excentric ul

Anexe EXCENTRICUL

1

Anexe EXCENTRICUL

2

Cuprins Literatura ...................................................................................................................................................... 4

Mihai Eminescu ............................................................................................................................................ 5

Despre "plaiul mioritic" ............................................................................................................................. 10

Romania preistorica ................................................................................................................................... 16

Craciunul in ziua de azi ............................................................................................................................... 19

Traditii de Craciun ...................................................................................................................................... 21

Ochiul-de-tigru ........................................................................................................................................... 26

Hobby-uri .................................................................................................................................................... 28

Primii pasi in muzica ................................................................................................................................... 29

Duelul consolelor ........................................................................................................................................ 30

Kopimism-ul ................................................................................................................................................ 33

Lenesul ........................................................................................................................................................ 35

De ce VII B? ................................................................................................................................................. 36

Anexe EXCENTRICUL

3

ECHIPA: BADEA PATRICIA, BULGARIU MATEI, CONSTANTIN BULIGA STEFAN, COSTACHESCU MIHAI,

DAIAN VICTOR, GHEORGHIU ILINCA, MICLAUS ALEXANDRU, MUSCALU ALEXANDRU, OLTEAN ANDREI

ALEXANDRU, PIU ANA MARIA, TUREK RAHOVEANU ALEXANDRA

MEMBRI OBSERVATORI: BALCA HORIA, IONUT SMADU

AJUTOR FINANCIAR: BARBU ROBERT, BULGARIU MATEI, COSTACHESCU MIHAI, GHEORGHIU ILINCA,

MANGU DIANA, CRAINICU GABRIEL, TUREK RAHOVEANU ALEXANDRA, CONSTANTIN BULIGA STEFAN,

OLTEAN ANDREI ALEXANDRU, POPESCU ANDREI, IVASCHESCU STEFANIA, DOROBANTU DENISA,

BADEA PATRICIA, PUSCA-LUNGA MARIUS, NECSESCU FLAVIA, PETRE MIHAELA, DINICA DANIEL,

UNCROP RALUCA, MUSCALU ALEXANDRU, SMADU IONUT

MULTUMIM ILINCAI GHEORGHIU PENTRU EFORTURILE SALE DE A TIPARI REVISTA

Literatura EXCENTRICUL

4

iteratura este arta de a scrie proza sau poezie. Ea include uneori povestirea orala, dar si istoria,

biografia si cartile cu informatii. Oamenii isi spuneau povesti si poeme cu mult timp inainte sa

invete sa scrie. Aceasta este literatura vorbita. O mare parte din literatura moderna este jucata

in teatre sau scrisa in carti.

Marii povetitori

Grecii antici spuneau povesti prin poezii si drame despre zei si eroi. In China si India, poetii

spuneau povesti despre inceputul lumii si misterele vietii si ale mortii.

Transcrierea

Cateva lucrari orale au fost transcrise, precum ca poemul epic englez Beowulf din anul 750d. Hr..

Cartile au fost copiate de mana in Evul Mediu, cand Geoffrey Chaucer (circa 1342-1400) a scris o colectie

de povesti numita "Povestile din Cantenbury".

Romanul

Romanul este o povestire lunga in proza.Romancierii renumiti sunt: englezul Charles Dickens,

francezul Victor Hugo si rusul Lev Tolstoi.

Poezia

Poetii tind sa trezeasca emotii cititorilor punand cuvintele alaturi, in diferite feluri. Deseori,

poezia are un anumit ritm si sfarsitul randurilor rimeaza. O poezie poate spune o poveste care sa-l

distreze pe cititor sau sa dezvaluie cele mai adanci sentimente ale poetului.

Drama

Literatura dramatica este un lung dialog si se bazeaza pe actiune.

Piu Ana Maria

L


5

ihai Eminescu (numele real Mihail Eminovici) s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850 in

Botosani, Moldova. A murit pe 15 iunie 1889, la Bucuresti. El a fost un poet, prozator si

jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai

importanta voce poetica din literatura romana.

Este al saptelea dintre cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici si al Ralucai Eminovici. Isi

petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu

natura. Aceasca stare o elogiaza cu profunda melancolie in poezia de mai tarziu ("Fiind baiat..." sau "O,

ramai")

Intre 1858 si 1866 urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti . Paraseste scoala in 1863, revine

ca privatist in 1865 si pleaca din nou in 1866. Este angajat intre timp ca functionar la tribunalul si

primaria din Botosani si pribegeste cu trupa Tardini-Vladicescu.

In anul 1866 au aparut primele manifestari literare ale lui Eminescu. Profesorul lui de limba

romana, Aron Pumnul, moare in ianuarie si elevii scot o brosura, "Lacramioarele invataceilor

gimnazisti", in care apare si poezia "La mormantul lui Aron

Pumnul” semanata de M. Eminovici.

Mihai Eminovici apare la 25 februarie/9 martie in revista

“Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea";

numele lui este schimbat in Mihai Eminescu si este apoi adoptat

de poet si mai tarziu si de alti membri ai familiei sale. In acelasi an

ii mai apar in revista 5 poezii.

Din 1866 pana in 1869, pribegeste pe traseul Cernauti-

Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti. Intentioneaza sa-si continue studiile,

dar nu-si realizeaza proiectul. El ajunge sufleor si copist de roluri

in trupa lui Iorgu Caragiali, apoi sufleor si copist la Teatrul

National unde il cunoaste pe I. L. Caragiale. Mihai Eminescu

continua sa publice in "Familia", scrie poezii, frame (Mira),

fragmente de roman, face traduceri din germana.

M


6

Este student la Viena intre anii 1869-1872. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de

Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societății studențești

(printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia

împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se împrietenește cu Ioan Slavici;

o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist

în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".

Între 1872 și 1874 a fost student "extraordinar" la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția

să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.

Se intoarce in tara si traieste la Iasi intre 1874-1877. Este directorul Bilbiotecii Centrale, profesor

suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iasi". Continua sa

publice in "Convorbiri Literare". Devine bun prieten cu Ion Creanga si il introduce in Junimea. Situatia lui

materiala este nesigura; are necazuri in familia; este indragostit de Veronica Micle.

Se muta Bucuresti in 1877, unde este redactor, apoi redactor-sef la ziarul "Timpul" pana in anul

1883. Desfasoara o activitate publicistica exceptionala, tot aici i se ruineaza insa sanatatea. Acum scrie

marile lui poeme ("Scrisorile", "Luceafarul", etc.).

Poetul se imbolnaveste grav in iunie 1883, fiind internat la spitatul doctorului Şuţu, apoi la un

insitut pe langa Viena. In decembrie ii apare volumul "Poezii", cu o prefata si texte selectate de Titu

Maiorescu (este singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu). Unele surse pun insa la indoiala

boala lui Eminescu si vin cu argumente in acest sens.

Poetul a scris foarte putin sau chiar deloc in anii 1883-1889.

El se stinge din viata in conditii dubioase si interpretate diferit la 15 iunie 1889 (in zori – ora 3),

in casa de sanatate a doctorului Şuţu. E inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu; sicriul ii este dus pe

umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.

In "Viata lui Mihai Eminescu" (1932), G. Calinescu a scris aceste emotionante cuvinte legate de

moartea poetului: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va

ivi vreodata, poate, pamatnul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasarii

padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stringa

toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale" .

Adevaratul motiv al mortii

Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, creatorul limbii literare române... Acesta este

Mihai Eminescu poetul, considerat totodata unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale.

În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi

internaţionali.


7

În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu,

deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura "slobodului Eminescu".

Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi

Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul sau, printre altele:

“Grea epoca Eminescu…”. In 1882, poetul ii marturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi

temut, fără nici un folos… unul din oamenii cei mai urâţi din Romania… Naturi ca ale noastre sunt menite

sau sa infranga relele sau sa piara, nu sa li se plece lor"

În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va

atrage atenţia marilor puteri europene prin discutiile conspirative ce aveau loc la întruniri. Scopul

principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi

alipirea lui de ţară.

De pe mormantul lui Eminescu, Cimitirul Bellu

Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor

la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal

şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva

ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat

direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi

guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii.


8

Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public, iar liderii ei în frunte cu cei doi

ziarişti exilată cu vaporul pe Dunăre. Pe Eminescu, Guvernul nu-l implică într-un proces public, deoarece

ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin

operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.

La comanda Imperiului Austro-Ungar, Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care

trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea

o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor

săi: “S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei sa fie continuată…"

La un an după rapoarte, Eminescu "înnebunea" brusc. Cum comenta presa vremii evenimentul?

Luate punct cu punct, lucrurile devin discutabile: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat”

numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi

apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii

reprezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod.

"Doina" întruchipa testamentul politic

al lui Eminescu, care dorea o Românie mare,

totală, unită. 28 iunie 1883 este data la care

Eminescu a fost internat prima oară. Dar…Tot

la această dată, Austro-Ungaria a rupt relatiile

diplomatice cu România pentru 24 de ore,

timp în care Germania trimitea scrisori de

ameninţare României, prin intermediul cărora

o soma să intre în alianţa militară. În acea zi

trebuia să se semneze un tratat secret între

Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o

parte, şi România, pe cealaltă parte.

Tratatul arata, printre altele,

interzicerea oricăror proteste pentru

eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii

era ca activităţile în acest sens care aveau loc

la Bucureşti să fie interzise. Pe acest fond s-a

produs prima internare a lui Eminescu, şi tot în

acest context este răspândit zvonul nebuniei

lui, a bolii venerice de care suferea. Prin

urmare, jurnalistul politic Eminescu era

anihilat. Regele Carol I semna liniştit, în

octombrie 1883, tratatul secret cu Germania şi

Austria.


9

S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea

simptomelor, care păreau să indice altceva. Atat familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio

informaţie despre starea de sănătate a poetului.

I-a fost acordat diagnosticul "ciudat" de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele

propriei boli), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli,

medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică,

chiar şi în doze foarte mici. De la prima "îmbolnăvire" şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a

însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară, şi din afară, care îi doreau răul.

După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia

anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: "…astăzi pe la 3 a murit Eminescu, în

institutul de alienaţi al d-rului Şutzu, de o embolie". Unul dintre cei mai mari români murea "în cea din

urmă mizerie", după cum anunţa sora sa, Harietta.

Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele

sale: "Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau

cu destulă vigoare. Un accident de mică importanţă a agravat insa starea patologica a cordului şi a

accelerat moartea" (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun).

Tot doctorul Tomescu nota după autopsie: "Eminescu n-a fost sifilitic… Adevărata cauză a

maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale

intelectuale". Ce folos, ceea ce "fabricaseră" duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja…

Badea Patricia

Istoria romanilor EXCENTRICUL

10

n raspuns la articolul genial al Patriciei Badea, care trateaza un subiect foarte delicat din istoria

romanilor, o sa spun cum s-a petrecut cu adevarat aceasta.

Toate aceste informatii vin direct de la stramosii nostri geti. In cultura romana, despre

tablitele cu scriere getica nu s-a scris un cuvint, fiind invaluite într-un mister absolut. Unele informatii,

care nu pot fi dovedite cu probe, spun că, dupa terminarea manastirii Sinaia în anul 1695, o parte dintre

sihastrii din munti s-au retras aici, aducand cu ei si tablitele cu pricina. O alta varianta a apariţiei acestor

obiecte este ca în anul 1875 cînd se sapau temeliile palatului Peles, s-a descoperit o mare comoara

formata din aproximativ 240 sau 540 de tăbliţe de aur si plumb cu o scriere asemanatoare cu a grecilor

antici, dar folosind si litere latine, precum si alte semne specifice numai acestor tabliţe si figuri de geti,

ostiri, cetaţi, simboluri divine şi alte elemente care duceau la ideea clara ca s-a descoperit o mare

civilizatie. Numai ca seful guvernului României de atunci, Lascar Catargiu, a daruit-o regelui Carol I, care

a ordonat ca tabliţele de aur să fie topite, după ce s-au făcut copii. Banuind că valoarea lor este

inestimabilă si ca a distrus dovezi ale istoriei noastre, a donat copiile însotite de o scrisoare unde-si

recunoaste greseala, manastirii Sinaia! In anul 1956, puterea comunista a confiscat de la manastire atit

tablitele de plumb cat si toate documentele care faceau referire la ele si totul a disparut. În anul 1986,

mai mulţi cercetatori din domeniul istoriei au afirmat in discutii particulare că inainte de al doilea razboi

mondial, în subsolul actualului Institut de Arheologie din Bucureşti existau mai multe sute de tablite cu o

scriere necunoscuta, pe care, "nimeni" nu le-a cercetat! În anul 2003, istoricul Alexandru Deac a

comunicat la Congresul de dacologie ţinut la Bucuresti, ca a descoperit în arhivele Comitetului Central al

PCR scrisoarea lui Carol l catre manastirea Sinaia. In prezent, la aceasta instituţie ar mai exista 30 tabliţe

dupa unii, sau 70 după alţii, dar fara documente de intrare şi fara a fi inregistrate in patrimoniul ei!

Ei isi spuneau rumuni sau geţi pentru ca aşa este scris pe tabliţe, nu daci, cum i-au numit

romanii. Si-au scris identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno sau

falnici geţi şi niciodata daci, iar tara lor o numeau Sfanta Getia sau Gitia. Stramoşul lor ancestrtal era

Mos Arimin, os din care s-au tras ariminii şi rumunii. Conducerea neamului era asigurata de dage balo

(adunarea neamului strabun) care alegea un mato (ocrotitor, conducator, parinte) ce detinea funcţia cat

timp era sanatos la trup si la cap. Pe alte tablite aceasta conducere colectiva apare cu numele de soboru,

gometi sau rada. Aveau un guvern numit agie, în fruntea caruia era mato. Conducatorul armatei se

I


11

numea basileo, care era ajutat de un consiliu de razboi numit soto balo (sotii, însotitorii steagului get),

iar cetaţile lor întarite se numeau dabe. Tara era imparţita în sindii (ispravnicii), fiind conduse de către

un sind. Mai departe aceste sindii erau împarțite în catune, sate si dabe, iar centrul de putere se numea

dabo geto (cetatea neamului get) care a fost la inceput la Sarmisetuzo, mutată pe la 380 î.H. la Enisala

(judeţul Tulcea), iar pe la anul 320 î.H. a revenit din motive strategice la Sarmisetuzo. Sînt menţionate şi

legăturile de sînge care formau şatre în cadrul unor comunităţi. Armata era organizată în polcuri şi avea

două corpuri distincte: daco armosa (armata nobililor) care pornea prima în luptă şi gloto armosa

(armata gloatei sau a poporului), care suplimenta forţele primului corp sau îl înlocuia complet. Echiparea

armatei era asigurată de dage balo, iar conducătorii corpurilor de armată erau numiţi tot de adunarea

neamului. Oamenii nu aveau voie să se mute dintr-un loc în altul decît cu aprobarea dabei de care

aparţinea. 32 din semnele folosite în scrierea geţilor pe tăbliţele de plumb sînt identice sau foarte

apropiate cu semnele scrierii cretane liniar B din perioada 1500-1300 î.e.n. Alfabetul chirilic folosit de

români pînă pe la 1870 este în realitate o parte din alfabetele utilizate de strămoşii noştri geţi în urmă cu

2500 de ani. Secuii au folosit prin secolul Xlll un alfabet cu 33 de semne iar 28 dintre acestea sînt

identice sau asemănătoare cu ale geţilor de pe tăbliţele de plumb. În Transilvania şi Ungaria s-a folosit în

secolele XV şi XVl un alfabet runic maghiar, care a fost ,,prelucrat” tot din alfabetele geţilor. Gotul

Wulfila a "creat" şi el pe la mijlocul secolului lV e.n. un alfabet runic inspirîndu-se din semnele geţilor.

Scrierea geţilor mai are semne comune cu alfabetul folosit în secolele Vlll – ll î.e.n. în estul

Spaniei (Tartesio/Turdetano), cu alfabetele folosite de tuaregi şi libieni înainte cu multe secole de era

creştină. Există asemănări uluitoare ale alfabetelor geţilor cu scrierea din Biblos, Mohenjo-Daro, brahmi

şi alfabetele folosite de sabei în Arabia în secolele XV-lV î.e.n., cît şi cele din Siberia din secolele lV era

noastră. Plutaşii de pe rîul Bistriţa foloseau pe la 1880 56 semne pentru crestatul lemnelor. Dintre

acestea 13 sînt identice cu semnele din scrierea liniar B, iar 38 sînt identice sau foarte apropiate cu

semnele alfabetului geţilor. După mitologia greacă, hiperboreenii care locuiau la nordul Dunării, erau

legaţi de cultul lui Apollo. Herodot în Istorii spune că aceştia aduceau ofrande templului din Delos, iar

fecioarele "Arge şi Opis veniseră chiar odată cu zeii". Platon în Axiochos vorbeşte prin gura lui Socrate,

despre nişte table triunghiulare de aramă cu un conţinut religios aduse la Delos de fecioarele

hiperboreene Opis şi Hekaerge. Venirea zeilor la greci a avut loc odată cu formarea primelor structuri

sociale din secolele Xll-X î.e.n. în numita ,,perioadă obscură”. Arheologia a descoperit într-adevăr plăcuţe

de bronz cu o scriere arhaică, pe care a atribuit-o repejor vechilor greci şi care a apărut la sfîrşitul

secolului Vlll î.e.n.

Religia lor era monoteistă, avînd în frunte pe Sent/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu, iar

ca simbol al sacrului era crucea cu braţele egale, liberă sau înscrisă în cerc, cum apare deasupra uşii la

primele biserici creştine din Siria şi Palestina. Divinitatea activă al cultului crucii era Zabelo; Creatorul

vieţii din lumina vie a soarelui şi Suien, Zoien, Zoe ca divinitate a renaşterii vieţii din aşteptarea luminii

morţii (liniştea lunii) prin nemurire. Mai erau dio Dionise, dio Sopio, dio Donizeto, dio Oroelio, dio Tiaz.

Fiind o religie a luptei continue dintre bine şi rău, duhul răului se numea Sotea sau Satan. Pămîntenii se

năşteau din lumina vie a vieţii (lumina soarelui), dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să

facă numai fapte bune în folosul celor din jur, ca o dovadă de curăţenie pentru comuniunea cu

adevărata viaţă veşnică (nemurirea) ce impunea condiţia de OM. Nu aveau statui, iar divinităţile lor se


12

manifestau ca nişte duhuri, entităţi spiritual - energetice. La naştere fiecare persoană era luată în pază

de un înger, neamul get fiind binecuvîntat de oastea de îngeri (falanga). Nu aveau temple, ci sanctuare

austere, mici troiţe şi bisericuţe/metocuri unde îşi oficiau cultul sau altare improvizate în vremuri de

restrişte. La naştere fiecare era botezat în religia neamului cu vin şi pîine strămoşească. Crucea a fost

simbol al sacrului la neamul nostru de la începutul mileniului V î.e.n., descoperire făcută la Gorban

judeţul Iaşi, apoi la Cucuteni, iar mai multe tezaure ale geţilor au ca obiect de podoabă crucea înscrisă în

cerc sau crucea cu braţele egale. Divinităţile lor aveau în jurul capului o aură, aşa cum arată plăcuţa de

plumb descoperită la Romula. Sarmis sau Armis este Mîntuitorul sau Salvatorul neamului geţilor, apare

pe tăbliţe şi sub iniţialele IOI, III, II, IU sau Ili, Ilio toate avînd aceeaşi semnificaţie.

Tăbliţa I (dreapta) este prima atestare materială a legendei naşterii Mîntuitorului care se va

numi mai tîrziu Sarmis. Sub un şopron cu o vită

şezînd, un copil mic ridică braţele către cer

simbolizînt bucuria vieţii ce s-a născut. La

dreapta jos, mama primeşte un toiag şi un miel

de la divinitate/marele preot get care are pe

cap costumaţia religioasă făcută din blana unui

lup al cărui cap este pus pe capul lui. Deasupra

şopronului este figura cunoscută a lui Iisus cu

plete şi cu barbă scurtă ca semn al tinereţii,

imagine preluată de hagiografia creştină. La

stînga imaginii este un porumbel zburînd

reprezentînd Sfîntul Duh, doi măgăruşi (cum a

intrat Iisus în Ierusalim) şi un profil de om. În

partea stîngă jos a şopronului se vede o

persoană şezînd pe un scaun iar în mînă ţine un

toiag. Scaunele sînt trei sugerînd legenda celor trei magi. Sub imagine, în colţul stînga jos se văd stilizate

imaginile pentru o şopîrlă mare, un peşte, o broască ţestoasă, o pasăre mare care aleargă şi un cîine sau

lup. La mijloc este un şarpe foarte lung iar lîngă coada acestuia este un pătrat împărţit în nouă părţi

egale sugerînd că este protector al vînătorilor şi al învăţaţilor.

Tăbliţa II povesteşte despre vizita lui Zamolxe în insula Samos şi trecerea cabirilor la religia

sfintei cruci a Mîntuitorului! Pe tăbliţele l şi ll apare semnul crucii ca simbol al sacrului şi al pămîntului

(ţării) care stă sub această protecţie. Geţii se considerau poporul ales de Creator iar ţara lor o numeau

ţara sfîntă (dio Geta).

Creştinismul ortodox este în mare parte religia strămoşească. Multe din elementele de cult ale

religiei geţilor dar şi simbolurile religioase(crucea cu braţele egale libere sau înscrise în cerc, steaua cu

şase colţuri şi steaua cu şase raze) sînt păstrate din religia neamului mioritic din mileniul lV î.e.n. şi care

au fost duse de emeşi în Sumer/Ki-en-gi de pe meleagurile noastre pe la mijlocul mileniului lV î.e.n.


13

Zamolxe, Pitagora şi pitagoreismul

Marele get a existat ca realitate istorică, a fost mare preot şi reformator, a vizitat Egiptul, i-a

trecut pe cabirii din Samos la religia crucii Mîntuitorului, s-a înfruntat cu Pitagora şi le-a cerut geţilor să

renunţe la folosirea aurului ca aducătorul tuturor relelor de pe pământ, fiind ispita diavolului. Toate

aceste date sînt scrise pe tăbliţele II și III. Religia geţilor a influenţat şi zoroastrismul prin existenţa

magilor perşi la curtea din Sarmisetuzo în secolul Vl î.e.n. cum rezultă din tăbliţa 5.

Iisus a fost get

La începutul secolului Vl î.e.n. s-au aşezat printre neamurile geţilor populaţii ale galilor/galatilor

care au îmbrăţişat religia crucii cu taina botezului cu pîine strămoşească şi vin. În anul 279 î.e.n. aceste

relaţii au degenerat iar conducătorul geţilor, Biseto l, a pus sabia pe gali şi i-a alungat. Fiind opriţi şi la

graniţa Macedoniei, au trecut Dardanelele şi au întemeiat în podişul Anatoliei un stat – Galatia – care a

existat pînă în anul 25 î.e.n. cînd a fost cucerit de romani. O parte din aceşti gali au coborît mai spre sud

şi s-au stabilit în anul 275 î.e.n. într-o regiune pe care au numit-o Galileea. În secolul ll î.e.n. ivriții

amintesc de secta esenilor/esenirnilor avînd centrul de cult în Galileea şi care practicau o religie diferită

de a iudeilor dar identică cu a geţilor. Începutul secolului l e.n. i-a găsit pe gali – esenii – într-o aprigă

dispută religioasă cu clerul iudeu. Galii cheamă în ajutor mentorii din Carpaţi unde își avea sediul Frăția

Celui Ales. Este trimis Ili împreună cu o ceată de geţi - tăbliţa 53 - pentru a înfrunta fanatismul religios

iudeu. Răstignirea lui Ili, înfăşurarea trupului cu giulgiu şi transportarea lui pînă la "galii cei roşcaţi" din

Galileea apoi drumul prin Siria Efes, Grecia şi Tracia pînă au ajuns în Sarmisetuzo sînt povestite pe 7

tăbliţe. Durerea a fost fără margini peste neamul geţilor.

Tăbliţele sînt scrise între anii 560 î.e.n. şi iulie-august 106 e.n., cînd statul geţilor a fost distrus de

romani, fiindu-i ocupată partea de vest, iar ţara a cunoscut un jaf fără seamăn. Limba folosită în aceste

texte de pe tăblițe este limba română veche care se găseşte identic sau asemănător în dicţionarele de

arhaisme şi regionalisme existente în România. 79 de cuvinte se găsesc numai în eme-gi (sumeriană)

fiind dispărute din româna veche. Tăbliţa I consider că a fost turnată sau trasă – cum apare scris pe mai

multe tăbliţe – pe la 1600 - 1500 î.e.n. pentru că de aici se trag semnele alfabetelor folosite de strămoşii

noştri.


14

Nu sîntem latini, aşa cum ne vor ei!

Ce ştim si ce nu vrem să ştim despre trecutul neamului nostru? La această întrebare vreau să

răspund cu puterea adevărului. Un adevăr rătăcit, uitat, ascuns sau trunchiat de cei nevolnici sau de

simbriaşi ai minciunii.

Arheologul american Marija Gimbutas, în lucrarea Civilizaţie si cultură, Bucureşti, 1989, arăta:

"În mileniul al Vll-lea d. Hr., în Carpati era o civilizatie puternică, prima si singură din Europa… O

societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare si creatoare de artă". Aşa gîndesc unii străini despre

istoria noastră foarte veche, concluzii ce au la bază dovezi arheologice de necontestat, cu o simbolistică

atît de variată si de complexă care şi astăzi uimeşte prin profunzimea ei. Dar majoritatea istoricilor

români ascund acest adevăr si ne duc pe calea plăsmuirilor susţinînd că teritoriul carpato - dunărean

devine vatră de cultură si civilizaţie odată cu migrarea indo-europenilor în perioada 2000 – 1200 î.e.n.

Peste această găselniţă au aranjat cu răbdare si tenacitate pălăria latinităţii neamului nostru. Povestea

şugubeaţă cu iz de adevăr istoric nu rezistă la o cercetare si confruntare pertinentă a dovezilor

arheologice si lingvistice. Explicaţiile stufoase si pline de pretenţii ale adevărurilor absolute nu pot

arunca în uitare timpul si spaţiul ca suport primar dar si final al existentei umane. Iar pământul pe care

ne-a zămislit destinul ne-a oferit atîtea dovezi ale statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încît numai

răuvoitorii pot susţine că ne-au adus aici ,,vînturile, valurile”.

Noi am fost aici din timpurile fără început

Geţii nu sînt indo-europeni aşa cum sună frumos la urechea multor dascăli ai neamului nostru.

Probele arheologice ne arată că locuim aici din mileniul al XV-lea î.e.n. si trebuie să amintim substraturile

aşezărilor Strachina – Dorohoi si Cuina Turcului de la Portile de Fier sau cele din mileniile Vlll – lll î.e.n.

cum sunt Criş, Gura Baciului, Valea Lupului (precucuteni), Leţ, Hîrşova, Cîrcea, Icoana, Boian, Căscioarele,

Cruşova, Cucuteni, Drăguşeni, Dudeşti, Gorban, Gumelniţa, Hamangia, Hăbăşeşti, Hotărani, Ostrovu

Corbului, Parţa, Petreşti, Rastu, Ruseştii Noi, Soroca, Tărtăria, Tisa, Tîngaru, Turdas, Vădastra, Vidra,

Vînătorii Mici. Acestea sînt vetrele veşniciei noastre ştiute dar ascunse în umbra unor interese meschine

sau a unor ideologii deşarte. Cîteva dintre ele au o importantă fundamentală în istoria si cultura

noastră.

Emeşii (sumerienii) au plecat din teritoriul carpato-dunărean în Ki-en-gi (Sumer) în două valuri.

Primul a plecat la mijlocul mileniului Vl î.e.n., cînd a avut loc potopul de la Marea Neagră, iar valul doi a

plecat în prima jumătate a mileniului lV î.e.n., cînd începe si istoria acestei civilizaţii ce a marcat atît de

puternic cultura lumii si în special cultura europeană, adevăr pe care nimeni nu vrea să îl recunoască. Ei

(străbunii noştri) au inventat scrisul la Tărtăria în mileniul Vlll î.e.n.. Ducîndu-l în Ki-en-gi, au dezvoltat

structurile sociale urbane, au creat o formă de capitalism financiar, au descoperit bolta în arhitectură,


15

au construit primele lăcaşuri de cult sub formă de cruce cu cele patru braţe egale (crucea greacă spun

lotrii iar getă cum spune adevărul), cunoşteau curentul electric si făceau operaţii pe creier, au dezvoltat

o societate de tip comunitar în care indivizii erau angrenaţi în relaţii specifice statului de drept modern.

Ei sînt pionierii civilizaţiei europene!!

Neamul emeş ne-a lăsat o cultură fabuloasă! Tăbliţele de lut au păstrat pentru posteritate valori

spirituale care reflectă modul lor de gîndire si de percepere a realităţii. Dar, chiar dacă au dispărut, o

mare parte a culturii lor a fost asimilată de cultura akkadiană și babiloniană iar limba lor a fost folosită ca

limbă liturgică pînă în secolul V î.e.n..

Religia lor era o religie a entităţilor spiritual-energetice definite prin termenul "lil" care semnifică

vînt, suflare, umbră, spirit, creaţie, avînd şi o profundă veneraţie pentru elementele naturii. Ei nu se

închinau la statui ci aveau altare pe ultimul nivel al ziguratului iar acolo preotul oficia ritualul religios si

aducea ofrande. De remarcat faptul că scriitorii antici, referindu-se la religia geţilor, spun că zeii lor nu

au statui, aceasta este şi caracteristica fundamentală a religiei neamului emeş. Cercetarea originilor

neamului emeş şi a religiei lui dovedeşte că începînd cu mileniul Vlll î.e.n., în arealul carpato-dunărean

existau comunităţi umane bine organizate, cu o religie puternică si conduse de sacerdoţi. Societatea

getă era foarte asemănătoare cu cea a neamului emeş pentru că ele au avut o rădăcină comună de

plecare, aveau în frunte un conducător civil si un mare preot. Dacă privim cu atenţie sigiliul emeş din

secolul XXV î.e.n., unde apare pentru prima dată crucea ca semn explicit al sacrului şi troiţele

maramureşene (unde trăiesc în prezent un grup de români ce îşi spun cu mîndrie "nemeşi"), vom

observa cu uimire că formele crucii sînt identice. Iar descoperirea senzaţională a crucilor de la Gorban,

Cucuteni și alte situri arheologice demonstrează că noi nu avem nimic cu indo-europenii, aceasta fiind

doar o găselniţă a istoricilor occidentali, iar continuitatea neamului mioritic pe meleagurile carpatine din

zorii civilizației umane este marcată de alte repere temporale.

Acestea fiind spuse, putem usor deduce ca tot ce ne-au invatat anii astia la istorie si ce ati mai

auzit voi este fals, noi fiind o civilizatie veche si avand religia crucii mult inaintea tuturor. Din pacate,

aceasta este doar o frantura din istoria noastra. Daca o sa avem numere ulterioare ale revistei, o sa

adaug la acest capitol. Sper ca acesta sa fie catalizatorul care sa declanseze spiritul roman adevarat in

voi.

Bulgariu Matei

Nota editorului: pentru a accentua spiritul nationalist si conservator al acestui articol, litera "â" a fost scrisa cu "î", dupa metoda veche.

Craciun EXCENTRICUL

16

itind articolul lui Matei de mai devreme, nu m-am putut abtine sa nu scriu un raspuns - sau,

mai degraba, o completare - la ceea ce a zis el. Este o pura coincidenta ca primele trei articole

din primul numar al Excentricului sunt legate intre ele. Nu, nu pe asta se bazeaza aceasta

revista, dar putem zice ca este o mica doza de… excentricitate.

Despre ce am sa vorbesc? Despre Marija Gimbutas, arheolog litunaian-american care a emis o

teorie legata de originile popoarelor indo-europene. Printre altele, aceasta sustine si ca in estul Europei

se dezvoltasera mai multe culturi matriarhale, teocratice, egalitare, iubitoare si creatoare de arta, care

nu cunosteau razboiul, iar multe din ele s-au dezvoltat pe actualul teritoriu al Romaniei.

Marija Gimbutas numeste perioada neolitica "Europa veche" si sustine ca indo-europenii s-au

format prin contopirea a anumitor culturi deja exsistente - cele pe care le-am descris mai devreme - cu

popoare migratoare venite din zona Kurgan, Rusia de astazi, incepand din mileniul IV i. Hr.. Aceasta

ipoteza este numita "ipoteza kurgana" si este teoria acceptata la scara larga privind formarea indo-

europenilor. Ar trebui sa fie destul de evident ca societatile pasnice nu au avut nicio sansa impotriva

kurganilor razboinici si barbari. Astfel a fost distrusa o civilizatie si, probabil, astfel a luat contact pentru

prima oara Europa cu razboiul. Dar in ce consta aceasta "civilizatie"? Arheologii au clasat-o in mai multe

culturi, tinand cont de localizarea geografica a lor. Din acestea, am ales doar 3, mai mult sau mai putin la

intamplare, dar veti vedea ca, desi mai difera pe alocuri, ocupatiile persoanelor apartenente diferitelor

civilizatii erau asemanatoare.

Cultura Cucuteni

Aceasta cultura este una din cele mai vechi ale Europei, datand inca din mileniul VI i. Hr..

Specializarea lor principala era ceramica, fiind de o calitate foarte buna si fiind picatata variat. Tipuri

asemanatoare de ceramica au fost descoperite in China, existand tot din epoca neolitica, desi cea

chinezeasca este mai noua cu aproximativ un mileniu. Au fost gasite si sculpturi reprezentand figuri

omenesti, de obicei femei. Locuintele personaleor care faceau parte din cultura Cucuteni erau mari, cu

C

Craciun EXCENTRICUL

17

vetre interioare. In podeaua acestor case au fost descoperite oase umane, semn ca persoanele erau

ingropate la temelia locuintelor. Populatia se ocupa cu vanatoria, agricultura, olaritul si altele.

Cultura Hamangia

Cuprinzand toata Dobrogea si o parte din Bulgaria, cultura Hamangia este celebra pentru

statueta "Ganditorul" de la Cernavoda, ilustrand un barbat in atitudine de gandire, asemanatoare cu cea

sculptata de Constantin Brancusi in zilele noastre. Tot la Cernavoda a fost descoperita si o necropola in

ale carei morminte erau ofrande, oase omenesti si pana si bucati de animale. Cultura Hamangia a existat

intre a doua jumatate a mileniului VI i. Hr. si inceputul mileniului V i. Hr., cand a fost asimilata de cultura

Boian.

Obiecte de la Cucuteni

Stanga - "Ganditorul si sotia sa", Hamangia; dreapta - obiect din cultura Cucteni

Craciun EXCENTRICUL

18

Cultura Gumelnita

Cultura Gumelnita este succesoarea culturii Boian, ea datand din

mileniul V i. Hr.. Inca o data, este remarcata prin sculpturile din ceramica

deosebite, fiind considerate de unii istorici adevarate opere de arta. Aceste

sculpturi difera de celelalte prin tehnica si sablonul de modelare si

expresivitatea personajelor. La fel ca in multe alte culturi, majoritatea fiintelor

umane reprezentate in figurine sunt femei.

Asemanarile nu sunt greu de observat - ba chiar deloc-. Iata ca toate

aceste culturi se ocupau cu olaritul si iata ca toate statuetele feminine intaresc

una din teoriile Marijei Gimbutas, potrivit careia popoarele neolitice credeau in

zeite.

"Nu inteleg", ati zice, pe buna dreptate, de altfel. "Citisem in articolul

trecut ca aici traiau geti, aveau religie monoteista si facusera imense

descoperiri stiintifice. De ce va contraziceti?" In primul rand, ambele articole sunt bazate pe teorii, care

pot fi sau nu adevarate, desi Matei si-a prezentat ipoteza ca si cand ar fi fost adevarul absolut si

incontestabil. Desi par in unele locuri ca se completeaza, cele doua teorii nu pot revela intregul adevar,

tocmai pentru ca sunt… teorii. Cert este ca ceva sigur a existat, dovezile fiind descoperirile arheologice.

In al doilea rand, <<Plaiul mioritic si minciunile asa-zisilor "academicieni">> este centrat in jurul unei

perioade mult mai lungi de timp decat este articolul meu si este normal sa difere.

Cred ca asta e tot ce am avut de spus, cel putin in numarul acesta. S-ar putea sa mai continui

acest articol in numerele viitoare, dar deocamdata e destul. Inainte sa inchei, vreau totusi sa spun ca eu

nu sunt o fire nationalista. Nu. Probabil ca daca articolul precedent nu ar fi existat, nu ar fi existat nici

acesta. Scopul meu nu a fost de a va arata ca trebuie sa fiti mandri ca v-ati nascut din intamplare pe un

teritoriu care se poate sa fi dezvoltat o cultura imensa. Scopul meu a fost pur si simplu de a va informa.

Oltean Andrei Alexandru

Zeita de la Vidra - vas din ceramica al culturii Gumelnita

Craciun EXCENTRICUL

19

u una m-am saturat ca toti sa scrie: "Vai! Vine Craciunul! Hai sa fim mai buni! Etc., etc., etc.".

Eu nu cred ca trebuie sa fim buni pentru ca vine Craciunul. Ar trebui sa fim buni pentru ca

acesta este felul nostru de a fi, nu pentru ca vine Mosu' cu iPhone 5 sau alte vrajeli de

telefoane pe bani grei. De asemenea m-am saturat de persoanele care iti dau cadou, doar ca sa

primeasca si ele. Vrei cadou? Du-te, frate, si cumpara-ti, nu-mi spune mie cu 5 luni inainte ca vrei noul

model de iPad pe care oricum nu pot sa ti-l cumpar, pentru ca n-am bani.

Ar trebui sa facem cadouri din dragoste pentru prieteni, parinti sau rude. Si fara sa judecam daca

nu primim inapoi cadou. Te-ai gandit ca poate persoana respectiva n-are bani? Sau pur si simplu a uitat?

NU. De ce? Deoarece Craciunul a devenit sarbatoarea banilor, nu a iubirii persoanelor apropiate.

Sarbatoarea cadourilor scumpe si a colindatului pentru bani.

Nu-mi spune mie ca te-ai dus la colindat pentru a vesti Nasterea Domnului. Si nu ai castigat

nimic de pe urma asta. Sau ca nu te-ai suparat cand nu ai primit laptop-ul dorit.

Sa nu credeti ca va judec. Nu, pentru ca si eu sunt la fel. Dar eu vreau o schimbare. Eu vreau ca

sarbatoarea Nasterii Domnului sa devina una a iubirii simple, pure. Nu zic ca nu trebuie sa faci cadouri

scumpe, daca te tine buzunarul, dar sa faci asta din dragoste, nu din obligatie. De la un amic, prefer un

lantisor ieftin, din piata, dat cu bucurie, decat un lantisor scump dat din obligatie. Si sa-i mai si spui

pretul. Sa fie ceva de genul:

"- Uite ce lantisor ti-am dat, e de argint. Costa 45 de euro. Daca nu erai prietena cu mine, il pastram eu."

Ma face sa ma intreb daca era mai bine pentru ea, daca nu eram prietena ei. Dar ce sa-i mai

spun, daca asa gandeste ea.

E

Craciun EXCENTRICUL

20

Cand am dat un cadou cu dragoste,de exemplu tot un lantisor, cea mai mare bucurie a fost sa

vad persoana respectiva purtandu-l.

Dar ce sa mai va mai spun. Am spus tot. Acum depinde de voi daca vreti sa schimbati ceva in

sufletul vostru. Si nu vorbesc numai de Craciun. Vorbesc de multe alte momente ale vietii, cand iti dai

seama ca tot ce conteaza pe lume sunt oamenii pe care ii iubesti simplu. Nu mori daca, din cand in cand,

le mai amintesti ca tii la ei. Fiindca, altfel, s-ar putea sa-i pierzi. Nimic nu doare mai tare decat sa pierzi

un prieten bun. Sa vezi ca nu te mai baga in seama. Si sa stii ca nu el e cel care greseste acum, ci ca tu ai

gresit.

Craciun fercit si la multi ani! Fiti in spiritul Craciunului adevarat! Fiti mandri de iubirea voastra!

Gheorghiu Ilinca

Craciun EXCENTRICUL

21

ata ca vine iar Craciunul, iata ca din nou se astern straturi fine de omat pe pamant, iata ca din nou

trece Mos Craciun pe la casele copiiilor cu cadouri. Cred ca toti am scris o compunere

asemanatoare odata. Nu, nu e vorba de tine, cititorule, stiu ca tu nu ti-ai facut niciodata vreo

tema. Cum adica "Mi le fac in fiecare zi"? Chiar vrei sa te cred? Du-te inapoi la culcare.

Intorcandu-ne la subiectul nostru, iata-ne din nou asaltati cu datini preluate din alte culturi. Asa

cum foarte bine a subliniat Ilinca articolul trecut, Craciunul a devenit mai mult o sarbatoare a banilor si

mai putin (sau aproape deloc) o ocazie pentru liniste si fericire sufleteasca. Eu nu sunt o fire prea

conservatoare. Nu, chiar nu sunt. Totusi, ce s-a intamplat cu obieceiurile populare ale natiilor globului?

Le mai practica cineva? Care sunt ele? La ce mai folosesc traditii vechi de mii de ani intr-o lume mereu

schimbatoare? Sunt intrebari bune. Mi-ar placea sa va pot raspunde la ele. Si, desi la unele pot, la altele

chiar sunt incapabil in a va da un raspuns. Poate pentru ca raspunsul tine de parerea fiecaruia. Se poate

sa fie si asta, dar nici aici nu sunt prea sigur. Dar, daca tot mentionaram traditiile, propun sa vedem in ce

constau traditiile de Craciun ale diferitelor popoare. Dar haideti mai intai sa vedem originile bradului de

Craciun.

Toata lumea, in Ajunul Craciunului, impodobeste brazi, fie ca sunt naturali sau artificiali cu tot

felul de luminite, globuri, stelute, beteala, ingerasi, diavoli, coase, secure… Stati, nu… Am gresit foaia.

Fiind o datina foarte veche, nu i se stiu sigur originile, insa primele dovezi provin Livonia (Estonia si

Letonia de astazi). In Evul mediu apar case impodobite cu crengi de brad, insa nu de Craciun, ci de Anul

Nou. E posibil ca aceasta traditie sa fie luata de la nordici, care isi impodobeau casele cu brad si vasc.

Altii sustin (profesoara de germana), mai recent vorbind, ca romanii au adoptat aceasta traditie de la

germani - era de asteptat, nu? -, care foloseau brazii impodobiti (si foarte luminosi) pentru a semnaliza

drumul corect. Cand comerciantii soseau acasa in preajma sarbatorilor, familia lor aseza brazi impodobiti

pe marginile raului, pentru a le arata oamenilor de pe vase ruta corecta catre casa.

Acum vom trece la tema principala a acestui articol, traditiile populare.

I

Craciun EXCENTRICUL

22

La ortodocsi

Obieceiurile romanesti ar trebui sa va fie cunoscute tuturor: Ignatul, colindatul, mersul cu

capra…, asa ca sarim peste ele si vorbim despre traditiile rusesti.

In timpul URSS-ului, Craciunul nu prea era sarbatorit, Anul Nou fiind ocazia cu care copii primeau

cadouri de la Mos Gerila. Odata cu caderea comunismului, Craciunul a inceput din nou sa fie sarbatorit,

insa dupa calendarul iulian, pe 7 ianuarie. De pe masa lor nu lipsesc niciodata placinte, prajituri si galusti

din carne.

Odata cu sosirea Ajunului, are loc aparitia unei fete tinere si frumoase, numita Snegurocika

(“Fata Zapezii”) ce, impreuna cu un batran cu barba alba si haina rosie, asemanator lui Mos Craciun,

numit Ded Moruz (“Bunicul Inghet”) colinda din casa in casa intr-o troica, adica o sanie trasa de un atelaj

de cai, si lasa cadouri copiilor, insa intrand pe usa, nu pe horn. Exista mai multe legende despre aparitia

Fetei Zapezii. Una zice ca , intr-o iarna, un cuplu de oameni batrani, ce aveau un dor imens de a avea si ei

un copil, au iesit in curtea casei lor si au facut o fetita din zapada. Printr-o minue, faptura a prins viata,

iar cei doi batrani, nespus de fericiti, au adoptat-o cu iubire si recunostinta, ca pe propria lor fetita. Insa

razele soarelui de primavara nu au avut mila de ea si au topit-o ca pe un ome normal de zapada. Un alt

mit povestete ca Fata Zapezii s-a indragostit de un pastor, insa caldura primaverii nu a fost nici de data

asta miloasa si a transformat-o intr-o balta de apa.

Obiceiuri bulgaresti

Asemenea romanilor, bulgarii sarbatoresc Craciunul pe 25 decembrie, dupa metoda vestica. La

ei postul dureaza tot 40 de zile, insa nici macar in Ajunul Craciunului nu au voie sa puna pe masa

preparate de origine animala. Pe masa festiva, ce trebuie sa aiba o lumanare aprinsa in centru, bulgarii

trebuie sa aiba sapte, noua sau unsprezece feluri de mancare. Nucile, mierea si usturoiul – arma

impotriva posibilelor spirite rele (precum Edward Cullen) – sunt de nelipsit. Meniul traditional e format

dintr-o felie rotunda de paine cu o moneda in interior, frunze de varza murate umplute cu orez, fasole

alba, ardei rosii uscati umpluti cu fasole, fructe uscate si un fel de placinta de dovleac (tikvenik).

Dupa aparitia primelor stele pe cer, cel mai batran din familie stropeste cu tamaie pe masa si

prin camerele locuintei. Membrii familiei primesc fiecare bucati din felia rotunda de paine, iar cel care va

nimeri moneda va avea noroc anul viitor. In zilele noastre, la coacerea pinii, femeia mai include si o

ramurica de sanger, ce simbolizeaza sanatatea si cate un ravas norocos pentru fiecare membru al

familiei, ale caror previziuni pot avea unul sau doua cuvinte, precum “iubire” sau “prospetime”, sau pot

ajunge pana la un vers intreg. Si la ei se practica colindele in primele ore ale zilei de Craciun, de catre

tineri imbracati in costume traditionale (koledari). La masa de pranz nu mai exista nici un fel de restrictii

in ceea ce priveste meniul, variind de la friptura de porc, curcan si pui, pana la produse de patiserie.

Intervalul dintre Craciun si Boboteaza (6 ianuarie) este denumit “zilele murdare”, pentru ca noptile din

aceasta perioada sunt dominate de creaturi rele, precum varcolaci, vampiri, demoni si dragoni. Se spune

ca e riscant sa iesi din casa dupa apus sau sa te casatoresti. Desi, cu niste usturoi…

Craciun EXCENTRICUL

23

Obiceiuri grecesti

Din cate se pare, grecii au cele mai asemanatoare traditii cu romanii. Colindatul are loc de

asemenea cu ocazia Craciunului, Anului Nou si Bobotezei, fiind lasat in seama copiilor. Mos Craciun-ul

grecilor este Sfantul Vasile, protectorul si filantropul Asiei Mici. In Vechiul Testament e prezenta o

legenda, cum ca toiagul Sfantului Vasile a infrunzit si a inflorit. Asemenea noua, colindele lor ureaza

sanatate si bunastare. Unele dintre cele mai frumoase colinde sunt cele de pastor, ce se regasesc in zona

Muntelui Olimp.

Insa daca pana acum colindatul lor semana cu al altor popoare, exista insa o categorie care ii

face unici: colindele de marinar, bineinteles caracteristice acestei tari atat de pricepute in mestesugul

navigatiei. Aceste colinde au urari legate de vantul bun, corabia frumoasa si Sfantul Nicolaie, patronul

spiritual al corabierilor. La inceputul erei crestine, aceasta sarbatoare era intampinata cu vase de lemn

impodobite cu lumanari aprinse, ce simoblizau sfarsitul iernii. Mai tarziu, in timpul colindatului la greci,

in loc de vase de lemn, se purtau, in brate corabii miniaturale, cantandu-se “Kalanta”, un imn de

intampinare a Sfantului Vasile. Desi colindatul si-a mai pierdut din caracteristica ceremoniala, capatand

un iz comercial, totusi anumite obiceiri inca sunt pastrate cu sfintenie. Fiecare familie, de la Craciun la

Boboteaza, pastreaza in casa o ramura de maslin infpita intr-o paine speciala, in forma unei cruci si se

prepara bunatati traditionale (prajituri si placinte cu diferite insemne, de la vultur, simbolul Bizantului,

pana la palma gospodinei in aluat, ca semn al binecuvantarii divine). In ziua de Anul Nou, pentru a avea

un an nou roditor, fiecare membru al familiei mananca “vassilopitta”, adica pita Sfantului Vasile, acea

placinta in care se sprijina creanga de maslin, iar daca cineva mai gaseste inauntru si un banut de aur sau

de argint, atunci chiar va avea un an de exceptie. Aceasta datina are la baza o legenda despre Sfantul

Vasile, care relateaza ca dupa ce a strans banii de la locuitorii Cezareei Capadochia, pentru a salva

orasul, a vrut sa-I inapoieze, insa nu mai stia ai cui erau, asa ca i-a pus pe toti intr-o paine pe care a

impartit-o oamenilor. Impodobitul brazilor nu e specific Greciei, dar, la jumatatea secolului al XIX-lea,

acest obicei a patruns si in Peninsula Balcanica.

La catolici

Obiceiuri frantuzesti

Francezii au acceptat cu greu Craciunul, acomodandu-se greu cu noua sarbatoare. Astazi,

Craciunul este sarbatorit in date diferite (desi majoritatea il sarbatoresc pe 25 decembrie) si chiar cu

nume diferite. In alte regiuni, sarbatoarea Craciunului incepe pe 6 Decembrie, prin Sarbatoarea Sfantului

Nicolai (La fête de Saint Nicolas) sau cu Sarbatoarea Regilor (La fête des Rois).In Lyon exista o anumita

traditie, numita Sarbatoarea Luminilor (La Fête de lumières). Ei aprind lumanari la geamuri si le lasa

acolo, ca un omagiu adus Fecioarei Maria.

Ca in aproape orice alta tara, familia face o curatenie generala, pregateste o masa mare cu

bucate alese in cea mai spatioasa camera din casa, unde se strang toti membrii familiei imbracati festiv

si canta colinde. In anumite regiuni ale tarii, copiii "imbraca" un miel in panglici colorate, se duc din usa

Craciun EXCENTRICUL

24

in usa cu si canta celor care le deschid, asteptand in schimb bani, fructe sau dulciuri. In alte zone,

femeile se strang in jurul buniclui, considerat capul familiei, si servesc o masa compusa din peste, usturoi

si legume, cu alvita la desert si intotdeauna vin fiert. In zonele rurale, copiii pun pe foc un trunchi uscat

de maslin si il stropesc cu vin, pentru a binecuvanta masa. In Ajunul Craciunului, cand toti membrii

familiei trebuie sa fie prezenti, copiii isi pregatesc ghetutele pentru Mos Craciun (Pere Noel) sau Micutul

Iisus (Le petit Jesus), ce le vor aduce cadouri. Copiii care nu au fost cuminti se tem sa nu vina Tata

Fouttard (Pere Fouttard) sa ii bata peste fund. Tot in Ajun se impodobeste si bradul, denumit de francezi

Sapin de Noel.

Fiind persoane foarte religioase, francezii, si la biserica, si acasa, reproduc scena Naserii

(Creche). Scena este realizata cu ajutorul unor figurine din lut, "Santons" (sfinti mici), iar pe langa ele

sunt asezate alte figurine reprezentand autoritatile locului respectiv. In sudul Frantei mai sunt puse si

figurine ce reprezinta magii, pastorii, dar si diverse personaje ca primarul sau un taran oarecare. In fata

unelor catedrale este pusa in scena Nasterea Domnului prin piese de teatru. In ziua Ajunului toti

membrii postesc, iar la miezul noptii se duc la slujba religioasa sau Liturghia de la miezul noptii (La

Messe de Minuit). Dupa liturghie se indreapta spre case, unde vor sarbatori cu o masa copioasa,

Revelionul (Le Reveillon). Masa e alcatuita din componente atipice in restul anului, cum ar fi curcan cu

castane, sau foie gras. Desertul traditional e "buche de Noel" o rulada din ciocolata si castane in forma

de bustean. Inainte, francezii obisnuiau sa puna un bustean pe foc in Ziua Craiunului si sa-l lase pana de

Anul Nou, dar in timp acest obicei s-a transformat in delicioasa prajitura. Inainte sa mearga la culcare,

lasa cateva bucate pe masa, o lumanare la geam si cateva lemne pe foc, in caz ca Fecioara Maria doreste

sa-I viziteze.

Obiceiuri italienesti

Italienii, mai ales cei din nordul tarii, au obiceiul de a impodobi bradul in mijlocul casei, insa

copiii nu ii adreseaza scrisori Mosului in care ii cer sa le aduc cadouri, ci trimit epistole catre parintii lor

in care isi exprima dragostea fata de ei. De obicei, aceste scrisori sunt asezate sub farfuria tatului si sunt

citite cu glas tare imediat dupa masa de Craciun. O importanta traditie italieneasca ce priveste Craciunul

sunt cantaretii. Lumea se strangea si asculta colinde si cantece interpretate la un instrument specific

Scotiei: cimpoiul. Insa, din pacate, si acest obicei e pe cale sa dispara deoarece nu mai e la fel de

respectat ca odinioara. Asemenea francezilor, au loc scenete si piese de teatru ce reprezinta scene din

cartile sfinte. O alta importanta, dar si respectata traditie a italienilor este ca sarbatoarea Craciunului

trebuie sa dureze 12 zile, caci astfel toate relele din an vor fi iertate si toata lumea va intra in noul an cu

dreptul, fara pacate.

Obiceiuri spaniolesti

Unii spaniolii incep sa sarbatoreasca Craciunul inca de pe 8 Decembrie, odata cu sarbatoarea

Neprihanitei Zamisliri sau a Imaculatei Nasteri. Acest festival are loc in onoarea puritatii Fecioarei Maria,

mama lui Iisus. In Sevilla, aceasta zi e marcata de catre "los Seises" (dansul sesarilor), ce are loc anual in

catedrala orasului. Dupa slujba religioasa, 10 baiaeti din cor in costume traditionale, foarte elaborate,

executa un dans cu miscari precise, consacrate, in fata latarului, cu un imn national pe fundal. In primele

Craciun EXCENTRICUL

25

zile ale lui decembrie apar pe strazile Spaniei tot felul de mici tarabe ce comercializeaza ornamente de

Craciun, scenele Nasterii lui Hristos, numite nacintiento ("nastere") sau belen ("Betleem"). Aceste scene

isi fac apritia in piete publice sau in biserici. Desi pomii de Craciun au mai crescut in popularitate,

scenele nativitatii au ramas simbolul Craciunului pentru spanioli.

Pentru Craciun e pregatita o lunga varietate de preparate, din peste, miel, dar si friptura de

curcan, umpluta cu carne de porc, slanina , sunca, ciuperci, nuci sau ceapa. In unele zone se serveste

Pavo Trufado de Navidad , curcan umplut cu trufe. Asemenea bucatariei spaniole, mancarurile de

Craciun difera de la o regiune la alta. De exemplu, in zona de nord-est a Galitiei, masa de Craciun trebuie

neaparat sa includa o friptura din porc de lapte, dar si delicatese ale marii, precum scoici, raci si crabi.

Pe langa dulciurile traditionale, sunt in voga de asemenea si martipanul, nouga si Turron, o prajitura cu

migdale.

Potrivit unui vechi obicei, spanioli isi petrec Craciunul acasa, alaturi de familie. Odata cu lasarea

intunericului, se aseaza o lampa in dreptul unei ferestre, se aprind lumanari in jurul scenelor nativitatii

sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului. Conform traditiei, in Spania masa nu se serveste mai

devreme de ora noua sau zece. Dupa aceea, populatia participa la slujba de la miezul noptii, numita La

Misa Del Gallo ("Misa cocosului"). Figurinele cu Iisus copil sunt amplasate in scena nasterii in dimineata

de Craciun, iar in unele familii a fost adoptat schimbul de daruri, desi potrivit traditiei , copiii primesc

darurile de Craciun, aduse de catre cei 3 Magi sau Regi in ziua de 6 ianuarie, de Boboteaza.

Acestea sunt, deci, traditii de Craciun ale mai multor popoare. Cate persoane le mai respecta nu

va putem zice, desi ele par a crea o atmosfera foarte frumoasa. De aceea vreau sa ma intorc la una din

intrebarile de la inceputul lungului articol: "La ce mai folosesc traditii vechi de mii de ani intr-o lume

mereu schimbatoare?". Ei bine, raspunsul vi l-am dat mai devreme: atata timp cat nu sunt pur si

simplu… stupide, ele aduc o atmosfera speciala, specifica sarbatorilor. Acesta era modul in care

popoarele globului isi serbau odata evenimentele importante si acesta e modul in care si-l serbeaza unii

si acum.

Constantin Buliga Stefan

(cu ajutor de la Oltean Andrei Alexandru)

Pietre EXCENTRICUL

26

chiul-de-tigru este o forma rara de cuart negru, cu dungi galbene si maro-aurii. Este o

piatra semipretioasa deosebit de apreciata, folosita si in scop decorativ. Prezinta pete

de oxid de fier, carora li se datoreaza aspectul specific al pietrei – asa-numitele „dungi

de tigru”.

Ochiul-de-tigru este o varietate de cuart sclipitor ce descrie efectul optic de „ochi-de-pisica”. De

cele mai multe ori, acest efect este generat de incluziunile fibroase din cristalele anumitor minerale. Insa

in cazul ochiului-de-tigru, care este o forma de cuart, dungile galbene si maro-aurii se datoreaza

incluziunilor de oxid de fier.

Crocidolitul (azbestul albastru), o varietate a mineralului riebeckit,sta la baza formarii ochiului-

de-tigru. Este un silicat de fier si sodiu, cunoscut pentru structura lui fibroasa. Lichidele care circula prin

scoarta terestra dizolva adesea crocidolitul. Aceleasi lichide aduc cu ele diverse elemente chimice si

depun siliciu si oxigen, care formeaza cuartul, ce inlocuieste fibrele de crocidolit. In procesul de

descompunere a crocidolitului se poate forma oxidul de fier, care da pietrei culoarea maronie. Structura

fibroasa delicata a crocidolitului este copiata intocmai de cuart, ale carui fibre sunt dispuse astfel incat

reflecta lumina, creand efectul de „ochi-de-tigru”.

O alta varietate de cuart sclipitor este „ochiul-de-soim”. Acesta se formeaza cand crocidolitulse

combina cu cuartul in modul descris mai sus, dar culoarea albastru-gri sau albatru-verde a crocidolitului

initial ramane vizibila la produsul final.

Caracteristici

Ochiul-de-tigru face parte din clasa oxizilor. Este o forma de cuart, si de asemenea tuturor

varietatilor acestui mineral, este un oxid al elementului nemetalic siliciu.

Structura fibroasa specifica a ochiului-de-tigru se datoreaza crocidolitului, care sta la baza

formarii acestuia.

Coloritul ochiului-de-tigru este determinat de oxidul de fier care apare in cursul descompunerii

crocidolitului. Compusul chimic rezultat este limonitul, de culoare galbena. Prin incalzirea ochiului-de-

tigru se poate provoca o reactie chimica in particulele de limonit, care le transforma in hemtit rosiatic. In

Africa de Sud , foarte bogata in zacaminte de ochi-de-tigru, minerii spargeau straturile de roca folodind

focul, ca sa ajunga la filoane, iar aceasta actiune a creat pietre cu un spectru de culori interesant,

incluzand obisnuitul auriu-rosiatic, dar si nuante de rosu sau de portocaliu-piersica.

O

Pietre EXCENTRICUL

27

Asemenea cuartului, ochiul-de-tigru nu prezinta clivaj; se despica, trasand un model in forma de

scoica si lasa o urma alba, atunci cand este frecat de portelan neemailat. Compozitia chimica a ochiului-

de-tigru este aceeasi cu cea a cuartului.

Origini si raspandire

Ochiul-de-tigru este o varietate de cuart–unul dintre cele mai raspandite minerale ce formeaza

roci.

Totusi, ochiul-de-tigru este uns dintre cele mai rare astfel de varietati. Se formeaza prin

alterarea crocidolitului , cunoscut si ca azbest albastru. Crocidolitul provine din materia topitacare s-a

cristalizat sub scoarta terestra. El se deplaseaza apoi in sus, spre suprafata, in formatiuni numite

amfiboli.

Cele mai importante zacaminte de ochi-de-tigru se gasesc in Africa de Sud, la vest de Kimberley.

Alte surse importante se afla in Australia de Vest, Brazilia, Myanmar, India si Sri Lanka.

Turek-Rahoveanu Alexandra

Hobby-uri EXCENTRICUL

28

ulti dintre voi aveti un hobby, nu-i asa? V-ati gandit ce plictisitor ar fi sa nu aveti

unul?(probabil ati sta acasa, pe canapea, uitandu-va la televizor si irosindu-va viata mancand

shaorma si luand cateva kilograme in plus asa, din prostie)

In acest articol am de gand sa scriu despre o parte dintre ele: sportive, educative, etc.. Si nu, nu

se pune mersul zilnic sa luati paine de la magazinul de la coltul blocului, asta pentru necunoscatori.

Sa luam un hobby (al meu de exemplu): BMX.

Avem niste intebari legate de istoria lui: de unde a aparut? Cum au ajuns aceste biciclete "cu

saua jos si mici" in Romania?

Pff… Sportul BMX la inceput era ramura ciclismului care se potrivea pustilor de 10 ani care

sareau peste niste borduri in spatele blocului. Ajuns acum la maturitate, acest sport a fost recunoscut ca

sport olimpic prima data in anul 2008 la Jocuriile Olimpice de la Beijing.

Atentie! Nu vorbim de ramura de freestyle a bmx-ului.

Americanii iau acest sport in serios. Un traseu ca cel de la Beijing a fost construit si in California,

vorbim de versiunea traditionala de la jocuriile olimpice in care participau 8 rideri si aveau de parcurs

rampi, de executat intoarceri bruste si tot felul. In alta ordine de ideei, acest hobby, din 2008 incoace, a

inceput sa pasioneze si generatiile noastre care inainte stateau inlemniti cu ochii asupra monitorului. Un

rider de exceptie care a incurajat acest sport si cu al carui ajutor ne clasificam pe locul 17 in topul tariilor

de bikeri este Alin Moldovan, sponsorizat de Twenty Bikes Company si Monster Energy BMX. Datorita

lui, producatorii de "bike-uri" ( sa folosim un neologism sa fim la moda) au venit in Romania, ei stiind ca

romanii au potential .

Un alt hobby din categoria sporturiilor ar fi basket/sau cum se scrie la noi in Romania, baschet

Unul dintre cele mai răspândite jocuri sportive în lume, baschetul, se caracterizează prin fineţea,

precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice si tactice, prin talia înaltă şi calitaţile fizice deosebite ale

sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu,

inteligenţă şi chiar rezistenţă nervoasă. Wow, deci persoanele inteligente care credeau ca baschetul este

doar pentru persoane cu inteligenta mai redusa si-au cam luat teapa.

Alexandru "Axel" Muscalu

M


29

a ve spun o poveste. Cum am inceput eu sa fiu preocupat de muzica. Cand eram la gradinita,

bateam ca descreieratul in banca, pana cand a inceput sa iasa un ritm. Invatatoarea m-a vazut,

a inceput sa strige la mine ca stricam bancile, dar asta nu conteaza. Ea m-a dus la o scoala de

muzica si am invatat vioara. Am vazut ca ma pricep cat de cat si am continuat pana acum. Acum cant la

mai multe instrumente decat mi-am imaginat eu vreodata ca exista (inclusiv la fluierul piciorului).

Gata cu povestile!

Primul pas in muzica: sa iti placa muzica. Daca nu iti place foarte mult, nu va iesi nimic.

Intotdeauna trebuie sa pui inima in ceea ce faci, indiferent daca este o arta sau e pur si simplu o tema la

romana, dar muzica cere acest lucru in mod special. Diferentele dintre muzica facuta doar pentru bani si

muzica facuta din suflet sunt uriase.

Al doilea pas: sa ai incredere in tine si sa fii sigur cand vrei sa inveti sa canti un instrument. Daca

vei cauta pe Internet sau vei face un curs, intotdeauna sa fii atent! Fiecare informatie este esentiala!

Al trilea pas: daca incepe sa mearga treaba cu muzica, exerseaza zilnic (in cel mai rau caz,

saptamanal). Atunci cand nu mai repeti , nu mai esti obisnuit cu instrumentul si o sa iti para ceva nou

(adica o sa pierzi o mare parte din informatii).

Al patrulea pas: gaseste-ti un model, o persoana careia ii apreciezi felul in care canta. Invata-i

melodiile si repeta-le pana crezi ca esti pregatit sa canti impreuna cu melodia (melodia de pe Youtube

sau altceva ce nu imi vine acum in minte).

Al cincelea pas: incearca sa iti intreci idolul. Daca reusesti, esti foarte boss. Chiar esti.

Nu uita: eu nu te oblig sa te apuci sa canti la un instrument . Eu doar te-am ajutat. Poate te

gandesti mai mult si o sa le spui parintilor “Mami, tati, vreau si eu o chitara, ca am citit intr-o revista cum

sa devin la fel de bun ca Jimi Hendrix.” Desi raspunsul o sa fie, cel mai probabil, "Lasa chitarele si mai

lucreaza la matematica, esti 0 BARAT COPILE, 0 BARAT!", merita totusi sa incerci.

Costachescu Mihai

S


30

Detalii Tehnice

Numarul 1.

Xbox 360 Elite

Producator - Microsoft™

Procesor - i3 3.4 GHz.

Memorie RAM - 512 Mb. DDR3

Numarul 2.

PS3

Producator - Sony™

Procesor - Power Cell 3.2 GHz

Memorie RAM - 256 Mb.

Numarul 3.

Wii U

Producator - Nintendo

Procesor - i3 3.0 GHz

Memorie RAM - 2 Gb (nu se stie daca DDR3 sau DDR2)


31

Design

Xbox - forma de cutie (exact ca in nume - xBOX), curbata pe laterale. Design simplist cu un buton

fata si DVD drive deasupra. Este disponibil in culorile alb si negru.

PS3 - forma curbata (arata ca o carte bombata, dar asta e parerea mea) asemanatoare unui DVD

player. Consola are un buton pentru pornire si unul pentru deschiderea drive-ului. Ca si Xbox-ul, PS3-ul

este disponibil in alb si in negru (bonus portocaliu si argintiu, daca sunteti cuminti!)

Wii U - prima consola care are joypad cu ecran touchscreen (cu exceptia PS Vita, dar nu despre

asta vorbim acum) unitatea centrala (principala) este una de dimensiuni mici fata de Xbox si PS3. Pana si

Wii U-ul este disponibil in 2 culori (le ghiciti si voi; de ce doar alb si negru nu stiu)

Calitatea Graficilor

Aceasta categorie depinde si de jocuri: una e sa alegi Mario si sa zici ca pe toate arata identic.

Eu am ales Assassin’s Creed III. Acest joc este disponibil pe toate platformele de mai sus deci avem ce

compara.

Eu am 3 criterii dupa care aleg o consola:

1. Textura graficilor:

Xbox - calitatea texturii este foarte buna, nu are texture popping (nu dispare textura), culoarea

este bine definita si la locul ei.

PS3 - Aceasi calitate a texturii ca la Xbox, dar culoarea nu e exact asa de "cuminte" si "la locul

ei". Cum adica? La PS3 culoarea e uneori mai deschisa, alteori mai inchisa.


32

Wii U - Calitatea texturii este putin mai slaba decat la celelalte platforme de pana acum, iar

culoarea inclina cam prea mult spre albastru.

2. Calitatea personajelor si animatiile

Xbox - nici acum nu m-a dezamagit, chiar deloc. Personajele sunt bine conturate, animatia este

bine aleasa si nu are interferente (cum am eu la PC…).

PS3 - calitatea personajelor este foarte buna, aceeasi calitate si la animatii, nimic de reprosat.

Wii U - personajele sunt la fel de bine conturate si definite dar animatia are uneori momente

cand se blocheaza.

3. Joypad/joystick/senzor de miscare

Xbox - foloseste si joypad-ul, varianta Kinect are senzor de miscare. Joypad-ul are 14 butoane si

4 manete. Pe partea dreapta sus, pe fata Joypadu-lui, se afla butoanele Y, X, A, B. Logo-ul Xbox are 4

butoane “ascunse”, iar in stanga si in dreapta logo-ului sunt butoanele de “back” si “start”. Intre cele 2

analog-uri sunt butoanele ↑,↓,→,←.

PS3 - si el foloseste un joypad si un motion sensor (functii: arma, racheta de tenis, volan, etc.).

Joypad-ul are 8 butoane si 4 manete. In partea stanga sunt butoanele de directie:↓,→, etc.. In partea

dreapta sunt butoanele pentru actiuni: ■,▲,X,O.

Wii U - joypad clasic sau cu touchscreen (touchscreen-ul functioneaza ca un ecran mai mic).

Joypad-ul clasic are tot 12 butoane si 4 manete. Arata exact ca joypad-ul Xbox-ului, doar ca analogurile si

butoanele sunt invers. Joypadul cu touchscreen are 13 butoane si 2 manete (nu sunt sigur daca are 2 sau

4). Butoanele sunt la fel asezate doar ca intre ele este ecranul, iar sub ecran butonul “Home”.

Miclaus Alexandru

Animale EXCENTRICUL

33

u cred ca exista cineva printre cititorii acestui articol care sa nu fi copiat macar o data vreun tip de

informatie. Fie ca era un amarat de text de pe Internet, fie ca era teza la matematica, cu totii am facut

asta de-a lungul bietilor noastre vieti (daca era intr-adevar teza la matematica, sa va fie rusine!). Cu

toate acestea, de aici pana la a crea o religie care considera copierea de informatii o virtute sacra e un

drum lung.

Defapt, in asta consta Kopimism-ul, religie gandita de Isak Gerson, un student suedez de 20 de

ani. Filosofia "Kopimistica" are ca baza ideea ca toate informatiile trebuie distribuite liber si promoveaza

pirateria. Nimic (prea) excentric pana aici. Totusi, daca ne interesam mai mult de aceasta religie, gasim

informatii despre regulile fundamentale ale Kopimism-ului:

"CTRL C + CTRL V" este o reprezentare sacra a actului de a

copia si de aceea trebuie tratata ca atare

Copierea de informatii este normala din punct de vedere

etic

Diseminarea de informatii este normala din punct de

vedere etic

"Copymixing-ul" (din engleza, "copy" = a copia, "mixing" =

amestecare; termen inventat de Kopimisti) este un mod

sfant de a copia, inca si mai sfant decat cel obisnuit, pentru

ca mareste si sporeste bogatia informatiilor

Copierea sau reformularea informatiilor comunicate de

alta persoana este vazuta ca un act de respect si ca o

forma puternica de acceptare a credintei Kopimistice

Internet-ul este sfant

Codul e lege

Desi totul pare nebunesc, Kopimism-ul este o religie acceptata in Suedia si numara, dupa

spusele lui Isak Gerson, aproximativ 3000 de adepti. Dar oare chiar era nevoie de o religie separata

pentru a sustine aceste idei?

N

Animale EXCENTRICUL

34

Desi niciuna nu este o credinta, la nivel mondial exista si alte miscari impotriva proprietatii

intelectuale si a drepturilor de autor, fiind sprijinite de o fundatie numita "Free Software Foundation",

fondata de Richard Stallman. Stallman este o figura importanta in lumea software-ului gratuit, fiind unul

dintre cei mai cunoscuti activisti pentru aceasta cauza si fiind programatorul principal al GNU, primul

sistem de operare complet gratuit. Totodata, el este si creatorul licentelor GPL, utilizate la programe de

calculator. Ele acorda utilizatorilor dreptul de a modifica si a redistribui software-ul original dupa plac,

fara sa fie ceruti bani.

Avand in vedere acestea, vom reveni la intrebarea originala: era necesara o religie? Richard

Stallman a reusit sa faca atat de multe lucruri fara sa creeze o religie (cel putin nu una reala, pentru ca

inventase la randul sau, in gluma "Biserica Emacs"; totusi, aceasta "biserica" nu are legatura cu

software-ul gratuit; e un cu totul alt subiect si nu are rost sa il discutam acum). Iata ce spune Gerson

legat de acest subiect: "Pentru ca ne vedem ca un grup religios, o biserica pare un mod bun de a ne

organiza."

La intrebarea "Cat de greu a fost sa deveniti o religie oficiala?", Gerson raspunde: "Aveam

aceasta credinta de ceva timp si intr-o zi ne-am gandit, de ce nu am incerca sa o inregistram? A fost

destul de greu. Autoritatile erau destul de dogmatice cu formalitatile lor. Ne-au trebuit trei incercari si

mai mult de un an sa fim recunoscuti." Ca fapt divers, in 2011, un austriac a reusit sa primeasca

aprobarea de a aparea in poza de la permisul de conducere cu o strecuratoare de paste pe cap,

motivand ca este simbol al religiei lui, "Pastafarismul" (religie fictiva, avand ca divinitate pe "Monstrul

Zburator de Spaghete"). A avut nevoie de trei ani a sa dovedeasca ca nu are probleme psihice si ca poate

conduce. Ideea i-a venit dupa ce a citit ca guvernul austriac va permite oamenilor sa poarte acoperitori

de cap in fotografii oficiale numai daca este din motive religioase.

Revenind la subiectul initial, vom clarifica originea numelui de

"Kopimism". Acesta provine de la cuvantul "kopimi" (format prin

compunerea a doua cuvinte: "copy" + "me" = "copiaza-ma"). Kopimi a

fost conceput a fi opusul copyright-ului si este asemanator licentei

GNU de care vorbeam mai devreme: de fiecare data cand vedeti

semnul specific acestei idei (dreapta), inseamna ca lucrul respectiv

poate fi copiat si redistribuit, comercial sau necomercial. Problema apare atunci cand nu vedeti semnul

"kopimi", ci pe cel de copyright, iar informatiile sunt vandute/distribuite gratuit. Aceasta se numeste

piraterie iar aici intervine Kopimism-ul, prin regulile sale fundamentale pe care le-am mentionat la

inceputul articolului. Desi Kopimism-ul promoveaza pirateria si este religie acceptata in Suedia, legea

suedeza privind drepturile de autor ramane neschimbata.

Chiar daca ne place, chiar daca nu, pirateria este rea. Programatorii trebuie sa isi castige existenta la fel de

mult cat trebuie sa si-o castige orice alta persoana, iar prin piraterie programatorii nu castiga niciun ban.

Oricare ar fi parerea dvs. despre piraterie, asta e tot ce am avut de zis despre Kopimism si celelalte subiecte legate de aceasta

religie. Probabil ca v-am incarcat creierul de informatii inutile de care nu veti avea nevoie niciodata si care va vor aparea in

minte chiar atunci cand va trebui sa va concentrati mai mult, dar nu ne pare rau. Asta ne era scopul. Pe curand, viitori Kopimisti.

Oltean Andrei Alexandru

Animale EXCENTRICUL

35

ste un mamifer de talie medie ce trãieşte în copacii pãdurilor tropicale din America de Sud şi

are un mod de mişcare foarte interesant , ca şi când ar fi pe suspensii . Au blana groasã de

culoare maronie cu tente verzui şi sunt de dimensiunea unei pisici , având cam 60 de cm

lungime şi o greutate de 4-5 kg. Capul este mic şi turtit , ochii mari , urechile mici şi botul scurt ; coada

lor este fie micã , fie inexistentã , picioarele sunt lungi şi prevãzute cu gheare puternice , curbate şi lungi

(de aproape 7 cm.).

Leneşul este un animal omnivor, hrana sa de bazã sunt mugurii, lãstarii şi frunzele copacilor, dar

consumã şi insecte sau şopârle mici.

Leneşii sunt animale nocturne ce se mişcã destul de puţin atunci când sunt treji, sunt solitari sau

timizi .

În sãlbãticie speranţa de viaţã a leneşului este de 30 de ani .

Ştiai cã :

Leneşul doarme aproape 18 ore pe zi ? Deoarece petrece majoritatea timpului atârnat de crengile copacilor pãrul îi creşte în contrasens

(adicã dinspre abdomen înspre spate) ? Culoarea verzuie a blãnii este datoratã unor alge microscopice ? Leneşii pot întoarce capul la 180º la fel ca o bufniţã ?

Daian Victor

E

Propaganda EXCENTRICUL

36

Clasa noastra este intotdeauna curata, nu lasam niciodata mizerie pe jos.

Nu ne batem niciodata, suntem armoniosi.

Ne intelegem foarte bine cu colegii nostri de la VIII B.

Mereu avem lectia invatata.

Imediat dupa ce se suna de intrare, ne asezam cuminti in banci si nu mai vorbim.

La ore e liniste.

Facem revelionul la Pusca.

Nu fumam.

Nu copiem la teste.

Ne place scoala.

Adoram matematica, in special geometria.

Suntem respectuosi.

Respectam intocmai regulamentul scolii.

Nu ne dam cu capul de scaune.

Nu copiem temele.

Nu ne batem cu cornuri in pauze.

Nu rupem flori.

Nu ne uitam pe RedTube in timpul orei.

Nu mergem la baie sa stam pe WC-uri si sa ne uitam la vecinii de la toaleta alaturata.

Nu ne batem pe mingi de basket.

Nu aruncam in mod intentionat cu mingi in colegii nostrii.

Facem incalzirea la sport.

Stim rugaciunea la religie.

Nu mancam in timpul orei.

Nu vine politia la noi in clasa.

Oltean Andrei Alexandru, Constantin Buliga Stefan, Bulgariu Matei

excentric ul

Documents