grasu mariana bucuresti

5/10/2018 GRASU MARIANA BUCURESTI - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/grasu-mariana-bucuresti 1/3

Mirajul Crăciunului

Prof. Grasu MarianaŞcoala cu clasele I-VIII, nr.139 “Mircea Sântimbreanu”, Bucureşti

Sărbătoarea Crăciunului vine la numai trei zile după solstiţiul de iarnă, moment încare soarele se ocultează cel mai mult, lăsând loc nopţii celei mai lungi. Această perioadă neinvită la introspecţie. Este momentul să ne orientăm către lumina din interior, pentru a neredescoperi pe noi înşine, luminând astfel acele aspecte ale noastre pe care le conştientizămmai puţin.

Deloc întâmplător, naşterea lui Ioan Botezătorul se sărbătoreşte la două zile dupăsolstiţiul de vară, în 24 iunie. Acesta este momentul de maximă expansiune a luminii, deculminaţie a Soarelui în drumul său anual. Sunt două momente complementare,

Crăciunul şi Naşterea Botezătorului, cele două extreme pe care ziua şi noaptea,lumina şi întunericul le ating în jocul lor etern. Pentru ca una să crească, cealaltă trebuie săscadă. Despre lumină şi întuneric ne vorbeşte Evanghelia lui Ioan, cea mai simbolică şitotodată cea mai plină de înţelesuri scriere despre viaţa Mântuitorului."Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o.” (Ioan, 1, 5)

Aici evenimentul naşterii are amploarea unui act cosmic de coborâre a lui Dumnezeuîn manifestare. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul eraDumnezeu.” (Ioan, 1, 1) "Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi deadevăr. Şi noi am privit slava lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”(Ioan, 1, 14) Putem privi acum naşterea lui Hristos ca reprezentând, la cel mai profund nivel,întruparea Logosului Divin, proces tainic prin care Tatăl îşi revarsă iubirea nemărginităasupra tuturor copiilor săi. El vine în întâmpinarea noastră luând chip de om. Dar pentru a-l primi cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne purificăm în prealabil de necredinţă, deîndoială, de gânduri rele şi de dorinţe inferioare, de tot ceea ce ne opreşte să primimminunatele daruri pe care Dumnezeu ni le oferă în fiecare clipă. Din această perspectivă,soarta oamenilor se aseamănă cu cea a seminţelor din parabola semănătorului (Matei, 3, 13-23). Un ţăran seamănă boabe de grâu care cad în diferite locuri: pe drum, pe un teren stâncos, printre mărăcini şi, unele, pe un teren fertil. Seminţele sunt de fapt învăţătura despre Adevăr a Domnului, iar diversele locuri unde acestea au căzut îi reprezintă pe receptorii acesteiînvăţături.

Singurii oameni în care învăţătura despre Împărăţia divină rodeşte sunt aceia care audCuvântul şi-l înţeleg. Ei sunt asemenea pământului fertil în care seminţa rodeşte. Au inimile pure, credinţă, umilinţă şi stăruinţă în cele bune, fiind deja pregătiţi să-l primească pe Iisus îninimile lor.

Să fim şi noi aidoma lor, pentru a-L întâmpina cum se cuvine pe Pruncul ce ni-L

aduce pe Dumnezeu.Povestea nativitãţii poate fi gãsitã ca atare în Evanghelia dupã Matei si Evanghelia

dupã Luca din Noul Testament. Începe spre sfârşitul epocii dintre cele douã testamente – caredureazã cam 100 de ani, între domnia lui Iuda Maccabeul şi naşterea lui Iisus Christos.Povestea debuteazã cu Regele Irod (regele Iudeei în timpul domniei lui Cezar Augustus) şifrica sa de profeţia din Vechiul Testament, care îl anunţã pe Mesia. Înspãimântat cã îşi va pierde regatul, acesta ordonã infamul masacru al inocenţilor – uciderea tuturor pruncilor desex masculin mai mici de doi ani, din oraşul Betleem.



Mergând pe urma acestei profeţii, filmul se întoarce înapoi cu un an, la Marele Templu dinIerusalim, unde Zaharia, un preot pios, are o viziune de la Dumnezeu care îl anuntã cum cãsoţia sa „îi va naşte un fiu care va deveni profet, pregãtind calea Domnului.” Dat fiind cãsoţia lui Zaharia a trecut de vârsta la care poate avea copii, acesta îşi exprimã necredinţa şieste lovit de muţenie.

Între timp, în Nazaret, un orãşel oprimat de practicile de impozitare devastatoare aleRegelui Irod, adolescenta Maria este informatã de pãrinţii sãi cum cã i-au aranjat cãsãtoria cuIosif. Deprimatã de ideea de a se cãsãtori cu „un bãrbat pe care de abia îl ştie, şi pe care nu îliubeşte”, Maria se refugiazã într-o veche livadã de mãslini pentru a-şi aduna gândurile.Acolo, este vizitatã de îngerul Gabriel, care îi spune cã a fost aleasã de Dumnezeu sã-i poarteîn pântece fiul, pe care sã îl numeascã Iisus, şi cã acesta va fi Salvatorul poporului sãu. Mariaacceptã aceastã idee, însã este copleşitã de aceastã bunãvestire şi nu are nici cea mai micãidee cum sã le-o împãrtãşeascã pãrinţilor sãi.

Înapoi în Ierusalim, regele Irod începe sã se înfricoşeze auzind de o profeţie conformcãreia va apãrea în curând un nou rege. Irod ordonã trupelor sale sã ucidã pe oricine ar puteafi „acest om puternic, acest Mesia”.

În Persia, un alt grup de oameni urmãreşte profeţia, însã cu multã emoţie. Cei trei magi – Melchior, savantul, Gaspar, scepticul traducãtor şi Baltazar, astronomul etiopian – aucercetat documentele strãvechi şi cred cã e pe punctul de a avea loc un eveniment ceresc(ceea ce noi numim astãzi convergentã planetarã), care va semnala naşterea lui Mesia.Melchior îşi convinge tovarãşii sã porneascã în lunga cãlãtorie spre Iudeea, pe urmele„stelei”.

Între timp, în Nazaret, Maria, în efortul de a-şi întelege situaţia, merge în vizitã laverişoara ei Elisabeta, promiţându-le pãrinţilor ei cã se va întoarce pânã la recoltat. Maria sesimte uşuratã cã ceea ce i-a spus Gabriel este adevãrat: Elisabeta este şi ea însãrcinatã în chipmiraculos, datã fiind vârsta sa înaintatã. Elisabeta o încurajeazã pe Maria şi îi împãrtãşeşte bucuria. Dupã naşterea lui Ioan Botezãtorul, în urma cãreia Zaharia îşi recapãtã capacitatea

de a vorbi, Maria este pregãtitã, emoţional vorbind, sã se întoarcã în Nazaret.Întoarcerea acasã este însã prea puţin primitoare: pe când se dã jos din cãruţã în centruloraşului Nazaret, i se deschide haina şi se vede clar cã este însãrcinatã. Este dispreţuitã delocalnici şi o aşteaptã o confruntare dificilã cu Iosif şi cu pãrinţii ei, care nu o cred: „Ţi-aspus-o un înger? Cã o sã porţi în pântece pe Fiul lui Dumnezeu?” În noaptea urmãtoare, Iosif are un vis în care este vizitat de îngerul Gabriel, care îi confirmã povestea Mariei. Iosif îispune Mariei cã o va sprijini, indiferent de ceea ce spun altii: „Esti soţia mea, sunt soţul tãu.Aceasta este tot ceea ce trebuie sã se ştie.” Este prima datã când Maria începe sã realizeze cãIosif este, aşa cum a spus mama ei, „un om bun, un bãrbat puternic.”La scurt timp dupã aceea, în urma unui decret venit de la Roma, regele Irod ordonã tuturor sãse întoarcã în oraşul în care s-au nãscut în vederea unui recensãmânt, crezând cã prin aceastã

manevrã ingenioasã va reuşi sã-l descopere pe Mesia. Aceasta îi obligã pe Maria şi pe Iosif sã înceapã o lungã cãlãtorie spre oraşul natal al acestuia, Betleem. Strãbãtând trecãtori periculoase prin munţi, râuri care curg cu repeziciune şi deşerturi golaşe, Iosif merge pe josîntreg drumul, fãcând tot ce-i stã în puteri sã-şi respecte promisiunea fãcutã pãrinţilor Mariei:„Vã voi proteja fiica şi copilul, cu întreaga-mi fiinţã.” Aprecierea pe care i-o aratã Mariadevine din ce în ce mai puternicã.Maria si Iosif strãbat Ierusalimul fãrã sã fie depistaţi de soldaţii lui Irod, însã magii, înveştmintele lor somptuoase din mãtase si pe cãmilele lor pline de ornamente sunt observaţi



de soldaţi şi obligaţi sã „ia cina” cu Regele. Acesta îi seduce printr-o masã bogatã şi discutãcu ei despre naşterea care urmeazã sã aibã loc. Irod îi „încurajeazã” sã gãseascã bãiatul şi sãse întoarcã apoi la el ca sã-l înştiinţeze unde se aflã acesta, astfel încât „sã poatã şi el sã i seînchine.”Maria şi Iosif ajung în Betleem exact când pe aceasta o apucã durerile facerii, însã nu gãsesc

nici un han şi nici o camerã. În cele din urmã, un pãstor îi lasã sã-i foloseascã staulul şi Iisusse naşte în aceastã grotã. În momentul în care se naşte, planetele formeazã un şir, creândimpresia unei ‚stele’ extrem de strãlucitoare – un eveniment ceresc vãzut de toatã lumea – printre care şi de pãstorii de pe câmp, care o urmeazã pânã în Betleem pentru a se închina pruncului. Magii sosesc şi ei la staul, cu daruri constând din aur, tãmâie si mir. Melchior esteuimit sã vadã cã acest nou rege s-a nãscut într-un staul în loc de a se naşte într-un palat,declarând cã „Cel mai mare dintre regi s-a nãscut în cel mai umil dintre locuri.”Adânc mişcaţi, magii realizeazã cã ar comite o greşealã sã se întoarcã la Irod sã-l înştiinţeze.Furios cã magii nu au revenit la el, Irod ordonã masacrul inocenţilor. Pe când soldaţii lui Irodatacã Betleemul cu intenţii criminale, Gabriel îl avertizeazã pe Iosif: „Ridicã-te, Iosife...ia pruncul.” Maria, Iosif şi Iisus scapã în ultimul moment, îndreptându-se spre Egipt...şi

împlinind profeţia.”Cu adevarat Naşterea Domnului este o sărbătoare plină de sensibilitate şi frumuseţe.Fie ca Pruncul Sfânt să fie Invitatul special la sărbătoare, să-L lăsăm să se nască în

inimi, să crească şi să umple de lumină gândurile şi vieţile tuturor.An după an, veac după veac, Sărbătorile de iarnă, care cuprind întreg Pământul cufrumuseţea şi vraja lor, reamintesc omenirii dragostea Creatorului pentru toţi copiii Săi.Fie ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice de Srăbătoare să se împlinescă şidrumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case, fericire şi belşug.

CRĂCIN FERICIT! Sărbători fericite!

grasu mariana bucuresti

Documents