(capitolul I/3 din bibliografie)Modalităţile actului juridic civil3. Modalitătile actului juridic civil:- termenul;- condita;- sarcina.

1. DefiniţiePrin modalităţile actului juridic civil se înţelege acel element al acestui act care constă într-o împrejurare ce are influenţă asupra efectelor pe care le produce sau trebuie să le producă un asemenea act.Din cuprinsul definiţiei rezultă că modalitatea actului juridic are două elemente:• împrejurarea care poate consta într-un eveniment sau întro acţiune umană; -când împrejurarea constă în scurgerea timpului modalitatea poartă denumirea de termen; -când împrejurarea constă fie într-un eveniment viitor, fie într-o acţiune, modalitatea se numeşte condiţie; -când împrejurarea constă într-o acţiune a omului, modalitatea se numeşte sarcină;• împrejurarea trebuie să influenţeze efectele actului juridic.

Top of the Document1.2. Caracterul modalităţilorModalităţile actului juridic se înfăţişează ca elemente neesenţiale în acea categorie de acte, ceea ce înseamnă că ele pot fi prezente, dar pot să lipsească, fără a afecta valabilitatea actelor respective.În actele juridice „afectate de modalităţi”, prezenţa unei anumite modalităţi – termen, condiţie ori sarcină – este de esenţa lor, în sensul că afectează validitatea acestora.În alte acte juridice civile, prezenţa modalităţilor este inadmisibilă, cum este cazul actelor pur şi simple.Odată luate în considerare în actul juridic civil, modalităţile creează între părţi o stare de aşteptare cu privire la efectele operaţiei juridice, în sensul că împlinirea evenimentului aşteptat declanşează ori stinge aceste efecte291.1.3. Utilitate practică

1

Modalităţile actului juridic civil prezintă utilitate practică sub următoarele aspecte:• stipularea modalităţilor reprezintă un aspect al principiului libertăţii întocmirii actelor juridice civile;• în actele afectate de modalităţi, legea impune prezenţa unei modalităţi;• în funcţie de interesele lor, părţile pot amâna sau stinge efectele unui act juridic după un anumit interval de timp ori pot ridica la rang de element esenţial unele noţiuni subiective, care, altfel, ar rămâne indiferente dreptului; de exemplu, într-o donaţie, sau într-un legat, dispunătorul creează o obligaţie pentru gratificat prin impunerea unei sarcini de executat.

Top of the Document

2. Termenul2.1. Definiţie şi reglementareTermenul, ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânată începerea sau stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor.Principalele reglementări referitoare la termen sunt înscrise în art.1022-1025 Cod civil. Astfel, art.1022 prevede: „Termenul se deosebeşte de condiţie, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână suspendarea”. Art.1023 stabileşte: „Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeta”. Potrivit art.1024, „termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”. Art.1025, prevede: „Debitorulnu mai poate reclama beneficiarul termenului, când este căzut în deconfitură, sau când, cu fapta sa, a micşorat siguranţele ce prin contract dăduse creditorului său”.2.2. ClasificareÎn funcţie de efectele sale, termenul este suspensiv şi extinctiv.

2

• Termenul suspensiv este acela care amână, întârzie începutul exercitării dreptului subiectiv şi executarea obligaţiei până la împlinirea lui. De exemplu, împrumutul unor bunuri fungibile până la o anumită dată. Numai la împlinirea datei respective, împrumutătorul începe să-şi exercite dreptul, iar împrumutatul, să-şi exercite obligaţia.• Termenul extinctiv este acela care amână stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor până la împlinirea lui. De exemplu, închirierea unui apartament pe timp de doi ani etc.După criteriul cunoaşterii, sau nu, la data încheierii actului juridic, a datei împlinirii sale, avem: termen cert şi termen incert.• Termenul cert este cel a cărui dată de împlinire este cunoscută; de exemplu, 1 iulie dintr-un anumit an.• Termenul incert este cel a cărui dată de împlinire nu este cunoscută la data încheierii actului, deşi împlinirea este sigură; de exemplu, data morţii unei persoane în contractul de rentă viageră.În funcţie de izvorul său, distingem termenul voluntar, termenul legal şi termenul judiciar.• Termenul voluntar este acela care s-a stabilit prin actul juridic unilateral, bilateral sau multilateral. Termenul voluntar poate fi expres – când este stipulat explicit în actul juridic civil – şi tacit – când rezultă implicit, indirect din act, fiind dedus din natura raportului juridic sau din împrejurările în care se execută obligaţiile.• Termenul legal este stabilit totdeauna prin lege.• Termenul judiciar este cel stabilit de instanţa de judecată în favoarea debitorului (art.1583 Cod civil prevede că judecătorul va prescrie un termen de plată în cazul împrumutului făcut în anumite condiţii).În funcţie de titularul beneficiului termenului, acesta poate fi în favoarea debitorului, în favoarea creditorului şi în favoarea ambelor părţi.• Termenul în favoarea debitorului reprezintă regula.Art.1024 Cod civil stabileşte: „Termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu

3

rezultă din stipulaţie, sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”.• Termenul în favoarea creditorului. În acest caz, creditorul poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului, fără ca debitorul să se poată opune.• Termenul în favoarea ambelor părţi. În acest caz, executarea anticipată a obligaţiilor este posibilă cu acordul ambelor părţi.2.3. Efectele termenuluiTermenul, ca modalitate a actului juridic civil, afectează numai executarea actului, iar nu şi existenţa sa. Analiza efectelor pe care el le produce implică distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv.Termenul suspensiv întârzie exercitarea dreptului subiectiv şi executarea obligaţiei. Deşi afectate de termen, dreptul subiectiv şi obligaţia au o existenţă certă, ceea ce are o serie de consecinţe, şi anume:• în cazul când debitorul execută obligaţia înainte de termen, plata este valabilă, în condiţiile art.1023 Cod civil, şi o asemenea plată echivalează cu o renunţare la beneficiul termenului;• până la împlinirea termenului (pendente termine), creditorul este îndreptăţit să ia măsuri de conservare a dreptului său, dar nu poate intenta acţiunile prevăzute de art.974 şi art.975 Cod civil (acţiunea oblică şi acţiunea pauliană);• termenul suspensiv nu amână transferul drepturilor reale asupra bunurilor individual determinate (res certa), excepţie făcând cazurile în care s-a prevăzut contrariul;• creditorul nu poate cere plata înainte de împlinirea termenului;• creditorul nu poate opune debitorului compensaţia, deoarece acest mod de stingere a obligaţiilor presupune ca datoriile să fi ajuns la scadenţă, adică să fie exigibile;• până la împlinirea termenului suspensiv nu începe să curgă prescripţia extinctivă – art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958.Termenul extinctiv are ca efect marcarea încetării dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative. De exemplu, în cazul

4

împlinirii termenului închirierii, încetează dreptul de folosire a bunului de către locatar şi totodată obligaţiile locatorului.

Top of the Document

3. Condiţia 3.1. Definiţie şi reglementareCondiţia, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde însăşi existenţa actului juridic293. Art.1004 Cod civil prevede: „Obligaţia este condiţionată când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert”.Condiţia implică două elemente: un eveniment viitor, raportat la momentul încheierii actului juridic civil; realizarea acestui eveniment este nesigură. Comparativ cu termenul a cărui realizare este certă, condiţia presupune incertitudinea îndeplinirii evenimentului viitor.Codul civil cuprinde o reglementare largă a condiţiei, în general, la art.1004 – 1016, a condiţiei suspensive la art.1017 – 1018 şi a condiţiei rezolutorii la art.1019 – 1021.3.2. ClasificareÎn funcţie de criteriul efectului, distingem: condiţie suspensivă şi condiţie rezolutorie.Condiţia suspensivă este aceea de a cărei realizare depinde însăşi naşterea actului juridic civil şi, respectiv, a drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative. Art.1017 Cod civil prevede:„Obligaţia, sub condiţie suspensivă, este aceea care depinde de un eveniment viitor şi necert. Obligaţia condiţională nu se perfectează decât după îndeplinirea evenimentului”. De exemplu: îţi vând apartamentul meu dacă mă voi muta în altă localitate.Condiţia rezolutorie este aceea de a cărei realizare depinde desfiinţarea actului juridic civil (art.1019 Cod civil). De exemplu: îţi vând apartamentul meu, dar dacă nu voi fi transferat la Bucureşti, până la sfârşitul anului, vânzarea se anulează. Spre deosebire de termenul extinctiv, care produce efecte pentru viitor (ex nunc), condiţia rezolutorie are efect retroactiv (ex tunc).

5

În funcţie de legătura cu voinţa părţilor, de realizarea ori nerealizarea ei, distingem:

-condiţie cauzală, -condiţie mixtă, -condiţie potestativă.

• Condiţia este cauzală atunci când realizarea evenimentului depinde de hazard, de întâmplare, fiind independentă de voinţa părţilor (art.1005 Cod civil). De exemplu: îţi voi vopsi mâine costumul dacă va fi soare; asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubiri dacă gospodăria acestuia va fi distrusă de un cutremur, sau de un incendiu etc.• Condiţia mixtă este cea care depinde, în acelaşi timp, de voinţa uneia dintre părţile contractante şi de voinţa unui terţ (art.1007 Cod civil). De exemplu: îţi voi da automobilul dacă te căsătoreşti cu domnişoara X.• Condiţia potestativă poate fi pură sau simplă.Condiţia potestativă pură este acea condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi. De exemplu, îţi vând autoturismul meu, dacă vreau.Condiţia potestativă simplă este acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi, cât şi de voinţa unei persoane nedeterminate. De exemplu: îţi voi vinde apartamentul meu, dacă te vei căsători.Între condiţia potestativă pură şi condiţia potestativă simplă există deosebiri de regim juridic:• condiţia pur potestativă din partea debitorului este nulă, deoarece echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga juridiceşte – art.1010 Cod civil;• condiţia potestativă simplă este valabilă dacă depinde de voinţa debitorului, excepţie făcând donaţia;• condiţia pur potestativă din partea creditorului este valabilă.După cum constă în realizarea sau nerealizarea evenimentului, condiţia poate fi: pozitivă şi negativă (art.1011 – 1014 Cod civil).Condiţia pozitivă constă în îndeplinirea unui eveniment viitor şi nesigur. De exemplu: îţi vând casa, dacă reuşesc să mă mut în alt oraş.

6

Condiţia negativă constă în nerealizarea unui eveniment viitor şi incert. De exemplu: îţi închiriez o cameră, dacă nu vând apartamentul.Această clasificare prezintă utilitate în ce priveşte regulile de îndeplinire sau neîndeplinire a condiţiei, după cum urmează:• îndeplinirea condiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să se facă (art.1011 Cod civil);• când s-a prevăzut că evenimentul trebuie să aibă loc într-un anumit termen şi acest termen a expirat fără ca evenimentul să fi avut loc, condiţia se socoteşte neîmplinită (art.1012 alin.1 şi art.1013 Cod civil);• când nu s-a prevăzut vreun termen, condiţia se socoteşte îndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va mai realiza (art.1012 alin.2, art.1013 Cod civil);• când s-a prevăzut un termen şi, înainte de expirarea lui, este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla, condiţia se socoteşte îndeplinită (art.1013 Cod civil);• condiţia se socoteşte îndeplinită dacă debitorul a împiedicat îndeplinirea ei (art.1014 Cod civil).În conformitate cu reglementările cuprinse în art.1008 – 1009 Cod civil, distingem: condiţie posibilă, condiţie imposibilă, condiţie licită şi morală ori condiţie ilicită şi imorală.• Condiţia trebuie să fie posibilă, adică să privească un eveniment posibil din punct de vedere material sau juridic.• Condiţia trebuie să fie licită, în sensul că evenimentul trebuie să fie nu numai posibil, ci şi un fapt licit şi nu un delict, un act juridic contrar ordinii publice, bunelor moravuri.• Condiţia trebuie să fie morală, adică în concordanţă cu bunele moravuri şi nu contrară acestora.• Condiţia poate fi imposibilă, atunci când evenimentulcondiţie este imposibil de a se produce fie fizic (material), fie juridiceşte (imposibilitate juridică).Această clasificare prezintă importanţă în privinţa condiţiei suspensive şi rezolutorii, în sensul următor: condiţia imposibilă, ilicită şi imorală, desfiinţează actul juridic numai atunci când este suspensivă; când condiţia este rezolutorie, actul juridic se socoteşte neafectat de aceasta şi, pe cale de consecinţă, este valabil.

7

3.3. Efectele condiţieiPentru înţelegerea efectelor condiţiei, ca modalitate a actului juridic civil, trebuie să distingem după cum condiţia este suspensivă sau rezolutorie şi după cum este vorba de efecte anterioare ori posterioare îndeplinirii condiţiei.Două principii guvernează efectele condiţiei: condiţia afectează însăşi existenţa actului juridic – adică naşterea ori desfiinţarea lui (art.1004 Cod civil); condiţia îşi produce efectele retroactiv (ex tunc) în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este acela al îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei, ci momentul încheierii actului juridic sub condiţie (art.1015 teza I Cod civil).Efectele condiţiei suspensiveEfectele condiţiei suspensive anterioare împlinirii condiţiei (pendente conditione) trebuie privite sub aspectul că, în această perioadă, actul juridic civil nu îşi produce efectele şi în consecinţă:• creditorul nu poate cere executarea obligaţiei (plata);• debitorul nu poate face o plată valabilă, iar dacă totuşi şi-a executat plata, poate cere restituirea;• obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie;• în acest interval de timp, prescripţia extinctivă nu curge (art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958); • în actele translative de drepturi reale, acest efect nu se produce (art.1018 alin.1 Cod civil);• creditorul poate lua măsuri de conservare a dreptului său (art.1016 Cod civil);• creditorul poate cere şi obţine garanţii pentru creanţa sa;• creditorul poate ceda dreptul său.Efectele condiţiei suspensive ulterioare împlinirii condiţiei (eveniente conditione) trebuie privite sub aspectul retroactiv – în cazul când condiţia suspensivă s-a realizat –, în sensul că actul juridic civil a fost pur şi simplu încă din ziua încheierii lui. În consecinţă:• dacă plata a fost efectuată de debitor înainte de îndeplinirea condiţiei, după acest moment plata este validă şi nu mai poate fi obţinută restituirea;• transmiterea de drepturi reale făcute de titularul dreptului se consolidează.

8

De la retroactivitatea efectelor condiţiei suspensive există unele excepţii: prescripţia extinctivă nu curge decât de la împlinirea condiţiei; fructele culese de înstrăinător rămân ale sale;actele administrative făcute de înstrăinător înainte de împlinirea condiţiei rămân valabile; riscurile sunt în sarcina înstrăinătorului (art.1018 alin.1 Cod civil).Efectele condiţiei rezolutoriiPendente conditione, actul juridic sub condiţie rezolutorie îşi produce efectele ca unul neafectat de această modalitate, în sensul că actul juridic se comportă ca pur şi simplu, ceea ce înseamnă că:• debitorul sub condiţie rezolutorie suportă riscul pieirii bunului;• creditorul poate cere executarea obligaţiei, debitorul fiind obligat la aceasta;• dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte.Eveniente conditione, când condiţia rezolutorie s-a împlinit, efectele se materializează în faptul că actul juridic civil este desfiinţat retroactiv, ceea ce presupune:• părţile trebuie să-şi restituie prestaţiile efectuate în sensul că înstrăinătorul va restitui preţul, iar dobânditorul vaînapoia bunul; • drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.De la caracterul retroactiv al condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii:• actele administrative făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile;• riscurile produse pendente conditione sunt suportate de dobânditorul proprietar în mod definitiv;• fructele culese de dobânditor rămân la acesta;• în actele juridice cu executare succesivă, efectele se produc numai pentru viitor (ex nunc).3.4. Comparaţie între termen şi condiţieTermenul şi condiţia se aseamănă prin aceea că ambele sunt modalităţi ale actului juridic civil şi constau în evenimente viitoare în raport cu data încheierii actului juridic civil respectiv.

9

Termenul şi condiţia se deosebesc prin aceea că:• termenul este un eveniment viitor şi sigur, pe când condiţia este un eveniment viitor şi nesigur;• termenul afectează numai executarea obligaţiilor, în timp ce condiţia afectează însăşi existenţa drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative;• termenul produce efecte ex nunc, în vreme ce condiţia produce, în principiu, efecte ex tunc.Top of the Document

4. Sarcina 4.1. Definiţie şi reglementareSarcina, ca modalitate a actului juridic, constă în obligaţia de a da, a face sau a nu face, obligaţie impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu gratuit. Codul civil român nu conţine o reglementare generală a sarcinii, dar cuprinde o serie de aplicaţii în materia donaţiei (art.828 – 830 Cod civil) şi alegatului (art.930 Cod civil).4.2. ClasificareÎn funcţie de persoana beneficiarului, există trei feluri de sarcină: în favoarea dispunătorului296, în favoarea gratificatului, în favoarea unui terţ298.Această clasificare prezintă importanţă sub aspectele următoare:• numai prin donaţie se poate institui o sarcină în favoarea dispunătorului;• sarcina poate influenţa natura actului juridic, adică ea constă într-o obligaţie ce egalează sau întrece valoarea echivalentului donaţiei; în acest caz, actul juridic devine cu titlu oneros;• sarcina în favoarea unui terţ este o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul, ceea ce înseamnă că terţul dobânditor va avea dreptul de a cere executarea obligaţiei, iar nu şi posibilitatea de a solicita revocarea actuluipentru neîndeplinirea sarcinii, deoarece nu este parte în contractul încheiat între stipulant şi promitent.În raport cu valabilitatea lor, distingem: sarcină imposibilă, sarcină ilicită şi sarcină imorală.

10

Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic în caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia. Neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune, în principiu, revocarea actului juridic cu titlu gratuit prin care a fost instituită.Sarcina impusă de donator de a plăti o datorie a sa faţă de un terţ.4.3. Comparaţie între condiţie şi sarcinăÎntre sarcină şi condiţie există următoarele deosebiri:• condiţia poate afecta atât acte cu titlu oneros, cât şi acte cu titlu gratuit, pe când sarcina are aplicaţie numai în materia actelor cu titlu gratuit;• condiţia afectează şi existenţa actului juridic civil, în timp ce sarcina nu afectează existenţa acestuia;• condiţia operează de drept, în timp ce în cazul sarcinii se apelează la instanţa de judecată.

Top of the Document

11