i-jn dac la roltu{ dac la roma - tudor popescu(2).pdfdovleci pe care si le vdndi toamna cu un prel...
TRANSCRIPT
TUDOR POPESCU
I-JN DACLA Roltu{
-4,o-.n133{,nro
CUPRINS
intilnirea ........2Acasi. .... 3tCetifi... C.tit ... ....... 58
Simoricaunviteaz! ....85Vulturulpleacidincuib.. ....122lndeqtarea .....I50A sosit timpul rispunsului ... l7O
Timocles,negustoruldepapirus ....199Incelemaitnaltecercuri aleRomei .,......2s1
Urmelefocului. .......287
ixrAlrurREA
umina este cenugie. Casele, pomii nu au cdpitat culoare, par peteintunecate. Dinspre pldure se las[ aer tare gi rece. La portile ora-
qului, strijile picotesc aqtepttnd schimburile. Oamenii, ca gi ziua, sunt
mahmuri acum, stau anevoie in picioare. Numai cu un brinci poli culca
la pimint oqteanul cel mai incercat. Nimic nu tulburi liniEtea ftri cusur.
Ca si nu caziin bralele lui Morpheus, stai gi te gindegti la cAte toate. Iardaci nu te gindegti la nimic, zlngini din cind in cdnd spada, faci doi, treipaqi intr-o parte, alli doi, trei in cealalti parte, ili umpli pieptul cu aerulrece qi te uili in lungul drumului, doar vei ziri qirul celor care vin s[ teschimbe. ToatI noaptea ai stat cu ochii in patru, si nu se strecoare cineva
pe lAngl tine, iar acum ai impresia ci nimic nu se mai poate intdmpla: s-a
ficut ziui. Dar inci nu e. Acum apar olitores - grldinarii -, gi gallinarii -vinzitorii de pisiri -, qi fructuarii - vdnziltorii de fructe -, gi vinarii -vdnzitorii de vin -, gribindu-se s[ intre in orag cu mirfurile.
Cirulele lor inclrcate nu au voie si circule decit noaptea. CAnd soa-
rele ajunge si dea culoare lucrurilor, trebuie sI fi ajuns inmacellum, pialacu tarabele inqirate una dupi alta, unde fiecare igi strig[ marfa intr-unvacarm asurzitor. Ctnd s-a luminat, au de acum desflgurate produsele
cit mai la vedere, ca si-i ispiteascl pe cump[ritori. Plecau cu noaptea-n
cap de-acasl, pentru cI mai pierdeau o groazl de timp gi aici, la poarta
oragului, sI pliteascl portarium. Vama e luati cu strignicie de funclio-nari mereu incruntali. Daci egti negustor cunoscut, te mai inlelegi cu ei
9i inchid ochii la o parte din m5.rfuri, llsinduJe nevimuite, dar atunci
trebuie s[ ai grijd ca, dupl ce treci de poartl, siJ tragi mai la o parte gi
si-i lagi in palml o parte din plata scutitilCa si ajungl aici cAnd lumina este inc[ tulbure, negustorii iEi incarci
marfa in cirule inainte de miezul noplii, inhami catdrii sau migarii gi
TUDOR POPESCU
pornesc la drum cu sufletul indoit, pdni cdnd ajung in drumul vicinaltunde intdlnesc alli negustori qi pornesc in grup spre Aquileia.
Degi duumviral Pacuvius - magistratul - luase misuri drastice pen-lru paza drumurilor, tot nu erai sigur cd ajungi cu punga plini in orag,
daci te incumetai si stribali pidurile de unul singur. $i, de la cel maiapropiat vicus - sat - de unde cumplrau marfa, qi pAnI in oraq, negusto-
rii strlb[teau adesea 10-15 mile2, prin piduri pline cu primejdii. De aceea,
daci nu se inlelegeau mai mulli sd strdbati drumul impreuni, veneau
spre orag ziua-n atrriaza mare gi stiteau la porli pdni se innopta, cdnd
aveau voie s[ stribati oras,ul cu cirulele incircate. Ast[zi insl se gribeaus[ ajungd mai repede, pentru cd se ]inea tirgul de a noua zi - nundinae -Ei muEteriii apdreau in zori.
Pe drumul care ducea spre Aquileia, stlpdnul unei cirule cu dou6roli igi indemna de zor migarul, cam leneg. Din cdnd in cAnd sirea jos,
si uqureze sarcina animalului, pentru cI drumul urca o panti scurt[, darfoarte abruptl.
Tot alergAnd pe lingi mdgar, potrivea din cdnd in cAnd grimezile de
ceapd, varzd, napi, lIptuci gi castraveli, gata si alunece jos, din cauza
zdrunciniturilor. Gridina o avea pe malul rAului Gavus qi, spre toamni,culegea roadele muncii de-o var[, pe care le ducea la orag. Nu era negus-
tor. Fiind cam sclpitat, nu se prea speria de tilharii de drumul mare.
Chiar daci ar fi aplrutvreunul din desigul pidurii, s-ar fi dumerit repede
cu cine are de-a face gi l-ar fi llsat in pace. Iar daci nu l-ar fi lisat, s-ar fitinguit atdta, pini c6nd i-ar fi induplecat si nu-i ia un as3 micar. Nu era
decAt un biet libert, care robise pAnI in urmi cu c61iva ani gi holii s-ar fimullumit cu vreo ciliva castraveli qi doi trei napi, ca si aib[ ce ronlii cdt
aqteptau un altul. Tdlharii - cam inmultili prin aceasti parte a locului -pindeau vreo c*rnrca, trlsurl elegantS, impodobiti cu sculpturi in fildeqqi bronz, in care si dormiteze lvreun pretor, sau magistratus, sau censor gi
pe care sIJ ia pe neagteptate, si-i alunge soldalii din escorti qi si se alea-gi cu ceva. Sau mlcar sI dea nas in nas cu un cisium, garetl ugoarl, con-dus de vreun anulariusa incdrcat cu aur rogcat, adus tocmai dinViminacium, pe malul marelui Danuviuss. Se zice c6, anularii duceau
1 Drum public secundar roman, cu calea consolidati printr-un strat de piatri sparti.2 Mila romani era impirliti in 1000 pagi, misurind circa 1,5 km.3 Monedi de valoare micda Bijutier5 Dundrea
Un dac la Roma
acolo amfore gi obiecte de podoabi din stic16, pe care le cumpirau ieftindin Aquileia sclldati de apele tntinsei Mare Hadriaticum - unde se aflausticlari nenumirali - gi le vindeau la pre! mare b[rbogilor daci pentruaur gi argint. El, degi se statornicise prin partea locului de curAnd, qtia cidincolo de apa larg[ a Danuviusului se gisegte aur mult, pe care il capeliugor qi pe te miri ce, pentru c[ dacii nu gtiu prepl podoabelor din sticllgi plitesc cdt nu face. Iar daci egti curajos qi te avdnli pdnl in inima ceti-fllor lor cu citeva culite bune sau mlrgele frumoase, capeli aur pe care ieidenari mai mulli decdt daci ai munci o vari si cultivi zarzavaturi.
Dar prin cdte primejdii trebuie sI te strecori ca sd ajungi la bdrbogi?El, unul, socoteqte c[ e mai bine si stea linigtit gi si cultive linte, gi bob gi
dovleci pe care si le vdndi toamna cu un prel cit mai bun gi si cumperepentru iarnl citeva turte ficute numai din pulpn de misline, bine ames-tecate cu sare, chimen, anason gi mirar. Cu toate ci origenii strdmbinasul - orlqenii nu mai pot acum de lux qi sublirime! - zicind ci turtamiroase a rinced, el e om de la lari qi o mlndnci cu poftl.
- Salye, liranule! se auzi strigat de un birbat care stltea pe o piatri,la marginea drumului, pdrAnd ci se odihneqte.
- Heu mihilVai mie! siri el speriat de neaqteptatul salut. Salve! iirispunse cu glas nesigur, bdnuitor. lncotro, drumefule?
- Ia, pdnd aici, la Aquileia.
- $i de ce ai pornit pe jos?
- Dacd n-am qi eu catdrul meu.
- Nu egti cumva fugit de la stipdn? intrebi liranul ingrijorat, cerce-tindu-l cu privirea.
- Sunt om liber.
- De la un timp se aude din ce in ce mai des ci sclavii igi plrisescstipinii qi fug s6-qi capete libertatea. Unde o si ajungem?
- Tu ai fost sclav?
- Am fost. Dar mi-am ascultat stlpAnul. $i dac[ ast[zi am gridinamea, inseamni c[ m-am riscumpdrat cu bani grei, pe care numai eu gtiu;um i-am strAns.
- Bine ai flcut! Ne duce migarul tiu pe amdndoi sau il imping eu deia spate?
- Urcl-te ldng[ mine!Au mers multd vreme in tlcere, ilranul tot cercetAndu-l cu coada
ochiului pe tdnirul de ldngd el. Acum il vedea bine. Nu era de mirare ci:l primise alituri mai mult de frici. Cimaqa din cAnepi albiti plesnea pe
t'!€ptul lui bombat, pe care nu l-ar fi putut cuprinde cu amindoui
IO TUDOR POPESCU
bralele. Ceafa qi brafele arse de soare tridau o sinltate {Lri margini, ca aoamenilor de la munte. Pirul il avearetezatscurt la ceafi, barba ii creqtea
mare gi deas[. Miglrugul abia urni din loc cirula, deodati ingreunatl.Se incrucigari cu un grup de pedestragi care zorea\ in sens invers.
Sibiile scurte zorneiau izbite de picior, din pricina grabei. Trecurl pe
langn ei fbrl si-i bage in seami.
- Zice cd ieri ar fi fugit la Decebalus trei veterani, cu nevestele lor cutot, spuse !6ranul privind dupi pilcul de soldafi. $i-au inclrcat avutulintr-o c5.ru[i gi pe-aici !i-e drumul!
- Ce sd faci acolo, ci doar nu-i agteapti cu pllcinti de llptuci qi puiin prolap.
- S-au dus si-l slujeascl pe Decebalus. S-a zvonit c[ d[ salariu bunmilitarilor pricepuli. Pe unul dintre fugari il cunosc qi eu. A fost inLegiunea a III-a Ei era un om destoinic. Cind s-a liberat, a primit unpetic de plmAnt in satul vecin, dar nu era dedat cu munca la cAmp. S-adus la Decebalus si se facl instructor. Mugtruluieqte cdliva tineri gi pri-meEte denari buni, firi altl bltaie de cap. E mai bine sl comanzi decdt siari gi si semeni.
liranul nu-gi d[du seama dac[ cuyintele lui ficuserd vreo impresie t6-nirului, pentru ci nu primi nici un rispuns. Se hotlri si tacl gi el. Mai multca si-qi faci de lucru, decit de foame, scoase din traista pe care o purta peumir cnteva nuci gi le sfirAmi in palmd. ii intinse gi lui doul, spundndu-i:
- Am iegit la drumul mare.intr-adevir, se zbrea de acum drumul pietruit. Nu mai aveau mult
pdn[ la Aquileia.intAlnirl gi alti negustori care zoreavsl nu-i prindl ziua departe de
poarta oraqului.
Jiranul era un om qiret, care cunogtea bine obiceiurile locului. CAndfunclionarul se apropie s5.-i vimuiasci marfa, el ii strecurl ci.liva ses-
terlir de arami in palmi gi imboldi migarul.- Tot omul e necinstit, bombini supirat cltre tAnirul care igi flcuse
de treabi, potrivind marfa.Nu-gi diduse seama ci atunci cdnd trecuserl poarta, tinirul birbos
voise si pari ci sunt impreuni, cI e sclavul lui. Cum intrari, insi, in orag,se despS.rtiri, tAnirul urAndu-i sd-qi vindi marfa cu pref cAt mai bun.
Se luminase bine. Casele cipitaseri conturul qi culoarea lor. Dupi cestltu citeva clipe in cumpini, de parcl nu s-ar fi hotlrAt incotro si se
I Sestert = monedi care valora 2,5 aqi,4 sesterfi ftceau un denar.
Un dac la Roma
indrepte, tindrul porni pe un iter - stradi ingusti, pavati cu bolovanimari de piatr6. in scurt timp se glsi in dreptul uneitaberna cu zidul iegitmai spre mijlocul strlzii. O firml nu prea mare, din lemn, prinsi de-acurmezigul in perete, vestea trecltorul ci acolo este taberna ,,Ad aquamuka" - ,,La apa indulciti". Era un local ieftin, pentru slr[cimea dincartier. De jur-imprejurul perelilor mese qi scaune vechi qi murdare, in-ghesuite unele in altele, ca s[ incapl cAt mai multe. in fundul inciperiiera tejgheaua, cam joasi, care llsa si se vadi aproape in intregime pAn-
tecele uriag al proprietarului. La ora aceea mugteriii inci nu sosiser[.Dupi ce saluti, tdnirul igi lul o cani din stativul de ldng[ tejghea qi
trecu in cea de a doua inclpere, despirliti printr-o arcadi de prima. Aici,pe lingi pereli, erau blnci gi mese lungi.
- incl nu e caldl apa, ii spuse un sclav care sufla cAt putea in cupto-rul din col!, incercdnd sI inteleasci focul.
- E chiar rece?
- Abia s-a dezmor{it.
- Eu nu beau vinul decAt dacl e apa caldi gi bine indulciti.Stiptnul ap[ru gi-l zori pe sclav, apoi il intrebi pe muqteriu ce vrea
si bea.
- Adu-mi un vin mai bun, din prima stoarcere.Dupi cum arita taberna, tinirul blnuia ci aici se servesc mai ales
vinuri flcute din tescovina rimasl dupi prima stoarcere, la care se adi-uga api gi se ldsa iar la fermentat. Vinul stors a doua oari iegea apos.
Stipdnul era un om orgolios, aga ci precizarea mugteriului, care do-vedea p[rerea lui despre tabern[, il infurie de-a binelea:
- Hei, unde crezi cL te afli? N-ai mai trecut prin Aquileia? La minen-ai si gisegti vin pentru sclavi. Dac[ vrei, ili dau gi vin de Falern gi de
Cecub. Coboari in crama mea se te convingi. $i mulsuml am intr-un vas
mare si te ineci in el.
Negustorul minlea gi tdnlrul mustici un zimbet, gindindu-se citrebuie sI fie grec. Numai grecii erau atit de orgolioqi.
in timp ce vorbea, grecul - pentru cI grec era - se duse in colpl in-ciperii qi scoase o cane mare de vin dintr-un dolium smolit panl la jumi-tate, pe care o trAnti apoi pe mas5:
- Soarbe din [sta! S6-mi spui pe urml daci ai biut vreodatl un vinmai bun. Simli de la o mili parfumul petalelor de trandafir, pe care le-ampus cu mina mea in el. Aga e?
t Vin dulce oblinut prin adaos de miere, socotit de cea mai bune calitate.
TUDOR POPESCU
intre, timp sclavul incinsese focul 9i apa se incllzise, aga ci muqteriuliqi amesteci vinul cu ea. Sorbi de cdteva ori zgomotos, pocnind din lim-bi, apoi recunoscu, mai mult ca si-l potoleascl pe stipin:
- Ai dreptate, de multi vreme n-am mai sorbit o biuturl mai bunica asta.
- De unde vii? se interesi negustorul, privind spre inclllimintea col-buit[ a mugteriului.
Avea labe mari, bine strAnse in opinci din piele netibiciti, legate deglezne cu curele late de un deget. incellemintea era cllduroasd gi stipd-nul se gdndi c[ trebuie s[ fi sosit dinspre munte, unde auzise ci se rdcisevremea.
- De dincolo de Emona. ln dreptul ei, pe malurile rAului Savusl, tatilmeu are o stdni. I-a prins turma o ploaie rece qi au pierit mai bine dejumitate dintre oi.
in timp ce vorbea, ttnlrul igi privea picioarele, ca gi cAnd ar fi fostmartorele cuvintelor lui. $i erau, pentru ci dovedeau ci umblaserd drumlung. Piciorul ii era inflqurat in obiele de p?nzL alb[, pitate de noroi.Murdari era qi tunica, din lanl albl, cam scurtl, incdt pirea ci nu fuseselucrati pe misura lui. Partea din fate nu-i ajungea pini la genunchi, iarcea din spate se l6sa doul degete sub incheietura piciorului. La briu, tu-nica era strdnsi pe corp cu o curea nu prea latd, subliniind ingustimeaqoldului, aproape nefireasci in raport cu lilimea deosebiti a umerilor.
Curdnd, prima incipere se umplu de tot felul de oameni, veni{i sisoarb[ in fugi o canl cu vin, inainte de a se duce la alte treburi. Fiecarevorbea despre altceva, mai tare decdt vecinul. Tinirul igi tot indreptamereu ochii albagtri spre intrare, de parci ar fi aqteptat, din clipd in clipl,s[ soseasci cineva. Mai avu insi mult de agteptat, pani cind sI apari indeschizitura uqii un tdnlr inalt gi sublire ca un fipar. Cum plgi in inc5-pere, ciuti qi el gribit cu privirea printre muqterii.
- Dates! se auzi strigat.Dupi o clipl de nedumerire, se repezi spre primul client.- Ziper!Ziper igi lud prietenul in bra{e qi-l silti de cAteva ori de la pemant, fr-
cand si-i pArdie oaselg incit acesta, cu toatl bucuria, se strimbi de durere.
- Lasi-mi, nebunule! Vrei si mi trimili in dar lui Hades?Prietenia lor putea sd te mire, pentru ci in timp ce Ziper pirea un
muntean, cam din topor, Dates putea fi socotit un tdnir foarte elegant,
I Sava de azi.
Un dac la Roma
sosit de curtnd chiar din strirucitoarea Romd. El purta pirur scurt, piep-tinat pe frunte qi barba rasi ca-n parm[. piciorul ii era legat de corer'oq.tetuul'ui calceus din piele_neagrl cu talpa groasi, care il ftcJa sI par[ qi maiinalt. Ciputa ce urca de la cilcdi, pdn6 L pulpa piciorului, avea o tdieturanoui, fiind mult mai ingusti decdt de obic.i parcd intenlionAnd s{ sub_linieze astfel subtirimea gleznei. Lacerna- haina de ploaie, buni in crrr-torii, cu glugi gi fbri mineci - cldea bine pe trupul lui sublire, iarculoarea ei albastri. inviora gi mai mult albastrul ochilor.
Dupi prima izbucnire de bucurie, Ziper se didu un pas inapoi, si_lpriveasci mai bine pe prietenul agteptat, gi abia acum, cercetdndu_I, piruci observi mari schimbiri. Se sclrpinr in cregtetur capului, n"durr"rit, giqpuse, dupl ce guieri lung:
- Dar gtiu ci !i-a priit statur ra Roma! poate cr nici nu mai egti agacum te gtiu eu...
- L nu mai vorbi prostii! ir repezi prietenur. Doar nu te-ai speriat de
pirul meu scurt.
- Ha, ha! izbucni prietenur, piprindu-i obrazur alb. $i tu eqti unuldintre cei care se viicrresc de dour ori pe srptlmdnr in bralere birbieru-lui' o, ai smuls-o! ftcu el, plimbandu-gi dosul palmei pe obrazul tiniru-lui elegant, amuzat de gestul lui.
^ Intr-adevir, igi smulsese barba numai cu trei zile mai inainte, ca sifie birbierit pe drum. $tia cI, odati plecat din Roma, ii va fi greu si gi_seasci pe drum un birbier atdt de indemdnatic precum c.l .u ."r."s"obignuise timp de trei ani: un ribert renumit, priceput si intindi pe obrazo alifie numai de el preparatd, dar in care ciienlii binuiau c6 amestecigrisime de migar gi fiere de caprr. smursul brrbii nu mai era, dupr ace-ea, atdt de dureros. ziper, rdz?nd de er, ii amintea ci de acum incoro vaincipea pe mdinile sclavului care il agtepta afarr, 9i pe care il pusese sIstea zile inyeqi pe ldngi blrbier, sd_i prind[ megtegugul. pentu ce nuavea pomada blrbierului de la Roma, igi cumpiras. ,, b.i.i bun, greu,pe care il plltise foarte scump.
- Iegiri in fala prrviliei Ei ziper zfuri un sclav agteptand rezemat dezidul casei vecine. in fap lui avea doi desagi atit de mari, incdt chiar el,uriagul, se intreba cum de i-o fi purtind. Spre marea rui mirare, sclayurridici desagii cu o ugurinfl neaqteptatl, punandu_i pe umlr.
- Dar ce ai in desagii igtia? il intrebi pe Dates.- In{elepciunea lumii, Ziper!- Nu e prea grea, dupi cdte vid.
TUDOR POPESCU
- E grea, sau uqoarl, dupi cum ifi convine sau nu. De multe ori in!e-lepciunea asta ni se pare intr-un fel sau altul.
- Vorbegti de parcivii din indl{imea Cogaionului. Doar n-ai stat aco-lo in tovlrigia preasfinfilor plrinfi. imi pare rlu ci nu te prea inleleg.
- Nici nu e timp, Ziper, trebuie sI ne gribim. Am de gdnd si cumplrtrei cai, cu care si pornim la drum. Astizi e zi detfug.
- De grdbit, gi eu m[ gribesc, dar mai intdi si ne terminim treburile.Crezi cd am venit tocmai aici, in Aquileia, numai ca si te intAmpin?
- Mi-ai trimis vorb[ ci md agtepfi.
- E adevlrat ci Decebal m-a trimis si-!i ies in cale. Drumul de-alungul Sar"us-ului e plin de primejdii. Dar mai sunt gi altele treburile mele.Am aranjat totul, nu a rlmas decdt sd mi duc si-i iau.
Se apropie de urechea prietenului gi-i vorbi tot privind in jur.Desigur, ii implrtiqea o tainl,
- Atunci, spune-mi ce si fac? intrebl Dates, limurit.- Si cumperi cai buni gi o clrufl Ei mai buni, care si lini la drum
lung. Apoi si ne aqtepli ldngi poarta oragului, dup[ ce s-o intuneca.Pentru tine cauti gi o ga, si nu te doari...
S-au despirfit. Ziper a plecat gr[bit, sirind peste biltoacele strAnse
in mijlocul drumului de la ploaia din ajun. in graba lui, era gata si stri-veasci o rali dintr-un cArd mdnat de la spate de o sclavi pricijitil Curdndajunse in cealaltl parte a oragului gi apucl iar pe un iter pietrtit in dalemari, de la un perete ptni la celllalt, dar atAt de ingust incAt puteai punepalmele pe doul case deodati. Gdndurile i se invArteau in cap cu repezi-
. +.ciune. Ii stiruia in minte inftliEarea lui Dates. Degi nu-i putea reproganimic in purtarea fali de el, i se plrea schimbat.
Se despirliser[ cu patru ani in urm[, dupi ce, de mici copii, fuseserimereu impreuni. Dates era fiul sorei lui Decebal gi regele il iubea ca pepropriul lui copil.
Tatil lui Ziper fusese mult timp in fruntea cetllii Germisara. Se tr[-geau dintr-o cunoscuti familie de tarabostes gi, cdnd Decebal a schimbatconducitorii cetililor, punind in fruntea lor oameni de nidejde, tatil luiplecase acolo. El, Ziper, nici atunci nu se despirlise de Dates, pentru ciDecebal il $nuse pe lAngi palat, ca sI se joace impreuni.
Cdnd Domitianus gi-a trimis oastea in Dacia, gi Fuscus, orgoliosulcomandant, a trecut Donaris-ul, cei doi prieteni fuseser[ trimigi laGermisara, si stea la adlpost, degi ei ar fi vnrt si puni mina pe scut qi si
I Dunirea, ata cum o numeau dacii.
Un dac la Roma
se avinte in lupt[. Pe atunci numirau fiecare ctte paisprezece primiveri,gi se credeau buni de lupt6, pentru cd nu era zi in care si nu lini scuturilein dreptul piepturilor qi si nu se atace unul pe cel[lalt. Mare le-a fost pi-rerea de riu cI nu sunt ostagi de-adevlratelea, atunci cAnd a sosit vestea claquilal Legiunii a V-a Alaudae este in miinile dacilor qi cI insugi Fuscuszace fdri viali pe pimintul rece. A fost o bucurie de nedescris in cetate,fiecare om fiind pe buze cu numele lui Decebal, marele invingltor.
in anul urmitor, cAnd romanul se apropiase iar ameninlitor de ini-ma Daciei, nimeni n-a mai putut s[-i tini locului. Amdndoi prieteniis-au dus si-l infrunte pe Tettius Iulianus. Niciodati nu s-au mai gters dinmintea lor imaginile luptei de la Tapae. Se linuseri tot timpul in preajmaIui Decebal, avind credinla c[ il ap[r[, c[-i sunt cele mai credincioasestraji. il vizuseri atunci pe marele conducltor suplrat ci prudentulTettius nu se avdnti in strAmtoare, ca orgoliosul Fuscus. Lupta fusese.-runtl gi romanii inaintaser[ pas cu pas. Apoi triseseri noaptea de spai-ma in care Yezina, Marele Preot, luptltor incercat, nu se mai inapoiase intabiri. Cu tolii crezuserd ci il chemase Zamolxis in impirdlia lui. Darcind luna incepuse s[ se qteargi de pe cer, el apiruse viu gi nev5.t[mat, inmiilocul alor lui, povestind ci se furigase cu greu printre str[jile romane.Avi.ntd.ndu-se prea in mijlocul luptei, se trezise inconjurat din toate pir-:ile de solda[ii legionari, Ei viala lui n-ar mai fi atArnat decit de un fir de:ir, dacl nu s-ar fi lungit la plmdnt si facd pe mortul. Numai dupd ce se
dsase intunericul, se ridicase gi pornise spre ai lui.Decebal, gi Vezina, qi Diegis - fratele regelui - au rlmas la sfat, gi in
zori, Reiciper, betranul tarabostes, prefectul de Ia Appulum, se indreptaserpre tabira romani, ducdnd cu el cuvdntul de pace. Decebal, stAnd pe un,iimb, proptit in sabie l-a urmirit cu privirea pini departe. Vdntul bltealin spate qi barba lui deasi tremura, zbitdndu-se. S-a urcat mereu pemovila aceea, pdni cind Reiciper a ap[rut iar in vale, pigind greoi, ciar-ea de acum o virsti inaintati. Venea cu capul plecat Ei Decebal a in!e-ies rispunsul romanului incl inainte si-l aud[ rostit.
Nici pace n-a vrut romanul, nici n-a pornit spre Sarmizegetusa, asa
-1lrn se aqteptaseri ei.
S-au trezit, maitdrziu, cu solii care primeau pacea pe care o respin-rcseri cu pulin mai inainte. De data asta Diegis, fratele lui Decebal, por-aise spre tablra dugmanului si-l intAlneasci pe impiratul Domitianus.Fi plecase insolit de o coloani de captivi romani, pe care ii eliberaseri, ca
ieag reprezentAnd un vultur
t6 TUDOR POPESCU
sd cdqtige bunivoin{a impiratului, gi se inapoiase cu o diademl pe cap,
semn c[, din ziua aceea, Decebal era supus gi client al Romei. Diademaera pentru Decebal, dar marele rege n-a pus-o pe cap. A rimas cu ea inmdn[, privind-o lung, cu ochii lui albagtri, tlioqi. Ziper igi amintea bineclipa aceea, pentru ci in jur domnea o linigte de sanctuar. Vezina a fostcel care a citit papirusul adus de Diegis. Dupi ce l-a terminat, s-a indrep-tat citre rege gi i-a spus ci nici o clipi de liniqte nu-i mai agteaptl.
$i aga a fost. Toate cetllile au prins de atunci si se intireascd. De laRoma au sosit meqteri pricepuli, care ii sfituiau cum s[ tragl conductelede api sau cum si inalle valurile de pimAnt gi zidurile de piatri.
Trecuser[ cA]iva ani de cAnd toatd Dacia muncea cu rAvnl, cindDates a venit la Decebal qi i-a spus, cu fala udd de lacrimi, ci nu vrea siplece la Roma. Decebal il trimitea acolo si invele arta marilor maeqtri dea intiri cetili, de a intinde drumuri trainice qi de a face baliste Ei catapulte.A trebuit si-l asculte. Trecuserl de atunci patru primlveri 9i, iati, Ziperse trezise in fa
Un dac la Roma
Ziper gtia ci megterul, care invArtea cuiitul lovit de ceilalli doi sclavi,
era unul dintre cei mai pricepuli din toati Aquileia. Stipinul se mAndrea
cu el, pentru ci il adusese tocmai din atelierele renumite de la Puteoli,a{€zat pe coaste, la Mare Tyrrhenum. Oricine qtia cI acolo, in regiuneaCampania, sunt cei maibunifabriferrarii - fierari - strdngi in ateliere
mari care se intreceau in pricepere cu megterii din Mantua, dinBrundisium sau din Capua. Acest Plautius il costase pe proprietarul fie-ririei mai mult decit toli ceilal$ sclavi la un loc gi, degi Ziper incercase sise inleleagi cu el Ei s6-i ofere un pre! aproape dublu, tot nu se invoiseri.Aqa a ajuns si se inleleagi direct cu Plautius, ciruia ii fhg[duise liberta-tea, daci il urmeazl la Sarmizegetusa. Fierarul primise tirgul, dar pusese
condilia ca odati cu el si vinl qi Marcus, un tinir la care linea mult.Ziper s-a bucurat cind a auzit c6, in loc de un megter, va avea doi, cu atitmai mult cu cAt bitrAnul Plautius il incredinlase c[ qi tinlrul megterise,
pinn la venirea lor in Aquileia, l6nci gi spade din fier tare, la care era
priceput ca oricare altul. Cu atAt mai bine!Decebal aflase ci megterii din Puteoli gtiu si prepare in aga fel fierul,
incit poli lovi cu toati puterea spadi de spad[ flrl si se indoaie. Nu auzidecdt un sunet pllcut, ca un listuit de paslre, iar dacl e noaPte, qi loviturae buni, vezi cum sar scAntei din ele. ,,Aga megteri si-mi aduci, Ziper!" iiceruse Decebal, cdnd pornise la drum, cu sinul plin de aur. $tia c[ laromani totul se putea cumplra cu aur.
Decebal ceruse de mai multe ori Romei sl-i trimiti megteri fierari,dar nici unul dintre cei sosili nu gtiau preglti acel fier tare, aga c[ atelie-
rele din Appulum gi din Potaissa modelau inci vdrfurile de lance, qi to-poarele, gi pumnalele, qi zibalele, gi pintenii, gi virfurile de sigeli, qi
securile de luptd din fier moale. Ziper fratin aga fel incAt si fie vlzut de
Plautius. Fierarul privise tot timpul intr-acolo: il aqtepta. El fbcu semn
unuia dintre cei doi sclavi, care loveau cu barosul, si mai !in[ pulin cu!i-tul de plug in foc, apoi se apropie deZiper, gtergtndu-gi fruntea cu dosulpalmei. Se traserd amindoi in dreptul casei, ferindu-se de privirile celor-lal$ sclavi.
- Am venit, spuse Ziper.
- $i eu sunt pregltit. Ai adus imbricirninte Pentru amindoi?
- N-ai nici o grij6. Noi suntem trei. Te aqteptim diseari ldngi poarta
oragului.
- Arme aveli?
- Numai eu.
- Aduc trei sibii.