HUMERUSUL

ORIENTARE

Se aseaza in sus extremitatea prevazuta cu un cap sferic, medial suprafata ei articulara, anterior santul profund, pe care aceasta extremitate il prezinta.

Tip: Este un os lung si pereche.

Prezinta pentru descriere: o diafiza (corpul osului) si doua epifize (una superioara si una inferioara).

         CORPUL

Este aproape cilindric in portiunea superioara, prismatic triunghiular in cea inferioara.

o       prezinta trei fete si trei margini, bine diferentiate in portiunea inferioara, cu mult mai slab in portiunea superioara:

o       Fata antero-laterala

         prezinta ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate in forma de V, numita V-ul deltoidian sau tuberozitatea deltoidiana pe care se insera

muschiul deltoid si sub ea muschiul brahial.

o       Fata antero-mediala prezinta:

         gaura nutritiva a osului;

         santul intertubercular care descinde de la epifiza superioara

         impresiune rugoasa pentru insertia muschiului coracobrahial.

o       Fata posterioara

         este strabatuta oblic de santul nervului radial;

         deasupra santului se insera capul lateral, iar dedesubtul lui se insera capul medial al muschiului triceps brahial.

o       Marginea anterioara este bine pronuntata.

o       Marginea laterala si marginea mediala sunt adevarate creste in jumatatea lor inferioara, dar mai putin conturate in partea lor superioara.

         EPIFIZA sau EXTREMITATEA SUPERIOARA.

Prezinta pentru descriere un cap, un col anatomic, un col chirurgical marginit de doua tuberozitati: marea si mica tuberozitate despartite printr-un sant

o       Capul humerusului:

         este o suprafata articulara neteda, reprezentand o treime dintr-o sfera;

         priveste medial, in sus si putin posterior;

         axul sau formeaza cu axul diafizei un unghi de 130 0 .

o       Colul anatomic

         este un sant circular, care separa capul de restul epifizei.

o       Tuberculul mare

         este situat pe partea laterala a capului;

         pe el se insera muschii: supraspinos, subspinos, rotund mic.

o       Tuberculul mic

         este situat pe partea anterioara a epifizei;

         pe el se insera muschiul subscapular.

o       Santul intertubercular sau culisa bicipitala.

         este un sant vertical care pleaca de pe fata anterioara a epifizei si se termina pe fata anteromediala a diafizei;

         este limitat de creasta tuberculului mare, situata anterior si de creasta tuberculului mic, posterior;

         prin sant aluneca tendonul capului lung al muschiului biceps brahial;

         pe creasta tuberculului mare se insera muschiul pectoral mare, iar pe creasta tuberculului mic muschiul rotund mare.

         EPIFIZA INFERIOARA

Este turtita si recurbata dinapoi inainte, astfel ca diametrul transversal este cu mult mai mare ca cel anteroposterior;

o       Prezinta un condil si doi epicondili.

o       CONDILUL HUMERUSULUI prezinta, la randul lui, doua categorii de formatiuni:

1.   Suprafete articulare:

         sunt destinate radiusului si ulnei.

         ele sunt reprezentate de catre: trohleea humerusului, capitulul humerusului si un sant intermediar.

1.      trohleea humerusului raspunde scobiturii trohleare de pe ulna. Ea este formata din doua margini, doua povarnisuri si un sant. santul are un traiect spiroid de jos in sus si mediolateral, imprimand directia miscarilor din articulatia cotului.

2.      capitulul este o proeminenta rotunjita situata lateral de trohlee. El raspunde fosetei de pe capul radiusului.

3.      santul intermediar separa trohleea de capitul; el este articular, raspunzand marginii fosetei de pe capul radiusului.

4.      Fose - sunt in numar de trei:

5.      Fosa coronoidiana este situata deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei; in ea patrunde procesul coronoidian al ulnei in miscarile de flexiune ale antebratului.

6.      Fosa radiala este situata deasupra capitulului; in ea patrunde capul radiusului in miscarile de flexiune.

7.      Fosa olecraniana este situata deasupra trohleei, pe fata posterioara a epifizei; in ea patrunde olecranul, in miscarile de extensiune ale antebratului.

2.   Epicondilii sunt doua proeminente care servesc pentru insertii musculare; una este mediala, iar alta laterala.

         Epicondilul medial

o       este o puternica proeminenta triunghiulara, pe marginea mediala a diafizei;

o       se poate explora prin inspectie si palpare.

o       fata lui posterioara prezinta santul nervului ulnar, pe unde trece nervul omonim

o       pe epicondilul medial se insera muschi pronatori ai antebratului, respectiv flexori ai antebratului, mainii si degetelor (rotundul pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor).

         Epicondilul lateral:

o       este mai mic ca cel medial.

o       la el se termina marginea laterala a diafizei;

o       se poate explora prin inspectie si palpare, fiind un reper important (ca si epicondilul medial) pentru proiectia formatiunilor de la nivelul antebratului ;

o       pe el se insera muschii supinatori ai antebratului, respectiv extensori ai antebratului, maini si degetelor (scurt extensor radial al carpului supinator, extensor al degetelor, extensor al de getului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu).

Antebratul are doua oase paralele: unul situat in prelungirea degetului mic, numit ulna si altul situat in prelungirea policelui, numit radius. Aceste doua oase se articuleaza prin

epifizele lor, ramanind insa distantate la nivelul dafizei prin spatiul interosos. Examinate pe scheletul articulat, se vede ca radiusul depaseste ulna prin epifiza lui inferioara si este

depasit de aceasta prin epifiza superioara.

Diafizele celor doua oase sunt prismatice triunghiulare; fiecare prezinta deci trei fete si trei margini. Orientarea acestor elemente descriptive este usor de retinut, daca

tinem seama de aceasta forma prismatic-triunghiulara a diafizelor, ce se privesc printr-una din marginile lor, numite margini interosoase; ele delimiteaza spatiul interosos

Ulna

Ulna sau cubitusul este un os lung și pereche, situat în partea medială a antebrațului, așezat medial față de radius cu care formează scheletul antebrațului. Ulna se află în prelungirea degetului mic. Ulna prezintă un corp și două extremități sau epifize. Corpul ulnei are trei fețe (anterioară, medială și posterioară), trei margini (anterioară, posterioară și laterală sau interosoasă). Extremitatea (epifiza) superioară prezintă două procese (olecran și procesul coronoid), două incizuri (trohleară și radială) și tuberozitatea ulnei. Extremitatea (epifiza) inferioară prezintă capul și procesul stiloid. Ulna se articulează cu humerusul (proximal), radiusul (proximal și distal) și piramidalul (distal).

Corpul ulneiExtremitatea superioară

Extremitatea sau epifiza superioară a ulnei este voluminoasă și formată din două proeminențe osoase: una verticală, care continuă în sus corpul ulnei, numită olecran (Olecranon), și alta orizontală, proiectată anterior numită procesul coronoid (Processus coronoideus ulnae). Amândouă formează incizura trohleară (Incisura trochlearis ulnae), deschisă anterior, în care pătrunde trohlea humerusului. Pe fața laterală a procesului coronoid se găsește o suprafață articulară semilunară numită incizura radială (Incisura radialis ulnae) care se articulează cu capul radiusului. Sub procesul coronoid se află o tuberozitate numită tuberozitatea ulnei (Tuberositas ulnae).

Osul numeral (humerus) este un os lung tubular, format din corp şi două extremităţi (epifize). Extremitatea superioară prezintă capul articular rotund, care articulează cu scapula. El este despărţit de corpul osului prin colul anatomic. Aici se află tuberculii mare şi mic, despărţiţi printr-un şanţ. Partea îngustă a corpului situată în apropierea colului se numeşte col chirurgical (locul supus frecvent fracturilor). Corpul osului posedă tuberozitatc, pentru inserţia muşchiului deltoid, şi un şanţ spiralat al nervului radial. Se observă de asemenea şi mici orificii pentru trecerea vaselor şi nervilor (orificii nutritive). La extremitatea inferioară se află condilul cu suprafeţele articulare pentru unirea cu oasele antebraţului şi epicondilii rugoşi — extern (lateral) şi intern (medial). Deasupra eondilului se observă două fose: anterioară — fosa coronoidă, şi posterioară — fosa olecraniană.Oasele antebraţuJui le formează două oase tubulare— ulna şi radiusul.    Ulna (ulna) ocupă o poziţie medială, din partea degetului V (degetului mic) şi e uşor palpabilă pe întreg parcursul. Extremitatea superioară a ulnei este îngroşată şi posedă două incizuri — radială şi trohleară. Incizura trohleară este delimitată distal de apofiza coronoidă, iar proximal — de apofiza olecraniană. La extremitatea: distală a ulnei deosebim capul, circumferinţa articulară şi apofiza stiloidă.    Radiusul (radius) este situat în antebraţ lateral, în prelungirea degetului mare. Extremitatea lui proximală este înzestrată cu un cap de formă cilindrică, la care se disting foseta şi circumferinţa articulară. La extremitatea distală deosebim faţa articulară carpală, incizura ulnară şi apofiza stiloidă. Corpul ambelor oase ale antebraţului are formă triunghiulară. Marginile lor ascuţite situate faţă în faţă se numesc margini interosoase.

FEMURUL

TIP: os lung (cel mai lung os al corpului) si pereche. Pe schelet este oblic indreptat de sus in jos si lateromedial. Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare. Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai

larg decat la barbati

ORIENTARE: Se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si articulara a acestei extremitati, posterior marginea cea mai aspra a osului.

ELEMENTE DESCRIPTIVE - Femurul prezinta de studiat un corp si doua epifize

CORPUL este prismatic triunghiular si deci vom avea de descris trei fete si trei margini.

FATA ANTERIOARA: este acoperita de muschiul vast intermediar;

FATA LATERALA da insertie muschiului vast intermediar

FATA MEDIALA nu are nici o particularitate.

MARGINILE MEDIALA SI LATERALA sunt putin pronuntate.

MARGINEA POSTERIOARA ( linia aspra )

Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.

Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala.

Cele doua buze si interstitiul dintre ele dau insertie unei serii de muschi: vastul lateral, vastul medial, adductorul mare, adductorui lung, adductorul scurt si bicepsul femural.In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand nastere la:

o ramura laterala, numita tuberozitatea gluteala pentru muschiul gluteu mare; ramura se termina la nivelul epifizei superioare a osului, langa trohanterul mare, transformandu-se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul, numit trohanterul al treilea;

o ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza superioara; pe ea se insera muschiul vast medial;

o ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu.

In portiunea inferioara linia aspra se bifurca, delimitand o suprafata triunghiulara numita fosa poplitee.

EPIFIZA SUPERIOARA.

Prezinta capul, colul si doua tuberozitati numite marele si micul trohanter.

Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical.

CAPUL este articular si reprezinta doua treimi dintr-o sfera; prezinta foseta capului pentru insertia ligamentului capului femural.

1.1.1. TIBIA

Este un os lung si pereche, cu directia verticala. Tibia are un corp si doua epifize

Orientare. In jos se aseaza epifiza mai mica, medial prelungirea ei, iar anterior marginea cea mai ascutita a osului.

CORPUL.Prezinta doua usoare curburi: una superioara, convexa medial, si alta inferioara, concava medial, care ii dau aspectul literei S. Corpul este prismatic triunghiular si prezinta trei fete si trei margini.

Fata mediala este a si neteda;

se poate palpa sub piele, nefiind acoperita de muschi. in partea superioara se insera o formatiune fibroasa numita pes anserinus.

Fata laterala este evidenta numai in portiunea superioara ,in portiunea inferioara isi schimba orientarea, devenind anterioara, in portiunea superioara prezinta un sant in care se insera muschiul tibial anterior.

Fata posterioara

prezinta in portiunea superioara o linie oblica orientata in jos si medial; este linia solearului pentru insertia muschiului omonim.

deasupra liniei se insera muschiul popiliteu. dedesubtul liniei se insera muschii flexor lung al degetelor si tibial posterior.

Marginea anterioara

este foarte ascutita si de aceea mai poarta numele de creasta tibiei. marginea anterioara are forma de S; proemina sub piele si este palpabila pe toata lungimea ei. in sus se bifurca si cuprinde tuberozitatea tibiei de pe epifiza superioara. in jos se termina pe maleola mediala a osului.

Marginea mediala - este bine pronuntata numai in portiunea inferioara.

Marginea interosoasa sau laterala da insertie membranei interosoase; ea se bifurca pe epifiza inferioara, delimitind incizura fibulara.

EPIFIZA SUPERIOARA.

Este o masa voluminoasa, alungita in sens transversal.

Este constituita din doi condili: condilul medial si condilul lateral.

Condilii prezinta o fata superioara comuna si o circumferinta.

Condilii prezinta o fata superioara comuna si o circumferinta.

CLAVICULA . ELEMENTE DESCRIPTIVE

Clavicula este un os lung si pereche situat la limita dintre torace si gat; este orientata transversal, fiind cuprinsa intre manubriul sternului si acromion.Clavicula prezinta doua curburi inegale, care ii dau forma literei S:

una este mediala, cu concavitatea posterioara,

alta laterala, cu concavitatea anterioara.

Osul poate fi explorat prin palpare aproape pe toata intinderea lui.

Clavicula prezinta pentru descriere doua fete (superioara si inferioara), doua margini (anterioara si posterioara) si doua extremitati (interna si externa).

ELEMENTELE DECRIPTIVE ALE CLAVICULEI

Orientare. Se aseaza: lateral extremitatea turtita, anterior marginea concava a acestei extremitati, iar in jos fata osului, prevazuta cu un sant.

Fata superioara

-este neteda in portiunea ei mijlocie si se poate palpa sub piele;

-este rugoasa la extremitati unde da insertii musculare;

-median rugozitatile dau insertie muschiului sternocleidomastoidian;

-lateral se insera muschilor deltoid si trapez.

Fata inferioara

-raspunde primei coaste;

-prezinta un sant care ne-a servit la orientarea osului; pe acest sant se insera muschiul subclavicular;

-medial de sant se gaseste impresiunea ligamentului costoclavicular pe care se insera ligamentul cu acelasi nume;

-lateral de sant se gasesc doua proeminente rugoase: tuberculul conoidian, situat aproape de marginea posterioara a osului si linia trapezoidala situata antero-lateral fata de tubercul. Pe tubercul se insera ligamentul conoid, iar pe linia trapezoidala ligamentul trapezoid; ligamentele unesc clavicula cu procesul coracoidian al scapulei.

Marginea anterioara

este concava in treimea laterala, unde da insertie muschiului deltoid; este convexa in, treimea mediala, unde da insertie muschiului pectoral mare.

Marginea posterioara

este si ea concav-convexa, dar in sens invers decat marginea anterioara; in portiunea laterala a marginii se insera muschiul trapez;

in portiunea mijlocie are raporturi cu muschiul omohioidian, cu muschii scaleni si cu trunchiurile plexului brahial (in caderile pe umar, clavicula poate fi fracturata

in portiunea ei mijlocie iar fragmentele fracturate pot leza vasele subclaviculare si trunchiurile plexului brahial);

Extremitatea mediala sau sternala

este voluminoasa; prezinta o fata sternala destinata articularii cu manubriul sternului.

Extremitatea laterala sau acromiala

este turtita; prezinta o fata acromiala destinata articularii cu acromionul.

1.4. SCAPULA OMOPLATUL

Scapula sau, omoplatul este. Este situata la partea postero-superioara a toracelui.

Pe schelet acest os se intinde intre primul spatiu intercostal si coasta a VIII. Osul este aplicat pe torace, pe care-l depaseste insa lateral, luand astfel parte la formarea umarului

si la delimitarea axilei.

TIP: un os lat, pereche, de forma triunghiulara.

ORIENTARE: se aseaza posterior fata prevazuta cu o puternica spina, in sus marginea cea mai mica si subtire, lateral (si putin inainte) unghiul cel mai voluminos (prevazut cu o

cavitate articulara).

. 49 SCAPULA – VEDERE DORSALA (POSTERIOARA)

PREZINTA PENTRU DESCRIERE: doua fete, trei margini si trei unghiuri.

Fata dorsala (posterioara)

priveste posterior si lateral; de pe ea se desprinde transversal o puternica lama, numita spina scapulei. Spina scapulei

o imparte fata dorsala intr-o fosa situata deasupra – fosa supraspinoasa si alta situata dedesubtul ei – fosa subspinoasa.

o adera de fata dorsala a scapulei

o se continua in portiunea ei laterala cu o prelungire libera, neaderenta de fata dorsala a scapulei, numita acromion;

o are o forma triunghiulara, prezentand o fata superioara in raport cu M. Supraspinos, una inferioara care impreuna cu portiunea subspinoasa a scapulei formeaza fosa subspinoasa, una anterioara – care se prinde de scapula si trei margini, dintre care dintre care cea mai importanta este

ceea posterioara. Aceasta prezinta doua buze, una superioara care da in 2/3 medial insertie pentru M. Trapez fasciculul orizontal, o buza inferioara care da insertie in 1/3 medial muschiului trapez fasciculul ascendent iar

1/3 lateral muschiului deltoid

Acromionul o este o proeminenta turtita de sus in jos si palpabila sub piele

o este o continuare anterioara a spinei scapulei dar care nu aera la scapula decat posterior

o prezinta anterior fata articulara a acromionului pentru articularea cu extremitatea laterala a claviculei

Fosa supraspinoasa . o Da insertie pentru muschiul supraspinos.

Fosa subspinoasa sau infraspinoasa. o Da insertie pentru mai multi muschi: subspinos, rotund mare, rotund mic.

Fata costala sau anterioara

prezinta fosa subscapulara, strabatuta de creste oblice. Pe fosa, ca si pe crestele oblice, se insera muschiul subscapular.

pe portiunea mediala a fetei se mai insera si muschiul dintat anterior.

Marginea superioara

este subtire si prezinta scobitura sau incizura scapulei; prin scobitura trece nervul suprascapular;

marginea superioara da insertie muschiului omohioidian, medial de scobitura.

Marginea mediala .

poate fi explorata sub piele. ea este orientata spre coloana vertebrala. pe ea se insera: numerosi muschii dintre care amintim muschiul romboid.

Marginea laterala

este orientata spre axila; da insertie pentru muschii Rotundul mare (teres major), Rotundul mic(teres

minor) si inferior dar inconstant fascicule ale M. Mare dorsal (latissimus dorsi).

.50 SCAPULA – VEDERE ANTERIOARA

Unghiul inferior

Este ascutit si usor de explorat sub piele. Este in repaus in dreptul spatiului intercostal 7

Unghiul supero-intern

    este usor rotunjit.

Aici se insera muschiul ridicator al scapulei (levator scapulae).

Unghiul supero-extern (lateral)

         Este cel mai voluminos.

         Prezinta de studiat doua elemente:

1.      Cavitatea glenoida

         este legata, de restul scapulei printr-o portiune mai ingusta, numita gatul sau colul scapulei

         cavitatea este putin profunda, de forma ovoida;

         la cele doua extremitati ale cavitatii se gasesc rugozitati: cea inferioara este tuberculul subglenoidian sau infraglenoidian care da insertie muschiului triceps brahial, iar cea superioara este tuberculul supraglenoidian pentru insertia capului lung al muschiului biceps brahial

2.      Procesul coracoidian

         este o prelungire recurbata, a carei baza ocupa spatiul dintre cavitatea glenoidala si scobitura scapulei.

         poate fi explorat anterior prin spatiul deltopectoral;

         pe el se insera muschii: capul scurt al bicepsului brahial, coracobrahialul si pectoralul mic si ligamente: ligamentul conoid si trapezoid).

.51 SCAPULA – VEDERE LATERALA

ARTICULATIILE CENTURII PELVINE

Leaga intre ele cele doua coxale cu sacrul, formand un inel osos numit pelvis, a carui functie principala este aceea de a prelua si transmite greutatea corpului de la

scheletul axial la membrul inferior liber In partea anterioara, simfiza pubiana leaga direct coxalele intre ele, iar posterior, articulatiile sacroiliace realizeaza legatura dintre

coloana vertebrala si coxale. Ele sunt articulatii masive si rezistente, relativ rigide, capabile sa suporte solicitari mecanice mari. Suplimentar, ligamente puternice intaresc legatura

dintre diferitele componente ale pelvisului, asigurand o mai buna stabilitate fata de oasele vecine. Cele trei componente osoase care fuzioneaza formand osul coxal, delimiteaza

fiecare, prin cate un segment, gaura obturata. Aceasta este acoperita de membrana obturatoare (formatiune fibroasa). Fibrele superioare ale membranei se continua cu

ligamentul pubofemural, iar in partea infero-laterala, membrana se insera pe fata pelvina

a ramurii ischiadice. Suprafata membranei obturatorii ofera suport, pe fetele opuse, originii celor doi muschi obturatori.

1.1 ARTICULATIA LOMBOSACRATA

Reprezinta legatura dintre ultima vertebra lombara si sacrum, elementul posterior al peretelui pelvin.Ea are structura unei articulatii intervertebrale, baza sacrului fiind

reprezentata de de vertebra fixa S1.

         Mijloacele de unire sunt reprezentate de:

-Capsula articulara

-ligamentele longitudinale anterior si posterior, aderente la disc;

-ligamentele galbene;

-ligamentele interspinoase;

-ligamentul supraspinos.

Pe langa aceste mijloace, articulatia mai este asigurata de asa numitele 'ligamente la distanta', care formeaza grupul ligamentelor vertebropelvine, alcatuit din:

-ligamentul iliolombar uneste procesul transvers al vertebrei L3 si L4 cu pelvisul;

-ligamentul sacrotuberal uneste cele doua spine iliace posterioare cu tuberozitatea ischiadica si fata mediala a ramurii ischiadice;

-ligamentul sacrospinal, pereche, are forma triunghiulara, cu baza pe marginea laterala a coloanei sacrococcigiene, inaintea ligamentului sacrotuberal si

varful prins pe spina ischiadica. Cele doua ligamente completeaza legaturile dintre sacru si coxal, impiedicand bascularea sacrului sub actiunea greutatii

trunchiului. Prin pozitia lor, transforma incizurile ischiadice in tunele osteofibroase (gaurile ischiadice).

Gaurile ischiadice

          Gaura ischiadica mare este marginita anterior de incizura ischiadica mare, posterior de ligamentul sacrotuberal si inferior de ligamentul sacrospinal si

spina ischiadica. Ea este traversata de muschiul piriform.

         

Gaura ischiadica mica este formata anterior de ischion, superior de spina ischiadica si ligamentul sacrospinal, iar posterior de ligamentul sacrotuberal.

Prin acest orificiu iese tendonul muschiului obturator intern.

. 103 Articula]iasacroiliac\ - vedereanterioar\

 

1.2 ARTICULATIA SACROILIACA

Este o articulatie sinoviala robusta, aproape imobila, formata de suprafetele articulare ale sacrumului si osului iliac, stabilizata de capsula si un sistem ligamentar

foarte puternic (.98,99 ). Functia de a asigura jonctiunea dintre scheletul axial si centura pelvina necesara transmiterii greutatii trunchiului spre membrul inferior, a impus aceasta structura robusta. Aceasta articulatie se poate osifica, transformandu-se intr-o synostoza,

in boala numita spondilita anchilozanta.

. 104 Articula]iasacroiliac\ - vedereposterioar\

 

         Mijloacele de unire sunt reprezentate de:

-capsula articulara care se insera pe conturul suprafetelor articulare;

-ligamentele sacroiliace ventrale (anterioare) leaga fata anterioara a sacrului de partea posterioara a fosei iliace;

-ligamentele sacroiliace interosoase reprezinta principalul mijloc de stabilizare al articulatiei, unind tuberozitatea iliaca cu suprafata articulara a sacrului;

-ligamentele sacroiliace dorsale sunt reprezentate de fibre care unesc segmentul S3- S4 al sacrului cu spina iliaca postero-superioara.

-Stabilitatea articulara este dependenta de ligamentele articulare completate de

ligamentele scarotuberal si sacrospinal si in mai mica masura de suprafetele articulare a caror mobilitate osoasa este redusa.

          Miscarile

Articulatia sacroiliaca este implicata in realizarea a doua miscari importante ale sacrului: nutatia si contranutatia (bascularea anterioara si posterioara a sacrului). Ele

sunt foarte accentuate in timpul nasterii, determinand cresterea diametrelor stramtorii inferioare a bazinului, necesara pentru coborarea fatului. Aceasta mobilitate evidenta

apare ca urmare a relaxarii ligamentare, indusa hormonal.

1.3 SIMFIZA PUBIANA

Spre deosebire de centura scapulara, componentele centurii pelvine vin in contact pe linia mediana a corpului si se leaga puternic intre ele prin intermediul simfizei

pubiene. Ea se formeaza intre suprafetele ovalare, corespondente, de pe corpul pubisului, acoperite de cartilaj hialin. Ca in orice articulatie cartilaginoasa, exista un disc

fibrocartilaginos, numit discul interpubian, care conecteaza suprafetele articulare, iar la adult, prezinta in partea superioara o cavitate capitonata de membrana sinoviala.

         Mijloacele de unire sunt reprezentate de doua ligamente puternice:

-ligamentul pubic superior tract fibros intins intre tuberculii pubieni, de o parte si de cealalta;

-ligamentul pubic arcuat care solidarizeaza ramurile pubiene inferioare imediat sub suprafetele simfizare.

In timpul nasterii, ligamentele se relaxeaza permitand trecerea mai usoara a capului fatului pe sub arcul pubian

2 ARTICULATIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER

Reprezinta organe de miscare inalt adaptate la functia de locomotie realizata in pozitie verticala (antigravitationala). Ele au o structura masiva, cu suprafete articulare

intinse, generatoare de presiuni, sub pragul de uzura a tesutului cartilaginos hialin. Sunt dotate cu un aparat capsulo-ligamentar puternic, capabil sa reziste la solicitarile statice

impuse de pozitiile de maxima congruenta articulara si sa asigure conducerea miscarilor in timpul mersului.

Desi amplitudinea de miscare este mai redusa fata de articulatiile membrului superior, ele sunt prevazute cu o bogata inervatie proprioceptiva care permite un control

riguros din partea S.N.C. asupra posturii si locomotiei realizate prin intermediul membrelor inferioare.

2.1 ARTICULATIA SOLDULUI

. 100 Articula]iacoxofemural\

-vedereanterioar\-

 

Este o enartroza (articulatie sferoidala), situata la jonctiunea dintre trunchi si membrul inferior liber, care participa si asigura efectuarea in conditii optime, a doua

functii importante ale aparatului locomotor:

ortostatismul;

locomotia.

Ea realizeaza atat transmiterea greutatii corpului de la pelvis spre femur in faza sprijinului mono- sau bipodal, cat si faza de pendulare a membrului, necesara deplasarii.