Guşa endemica

Este o afecţiune manifestată prin creşterea progresivă a tiroidei cu incidenţă de peste 10% din populaţie, determinată de deficitul de iod în sol şi localizată în anumite zone geografice. Frecvent se întâlneşte în zonele muntoase, pe malurile abrupte ale râurilor, unde apele de ploaie spală iodul din sol.Patogenia. Fiziologic fiecare subiect necesită 150-200 u.g de iod pe zi. Deficitul de iod duce la scăderea biosintezei şi secreţiei de HT, care prin feed-back pozitiv va spori secreţia tiroliberinei(TRH) şi TSH-lui şi respective hiperplazia, hipertrofia tiroidiană cu restabilirea nivelului de T3 şi T4 prin creşterea iodocaptării şi biosintezei. Gravitatea endemiei este direct proporţională cu deficitul de iod în sol.

Examenul paraclinic cuprinde:- ecografie, - determinarea profilului tiroidian (HT , TRH , TSH), - uneori a radioiodocaptării, - iodului urinar şi iodului în sol.Profilaxia constă în: 1. Profilaxia în masă cu sare iodată (25gr de KI la tona de sare de bucătărie). 2. Profilaxia în grup: se administrează antistrumină ori KI câte 1 pastilă de 2 ori pe săptămână femeilor gravide şi celor care alăptează, o pastilă la şcolari, şi 72 pastilă la preşcolari. 3. Iodurarea produselor de panificaţie. 4. Folosirea sării iodate în alimentaţia animalelor.Tratamentul depinde de volumul tiroidian şi manifestările clinice. In cazul ineficientei măsurilor profilactice, se administrează câte 200 ug de iod în zi sau în combinaţie de iod şi tiroxină (iodthyrox), ori numai tiroxină pe o durată stabilită în mod individual, ori substituţie hormonală pe viaţă.

Guşa sporadica

Este o afecţiune manifestată prin creşterea volumului tiroidian la subiecţii aflaţi în afara zonelor deficitare în iod. In majoritatea cazurilor, are o evoluţie benignă. Se întâlneşte mai frecvent Ia femei şi pare a avea un caracter familial. In patogenie este implicat nu deficitul de iod, ci mai curând incapaciatea tiroidei de a capta şi utiliza acest iod, fie prin predispoziţie ereditară, ori prezenţa anumitor factori care incomodează utilizarea iodurilor, cum ar fi anumite microelemente (fluor, litiu, calciu, etc), substanţe strumigene ca tiocianatele, prezente în cantităţi mari în anumite alimente (varză, ridiche, soie etc), derivaţii tioureici, alimentaţia săracă în vitamine, etc.

Guşa nodulara

Frecvenţa nodulilor tiroidieni este mare şi reprezintă 4-7% din populaţia matură. In majoritatea lor sunt eutiroidieni, cu o evoluţie benignă, sexul feminin fiind mai predispus. Prezenţa unui nodul solitar la un bărbat, în special la un copil, va trezi momentan suspiciuni. In incidenţa nodulilor tiroidieni are importanţă şi predispoziţia familială. Frecvenţa nodulilor tiroidieni este mai mare în zonele ioddeficitare.

Patogenia nu este pe deplin cunoscută. Deficitul nesemnificativ de iod duce la creşterea moderată a TSH-lui, sub influenţa îndelungată a căruia se instalează hiperplazia tiroidiană, iar pe parcurs - nodul tiroidian. O anumită importanţă o au conţinutul redus de strumigene în alimentaţie şi factorul autoimun.Examenul paraclinic. Profilul hormonal tiroidian este normal. Scintigrafic - se depistează, de regulă, noduli "reci", Ecografic - elemente debenignitate (componentă importantă, chistică, calcificări periferice, textură hiperecoică), Puncţia cu ac subţire - arată lipsa elementelor de malignizare.Tratamentul nodulilor tiroidieni depinde de etiologia, volumul, consistenţa şi viteza de creştere a acestora şi constă în: - supraveghere,- terapie supresivă cu T4, - tratament chirurgical, - terapii non-convenţionale (sclerozarea chisturilor şi necrotizarea nodulilor cu etanol).