Istoric[modifică | modifică sursa]

Rezervația a fost înființată în anul 1988. În prezent,

suprafața rezervației este de 8,77 km2.

Floră, faună[modifică | modifică sursa]

Rezervația include sisteme ecologice acvatice și terestre,

în care au fost create condiții pentru

reproducerea animalelor și plantelor. Este situată la gura

râului Iagorlâc, pe malul stâng al Nistrului. Rezervația a

fost organizată în scopul păstrării și studierii condițiilor

ecologice caracteristice bazinelor de apă din apropierea

Nistrului. Cea mai mare valoare a rezervației naturale

"Iagorlâc" constă în faptul că aici sunt foarte multe specii

rare și pe cale de dispariție de plante, care intră în

fitocenozele unicale, situate pe pantele calcarizate de

stepă ale râurilor Iagorlâc, Iagorlâcul uscat și a unor

pârâuri mari.

Bazinele de apă ale rezervației naturale de asemenea sunt

preferate de diverși reprezentanți ai faunei. Cea mai mare

însemnătate ele o au pentru diverse specii de pești, care

le folosesc pentru depunerea icrelor. Ihtiofauna enumeră

23 de specii de pești. Se intâlnesc 29 de specii de

mamifere, 121 de specii de păsări din 14 ordine. Specii rare sunt: popândăul european (Spermophilus

citelus), hermelina, șarpele de alun, șarpele cu abdomen

galben, broasca țestoasă de apă. Din speciile incluse

în Cartea Roșie a Moldovei se întâlnesc lebăda neagră,

iar vulturul pescar (Pandion haliaetus ) și eretele

vânat (Circus cyaneus) se întâlnesc în timpulmigrației.

Ornitofauna rezervației constituie 167 de specii de păsări,

dintre care 91 dintre ele își fac cuiburi. 15 specii de

păsări, înregistrate în rezervația naturală, sunt incluse în

Cartea Roșie a Moldovei (2001), 12 specii în Cartea Roșie a Ucrainei (1994).