Universitatea „Lucian Blaga”

Facultatea de Științe Socio-Umane

Departamentul de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene

Lucrare

la materia: Globalism și Globalizare

tema: Procesul de globalizare în India

Studentă: Amalia Avram

Specializarea: Relaţii internaţionale şi studii europene

Profesor: Șerban Gabriel

1

Cuprins

Cuprins 2

Notiuni despre globalizare 3

Procesul de globalizare în India 6

Notiuni generale 6

India si Organizaţiile internaţionale8

Relaţiile economice externe 12

Relaţiile India – România 15

Concluzie 16

Bibliografie 17

2

Notiuni despre globalizare

Globalizarea este un fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la

scara întregului glob, prin mijloace specifice.1 Procesul de globalizare nu este un proces nou, dar

este rezultatul unor modificari la nivelul economiei mondiale ce s-au accentuat in ultimii ani.

Ridicarea barierelor vamale, apariţia firmelor multinaţionale, creşterea competiţiei pe pieţele

interne şi externe, creşterea importanţei resurselor şi a modului în care acestea sunt consumate,

toate acestea reprezintă atât cauze cât şi efecte ale globalizării. Globalizarea înseamnă integrare

internațională, un proces prin care diversitatea lumii este unificată într-o singură societate; un

proces care a permis deschiderea comerţului mondial, dezvoltarea de mijloace de comunicare

avansate, internaţionalizarea pieţei financiare, migraţia populaţiei, mobilitatea sporită a

persoanelor, bunurilor, capitalurilor, date, idei etc.

Termenul de globalizare apare la sfârşitul anilor ’60, fiind lansat de un specialist canadian, în

teoria mijloacelor de comunicare în masă, profesorul Marshall McLuhan, Universitatea Toronto

şi specialistul american în problemele comunismului, profesorul Zbigniew Brzezinski, Universitatea

Columbia. Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961. În literatura de

specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemporan. Primul dicţionar care

dedică un articol termenului de globalizare este „Dicţionarul de Sociologie” al lui Gordon

Marshall (A Dictionary of Sociology), publicat în 1998. Termenul provine de la adjectivul global,

cu sensul de "răspândit în întreaga lume", adjectiv al cărui uz este legat de începuturile

expansiunii coloniale europene, care au avut loc în secolul al XVI-lea. Procesul pe care

globalizarea, ca termen, îl acoperă pe plan conceptual este, aşadar, mult mai vechi decât

1 Definitie globalizare DEX;

3

conceptul ce i-a fost anexat. În Dicţionarul de Economie, globalizarea este definită ca fiind

modalitatea sau sistemul de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme

contemporane,determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice,

politice, sociale, culturale, ecologice, etc. şi preconizarea soluţionarii lor într-o largă perspectivă

de către comunitatea internaţională. Putem enumera astfel, următoarele definiţii:

Definiţia bunului-simţ comun: Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde

înţeleg să accepte ceea ce-i aseamănă, punând în surdină ceea ce-i separă.

Definiţia pozitivă: Globalizarea este un proces de tranziţie care include toate formulele de

organizare socială ca finalitate atât a tranziţiei postcomuniste, cât şi a celei

postcapitaliste, adică exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranziţia globală.

Definitia conventionalistă: Globalizarea este noua ordine economică şi politică a lumii,

ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de guvernanţa globală.

Definitia deschiderii: Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai înalt grad

de integrare şi deschis permanent integrării.

Definiţia principială:Globalizarea este un sistem în care funcţia-obiectiv vizează întregul

cu scopul de a elimina adversitatea, iar concurenţa, de a genera distrugere creatoare.

Definiţia teleologică: Globalizarea este o potenţialitate şi o tendenţialitate a structurilor

coerente ale lumii, ca materializare progresivă a raţionalităţii şi raţiunii umane universale.

Definitia instrumentală: Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca îndepărtare de

haos, bazându-se pe tehnologie occidentală, finanţe permisive şi informaţii libere, adică

liberalizarea accesului la randament şi modernitate, la acumularea de bogăţie şi la putere.

Definiţia integratoare: Globalizarea este procesul de funcţionalizare a economiei globale,

care, în cadrul societăţii globale, devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru

soluţionarea problemelor globale.

Anthony Giddens: "Globalizarea trimite la dezvoltarea relaţiilor sociale şi economice, care se extind în

întreaga lume. (...) Un aspect cheie al studiului globalizării este apariţia unui  sistem mondial, ceea ce

înseamnă că, într-o oarecare măsură, trebuie să privim lumea ca formând o singură ordine socială." 2

Accentul cade, aici, pe social şi economic. Acelaşi autor se referea la globalizare astfel: Avem

de-a face cu o "intensificare a relaţiilor sociale din întreaga lume, care unesc localităţi distanţate

2 Giddens, Anthony 1991, Sociology;

4

astfel încât întâmplările locale sunt modelate de evenimente care au loc la multe mile distanţă şi

viceversa"3 Giddens (2001) susţine că globalizarea conduce la restrângerea capitalismului de tip

„stakeholder”4 în faţa expansiunii capitalismului de tip „shareholder”5, bazat exclusiv pe

maximizarea profitului. Globalizarea este apreciată ca un cadru firesc de manifestare a

schimbărilor din societate. Ea devine o lege universală pentru un nou stadiu de civilizaţie.

Globalizarea este mai mult decât un flux de resurse băneşti şi de produse la scară mondială. Ea

înseamnă apartenenţa tuturor indivizilor şi societăţilor la un sistem unic de valori umane, cu toate

drepturile şi responsabilităţile ce le revin.6 Globalizarea este un ansamblu de structuri şi procese

economice, sociale, tehnologice, politice şi culturale care rezultă din modificările permanente ce

au loc la nivelul producţiei, schimbului şi consumului. Dintre caracteristicile globalizării se pot

evidenţia: integrarea economiilor naţionale în pieţele mondiale, trecerea economiei la trepte

superioare din punct de vedere calitativ, creşterea gradului de libertate a individului. Sunt însă şi

parţi negative ale globalizării, astfel: o alocare defectuoasă a resurselor între bunurile publice şi

cele private, între ţările dezvoltate şi cele în dezvoltare sau în tranziţie, necesitatea unei mai mari

implicări a statului în sistemul de securitate socială datorită creşterii numărului disponibilizărilor

cauzate de creşterea concurenţei şi, propagarea crizelor sistemului financiar bancar, precum şi a

efectelor acestora. J.E. Stiglitz apreciază că„globalizarea în sine nu este nici bună, nici rea. Ea

poate face mult bine, iar pentru ţările din Asia de Est, care au îmbrăţişat globalizarea în condiţiile

impuse de ele, în ritmul impus de ele, aceasta a fost extrem de folositoare, în ciuda pasului înapoi

reprezentat de criza din 1997. Dar în multe părţi ale lumii ea nu a adus foloase comparabile.

Pentru mulţi, globalizarea seamănă mai mult cu un dezastru total”.7

“Globalizarea închide un capitol al civilizaţiei, unul lung, poate echivalent cu umanizarea, şi

deschide un altul, cu totul superior, în care omul şi societatea îşi vor gasi si manifest ape deplin

esenţa lor, reprezentată de creaţia pozitivă.”8 Astfel, “globalizarea, în forma sa imperfect,

polarizează la extreme bogăţia şi sărăcia, căci în realitate globalizarea multiplică la nesfârşit

şansele de acces la prosperitate şi civilizaţie, fără însă să anihileze diversitatea firească(…) Cei

3 Giddens, A. 1990, The Consequences of Modernity;4 Capitalismul tuturor părţilor interesate; un fel de economie socială de piaţă;5 Capitalismul centrat pe drepturile acţionarilor;6 Roman, Daniela Lidia (2006). Finanţe Publice Internaţionale, Editura Economică, Bucureşti;7 Stiglitz,J Globalization and Its Discontents 2003;8 Marin, Dinu Economie contemporană – Ce este globalizarea?, Editura Economică, Bucureşti;

5

din urmă nu vor fi chiar cei dintâi, dar oricum nu vor aştepta prea mult la rând pentru a beneficia

de roadele dezvoltării difuzate de globalizare.”9

Procesul de globalizare în India Noţiuni generale

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor

după suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți

locuitori. La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier,

bauxită, diamante și sare. Este în creștere producția de petrol și gaze naturale. Agricultura este

de mare randament, fiind principala ocupație a populației. La unele produse agricole ocupă

poziții foarte bune, cum ar fi grâul, orezul și zahărul (locul 2 la fiecare pe glob), bumbacul (locul

3), minereul de fier și soia (locul 5). Aşadar, pana recent majoritatea oamenilor se întreţineau

din agricultură şi comerţ regional. Deşi localnicii nu se bucurau de confort sau lux, era un mod

de viaţă perfect în acord cu mediul local şi un mod de viaţa mai durabil. Pe acea vreme şomajul

avea cote aproape nesemnificative şi nici foametea nu era întâlnită.

Cu toate acestea, efectele globalizării au început să se resimta de la începutul anilor ’70.

O dată cu promovarea comerţului internaţional, ca şi în restul lumii, o serie de produse fabricate

de către societăţile transnaţionale, au pătruns pe teritoriul Indiei. Aceste produse, majoritatea

agricole, la preţuri semnificativ mai mici decât cele fabricate pe teritoriul ţării au avut un efect

negativ pentru populatia indiană. Oamenii din mediul rural, care în general se întreţineau din

agricultură, au fost nevoiţi să renunţe la aceasta în favoarea marilor corporaţii producătoare la

nivel mondial şi să se mute la oraş în căutarea unui loc de muncă.

Totodată societăţile transnationale ale ţarilor bine dezvoltate, în căutarea forţei de

muncă ieftină, au pătruns în economiile ţărilor în curs de dezvoltare precum India oferindu-le

cetăţenilor care veneau din zona rurală în cautarea unei surse de venit, locuri de muncă prost

plătite.

Când oamenii sunt goniţi de pe propriile pământuri către oraşe sau poate chiar în afara

graniţelor, membri ai unor grupuri etnice şi religioase diferite sunt forţate să intre într-o

9 Marin, Dinu Economie contemporană – Ce este globalizarea?, Editura Economică, Bucureşti

6

competiţie intensă pentru puţinele locuri de muncă disponibile. Dezacorduri ce erau acceptate

cândva devin surse de teamă, fundamentalism şi conflict.

Astfel în ultimii ani, globalizarea a avut efecte negative asupra clasei sociale medii.

Avansul tehnologic şi-a spus cuvantul şi ocupaţiile multor oameni, din care aceştia îşi câştigau

existenţa, au fost înlocuite de echipamentele tehnologice şi de producţia în masă. În zone ale

lumii mai puţin industrializate găsirea şi păstrarea unui loc de muncă a devenit din ce în ce mai

dificilă. Micii fermieri au fost cei mai afectaţi. Dar, cu toate acestea, rata şomajului nu a

înregistrat creşteri care să reflecte situaţia reală a populaţiei. Deşi atingea cote între 4% şi 9 %,

aceste valori exprimă nivelul populaţiei în cautarea unui loc de muncă. Aşadar chiar dacă nu se

afla la nivele îngrijorătoare, aceste cote nu indică neapărat o economie “sanătoasă”. Pot indica

aşadar faptul ca unele persoane au renunţat să mai caute un loc de muncă sau că acestea au

acceptat posturi sub calificarea lor.

Localnicii au fost bombardaţi cu reclame şi imagini mass-media care evidenţiau stilul

occidental bazat pe politica de consum, făcând propria lor cultură să pară deplorabilă, prin

comparaţie. Pe măsură ce erau tot mai expuşii culturii de consum, oamenii au început să se

considere înapoiaţi, primitivi, săraci. Astăzi aceştia se confruntă cu o gamă largă de probleme

care erau necunoscute în cultura tradiţională. Schimbările datorate globalizării au fost foarte

evidente. Chiar locuitorii ţării susţin ca înainte erau un popor energic şi cu o cultură adevărat

durabilă, apoi a apărut poluarea atât în aer cât şi în apă, şomajul şi un decalaj tot mai accentuat

între bogaţi şi săraci, iar dintr-un popor ancorat în spiritualitate a intervenit dezbinarea şi

tristeţea. Aceste schimbări au avut loc mult prea brusc şi au fost rezultatul expunerii la

presiunea economică exterioară.

De-a lungul timpului atât în India, cât şi în alte ţări ale lumii precum Argentina, Coreea,

Mexic, sau alte state din Asia şi Africa, au avut loc revolte împotriva măsurilor politice adoptate,

sub sau fără influenţa FMI-ului, de către guvernele ţarilor. Acestea măsuri implicau o politică

monetară restrictivă, o disciplină fiscală şi o deschidere mai mare faţă de comerţul exterior.

Chiar şi în ciuda dorinţei populaţiei de localizare economică, marile puteri ale lumii dictează în

continuare o politică de consum bazată in mare parte pe societăţile lor transnaţionale. Astfel un

număr mic de companii s-a îmbogăţit, în timp ce marea majoritate a oamenilor a sărăcit.

Valul globalizării a lovit India, la sfârşitul secolului trecut şi totuşi în ţara, înca circulă curente

ale schimbarilor globale.

7

Acorduri multilaterale în domeniul comerţului, acceptând astfel planuri pentru dezvoltarea

condiţiilor de mediu şi sociale. Noi acorduri multilateral pentru servicii, proprietaţi intelectuale,

comunicaţii şi mai mult decât atât mai bine organizate la nivel naţional decât acordurile

anterioare. Politicile economice de piaţă se răspândesc în jurul lumii, cu mai mare liberalizare

decât în deceniile anterioare. Creşterea pieţelor globale în domeniul serviciilor. Oamenii pot

servicii de comerţ la nivel global, de la domeniul medical până la software, prelucrarea datelor,

care nu a putut fi comercializat într-adevar inainte.

India şi Organizaţiile internaţionale sau regionale

India – BRICS

“După două decenii de la incheierea Războiului Rece, marea majoritate a analiştilor relaţiilor

internaţionale consideră că, la începutul secolului XXI, noii actorii cu impact global, noile

potenţiale puteri economice, politice şi de securitate sunt Brazilia, Rusia, India şi China, state

grupate sub denumirea de BRIC, iar apoi BRICS, după aderarea Africii de Sud, în 14 aprilie

2011. BRIC a fost creat, in noiembrie 2001, de către Jim O´Neill, economistul-sef al grupului

financiar Goldman Sachs, pentru a desemna în relatoriul „Building Better Global Economic

Brics” cele patru principale ţări emergente ale lumii: Brazilia, Rusia, India si China. Analizand

ultimele proiecţii demografice, modelele de acumulare a capitalului şi creşterea productivităţii,

Goldman Sachs a realizat o proiecţie a economiilor statelor BRIC pană in 2050. Concluzia

raportului a fost că acest grup de state poate deveni cea mai mare forţă economică mondială,

depăsind chiar si economiile ţărilor G7 în termeni de PIB (in dolari americani). Pe langă

importanţa economică, statele BRICS vor avea tendinţa de a-şi spori influenţa politică si militară

asupra intregii lumi. In anul 2010, BRIC deţinea 2,8 trilioane USD sau 42% din rezervele

mondiale de valută (desi cea mai mare parte din sumă ii aparţine Chinei).”10

„Prin participarea la BRICS, India iese pentru prima dată de pe continent, capătă o dimensiune

maritimă, devine o putere maritimă. Deşi India si China nu au fost niciodată in relaţii foarte

apropiate, BRICS permite, creează si realizează o conexiune – prima de acest gen – între cele

două civilizaţii şi între două mari culturi de vocaţie universală. India devine astfel o putere care

generează efect de putere în cadrul BRICS. India este putere nuclear, are un parteneriat strategic

cu Statele Unite şi se bucură de accesul la tehnologii nucleare moderne. India are un parteneriat 10 BRICS joacă un rol pozitiv în dezvoltarea economiei mondiale, in „Голос России (Vocea Rusiei)”.

8

strategic şi cu Rusia, care funcţionează in condiţii destul de profitabile pentru ambele ţări. La fel

ca şi Rusia sau China, India beneficiază de câteva avantaje din punct de vedere geopolitic: un

teritoriu vast (al saptelea stat din lume) si o populaţie mare (peste un miliard de locuitori, locul 2

in lume după China). Armata Indiei este a treia ca mărime din lume (după SUA si China). Tot in

domeniul militar, statul indian se poate lăuda cu un arsenal nuclear important dezvoltat pe fondul

competiţiei nucleare cu Pakistanul, cu care se afla in dispută pentru provincia Kasmir din 1947.

India este un competitor important pentru China şi Rusia în cursa pentru supremaţia regională în

Asia. Faptul că cele trei ţări se întalnesc în BRIC nu estompează competiţia dintre ele pentru

supremaţia în Asia, dar poate ameliora stările de conflict şi generează suport de parteneriat.

Pentru India, BRICS înseamnă putere şi acces la puterea planetară.”11

Poziţia economic a Indiei în statele BRIC

India – Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai (OSC)

OSC este o organizație din care fac parte Rusia, China și patru foste republici sovietice din Asia

Centrală: Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan. Obiectivul acestei structuri este

amplificarea cooperării diplomatice, militare și economice dintre statele membre. A fost fondată 11 BRICS: un nou format, in „Голос России” (Vocea Rusiei).

9

în anul 2001, cu scopul declarat pentru a lupta împotriva terorismului și a separatismului dar este

deseori considerată a fi de fapt un mijloc de a contracara influența americană în Asia Centrală,

regiune strategică bogată în hidrocarburi. Din organizație mai fac parte

și Mongolia, Iran, India și Pakistan, care au statut de observatory. În anii care s-au scurs de la

crearea OCS, Moscova a încercat insistent să obțină recunoașterea internațională a instituției. De

la înființarea ei, OCS a reușit să stabilească relații de parteneriat cu alte structuri internaționale

– ONU, OSCE, CSI, ODKB (acordul de securitate colectiva a CSI).

India – CECA

Acorduri de Cooperare Economica Cuprinzatoare (Comprehensive Economic Cooperation

Agreements – CECA) – reprezinta ultimul stadiu de negociere oferit de India partenerilor săi

pâna în prezent. Logica unei astfel de negocieri o reprezintă translaţia de la simpla liberalizare a

comerţului cu bunuri spre domenii precum serviciile, investiţiile, standardele, aviaţie civilă,

educaţie, etc. Obiectivul este de a echilibra slăbiciunile (comerţul cu bunuri industriale) cu

avantajele (comerţul cu servicii şi investiţii). Pâna în prezent, India a semnat un singur acord

CECA, cu Singapore şi Malaysia şi negociază un astfel de acord cu Japonia si Rusia.

India – FTA

Acorduri de Comert Liber (Free Trade Agreements – FTA) – în cazul Indiei aceste acorduri

sunt de tipul condiţional. În mod normal, ele încep cu un Program de Beneficii Initiale (Early

Harvest Programme - EHP), unde eliminarea treptată a tarifelor se întinde pe o perioadă de timp.

Apoi, sunt aplicate diverse formulări precum seturi de liste, unde tarifele sunt reduse gradual dar

nu eliminate complet, putând fi clasificate ca având un “curs normal” sau un curs “sensibil”.

Mai mult, există şi o listă negativă unde nu sunt aplicate reduceri ale tarifelor;

India – PTA

Aranjamente de Comerţ Preferenţial (Preferential Trade Arrangements – PTA) – sunt semnate

de obicei cu ţările şi regiunile unde se înregistreaza o încetinire a comerţului între ambele parţi.

De obicei acest tip de negociere conduce spre finalizarea sub formă de acorduri de comerţ liber;

10

India – JSG

Grupuri Comune de Studiu (Joint Study Groups - JSG) – sunt utilizate de India pentru a conduce

studii de fezabilitate privind comerţul şi alte domenii ale liberalizarii. In aceasta faza sunt

identificate domeniile si constituite listele pentru angajamente reciproce care, în cele din urmă,

se vor regăsi în cadrul unui acord de cooperare economică între cele două părţi;

India – Economic and Commercial Dialogue

Dialogul Economic şi Comercial (Economic and Commercial Dialogue) – este rezervat de India

principalilor săi parteneri comerciali, SUA si UE;

Alte organizaţii

India este membră în urmatoarele organizaţii internaţionale sau regionale: Banca Asiatica de

Dezvoltare, Banca Mondială, BIRD, FMI, OMC, OMS, Organizaţia Mondială a Vămilor,

Organizaţia Mondială a proprietaţii Intelectuale, Organizaţia Mondială de Meteorologie, FAO,

Organizaţia Mondială pentru Standardizare, Organizatia Internaţională a Muncii, IATA,

Corporaţia Financiară Internaţională, Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor, Agenţia

Internaţională pentru Energie Atomică, UNCTAD, SARC.

India are Acorduri de comerţ liber cu Nepal şi Sri Lanka.

În prezent se afla în negociere acordul de liber schimb (FTA) cu Uniunea Europeană, care deşi a

fost demarat în urmă cu 6 ani, nu s-a reuşit concretizarea acestuia. Cu toate că multe din

negocierile pe diferite sectoare au fost fructoase părţile agreeând anumite forme şi stadii de

concesii, în continuare există câteva domenii care necesită a fi rezolvate şi anume:

autovehiculele şi componentele auto; băuturile alcoolice (în special vinul) şi achiziţiile. Având

în vedere că se apropie alegerile legislative în India (martie – aprilie 2014), cea mai plauzibilă

variantă este aceea ca negocierile să fie îngheţate până la viitoarele alegeri şi formarea unui nou

guvern, urmând ca negocierile să fie reluate doar pentru punctele neclarificate. În acest fel se

preconizează că FTA cu UE sa fie încheiat la sfarsitul anului 2014, daca acest scenariu va fi pus

in functiune.

Relaţiile economice externe

Comerţul exterior

11

În anul financiar 2012-2013 exportul a fost de 304,62 miliarde dolari, înregistrând o creştere cu

20,14% faţă de anul financiar anterior, iar importul a fost de 489,18 miliarde dolari, având o

creştere de 32%. Structura exportului cu perle şi pietre preţioase, bijuterii 15,7%, combustibili,

uleiuri minerale şi produse bituminoase 18,2%, echipamente de transport 6,9%, oţel şi fier 5,5%,

maşini şi echipamente 4,7, medicamente, farmaceutice şi chimicale 4,5%, bumbac şi accesorii

3,2%, produse din metal 3,2%, produse electronice 2,9% etc. Exporturile în perioada aprilie -

august 2013 au înregistrat 124,426 mil dolari, o creştere de 3.89 % faţă de aceeaşi perioadă a

anului 2012 când au atins nivelul de 119,771 mild dolari. Importurile în perioada aprilie – august

2013 au înregistrat 197,792 mild dolari, o creştere de 1,72% faţă de aceeaşi perioadă a anului

2012 când au atins nivelul de 194,442 mild dolari.

Deficitul comercial în perioada aprilie – august 2013 a înregistrat 73,36 mild USD o scădere

faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 1,7%, când a înregistrat 74,670 mild USD. Structura

importului: uleiuri minerale, ţiţei, produse petroliere 31,7%, aur 11,5%, perle şi pietre preţioase

6,2%, echipamente electrice 6,7% echipamente mecanice 6,2%, cărbune şi produse minerale

3,5%, echipamente de transport 2,8%, produse chimice organice 2,7%, minereu metalice 2,7%.12

Investi ţii straine

Conform datelor statistice indiene, investţiile străine directe în anul financiar 2012-2013 au fost

de 36,86 miliarde dolari, în scădere cu aproximativ 30% faţă de anul financiar precedent.

Investiţiile străine directe cumulate în perioada aprilie 2000 – iulie 2013 s-au ridicat la 301,787

miliarde USD. În perioada aprilie 2013 – iulie 2013 investiţiile străine directe au atins 11,709

mild USD, o creştere de aproximativ 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Principalele

surse ale investiţiilor straine directe în perioada aprilie 2000 – iulie 2013 au fost: Mauritius

(37,7%), Singapore (10,82%), Marea Britanie (8,80%), Japonia (7,38%), SUA (5,74%), Olanda

(4,73%), Cipru (3,51%), Germania (2,99%), Franta (1,84%) EAU (1,24%)

Principalele surse ale investiţiilor străine directe în perioada aprilie 2013 – iulie 2013 păstrează

în mare acelaşi trend şi anume: Mauritius (38%), Singapore (11%), Marea Britanie (9%), Japonia

(7%), SUA (6%), Olanda (5%), Cipru (4%), Germania (3%), Franta (2%) EAU (1%).

Principalele sectoare care au atras investiţii străine directe în perioada aprilie 2000 – iulie 2013

au fost serviciile (19,10%), dezvoltare infrastructurii şi construcţii (11,20%) telecomunicaţii

12 http://www.eximbankindia.com - Export Import Bank of India

12

(6.42%), IT (software si harware – 5,94%), medicamente şi farmaceutice (5,65%), chimicale

(fără îngrăşăminte – 4,61%), industria de automobile (4,46), energie (4.01%). Aceeaşi proporţie

se păstrează şi în cazul investiţiilor din perioada aprilie 2013 – iulie 2013.13

Prezen ţ a companiilor multina ţ ionale

Companiile multinaţionale prezente în clasamentul Fortune 500 îşi orientează din ce în ce mai

mult activităţile spre piaţa indiană. Un recent studio întocmit de Camera de Comerţ Indo-

Americana arată că 220 de companii din topul Fortune 500, din ţări precum SUA, Marea

Britanie, Germania, Franţa, Japonia, Olanda, Coreea de Sud, Elveţia, Canada, Suedia, sunt

prezente în India. Companiile multinaţionale din topul Fortune 500 au investit în India în

domenii diverse, precum industrie alimentară şi băuturi (Coca Cola, Pepsi), electrocasnice

(Samsung, Philips, LG, Canon, Electrolux), industria auto (General Motors, Ford, Toyota, Fiat,

Hyundai, Bosh, Visteon, Renault, Volkswagen, Skoda, Saint-Gobain), computere şi software

(IBM, Sun Microsystems, Honeywell), industria farmaceutica (GlaxoSmithKline, Pfizer), bunuri

de consum (Unilever, Revlon, L’oreal), servicii financiare (Citigroup, HSBC, Ambro Bank,

Price Water House Cooper, Standard Charterer), asigurări (Allianz, Prudential), tehnologie

(Siemens, ABB, Alstom, Bombardier), logistică (FedEx, UPS, DHL, TNT), petrochimie şi

industria chimică (British Petroleum, Shell, BASF, Cairn). Într-un alt plan, aproape 250 de

companii din cele 500 sunt clienţi ai companiilor indiene specializate în tehnologia informaţiei,

în principal prin procesul de outsourcing.

Investiţiile Indiei în străinătate

Investiţiile Indiei în străinătate au început să fie liberalizate progresiv din anul 1995 prin

aprobarea “Guidelines on Indian Investment Abroad”. În anul financiar 2011-2012, investiţiile

indiene în exterior au atins nivelul de 45,3 miliarde dolari. Principalele destinaţii în această

perioadă, au fost în ordine: SUA, Canada, Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Rusia, Mauritius şi

Insulele Virgine. Într-o primă etapă investiţiile indiene s-au orientat către SUA, Marea Britanie şi

Asia de Sud-Est.

13 http://iic.nic.in - Indian Investment Centre

13

În luna iulie 2013, valoarea investiţiilor indiene pe pieţele externe a înregistrat 3.24 mild USD, o

creştere de 89.5% faţă de luna iunie 2013, când se situau la 1,71 mild USD şi o creştere de 36%

faţă de luna iulie a anului 2012. Investiţiile au fost efectuate în 461 activităţi de afaceri, cele mai

importante companii indiene care au efectuat astfel de operaţiuni fiind: Reliance

Communications, Apollo Tyres, Zee Entertainment Enterprises şiTata Communications.

Într-un studiu recent publicat de US-India Business Council (USIBC) se arată că investiţiile

indiene în SUA în ultimii 10 ani, au atins 11 mild USD şi au generat 100.000 locuri de munca.

Similar, un raport publicat de Europe India Chamber of Commerce afirma că investiţiile indiene

în ţările UE au înregistrat 56 mild USD în perioada 2003 – 2012, din care 38.47 mild USD au

fost investiţi prin tranzacţii sub formă de achiziţii şi fuziuni (Mergers & Aquisitions - M&A). În

raport, se menţionează faptul că afacerile indiene în aceste ţări, angajează 134 mii locuri de

muncă, inclusiv 40.000 joburi create prin intermediul a 511 investiţii în proiecte „green field”.

Tata Group reprezintă cel mai mare angajator în Europa dintre firmele indiene, cu aproximativ

80.000 angajati în 19 ţări. India a efectuat 47% din investiţiile de tip green field din UE şi 63 %

din locurile de munca create în Marea Britanie.

Investiţii în India

Guvernul indian a luat măsuri de încurajare a investiţiilor străine începând cu 1991, măsuri care

anual sunt ameliorate. Guvernul Unional a nominalizat 37 sectoare prioritare ale economiei, în

care investitorii străini, cu o cotă de participare la capitalul social care variază în funcţie de

sector, primesc autorizaţie de înfiinţare, în mod automat, într-o perioadă de maximum 2

săptămâni. Pentru înregistrare, o cerere formulată către Reserve Bank of India (RBI - banca

centrală a Indiei) este obligatorie, putând fi făcută de către partenerul indian sau cel strain. Cu

toate acestea există unele situaţii (investiţii majore) în care este necesară aprobarea Consiliului

de Promovare a Investiţiilor Străine, precum şi cea a Comitetului privind Investiţiile Străine.

Relaţiile India – România

Schimburi bilaterale comerciale între India şi România

În domeniul schimburilor comerciale şi cooperării economic-financiare avem:

o Acordul comercial de cooperare economică între Guvernul Romaniei şi Guvernul

Republicii India, semnat la 23 octombrie 2006, la New Delhi, aprobat cu HG

14

nr.1092/2007, publicat în Monitorul Oficial nr.638/18.09.2007, a fost ratificat la data de

20 martie 2008;

o Convenţia între Guvernul Romaniei şi Guvernul Republicii India pentru evitarea dublei

impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la 08

martie 2013, cu ocazia vizitei în India a ministrului român de externe;

o Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii India pentru promovarea şi

protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la New Delhi la 17 noiembrie 1997 şi intrat în

vigoare la 9 decembrie 1999. Partea adiţională a documentului, referitoare la actualizarea

sa şi anume Protocolul pentru amendarea Acordului de promovare şi protejare reciprocă

a investiţiilor a fost semnat la 16.02.2009, la Bucuresti.

Alte acorduri:

o Acordul privind serviciile aeriene, semnat la New Delhi la 4 decembrie 1993. Începând

cu data de 01.04.1999, cursele TAROM spre New Delhi au fost suspendate;

o Acordul de cooperare ştiintifică şi tehnologică între Guvernul României şi Guvernul

Republicii India, semnat la Bucuresti la 18 octombrie 1993 şi intrat în vigoare la 2

decembrie 1994; În baza Acordului se negociază şi încheie Programe de cooperare în

ştiinţă şi tehnologie între cele doua guverne, valabile pe perioade de câte 2 ani.

o Convenţia privind protecţia plantelor şi carantina fito-sanitara, semnata la 30 ianuarie

2004. Şi-a încetat valabilitatea la data aderării Romaniei la UE;

o Memorandumul de înţelegere privind cooperarea în domeniul petrolului şi gazelor

naturale, încheiat în iulie 2005 între Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul

Petrolului şi Gazelor Naturale;

o Parteneriatul extins între România şi India semnat la New Delhi pe data de 08 martie

2013 între miniştrii de externe ai celor doua ţări în care se reitereaza dorinţa de cooperare

bilaterală pe multiple planuri respectiv: economie, comerţ, apărare, cultură, ştiinţă şi

tehnologie, educaţie, agricultură, energie nucleară, spatială etc.

Concluzii:

15

Circulând o dată cu globalizarea, India straluceşte şi prosperă apropape din toate

aspectele. India a obţinut o recunoaştere la nivel mondial şi înaintează încet spre a devein o

putere politică şi economic majoră. Deşi dezvoltarea este procesată rapid, mai multe probleme de

baza precum: sărăcia din mediul rural, corupţia şi instabilitatea politică rămân nerezolvate.

16

Bibliografie http://india.gov.in - pagina guvernamentală care conţine legături către toate ministerele şi

instituţiile centrale precum şi la nivelul statelor indiene (preşedinţie, ministere, parlament,

instituţii de stat în domeniul financiar, bancar, asigurări, juridic, companii de stat şi

mixte) ;

http://iic.nic.in - Indian Investment Centre;

http://www.eximbankindia.com - Export Import Bank of India;

http://www.eximbankindia.com - Export Import Bank of India;

http://iic.nic.in - Indian Investment Centre;

http://www.ficci.com - Federation of Indian Chambers of Commerce and Industry –

FICCI;

http://www.phdcci.org - PHD Chamber of Commerce and Industr;

http://www.assocham.org - Associated Chambers of Commerce and Industry;

http://www.fieo.com - Federation of Indian Exporters Organizations;

BRICS: un nou format, in „Голос России” (Vocea Rusiei);

BRICS joacă un rol pozitiv în dezvoltarea economiei mondiale, in „Голос России (Vocea

Rusiei)”;

DEX online;

Bauman, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura Antet;

Giddens, A. 1990, The Consequences of Modernity;

Giddens, Anthony 1991, Sociology;

Marin, Dinu Economie contemporană – Ce este globalizarea?, Editura Economică,

Bucureşti;

Roman, Daniela Lidia (2006), Finanţe Publice Internaţionale, Editura Economică,

Bucureşti;

Stiglitz, Joseph, Globalization and Its Discontents 2003;

Stiglitz, Joseph , Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică 2005.

17