UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ

PROGRAM POSUNIVERSITAR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE

PROFESIONALA CONTINUĂ

OPTICĂ ŞI OPTOMETRIE

LUCRARE DE ABSOLVIRE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

CONFERENŢIAR DR. MARIANA OSIAC

ABSOLVENT

MOTOONU GEORGIANA

CRAIOVA

2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ

PROGRAM POSUNIVERSITAR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE

PROFESIONALA CONTINUĂ

OPTICĂ ŞI OPTOMETRIE

SCREENINGUL OFTALMOLOGIC LA COPII

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

CONFERENŢIAR DR. MARIANA OSIAC

ABSOLVENT

MOTOONU GEORGIANA

CRAIOVA

2016

CUPRINS

1. Introducere……………………………………………………..pag 4

2. Dezvoltarea aparatului vizual la copii…………………………pag 6

3. Importanţa anamnezei…………………………………………pag 10

4. Testarea oftalmologică în scop preventiv……………………..pag 12

5. Concluzii………………………………………………………pag 19

6. Bibliografie……………………………………………………pag 20

3

INTRODUCERE

Un procent covîrşitor din procesul de învăţare la copii este determinat de

abilitatea lor de a vedea , 80% din informaţia primită este de natură vizuală.

Pentru că aceştia nu realizează dacă vederea este mai slabă , percepţia lumii

înconjurătoare este alterată.

În colectivitate aceştia pot întîmpina dificultate în a învăţa, poate căpăta

o anumită reticienţă în desfăşurarea activităţilor cotidiene, necesitînd îngrijiri

speciale. Dacă unul dintre ochi va transmite o imagine diferită de celălalt ochi,

creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să “excludă” ochiul mai

slab pîna acesta nu mai este utilizat. Această afectare se numeşte ambliopie iar

copiii trataţi în primii ani de viaţă, au cele mai mari şanse de recuperare a vederii

După vîrsta de 7 ani , recuperarea este tot mai dificilă.Cu cît tulburările de

vedere sunt depistate mai precoce , cu atît şansele de recuperare şi de a avea o

vedere normală sporesc.

Asociaţia Americană de Oftalmologie recomandă o prima examinare

oftalmologică între 6 luni şi un an, în momentul intrării în colectivitate ,la vîrsta

de 3 ani şi la 5 ani.

Un prim screening poate fi efectuat sugarului de către parinţi sau medicul

pediatru care poate urmări menţinerea contactului vizual, alinierea globilor 4

oculari după vîrsta de 6 luni, urmărirea unui obiect colorat.

La copiii care aparent nu prezintă o problemă legată de vedere sau de

poziţia ochilor, un control se poate efectua între 3 şi 5 ani , cînd copilul poate

colabora şi se poate testa şi acuitatea vizuală la un panou cu desene , un tabel

Snellen, sau la cifre .

DEZVOLTAREA APARATULUI VIZUAL

5

În timpul vieţii intrauterine dezvoltarea anatomică şi chiar functională se

desăvîrşeste în ultimele luni. În momentul naşterii stimularea luminoasă

acţionează asupra aparatului vizual, anatomic format pentru a-i asigura o

dezvoltare normală.

Funcţia vizuală la naştere este rudimentară şi ea devine din ce în ce mai

complexă .La naştere nou născutul are o acuitate vizuală slabă. La 6 luni se

dezvoltă macula şi apare senzaţia de formă. Mişcările oculare la început

necoordonate devin din ce în ce mai simetrice. Se poate afirma că la 6 luni

reflexul de fixare este format şi se poate asocia pentru scurte perioade de o

convergenţa binoculară.

La vîrsta de un an şi jumătate începe dezvoltarea vederii binoculare.

Sinergia dintre convergenţă şi acomodaţie se stabileşte între 2 ani şi jumătate şi

3 ani. În această perioadă acuitatea vizuală atinge o valoare de 2/3. Se

recunoaşte că la vîrsta de 5 ani vederea binoculară este bine dezvoltată, deşi

perfecţionarea ei este posibilă pîna la 10 ani.

Ochii care au refracţia normală se numesc emetropi.

Miopia, hipermetropia şi astigmatismul reprezintă varietaţi de ametropie

şi sunt realizate prin incapacitatea optică a ochiului de a forma imagini vizuale

exact pe retină şi au ca rezultat scăderea vederii. Tulburarile de refracţie pot sa

fie permanente, congenitale, ereditare , ori pot sa aibă un caracter trecător.6

Miopia apare de obicei în copilărie, obiceiul unor copii de a ţine cartea

prea aproape de ochi poate să ducă la instalarea unei miopii şcolare către vîrsta

de 10-12 ani, aceasta nu are nici caracterul progresiv şi nici malignitatea miopiei

ereditare. În momentul in care încearcă să vadă la distanţă , miopul se

concentrează şi işi micşorează fanta palpebrală. Mulţi miopi au un

comportament care traduce nesiguranţă şi precauţie în locomoţie.

Astigmatismul este o ametropie asferică caracterizat prin puterea de

refracţie diferită a ochiului la nivelul aceluiaşi meridian sau a două meridiane

perpendiculare. Inegalitatea refracţiei pe diverse meridiane face ca imaginea

unui punct sa fie văzut ca o suprafaţa , iar razele de lumina venite de la infinit nu

se întîlnesc într-un focar unic , ele formînd un conoid. În astigmatismele mici

copii pot acuza oboseală oculară mai ales la activitaţi de precizie.

Astigmatismul mic este uşor neutralizat de copii şi tineri ,dar devine manifest

după vîrsta de 15 ani, corectarea trebuie facută progresiv.

Hipermetropia este un viciu de refracţie care nu devine manifest decît

dacă este suficient de mare ca să nu poată fi compensat de acomodaţie, în aceste

cazuri copiii se pot plînge de oboseală oculară, cefalee, clipit frecvent,ochi roşii.

Dacă unul dintre ochi este mai hipermetrop, atunci vederea devine inegală, ochii

nu mai sunt întrebuinţati egal în actul de fuziune al imaginilor şi astfel apare

strabismul. Marea importanţă a strabismului rezidă în faptul că determină

ambliopia într-un procent ridicat. Mecanismele care acţioneaza în producerea

ambliopei sunt multiple şi încă insuficient clarificate. Singura noţiune clară este

7

aceea din ambliopia strabică. O lege general valabilă arată că un organ care nu

lucrează pierde o parte mai mult sau mai puţin din capacitatea sa funcţională.

Această diminuare funcţională la nivelul ochiului se produce printr-o inhibiţie

care vine de la centrii superiori ai cortexului vizual. Inhibiţia este la început

facultativă deoarece dacă se acoperă ochiul director, ochiul deviat se

redresează, iar scotomul de neutralizare dispare. Dacă ambliopia persistă mai

mult timp şi ochiul deviat este totdeauna acelaşi, inhibiţia devine profundă şi

definitivă.

1. După etiologie ambliopia poate fi:

- strabică : survine la subiecţii cu strabism fară leziuni ale fundului de

ochi,

- ex-anopsia sau prin lipsă de utilizare : survine atunci cînd există un

obstacol în calea vederii, astfel o ptoză palpebrală sau o cataractă

congenită operată tardiv,

- prin anizometropie: o diferenţă de refracţie între cei doi ochi face ca

imaginea mai puţin bună sa fie abandonată

- congenitală organică: o ipoteză atribuie ambliopia unor leziuni organice,

iar altă ipoteză tulburărilor funcţionale,

- fară cauză evidentă: de exemplu mici vicii de refracţie de 0,5- 1

dioptrie sau strabisme latente cu unghi mic de deviaţie

2. După acuitatea vizuală ambliopia se clasifică:

1. ambliopie mare cu acuitate vizuală sub 1/108

2. ambliopie medie cu acuitate vizuală situată între 1/10 -3/10,

3. ambliopie uşoară cu acuitate vizuală situată între 4/10 şi 8/10,

Metode de tratament în ambliopie:

Ocluzia este cea mai veche metodă folosita în tratamentul pleoptic al

strabismului si al ambliopiei. Eficacitatea fiind de 65 % în perioada

sensibilă (1-3 ani)

Tratamentul ambliopiei prin utilizarea autotreningului computerizat video

se bazează pe analiza computerizată a biocurenşilor analizatorului optic al

creierului pacientului – Ambliocor 08-1 şi utilizarea metodei

computerizate Eye. Eficacitatea metodelor este de circa 85%.

Combinarea ocluziei cu alte programe computerizate , bazată pe

efectuarea de către copil a exerciţiilor pentru atenţie vizuală, sporeşte

eficacitatea prcesului de dezambliopizare şi reduce termenele de

recuperare .

IMPORTANŢA ANAMNEZEI

Parinţii trebuie să acorde importanţă ochilor copilului la fel cum fac si cu

9

celelalte parti ale corpului, pentru a depista eventuale afecţiuni de timpuriu.

În cazul măsurilor profilactice, accentul trebuie pus pe depistarea precoce a

cazurilor. Examenele profilactice in masă, în grădiniţe şi în şcoli vor depista

viciile de refractive, anizometropiile, ambliopiile nestrabice, dereglarea

echilibrului oculomotor.

Problemele medicale oculare existente la membrii familiei necesită o

verificare precoce a stării oculare a copiilor pentru depistarea unor probleme

secundare.

Semnele de alarmă care pot apărea la orice vîrstă şi pot fi asociate viciilor

de refractie sunt deviaţii oculare (strabismul), mişcarea rapidă a ochilor

(nistagmus), ochi iritaţi, lăcrimare, clipit frecvent, prurit ocular, micşorarea

fantei palpebrale, poziţii vicioase ale capului prin înclinarea capului sau

apropierea excesivă.

Alterarea vizuală ireversibilă poate fi prevenită prin diagnosticarea bolilor

precum cataractă, glaucom sau retinopatia prematură în primele 3 luni de viaţă.

În acest scop copii premature sunt incluşi într-un program de screening national,

retinopatia de prematuritate putînd fi stopată prin tratament adecvat. Copiii care

au avut această afecţiune prezintă un risc mai mare pentru apariţia altor afecţiuni

oftalmologice.

Atunci cînd în urma consultului oftalmologic se decide că nu sunt

probleme oculare , copilul ar trebui văzut de medic măcar odată la 2 ani pîna la

10

vîrsta şcolară şi o dată pe an după 6 ani.

TESTAREA OFTALMOLOGICĂ

Examenul oftalmologic efectuat în cabinet în scop preventiv la copii va evalua:

I. aspectul şi poziţia globilor oculari11

II. examinarea biomicroscopică a polului anterior

III. acuitatea vizuală prin metode specific vîrstei copilului ( acuitatea vizuală

preferenţială, desene, cifre, litere)

IV. refracţia (măsurarea dioptriilor) înainte şi la nevoie după cicloplegie

(folosirea de picături de dilatare a pupilei)

V. vederea stereoscopică

VI. simţul cromatic

I. Poziţia corectă, paralelă a ochilor este asigurată de tonusul celor 6 perechi

de muşchi extraoculari care sunt implicate în mişcarile ochilor.

Tonusul şi mişcarea acestor muşchi sunt coordonate de centrii din sistemul

nervos central. Cînd echilibrul acestor centrii sau muşchi se dereglează

apare strabismul.

Examenul motilitaţii oculare urmareşte evaluarea mişcărilor globului

ocular în diferite direcţii de privire, lateral, sus, jos, oblic, sus-jos, şi de

convergenţă. Se solicită copilului urmărirea de la 30-40 cm a unui

instrument ajutător cu care îi captăm atenţia.

Cover testul (examenul sub ecran ) Constituie metoda cea mai utilizată

pentru aprecierea poziţiei reciproce a ochilor cu ajutorul reflexului cornean. Se

urmăreşte mişcarea de revenire a ochiului la starea dinaintea acoperirii sale.

Caracteristicile acestei mişcari şi în special rapiditatea cu care ea se face dau

indicaţii utile, cu cît revenirea este mai rapidă, cu atît reacţia de apărare contra 12

deviaţiei este mai puternică.

II. Biomicroscopia este o tehnică de examinare microscopică prin realizarea

de secţiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizează prin

obţinerea unei iluminări în focar, cu ajutorul unei lampi cu fanta care

realizează o veritabilă secţiune optică a mediilor transparente, asociată cu

utilizarea unui microscop care dă o imagine marită. Cu ajutorul

biomicroscopului se examinează filmul lacrimal, conjunctiva, corneea,

camera anterioară, irisul, pupila, cristalinul, vitrosul anterior şi posterior.

Tensiunea intraoculară fiziologică (oftalmotonusul) este asigurată de

13

echilibru dintre producerea umorii apoase la nivelul proceselor ciliare şi

evacuarea ei la nivelul trabecului sclerocornean, situate în unghiul

iridocornean. Măsurarea tensiunii oculare se poate face prin mai multe

metode, la copiii peste 3 ani se folosesc tonometre non- contact , aparatul

nu atinge ochiul în timpul măsurării tensiunii, resimindu-se doar un jet de

aer direcţionat spre cornee.

III. Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea de a deosebi forma obiectelor în

spaţiu. Ea cupinde două aspecte distincte: vederea centrală determinată

clinic prin măsurarea acuitaţii vizuale, vederea periferică care se exprimă în

clinică prin examenul cîmpului vizual. Examinarea clinică a acuităţii

vizuale utilizează tabele speciale care conţin litere, cifre , semne sau desene,

numite optotipi. Optotipii standardizaţi au 10 rînduri de semne şi fiecare

rînd corespunde unei valori de la 0.1 la 1 acuitate vizuală. Examinarea se

face la lumina zilei sau în camera puţin obscură, pacientul va fi aşezat la o

distantă de 5 m considerat “infinitul oftalmologic” , se practică separat la

fiecare ochi, la început fără lentile corectoare , apoi dacă este nevoie se vor

utiliza lentile din trusa de lentile care să corecteze o anumită ametropie.

Trusa de proba cu lentile corectoare

14

Exemplu de optotip pentru copii

Refracţia la copii se poate realiza cu ajutorul autorefractometrului

Plusoptix. Avantajul major este că acesta este un aparat portabil, care se

foloseşte la o distanţă confortabilă pentru cei mici, de 1 metru. Testarea este

uşoară , rapidă, astfel aparatul masoară dioptriile, depistează astigmatismul,

indică axul ,indică distanţa pupilară şi dimensiunea pupilei , verifică simetria

15

fixaţiei. Poate fi folosit de la vîrsta de 6 luni pentru a detecta riscul dezvoltării

ambliopiei. Criteriile de referinţă sunt introduce pentru diferitele grupe de

vîrstă şi parametrii. Programul dispozitivului Plusoptix S09 compară în mod

automat rezultatele masurătorilor cu criteriile de referinţă şi oferă un rezultat

de “ trecere a testului “ sau “necesitate consult” . Sensibilitatea şi specificitatea

depind de criteriile de referinţă folosite. In cazul în care examenul screening

este pozitiv copilul va fi trimis spre evaluare, către medicul specialist.

IV. Vederea binoculară este capacitatea ochiului uman de a vedea obiectele

înconjuratoare într-o singură imagine cu toate că le privesc în acelaşi timp

cu amîndoi ochii.

S-au stabilit 3 grade sau etape ale vederii binoculare:

1) Perceperea simultană este facultatea de a percepe imaginile celor două

retine în mod simultan16

2) Fuziunea este facultatea de a contopi mintal imaginile primite prin puncte

corespondente ale celor două retine şi de a le interpreta ca o imagine unică

3) Stereoscopia reprezintă suprapunerea celor două imagini retiniene

recepţionate de encefal într-o singură imagine tridimensională.

Persoanele cu ochi leneş nu au vedere stereoscopică. Acest fapt se poate

utiliza pentru a detecta ambliopia.

Efectul stereoscopic se poate obtine şi folosind culorile complementare

roşu –verde. În loc de suprapunere a doua teste stereoscopice se pot

suprapune doua desene diferit colorate ( aceleaşi desene realiyate cu

puncte multiple).Se utilizează sticlă roşie pe un ochi si verde pe

celălalt.Cele două culori diferite (cele două lungimi de undă diferite)

separă cîmpurile si figurile vor apărea tridimensionale. Distanţa de

examinare este 40-45 mm.

V. Simţul cromatic reprezintă capacitatea ochiului de a distinge culorile, deci

de a realiza o vedere colorată. Se cercetează cu ajutorul unor tabele

cromatice la copii, a semnelor luminoase colorate (metoda cromatoscopică).

Examenul simţului cromatic trebuie să precizeze dacă este normal sau nu.

17

CONCLUZII

18

Copiii sunt viitorul nostru preţios si valoros. Totuşi datorită neglijenţei

sau a lipsei de educaţie medicală, copiii pot face boli din ce in ce mai greu

de tratat.

Diagnosticul timpuriu şi tratamentul corect sunt esenţiale pentru sănătatea

ochilor copilului.

Nu exista limită de vîrstă pentru examenul oftalmologic, orice problemă

oculară ar trebui investigată.

Schimbarea unor percepţii populare potrivit cărora “ va trece cu timpul”,

netratînd afecţiunea copilul va deveni un adult cu o vedere deficitară.

Soluţia este responsabilizarea populaţiei privind importanţa controlului

oftamologic preventiv la copii de la vîrste fragede sau în cel mai tîrziu

în momentul integrării în colectivitate.

BIBLIOGRAFIE

19

Ontogeneza umană - Marin Gh Iacob,Anca Musetescu

Strabismul – Florica Constantin, Marius Aconiu,Paul Cernea

Fiziologie oculară- Paul Cernea

Corelaţii între patologia oculară şi patologia generală- Dr C Paraipan

Recuperarea bolnavilor oculari , Vol 1-Felicia Zamfirescu, Margescu

Florea Marin

Cum interpretam un examen ocular-Dr Henri A de Laet

Protocol clinic national “Strabismul la copii “Chişinau 2008

20