Hohenzolernii, “o rasă de criminali şi idioţi stacojii”.( Nietzsche)

“Mare farsor, mari gogomani” (I. L. Caragiale)

“Ai veni la noi golan…” (Coşbuc)

“El (Carol I) a coborît de la linia neamului în linia intereselor unei clase… Regele Carol I a

acceptat sa devina patronul clasei care l-a adus pe tron… Prin transactia la care a ajuns cu

clasa suprapusa a întârziat cu o jumatate de veac evolutia politica si sociala a poporului

român.”( Horia Sima)

Carol I, “asasinul” lui Eminescu. (Constantin Barbu, Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu,

Gh. Buzatu)

“Carol a înţeles repede sistemul care îi permitea să se îmbogăţescă. A acceptat investitori

străini în România care trebuiau să-i plătească un comision gras, un şperţ. El a fost amestecat

în scandalurile Strusberg (calea ferată), Hallier (portul Constanţa), apoi fortificaţiile din jurul

Capitalei şi linia Focşani-Nămoloasa, la fel ca şi în afacerea tramvaielor din Bucureşti şi alte

afaceri mai mărunte…Recunoştinţa poporului român pentru activitatea regească a lui Carol a

devenit evidentă în ultimele sale zile, când îşi dădea sfârşitul şi când bucureştenii au acoperit

zidurile palatului regal cu afişe „De închiriat!”.” (G. Manole)

“Ferdinand,…, devenit faimos prin activitatea „romantică” a soţiei sale, a fost un rege slab,

hipnotizat de Brătianu ( R.W. Seton-Watson), o simplă marionetă în mâinile celui mai sinistru

om politic din România, Barbu Stirbey, amantul statornic al soţiei sale (T.Elsberry, Maria of

Romania) care a dominat şi controlat toată viaţa politică din 1914 până în 1927 şi mai târziu,

între 1940-1946, şi care a fost amestecat în cele mai tenebroase acţiuni.” (G. Manole).

Vedeţi şi Concordatul cu Vaticanul.

Mihai, “Un nevoiaş al minţii” (Pamfil Şeicaru).

“Mihai a considerat că moartea lui Antonescu fiind dorită de sovietici şi de comunişti, trebuia

să le facă pe plac, conservându-şi astfel Tronul. O laşitate nedemnă de un cap încoronat”.

(Generalul american C.V.R. Schuyler)

“Pentru luptătorii români, acei care s-au jertfit pentru salvarea ţării … această decorare a

însemnat o usturătoare insultă, dar pentru Regele Mihai era răsplata actului de la 23 august,

când … a permis ocuparea fără lupte a României” (Platon Chirnoagă)

“… regele a pierdut din popularitatea sa, confirmând sentinţa de moarte a mareşalului

Antonescu, acceptând demiterea a sute de ofiţeri din armată… asociindu-se în mod public cu

oficialităţile sovietice”. (N. Baciu)

” … Regele … era cel care întinsese capcana în care armata română trebuia să cadă, cel care

predase duşmanului pe Mareşalul Antonescu, comandantul suprem al acestei armate, cel care

acceptase, fără un gest de protestare, zvârlirea lui Iuliu Maniu şi a lui Dinu Brătianu în

închisorile unde trebuiau să moară „. (Mihail Sturdza)

„Prin actul de la 23 august 1944, România a deschis ruşilor larg porţile şi a contribuit la

ocuparea unei jumătăţi din Europa de către ruşi. “ (Generalul Allen F. Brooke, şeful Statului

Major Imperial al Armatei Britanice)

Sunt doar câteva “mărturii” despre rasa “de criminali şi idioţi stacojii”.