz` o frenezie productivist-cantitativist`: mai mult o]el, mai mult c`rbune, mai mult, mereu mai mult. Produc]ia [i dep`[irea planului devin un scop în sine, rupte de leg`turile cu pia]a [i cerin]ele ei. Regimul dezvolt` o fixa]ie pentru o industrie grea definit` de o veritabil` mistic` monumentalist`. Proiectele faraonice nu au adesea nici

o leg`tur` cu realitatea, dar nici nu este nevoie; ele trebuie s` se racordeze la himera ideologic` [i nu la lumea real`. Nici un sacrificiu nu este prea mare pentru a construi aceast` re]ea de mamu]i industriali, nefunc]ional` [i ineficient`. Munca în regimurile comuniste dobânde[te o func]ie de integrare [i mobilizare social`. Pentru a servi ra]iunii intrinseci ideologice, ea trebuie s`-[i dep`[easc` propriul scop [i s` devin` un instrument de control [i depersonalizare. Ea nu trebuie asociat` niciodat` cu ideea de confort; munca va presupune în mod obligatoriu efort fizic epuizant, având drept orizont incomutabil imaginea muncitorului cu mâini b`t`torite [i chipul acoperit de funingine. Comunismul real demonstreaz` astfel un autentic nanism intelectual în ceea ce prive[te viziunea economic`. Aceasta r`mâne încremenit` în veacul anterior, tributar` analizei p`rintelui fondator, Karl Marx. Lenin nu aduce nimic nou, decât un plus de violen]`. Ideologia blocheaz` imagina]ia în tabloul suprarealist al revolu]iei industriale în etapa sa brutal` [i primitiv`. Ca ideal tehnologic, nu reu[e[te s` treac` de venerarea instala]iilor industriale gigantice [i greoaie. Raportul omului cu munca r`mâne cel descris de Marx: munca fizic`, dezumanizant`, în hale industriale imense. Sensul autentic al progresului economic [i tehnologic îi scap` [i de aceea discipline ca genetica [i informatica sunt ignorate atunci când nu sunt înfierate ca „[tiin]e burgheze‘‘. Conceptual, economia comunist` este prizoniera contextului [i cadrului temporal al na[terii ideologiei. Orice prezint` riscul unei schimb`ri autentice este privit cu suspiciune, cu teama primitivului de necunoscut. Noutatea mult-trâmbi]at` se relev` a fi de fapt un blocaj total: blocaj în cultul industriei grele, specific` secolului XIX. Comunismul imit` în domeniul economic un proiect dep`[it [i reu[e[te s` realizeze o copie palid` chiar [i a acestuia. P`streaz` condi]ia mizer` a proletariatului din perioada capitalismului s`lbatic [i o amplific`. Ce este cu adev`rat nou: obsesia controlului, despropriet`rirea ca instrument al acestuia, peisajul dezolant al noilor ora[e industriale [i al blocurilor cenu[ii, înghesuite, din care orice urm` de confort [i trai demn a fost alungat`. Magnitogorsk-ul, ora[ul-simbol al noii civiliza]ii sovietice, pare desprins dintr-un co[mar science-fiction6. Noul mântuitor al comunismului este de fapt un inedit al anormalului.

Contrastul dintre voca]ia inovatoare [i mimetismul ca realitate sumbr` sunt vizibile [i în domeniul institu]ional. Teoretic, cadrul institu]ional sovietic urma s` sporeasc` gradul de libertate [i afirmare a individului, afirmare care îns` putea avea loc doar în cadrul comunit`]ii dirijate de Partid. Sovietele sunt prezentate drept expresia ultim` a afirm`rii voin]ei populare. Constitu]ia stalinist` din 1936 se pretinde cea mai democratic` din lume. Puterea sovietic` ]ese o plas` dens` de institu]ii [i structuri birocratice cu scopul declarat al

FI

LO

ZO

FI

E P

OL

IT

IC

Å

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 39construirii cadrului afirm`rii [i eliber`rii ultime a omului. Este mediul care trebuia s` genereze omul nou. Democra]ia sovietic` are ambi]ia de a reprezenta \n raport cu democra]ia burghez` echivalentul unui avion cu reac]ie fa]` de un zepelin: între cele dou` singurul punct comun este faptul c` sunt aparate de zbor. Lucrurile stau îns` exact pe dos.

Lag`rul estic se plaseaz` în siajul ini]iativelor lumii occidentale. El r`spunde la acestea, dar se arat` incapabil de a produce demersuri constructive. Tratatul de la Var[ovia este o replic` la NATO. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) este replica socialist` a Comunit`]ii Economice Europene. Noua cart` a organiza]iei emis` în 1959 e copiat` evident dup` Tratatul de la Roma din 1957; lumea putred` a capitalismului d`dea tonul în mod paradoxal în ceea ce prive[te ini]iativele constructive, în vreme ce orânduirea cea nou` se vede silit` s` le imite, în condi]iile în care ea îns`[i se dovede[te incapabil` de inova]ie autentic`. Cominformul creat în 1947 are ambi]ia de a reprezenta o comunitate politic` autentic`, structurat` în jurul unei solidarit`]i ideologice. El este de asemenea un r`spuns la eforturile incipiente din vestul Europei de identificare a reperelor unei identit`]i europene comune. Blocul sovietic reu[e[te s` dea tonul doar în ceea ce prive[te crizele interna]ionale: cele dou` crize ale Berlinului, r`zboiul din Coreea, criza rachetelor din Cuba, care au adus omenirea în pragul unei catastrofe.

Sistemul politic socialist nu aduce nici o inova]ie institu]ional`. A[a-zisele noile crea]ii, sovietele sau sfaturile populare, sunt de la început ni[te organiza]ii-fantom` pe care nu le ia nimeni în serios. La fel [i în ceea ce prive[te economia, comuni[tii preiau un proiect al vechilor elite, clamând c` sunt cei mai îndrept`]i]i în a-l duce la bun sfâr[it. Contribu]ia lor este îns` inexistent`. Regimurile comuniste au [i ele, ca [i democra]iile occidentale, un guvern, un parlament (Soviet Suprem sau Mare Adunare Na]ional`), ]in în mod regulat alegeri. Noutatea cea mare este c` sunt irelevante. Puterea este de]inut` exclusiv de c`tre un nucleu restrâns al aparatului de Partid; uneori doar de c`tre o persoan` care controleaz` strict imensul mecanism poli]ienesc utilizându-l inclusiv contra Partidului. Constitu]ia ar putea con]ine o singur` fraz`: „Puterea este a Partidului reprezentat de unul sau mai mul]i potenta]i care o exercit` dup` bunul plac‘‘. Restul de prevederi, proceduri electorale, mun]ii de maculatur` care trateaz` gestionarea puterii în democra]ia socialist` sunt perfect inutile. Puterea sovietic` se angajeaz` într-un imens efort mimetic de simulare a democra]iei. Este fascinant de observat consumul enorm de energie, de timp [i resurse pe care îl implic` mimarea normalit`]ii. {i totu[i, regimul se vede obligat la aceasta. Incapabil s` creeze un alt fel de democra]ie, a[a cum promisese, el se vede constrâns s` copieze institu]iile du[manului declarat muribund. Golite de con]inutul lor autentic, ele sunt impregnate de ra]iunea ideologic`,

care le mutileaz` [i le transform` în balast. Angrenajul institu]ional al lumii noi este de fapt o copie jalnic` [i desfigurat` a mult-hulitei democra]ii burgheze.

Cultura socialist` este de asemenea un mit inexistent. Realismul socialist devenit metod` obligatorie de crea]ie în anii ’50 se arat` incapabil s` dea na[tere unei culturi veritabile. Prezentat drept infinit superior tuturor curentelor artei burgheze, el nu reu[e[te decât s` castreze crea]ia cultural` sau s-o mutileze, aruncând-o în ridicol. Operele autentice de cultur` din statele socialiste exist` în m`sura în care reu[esc s` eludeze canoanele ideologice. Ele apar nu datorit`, ci în pofida sistemului. Crea]iile literar-artistice care respect` criteriile dogmatismului proletcultist se v`d reduse la materiale de propagand` [i agita]ie. Nivelarea se face întotdeauna în jos. Un Mihail Sadoveanu sau Tudor Arghezi nu reu[esc s` adauge nici un pic de prestan]` sau adâncime culturii proletare prin participarea liber consim]it` la mascarada acesteia. G. C`linescu devine în unele texte un obscur agitator al ma[inii de propagand`; dar aparatcik-ul al`turi de care lucreaz` cot la cot la edificarea imaginii glorioase a regimului nu reu[e[te s` se contamineze nici m`car vag de adev`ratul G. C`linescu. Influen]a este unidirec]ional`: ethosul ideologic corupe [i perverte[te f`r` a fi afectat de contactul cu axiologii [i realit`]i diferite. Sistemul e[ueaz` în a capta ceva din valorile autentice [i în a favoriza o atmosfer` de emula]ie creatoare veridic`. El poate doar s` corup`, s` caricaturizeze, s` desfigureze.

Via]a în comunism este astfel o imens` simulare a autenticului [i o imita]ie a realului. Omul sovietic trìe[te în fiecare zi un simulacru de existen]`, un simulacru de via]` real`, un simulacru de fericire. Mimetismul este tr`s`tura definitorie a existen]ei în totalitarism. De la prim-secretar pân` la ultimul muncitor, toat` lumea mimeaz` comportamentul normal în plin` anormalitate. Ideologia impune trìrea în minciun` [i anormal concomitent cu simularea normalit`]ii. Oamenii merg la slujb`, î[i întemeiaz` familii [i-[i v`d de treab` ca [i cum totul ar decurge perfect. Ca [i cum ridicarea oamenilor în miez de noapte ar reprezenta culmea firescului. Ca [i cum ]`ranii declara]i chiaburi [i aresta]i pentru c` au o vac` sau un cazan de ]uic` reprezint` într-adev`r cei mai periculo[i infractori. Ca [i cum teama [i umilin]a inhalate odat` cu aerul ar reprezenta ingredientele obligatorii ale vie]ii sociale. Este o existen]` „ca [i cum‘‘ de semn contrar celei eroice asumate de disident care alege s` spun` adev`rul [i s` se comporte ca [i cum acesta ar domni, iar regimul n-ar fi decât o perturbare minor` a ordinii firescului. Minciuna [i mimarea voioas` a normalului reprezint` tr`s`turile definitorii ale regimului: „Pentru c` este prizonierul propriilor minciuni, el trebuie s` falsifice totul. Falsific` trecutul, falsific` viitorul. Falsific` statistici. Pretinde c` n-ar avea un aparat poli]ienesc omnipotent [i neprincipial. Pretinde c` ar respecta

drepturile omului. Pretinde c` nu se teme de nimic. Pretinde c` nu pretinde nimic‘‘7. Cet`]eanul se adapteaz` rapid la noile condi]ii. R`spunde la pref`c`toria ontologic` a regimului cu propria sa pref`c`torie: „E imposibil s`-l ia cineva pe sovietic prin surprindere, chiar dac` îl apuc` un ins sigur de sine, cu fa]a congestionat`, îi suce[te mâna [i îl trage… se [tie prea bine unde. Sovieticul nostru va simula cu toat` fiin]a lui docilitatea complet` [i o anumit` uimire supralicitat`, atitudine pe care to]i suntem gata s-o adopt`m, împreun` cu un bâlbâit de genul: „Dar ce se întâmpl`? Eram doar în trecere pe-aici… f`ceam cump`r`turi… uite saco[a cu provizii… pute]i verifica…‘‘8 În etapa post-totalitar`, apatia generalizat` este la ordinea zilei. Nimeni nu mai crede în viitorul luminos, dar toat` lumea mimeaz` aceast` credin]`. Foarte pu]ini reu[esc s` rup` vraja [i s` spun` c` regele e gol. Sub atitudinea obligatorie de entuziasm tov`r`[esc, omul nou sovietic dezvolt` o indolen]` visceral` [i agresiv` fa]` de orice solicitare de mobilizare.

În România ceau[ist` circula prin fabrici o expresie: „Noi ne facem c` muncim, ei se fac c` ne pl`tesc‘‘. Este emblematic` pentru starea de fapt. Ea se va perpetua în post-comunism sub forma unei incapacit`]i cronice pentru ini]iativa civic`.

Comunismul, metodologia [tiin]ific` a construc]iei viitorului perfect dispare f`r` a l`sa nimic în urm`. François Furet remarca faptul c` imperiul sovietic prezint` o particularitate rar`: acela de a fi fost o superputere f`r` a fi încarnat o civiliza]ie. Fran]a napoleonian` las` în urma sa o bogat` zestre de idei, concep]ii [i institu]ii care îi inspir` chiar [i pe inamicii ei. Ea indic` modelul statului viitor. Rusia sovietic`, în schimb, nu las` nimic, în ciuda faptului c` a avut toate atributele puterii militare, iar mirajul ideologic a creat o devo]iune de tip religios: „Cu toate astea, destr`marea sa rapid` nu las` nimic în picioare: nici principii, nici coduri, nici

institu]ii, nici m`car o istorie‘‘9.Dup` dispari]ie, regimurile

comuniste fac loc ideilor declarate perimate: economie de pia]`, proprietate privat`, pluralism politic, parlamentarism. Nu contribuie îns` cu nimic la era post-comunist`. Odat` iluzia destr`mat`, comunismul î[i dezv`luie sensul real, sau mai exact non-sensul: vidul total, vidul de idei, de originalitate, vidul de existen]`. De-a lungul istoriei sale a stat sub semnul neputin]ei organice de a se manifesta creator. A conserva [i a imita deformat a reprezentat maximul posibilit`]ilor sale. Religia noului cu voca]ie mesianic` se dezintegreaz`, l`sându-[i societ`]ile abuzate într-o stare de apraxie total`.

l1 Dup` cum, de altfel, a punctat foarte

bine Tony Judt în num`rul 3 (42) din mar-tie 2008 al revistei Idei în Dialog: Tony Judt – „Problema rùlui în Europa postbelic`‘‘, pp. 32–34.

2 Alain Besançon – Originile intelectuale ale leninismului, Humanitas, 1993, p. 231.

3 Referitor la importan]a simbolului lumi-

nii în construc]ia imaginii regimului comu-nist, vezi Adrian Cioroianu – „Lumina vine de la R`s`rit. Noua imagine a Uniunii Sovietice în România postbelic`, 1944–1947‘‘, în Lucian Boia (ed) – Miturile comunismului românesc, Ed-itura Universit`]ii Bucure[ti, 1995, p. 73.

4 Marin Ni]escu – Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Humanitas, 1995, pp. 137–138.

5 Lucian Boia – Mitologia [tiin]ifi c` a comu-nismului, Humanitas, 1999, pp. 114–115.

6 Michael Burleigh – Sacred Causes. The clash of religion and politics, from The Great War to the War on Terror, HarperCollins Publishers, NY, 2007, pp. 87–88.

7 Václav Havel – The Power of the Powerless, Armonk, NY: M.E. Sharpe, 1990, pp. 30–31 apud. Vladimir Tism`neanu – Reinventarea politicului. Europa R`s`ritean` de la Stalin la Havel, Polirom, 1999, p. 132.

8 Vladimir Bukovski – Aceast` sfâ[ietoare durere a libert`]ii, Humanitas, 2006, pp. 67–68.

9 François Furet – Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunist` în secolul XX, Humani-tas, 1996, p. 8. j

FI

LO

ZO

FI

E P

OL

IT

IC

Å


COMUNISMUL a ie[it dintr-o utopie generoas` ap`rut` la finele secolului al XVIII-lea [i prima jum`tate a secolului urm`tor. Întemeietorii lui

(Claude de Saint-Simon, Robert Owen, Charles Fourier [i Pierre Proudhon) l-au considerat o alternativ` la capitalismul s`lbatic [i un panaceu de vindecare a rele-lor sociale. Solu]ia era organizarea social` cu caracter asociativ în care prevalente ar fi trebuit s` fie nu averea, socotit` un furt, ci munca în]eleas` în ipostaza ei fizic` [i intelectual`.

Dar chiar la începuturile unei atare teorii, cu experimente e[uate, unul chiar în România, comunismul ca model de organizare social ̀p`rea compromis. Scoa-terea lui din sfera utopismului a venit din partea lui Marx [i Engels. La mijlocul seco-lului al XIX-lea, în 1848, ace[tia publicau Manifestul Partidului Comunist, prezentând o atare teorie ca „o stafie care umbl ̀prin Europa‘‘. Ei î[i propuneau ca acea stafie s ̀fie încarnat`, c`ci pentru fùrirea unei societ`]i drepte nu se puteau baza numai pe generozitate [i bune inten]ii. Întruchi-parea comunismului trebuia deci s ̀aib ̀o determinare social-politic`. Capitalismul, cu toate racilele lui, polarizase antagonic societatea, în boga]i [i s`raci. Se crease astfel for]a material` obiectiv`, proleta-riatul, ce era chemat s ̀ devin ̀ groparul burgheziei, s` se instaleze deci la cârma statului sub forma unei dictaturi în nu-mele maselor muncitoare. Dar nu oricum, ci prin infuzarea în rândurile lui a unei con[tiin]e social-politice antinomice nu numai în raport cu liberalismul burghez, ci [i cu social-democratismul care, prin legalism, încerca s ̀ concilieze interesele muncitorimii cu cele ale burgheziei. Teoria aceasta marxist ̀a fost preluat` [i transpus ̀ în realitate, dezvoltând-o pân` la limitele extreme ale luptei de clas`, de Lenin, Stalin, Mao Tze-dun, Kim Ir Sen, Ceau[escu etc. S-a ajuns astfel la partidul unic care instituia un monopol asupra statului [i societ`]ii, instaurându-se o dic-tatur ̀totalitar` atotcuprinz`toare.

Volumul Raport final (Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2007, 880 pp.) este un studiu de

caz asupra modului în care o utopie, spre a se realiza, a recurs la cele mai sistematice instrumente de teroare, în numele scopu-lui suprem al fericirii umane. Cercetarea este util` [i pentru faptul c` ea nu trebuie s` r`mân` un apanaj al istoricului. C`ci comunismul a fost [i un regim social-politic cu totul diferit de cele din trecut. Dac` în societ`]ile moderne de pân` atunci schimbarea de la vârful puterii era considerat` un motor al dezvolt`rii, în comunism, dimpotriv`, schimbarea era delimitat` de tipare ideologice apriorice, transformate într-o dogm`. Cine o punea la îndoial` era strivit.

De ce mai este necesar Raportul final? Pr`bu[irea comunismului n-a fost urmat`, ca în cazul nazismului [i fascismului, de procese, condamn`ri [i scoaterea definitiv` din via]a politic`. În România postdecembrist` oameni care ar fi trebuit s` fie judeca]i au revenit în prim-plan, f`r` s` fi trecut prin purga-toriul pocìn]ei. O parte dintre ei, dim-potriv`, dup` 1989 au acaparat puterea, prin intermediul c`reia au men]inut ]ara mai bine de un deceniu într-un regim criptocomunist. A fost r`stimpul în care to]i ace[ti oameni s-au reciclat fie ca poli-ticieni, fie ca afaceri[ti ai capitalismului incipient, fie în dubl` ipostaz`.

Ideea cardinal` a c`r]ii este ilegitimi-tatea comunismului, o tr`s`tur` specific` pentru întregul lag`r. În 1917, Revolu]ia burghezo-democratic` din Rusia a fost confiscat` de bol[evici, un fel de sect` extremist` cu r`d`cini în social-demo-cratism [i anarhism, pentru c`, dup` r`sturnarea ]arismului [i pluralizarea politic` a societ`]ii, puterea n-a fost con-figurat` dup` rezultatul de la urne, ci a fost asigurat` de bol[evici prin lovitur` de stat. Ajun[i în fruntea statului pe o asemenea cale, bol[evicii, în numele luptei de clas`, au purtat un adev`rat r`zboi civil. Era o rev`rsare postimperi-al` a bol[evismului în toate provinciile st`pânite de ]arism, inclusiv în Basarabia, unde toate popoarele neruse se aflau în plin proces de rena[tere democratic` [i na]ional`. În acest chip, în 1922 se n`[tea URSS, o putere agresiv` [i în plin` expansiune. Pericolul sovietic rezulta nu numai dintr-o ideologie în[el`toare, ci [i dintr-un instrument docil la nivel cel pu]in european, Interna]ionala Comu-nist`, un fel de coloana a cincea infiltrat` în lumea liber`. }int` a expansionismu-lui sovietic în toat` perioada interbelic`, România a devenit o prad` a comunis-mului în urma ocupa]iei sovietice de dup` august 1944. Drept consecin]`, prin ingerin]a Moscovei, la 6 martie 1945 era plasat la Bucure[ti un guvern criptoco-munist sub conducerea lui Petru Groza. A[a cum se demonstreaz` [i în Raportul

final, comunismul nu a fost impus pe cale democratic`, prin alegerile din 1946, ci prin for]`, violen]` [i furt de ([i la) urne (pp. 167–169). Ilegitimitatea acestui act a fost ap`rat` cu for]a de Moscova pân` în 1958, când armata sovietic` a p`r`sit teritoriul României. Dar nu oricum [i nu f`r` a-[i fi pus puternic pecetea asupra destinelor ei, integrând-o în imperiul comunist printr-un [ir de transform`ri social-politice, insularizând-o [i înconju-rând-o cu state-satelit de acela[i tip etc.

În întreaga perioad` comunist`, pu-terea politic` ie[it` din minciun`, for]`, violen]` [i teroare se reproducea din patru în patru ani prin acela[i sistem electoral trucat (pp. 166–167). Singurul competitor era PCR ce se „lupta‘‘ cu el însu[i. Se con-stituiau caricaturi de adun`ri legiuitoare [i consilii locale ce reprezentau în ultim` instan]` nomenclatura ro[ie, înstrìnat` total de masa popula]iei, resemnat` de neputin]a de a ie[i dintr-o asemenea strân-soare. Guvernând despotic [i voluntarist, având drept model o Constitu]ie ce repre-zenta o în[iruire de principii anulate de prevederea expres` a rolului conduc`tor al partidului, nomenclatura cu [eful su-prem în frunte, secretarul general al PCR, î[i asuma rolul unui monarh absolut din epocile feudalismului, dar fiind mai apro-piat de despo]iile orientale întruchipate de Gingis Han sau chiar, f`r` exagerare, de sultanii otomani. C`ci atât în România, cât [i în întreaga lume comunist`, sub o form` sau alta, sistemul de guvernare [i de organizare institu]ional ̀era antinomic sistemului democratic. Era o cârmuire ilegal` ce se legitima periodic [i formal printr-un mimetism electoral f`r` valoare juridic`. Un atare model de guvernare impus de ocupantul sovietic la 6 martie 1945, cu complicitatea [i concursul unor cona]ionali, a constituit osatura politic` a României, pe care s-au ridicat „dom-niile‘‘ lui Gh. Gheorghiu-Dej [i Nicolae Ceau[escu în lunga perioad` de tiranie care a durat pân` în decembrie 1989.

Raportul final define[te comunismul din România ca un regim de esen]` cri-minal` (p. 765). Ca pretutindeni unde s-a experimentat, comunismul a exacer-bat diferen]ele de avere dintre oameni, asmu]ind o clas` social` împotriva alteia, în numele unui pretins bine abstract. Pe un atare temei, în faze succesive, s-a pro-cedat la confiscarea oric`rui tip de propri-etate, inclusiv cea intelectual`. Cei mai expu[i la presiuni, violen]e [i chiar crime au fost nu atât burghezii [i mo[ierii, care au fost sacrifica]i în prima faz` a ac]iunii de constituire a propriet`]ii etatice [i colhoznice, ci ]`ranii, începând cu cei mai înst`ri]i (chiaburii), apoi cu marea lor mas`, mijloca[ii, [i, în ultim` instan]`, chiar cei s`raci. To]i ace[ti „rezisten]i‘‘,

adic` ezitan]i [i reticen]i la cântecul de leb`d` al partidului, care trâmbi]a fericirea prin renun]area la orice tip de proprietate, au în]esat pu[c`riile [i gula-gurile pline de de]inu]i [i condamna]i la munc` for]at`, la Canalul Dun`re-Marea Neagr`, la asanarea unor b`l]i din jurul albiei Dun`rii, la tot felul de „munci fara-onice‘‘, cum condamnau ]`ranii iob`gia în timpul Revolu]iei de la 1848.

Dar gulagul românesc nu se rezuma numai la acei condamna]i la munci silnice. }ara îns`[i era izolat` de lumea exterioar`, chiar de fra]ii întru comu-nism. Leg`turile exterioare erau filtrate [i îngr`dite pân` aproape de interdic]ie. Coresponden]a, ziarele, revistele [i orice informa]ie venit` din afar` deveneau obiect de interes al statului totalitar. Na]iunea, cu excep]iile de rigoare, trìa într-un veritabil ]arc. Dar [i aici mi[carea unor persoane devenite suspecte era urm`rit` [i înregistrat`. Crima suprem` a comunismului românesc a fost în decembrie 1989, când r`sturnarea lui Ceau[escu [i emanciparea de puterea comunist` s-au înf`ptuit prin jertfe enorme, prin moartea a peste 1.100 de oameni, prin valuri de sânge [i durere pe str`zile Timi[oarei, Bucure[tiului [i ale altor ora[e din ]ar`.

Realizat de un colectiv de autori din domeniile [tiin]elor istorice, politologiei [i sociologiei, Raportul final este un studiu de o mare extensiune [i adâncime. Cola-boratorii care au alc`tuit con]inutul au avut în Vladimir Tism`neanu, Dorin Do-brincu [i Cristian Vasile editorii unui Ra-port care a fost înmânat pre[edintelui Ro-mâniei, Traian B`sescu, din îns`rcinarea c`ruia s-a purces la o atare întreprindere. În esen]`, to]i ace[ti colaboratori au realizat o carte temeinic documentat`, utilizând inclusiv izvoare inedite [i o în-treag` literatur` de specialitate, român` [i strìn`. Rezultatul cercet`rii lor poate fi apreciat, f`r` nici o exagerare, ca un tratat de istorie a comunismului din România. Sub o form` sau alta, toate fa]etele aces-tuia sunt aprofundat [i nuan]at expuse, atât sub raportul tr`s`turilor generale ale întregului „lag`r‘‘ cât [i, mai ales, prin prisma amprentei specifice a comunis-mului na]ional ceau[ist, un amalgam de neostalinism, maoism [i un na]ionalism în care trecutul se leag` for]at de prezent, cu scopul ostentativ de osatur` a unui sistem politico-ideologic agonizant.

Este neîndoielnic un mare efort in-vestit de autori într-o carte de atare di-mensiuni, care, de[i comandat` politic, de Administra]ia Preziden]ial`, este o cercetare temeinic` [i [tiin]ific`. Este motivul pentru care to]i autorii de capi-tole, [i cu deosebire cei trei editori, merit` remarca]i. j

ComunismulDe la panaceu \mpotriva relelor sociale la teroare

l Comisia Preziden]ial` pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România Editori:Vladimir Tism`neanu, Dorin Dobrincu, Cristian VasileRAPORT FINALHumanitas, 2007, 880 pp

IS

TO

RI

E R

EC

EN

T~


Ion Barbu

PO

EM

Joc secund (edi]ie bibliofi l`) Ed. Cartea Româneasc`, 1986, p.127


DI

AL

OG

43


AM transmis, cu ceva vreme în urm`, Asocia]iei Ad Astra, a c`rei activitate este în esen]` benefic`

pentru mediul academic românesc, un punct de vedere cu privire la criteriile aplicate în dev`lm`[ie în ceea ce prive[te evaluarea vizibilit`]ii interna]ionale a cercet`torilor români, criterii care nu reflect` specificitatea fiec`rui domeniu fundamental, privilegiind nejustificat [tiin]ele tehnice [i marginalizând [tiin]ele umaniste. Aceast` luare de pozi]ie o socotesc absolut necesar`, pentru c` evaluarea eficien]ei [i vizibilit`]ii interna]ionale a celor care activeaz` în sistemul de înv`]`mânt superior [i de cercetare [tiin]ific` tinde s` se supun` în România unor reguli stabilite arbitrar, pe alocuri în dispre] fa]` de logic` [i de menirea unor discipline ce nu au finalitate în activitatea productiv`, îns` f`r` de care o cultur` ce se dore[te european` nu poate exista.

Tocmai inten]ia lùdabil` de a preîntâmpina impostura, prin implementarea unui set de criterii specifice de cuantificare a vizibilit`]ii interna]ionale, [i de a promova exclusiv performan]a nu justific` o astfel de politic` de evaluare dintr-o perspectiv` unilateral`. În urma unei recente particip`ri, în Toscana, la Prato, la o binecunoscut` manifestare [tiin]ific` interna]ional`, la care au fost prezen]i speciali[ti în istorie economic` din marile centre universitare europene [i nord-americane, am avut prilejul de a discuta cu colegii strìni despre juste]ea impunerii obligativit`]ii de a publica exclusiv în revistele ISI, altminteri – conform criteriilor din ]ar` de evaluare a performan]ei – apari]ia unui articol într-o alt` publica]ie poate reprezenta doar o pierdere de timp, f`r` a mai vorbi de aberantul concept al inutilit`]ii volumelor de autor, care, pentru evaluatorii no[tri „de excelen]`‘‘, sunt de prisos, nu au nici o relevan]`. Colegii italieni, spanioli, francezi, elve]ieni, germani s-au ar`tat surprin[i de aceast` politic` pretins occidental` de evaluare a performan]ei [i vizibilit`]ii interna]ionale, unii dintre ei opinând, cu ironie nedisimulat`, c` în ciuda activit`]ii lor de cercetare remarcabil` [i a publica]iilor numeroase [i de calitate, nu ar îndeplini în România riguroasele cerin]e pentru accederea la un post de lector universitar.

Concluzia abracadabrant`, pe care o citez din site-ul Ad Astra, de[i nu

îmi vine s` cred c` se poate afirma cu senin`tate o astfel de enormitate, potrivit c`reia „În general, c`r]ile nu prezint` rezultate originale, ci sinteze‘‘, constituie un neadev`r flagrant [i, cel pu]in în cazul [tiin]elor umaniste, o grav` ofens` adus` cercet`torilor care trudesc ani de zile în arhive [i biblioteci – dar [i, s` nu uit`m, sub soarele dogoritor de pe [antierele arheologice ale patriei – pentru a se documenta [i a publica lucr`ri absolut originale, bazate pe izvoare inedite, deci rezultate originale ale muncii lor. Aceast` evaluare de-a valma a vizibilit`]ii [tiin]ifice interna]ionale, pornind de la principiul cine nu apare în ISI nu exist`, este eronat`, discriminatorie [i jignitoare pentru cercet`torii care, ca [i autorul rândurilor de fa]`, înghit din pasiune [i seriozitate praful din arhive [i biblioteci pentru a publica mai ales lucr`ri originale, nu sintezele pe care le detesta clasific`rile Ad Astra.

Sunt, categoric, pentru reforma radical` a criteriilor de evaluare a performan]ei necesare parcurgerii meritocratice a etapelor carierei în înv`]`mântul universitar românesc, îns` nu cred c` trebuie s` amestec`m lucrurile în a[a m`sur` încât o carte de autor la care se munce[te [i câte 10 ani în domeniul [tiin]elor umaniste s` nu conteze, în vreme ce un articol colectiv de patru pagini, publicat de trei-patru autori, ap`rut într-o revist` ISI de matematic`, fizic`, chimie etc., s` fie socotit expresia suprem` a vizibilit`]ii interna]ionale. O pledoarie pro domo poate p`rea lipsit` de modestie, îns` este neîndoielnic faptul c` cel mai bine cunoa[tem propria activitate, ne [tim reu[itele [i limitele, de aceea nu ezit s` îmi exprim nedumeririle fa]` de paradoxul criteriilor de evaluare române[ti pornind de la analiza succint` a pozi]iei personale ca cercet`tor [i universitar.

De peste un deceniu întreprind cercetare de specialitate în arhivele [i bibliotecile italiene, am publicat studii [i articole în periodice [tiin]ifice care sunt citate pe câteva continente, mi-am reg`sit întâmpl`tor lucr`rile citate în prestigioase reviste [tiin]ifice strìne, în teze de doctorat din SUA, în volume ap`rute în centre universitare europene de prim` mân`, dar nefiind vorba de „magicele‘‘ ISI nu am, a[adar, vizibilitatea interna]ional` necesar` (!). Am str`b`tut Italia pentru a prezenta comunic`ri [tiin]ifice la unele dintre cele mai bine cotate congrese [i colocvii de specialitate, iar multe dintre aceste

comunic`ri au fost publicate în actele respectivelor manifest`ri [tiin]ifice, îns` volumele nu sunt ISI [i, conform opticii imbatabile a Asocia]iei Ad Astra, ca urmare nu exist… Sunt invitat s` furnizez studii [i articole pentru diverse periodice italiene de specialitate – citite [i citate frecvent, dup` consultarea în binecunoscutele, la nivel mondial, Arhiva de Stat din Vene]ia si Biblioteca Na]ional` Marciana, de exponen]ii medievi[tilor si moderni[tilor americani (adic` chiar de inventatorii ISI!) [i englezi –, îns`, deocamdat`, sunt nevoit s` refuz aceste invita]ii pentru c` lucrez la un volum de autor, absolut original, [i oricum nu ar trebui s` le mai acord aten]ie publica]iilor italiene fiindc` nu sunt ISI. Am publicat în periodice [tiin]ifice ca Ateneo Veneto, Studi Veneziani, Mélange de l’École française de Rome, prezente în mai toate marile biblioteci ale lumii, reviste unde de la Nicolae Iorga încoace rar a mai publicat câte un istoric român, îns` în zadar, aceste prestigioase publica]ii de specialitate nu sunt… ISI (cine are curiozitatea de a naviga în siteul acestor publica]ii [i de a lectura cuprinsul unora dintre numere, dac` este la curent cu istoriografia american`, deci a inventatorilor ISI, va remarca numele unor mari istorici de peste Ocean care se înc`p`]âneaz` s` publice în aceste „inutile‘‘ reviste, care continu` s` apar`, unele chiar de mai bine de 100 de ani, f`r` a fi ISI).

A[adar, vizibilitatea mea interna]ional`, dup` atâta amar de ani de trud`, este, conform Ad Astra, zero (sic!). M` rog, nu astfel au socotit membrii comisiei academice de la o prestigioas` institu]ie occidental` de cercetare, care au decis recent s` îmi acorde în primul semestru al anului universitar 2008–2009 o burs` postdoctoral` Andrew W. Mellon, de[i nu de]in titluri ISI în portofoliul de publica]ii din CV [i, ca urmare, nu ar trebui s` exist ca cercet`tor [i cadru didactic universitar. Cum de tocmai în Occident, care, chipurile, ne-ar impune s` public`m exclusiv în reviste ISI, este evaluat` prioritar substan]a articolelor de specialitate [i nu culoarea coper]ilor periodicului în care acestea au ap`rut? Le urez colegilor de la Ad Astra mult succes în tot ceea ce întreprind, voi fi neîndoielnic al`turi de ei în campania de demascare a imposturii, a plagiatorilor [i a nepotismului din sistemul universitar românesc, îns` nu pot împ`rt`[i criteriile nivelatoare de evaluare, [ablonarea acestora în func]ie de ceea ce consider` cu adev`rat important speciali[tii din domeniul [tiin]elor tehnice; în ceea ce prive[te [tiin]ele umaniste, volumul de autor întemeiat pe cercetarea arhivistic` este absolut fundamental, deci criteriile de evaluare ale acestui domeniu trebuie croite dup` specificul sù [i în acord cu sistemul de valori recunoscut la nivel sectorial [i general european. j

ISI [i [tiin]ele umaniste

Începând din octombrie 2008, Facultatea de Teologie Ortodox` „Andrei {aguna“ a Universit`]ii „Lucian Blaga“ din Sibiu va organiza, pentru prima dat` în România, un program de masterat în domeniul istoriei [i filozofiei religiilor.

Programul va reuni cursuri despre marile religii ale lumii, sus]inute de profesori din ]ar` [i din strìn`tate, va încerca s` ofere o gril` pentru în]elegerea pluralismului religios, va analiza impactul socio-politic al religiosului în lumea de ast`zi, realizând

[i conexiuni importante între [tiin]ele umaniste [i domeniul religiosului.

Studen]i din cele mai diverse domenii de licen]` sunt invita]i s` se ini]ieze în abordarea [tiin]ific` modern` a problematicii religioase, s` deprind` mecanismele necesare investig`rii situa]iei religioase actuale [i s` se familiarizeze cu resorturile toleran]ei [i ale dialogului interreligios.

Înscrierile au loc în perioada 9-13.09.2008 la secretariatul Facult`]ii, tel. 0269-210530.

MasteratIstoria [i filozofia religiilor

DE

ZB

AT

ER

I


„DIMENSIUNEA profan` a lumii m-a f`cut de timpuriu un exilat‘‘, m`rturise[te Richard Millet în cel mai re-

cent eseu, L’Opprobre, încercînd a posteriori profesiunea de credin]` a unui autor atacat de publicul larg al epocii postmoderne. „Sînt în stare de r`zboi‘‘. „Sînt o fantom` care îi bîntuie pe to]i cei care ar vrea s` nu exist‘‘. „Nu sînt decît interoga]ie – o nesfîr[it` deschidere interogativ`, în plin` iluzie a peremptoriului‘‘, mai spune el, defi-nindu-[i în metafore complementare singularitatea agravat` (sau încunu-nat`) de controversatul text anterior, Le Désenchantement de la littérature – o avizat` critic` a culturii contemporane care, în ultimul an, a devenit în Fran]a o referin]` obsesiv`: „A-l diaboliza pe cel`lalt – iat` spre ce ostenesc du[manii mei. Eu m` lupt în schimb cu Demo-nul, chiar [i atunci cînd poart` chipul adev`rului sau cînd acest adev`r î[i tr`deaz` falsitatea prin descompunerea expresiei literare‘‘.

Din 1983, cînd debuta, [i pîn` azi, cînd are 56 de ani, Richard Millet [i-a desenat cu precizie teritoriul în cultura francez`, pe care o sluje[te deopotriv` ca scriitor (romancier [i eseist de egal` valoare, autor între altele al romanu-lui Le Goût des femmes laides), editor [i profesor de literatur`. Într-o lume tot mai pu]in exigent`, pe de o parte, [i mai conformist` ideologic, pe de alta, Richard Millet î[i permite dou` forme de curaj: s` profeseze în tot ce scrie o limb` francez` inactual de complex` [i calofil` (în descenden]a unor Proust sau Yourcenar) [i s` exprime „chirurgi-cal‘‘ puncte de vedere contra curentu-lui. Chiar incorecte politic. Beneficiind de atuul unei vîrste a deplinei for]e creatoare [i de o luciditate perfect an-corat` în expresie, autoritatea acestui spirit face ca ideile pe care le emite s` fie atent luate în seam` oricînd, chiar dac` (sau cu atît mai mult cu cît) de multe ori ele se opun „trendului‘‘.

Pe linia apreciatului eseu de filoso-fia culturii din 1993, Le Sentiment de la langue, premiat de Academia francez`, Le Désenchantement de la littérature a perturbat spiritele prin felul în care radiografiaz` starea actual` a literaturii (implicit a modernit`]ii), ignorînd tabu-urile la mod`. De observat c` Millet se refer` la dezvr`jirea, [i nu la dispari]ia literaturii – în m`sura în care acuz` denaturarea statutului ei: ie[irea de sub specia miticului, a sacrului, iar a

scriitorului de sub zodia singularit`]ii profetice [i a solitudinii creatoare de lumi; pierderea autorului-martir, capa-bil de a se sim]i „predestinat e[ecului precum unei forme de mîntuire‘‘.

Cum se explic` o asemenea muta]ie? În primul rînd, prin starea Limbii. Înstrìnîndu-se de propria defini]ie care o opune structural registrului „mortifer‘‘ al comunic`rii, limba li-teraturii [i-ar fi pierdut calitatea de fundament spiritual al na]iei, f`cînd din scriitor un personaj prea vizibil în timp real, lipsit de mister [i paradox. „B`ltim într-o limb` de joas` spe]`, a c`rei arogant` oralitate a anulat în doar cîteva decenii secole întregi de retoric` [i a condamnat la uitare monumente lingvistice‘‘. Nesolicitant` [i simpli-ficatoare, oralitatea distruge sintaxa, anulînd capacitatea limbilor de a face lumea lizibil`, vizibil`, audibil`.

La originea acestei situa]ii, Richard Millet detecteaz` apoi imperialismul discursului jurnalistic, al c`rui pseudo-pluralism fagociteaz` sintaxa, formele, adîncimile [i arborescen]ele limbii literare – un fenomen prezis tale quale, înc` din secolul XIX, de Nietzsche (care în 1882 exclama: „înc` un secol de jurna-lism [i toate cuvintele vor pu]i!‘‘) sau Le-opardi. Astfel, se întreab` retoric Millet: „Nu m` aflu oare permanent în situa]ia de a descifra în textul lumii «irealita-tea» discursului jurnalistic devenit, sub aparen]a unui pluralism care nu e nimic mai mult decît o fars` a democra]iei, unicul, obscenul adev`r a c`rui dimen-siune asasin` o denun]a Leopardi înc` din 1827, în Operele sale morale?‘‘

Dar nivelarea, aplatizarea sintactic` [i stilistic` (ucig`toare pentru orice literatur`) nu sînt, evident, fenome-ne în sine. Exist`, în amonte, o alt` muta]ie, r`spicat denun]at` de Richard Millet: „Pr`bu[irea dimensiunii ver-ticale în favoarea celei orizontale nu reprezint` doar c`derea în desuetudine a cre[tinismului, ci [i o devalorizare generalizat`, devenit` principiu, într-o lume care a pierdut însu[i sensul no]iunii de sens (…) O lume în care totul fiind egal cu orice (mic [i mare, înalt [i scund, norm` [i deviere, pur [i mixt, regul` [i excep]ie), ceea ce se prezint` ca nou` valoare nu e decît reciclarea vechiu-lui, golit de înc`rc`tura semnificant`, simbolic`, sacr`‘‘. O lume, în fine, unde r`sturnarea vechilor repere s-a instalat ca nou` dogm`, anihilînd pîn` [i logica genera]ional`: „Sîntem mo[tenitori f`r` descenden]i. Sîntem singuri. Nu sîntem adev`ra]i p`rin]i. Nu mai avem autori-

tate nici asupra limbii, nici asupra tine-retului. Scrierile noastre sînt probabil destinate uit`rii. Sîntem contemporanii unei pr`bu[iri. Universit`]ile nu ne vor salva. Întruchiparea ororii nu mai este punerea la stîlpul infamiei a lui Baude-laire, ci acceptarea de c`tre Occident a propriei neg`ri‘‘.

Dezvr`jirea lumii se afl`, deci, la originea dezvr`jirii literaturii, respec-tiv a limbii. Patria, devenit` spa]iu. Na]iunea, obligat` la mondializare. Individul (ca purt`tor de umanitate), înlocuit de individualismul autosu-ficient al drepturilor omului. Sinta-xa, pr`bu[it` sub [ablonul mediatic. P`catul originar, substituit de culpabi-litatea colectiv` istoric`; post-cre[tinii deveni]i „victime ale victimelor‘‘. Obli-gativitatea [i ubicuitatea imaginii, amor]ind pîn` la paralizie fluxul interi-or, criza creatoare, temerile, nev`zutul. „Cum s` trìe[ti în acest mediu des-piritualizat, fictiv, ilizibil, care este Fran]a de azi?‘‘ – se întreab` Richard Millet, neezitînd s` recurg`, pe fondul acestei chinuitoare melancolii, la bis-turiul frazei radicale: „Nu m` mai simt în nici un fel solidar cu francezii în accep]iunea prezent`, a c`ror unic` pre-ocupare este supravie]uirea biologic` într-o lume care se autodistruge direct propor]ional cu ceea ce televiziunea îi propune ca ideal‘‘. Refuzînd titulatura de cet`]ean – ca unic` form` corect` politic de patriotism –, Millet declar` c` singurul teritoriu suprana]ional în care se recunoa[te este Europa cre[tin`, c`ci, insist` el: „Vrem, nu vrem, Europa este cre[tin` chiar [i în plin proces de decre[tinare la care e supus`. {tiu bine, pe de alt` parte, c` asociind decre[tinarea cu dezvr`jirea (literaturii [i a lumii) [i declarîndu-m` catolic, m` separ înc` o dat` de contemporanii mei, îngro[înd rîndul exila]ilor, al bol-navilor, al clandestinilor‘‘.

Chiar [i a[a, virtualmente segregat de contemporani, clarviziunea lui Millet nume[te adev`ruri greu de contrazis (a c`ror spunere poate fi asi-milat` unui act de curaj): „Literatura presupune o ierarhie a inactualului: scar` de valori, verticalitate, putere cri-tic` – altfel spus: contrariul dispunerii pe orizontal` a unui Occident mozaicat de minorit`]i [i ros de refuzul oric`rei autorit`]i, perceput` ca opresiv` [i generînd dictatura consensului univer-sal‘‘. Aparenta luminozitate a egaliz`rii contemporane fiind, în ochii lui Millet, veritabil` surs` de tenebre: „Lumea prins` de întuneric este opacitatea

destinat` propriei defini]ii mediatice (…) Întunecarea este încruci[area din intersec]iile limbajului, între verti-calitatea dec`zut` [i orizontalitatea supraabundent`‘‘.

Sub lupa critic` a lui Richard Millet, orizontul lumii actuale pare lugubru, dar singuraticul cavaler al „interog`rii deschise‘‘ r`mîne lucid [i ferm: „S` nu uit`m c` e r`zboi [i trebuie s` alegem una din tabere, c`ci, asemenea sfîntu-lui, r`zboinicul are drept scop g`sirea adev`rului care deosebe[te via]a de moarte. S` respingem mai mult ca oricînd minciuna universal` în care e prins` epoca noastr`‘‘.

Exagereaz` Richard Millet? Este el chiar atît de singular sau singuratic cum se proclam`? Nu neap`rat. Tipul de „criticism‘‘ pe care îl practic` se mai aude [i dinspre alte col]uri ale lumii noastre. Iat`, bunòar`, într-un num`r recent, dedicat umorului, al revistei Le Magazine littéraire, Alain Finkielkraut vorbea despre „barbaria progresist`‘‘ aflat` la r`d`cina „deriziunii genera-lizate‘‘ care penalizeaz` sistematic ra-portarea la transcenden]`; iar de partea sa, George Steiner, în ultima carte, My Unwritten Books, deplînge s`r`cirea grav` a psihismului uman prin reducerea dis-cursului „la o mîn` de limbi planetare, multina]ionale‘‘, impuse de „megaloma-nia militar` [i tehnocratic`‘‘. Se aud, deci, asemenea voci, a[a cum fiecare epoc` a avut acuzatorii sì. Doar c`, în plin` er` a democra]iei proclamate victorioase [i a libert`]ii de expresie devenite principiu universal, ne intrig` acel sentiment al transgresiunii pe care-l încerc`m uneori, acompaniat de o stranie uimire, în fa]a „curajului‘‘ unuia sau al altuia de a face public` o opinie neconform` cu spiritul vremii sau a[a-zicînd reac]ionar`; ca [i cum ar exista undeva o list` (nescris`, implicit`) a îndatoririlor mondiale „ofi-ciale‘‘ de gîndire, pe care doar ocazional o putem brava. În ceea ce-l prive[te, rebelul Millet pare decis s` r`mîn` com-batant împotriva curentului, a[a cum ne provoac` în L’Opprobre: „Nu voi putea s` v` fiu prieten decît jignindu-v`, pe voi cei care veni]i spre mine coco[a]i de prejudec`]i‘‘.

l

Richard Millet – Le Désenchantement de la littérature, Gallimard, 2007

Richard Millet – L’Opprobre – essai de démo-nologie, Gallimard, 2008

George Steiner – My Unwritten Books, 2007 – tr. fr. Les livres que je n’ai pas écrits, Gallimard, 2008 (Traducerea citatelor, M.D.) j

Cavaler în postmodernitate

FI

LO

ZO

FI

A C

UL

TU

RI

I


La aproape dou`zeci de ani de la c`derea comunismului, Sorina Soare [i Cristian Preda ofer` cititorilor „o fresc` documentat` a principalelor institu]ii care au alc`tuit democra]ia român` dup` 1989‘‘ (p. 5). Volumul Regimul, partidele [i sistemul politic din România este rezultatul unei lungi experien]e de cercetare a celor doi autori în mediul academic românesc [i occidental. Complet, exhaustiv, admirabil încadrat din punct de vedere empiric, dar [i teoretic [i ]inând totodat` cont de dinamica literaturii, cartea se adreseaz` atât cercet`torilor consacra]i cât [i studen]ilor [i publicului larg. Pentru cercet`torii cu experien]`, volumul este summum-ul unui câmp de cercetare pân` acum lacunar sau fragmentat. Acumularea cercet`rilor despre România post-comunist`, la care cei doi autori au contribuit prin studiile consacrate partidelor politice, permite o aprofundare a în]elegerii democra]iei, oricare ar fi calificativul care ar urma, pentru a vorbi despre ]ara noastr`. Pentru cei debutan]i în disciplin` [i interesa]i de cunoa[terea evolu]iilor politice române[ti actuale, volumul ofer` o serie de chei de lectur` indispensabile pentru în]elegerea politicii [i pentru a depasiona chestiunile de actualitate politic` româneasc`.

De multe ori, în literatura despre tranzi]ie [i democratizare, România a fost prezentat` ca un caz singular. În 2001, istoricul Tony Judt afirma c` principalul test pe care Uniunea European` trebuia s` îl treac` era aderarea acestei ]`ri cu problemele ei înc` nerezolvate1. În procesul de integrare european`, când România, când Bulgaria [i-au disputat ultimul loc în [irul ]`rilor candidate la aderare. {i aceasta pentru c` România ar fi cunoscut o institu]ionalizare pervers`, care nu a f`cut decât s` încetineasc` reformele democratice. Unii politologi consider` c` România nu a înregistrat o ruptur` radical` cu trecutul2, c` România nu reu[e[te s` se desprind` de un trecut pe care de altfel refuz` s` [i-l asume. „Specificitatea Italiei‘‘, cu care politologii occidentali se obi[nuiser` în anii 1990, este concurat` de data aceasta de „specificitatea României‘‘, atunci când aceasta, la rândul ei, este analizat` prin prisma principiilor generale ale teoriei democra]iei sau când se efectueaz` o evaluare a institu]iilor [i a caracterului lor democratic.

Este România un caz excep]ional? Dac` trecem în revist` studiile publicate de politologi în ultimele dou` decenii, greu ar fi de sus]inut contrariul. Pr`bu[irea regimurilor

comuniste a ar`tat c` în ciuda unit`]ii aparente a blocului comunist, ]`rile din regiune prezentau numeroase diferen]e. România este prezentat` ca atare ori de câte ori, în studii comparative sau chiar monografice, este vorba despre cele trei variabile cheie asupra c`rora Sorina Soare [i Cristian Preda se opresc în acest volum: regimul politic, partidele [i sistemul politic. „Sl`biciunea institu]iilor‘‘ (p. 6), „instabilitatea, dezechilibrul cronic [i precaritatea (…) partidelor‘‘ (p. 122), precum [i „institu]ionalizarea fragil`‘‘ (p. 15) sunt tot atâtea calificative pentu a pune în eviden]` o serie de disfunc]ionalit`]i ale regimurilor politice române[ti.

De ce este România un caz excep]ional? Volumul realizat de Sorina Soare [i de Cristian Preda nu î[i propune s` r`spund` în mod direct la aceast` întrebare [i nici nu face din excep]ionalismul românesc un punct de plecare. Îns` pentru a în]elege ceea ce este, trebuie s` vedem ceea ce a fost. Astfel, pentru a prezenta „etapele construirii regimului politic românesc post-comunist‘‘, autorii se servesc de metoda compara]iei longitudinale. Din punct de vedere metodologic, volumul se înscrie într-un cadru „trasat de dinamica ruptur`/continuitate‘‘. Nu este vorba aici de folosirea metodei istorice în [tiin]a politic`, ci de utilizarea materialului pus la dispozi]ie de istorie analizei politice. „Cartea are ca punct de plecare construirea României moderne la sfâr[itul secolului al XIX-lea‘‘ [i integreaz` atât elemente caracteristice regimului comunist cât [i „structuri tipice regimului contemporan‘‘ (p. 6). În timp ce pentru numero[i politologi „România democratic` datoreaz` prea mult trecutului s`u comunist‘‘, Sorina Soare [i Cristian Preda subliniaz` c` „ruptura [i continuitatea pot fi definite (…) [i în raport cu alt` epoc`‘‘ – în cazul românesc, cea interbelic`. F`r` a avea un caracter determinist (p. 140), aceast` perspectiv` istoric` permite autorilor s` situeze mai bine fenomene recente (p. 131).

Institu]iile cele mai importante ale statului (legislativ, executiv [i puterea judiciar`) sunt analizate în prima parte a volumului într-o perspectiv` de longue durée. Plecând de la natura constitu]iilor pe care România le-a adoptat de-a lungul vremii, autorii pun în lumin` nu numai caracteristicile procedurale ale regimurilor politice, ci prezint` pe larg [i democra]ia real`, [i formele substan]iale ale acesteia. Astfel, este pus în eviden]` rolul

major al constitu]iilor în articularea democra]iei politice române[ti (p. 18), preeminen]a puterii executive, dar [i rela]iile conflictuale dintre pre[edinte [i primul-ministru, limitele puterii legislative, deficitul s`u de imagine, precum [i „sl`biciunea general` a puterii judiciare‘‘ (p. 44). În acest fel, autorii subliniaz` atât o serie de tr`s`turi ale institu]iilor [i partidelor politice ale României moderne cât [i punctele de discontinuitate ce reies prin juxtapunerea acestora de-a lungul timpului. Dincolo de elementele de analiz` prezente în fiecare capitol, ni se pare demn de subliniat distan]a luat` de autori fa]` de unele subiecte care au generat pasiuni incontrolabile în spa]iul politic românesc. Cititorul poate în nenum`rate rânduri s` în]eleag` din paginile c`r]ii c` anumite probleme cu care se confrunt` România nu sunt specifice acesteia [i c`, în unele domenii, dificult`]ile de reform` nu sunt de neglijat nici în democra]iile consolidate. Re]inem aici un singur exemplu, [i anume partea consacrat` rela]iilor dintre justi]ie [i politic`, ce au ocupat îndelung agenda politic` româneasc` din ultimii ani.

A doua parte a volumului este consacrat` partidelor politice. Plecând de la „cre[terea [i descre[terea Partidului Comunist‘‘ (p. 72), autorii analizeaz` structurarea câmpului politic de dup` 1989 dintr-o perspectiv` genetic`, substan]ial structural`. Tr`s`turile regimului post-comunist sunt comparate cu cele ale regimului din perioada interbelic` (p. 131). Este subliniat` slaba dezvoltare a partidelor politice, dependen]a de finan]area public`, fascina]ia numelor mari, lipsa membrilor (p. 116). Sunt analizate cele „nou` partide de succes‘‘ din România [i familiile politice de la care se revendic` (p. 103). Autorii nu neglijeaz` nici formele de non-partid politic (p. 80), nici ceea ce numesc „devalorizarea politicii‘‘ (p. 116).

A treia [i ultima parte a volumului analizeaz` sistemul politic din România. A[a cum subliniaz` autorii, „ADN-ul sistemului politic românesc poart` instruc]iuni genetice legate de ceea ce Dogan numea o «democra]ie mimat`», elemente caracteristice ale unui regim politic de tip sultanistic‘‘ [i „ale unui regim comunist de tip patrimonial‘‘ (p. 137). Ele [i-au pus amprenta pe partide, regim sau sistemul politic [i „sunt hot`râtoare pentru modul în care sistemul politic post-comunist se construie[te‘‘ (p. 140). Acesta a fost calificat ca fiind o form` de „partidocra]ie‘‘, „în care partidele de]in monopolul absolut al

personalului, resurselor [i politicii guvernamentale‘‘ (p. 137). Post-comunismul nu a inventat [i nici nu a reconstituit clivaje în România (p. 146). Dou` tensiuni au fost generate, una între neo-comuni[ti [i anti-comuni[ti (p. 146) [i a doua între na]ionali[ti [i anti-na]ionali[ti (p. 153). Cu toate acestea, post-comunismul nu se articuleaz` nici m`car în jurul unor tensiuni politice durabile (p. 159). Doctrinele promovate de partide nu sunt substan]iale. Ele nu au atins o maturitate deplin` nici m`car la dou`zeci de ani de la c`derea comunismului (p. 159).

Regimul, partidele [i sistemul politic din România este o fresc` documentat` despre func]ionarea institu]iilor României moderne, un tablou bogat al producerii [i reproducerii unui pattern institu]ional, pentru care comunismul [i post-comunismul au fost, în propor]ii variabile, principalele puncte de bifurca]ie. Numeroase considera]ii teoretice înso]esc analiza, plecând de la cele clasice pân` la cele mai recente privind adaptarea la Europa [i atitudinea fa]` de integrarea european`. Volumul este [i un document de lucru, având în vedere bogata anex` ce prezint` partidele [i coali]iile politice în competi]iile electorale din România post-comunist`. Astfel, cititorul, specializat sau neofit, este purtat în timp [i ghidat pas cu pas în în]elegerea prezentului politic românesc. Cartea semnat` de cei doi autori poate fi v`zut` [i ca un bilan] a dou` decenii de analiz` a post-comunismului în România.

l1 New York Review of Books, „Romania:

Bottom of the Heap‘‘, Tony Judt, 1 noiembrie 2001, pp. 41–45.

2 Anne Gazier, „Le bouleversement des institutions et de la vie politique‘‘, în Dominique Colas (sous la direction de), L’Europe post-communiste, Paris, Presses Universitaires de France, 2002, p. 232 (pp. 113–259). j

l Cristian Preda, Sorina SoareREGIMUL, PARTIDELE {I SISTEMUL POLITIC DIN ROMÂNIAEditura Nemira, 2008, 240 pp.

Barometrele democra]iei

{T

II

N}

~ P

OL

IT

IC

~


ÎN general, istoricul scrie în vremuri de r`gaz interior, fie ele [i turbulente la suprafa]`. O serie de lucr`ri istoriografice s-au p`strat din perioadele de

deten]ie ale autorilor, pe când ace[tia aveau – prin for]a împrejur`rilor – unica înlesnire de a putea a[terne pe hârtie gândurile lor despre trecut. A[a a f`cut Katakalon Kekaumenos, un istoric bizantin important pentru cunoa[terea trecutului latinit`]ii balcanice din secolul al XI-lea, a[a s-a întâmplat [i în cazul unor prizonieri ilu[tri r`t`ci]i prin temni]ele evului mediu, [i a[a a p`]it [i unul dintre cei mai mari istorici ai Fran]ei contemporane, Marc Bloch, în vremea ocupa]iei germane. Nici Miron Costin nu [i-a scris parte din istorii tocmai la înlesnire, ci, g`zduit de Jan Sobieski într-unul dintre castelele sale, îmbucând pâinea exilului. {i tot în exil, în aerul cald de la Palermo, s-a luat la întrecere cu moartea Nicolae B`lcescu, încercând s` î[i încheie monografia despre epopeea lui Mihai Viteazul înainte ca aceasta s` devin` o opera]iune imposibil`.

Situa]ia pare arhetipal`, recluziunea, cu toate disconforturile sale, pare s` favorizeze – în compensa]ie? –, de multe ori, de[i nu întotdeauna, na[terea unui timp vid, utilizabil pentru medita]ie, fie ea [i profesional`. În fa]a încerc`rilor vie]ii, recapitul`rile, trierile [i valoriz`rile mentale, reflec]ia moral` ori filosofic` ce poate înso]i asemenea activit`]i mentale devin aproape obligatorii, someaz`, se configureaz` în spa]iul virtualit`]ii pe îndelete, ruminatoriu, conferind gândurilor o coeren]` pe care agita]ia vie]ii cotidiene, cu angrenajele ei dezlânate, complexe, nu o dat` amorfe, nu o îng`duie. Situa]ia este oarecum arhetipal`, doar actorii [i contextele se schimb`. Între Katakalon Kekaumenos, pus la p`strare de un bazileu suspicios, între anii 1075–1078, [i Marc Bloch, vinovat de originile sale evreie[ti [i de încadrarea într-o mi[care de opozi]ie la cuceritorul feldgrau, distan]a de un mileniu se dovede[te mai pu]in important` decât repetitivitatea

situa]iei – [i deci a provoc`rii –, punerea în ecua]ia regim politic-istoriograf din cele dou` cazuri aducând cu o suprapunere frapant`, semnalând repetitivitatea.

Exist`, desigur, [i situa]ia cealalt`: Procopiu din Cezareea de-a dreapta împ`ratului slujit cu obedien]` ziua, [i denigrat cu pasiune noaptea. Prea pu]ini autori din domeniu cad îns` în gre[eala de a repeta iconoclasmul nocturn al cronicarului lui Belizarie, al Teodorei [i al lui Justinian, re]inând, în folosul propriei a[ez`ri la masa îmbel[ugat` a timpului, doar gudurarea calin` din preajma tronurilor. (Un trist exemplu de duplicitate a penei, în România contemporan`, s-a dovedit poetul Ion Caraion, cronicar impenitent al vie]ii [i moravurilor scriitorice[ti într-o epoc` de domina]ie a Securit`]ii. Dar în cazul lui, care nici nu a fost istoric în adev`ratul sens al cuvântului, diurnul [i nocturnul se inverseaz`, insurgen]ele [i libertatea sunt afi[ate ziua, în timp ce dela]iunile se petrec la lumina l`mpii.)

Istoric oficial [i istoric marginal; o voce uscat`, dar distinct`, [i un murmur prin care sevele vitale circul` eliberate, salvator… Un func]ionar al propagandei oric`rei puteri, de o parte, [i un ins ce î[i ia libertatea riscant` de a fi el însu[i, vorbind cui va avea norocul s` o aud` despre o epoc` [i siluetele sale, poate deformate de propria lui a[ezare, dar cinstite [i coerente în subiectivismul acesteia. Dup` ce, decenii de-a rândul, Marc Bloch a fost un istoric acceptat [i respectat de comunitatea lui, conformându-se regulilor meseriei, dar inovând cu talent [i curaj în interiorul acesteia, iat`-l împins de victoria celui de-al III-lea Reich în catacombe, unde nu se poate resemna s` r`mân` asistentul pasiv al unei epoci de r`sturn`ri catastrofale. {i s` nu fi fost atitudinile sale de solidaritate cu Rezisten]a francez`, na[terea lui în interiorul poporului ales al lui Avraam [i Moise îl recomandau în ochii ocupantului ca pe un candidat sigur la extinc]ie.

Asemenea date – sumare, dar prinzând suficient de bine situa]ia – evoc`, aproape de la sine, sui[urile [i coborâ[urile în timp ale ro]ii norocului. O vreme sus, apoi jos, foarte jos, pân` în bezna t`cerii definitive… Prizonieratul în Germania, care a fost pentru Fernand Braudel prilejul primei schi]e a monumentalei sale monografii despre Mediterana, a însemnat pentru Bloch un r`stimp de concentrare asupra meseriei de istoric, înainte de a fi preludiul execu]iei. Iar el chema în mintea autorului – dup` cum o atest` m`rturisirile lui

Lucien Febvre despre starea în care a g`sit manuscrisele lucr`rii Apologie pour l’histoire ou Métier d’historien (în traducerea româneasc` recent` a lui George Cipìanu, Pledoarie pentru istorie, Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2007, 232 pp.) – exemplul lui Henri Pirenne, „care‘‘ – spune dedica]ia înscris` de Bloch pe o pagin` de început – „în vremea când ]ara lui lupta împreun` cu a mea pentru drept [i civiliza]ie a scris în captivitate o istorie a Europei‘‘.

Au trecut aproape [apte decenii de când, la 10 mai 1941, March Bloch (1886–1944) î[i semna dedica]ia c`tre bunul sù prieten de la Annales, Lucien Febvre, în Fougère (Creuse), îns` profesiunea de credin]` a istoricului aflat` la ananghie continu` s` pun` întreb`ri fundamentale [i s` le r`spund`, f`r` ca prin pagini s` treac` vreun iz de alterare. Se prea poate ca acest miracol, care nu func]ioneaz` decât rareori în paginile oamenilor de meserie – fiindc` istoricul, ca [i maestrul buc`tar, î[i practic` arta cu materiale perisabile, informa]ia despre trecut înnoindu-se cu aceea[i vitez` cu care alimentele se dovedesc perisabile –, s` ]in` în bun` m`sur` de dou` ingrediente. Întâi [i-ntâi, de caracterul substan]ial al interoga]iei, dincolo de orice futilit`]i ori accidente ale unei experien]e personale. Somat de contextul în care redacteaz`, Marc Bloch î[i ini]iaz` demersul pornind de la întrebarea inocent` a unui copil: „la ce serve[te istoria?‘‘ S` o recunoa[tem, „la ce serve[te‘‘ nu este totuna cu „la ce folose[te‘‘ demersul istoricului. Nu este, a[adar, vorba despre a [ti, dintr-o perspectiv` pragmatic`, utilitarist`, ce foloase imediate aduce o asemenea disciplin` [i practic`, ci cum anume în]elege ea s` serveasc` insul uman [i colectivit`]ile pe care el le alc`tuie[te. Nimic din servilismul unor erudi]i care, mereu, în întreaga lume, urm`resc, cultivându-[i profesia, scopuri venale, o instalare în slujbuli]e [i privilegii, p`r`sind lumea principiilor [i a neutralit`]ii inteligente ori scopul generos urm`rit, conform statutului, de acest mod de cunoa[tere. Mai degrab` ideea de a servi scopuri venind din sfera principiilor, colorate intens etic, aidoma proiectului de dedica]ie-solidaritate scris` cu gândul c`tre Pirenne, unde ideea de drept [i civiliza]ie, împreun` cu cea – neenun]at` direct, dar prezent` din plin în atmosfera succintei consemn`ri – de solidaritate [i compasiune, covâr[esc cu atât mai mult cu cât exprimarea lor este re]inut`, sintetic`, sumar`.

De fapt, acesta este al doilea atu al c`r]ii: tonul ei calm, inconfundabil, echilibrat [i a[ezat, st`pân pe sine.

Marc Bloch nu mizeaz` nici de ast` dat` pe desc`rc`ri temperamentale. Cu glas re]inut, istoricul face din cititorul lui un complice la bucuriile secrete ale unui laborator neb`nuit: „înaintea operei [tiin]ifice, pe deplin con[tient` de scopurile sale, instinctul care conduce la ea. (…) Poate cititorii lui Alexandre Dumas nu sunt decât ni[te istorici virtuali, c`rora le lipse[te doar obi[nuin]a de a-[i procura o pl`cere mai pur` [i, dup` mintea mea, mai intens`: aceea a culorii veritabile.// C`, pe de alt` parte, acest farmec este departe de a se stinge odat` început` cercetarea metodic` cu rigorile sale necesare, c`, dimpotriv` – [i pentru aceasta to]i adev`ra]ii istorici pot depune m`rturie –, ea câ[tig` în vivacitate [i plenitudine, iat` ceva ce, într-un anume sens, merit` orice demers al spiritului‘‘ (pp. 28–29). Surdinele pe care autorul le pune acestei convingeri-confesiune, dintr-o conving`toare aplecare spre decen]` [i pudoare („poate‘‘, „dup` mintea mea‘‘), chemarea drept martori a celorlal]i colegi de breasl` sunt precau]ii care, departe de a m`rturisi o ezitare, sunt dovada sigur` a unei persuasiuni atent` s` nu devin` presiune arogant` [i trufa[` îndreptat` de un cunosc`tor al domeniului c`tre prietenii acestuia.

Prea îndelung lùdat` pentru meritul de a fi fost scris` în clipele de suprem` cump`n` ale unei vie]i sfâr[ite eroic, Pledoaria pentru istorie a lui Marc Bloch merit`, în fine, s` fie discutat` [i în spiritul ei. Iar cu acest spirit are de-a face, f`r` îndoial`, restituirea istoriei [i a medita]iei despre istorie pe seama publicului cititor al acesteia. Cum se poate vedea, Marc Bloch scrie pentru totalitatea celor care, citind literatur` de cap` [i spad`, interesa]i de coroanele blestemate ale lui Maurice Druon, sunt, în felul lor, ni[te istorici nerevela]i; colegi mai timizi, poate nu cu totul con[tien]i de darul [i de pasiunea lor, dar prin aceasta nu mai pu]in colegi autentici ai istoricului. Fiindc` pasiunile comune al`tur` în mai mare m`sur` decât al`turarea de competen]e [i diplome care le atest` formal. Dup` Marc Bloch, ar fi cazul ca fiecare istoric s` redescopere drumul c`tre cititorul sù, p`r`sind turnul de ivoriu al erudi]iei exersate doar pentru ceilal]i câ]iva savan]i însingura]i pe aleile unor cercet`ri de detaliu. j

Ceasul bilan]ului

l Marc BlochPLEDOARIE PENTRU ISTORIE traducere de George Cipìanu, Ed. Tribuna, 2007, 232 pp.

IS

TO

RI

E

15 octombrie - 15 noiembrie 2008 Muzeul Ţăranului RomânMNAC galeria 3/4www.bab.rowww.arhitectura1906.ro

Premiile naţionale pentru Arhitectură şi Design

Eveniment realizat cu sprijinul: Muzeului Ţăranului Român Asociaţiei Fondului Cultural Naţional Ministerului Culturii şi CultelorMuzeului Municipiului BucureştiMuzeului Naţional de Artă Contemporană

,

,

bienala de arhitectură bucureşti

organizatori

cu sprijinul

sponsori principali

sponsori

prin partener arboreverde

partener

parteneri media


FIRUL pove[tii pe care vreau s`-l deap`n în aceast` însemnare începe cu o scen` dintr-o intersec]ie bucure[tean` ca oricare

alta. Printre ma[inile oprite la stop, se strecoar` cu stâng`cie un om, încercând, f`r` mare succes, s` stârneasc` mila. Este ciung. Bra]ul stâng, cel retezat, este învelit într-un bandaj orbitor de alb. Am sentimentul c` e[ecul cer[etorului se datoreaz` bandajului prea curat, înf`[urat profesional.

Arta cer[etorului are ceva din cea a actorului; personajul interpretat trebuie s` fie plauzibil, iar în cazul cer[etorului, trebuie s` conving` c` se afl` într-o stare de mizerie disperat`. De aceea, bandajul alb mi se p`rea un obstacol. S` fii cer[etor este o meserie. Adam Smith, în Avu]ia na]iunilor, este convins c` nu este o meserie ca oricare alta, pentru c` cer[etorul ne-ar face s` ne gândim la nevoile sale, în vreme ce meseria[ul obi[nuit ne vorbe[te despre dorin]ele noastre.

Oricum ar fi, absen]a meseriei de cer[etor ar face s` creasc` bun`starea în lume. Oamenii nu par s` caute serviciile cer[etorilor; iar ceea ce ar produce ex-cer[etorii ar avea cerere, din moment ce vechea meserie nu mai este rentabil`. Se poate face aici o analogie cu absen]a meseriei de ho]; f`r` ho]i, lumea ar duce-o mai bine [i nimeni nu s-ar plânge de absen]a serviciilor ho]ilor. Analogia se opre[te îns` aici; cer[etorul nu bag` mâna în buzunar, nu se strecoar` în cas`. Ceea ce prime[te este dat de bun`voie. Iar a[a cum vom vedea mai jos, s-ar putea totu[i s` ofere unele servicii, m`car pe acela de a satisface dorin]a cuiva de a fi milostiv.

În intersec]ie se mai afl` [i un panou uria[, cu patru laturi; din orice parte ai veni po]i citi o întrebare retoric`: Dac` a]i [ti c` un cer[etor câ[tig` pân` la 5.000 de lei pe lun`, i-a]i mai da bani? Un anun] dintr-un ziar, girat de o cunoscut` firm` privat`, ne asigur` c` veniturile unui cer[etor sunt între 2.000 [i 5.000 de lei pe lun`. Este acesta un argument împotriva cer[etoriei?

În bun spirit dâmbovi]ean, am putea lua în b`[c`lie campania împotriva cer[etoriei [i orice discu]ie cât de cât serioas` a unui asemenea subiect. La Paris, cer[etoarele îmi aminteau de limba român`. De cer[it cer[eau în francez`, dar de vorbit între ele vorbeau în române[te. Î]i aminteau de cas`, de dulcele grai. A[a c`-[i avea [i cer[etoria rostul ei.

Poate totu[i argumentul nu merit` luat în derâdere; poate logica sa este impecabil`. Trecând peste lene, peste

ideea c` asta nu-i o problem` cu care s`-]i ba]i capul [i peste ideea c` oricum [i-au b`tut al]ii capul cu ea [i au scris cu litere de o [chioap`, în intersec]ie, cât se poate de limpede la ce concluzie au ajuns, î]i dai seama c` povestea are multe fire, numite metaforic de logicieni „coarne‘‘, coarnele unei dileme. Coarnele acestea sunt ca ni[te drumuri; încerci s-o apuci pe unul sau pe altul dintre drumuri [i vezi ce rezult`. Aici, ca s` func]ioneze argumentul, ar trebui ca toate drumurile s` duc` la concluzia c` nu trebuie s` dai bani cer[etorilor, c`ci, de fapt, aceasta este inten]ia de fond a întreb`rii retorice afi[ate în intersec]ie.

Cel mai conving`tor pare s` fie cazul în[el`toriei. În aceast` situa]ie, cer[etorul se presupune c` are o stare mai bun` decât cea în care pretinde c` se afl`. A strâns, de pild`, în luna respectiv`, 4.999 de lei [i tot mai cer[e[te. Da, dar i-a strâns în luna respectiv` [i, a[a cum ne sugereaz` [i Adam Smith, ra]ional fiind, se gânde[te la ce se va întâmpla în lunile urm`toare. Poate atunci nu ob]ine nimic. N-ar fi cazul s` pun` ceva deoparte? Desigur, unii p`c`lesc într-un fel sau altul; asta este sigur. Dar nu to]i! Ar trebui atunci s` nu le dai nimic celor care nu în[al`.

Cum deosebe[ti îns` un cer[etor care în[al` de unul care nu în[al`? Chiar campania contra cer[etoriei pare s` fie, indirect, o recunoa[tere a faptului c` statul nu-i în stare s` separe pe cine în[al` de cei care nu în[al`. Cei care în[al` ar trebui trecu]i în categoria escrocilor, dar nu pare s` se poat` face efectiv acest lucru.

Nu merge s` tragem concluzia, de la premisa c` unii în[al`, c` trebuie s` suprim`m ceea ce am v`zut c` este aidoma unei meserii. Judecând a[a, este greu de crezut c-ar mai trebui s` l`s`m s` subziste vreo meserie. În toate profesiile exist` unii care în[al` [i al]ii care sunt cinsti]i.

Alt caz, care pare chiar mai constrâng`tor, este cel al p`rin]ilor care-[i oblig` copiii s` cer[easc`. Dar câ]i p`rin]i nu aleg ei meseria copiilor! {i o fac prost. Nu ne putem amesteca totu[i în cre[terea copiilor, nu putem s` le lu`m familiilor r`spunderea respectiv`. Ca [i-n cazul în[el`toriei, tot ce se poate face ra]ional este cel mult o dec`dere din drepturile p`rinte[ti, dar pe baza unor analize ale cazurilor individuale, nu generalizând.

Pân` acum ne-am ocupat îns` cu acele drumuri care, la prima vedere cel pu]in, ar duce c`tre un argument împotriva cer[etoriei. S` vedem [i cum pot fi v`zute lucrurile dintr-o perspectiv` mai în]eleg`toare pentru

situa]ia cer[etorului. Putem uita de mila cre[tin`? Ce ne-ar spune o perspectiv` religioas` mai general`?

Credincio[ii cre[tini se a[teapt` s`-l g`seasc` pe Iisus [i-n cea mai umil` postur`. „Adev`r gr`iesc vou`, întrucât a]i f`cut unuia dintre ace[ti fra]i ai mei prea mici, mie mi-a]i f`cut‘‘ (Matei 25: 40, trad. Galaction [i Radu). Mai general, în orice religie, cine se consacr` complet divinit`]ii devine str`in de orice preocupare de ordin material [i nu poate supravie]ui decât cer[ind pu]inul care-l mai leag` de cele lume[ti.

Exist` îns` un puternic argument în favoarea cer[etoriei ce nu depinde deloc de sentimentele religioase. Este argumentul care pleac` de la gândul c` [i tu ai putea fi pus/pus` în situa]ia de a cer[i. S` zicem c` ai ajuns pe un aeroport dintr-o ]ar` îndep`rtat`. Nu cuno[ti pe nimeni. Nu ai prieteni. Nu ai cum ob]ine credite. {i ai nevoie de înc` un euro pentru a-]i procura un bilet.

Am r`mas destul de surprins când am citit c`-n vremuri mai vechi, în Sco]ia, existau profesori care-i cereau rectorului Universit`]ii permisiunea de a-[i completa veniturile din cer[it. Istoria este un dasc`l subtil. Ea ne arat` c` situa]ia ipotetic` descris` anterior nu-i rodul doar al unei imagina]ii care împinge lucrurile prea departe.

De fapt, când vine vorba de imagina]ie [i de argumentul privitor la veniturile de 2.000–5.000 de lei ale cer[etorilor, lucrurile par s` ]in` de prea pu]in` capacitate de a te pune în situa]ii neobi[nuite [i de un deficit de empatie. Nu îns` acest lucru m-a tulburat cel mai tare. Argumentul contra cer[etoriei poate totu[i s` ]in`, dac` facem apel la anumite sentimente umane. Tocmai aici pare s` rezide marea sa problem`.

Argumentul împotriva cer[etoriei bazat pe informa]ia c` un cer[etor câ[tig` între dou` [i cinci mii de lei pe lun` face apel la invidie. Suma de cinci mii de lei nu este mic`, pentru cei mai mul]i dintre noi. În mod normal, f`r` s` aib` norme suplimentare sau f`r` bonifica]ii speciale, un profesor universitar are pe lun` venituri care nu ating cinci mii de lei. Iar pe zidurile din ora[ v`d un anun] c` o firm` ofer` locuri de vopsitor industrial: venitul „în mân`‘‘ promis este între 1.500–1.700 de lei pe lun`. În asemenea condi]ii, suma de 5.000 de lei pe lun` afi[at` pe uria[ul panou din intersec]ie este menit` s` stârneasc` invidia.

Pica pe cei care câ[tig` mai mult decât tine este îns` un argument periculos. Ea poate fi dirijat` contra

practican]ilor oric`rei profesii. În plus, ea presupune c` exist` un „venit just‘‘ într-o meserie sau alta. Logica „venitului just‘‘ este p`guboas` [i love[te în cei care exceleaz` într-un fel sau altul în ceea ce întreprind. Dac` ai atins „venitul just‘‘, ce trebuie s` faci? S` munce[ti pe gratis, s` te opre[ti din munc`?

La logic`, am înv`]at c` defectele unui argument sunt de dou` feluri: un tip de erori ]in de faptul c` argumentul pleac` de la una sau mai multe premise false; alt tip de erori ]in de lipsa de validitate a modului de a argumenta ca atare. A[a [i cu argumentul contra cer[etoriei. Poate c` este adev`rat c` un cer[etor câ[tig` între dou` [i cinci mii de lei, dar asta nu înseamn` decât c` argumentul nu pleac` de la premise false. Poate s` aib` îns` o logic` strâmb` [i tocmai aici este problema sa.

S` zicem, pentru a încheia aceast` însemnare, c` ar vrea cineva s` întoarc` povestea asta contra mea [i m-ar întreba dac` dau întotdeauna bani cer[etorilor. N-am s` afirm c` acest fel de a argumenta este ad hominem. În chestiunile de acest gen, nu este irelevant dac` exist` sau nu o discrepan]` între ceea ce spune [i ceea ce face un om.

Nu, nu dau întotdeauna bani cer[etorilor. Ra]iunea acestui comportament o deslu[e[te cel mai bine tot Adam Smith: ea ]ine de limitele cunoa[terii de care dispune un individ. Ar trebui s` dau celor care sunt cer[etorii cu adev`rat cei mai am`râ]i [i nu am cum s` [tiu acest lucru. Iar cum num`rul celor care solicit` este sensibil mai mare decât ceea ce a[ putea s` ofer, atunci intervin din nou limitele cunoa[terii [i nu [tiu cui s` dau [i în ce ordine. În mod cert, cer[etoria nu este un mod de înstructurare firesc al rela]iilor dintre oameni [i nu asta am vrut s` spun mai sus. Adam Smith are în mod sigur aici dreptate: firesc este ca fiecare s` le spun` celorlal]i ce poate face pentru ei, nu s` le spun` ce pot ei face pentru el sau ea.

Este o ironie pe care-o relev` via]a în orice campanie contra celor care realizeaz` „venituri injuste‘‘. Meseria respectiv` ajunge s` fie practicat` la negru. A[a [i cu cer[etoria. De când cu presiunile de un fel sau altul contra cer[etorilor, am v`zut [i cer[etorie „la negru‘‘. O b`trân` st`tea, f`r` s` spun` o vorb`, pe unul dintre acei stâlpi scur]i [i solizi care în unele locuri marcheaz` limitele str`zii [i împiedic` ma[inile s` se suie pe trotuar. Nu întinsese o mân`, nu spunea nimic. I-am dat un leu [i l-a luat. j

Despre cer[etorie

DE

ZB

AT

ER

I


Înving`tori sau învin[i?Intelectualii [i lupta pentru demnitate moral` în Europa de Est (II)

„A spune adev`rul puterii‘‘ – acesta este ethosul intelighen]iei critice1. Dezv`luind ubicuitatea minciunii, discursul disident a întemeiat emanciparea [i a deschis astfel drumul c`tre o existen]` în adev`r. A respins logica consim]`mântului, contrapunându-i logica revoltei [i a eliber`rii. În timp ce sistemul încerca s` penetreze ideologic via]a în toate aspectele sale, intelectualii critici au oferit alternative profund sceptice, ghidate doar de ideea libert`]ii. Au jucat un joc periculos; au pl`tit cu închisoarea pentru ideile lor, dar, în final, eforturile le-au fost r`spl`tite prin recunoa[terea (chiar dac` inconsecvent`) din partea popula]iei.

Astfel se poate explica faptul c` în primii ani ai postcomunismului masele au aplaudat intelectualii [i i-au ales pe mul]i dintre ei în pozi]ii de conducere. Îndoielile lor fa]` de politic` au devenit secundare datoriei de a intra în slujba binelui public. În Ungaria, János Kis a devenit pre[edintele Alian]ei Liber Democra]ilor, Miklós Haraszti a fost membru al Parlamentului, la fel ca [i Andrei Saharov în fosta Uniune Sovietic`. Václav Havel a perceput acceptarea postului de pre[edinte drept un necesar angajament civic. Acela[i lucru se poate spune [i despre Andrei Ple[u sau Bronislaw Geremek, care au preluat portofoliul Ministerului de Externe în România, respectiv Polonia.

În prezent îns`, politica în Europa Central` [i de Est a intrat într-o etapa diferit`, care a adus cu sine noi provoc`ri pentru intelectuali. Vechiul clivaj „ei‘‘ vs. „noi‘‘ a fost înlocuit de conflicte specifice. Liberalismul este atacat atât de extrema stâng` cât [i de cea de dreapta, unite de resentimente [i frustr`ri comune. Aceia[i disiden]i care ieri erau celebra]i, acum sunt eticheta]i drept „stângi[ti subliminali‘‘, „cominterni[ti‘‘ etc. Este de ajuns s` ne reamintim atacurile din Polonia împotriva lui Adam Michnik, care a cutezat s` î[i exprime rezervele fa]` de campania nes`buit` pentru lustra]ie a fra]ilor Kaczynski [i a partizanilor lor. Doar aparent paradoxal, o situa]ie similar` este [i cea din România, acelea[i strategii retorice fiind aplicate împotriva Comisiei de analiz` a dictaturii comuniste, a membrilor sì [i împotriva Raportului Final. În ambele cazuri, ]inta este liberalismul civic.

Cei mai importan]i disiden]i au r`mas, dup` 1989, fideli crezului conform c`ruia autonomia

individului este alfa [i omega spa]iului public eliberat. Ei presupun [i sprijin` viziunea na]iunii caracterizate de o identitate postconven]ional` (ceea ce Jürgen Habermas a numit Verfassungpatriotismus2). Alternativ, opozan]ii lor sunt partizanii atavismelor, tribalismelor [i trìrismelor motivate etnicist sau chiar rasial. În contextul în care idealizarea trecutului comunist tinde s` devin` contagioas`, intelectualii critici sunt cei care reamintesc concet`]enilor c` aceste noi mitologii nu pot produce decât eclipsarea adev`rului [i, implicit, noi dezastre. Urmând aceast` cale, ei atrag ura fanaticilor etnocentrici, care, nu de pu]ine ori, sunt recruta]i din rândurilor fo[tilor stalini[ti. Ace[tia din urm` nu fac decât s` resusciteze vechea marot` n`scut` în regimul precedent, [i anume „ap`rarea p`cii sociale [i a na]iunii‘‘. Spectacolul este demoralizant: fo[ti membri ai poli]iei secrete pozeaz` drept democra]i recicla]i; judec`tori care [i-au ob]inut func]iile în urma implic`rii în represiunile comuniste [i care, perpetuând practici anterioare, sunt vârful de lance al campaniilor de h`r]uire a fo[tilor disiden]i (cel mai recent exemplu este Cehia); baronii economiei planificate [i propagandi[tii lenini[ti au devenit bancheri [i oligarhi ai unei mass-media predominant de scandal.

Intelectualii critici sunt ast`zi confrunta]i cu pericolul unui nou tip de marginalizare. Centralitatea lor î[i avea originile în statutul lor moral – ei au fost bufoni la curtea marxismului, încarnarea principiului negativit`]ii, acel ingredient care a perturbat în[el`toarea lini[te a sistemului. A[a cum a scris Miklós Haraszti în The Velvet Prison, intelectualii critici [i-au salvat demnitatea prin asumarea rolului de artist rebel [i erou naiv. A r`mas prea pu]in loc pentru astfel de atitudini în lumea brutal` [i abrutizant` a postcomunismului.

Pentru mul]i intelectuali revolta camusian` împotriva injusti]iei intrinseci lumii în care trìm pare s` apar]in` mai degrab` trecutului. Unii dintre ei par s` fi pierdut sensul propriei misiuni. Consider important aici s` reamintesc fundamentalul imperativ enun]at de Arthur Koestler în cadrul unei prelegeri expuse la BBC sub titlul „Provoc`rile timpului nostru‘‘ la începutul r`zboiului rece (1947). Reflectând asupra dilemei utilitarism vs. moralitate, el afirma:

„Pentru acest tren utilitarismul este locomotiva, iar moralitatea este frâna. Func]iunile celor dou` sunt întotdeauna antagonice. Nu putem lua o decizie abstract` în favoarea vreuneia dintre ele. Dar putem s` facem ajust`ri temporare în func]ie de traseul trenului. Acum 200 de ani, în timpul înaint`rii sale din mla[tinile râncede ale Fran]ei feudale în era Drepturilor Omului, alegerea a fost favorabil` locomotivei, în defavoarea frânei. Începând cu a doua jum`tate a secolului 19, re]inerile etice au fost din ce în ce mai des ignorate pân` când dinamismul totalitar a f`cut ca locomotiva s` o ia razna. Vom deraia dac` nu frân`m. Nu [tiu dac` exist` ceea ce filosofii numesc absoluturi etice, dar sunt convins c` trebuie s` ac]ion`m ca [i cum ele ar exista. Etica trebuie eliberat` din lan]urile utilitarismului. Trebuie s` judec`m din nou cuvintele [i faptele pe baza valorilor imediate pe care le implic` [i nu prin prisma unor dep`rtate [i nebuloase idealuri. Sc`rile mâncate de carii nu duc în paradis‘‘3.

Odat` venera]i, intelectualii democra]i sunt din nou denigra]i. Voi oferi trei exemple din cazul românesc: Gabriel Liiceanu, Andrei Ple[u [i Horia-Roman Patapievici. Ace[ti intelectuali critici au ap`rat în scrierile lor asediatele valori ale umanismului european [i au criticat tentativele de a sacraliza, [i implicit reifica, identitatea prin absolutizarea rolului sù în societate. To]i trei au ap`rat drepturile individului, considerându-le drept funda]ia non-negociabil` a unei lumi în care vrem s` ne p`stram dreptul de a spera. Ple[u a demascat corup]ia discursului politic de c`tre demagogi insolen]i pozând drept onorabili tribuni. El a formulat o etic` a demnit`]ii pe care a contrapus-o narcisismului bombastic [i distrugerii sistematice a memoriei4. Liiceanu a publicat pe parcursul anilor o serie de c`r]i [i apeluri care au criticat necru]`tor poluarea exasperant` a spa]iului public de c`tre lichelele fostului regim5. A[a cum era de a[teptat, ace[ti tic`lo[i (scoundrels) s-au r`zbunat acuzându-l pe principalul traduc`tor [i comentator al lui Heidegger în România de plagiat. Când Patapievici a publicat edificatoarea sa carte asupra condi]iei „omului recent‘‘ (pe care autorul îl define[te drept individul care [i-a pierdut capacitatea de transcenden]` moral` [i spiritual`), el a fost virulent atacat de cerberii unei

ciudate versiuni postcomuniste a corectitudinii politice6.

A[a cum a afirmat Havel adeseori, într-o lume postcomunist` dominat` de cinism, de ur` [i intoleran]`, elementul de referin]` fundamental r`mâne aspira]ia antipolitic` de a trì în adev`r. Intelectualii se afl` înc` odat` într-o situa]ie ambivalent`. Antiautoritarismul lor [i respingerea paradigmelor utopice au impus un comportament politic bazat pe încredere [i dialog, cu o pondere crucial` în absen]a violen]ei generalizate [i a v`rs`rii de sânge în timpul revolu]iilor din 1989. Meritele [i mo[tenirea acestora sunt îns` ast`zi puse sub semnul întreb`rii de c`tre persoane ale c`ror singur „merit‘‘ este faptul c` au [tiut s` se al`ture taberei politice câ[tig`toare în postcomunism. Contestarea condescendent` ori denigratoare a rolului moral-civic al intelectualilor critici concesioneaz` spa]iul public unei mediocrit`]i fals-tranchilizante. Totu[i, men]inând registrul argumentativ al lui Ralf Dahrendorf, viitorul societ`]ilor est-europene depinde de continua asumare de c`tre ace[tia a responsabilit`]ii publice, deoarece „fuziunea iluminist` dintre idei [i ac]iuni n-a pierdut nimic din vigoarea sa a ca for]` a libert`]ii‘‘7.

l1 Prezentare sus]inut` la conferin]a „Iden-

tity Please!‘‘, organizat` sub egida Nexus Insti-tute (Amsterdam, 14 iunie 2008). Text tradus de Bogdan Cristian Iacob.

2 Jürgen Habermas, The New Conserva-tism: Cultural Criticism and the Historians’ De-bate, edited and translated by Shierry Weber Nicholson, introduction by Richard Wolin (Cambridge, Mass.: MIT Press, 1989). Teoria patriotismului constitu]ional a fost preluat` [i dezvoltat` în ultimii ani de Jan-Werner Müller într-o serie de articole [i în volumul Constitutional Patriotism, (Princeton: Princeton University Press, 2007).

3 Arthur Koestler, The Trail of the Dinosaur and Other Essays. New York: Macmillan, 1955. pp. 15–16.

4 Andrei Ple[u, Obscenitatea public` (Bucure[ti: Humanitas, 2004).

5 Gabriel Liiceanu, Despre ur` (Bucure[ti: Humanitas, 2007.

6 H.-R. Patapievici, Omul recent (Bucure[ti: Humanitas, 2001).

7 Ralf Dahrendorf, Dup` 1989. Moral`, revolu]ie [i societate civil` (Bucure[ti: Humani-tas, 2001). Vezi în special eseurile „De ce con-teaz` excelen]a‘‘ (pp. 85–93) [i „Responsabili-tatea public` a intelectualilor: împotriva noii frici de Iluminism‘‘ (pp. 151–165). j

AC

CE

NT

E {

I I

PO

TE

ZE


Î}I trebuie mult` aten]ie pentru a-l urma pe Leon Wieseltier în h`]i[ul de credin]e, mistere [i interpret`ri ale textelor referi-toare la kaddish. Contradictorii [i eliptice, subtile pân` la obscuritate, ele au adeseori

usc`ciunea unor inscrip]ii în piatr`. Intrat într-un veritabil muzeu de cremene, modelul de lucru ce ]i se impune urmeaz` una din formulele existen]ei evreie[ti: c`l`toria. Sau r`t`cirea. Sau cùtarea necon-tenit`. Principiul acumul`rii, al juxtapunerii, al listei devine nu doar inevitabil, ci salvator. Ierarhiz`rile nu folosesc, în aceste situa]ii, la nimic, de vreme ce nici m`car dispunerea cronologic` nu aduce o limpezire. Nimerit la intersec]ia tendin]elor, confrunt`rilor, variantelor, presupozi]iilor, ipotezelor, respingerilor [i reinterpret`rilor, într-un cuvânt, în plin` b`t`lie hermeneutic`, autorul dobânde[te ceva din identi-tatea lui Alice ajuns` într-un straniu Kaddishland: uluirea, încântarea, deruta [i frisonul metafizic se îngem`neaz` într-o atitudine de permanent` regân-dire a ceea ce tocmai fusese decretat drept judecat` definitiv`.

Modelul palimpsestului – invocat deja – este mai mult decât o op]iune structurant`: el reprezint` chiar modelul dup` care trebuie în]eleas` lumea începând cu punctul zero al Tradi]iei, dar [i drumul ascensio-nal-lateral spre care îl împing constant acumul`rile de texte. Prin urmare, o judecat` de valoare perti-nent` nu poate fi decât una permanent-inductiv`, ca-pabil` s` integreze [i s` interpreteze neobosit colosul textual ce se adun` aluvionar în jurul subiectului.

Nu-]i r`mâne, atunci, în fa]a potopului de înv`]`turi, decât s` te resemnezi cu postura lui Noe: s` selectezi esen]a din tot ceea ce-a oferit generoasa Tradi]ie. Pe m`sur` ce avansezi în aceast` veritabil` blogosfer` avant-la-lettre, consta]i c` de fapt nu exist` autorit`]i, ci doar contest`ri ale acestora. C` nu asi[ti la un protocol al trecerii înv`]`turii de la individ la individ [i de la genera]ie la genera]ie, ci la o stranie form` de rafinare a înv`]`turilor, contest`rilor [i rescrierilor. Oricât ar suna de nepotrivit, observi c` Tradi]ia nu e de fapt un Pom al Vie]ii, ci doar ramu-rile ce supravie]uiesc în urma necontenitelor furtuni [i zdruncin`turi. Dac` omul a fost definit, metaforic, drept un copac cu r`d`cinile îndreptate spre cer, nici Tradi]ia nu poate avea o reprezentare grafic` diferit`. Dac` n-ar fi mereu la vedere, r`d`cinile n-ar putea fi altoite, modelate [i, la rigoare, smulse.

Confrunt`rile – oricât de violente – nu elimin` îns` certitudinile. Vom [ti, de-acum, c` „mitul fon-dator‘‘ al kaddish-ului este povestea lui rabi Akiva, instrument activ în constituirea unui scenariu consistent al ritualului [i semnifica]iilor rug`ciunii pentru comunitate. Figura orfanului, prezent` într-una din variantele pove[tii, confer` un element de emo]ionalitate suplimentar` în cadrul unei formule existen]iale ce risca s` se osifice. În seara de dup` {abat, ceremonialul religios, din care nu lipse[te un fragment din kaddish-ul jelitorului, se desf`[oar` sub conducerea unui b`rbat c`ruia i-au murit p`rin]ii.

Leon Wieseltier g`se[te aici un sens mai adânc: „mor]ii au nevoie de salvare spiritual`, iar agentul acestei salv`ri spirituale e fiul; iar instrumentul salv`rii spirituale este rug`ciunea, în mod special, kaddish-ul‘‘. Citite cu aten]ie, aceste fraze denot` credin]a în existen]a unui dialog între cei mor]i [i cei vii. Altminteri, cum am [ti c` mor]ii au nevoie de-o „salvare spiritual`‘‘ – dac` nu ne-ar comunica acest lucru ei în[i[i?! Prezen]a fiului e necesar` pentru

c` el constituie elementul de continuitate. El duce mai departe numele, [i tot el mo[tene[te bunurile din aceast` lume r`mase de pe urma p`rin]ilor. Ca „instrument‘‘, kaddish-ul reprezint` o modalitate de a trece asupra mor]ilor o parte din mul]umirea-de-a-fi a celor vii. O mul]umire care, prin invocarea Celui Etern, trebuie s` fie [i ea etern`.

Remarcabila for]` a pove[tii lui Akiva e pus` în eviden]` de r`spândirea ei geografic`. Leon Wiesel-tier o descoper` mai întâi într-o lucrare din secolul al zecelea (conceput` ca un comentariu – midrash – pe marginea celor Zece Porunci), apoi, dou` secole mai târziu, în Fran]a, peste un secol în Germania [i Austria, apoi, în veacurile urm`toare, în comunit`]ile evreie[ti din Polonia, Olanda, Lituania, precum [i într-o colec]ie de pove[ti iudaice din Germania secolului al dou`zecilea. {i, evident, în Israel (ca de pild` sub pana unor Ovadiah Yosef [i a marelui rabin Aaron Roth – un autor care-i displace profund lui Wieseltier –, fondatorul sectei Shomer Emunim.) Supravie]uirea ei spune totul despre impactul extra-

ordinar al nara]iunii asupra comunit`]ilor evreie[ti din cele mai diverse locuri ale p`mântului. Exist` ceva mitic în aceast` poveste: dac` ra]ionamentul autorului e corect, ne afl`m în fa]a unui story ap`rut cândva în medievalitatea timpurie, dar inspirat de un personaj care a trìt cu mult înainte.

A studia diferen]ele ce apar de la o poveste la alta, a pune în eviden]` inconsisten]ele [i contradic]iile este, bineîn]eles, o oper` de hermeneutic` ce-l r`spl`te[te cu asupra de m`sur` pe cel capabil s` mearg` pe conturul neobositei înl`n]uiri a textelor. Nu e scopul comentariului de fa]`, mult mai modest [i mai adecvat priceperii [i informa]iei autorului, el se rezum` la urm`rirea unui spectacol intelectual de o seduc`toare energie [i descoperirea articula]iilor intelectuale ce transcend inten]iile originale ale unui ritual str`vechi, în a[a fel încât el devine similar modalit`]ii de constituire a Tradi]iei. Acest discurs sinecdotic e [i o form` de peniten]` pe care orice inte-lectual e dator s` [i-o autoadministreze periodic.

Tehnicitatea inevitabil` a unei asemenea discu]ii nu trebuie s` diminueze impactul etic al discursului. Îns`[i decizia de a respecta un asemenea ritual arat` c` sfera moralei – a respectului fa]` de înainta[i – nu s-a diminuat cu totul. Textele de acest fel nu se refer` la un „evreu imaginar‘‘, adic` la un construct inte-lectual manipulabil în func]ie de interese politice ori de alt` natur`, ci la evreul real, „p`c`tos‘‘, care-[i sintetizeaz` existen]a în func]ie de suma p`catelor acumulate: „Sunt un evreu vinovat, [i nu exist` pe lume un rù sau un p`cat pe care s` nu-l fi s`vâr[it‘‘. Cantonat pe similare pozi]ii de suferin]` [i regret, Leon Wieseltier nu mai are de f`cut decât un comen-tariu: s` admit` c` se recunoa[te întru totul în acest portret problematic.

Or, o [tim de la Marc Aureliu, „p`c`tosul p`c`tuie[te împotriva lui însu[i‘‘ [i „rùf`c`torul î[i face rù sie[i‘‘ (Meditations, Penguin Books, 2005: 109). Intrarea pe aceast` curb` a confrunt`rii agresiv-morale indic` în ce m`sur` lungul [ir al interpre]ilor kaddish-ului au încercat s` concilieze o dilem` personal` cu o judecat` eticist-abstract`. Într-un caz anume, p`strat în Tanna D’Bei Eliyahu Zuta (Înv`]`turile {colii lui Elia, varianta prescurtat`), din perioada antic` târzie sau timpuriu medieval`, p`catul p`rintelui are o denumire precis`: homose-xualitate. Dar [i aici, accentul cade pe necesitatea ca fiul s`-[i spele prin rug`ciune tat`l de p`cate, [i nu pe gravitatea erorii etice comise de acesta. Repertoriul p`catelor nu era, de altfel, scurt, [i nici u[or de accep-tat. Asasini, vame[i, strâng`tori de taxe, conduc`tori lacomi [i abuzivi, judec`tori sperjuri [i, iat`, sodomi]i î[i a[teptau, prin fii, izb`virea.

O concluzie gr`bit` ar spune c` în vechea lume evreiasc` opinia asupra p`catelor era atât de limpe-de, atât de larg acceptat`, încât nu mai necesita o discu]ie aparte. Tot ce a[teptau rabinii era închiderea cercului: plata, prin fii, pentru p`catele p`rintelui, indiferent de gravitatea erorilor. E de v`zut aici o sub-til` readucere – dup` moarte – a omului la condi]ia sa general-uman`, indiferent dac` s-a str`duit s` res-pecte poruncile lui Dumnezeu ori dac` le-a înc`lcat cu s`lb`ticie.

Lunga intimitate cu textele, chinul ordon`rii [i interpret`rii, eliminarea falselor ipoteze [i descope-rirea atribuirilor discutabile, a filia]iilor improbabile pun pe autor o fireasc` presiune. A[a cum s-a mai întâmplat în câteva rânduri – [i cum se va mai în-tâmpla –, visul, acest avanpost al mor]ii în existen]a real`, îl ajut` s` g`seasc` solu]ii la obsesiile de natur` pur speculativ` acumulate în timpul zilei: „Un vis: m` plimb prin cimitirul Oak Hill din Georgetown. E noapte. Lâng` capela mic` de piatr`, m` întâlnesc cu un b`rbat îmbr`cat într-un costum cu dungi sub]iri [i pantofi bine lustrui]i. }ine câte o geant` diplomat în fiecare mân`. Fa]a îi e br`zdat` cu funingine. Îmi cere ajutor. Ambele gen]i sunt pline cu lemne [i caut` pe cineva care s` duc` restul a ceea ce el deja adunase. – Iat` cum îmi interpretez eu visul: sunt posedat de textele mele, [i cred c` oamenii legii sunt p`c`to[i‘‘.

Concluzia ironic` nu trebuie s` ne surprind`: scufundat în marea de texte, Leon Wieseltier este el însu[i un avocat al propriei cauze. {i un p`c`tos, de asemenea, dominat de anxietatea unei vini ce nu-i apar]ine. Evadarea în vis arat` nu doar intensitatea culpei resim]ite, ci [i complicitatea spiritual` sta-bilit` între p`c`tos [i cel desemnat s`-l salveze din ghearele Gheenei. Kierkegaard se vede contrazis de o asemenea abordare. La el, „anxietatea instituit` în

Muzeul de cremene

ES

EU

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 53nevinov`]ie nu este, în primul rând, un fel de vin`; în al doilea rând nu este nici o povar` ap`s`toare, un fel de suferin]` care s` nu poat` fi adus` la unison cu beatitudinea nevinov`]iei‘‘ (Søren Kierkegaard, Con-ceptul de anxietate, Editura Amarcord, 1998: 78). S-ar putea, totu[i, spune c` fiul e obligat s` preia p`catele tat`lui – [i atâta vreme cât nu se va supune ritua-lului de purificare, va trì sub presiunea nelini[tii înc`rcate de suferin]`.

Un am`nunt nea[teptat tulbur` starea de în-cordat` indeterminare ce p`rea s` se instaleze în medita]iile lui Leon Wieseltier: într-o variant` a pove[tii lui Akiva, cel condamnat nu are nume, pen-tru c` fiind „un evreu vinovat, paznicii Iadului nu vor s`-mi spun` cum m` cheam`‘‘. Situa]ia nu e f`r` consecin]e: cum s`-l identifici pe fiu, dac` nu [tii cine e tat`l? În acest caz, vina [i [tergerea ei devin no]iuni abstracte sau mai degrab` generice: conceptul de fiu e dator s` salveze sufletul conceptului de tat`! N-ai cum s` nu vezi, al`turi de Leon Wieseltier – evreul norocos s`-[i fi cunoscut tat`l, ba chiar s`-[i fi botezat fiul cu numele tat`lui! –, „frumuse]ea întunecat`‘‘ („dark beauty‘‘) n`scut` din astfel de dificult`]i: în lumea evreiasc`, numelui fiului provine de la tat`: „Dac` [tii al cui fiu e[ti, [tii [i cine e[ti‘‘.

Dar nu e cazul s` ne scufund`m în angoasele unei atare frustr`ri. Cu ingeniozitatea obi[nuit`, cu u[urin]a de a g`si solu]ii, autorul evreu decide s` dea un nume sugestiv fiului: punând la b`taie subti-litatea lingvistic` [i u[urin]a de a comunica dincolo de limbaje [i civiliza]ii, el e numit Nahum Ha’Pakuli, adic` Cel care Salveaz` [i Alin`. O rezolvare de-o simplitate paralizant`, care prezint` [i avantajul c` d` consisten]` [i valoare de generalitate oric`rui caz particular. Din acest punct de vedere, personajul ima-ginar Nahum Ha’Pakuli poate fi considerat „autorul‘‘ kaddish-ului jelitorului, conform unui principiu fixat de Leon Wieseltier în arm`tura solid` a aforis-mului: „Fictions are not all that grow from fictions‘‘ („Din fic]iuni nu cresc doar fic]iuni‘‘). În cuvintele demonstra]iei de fa]`, important nu e impulsul prim, ci rezultatul la care se ajunge prin preluarea ingeni-oas`, nutrit` cu imagina]ie, a ecourilor Tradi]iei.

Provoc`rile acumulate valuri-valuri se sfâr[esc, nu arareori, într-un sentiment al perplexit`]ii. Citind [i comparând texte, Leon Wieseltier î[i percepe condi]ia nu doar ca spiritualmente precar`, ci [i restrictiv` intelectual. Îl în]eleg perfect, deoarece am z`bovit eu însumi îndelung asupra posibilelor sensuri ale unui aforism menit s` fixeze observa]iile autorului asupra rug`ciunii de doliu, prinse într-o fulgurant` defini]ie a misterelor crea]iei: „The kaddish: language allegedly acting on cosmology.‘‘ („Kaddish-ul: limbaj despre care s-ar ´putea¨ spune c` áre for]a s`¨ schimbe cosmologia‘‘). Atât traducerea „oficial`‘‘ în român`, cât [i cea în francez` prefer` transpunerea direct`, ignorând contextul demonstra]iei: „Kaddish-ul: lim-bajul care pretinde c` ac]ioneaz` în domeniul cosmo-logiei‘‘, respectiv: „Le Kaddish: le langage agissant, à ce que l’on dit, sur la cosmologie‘‘.

Fiecare dintre versiuni are p`r]ile ei tari [i slabe. În spiritul demonstra]iei din cartea lui Leon Wiesel-tier, [i mai ales al paginilor dedicate preten]iilor de a norma existen]a celor vii prin invocarea celor mor]i, accentul ar trebui s` cad` pe l`rgirea sferei cosmice prin puterea cuvântului. Ac]ionând asupra lumii, el dezvolt` o for]` atât de puternic`, încât îi poate altera structura. Îns` aceast` victorie nu e definitiv`: dilemele r`mân, iar inconsisten]a sensurilor sl`be[te coeziunea unei existen]e centrifugate sub impactul revela]iei: „Care este diferen]a, în ce m` prive[te, din-tre studiu [i zbaterea neputincioas`, dintre aviditate [i morbiditate? Uneori e greu de spus. Obsesia are mai multe foloase. Uneori intensitatea ei ascunde faptul c` este o metod` de a izola‘‘. Izolare în propriile obsesii? Dar obsesiile au tocmai menirea s` te fac` ]`nd`ri, s` provoace explozii, s` intensifice ritmul (sau m`car ritmicitatea) st`rii melancolice c`reia i te abandonase[i! Ele introduc dinamism [i energie acolo unde p`rea s` se instaleze depresia, renun]area [i spaima. Izolare, pur [i simplu? Probabil c` Leon Wieseltier ar fi surprins s` se [tie atât de apropiat de noul „enfant terrible‘‘ al prozei franceze, Michel Houellebecq, pentru care „posibilitatea unei insule‘‘

înseamn` multiplicarea obsesiilor [i, evident, a indi-vizilor. Obsesia nu e, în cele din urm`, decât „clona-rea‘‘ cuvintelor care au reu[it s` împing` dincolo de limita percep]iei marginile universului.

De la masa de lucru, la muzeu! Sub presiunea melancoliei, autorul î[i uit` personajele (Akiva a disp`rut [i el, pentru moment), dar descoper` un Dumnezeu precar, f`r` putere, parc` prizonier al unei religii a ra]iunii, o religie dominat` de geometrie, indiferent` la sublimul balet al ritualurilor. O religie care a renun]at, temporar, s`-[i promoveze crezurile. Jefferson Memorial, locul unde Leon Wieseltier în-cearc` s`-[i afle lini[tea, e un spa]iu privilegiat: situat în partea sudic` a lui Tidal Basin, el e gândit în a[a fel încât, de pe treptele sale, s` po]i privi în direc]ia sediului oficial al puterii supreme americane, Casa Alb`. Textele citite de Wieseltier nu au, desigur, nici o leg`tur` cu politica. Au îns` o indestructibil` leg`tur` cu puterea lini[tii conferite de un astfel de simbol al politicii. Dar lini[tea nu are, aici, nici o putere. Enigma nu se destram`, ci spore[te sub efectul întreb`rilor: cum pot suspinele, venind dintr-un „loc îndep`rtat de ra]iune‘‘, s` produc` o stare de mul]umire interioar`? Cum po]i merge înainte, când î]i extragi energia deplas`rii din propriul, ne[tiut, tre-cut? A suspina, a trece mai departe. A deveni propria ta, houellebecq-ian`, multiplicat`, torturant` insul`. Posibil` sau imposibil`.

Un loc comun al tehnicii de interpretare a lui Leon Wieseltier const` în crearea unui spa]iu al neutralit`]ii premerg`tor gestului de a fixa în pagin` un dezacord sau de a transmite un protest. Argumen-tele nu-i lipsesc niciodat`. Iat`, legenda fondatoare a kaddish-ului se folose[te de presupozi]ia c` to]i p`rin]ii mor]i au p`c`tuit în mod grosolan: au jefuit, au ucis, [i-au folosit în mod nedemn trupul, [i altele la fel de grave. „Turpitudinea p`rintelui‘‘ e de la sine în]eleas`, iar ]ie, ca fiu, nu-]i r`mâne decât misiunea de a pl`ti (la Wieseltier, verbul e eufemistic: to honor) pentru ea. Or, tat`l sù nu corespunde portretului-robot al mortului din povestea lui Akiva: a fost un om bun, pe care fiul nu accept` s`-l vad` r`stignit în aceast` „dezgust`toare, pesimist` cosmologie‘‘.

În]elep]ii au g`sit – spre u[urarea lui Wieseltier – [i de aceast` dat` solu]ia, obseda]i cum sunt de sentimentul justi]iei, care trebuie s` treac` înain-tea celui al r`zbun`rii: chiar dac` verdictul rabinic spune c` p`c`to[ii sunt absolvi]i de p`cate dup` un an întreg, rug`ciunea de doliu dureaz` cu o lun` mai pu]in. În felul acesta, printr-o subtil` relativi-zare, ei controleaz` balan]a care pe un talger îi ]ine pe p`c`to[i, iar pe cel`lalt pe in[ii despre a c`ror cur`]enie moral` vorbesc m`rturia [i sârguin]a fiilor. Splendid exerci]iu de relativitate, prin care absolutul nu cedeaz` nici un pas, p`strându-[i, prin flexibilita-te, dreptul de a crea norme [i a stabili obliga]ii. E un veritabil tur de for]`, proba unui soi necunoscut de diploma]ie metafizic` [i înc` o pies` la fascinantul dosar al Tradi]iei construite prin deprinderea artei avansului impetuos, contrabalansat de nesemnifica-tive retrageri strategice.

De altfel, nu doar Leon Wieseltier intuie[te c` rug`ciunea de doliu e asem`n`toare l`ncii lui Ahile: cu un cap`t „r`ne[te‘‘, cu cel`lalt‘‘îl cinste[te‘‘ pe p`rintele mort. În veacul al [aisprezecelea, magistrul mistic Isaac Luria, un fel de Socrate iudaic, creatorul unui sistem kabbalistic, e cât se poate de clar în in-terpretarea kaddish-ului: „e bine s`-l reci]i chiar [i de {abaturi, de s`rb`tori [i de Lunile Noi, pentru c` sco-pul lui nu este doar de a salva ´sufletele mor]ilor¨ din Gheena, ci [i de a ridica sufletul de la nivelul inferior al Edenului mai sus, tot mai sus, treapt` cu treapt`‘‘. Raiul de jos [i Raiul de sus! Iat`-ne nu doar r`t`cind între concep]ii [i interpret`ri în timp, ci [i plutind, geografic, între niveluri ale fericirii cere[ti! Nu-]i po]i st`pâni gândul c` umanitatea, dup` ce a stabilit lista celor zece p`cate de moarte, [i-a luat [i sarcina de a pl`ti pentru ele cu vârf [i îndesat: imaginând o nou` geografie metafizic`!

Solu]iile sunt, ca întotdeauna, par]iale [i contextu-ale. Cu cât coboar` mai în adâncimile problemei, cu atât se ivesc noi [i noi chestiuni litigioase. Dac` dup` un an (sau dup` unsprezece luni) cel mort a ajuns în ceruri, de ce mai e nevoie ca la fiecare comemorare

a mor]ii sale s` fie pomenit ritualic? R`spunsul pro-beaz`, din nou, subtilitatea înv`]a]ilor rabini: pentru c` func]ia kaddish-ului nu se reduce la a-i salva pe cei rì. El are [i menirea de a-i în`l]a „treapt` cu treapt`‘‘ pe cei buni: „iar fiecare din aceste în`l]`ri e descris` ca o îndep`rtare de lumea din care a venit‘‘. Me[te[ugit` r`sturnare de sensuri! {i spectaculoas`, [i plin` de ingeniozitatea unei min]i de o extrem` flexibilitate, preg`tit` în orice clip` [i s` se apere, [i s` atace. Poate c` un r`spuns – mai aproape de banalitate, dar cât se poate de adev`rat – ar fi fost unul care s` men]ioneze leg`tura dintre cei vii [i cei mor]i. Subiectul kad-dish-ului nu e cel mort – subiectul e Dumnezeu –, ci constru irea [i p`strarea unui canal de comunicare a celor r`ma[i pe p`mânt cu cei pleca]i în ceruri.

În felul acesta, s-ar fi confirmat c` Tradi]ia este o exersare necontenit` a memoriei. O respect`m pentru c`, prin ea, respect`m ceva mai înalt: conti-nuitatea propriei noastre gândiri. Iar când gândurile se leag` de emo]ii, arm`tura Tradi]iei devine indes-tructibil`. S` nu uit`m, îns`, c` rabinii care încercau s` r`spund` întreb`rilor [i perplexit`]ilor de acest fel n-aveau perspectiva istoric` a omului de azi. Ei se g`seau în interiorul mecanismului de construc]ie a Tradi]iei, obseda]i de armonizarea am`nuntelor generatoare de sensuri [i reguli. Într-o distan]are ironic`, subliniind frecventa lips` de realism a în]elep]ilor – în cazul de fa]`, e vorba de Menasseh ben Israel, un filozof în linia neo-platonician`, din secolul al [aptesprezecelea –, Leon Wieseltier ]ine s` ne reaminteasc`: „El a fost cel care i-a cerut lui Cromwell s` le permit` evreilor s` revin` în Anglia‘‘. Un în]elept care credea în for]a de convingere a cu-vântului. Un naiv. Nu, nu un naiv – ci, dac` se poate, ceva înc` mai rù: un optimist.

Frecventele racorduri la biografia personal`, in-vocarea întâmpl`rilor existen]ei cotidiene arat` în ce m`sur` lectura asidu` a deconcertantei literaturi în marginea kaddish-ului duce la epuizare. Câte o zi furat` rug`ciunii [i studiului pare, dup` intervale de intens` devo]iune filial`, „stranie‘‘ [i „minunat`‘‘ în acela[i timp. E decontul oboselii acumulate de crâncena b`t`lie hermeneutic` în care s-a implicat. O b`t`lie a purific`rii, o b`t`lie a[ezat` de în]eleptul Akiva în rândul celor cinci mari judec`]i ce dureaz` un an încheiat: a genera]iei Potopului, a lui Iov, a egiptenilor, a lui Gog [i Magog „în viitor‘‘ [i a celor rì în Gheena. {i iat`-l acum, pe fiul îndoliat, a[ezat într-o tradi]ie ilustr`. Cum s` nu te sperii, strivit de for]a marilor episoade biblice?!

{i totu[i, ceva îi sun` fals în aceast` sublim` construc]ie simbolic`: ea pare s` zguduie îns`[i te-melia etic` pe care [i-a construit existen]a. Faptul c` purificarea e înso]it` de durere i se p`rea incontesta-bil. Ne na[tem în p`cat [i murim în p`cat – dac` nu admitem s` pl`tim (adic` s` suferim) pentru purifi-care. Adic` pentru Adev`r. {i totu[i, [i totu[i! În per-spectiv` nietzschean`, adic` la antipodul str`daniei rabinilor ce ]in în spinare pilonii Tradi]iei, „asocierea adev`rului cu suferin]a e un nonsens‘‘. Adev`rul, scrie Leon Wieseltier rezumându-l pe Nietzsche, e o valoare în sine, indiferent de suferin]a sau de ferici-rea oamenilor. Adev`rul ajunge [i la p`c`tos, [i la cel fericit, în aceea[i m`sur`.

{i atunci? Cum s` restabile[ti prestigiul Tradi]iei, dac` ea e atât de fragil` în fa]a câte unui iconoclast capabil s` ra]ioneze cu sânge rece, în perspectiva „r`sturn`rii tuturor valorilor‘‘? E nu doar o înfrângere intelectual`, ci o adev`rat` catastrof` în r`zboiul cu propria suferin]`. Faptul c` durerea nu ajut` la nimic, c` Marele Adev`r r`mâne, cinic [i inabordabil, indife-rent la zbaterile bietului individ e una din lec]iile cele mai crude pe care le poate primi un om. {i un exem-plu de acut` criz` existen]ial` – dac` ]i se întâmpl` s` fii un fiu, [i dac` ]i s-a întâmplat s`-]i moar` tat`l.

Cu atât mai mult e[ti obligat s` nu cedezi: pentru c` prea multe lucruri care au de-a face cu Adev`rul sunt dureroase. C` el ajunge la tine, la fiul credincios, dup` cum ajunge [i la fiul necredincios, e o problem` a Adev`rului: o oglind` [i obiectiv`, [i rapace – un cristal str`lucitor pe care omul l-a construit pentru a nu i se vedea durerea. j

(Fragment dintr-un eseu în lucru de spre Kaddish-ul lui Leon Wieseltier)

ES

EU

iCum s` restabile[ti

prestigiul Tradi]iei,

dac` ea e atât de

fragil` în fa]a câte

unui iconoclast capabil

s` ra]ioneze cu sânge

rece, în perspectiva

„r`sturn`rii tuturor

valorilor‘‘? E nu

doar o înfrângere

intelectual`, ci o

adev`rat` catastrof`

în r`zboiul cu propria

suferin]`. Faptul c`

durerea nu ajut`

la nimic, c` Marele

Adev`r r`mâne, cinic [i

inabordabil, indiferent

la zbaterile bietului

individ e una din lec]iile

cele mai crude pe care

le poate primi un om.

{i un exemplu de acut`

criz` existen]ial`

– dac` ]i se întâmpl` s`

fii un fiu, [i dac` ]i s-a

întâmplat s`-]i moar`

tat`l.


Delictul de „denigrare a comunit`]ii‘‘

A[ dori s` critic în acest articol o convingere a timpurilor noastre care pare a fi devenit opinia [i dominant`, [i obligatorie a discursului public considerat civilizat. Este vorba de convingerea c` nu trebuie s` îi judec`m pe al]ii, c` valorile comunit`]ilor nu pot fi criticate, iar respingerea unor valori împ`rt`[ite de mai mul]i oameni ar constitui fie un atentat la convie]uirea pa[nic`, fie o form` de rasism [i, deci, ar trebui tratat` ca delict. Noul Decalog civil începe cu porunca „don’t be judgmental‘‘. Nu doar opinia public` [i-a însu[it noul comandament, ci [i justi]ia.

De curând, în Fran]a, tribunalul corec]ional parizian a introdus delictul numit „dénigrement de communauté‘‘, identificat ca gravitate cu incitarea la ur` rasial`. Delictul numit „dénigrement de communauté‘‘ se aplic` celor care pronun]` judec`]i negative la adresa unei comunit`]i sau a unei p`r]i a acesteia1. În sine, defini]ia noului delict e ridicol`. E în r`sp`r cu toate tradi]iile europene de libertate, individualism [i spirit critic. Dar, fiind sanc]ionat de justi]ie, ridicolul devine îngrijor`tor. Cum spunea Napoleon, la force n’est jamais ridicule. Când justi]ia face poli]ie din chestiuni grote[ti, fie ne afl`m sub teroare, fie sub dictatura ideilor false. Noi nu ne afl`m sub teroare, prin urmare inventarea delictului numit „dénigrement de communauté‘‘ trebuie pus` pe seama contamin`rii justi]iei cu idei false. Ideile false par irezistibile când sunt principii ale unei ideologii militante. C` numim aceast` ideologie militant` corectitudine politic` ori altfel e secundar. Important este s` identific`m în aparent inofensiva regul` de convie]uire „don’t be judgmental‘‘ sursa moral` a acestui mod de a vedea lucrurile. Dac` aceast` surs` moral` nu va fi criticat` [i respins`, deciziile luate în numele ei vor crea jurispruden]` [i, în curând, critica considerat` a fi ofensatoare va fi stigmatizat` moral [i interzis` prin lege. Or, demonstrarea falsit`]ii lui „don’t be judgmental‘‘ atârn` de posibilitatea de a fi judgmental: prin urmare, dac` posibilitatea e interzis`, falsitatea triumf`. Un spa]iu public dominat de regula „don’t be judgmental‘‘ nu este doar

falsificat, blocat în raporturi de for]`, amorf [i incapabil de progres: el are toate [ansele de a degenera, de la un echilibru supravegheat [i tiranic de tip pace hobbesian` (când regula facultativ` a fost impus` ca lege obligatorie) la o stare de natur` de tip hobbesian (în care consecin]ele nefaste ale penaliz`rii oric`rei forme de critic` genereaz` în mod incontrolabil anomie).

Teza pe care o sus]in împotriva regulii „don’t be judgmental‘‘ este c` dreptul la critic` trebuie s` fie neîngr`dit, iar modalitatea criticii, nici ea, nu trebuie s` poat` fi în vreun fel limitat`. Dar, dac` admitem dreptul la critic` nelimitat`, trebuie atunci s` admitem [i dreptul la existen]` al discursurilor ofensatoare. F`r` acest drept nelimitat la critic`, nu exist`

nici progres moral, nici progres intelectual. Costul progresului moral [i intelectual este spulberarea confortului sufletesc, care se bazeaz` pe conformism. Totul trebuie s` poat` fi supus criticii, inclusiv convingerile noastre cele mai scumpe. Iar acest lucru, recunosc, este ofensator. Dar e pre]ul pe care trebuie s`-l pl`tim. Teza mea este c`, de dragul libert`]ii, al autenticit`]ii [i al progresului intelectual, trebuie s` ap`r`m dreptul la existen]` al discursurilor ofensatoare. Ofensatoare nu doar pentru al]ii, ci mai ales pentru noi. Ofensatoare nu doar la adresa ideilor pe care le dezaprob`m, ci în special la adresa valorilor pe care le pre]uim.

În secolul al XVIII-lea, într-o societate mult mai pu]in liber` decât a noastr`, lui Voltaire nu i s-a cerut

s` nu fie judgmental: a fost extrem de judgmental cu cre[tinismul. Dac` i s-ar fi interzis s` critice cre[tinismul, iar pentru teribilul sù „écrasez l’infâme!‘‘ ar fi fost condamnat pentru „dénigrement de communauté‘‘ (argumentându-se c` un om civilizat nu ar trebui s` practice un discurs ofensator la adresa comunit`]ilor, deoarece sensibilitatea comunit`]ilor trebuie protejat`), atunci societ`]ile europene nu s-ar fi angajat pe calea seculariz`rii, cum s-au angajat [i datorit` discursurilor ofensatoare ale lui Voltaire, iar progresele morale rezultate din separarea religiei de politic nu ar fi avut loc. Azi, probabil, Voltaire ar fi criticat Islamul. Diferen]a paradoxal` este c` societatea noastr` european`, care e incomparabil mai democratic` decât cea în care a trìt Voltaire, i-ar fi interzis limbajul de atunci, ca ofensator [i judgmental. În felul acesta noi împiedic`m progresul moral al convie]uirii cu musulmanii [i lipsim [i Islamul de beneficiul criticii. Cre[tinismul a beneficiat de aceast` critic`, iar rezultatul se vede: Europa trìe[te, din punctul de vedere al cre[tinismului, pacea confesiunilor. Islamul, în privin]a c`ruia func]ioneaz`, azi, regula „don’t be judgmental‘‘, nu poate beneficia de ea. Vom pl`ti cu to]ii pentru aceast` interdic]ie: [i asta pentru c`, ab]inându-se s` fie judgmental, Europa a intrat pe nesim]ite în etapa de orbire unilateral` care face izbucnirea r`zboiului religiilor inevitabil`.

Argumentul meu are dou` p`r]i: o judecat` [i o critic`. Voi porni de la o judecat` asupra civiliza]iei moderne, care îi pune în lumin` singularitatea [i valoarea. Apoi voi critica felul în care este în]eleas` azi libertatea de expresie. Concluzia mea este dubl`: libertatea de judecat` este, în lumea noastr`, insuficient`; regula „don’t be judgmental‘‘ e [i în[el`toare (pentru c` nu î[i respect` promisiunea de a produce o societate lipsit` de conflicte), [i nociv` (pentru c` produce o societate steril` [i servil`).

Civiliza]ia modern`

Mai întâi judecata. Regula de evolu]ie a civiliza]iilor este stagnarea. Faptul e constatabil empiric2: în ciuda unor certe avantaje ini]iale, India stagneaz` începând cu secolul VIII, lumea arab` î[i încetine[te progresul dup` secolul XI [i începe

Pledoarie pentru dreptul de a ofensa

AC

OR

D/

DE

ZA

CO

RD

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008 55s` regreseze dou` secole mai târziu, iar China înghea]` începând cu secolul XIV. De la aceast` regul` empiric`, Occidentul este o excep]ie. Dup` cump`na invaziilor sarazine [i vikinge, nu face decât s` progreseze continuu: cunoa[te revolu]ia din secolul XII, înflorirea intelectual` a Evului Mediu târziu, impulsul artistic al Rena[terii, revolu]ia [tiin]ific` în secolul XVII [i revolu]ia industrial` din secolul XVIII. Începând cu secolul XI, în termeni de popula]ie, economie, prosperitate, cunoa[tere (descoperiri, inven]ii, arte), tehnologie, institu]ii (politice, sociale [i culturale) [i for]` de r`spândire, cre[terea Occidentului este f`r` egal. Acest punct de vedere nu este europocentrist, este pur [i simplu descriptiv. La to]i indicatorii m`surabili (indicatori care nu se bazeaz` pe judec`]i, evalu`ri ori aprecieri, ci pe cifre), toate civiliza]iile cunoscute [i-au atins stagnarea mult sub pragul pe care Occidentul l-a dep`[it deja de câteva secole. De atunci, în termenii indicatorilor m`surabili (cu excep]ia notabil` a demografiei, dup` 1970), el nu face decât s` progreseze. Excep]ia occidental` nu se refer` numai la absen]a stagn`rii, ci [i la generalizarea culturii sale. Civiliza]ia occidental` a devenit mai întâi european`, apoi american`, iar acum este global`: ea nu mai reprezint` cultura unei zone geografice, ci spiritul non-local al unui nou tip de civiliza]ie, bazat pe [tiin]`, capitalism, ra]ionalism, con[tiin]` istoric`, secularizare, spirit critic, individualism [i drepturile omului, pe care, pentru comoditate, îl putem numi modernitate. Excep]ia european` nu este rezultatul unei teorii: rezult` din compara]ie. Miracolul european, îns`, e consecin]a unei judec`]i. Aceast` judecat` rezult` dintr-o succesiune de întreb`ri, formulate de-a lungul timpului de mai mul]i istorici, care au fost intriga]i de excep]ia european`: de ce, dintre toate civiliza]iile, Europa este singura care a inventat [tiin]a [i industria; capitalismul [i statul de drept; prosperitatea [i drepturile omului; critica nelimitat` [i garan]iile libert`]ilor individuale? [.a.m.d. Miracolul european, consider` Braudel, este problema esen]ial` a istoriei lumii moderne3.

O sumar` investigare istoric` arat` c` nici una din tr`s`turile miracolului european nu ar fi fost cu putin]` f`r` existen]a unui spa]iu de dezbatere critic`, liber de constrângeri [i falsific`ri. Oxigenul miracolului european a fost libertatea criticii. Am convingerea c` dac` libertatea criticii ar fi pus` în primejdie, excep]ia european` va înceta, iar lumea modern` se va înscrie [i ea, ca toate civiliza]iile de pân` la ea, în legea de fier a stagn`rii. Or, în lumea noastr` s-a r`spândit convingerea c` nu exist` nici un leac mai bun pentru evitarea conflictelor decât evitarea judec`]ilor tran[ante. Este, în opinia mea, o enorm` [i funest` eroare.

Critica regulii „don’t be judgmental‘‘

S` ne aplec`m asupra felului în care este în]eleas` azi libertatea de

exprimare. Prima observa]ie a fost deja f`cut`: ast`zi nu mai e privit cu ochi buni faptul de a judeca. Viciul acestei atitudini a c`p`tat [i un nume, care a ajuns s` desemneze o atitudine reprobabil`: s` fii judgmental e rù; s` nu faci judec`]i e bine. Dar de ce ar fi rù s` faci, în dezbaterea public`, judec`]i? În primul rând, pentru c`, se consider`, a face judec`]i înseamn` a discrimina, iar noi, oamenii civiliza]i, milit`m pentru o societate a non-discrimin`rii. În al doilea rând, pentru c` judec`]ile ofenseaz`. Judec`]ile ofenseaz`, ni se spune, atât dac` se refer` direct la oameni, ca persoane, cât [i dac` se refer` la valorile în care oamenii cred, ori de la care ace[tia se revendic`. Problema, se pare, este sensibilitatea oamenilor, care ar trebui protejat` prin suspendarea benevol` ori interzicerea silit` a judec`]ii. Acest punct de vedere, în opinia mea, este deopotriv` gre[it în ordine moral`, fals în ordine logic` [i periculos din punct de vedere social.

De ce este gre[it` ideea c` dezbaterea public` ar trebui s` ]in` seama de sensibilitatea oamenilor? Pentru c`, dac` ar face-o, dezbaterea s-ar bloca imediat, întrucât toate argumentele ar putea fi (de fapt, ar trebui cu necesitate) interpretate ca argumente ad personam. De fapt, dac` scopul discu]iei este protec]ia sensibilit`]ii [i nu producerea de argumente valide, atunci argumentele însele [i-ar pierde autonomia, devenind func]ie de ceva arbitrar, pe care fiecare sensibilitate l-ar putea defini dup` plac. Dac` dezbaterea public` ar trebui s` ]in` seama de sensibilitatea oamenilor, atunci aten]ia fa]` de argumente s-ar transforma în grij` fa]` de sensibilit`]i. Or, cum sensibilit`]ile sunt subiective, dezbaterea devine arbitrar`. A[a cum nu po]i face legisla]ie pornind de la sensibilit`]i, nu exist` dezbatere public` dac` în orice argument valid cel contrazis identific` atacul împotriva unei sensibilit`]i ulcerate.

De ce este logic fals` ideea c` dezbaterea public` trebuie s` ]in` seama de sensibilitatea oamenilor? Pentru c`, dac` scopul dezbaterii este cu adev`rat g`sirea unei solu]ii, atunci etica discu]iei trebuie s` fie logica, iar morala ei adecvarea la fapte. Numai supravegherea prin logic` [i controlul prin fapte permit înl`turarea erorilor [i corectarea falsurilor. Sensibilit`]ile nu joac` aici nici un rol. Fire[te, cu excep]ia rolului de a motiva ra]iunea, pe care neurologii îl recunosc azi sensibilit`]ii, în raport cu buna func]ionare a ra]iunii4. În orice dezbatere decent`, participan]ii trebuie s` se ab]in` s` foloseasc` argumente ad personam. Dar decizia de a te ab]ine de la atacul la persoan` se bazeaz` pe posibilitatea separ`rii valorilor în care crezi de persoana care e[ti. Dac` persoana nu poate fi disociat` de valori, atunci argumentul ad personam este inevitabil. Cei care, în vederea toleran]ei ori a recunoa[terii mutuale, ne îndeamn` s` ne ab]inem s` formul`m judec`]i asupra valorilor în care cred oamenii [i comunit`]ile se bazeaz` pe aceea[i premis` a imposibilit`]ii separ`rii omului de valorile în care crede.

La rigoare, cei care ne cer s` nu

judec`m (don’t be judgmental) sunt condamna]i s` admit` c` singurele judec`]i posibile sunt atacurile la persoan`, c` orice ceart` este o crim` [i orice dezacord o perversiune. Îns`, dac` este a[a, antropologia celor care ne spun „don’t be judgmental‘‘ este brutal` [i servil`. Ea postuleaz` faptul c` oamenii nu se pot în]elege discutând, ci numai ab]inându-se s` mai vorbeasc` unii despre al]ii [i nu pot fi în]eleg`tori unii cu al]i decât supunându-se unor reguli uniforme, situate dincolo de discu]ie (c`ci a le discuta implic` riscul de a le condamna, adic` de a fi judgmental). Ideea c` pacea social` se poate impune numai prin interdic]ia „don’t be judgmental‘‘ implic` o antropologie a t`cerii, supunerii [i separ`rii. A t`cerii, pentru c` dezacordul nu poate fi exprimat decât t`când; a supunerii, deoarece dac` dezacordul ar pretinde ac]iune, nu ai putea decât s` te supui; a separ`rii, deoarece comunit`]ile care î[i interzic unele altora dreptul de a se judeca reciproc trìesc nu în comuniune, ci în izolare; nu în bun` vecin`tate, ci în indiferen]`; nu în pace, ci în interdic]ia conflictului. Pacea, dac` este, e una a separ`rii; toleran]a, dac` este, e una a indiferen]ei; buna vecin`tate, dac` e, este una a sentimentelor suspendate. Nu se poate cl`di nimic pe o antropologie a t`cerii, supunerii [i separ`rii. Dac` ea pare s` func]ioneze azi, în societatea noastr`, este pentru c` s-a grefat oportunist pe o societate deja existent`, care func]ioneaz` în virtutea unei antropologii contrare: a dezbaterii, a libert`]ii [i a amestecului comunitar.

E acum foarte u[or de v`zut de ce ideea c` dezbaterea public` trebuie s` ]in` seama de sensibilit`]ile oamenilor este periculoas` din punct de vedere social. Orice societate se bazeaz` în mod esen]ial pe vecin`tate [i pe schimburi. În plus, societatea modern` se bazeaz` [i pe prosperitate. Or, prosperitatea e men]inut` numai prin progres. Iar progresul depinde în mod esen]ial de func]ionarea capitalismului [i de promovarea [tiin]ei. În fond, reducând tot ce poate fi redus, ansamblul societ`]ii moderne depinde de numai doi factori: progresul [tiin]ei [i ordinea propriet`]ii private. Atât pentru progresul [tiin]ei, cât [i pentru ordinea propriet`]ii private regula „don’t be judgmental‘‘ este sinuciga[`. Existen]a societ`]ii moderne st` sau cade împreun` cu falsitatea regulii „don’t be judgmental‘‘: dac` aceast` regul` triumf`, societatea modern` regreseaz` (la formule premoderne ori tribale). În concluzie, nu v`d nici o utilitate regulii „don’t be judgmental‘‘. Argumentul este acesta: regula „don’t be judgmental‘‘ se bazeaz` pe o premis` care, dac` ar fi adev`rat`, ar face dezbaterea reprobabil` moral, iar progresul, tehnic vorbind, imposibil.

Dreptul de a ofensa pentru care militez nu este nici dreptul de a jigni, nici o licen]` pentru defìmare. Revendic acest drept în domeniul criticii. Critica poate fi [i artistic`, nu doar intelectual`. Critica poate îmbr`ca [i hainele mali]iozit`]ii, glumei, canularului ori [arjei. Din punct de vedere juridic, cred c` se

poate distinge o critic` ofensatoare de o jignire sau o defìmare. În via]a de zi cu zi, dac` exist` bun`-credin]`, cred c` se poate deosebi în mod rezonabil între obiec]ie [i injurie. {i anume, ceea ce separ` critica de injurie este con]inutul ra]ional. Critica este în esen]` o judecat` bazat` pe argument, în timp ce injuria este exprimarea unei vehemen]e emo]ionale, f`r` suport analizabil ra]ional. Sl`biciunea acestui argument st` în faptul c` ceea ce numim ofens` este o emo]ie, iar emo]ia este revendicat` subiectiv. De[i cuvântul ofens` poate fi în]eles atât ca ofens` resim]it` (subiectiv), cât [i ca ofens` inten]ionat` (obiectiv), în ambele cazuri limita obiectivit`]ii este fie ra]ionalitatea, fie buna-credin]` (mutual recunoscut`). Cel care ofenseaz` poate pretinde c` nu a inten]ionat s` ofenseze, iar cel ofensat îi poate obiecta c` el chiar se simte ofensat. Dac` ne limit`m la emo]ii, este cuvântul unei sincerit`]i împotriva alteia. Trebuie, de aceea, s` dep`[im emo]iile. Atunci criteriul care distinge critica ofensatoare de ofensa produs` de injurie este con]inutul analizabil ra]ional al celor dou` pozi]ii. La limit`, critica este o judecat`, în timp ce injuria, în ultim` analiz`, nu este decât o simpl` interjec]ie. Fire[te, critica poate fi resim]it` ca ofens`, dar eu cred c` ar trebui s` ne refuz`m ispitei (foarte umaniste [i compasionale, în fond) de a construi reguli generale pornind de la sensibilit`]i particulare. Sensibilit`]ile au, fire[te, toat` îndrept`]irea, dar ele, cred, nu pot fi revendicate ca drepturi.

Concluzia mea este c` noua libertate de exprimare, exprimat` prin formula de limitare aparent politicoas` impus` de regula „don’t be judgmental‘‘, formul` care pare a se fi impus azi ca norm` de civilitate în cele mai avansate democra]ii liberale, este inferioar` vechii libert`]i de exprimare, pe care au tolerat-o (de cele mai multe ori à contre cœur, dar f`r` m`suri juridice de îngr`dire) statele occidentale în trecut – anume în acel trecut care a pus bazele civiliza]iei modernit`]ii.

l1 Vezi analiza f`cut` de Roger Heurtebise

la condamnarea lui Brigitte Bardot de c`tre Tribunalul Corec]ional din Paris în 3 iunie 2008, pentru „dénigrement de communauté‘‘ . Ce este acest nou concept juridic, „defìmarea comunitar`‘‘? Heurtebise: „une sorte de nou-veau délit que le CSA mettait au même niveau que l’«incitation à la haine raciale» ‘‘. Autorul se întreab` dac`, dup` instituirea unui astfel de delict, „Est-il encore possible de porter des jugements négatifs sur un dogme ou une coutume religieuse exercés par une «commu-nauté» ou une partie de celle-ci?‘‘. Cf. http://www.ripostelaique.com/Brigitte-Bardot-15-000-euros-d.html. O analiz` în acela[i sens face Gabriel Andreescu în articolul „Brigitte Bardot, între drepturile omului [i drepturile animalelor‘‘ (Timpul, iunie–iulie 2008, p. 4).

2 Urmez tabloul schi]at de David Cosan-dey, Le secret de l’Occident. Vers une théorie gé-nérale du progrès scientifi que ´1997¨, „Introduc-tion‘‘, Champs-Flammarion, 2007, pp. 97 sq.

3 Fernand Braudel, Grammaire des civilisa-tions, 1987.

4 Vezi António Damásio, Descartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain, 1994. j

AC

OR

D/

DE

ZA

CO

RD

idei in dialog, sept 2008

Documents