TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 2

E m i l i a n C O R N E A N UUniversitatea Bucureşti, Facultatea de LitereUniversity of Bucharest, Faculty of Letters

Str. Edgar Quinet, nr. 5–7, sector 1, Bucureşti, Româniatel. : +40 21 313 88 75, e-mail: pr@litere.ro, web: www.unibuc.ro

Personal e-mail: emilian.corneanu@unitbv.ro

Engravings in Coresi`s printed books

As printing became widely popular, wood engraving turned into a major graphic art, the most expressive mean ofdecorating books in the 16th century. The paper “Engravings in Coresi`s printed books” evidentiates the innovations broughtin this domain in Coresi`s typography from Brasov. The first books printed by Romanians display engravings sporadically,but Coresi imposes the full-page engraving through a set of 12 illustrations of Christ`s life and passions in the “PentecostarTriodion” (1558). Two decades later wood engravings are used again in the “Sbornik” from Sas-Sebes, their art benefiting ofa new Renaissance trend. Another coresian gain is to use in “Homily II” (1580-1581), first time in Romanian printing, thetitle page of the type “book`s gate”, a purely western motif. Coresi masterly uses illustration to enhance the written message,on one hand, and to support the commercial success of the book, on the other hand, the ways opened by him in this field,too, being followed by the Romanian typographers of 17th and 18th centuries.

Keywords: 16th century Braşov, old printed books, Coresi, wood engraving, book illustration.

Gravuri în cărţilediaconului Coresi

ÎÎn trecerea de la cartea manuscrisăiluminată la cea imprimată, tipografii s-aupreocupat îndeaproape de aspectul cărţii în

dorinţa de a-l face cât mai elegant, plăcut, atractiv. Deaceea multe incunabule chiar păstrează ilustraţiipolicrome executate manual ca în cartea miniată.Ulterior, tirajele crescute i-au determinat pe tipografi săcaute mijloace de ilustrare a cărţii productive, eficiente,care să poată fi imprimate la teasc odată cu textul.Soluţia a fost oferită de xilogravură1 care devine, astfel,în secolul al XVI-lea o artă grafică majoră reprezentatăde artişti renumiţi ca Albrecht Dürer, Lucas Cranach,Hans Holbein.

Macarie, deschizător de drumuri într-ale tiparului laromâni, introduce şi xilografia la noi prin „Liturghierul”din 1508, ce conţine fruntare şi iniţiale după clişee dinlemn. În 1510, pentru „Octoih”, el realizează primaxilogravură pe pagină întreagă. Primul gravor care îşisemnează opera este tipograful Filip Moldoveanul,atunci când execută o gravură reprezentându-l pe Iisuspentru „Evangheliarul” din 1546. Coresi impunedefinitiv gravura pe pagină întreagă prin „Triodul

Penticostar” (1558), cu 12 astfel de ilustraţii ce reprezintămomente din viaţa şi patimile lui Iisus. Prin aceasta elcompune prima suită unitară tematic din istoriagravurii româneşti. Doar alte două cărţi coresiene semai bucură de aportul ilustraţiei gravate: „Sbornicul” dela Sas-Sebeş (1580) şi „Cazania a II-a” (1580-1581).

Cele 12 gravuri din „Triodul Penticostar”, în ordineaîn care apar în carte sunt: Aducerea florilor (201 x 125mm), Patima Mântuitorului (200 x 125 mm),Înmormântarea lui Hristos (203 x 130 mm), Învierea (200 x125 mm), Pipăirea lui Toma (197 x 125 mm), Arătarea luiHristos înaintea Mariei (201 x 126 mm), Vindecareaparaliticului (200 x 126 mm), Hristos în templu întreînvăţătorii legii (198 x 125 mm), Hristos cu samarineanca lapuţ (200 x 125 mm), Hristos l-a vindecat pe orbul din naştere(200 x 128 mm), Înălţarea Domnului (202 x 129 mm),Coborârea Sfântului Duh (198 x 128 mm). Observăm căele nu urmează decât parţial (primele şase) succesiuneabiblică a evenimentelor, prezentând scene diferite alelucrării lui Iisus: învăţături, minuni, desăvârşirealucrului său pământesc. Toate imaginile poartăinscripţia subiectului şi sunt însoţite de iniţiale slavonetipice icoanelor.

nr 5_6_2012_transilvania:transilvania 6/7/2012 8:57 PM Page 2

3 >>>

Opiniile nu sunt unanime până în prezent înprivinţa posibilului model şi nici relativ la numelegravorului. Unii autori (1, p.38) îl creditează pe Coresiînsuşi ca fiind artistul gravor. N. Iorga consideragravurile produsul unei tipografii străine, iar V. Olteanindică drept model „Triodul” lui Schweipolt Fiol(Cracovia, 1491), găsit în Şcheii Braşovului (4, p.41).Comparând gravurile din cele două tipărituri,constatăm destule diferenţe de manieră, stil şi acurateţea execuţiei, care, însă, nu fac decât să confirmestrădania coresiană de a se apropia cât mai mult decalitatea modelului, dar cu mijloace de exprimareartistică autohtone. Cert este că tipăritura cracoviană,aflată de la 1541 în Şchei, a fost imbold pentru Coresisă trudească la a-şi ilustra propriul Triod.

În privinţa tratării artistice a temelor execuţiile suntcomparabile cu cele occidentale ale vremii. Desigur,stilul este unul de influenţă bizantină, iar realizarea areun caracter pitoresc, naiv şi popular (1, p.38). Se potidentifica motive apocrife şi/sau împrumutate dinfolclor, cum ar fi capul lui Adam plasat sub crucearăstignirii şi compoziţii ce amintesc scene din viaţaţăranului (gardul împletit din nuiele). Aşadar, peisajuleste autohtonizat, pe când în reprezentareaconstrucţiilor apare o combinaţie interesantă deelemente arhitectonice locale (acoperişul în ape cuşindrilă şi coşuri) şi altele de inspiraţie orientală (bolţi,

paravane, acoperişuri plane), cum întâlnim, deexemplu, în Vindecarea paraliticului. Recurent aparemotivul munţilor abrupţi, colţuroşi şi golaşi, o sugestiemai degrabă a Athosului Greciei, decât a geografieilocurilor sfinte.

Personajele sunt ilustrate conform iconografieibizantine (tipul schivnicului), Iisus, femeile mironosiţe,Iosif, îngerii având capul înconjurat de aură.Veşmintele cunosc mereu aceeaşi execuţie: pânze largiprinse în copci cad în falduri mari şi acoperă complettrupurile. Iisus apare de obicei în tunică şi mantie, iarfemeile mironosiţe în maforionul tipic artei bizantine.

Execuţia apelează la linii simple, haşuri, umbrepentru a sugera spaţialitatea. Tehnica perspectivei nueste desăvârşită, dar mereu se poate identifica un primplan (scena biblică) şi un gros plan (peisaje stâncoasesau sugestii arhitectonice).

O atenţie aparte se acordă feţelor personajelor,care, fără a fi net diferenţiate în detaliu, reuşesc săexprime sentimentele adecvate momentului: durere,uimire şi frică, dezaprobare, consternare; gesturilecompletează şi ele expresivitatea mimicii. De la ogravură la alta, portretele lui Iisus şi ale Mariei sestrăduiesc să respecte aceleaşi trăsături, nu, însă, şiportretele altor personaje, care sunt mai puţinindividualizate.

Arătarea lui Hristos înaintea Mariei

Patima Mântuitorului

nr 5_6_2012_transilvania:transilvania 6/7/2012 8:57 PM Page 3

TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 4

Chenarele sunt realizate din linii drepte duble, iartrăsăturile arhitectonice urmează această tendinţă averticalităţii fruste. Liniile frânte şi unghiurile dreptesunt cele care fixează maniera generală a ansamblului,lucru uşor de explicat, ele fiind mai uşor de trasat înfibra lemnului clişeului. Formatul mare (in folio) alcărţii permite şi el o execuţie cu aspect monumental.

La mare distanţă în timp, a doua coresianăpurtătoare de gravuri, „Sbornicul” de la Sas-Sebeş, esteo carte bogat decorată din toate punctele de vedere.Iniţialele simple şi ornate, frontispiciile mari, vinietelecu motive florale sunt completate de 7 gravuri cuscene ce ţin tot de Noul Testament: Sf. Simion Stâlpnicul(70 x 50 mm), Naşterea Născătoarei de Dumnezeu (68 x 50mm), Simbolul Crucii încadrat de iniţiale, suliţa şi trestiacu buretele (68 x 52 mm), Sf. Ioan Teologul (63 x 62mm), Toma necredinciosul (72 x 60 mm), Sf. Vineri (59 x50 mm) şi Sf. Nicolae (94 x 66 mm). Observăm că, dedata aceasta, gravurile sunt de dimensiuni mult maimici, ele fiind încadrate textului.

Izvorul acceptat al ilustraţiilor este „Mineiul depraznice”, tipărit de Bojidar Vukovici la Veneţia în 1538,după care se inspiră şi textul şi epilogul cărţii luiCoresi. S-a constatat prin comparaţie că ediţiaveneţiană cuprinde mai multe gravuri. Coresiintenţionase realizarea tuturor clişeelor după cartea luiVukovici pentru care a lăsat spaţii albe începând cucaietul 8, dar, din motive încă necunoscute nouă, n-areuşit a le mai completa.

Şase dintre gravuri cunosc schema compoziţionalăa cartuşului încadrat de fleuroane (ramuri cu frunze şimuguri, ramuri de viţă, flori de acant), pe cândimaginea care-l reprezintă pe Sf. Nicolae (patronulBisericii din Şchei) cunoaşte o realizare deosebită.Motive florale şi animaliere de inspiraţie renascentistăalcătuiesc ancadramentul gravurii. Colţurile suntocupate de flori în patru petale din care pornesc, înplan orizontal, lujeri înfrunziţi simetrici, care seîntâlnesc după o linie mediană ce poartă o stilizareentomologică cu îngroşări punctiforme. În planvertical, din colţurile inferioare, se înalţă lujeri înfloraţiîn execuţie repetitivă. Aceştia nu sunt identici peambele laturi, cel din stânga prezentând stilizări ale

motivului păunului. Alte douăornamente tipografice împletiteşi punctate dublează laturileilustraţiei.

La colţurile de jos acestea sesprijină pe două semipalmetegeneroase. Lateral, gravura esteîncadrată de viniete avimorfedispuse vertical. Şi dimensionalaceastă ilustraţie se deosebeştede celelalte, având o mai mareamplitudine verticală. Probabilşi acest motiv a determinatîncadrarea ei multiplă pentru ase ocupa mai elegant spaţiul foii.

Reprezentarea sfântului urmează iconografiabizantină. Figura prelungă şi osoasă este încadrată debarbă, iar aura este decorată în ton cu ornamentelelaterale. Din veştmântul în falduri iese mâna dreaptăridicată într-un gest ce cheamă atenţia, în timp cestânga susţine cartea, simbolul învăţăturii creştine. Deo parte şi de alta a capului este dispusă prescurtareainscripţiei „Sfântul Nicolae”.

Odată cu „Cazania a II-a” Coresi introduce în cartearomânească foaia de titlu sub forma de poartă a cărţii,motiv de inspiraţie occidentală care va face carieră încartea românească odată cu „Cazania” lui Varlaam(1643).

Compoziţie ornamentală cu gravură în cartuş,încadrată „Sbornic”(1580)

Gravura Sf. Nicolae în exemplarul„Sbornicului” din Şcheii Braşovului

nr 5_6_2012_transilvania:transilvania 6/7/2012 8:57 PM Page 4

5 >>>

Gravura de mari dimensiuni (258 x 140 mm)ilustrează stema lui Lucas Hirscher judele Braşovului.Modelul, atât al cărţii, cât şi al gravurii este „Cazania”tipărită la Zabludov, în 1569 de primul tipograf rus,Ivan Feodorov. Chenarul acesteia adăposteşte stema luiGrigore Alexandrovici Chodkevici, conducătoruloraşului rus. Coresi preia întocmai chenarul înlocuindstema cu aceea a lui Hirscher, la care adaugă şi iniţialeleL şi H în partea superioară câmpului. Deasemeneaînlocuieşte din cadrul boltit de sus ornamentul floraloriginal printr-un cap de înger renascentist înaripat.

Cadrul arhitectonic este format de două coloane cusocluri mici şi terminate în capiteluri ornate. Coloanelepoartă chenare duble liniare şi semipalmete. Liniiîngroşate, haşuri şi umbre creează efectele deperspectivă. Scutul stemei este înconjurat de palmeteample dispuse în volute. Câmpul acestuia este ocupatde un cerb cabrat cu gâtul săgetat. (germ. Hirscher =cerb). O reprezentare similară, încadrată de aripi,surmontează scutul. Acest debut maiestuos al cărţiieste în armonie cu ornamentaţia bogată a întreguluiconţinut.

Gravurile coresiene sunt relativ puţine la număr,dar diversificate în tematică, realizare şi surse şi cuapariţie sporadică în ordinea cronologică a tipăriturilordiaconului Coresi. Aceste elemente indică tatonărilespecifice abordării unor mijloace ilustrative noi şi nutocmai la îndemână pentru tipografii români. Cu toateacestea, Coresi îndrăzneşte să se inspire din modeleoccidentale, să reproducă motive decorativerenascentiste, rezolvând, totuşi, ansamblul în manierălocală sau bizantină (cum observăm în „Triod” şi în„Sbornic”). Poate e mult să spunem că gravura de cartecoresiană defineşte o manieră pentru mai târziu, dar esigur că ornamentica întâi întrebuinţată în aceste cărţipunctează mesaje şi linii directoare pentru ilustraţia decarte românească a secolelor următoare („poartacărţii” devine foarte populară începând cu secolul alXVII-lea, Penticostarele de secol XVIII de la Buzău,Bucureşti, Râmnic, Blaj, dar şi cel de la Sibiu din 1805,sunt tributare modelului coresian sub aspectcompoziţional şi stilistic).

Notă:

1. Gravura pe metal, în adâncime, cerea o imprimareseparată de text, la o altă presă; la noi, prima gravură înmetal executată, se pare, de Antim Ivireanul apare într-o carte din 1701.

Bibliography:

Buluţă, Gheorghe; Simonescu, Dan, Pagini din istoriacărţii româneşti / Pages from the history of Romanianbooks. Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981.

Demeny Lajos; Demeny, Lidia A, Carte, tipar şi societatela români în secolul al XVI-lea / Book, print, and societyat the Romanians in the 17th century. Bucureşti,Kriterion, 1986.

Gheţie, Ion; Mareş, Al., Diaconul Coresi şi izbândascrisului în limba română / Deacon Coresi and theemergence of writing in Romanian language. Bucureşti,Editura Minerva, 1994.

Oltean, Vasile, Istoria tiparului braşovean. Vol.II / Thehistory of printing in Braşov. Vol. 2. Iaşi, Tipo Moldova,2005.

Poarta cărţii – „Evanghelia cu învăţătură” (1580-1581)

nr 5_6_2012_transilvania:transilvania 6/7/2012 8:57 PM Page 5