Studenti: Ivorciuc Sergiu

Mandalac Alex

Profesor univ.:Bejinaru Ruxandra

GLOBALIZAREA ECONOMIEI MONDIALE Intr-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala. Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor '80, a capatat noi valente si adepti in deceniul '90 si continua in prezent sa se manifeste cu putere desi are de infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.

Globalizarea este definita prin interdependenta economiei dintre

state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor '80, a căpătat noi valenţe şi adepţi în deceniul '90 şi continuă în prezent să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste.

Într-un sens larg, procesul de globalizare economică, poate fi

definit ca fiind procesul dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor dintre acestea şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

     Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.

      Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfăşoară cu o viteză adeseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienţei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raţional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii cu resurse tot mai puţine.

    Globalizarea economică presupune, aşadar, în esenţă, globalizarea procesului de creare a producţiei interne brute ale statelor lumii.

Opinii asupra fenomenului de globalizare economica

Susţinătorii globalizării

       reducerea costurilor        accelerarea tranzacţiilor creşterea vitezei de derulare a operaţiunilor comerciale,

financiare şi tehnologice;         extinderea puternică a pieţelor şi crearea de noi pieţe În consecinţă are loc o creştere a eficienţei întregii activităţi

economice la nivel planetar ca urmare a mişcării libere a capitalurilor, investiţiilor, tehnologiilor şi forţei de muncă spre domeniile şi zonele mai profitabile.

Oponenţii globalizării invocă şi uneori absolutizează consecinţele negative:

        desfiinţarea naţiunii şi statului naţional; reducerea locurilor de muncă în ţările în curs de dezvoltare

sau cu un nivel mai redus al productivităţii muncii;       specializarea unor state în activităţi de producţie generatoare

de poluare şi care necesită un consum mare de muncă, materii prime şi energie;

        adâncirea decalajelor economice ( în prezent 258 de persoane deţin o bogăţie egală cu cea posedată de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populaţia Terrei).

De asemenea, se menţionează pericolele privind desfiinţarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieţii economice, inclusiv a unor state.

Factorii determinanti ai globalizarii economiei

Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

     Liberalizarea comerţului      Liberalizarea pieţelor de capital       Liberalizarea investiţiilor străine directe

Sărăcia

Sărăcia la nivel mondial, cunoaşte următoarele coordonate:

numărul persoanelor ce supravieţuiesc în condiţii de sărăcie extremă a crescut cu 200 de milioane în ultimii cinci ani, în special în Africa Sud-Sahariană, Asia Centrală, Europa Estică şi Asia de Sud-Est ;

850 de milioane de persoane câştigă sub salariul ce asigură pragul minim de subzistenţă ;

peste 250 de milioane de copii sunt atraşi pe piaţa muncii ; tot mai mulţi copii trăiesc în gospodării cu o singură sursă de

venit ; ponderea în PIB a fondurilor alocate securităţii sociale a

scăzut după 1992 chiar şi în ţările dezvoltate din America de Nord şi Europa .

Migrarea

Fluxurile migratoare internaţionale se împart, la rândul lor, în mai multe categorii : 66

din ţările în dezvoltare către ţările dezvoltate (de exemplu din Africa şi Asia către

Europa, SUA, Canada) ; din Centrul şi Estul Europei către Europa de Vest şi de Nord,

SUA, Canada şi Australia ; din Sudul Europei către Vestul şi Nordul Europei ; din ţări în dezvoltare în ţări tot în dezvoltare (de exemplu

migraţia spre ţările exportatoare de petrol Arabia Saudită, Kuweit) . Având în vedere acest fenomen se observă structurarea

lui în jurul unor anumite

Caracteristici: caracterul de flux şi reflux datorită fie expirării contractelor de

muncă pe durată limitată, fie din cauza recesiunii economice când sunt constrânşi să

se întoarcă în ţară; deşi iniţial era reprezentat de muncitori necalificaţi, ulterior s-a

observat o nouă prezenţă şi anume emigranţi supercalificaţi ; vârsta emigranţilor între 20 şi 40 de ani ; ponderea emigranţilor în structura populaţiei active este cuprinsă

între 3-10%, iar în cadrul ţărilor arabe chiar 50% ; salariile oferite sunt inferioare faţă de cele ale cetăţenilor ţărilor

respective ; ostilitate manifestată din partea populaţiei locale împotriva

fenomenului .

Circulaţia forţei de muncă este analizată clar întro anexă a GATS numită Anexă privind circulaţia. Se observă existenţa unor avantaje, dar şi dezavantaje ale normelor GATS.

La capitolul avantaje menţionăm : regimul nediscriminatoriu reliefat de modalitatea

tratamentului naţional aplicat furnizorilor externi şi autohtoni şi de prezenţa clauzei

naţiunii celei mai favorizate ; angajamentele asumate trebuiesc aplicate rezonabil,

obiectiv şi imparţial ; nu se impune recunoaşterea de către state a calificărilor

străinilor ; măsurile luate de un stat la frontieră nu trebuie să anuleze

avantajele oferite prin ratificarea acordurilor încheiate .

La capitolul dezavantaje avem în vedere :

nu se explică clar aplicarea normelor străinilor care lucrează ca angajaţi ai firmelor locale;

regimul de vize ce discriminează circulaţia străinilor datorită

birocraţiei şi corupţiei ;

nu se interzice guvernelor statelor străine să nu ia măsuri severe de control asupra intrării străinilor pe propriu teritoriu, facilitănd discriminarea în funcţie de provenienţa emigranţilor .

Intrebari:

1. Cum poate fi definita globalizarea, si cand anume a inceput?

2. Care sunt sustinatorii globalizarii?

3. Ce invoca si absolutizeaza oponentii globalizarii in consecintele negative?

4. Care sunt factorii determinanti ai globalizarii?

5. Ce coordonate cunoaste saracia la ordin mondial?

6. Care sunt caracteristicile migrarii.