Relaţia cu mediul înconjurător a impus organismului animal diferenţierea şi structuralizarea unor formaţiuni complexe numite analizatori, care recepţionează stimuli din mediul ambiant, le conduc spre centrii superiori şi letransformă în senzaţii. Un analizator este format din 3 segmente:- segmentul periferic – organul de simţ- segmentul de conducere (calea nervoasă)- segmentul central (aria de proiecţie din SNC)

Ochiul – analizatorul vizualAnalizatorul vizual este format din globul ocular şi structuri anexe (pleoapă, conjunctivă,

glandă lacrimală)

Globul ocular (ochiul) are un perete organizat din 3 tunici concentrice:- tunica externă fibroasă - sclerotica- tunica mijlocie, vasculară - uveea- tunica internă, nervoasă – retinaşi din mediile trasparente: corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros.

Sclerotica Reprezintă tunica externă a globului ocular. anterioară este formată de cornee, iar

posterioare sunt reprezentate de sclerotică. În zona de trecere între cele două structuri se localizează limbul sclerocorneean, bine vascularizat.

orneea este transparentă şi avascularăStructura microscopică a corneei este formată din: - epiteliul anterior de tip stratificat pavimentos fără keratinizare, bogat inervat;- membrana bazală anterioară (Bowman);- ţesutul propriu corneean (stroma) ocupă aproximativ 90% din grosimea corneei şi este format

din ţesut conjunctiv dens ordonat. În stroma corneei din apropierea limbului sclerocornean este localizat un canalicul delimitat de endoteliu - canalul Schlemm - care drenează excesul de lichid din camera anterioară către venele din zona limbului.

- membrana bazală posterioară (Descemet);- epiteliu posterior de tip simplu cubic

Sclerotica este opacă, slab inervată, alcătuită din ţesut conjunctiv dens.Prezintă la exterior o capsulă conjunctivă – capsula Tenon, care o ancorează de orbită. Structura

histologică a scleroticii este reprezentată de :- episclera – stratul extern alcătuit dn ţesut fibroelastic- sclerotica propiu-zisă formată din ţesut conjunctiv dens şi rare fibre elastice. Pe acest strat se

inseră tendoanele muşchilor oculomotori.- lamina fusca – stratul intern alcătuit din ţesut conjunctiv lax în care se găsesc fibre elastice şi

melanocite responsabile de culoarea brun închis a feţei interne a scleroticii.Între sclerotică şi coroidă se interpune un spaţiu îngust – spaţiul pericoroidal.Retina (tunica

internă sau nervoasă)

Retina este o structură complexă, considerată o extensie a sistemului nervos central. Ea este împărţită în 2 zone: anterioară - numită şi retina oarbă (nu conţine celule fotoreceptoare şi formează parte a corpului ciliar şi a irisului şi posterioare – numită retina vizuală, ce conţine

1

celule fotoreceptoare înalt specializate.Joncţiunea dintre retina oarbă şi cea vizuală poartă denumirea de ora serrata şi reprezintă

marginea anterioară modificată a retinei vizuale.

Retina vizuală este subîmpărţită la rândul său în 2 straturi distincte, care diferă în structură, funcţie şi origine embriologică, anume:

- epiteliul pigmentar – acesta derivă din peretele extern al cupei optice. Celulele cuboidale-cilindrice conţin mult pigment melanic şi în polul apical prezintă microvili care înconjoară prelungirile în formă de conuri şi bastonaşe ale celulelor fotoreceptoare din retina vizuală. Epiteliul pigmentar are un rol important în procesul vederii deoarece prin capacitatea sa se a absorbi lumina ce a traversat retina, asigură stimularea celulelor fotoreceptoare numai o singură dată, la prima traversare a retinei de către fasciculul luminos.

Alte funcţii îndeplinite de epiteliul pigmentar sunt: transport ionic şi al apei (celulele prezintă falduri ale membranei bazale şi numeroase mitocondrii) şi funcţia de fagocitare a veziculelor eliberate din segmentele externe ale prelungirilor în formă de bastonaşe.

retina vizuală – organul înalt specializat pentru fotorecepţie derivă din peretele intern ale cupei optice. Este un ţesut nervos şi are în structura sa celule nervoase şi nevroglii.

Structura retinei vizualeComponentele retinei: celule nervoase, nevroglii, fibre se organizează într-un ţesut nervos al

retinei, dispus în 10 straturi. De la epiteliul pigmentar către cavitatea centrală a globului ocular, acestea sunt:

1. stratul prelungirilor cu conuri şi bastonaşe (partea fotoreceptoare);2. stratul alcătuit din segmentul intern al prelungirilor dendritice ale celulelor fotoreceptoare;3. membrană limitantă externă – formată din prelungirile nevrogliilor Muller4. stratul granular extern – alcătuit din corpul celular al celulelor fotoreceptoare;5. stratul plexiform extern – format din sinapse între celulele fotoreceptoare şi celulele

bipolare;6. stratul granular intern – alcătuit din pericarionii celulelor bipolare, dar şi din celulele

orizontale, amacrine şi din corpul nevrogliilor Muller. Este mai subţire decât stratul granular extern;7. stratul plexiform intern – este o zonă de sinapse între celulele bipolare şi celulele

ganglionare;8. startul ganglionar – format din neuroni multipolari, ale căror corpuri celulare se aşează pe

un singur rând;9. stratul fibrelor nervoase – cu orientare paralelă cu suprafaţa retinei, este alcătuită din axonii

celulelor multipolare care vor forma nervul optic;10. membrana limitantă internă – alcătuită din prelungirile interne ale nevrogliilor Muller.

Acestea vin in contact cu membrana hialoidă ce delimitează corpul vitros.

Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de mucoasa olfactivă. Aceasta ocupă planşeul cavităţilor nazale şi se poate extinde parţial pe peretele medial şi lateral al acestora.

În structura mucoasei olfactive se găsesc un epiteliu de acoperire şi un corion.Epiteliul este de tip pseudostratificat cilindric ciliat (de tip respirator), alcătuit din următoarele

tipuri celulare: celule senzoriale (olfactive) – reprezentate de neuronii bipolari localizaţi printre

celelalte tipuri de celule epiteliale. Este cea mai periferică localizare pe care o au neuronii, iar epiteliul olfactiv se mai numeşte şi neuroepiteliu.

2

Segmentul periferic al analizatorului gustativ este reprezentat de muguri gustativi.Mugurii gustativi sunt chemoreceptori localizaţi în grosimea epiteliului ce acoperă papilele

linguale fungiforme, circumvalate şi foliate, dar pot fi prezenţi şi în epiteliul palatului moale şi în cel ce tapetează faţa laringiană a epiglotei.

Mugurii gustativi au formă ovoidală, de butoiaş şi prezintă un orificiu superior – porul gustativ, prin care substanţele chimice pot pătrunde în mugure, stimulând astfel celulele receptoare.

Fig. 79 Mugurele gustativ

Tipurile celulare care alcătuiesc mugurele gustativ sunt: - celule senzoriale (6-20) – sunt celule cilindrice, localizate central cu citoplasmă palidă şi

nucleul hipocrom, situat la baza celulei. Citoplasma conţine RE neted, mitocondrii şi tonofilamente. Membrana apicală este prevăzută cu microvili în polul apical, care proemină prin porul gustativ şi iau contact cu substanţele chimice dizolvate în salivă. Se formează astfel un impuls electric care va fi transmis terminaţiilor nervoase care înconjoară polul bazal al celulei.

Terminaţiile nervoase de la baza celulelor senzoriale sunt dendrite ale neuronilor bipolari senzitivi din perechile de nervi cranieni VII (n. facial), IX (n. glosofaringian) şi X (n. vag).

Contactul dintre terminaţiunile nervoase şi celulele epiteliale determină diferenţierea celulelor epiteliale în celule senzoriale capabile să recepteze stimuli gustativi.

- celule de susţinere – sunt celule cilindrice înguste, cu citoplasmă întunecată, localizate în periferia mugurelui gustativ. Ele delimitează porul gustativ.

Nucleul este ovalar, hipercrom, localizat central.Citoplasma conţine numeroase mitocondrii, ribozomi liberi, RE rugos, tonofilamente şi granule

secretorii delimitate de membrane.Aceste granulaţii conţin glicozaminoglicani pe care îi eliberează în interiorul mugurelui.Membrana apicală este prevăzută cu microvili scurţi.Polul bazal nu este în contact cu terminaţiuni nervoase.Unii autori le consideră forme intermediare între celulele senzoriale şi celule bazale.- celule bazale – sunt celule de talie mică de formă poligonală şi sunt localizate la baza

mugurelui gustativ. Sunt considerate celule stem şi formează o populaţie celulară de rezervă din care se pot diferenţia în celule senzoriale sau în celule de susţinere.

Cele 3 tipuri celulare sunt considerate de unii autori stadii fiziologice diferite ale unei singure celule, care se exprimă în funcţie de necesităţile tisulare locale.

Calea gustativă are primul neuron situat în ganglionul geniculat, Andersch şi Ehrenritter şi ganglionul plexiform.

Axonii acestor neuroni pătrund în bulb unde fibrele gustative ale nervilor facial, glosofaringian şi vag întâlnesc al 2-lea neuron. În zona superioară a nucleului solitar, numită nucleul gustativ al lui Nageotte. Neuronul al 3-lea talamocortical se află în nucleul postero-medial al talamusului, iar cel de al 4-lea (cortical) se află în girusul postcentral.

3