hinduism ul

5
Clasa a X-a. Religiile orientale. Hinduismul Hinduismul, fiind una dintre cele mai importante religii politeiste din Asia, se deosebeste de celelalte religii prin faptul ca nu are un întemeietor care sa le descopere oamenilor calea adevarata, cunoasterea divinitatii sau legile de conduita în aceasta viata. Religia hindusa propune mai multe cai prin care oamenii pot sa ajunga la adevarul suprem (astfel fiecare om putând primi iluminarea). Istoricii plaseaza începutul hinduismului în jurul anului 1500 î. Hr., când au aparat si primele texte considerate de origine divina. Dupa învatatura pe care o sustine si dupa perioadele istorice în care a aparat si s-a dezvoltat, hinduismul poate fi împartit în: - hinduism vedic; - hinduism brahmanic; - hinduism medieval; - hinduism modern; - hinduismul contemporan. Hinduismul vedic (1500 - 450 î. Hr.) Punea accent pe importanta vietii din lumea aceasta, acordând importanta deosebita naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Stiinta sacra) de origine divina, contin multe imnuri închinate unor elemente sau puteri din natura, zeificate. Rugaciunile, invocatiile rituale si laudele aveau ca scop îndeplinirea cererilor catre zei: viata îndelungata, recolte bogate, sanatate etc. în unele dintre aceste texte se observa întrebari legate de originea lumii, a timpului, de structura personalitatii umane.

Upload: serafimva

Post on 12-Nov-2015

2 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Clasa a X-a. Religiile orientale. Hinduismul

Hinduismul, fiind una dintre cele mai importante religii politeiste din Asia, se deosebeste de celelalte religii prin faptul ca nu are un ntemeietorcare sa le descopere oamenilor calea adevarata, cunoasterea divinitatii sau legile de conduita n aceasta viata. Religia hindusa propune mai multe cai prin care oamenii pot sa ajunga la adevarul suprem (astfel fiecare om putnd primi iluminarea).Istoricii plaseaza nceputul hinduismului n jurul anului 1500 . Hr., cnd au aparat si primele texte considerate de origine divina.Dupa nvatatura pe care o sustine si dupa perioadele istorice n care a aparat si s-a dezvoltat, hinduismul poate fi mpartit n:- hinduism vedic;- hinduism brahmanic;- hinduism medieval;- hinduism modern;- hinduismul contemporan.Hinduismul vedic (1500 - 450 . Hr.)Punea accent pe importanta vietii din lumea aceasta, acordnd importanta deosebita naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Stiinta sacra) de origine divina, contin multe imnuri nchinate unor elemente sau puteri din natura, zeificate. Rugaciunile, invocatiile rituale si laudele aveau ca scop ndeplinirea cererilor catre zei: viata ndelungata, recolte bogate, sanatate etc. n unele dintre aceste texte se observa ntrebari legate de originea lumii, a timpului, de structura personalitatii umane.La nceput, ceremonialul religios era condus de catre capul familiei si cuprindea ritualuri de initiere, ritualuri de purificare precum si ofrande zilnice aduse zeilor. Apoi a aparat un cult public, templul fiind n centrul preocuparilor religioase.Hinduismul brahmanic (450 . Hr. - 600 d. Hr.)A luat nastere din credinta ca jertfele de animale erau necesare a se face n mod repetat, pentru a se mentine ordinea n Univers si n societate.Scrierile de baza ale hinduismului brahmanic - Brahmana (comentarii brahmanice) descriu rolul si importanta sacrificiului pentru viata religioasa. S-a ajuns la diminuarea credintei n zei, considerati muritori caci viata lor era dependenta de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus preotii (brahmanii), care au ajuns sa fie considerati egali cu zeii. Potrivit textelor considerate sacre, mntuirea putea fi obtinuta prin aducerea unei jertfe sau prin achitarea taxei pentru savrsirea ei.Ca urmare a abuzurilor aparute n acest context, s-au dezvoltat noi religii - jainismul si budismul. Textele Upanisadelor propun ca alternativa asceza simeditatia contemplativa.nvatatura hindusa are n centrul sau doua concepte: karma (fapta) si samsara (rencarnare). Astfel, sufletul participa la un ciclu existential continuu nastere-moarte-renastere determinat de faptele bune sau rele pe care le-a savrsit ntr-o viata anterioara.Eliberarea din succesiunea rencarnarilor se face prin efort propriu, prin purificarea vietii si prin exercitii psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la scopul ultim al existentei umane, cnd, n lipsa constiintei si personalitatii care dispar, sufletul ajunge sa se identifice cu Brahman (Fiinta suprema), principiul absolut si impersonal, n care se regasesc toate sufletele individuale ajunse la eliberare.

Tehnica yoga presupune nsusirea mai multor exercitii fizice si spirituale:1.Infranarile, adica ferirea de ucidere, minciuna, furt, avaritie si ncurajarea abstinentei sexuale;2.Disciplinele, adica purificarea interioara a organelor, dar si a psihicului, prin cunoasterea de sine, mpacarea;3.Asezarea corpului n anumite pozitii;4.Disciplinarea ritmului respiratiei;5.Suprimarea fluxului de gnduri;6.Fixarea atentiei ntr-un singur punct;7.Meditatia, concentrarea;8.Dobndirea cunoasterii adevarate a sinelui, ultima treapta a tehnicii yoghine, care elibereaza pe om de ciclul rencarnarilor, acesta ntorcndu-se n Absolutul din care a emanat.

Cei care practica yoga au nevoie de un guru pentru a fi initiati.n perioada hinduismului brahmanic, societatea hindusa a cunoscut mpartirea n patra caste, ordonate ierarhic: preotii {brahmanii), domnitorii si razboinicii (kshatriya), negustorii si agricultorii (vaisyas) si servitorii (sudras). Cei aflati n afara sistemului de caste erau numiti paria (pauchamas). Doar rencarnarea putea face trecerea de la o casta la alta. Hinduismul medieval (600 - 1000 d. Hr.)

Brahma, Shiva si VishnuDoctrina acestei perioade cuprinde reinterpretari ale perioadelor anterioare, unele pastrndu-se si astazi. Gndirea si viata religioasa aveau n prim plan trei zei: Brahma, Shiva si Vishnu, care sunt de fapt cele 3 ipostaze ale realitatii ultime, Brahman, fiecare cu roluri diferite. Astfel, Brahma este considerat creatorul lumii. Fiind nsa mai departe de viata acesteia, este mai putin popular. Shiva este Marele Distrugator, dar si regeneratorul vietii, cel care ajuta lumea sa se purifice prin rencarnare si sa se nalte spiritual. Considerat protectorul ascetilor, el dispretuieste ierarhia sociala, fiind venerat de membrii tuturor castelor. Vishnu este pastrator al ordinii cosmice. Simboliznd suprematia castei brahmanilor, stabilitatea sociala si bunastarea.

Hinduismul modern (dupa anul 1000 d. Hr.) Interpretnd diferit Vedele, unii hindusi savrsesc ritualuri din perioada vedica, altii, ritualuri sacerdotale sau idolatrizeaza zeitati ale hinduismului medieval. Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu la care se nchina zilnic, dar face apel si la alte zeitati, atunci cnd trebuie sa depaseasca anumite obstacole n viata.In lumea contemporana, hinduismul trece printr-un curent reformator, fiind influentat de crestinism si de cultura europeana.Templele sunt locasuri nchinate anumitor zeitati, ntruct se crede ca fiecare zeitate locuieste n templul nchinat ei. El pastreaza statuia zeului venerat de cei care vin la templu. Cu prilejul anumitor sarbatori, templul devine loc de pelerinaj. Acesta are ca scop atragerea bunavointei zeului venerat la templul respectiv, prin aducerea de jertfe.

Spalari rituale n rul sacru GangeLa rul Gange, considerat sfnt, se desfasoara anumite ritualuri ntruct se crede ca izvoraste din picioarele lui Vishnu si se rostogoleste peste capul si parul zeului Shiva, care locuiesc n ceruri. Hindusii intra n apa Gangelui pentru a se purifica de pacate. Ofrandele se aduc adesea vacilor, considerat animale sacre si mame ale naturii. Ei cred ca fiecare parte a corpului acestui animal este locuita de o anumita zeitate.Din casta brahmanilor fac parte astazi profesorii universitari, ziaristii, oamenii politici. Kshatria cuprinde printii si militarii. A treia casta, vaisyas, cuprinde pe agricultori, mestesugari si negustori, a caror responsabilitate este de a face ca tara sa prospere. Din ultima casta, sudras, fac parte mestesugarii, croitorii, pescarii. Categoria paria cuprinde maturatorii de strazi, care nu au nici un fel de drepturi.ConcluzieHinduismul nu este o religie unitara, ci un complex de curente religioase, acumulate pe parcursul a cinci milenii de viata religioasa. Mai mult, hinduismul nici nu este o religie n ntelesul propriu al cuvntului, ci mai degraba un sistem socio-religios, un mod de viata.

Material bibliografic: Biblia sau Sfnta Scriptura; Dorin Opris, Religie- manual pentru clasa a X-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pp. 46-49; Corneliu Muha, Religie-clasa a X-a Auxiliar didactic pentru elevi, Editura Sf. Mina, Iasi, 2009, pp. 56-62; Ene Braniste, Ecaterina Braniste, Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase, Editura Diecezana, Caransebes, 2001, pp. 190-192.