ghidul tatalui in sala de nastere

8/7/2019 Ghidul Tatalui in Sala de Nastere

http://slidepdf.com/reader/full/ghidul-tatalui-in-sala-de-nastere 1/47



www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

2

Copyright © 2009 Printless s.r.l. Toate drepturile rezervate.

Con inutul acestei publica ii este protejat prin Legea dreptului de autorL8/1996. Este interzis ă reproducerea par ială , integral ă sau modificarea f ără acordul prealabil în scris al Printless s.r.l.

Toate materialele din aceast ă carte sunt cu titluinformativ. Consulta i-vă cu medicul curant.




3

CUPRINS

Introducere ............................................................. 4Schimb de roluri ..................................................... 6Etapele travaliului .................................................. 10Am ajuns, acum ce facem? ..................................... 14Rolul tău în sala de naşteri ..................................... 16

Dar chiar doare! ...................................................... 19Trusa pentru travaliu .............................................. 24Mingea de tenis nu a funcţionat ............................. 26

Analgezice ........................................................... 26Epidurale ............................................................ 27

Vine copilul! ........................................................... 29

Taie-mă doctore! .................................................... 31Bine ai venit pe lume! ............................................. 33Care sunt motivele pentru o cezariană? ................. 37Cezariana pentru taţi .............................................. 40Da sau nu? ............................................................... 42Concluzie ................................................................. 44




4

INTRODUCERE

Aşteptarea venirii pe lume a unui bebeluş este în sine o perioadă

minunată! Naşterea unui copil este un adevărat miracol,indiferent de circumstanţe. Aşa cum este de aşteptat, toatăatenţia în sala de naşteri cade asupra mamei – ea fiind, până laurmă, cea care suferă durerile naşterii. Multă lume uită să ia înconsiderare faptul că şi tatăl are rolurile sale specifice în sala denaşteri.

În trecut, bărbaţilor nu li se permitea accesul în sala de naşteri,ei fiind sfătuiţi să ia loc în sala de aşteptare sau să se plimbepână fac şanţuri în podea, în aşteptarea naşterii vlăstarului lor.Totuşi, în zilele noastre s-a produs o schimbare de atitudineimensă, dacă ţinem cont că 90% dintre taţi sunt direct implicaţiîn procesul naşterii.

Rolul bărbatului nu se limitează doar la cel de concepere,deoarece el se implică şi în alegerea mobilei pentru cameracopilului, a numelui viitorului bebeluş şi participă la cursurileLamaze. Chiar şi în cazul în care beneficiază de o instruire de ceamai bună calitate, bărbaţii nu se simt în largul lor atunci când

asistă la naşterea copilului. Cu ocazia sosirii copilului, sala denaşteri nu mai este o sală sterilă de operaţii, deoarece la aceastăexperienţă sunt deseori invitaţi să participe bunicii, unchii, fraţiişi chiar prietenii.

Bineînţeles că nu poţi şti cu exactitate cum este să porţi şi să dainaştere unui bebeluş; totuşi, poţi să înveţi cât mai mult despretoate etapele sarcinii, travaliu, naştere şi crearea unei legături cunou-născutul. Probabil că odată ce vei înţelege principiile debază ale perioadei prenatale, vei începe să te îndoieşti că vei facefaţă cu succes acestui eveniment. Este bine să laşi deoparteaceastă îngrijorare. Studiile au arătat că bărbaţii sunt mult maiimplicaţi în îngrijirea şi educarea copiilor lor, dacă participă lanaşterea lor.

Deci, ce trebuie să facă un bărbat? Dacă vei fi tătic cât de curând,sunt sigur că ai auzit deja multe poveşti “horror”. Ţi se va spuneîn fel şi chip. Vei fi de vină pentru orice, de la inflaţia galopantăpână la preţul benzinei, terminând cu “de ce nu te pui în loculmeu?”. Este normal. Într-adevăr, este posibil ca asta să se şiîntâmple. Dar cum abordezi această situaţie? Este greu de spus.




5

Dar experienţa unei naşteri este un eveniment la care ar trebuisă participe (şi chiar să se bucure) fiecare bărbat.

Totul începe odată cu instalarea travaliului. Încep durerile. Eaţipă la fiecare contracţie. Ce trebuie să faci tu? În această etapă,chiar nu se mai pune problema să dai o fugă până la magazin, casă-i satisfaci vreo poftă, în toiul nopţii. Acum este de aşteptat catu să îi oferi tot sprijinul de care are ea nevoie. Dar tu eştiderutat şi nu ştii sigur ce să faci. Este greu să vezi cum suferăpersoana pe care o iubeşti – iar naşterea chiar este oSUFERINŢĂ! Este ca o durere pe care tu, ca bărbat, nu o veicunoaşte niciodată.

Cercetările arată că atunci când o femeie are un partener care osprijină în timpul sarcinii şi a naşterii, nevoia ei de medicamenteîmpotriva durerii scade, iar nivelul satisfacţiei sale va fi mult maimare cu privire la naştere. De asemenea, această atitudine poatereduce stresul şi îngrijorările unei viitoare mame, oferindu-imult mai multă încredere, odată cu naşterea copilului. Astfel,este foarte important pentru ea să îi oferi o atitudine familiară.

Există foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru a o ajutape viitoarea mămică să se transforme într-o mamă în adevăratulsens al cuvântului. Asta chiar şi dacă eşti derutat – mai alesatunci când lucrurile încep să o ia razna – şi chiar aşa va fi! Cuajutorul acestei cărţi, vei fi mult mai bine pregătit pentruexperienţa unei naşteri.

Aceste pagini te vor ajuta să fii mai bine pregătit când îţi oferisprijinul în timpul travaliului, să înţelegi ce se întâmplă în salade naşteri, să uşurezi durerea mamei şi să îţi învingi propriulsentiment de neputinţă. Poate fi o experienţă descurajantă şi

teribilă, dar POŢI să o învingi – la fel de bine ca şi EA!Citeşte în continuare „Ghidul tatălui în sala de naşteri ”!




6

SCHIMB DE ROLURIAşa cum am spus, nu demult, în timpul naşterii copilului, locul

bărbatului părea să fie într-o cameră plină de fum de ţigară, înaşteptarea sosirii bebeluşului său. Acum lucrurile par să steaexact invers. Cum s-a petrecut această schimbare?

Se pare că această transformare se datorează în cea mai mareparte cărţilor. În 1974, Robert Bradley a scris carteaHusband-Coached Childbirth (Naşterea copilului dirijată de tată), în careîi încuraja pe bărbaţi să preia un rol esenţial în procesul denaştere, în calitate de parteneri (sigur că nu este vorba de un rolfizic!). La acea vreme, Bradley a fost aplaudat, în calitate demilitant pentru drepturile bărbaţilor în sala de naşteri, dar a fostşi criticat de unele voci, care afirmau că aceasta nu era decât oîncercare de a controla femeile. În ciuda acestor controverse, saupoate că tocmai datorită lor, cartea a dat naştere “metodeiBradley” şi unei serii de cursuri, care sunt predate şi în prezentîn Statele Unite.

Aducerea bărbaţilor în sala de naşteri coincidea cu feminismulşi, mai mult, mergea în aceeaşi direcţie cu mişcarea pentru

naşterile naturale şi cu eforturile sale de a aborda corpul umanmodern într-o perspectivă mai holistică.

Această schimbare putea fi influenţată şi de dezvoltareaculturală. În anii ’50 şi ’60 exista o regulă nescrisă care spuneacă bărbaţii pur şi simplu nu au ce căuta în sala de naşteri. Totuşi,în anii ’70, bărbaţii au început să îşi pună întrebări despre statusquo-ul medical şi au devenit din ce în ce mai implicaţi încreşterea copiilor şi mai interesaţi de participarea lor la naştereapropriilor urmaşi.

Un alt factor care a contribuit la această schimbare a fostdizolvarea familiei nucleare, fapt care “oferea” mai puţine femeiprin preajmă, care să se îngrijească de nevoile viitoarei mame, întimpul sarcinii. Acest lucru a determinat, în mod natural,preluarea responsabilităţii de către bărbat.

În general, schimbarea atitudinii faţă de sarcină a adus unnumăr tot mai mare de bărbaţi în sala de naşteri. Luând înconsiderare şi numărul din ce în ce mai mare de cupluri care aucopii fără să fie căsătorite, precum şi numărul cazurilor de




7

sarcini la adolescenţă, bărbatul din sala de naşteri nu esteîntotdeauna şi tatăl copilului.

Astăzi, prezenţa tatălui la naşterea copilului este aproapenaturală. Este chiar neobişnuit ca tatăl să nu participe şi să îşiofere ajutorul în timpul travaliului şi la naştere. Totuşi, nu toţibărbaţii adoptă această abordare. Unii preferă să treacă înapoiîn sala de aşteptare.

Unii taţi, mai ales cei care sunt taţi pentru prima dată, simt fricăatunci când văd cum suferă femeia iubită. Cele mai des întâlnitetemeri ale viitorilor taţi sunt fazele jenante din sala de naşteri –frica de leşin, de a i se face rău sau greaţă şi în cele din urmă,

neştiinţa de a-i oferi cel mai bun sprijin partenerei, aflată într-un proces care poate fi lung şi dureros.

Aceste temeri trebuie luate în considerare şi respectate, atât detine, cât şi de viitoarea mamă. Este important să vă gândiţi şi sădiscutaţi dacă vrei să fii prezent la naştere şi cum vezi rolul tăuîn timpul sarcinii. Totul poate fi mult mai complicat decât parela prima vedere.

S-ar putea să doreşti să fiţi împreună la naştere şi să fii absolutsigur că exact asta trebuie să faceţi, în calitate de cuplu. Esteposibil să te îngrijoreze întrebarea: oare vei face faţă participăriila naştere şi la intensitatea travaliului?

Trebuie să iei în considerare posibilitatea ca partenera ta să nuîşi dorească prezenţa ta în timpul travaliului şi a naşterii, pentrucă nu doreşte să fie văzută în aceste ipostaze. Este posibil ca easă îşi dorească să se simtă liberă din acest punct de vedere,pentru a se putea concentra numai pe propria persoană şi pe

nevoile sale. Chiar dacă s-ar putea să-ţi placă ideea de a fi„antrenorul” ei, este posibil să afli că ea nu îşi doreşte să îi spuitu ce are de făcut.

Discutarea acestor chestiuni în timpul sarcinii este o modalitatede a evita problemele, odată cu începerea travaliului. Dacă tuînsuţi te simţi nesigur, vorbeşte cu alţii despre experienţele lordin sala de naşteri şi ia o hotărâre. Reţine că toţi suntem diferiţişi că nu este obligatoriu ca experienţa unuia să fie la fel cu a ta.În plus, dacă ea doreşte să fii acolo, împreună cu ea, acest lucrus-ar putea să reprezinte factorul decisiv.




8

În cazul în care pur şi simplu NU TE POŢI vedea participând lanaşterea copilului tău, gândeşte-te la câteva alternative. Poţiaranja să ai un partener în timpul naşterii. Astfel, dacă situaţiapare să te depăşească, poţi părăsi camera pentru puţin timp saupână după naşterea copilului. Poţi alege să fii prezent numai întimpul travaliului sau doar în timpul naşterii. De asemenea, poţiveni imediat după naşterea copilului, pentru a sărbători o nouăviaţă.

Pe de altă parte, deşi sună a clişeu, este posibil ca asistarea lapartea fizică a naşterii să nu facă bine vieţii amoroase a cuplului.Se pare că aceasta a fost problema şi cu Elvis Presley atunci cânda devenit tată pentru prima oară. Pentru a-şi relua relaţiile

normale cu soţia sa, Priscilla, i-au fost necesare câteva luni, iarla scurt timp după aceasta, viaţa lor amoroasă se pare că era caşi inexistentă. Mulţi bărbaţi pot fi afectaţi de ceea ce văd întimpul naşterii, iar efectele pot continua şi după naştereacopilului.

Decizia privind asistarea sau nu la naşterea copilului tău esteuna personală şi trebuie luată cu mult timp înainte să înceapădurerile. Este bine ca bărbaţii să discute în detaliu sentimentelelor împreună cu partenera de cuplu, pentru a alege varianta ceamai potrivită pentru amândoi.Nu uita niciodată că singurul tău scop în sala de naşteri este celde a oferi putere şi sprijin soţiei tale. După naştere, ea va simţi oanxietate considerabilă, mai ales dacă a fost prima ei naştere.Chiar dacă a participat la cursuri şi o grămadă de oameni i-auspus cum va fi, ea va fi îngrijorată până la naşterea efectivă.

O femeie în travaliu are nevoie în primul rând să se simtă în

siguranţă. Oricât de nepregătit s-ar simţi un bărbat, o femeie sepoate simţi la fel de nepregătită – mai ales dacă este vorba deprimul copil. Oferirea de sprijin este esenţială, iar dacă nu eşti înstare de asta, probabil că este mai bine să laşi pe altcineva însala de naşteri.

În prezent, unele femei aleg să aibă mai mulţi parteneri înmomentul naşterii, mai ales dacă tatăl nu este prezent. Mamatrebuie să aleagă persoana care îi va oferi sprijinul de care arenevoie. Desigur, persoana aleasă de ea trebuie să fie de acord săparticipe. Gândeşte-te bine înainte să o refuzi.




9

Nu este nicio ruşine să alegi refugiul pe hol sau în sala deaşteptare. Cea mai dificilă parte apare după naşterea copilului,deci chiar dacă nu eşti prezent la prima răsuflare a copilului tău,vei avea o grămadă de timp şi de prilejuri să îţi oferi sprijinul.

În prezent, avem la dispoziţie multiple moduri de a naşte. Nutoate naşterile au loc într-un spital şi în prezenţa unui doctor.Totuşi, sunt rare cazurile în care o femeie poate da naştere unuicopil fără ajutorul nimănui. Pe parcursul acestei cărţi, vomdenumi această persoană asistent la naştere – fie că este vorbade un doctor, o asistentă medicală sau o moaşă.

De cele mai multe ori, ezitările bărbaţilor privind prezenţa lor în

sala de naşteri sunt generate de faptul că ei nu ştiu la ce să seaştepte şi de lipsa unei instruiri adecvate cu privire la lucrurilepe care le pot face ei pentru a ajuta.

Hai să începem cu etapele travaliului.




10

ETAPELE TRAVALIULUI

Durerile travaliului pot apărea când te aştepţi mai puţin. Chiar

dacă există o dată la care ar trebui să se nască, aceasta nuînseamnă neapărat că bebeluşul va alege exact acea dată pentrua veni pe lume. Travaliul poate genera nişte emoţii neaşteptatepentru partenerul tău, precum nervozitate, anxietate sau frică.De fapt, este posibil ca în acest moment o mamă să nu ştie cesimte.

Natura a făcut din naştere ceva simplu şi elegant. Deşi travaliulşi naşterea copilului tău sunt unice pentru tine, toate femeiletrec prin acelaşi proces.

Cu siguranţă că ai auzit expresia „mi s-a rupt apa”.Asta înseamnă că începe travaliul real, deoarece sacul plin culichid amniotic care susţine copilul se rupe. Acest fapt poate fiprecedat de contracţii sau poate determina contracţiile. Simplaprezenţă a contracţiilor nu indică prezenţa travaliului, dar cândse rupe apa, chiar începe distracţia – ca să-i spunem aşa!

Probabil că mulţi bărbaţi se întreabă cum or fi contracţiile astea.

Chiar dacă nu putem descrie cu adevărat în cuvinte senzaţia, oputem asemăna cu o serie de lovituri în vintre, care ţine câtevaore, în timp ce eşti tras de păr, iar rinichii tăi sunt înţepaţi cuceva ascuţit. Este o durere greu de descris, dar poţi să fii sigur căeste foarte intensă.

În prima etapă a travaliului, cervixul se slăbeşte, se subţiază şi sedeschide, în timp ce bebeluşul se aşează în pelvis, pregătitpentru naştere. Deseori, procesul începe lent, printr-un set decontracţii scurte şi neregulate ale uterului. După o perioadă carepoate dura între câteva ore şi chiar câteva zile, contracţiile devinmai puternice şi mai frecvente.

Odată ce intensitatea contracţiilor creşte, cervixul se dilată(devine mai mare) şi se retrage (devine mai subţire) iarbebeluşul se mută mai jos, în pelvis. Contracţiile sunt tot maiintense pe măsură ce cervixul îşi dilată ultimii centimetri. Lafinalul primei etape a travaliului, cervixul este deschis înîntregime, iar bebeluşul este gata să treacă prin canalul denaştere. Bebeluşul se poate naşte după dilatarea cervixului la 10cm.




13

În acest moment este mai bine să respiri decât să împingi, astfelîncât capul bebeluşului va ieşi uşor, şi nu dint-o dată. Cândapare capul, asistentul de naştere se va asigura de poziţiacordonului ombilical, care nu trebuie să fie înfăşurat în jurulgâtului. Apoi va curăţa imediat gura şi nările bebeluşului demucus. La următoarea contracţie, asistentul de naştere va scoatecorpul copilului, apoi va clampa şi va tăia cordonul. Imediat cestarea generală a nou-născutului a fost evaluată, vei putea să-ţiîmbrăţişezi copilul şi să te bucuri de el.

Etapa a treia şi cea finală a naşterii implică eliminarea placentei.După câteva minute de la naştere, contracţiile uterine a cărorintensitate scade rapid vor provoca desprinderea placentei de

peretele uterin. În general, placenta este eliminată repede.Asistentul de naştere va examina placenta şi va verifica dacăvaginul nu are răni sau leziuni. Dacă ţi s-a făcut epiziotomie,doctorul o va coase. Între timp, probabil tu şi partenerul tău nicinu veţi mai băga de seamă detaliile, ocupaţi fiind cuîmpărtăşirea bucuriei noului vostru bebeluş.

Deci iată frumuseţea naşterii în termeni profani. Travaliul şinaşterea pot fi destul de scurte, sau pot dura multe ore. De aceeaeste important pentru mamă să aibă o persoană care s-o susţină.Evenimentul poate fi foarte stresant şi derutant. Sala de naşteripoate fi un loc înfricoşător, iar procedura tulburătoare. Deci, cese întâmplă exact în momentul când ajungi acolo?




14

AM AJUNS, ACUM CE FACEM?

Travaliul şi naşterea seamănă cu un joc de genul „grăbeşte-te şi

aşteaptă”, şi de cele mai multe ori chiar aşa este. Sunt câtevalucruri care trebuie făcute când ajungi pentru prima dată lamaternitate. Majoritatea părinţilor noi se înscriu din timppentru şederea acolo. Dacă travaliul începe pe neaşteptate, s-arputea să nu ai timp, aşa că, în calitate de partener la naştere, vatrebui s-o înscrii pe viitoarea mămică. Dacă te-ai înscris deja,trebuie numai să te înregistrezi (hei, exact ca la hotel!).

Te vor duce în camera ta, care va fi aceeaşi unde vei sta peperioada internării. De asta se numesc camere de naştere.Rezervarea unei camere de naştere uşurează mult lucrurilepentru noii părinţi, evitând trimiterea lor de ici-colo. Odată cemama se instalează în pat, sora sau asistentul de naştere îi vorverifica semnele vitale şi le vor înregistra. De asemenea, vor fiverificate şi urmărite îndeaproape bătăile şi ritmul inimii fătului,aceştia fiind cei mai buni indicatori ai răspunsului bebeluşului lastres în timpul naşterii. În mod normal această procedurăimplică un captator cu ultrasunete în formă de curea ataşat peabdomenul mamei, care va capta sunetul inimii fătului. Bătăile

inimii vor fi înregistrate continuu pe o bandă de hârtie. Maiexistă şi manometrul, un dispozitiv sub formă de curea, caremăsoară frecvenţa şi intensitatea contracţiilor. Cu ajutorulacestor două dispozitive se pot afla informaţii detaliate desprebebeluş în timpul travaliului.

Dacă s-a rupt apa, starea bebeluşului poate fi supravegheatăintern prin intermediul unui mic electrod poziţionat pe capulsău. Nu-ţi fă griji, nu doare şi nu e periculos. Această procedurăimplică introducerea unui mic electrod în formă de spirală(Electrod ataşat scalpului fetal) şi lipirea acestuia pe capulbebeluşului pentru a înregistra ritmul cardiac fetal. De obicei, înuter se plasează un mic cateter pentru a măsura intensitateacontracţiilor (Cateter pentru presiune uterină). Acest tip demonitorizare poate da informaţii mult mai precise despre ritmulcardiac fetal şi contracţiile tale în comparaţie cu observareaexternă.

Multor femei li se administrează şi un intravenos. Este mai multo măsură preventivă, în cazul în care va fi nevoie demedicamente mai târziu.




15

Asistentul de naştere va face şi un control intern, pentru adetermina gradul de dilatare a cervixului. Aceasta se face foartesimplu, prin introducerea mâinii acoperite cu o mănuşălubrifiată, în vagin. Procedura este foarte discretă, sub uncearşaf sau o pătură. Abţine-vă de la glume, oricât de tare v-arda ghes imaginaţia. Mai ales, nu-i spune „Deschide şi spuneAAA”.

Asistentul de naştere îţi va explica ce se întâmplă şi la ce trebuiesă te aştepţi în timpul travaliului. Trebuie să te întrebe dacă ai şitu întrebări iar ei vor trebui să-ţi răspundă, pentru liniştea tasufletească. Asistentul de naştere va preleva o serie de informaţiimedicale. Trebuie să fii foarte sinceră în legătură cu problemele

medicale anterioare precum şi cu alte sarcini pe care le-ai avut.Dacă nu se bănuieşte vreo complicaţie sau riscul unei infecţii, setrece la examenul vaginal pentru a verifica poziţia fetală,dimensiunile pelvisului, subţierea şi dilatarea cervixului. Se potpreleva o mostră de sânge şi o mostră de urină care vor fi testatepentru a se vedea prezenţa proteinelor. În spital poţi refuza oriceprocedură care ţi se pare inutilă din punct de vedere medical,precum raderea extinsă a zonei pubiene sau administrarea uneiclisme. Nu este nevoie aproape niciodată de aceste ritualuriînvechite dar, deşi au fost eliminate în multe centre de naşteri,continuă să fie aplicate în unele instituţii.

După ce toate acestea au fost făcute, tot ce a mai rămas de făcuteste să te relaxezi şi să aştepţi! Majoritatea sălilor de naşteresunt dotate cu aparatură modernă, cum ar fi televizorul. În acestcaz te sfătuim să nu te concentrezi mai mult pe televizor decât pefemeia în chinuri. Multe femei nu văd cu ochi buni acestcomportament.

Subsemnata, autoarea acestei cărţi, am născut de două ori.Primul meu travaliu s-a petrecut într-o adevărată hărmălaie, pefundalul meciului cu St. Louis Cardinals. Doctorul a intrat încameră şi prima lui întrebare a fost: „Cât e scorul?” la care i-amrăspuns printre dinţii încleştaţi: „7 centimetri, şi închide naibiiăla odată!”. Al doilea travaliu l-am petrecut uitându-mă laseriale cu tipi, precum Magnum P.I. şi A-Team. Crede-mă,ultimul lucru pe care vrei să-l vezi când eşti în travaliu este TomCruise!

Deci ce ai tu de făcut?




16

ROLUL TĂU ÎN SALA DE NAŞTERI

Sunt o grămadă de lucruri pe care le poţi face pentru a ajuta întimpul travaliului şi naşterii. Vom vorbi despre măsurile deîncurajare pe care le poţi oferi în următorul capitol. Hai săvedem mai întâi ce înseamnă un partener de naştere grozav.

Înainte de toate, cea mai importantă dovadă de sprijin esteparticiparea la cursurile de naştere înainte de eveniment. Astfelo să înţelegi mult mai bine cum îţi poţi ajuta partenera în timpuldiferitelor faze ale travaliului. În timpul acestor cursuri, veţiface, probabil, un tur al sălii de naştere şi al spitalului pentru avă familiariza cu împrejurimile.Citirea acestei cărţi este un bun punct de plecare. Explorează şimai mult procesul naşterii căutând materiale video şi vorbind cualţii despre experienţele lor din sala de naşteri.

Trebuie să ai mereu benzină în maşină iar maşina să fiepregătită din punct de vedere mecanic pentru drumul sprespital. Când începe travaliul, Mama nu se va putea concentra

decât asupra naşterii iminente. Ai grijă de valiza ei şi fii sigur că„a urcat şi ea” cu voi în maşină. Sună la doctor şi apoi anunţărudele că bebeluşul e pe drum.

Pregăteşte-te să ţi se adreseze ţipete, eventual lovituri, insulte decare nici măcar nu ai auzit! Acceptă cu bucurie pedeapsa şi nu olua în nume de rău. Ea încearcă numai să înlăture durerea. Nuuita că vor fi schimbări de stare şi comportamentale care potapărea cu viteza fulgerului. Ţine pasul.

Încurajeaz-o cât de mult poţi. Spune-i cât de bine se descurcă.Dar să nu o spui de prea multe ori. Deseori femeile simt că nuvor putea să reziste până la capăt. În acest moment trebuie s-oîncurajezi foarte mult şi s-o sprijini. Află la ce se aşteaptăpartenerul tău de la tine în sala de naştere.

Discută cu partenera ta despre sentimentele şi ideile ei, dar fiiatent cum faci asta. În loc să colaboreze, partenera ta vainterpreta neliniştea ta ca un semn că nu vrei să fii în sala denaşteri.Informeaz-o. Nu pălăvrăgi, dar anunţ-o cât durează contracţiileşi cât timp de relaxare va avea înaintea următoarei.




17

Unii cred că umorul este de folos în sala de naştere, dar mamacare îndură durerea şi disconfortul nu prea va privi umorul la felca tine. Mai presus de toate, fii sensibil la nevoile sale.

Trebuie să ştii ce doreşte partenera înainte de începereatravaliului. Poate că nu va avea posibilitatea de a-ţi comunicadorinţele, astfel încât va aprecia dacă o vei face tu pentru ea.Poate nu chiar în acel moment, dar în mod cert mai târziu, dupăce se termină totul. Pune întrebări şi cere răspunsuri dacă nueşti sigur de ceea ce s-ar putea întâmpla la un anumit moment.

Dacă oboseşte, va deveni foarte certăreaţă. Nu o băga în seamăşi nu te împotrivi. Nu vorbeşte serios. Când simte că pierde

controlul, acesta poate fi singurul mod de a-l recâştiga. Va faceasta pentru că se simte în siguranţă cu tine. Treci peste asta.

Nu uita să-ţi rezervi un pic de timp pentru relaxare. Rolul departener de naştere poate fi foarte stresant. Plimbă-te prinspital. Bea o cafea. Mai ieşi din când în când să-ţi încarcibateriile. Dar, te rog, nu fă asta în ultima fază a travaliului. Arputea cauza mai multe probleme decât îţi imaginezi. Ar fi foartebine dacă ai avea un înlocuitor pentru momentele în care vrei săiei o pauză. ATENŢIE, NU o lăsa singură prea mult timp. Eştiacolo ca să o susţii.Fii flexibil când îţi oferi sprijinul şi susţinerea. Anumite strategiide travaliu pot funcţiona pentru unele femei, dar pot să nufuncţioneze pentru partenera ta. Treaba unui partener denaştere este să discearnă ce funcţionează, şi să elimine ce numerge. Cu mult înainte de naştere, tu şi partenera ta trebuie săvă faceţi timp să discutaţi despre toate aşteptările şi opţiunile ei;mai târziu poţi lua iniţiativa ţinând cont de dorinţele ei. Ajut-o

în momentele de travaliu şi atunci când trebuie să împingă.Când contracţiile se dublează, şi ea încearcă să respire în toatefelurile (şi este prea ocupată cu respiratul pentru a mai puteaspune ceva), poţi să-i spui cu adevărat că se va termina curând.Când partenera simte nevoia să împingă, stai pe-aproape.Priveşte-o în ochi, vorbeşte-i calm, respiră cu ea şi dă-i impresiacă eşti fericit.

Trebuie să fii pregătit pentru a lua decizii. Numai tu şi partenerata ştiţi ce doriţi amândoi, dar ea nu va fi în cea mai bunăcondiţie pentru luarea unor hotărâri decisive. Fii pregătit pentruacţiuni decisive dacă aşa o va cere situaţia. Va avea dureri foarte




18

mari – FOARTE MARI. Nu o condamna şi încearcă să asculţi ceare nevoie. Probabil îţi va spune înainte ca tu să acţionezi. Cândcrezi că nu mai rezistă, poate încă mai este în stare. Ascult-o şireacţionează în conformitate.

În sala de naşteri se întâmplă multe. Fii conştient de ceea ce faciîn timpul procesului şi de ceea ce vei lăsa în seamaprofesioniştilor. Deşi acolo vor fi multe persoane experimentatede la care poţi cere ajutorul, tu vei fi cel mai important sprijin alpartenerei tale. Este unul dintre acele evenimente unde simplata prezenţă este cel mai important lucru. Chiar dacă vrei – şitrebuie – să laşi situaţia în mâinile profesioniştilor, tu rămâi celmai important sprijin al partenerei tale. Unii dintre viitorii tătici

spun că se tem că nu vor fi la înălţime, dar să pleci brusc întimpul travaliului şi al naşterii nu este o opţiune în zilelenoastre. Trebuie să ştii că travaliul nu este numai fizic ci şiemoţional. Pot exista momente în care ea poate că nu ştie cevrea. Numai simplul fapt că eşti acolo, că o respecţi, că-i daisugestii privind schimbarea poziţiei, sau tehnici diverse pentru aameliora disconfortul, sau chiar numai faptul că o îmbrăţişezi şi-i spui că se descurcă foarte bine, o ajută foarte mult.

Venirea pe lume a unui copil este unul dintre marele mistere alevieţii. Grijile fac parte din acest mister! Ziua în care se va naştecopilul tău va fi unică şi va avea propria sa istorie. Respiră adâncşi înfruntă-ţi temerile. Ai încredere în tine. Fii tu însuţi. Şi înspecial, fii acolo! Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi facepentru a uşura disconfortul pe care îl simte ea în timpultravaliului. Poate fi cel mai important cadou pentru ea, aşa căciteşte cu atenţie acest capitol, tipăreşte-ţi-l in minte şi nu-l uitasub nicio formă.




19

DAR CHIAR DOARE!

Când începe travaliul, este normal ca mama să fie speriată.

Teama duce la tensiune, iar tensiunea duce la durere! Cu câtsunt muşchii mai tensionaţi (şi uterul e un muşchi), cu atât mairău se va simţi ea! La fel, când apare frica, reală sau imaginară,adrenalina eliberată în sânge circulă prin tot corpul, ceea ceafectează funcţionarea muşchilor, ritmul cardiac şi provoacă osenzaţie din ce în ce mai mare de disconfort, anxietate, etc.Poate exista atât tensiune emoţională cât şi psihică. Relaxareaeste cheia care uşurează emoţional şi fizic procesul naşterii.

Începe să afli cum îi place să fie atinsă şi/sau masată pentru a serelaxa înainte de travaliu! Găseşte cuvinte de mângâiere pe caresă i le şopteşti la ureche în timp ce ea îţi poate spune ce îi placeşi ce nu. Fii întotdeauna pozitiv! Nu spune „Nu mă asculţi, nu teconcentrezi, etc.…!” Spune-i „Te descurci grozav şi te iubesc,sunt mândru de tine, te admir”, şi aşa mai departe. Nu-ţi fieteamă s-o atingi, iar dacă nu-i place ce spui sau ce faci, nu tesimţi ofensat!

În etapele de început ale travaliului, încearcă să-i distragi atenţia

de la durere. Încearcă un joc, o plimbare, un film. Travaliul vaprogresa, la fel şi durerea, dar distragerea atenţiei poate fi uninstrument eficient pentru ea – şi pentru tine!

Pe măsură ce contracţiile devin mai puternice şi mai dese, rolultău devine din ce în ce mai important. Dacă ai participat la uncurs de naştere, acum este momentul să pui în aplicare toateacele lecţii. Dacă nu ai asistat la cursuri, cere asistentei câtevaîndrumări.

În acest moment, treaba ta este să menţii concentrareapartenerei. Ea nu trebuie să renunţe sau să se panicheze. Dacăîncepe să fie neliniştită sau agitată în timpul unei contracţii,priveşte-o în ochi şi spune-i să respire adânc. Ţine-o de mână şispune-i că se descurcă foarte bine. Dar fii pregătit pentrumomentul în care este posibil ca încurajările tale să nu fie atâtde bine primite. Un medic din San Francisco îşi aminteşte de untătic a cărui soţie a ţipat la el să tacă din gură când acesta i-aspus – în mijlocul unei contracţii – că se descurca grozav.




20

Între contracţii, vei fi îngrijitorul şi servitorul partenerei. Dacăvrea fulgi de gheaţă, o să-i aduci imediat! Dacă vrea un masaj pespate, o să-ţi sufleci mânecile şi…la treabă!

Spune-i să mănânce ceva înainte de a pleca la spital sau înaintesă înceapă partea dificilă a travaliului. Nu ne referim la o masăcu cinci feluri de mâncare, ci la ceva uşor care să căptuşeascăpuţin stomacul. Vor trece multe ore până va reuşi să mănânceceva consistent, aşa că trebuie să aibă ceva în stomac. Alegemâncăruri care sunt uşor de digerat şi care nu provoacă greaţa.

Ajunşi în sala de naşteri, creaţi un mediu confortabil, cu luminădiscretă şi puţină muzică. Puteţi încerca aromoterapia, dar

trebuie să ştiţi că simţurile se intensifică în timpul travaliului,aşadar mirosurile nu trebuie să fie copleşitoare şi nici invazive.Foloseşte cuvinte drăgăstoase şi atinge-o cu un sărut sau două,sau trei sau mai multe! Du-o să înoate într-un loc imaginar, saula o plimbare pe plajă pentru a o ajuta să se relaxeze. Fii pregătitpentru momentul în care se va răzgândi dacă ceva nu vafuncţiona pentru ea. Oricât de bine ai planificat totul, s-ar puteasă fii nevoit să schimbi planurile la un moment dat, şi nucontează daca eşti pregătit sau nu.

Calmează-te. Vei sta acolo timp de cinci sau zece ore, sau maimult, fără multe pauze. Aminteşte-ţi că trebuie să ai grijă şi detine. Foloseşte-ţi mai degrabă corpul, decât braţele, pentru aasigura contragreutatea. Aşează-te ori de câte ori ai ocazia.Aceste măsuri nu inhibă travaliu, ba chiar de multe ori îlintensifică. Mobilitatea şi activităţi ca balansarea pelvisului ajutăfătul să se aşeze în poziţia corectă pentru naştere. Posturileverticale ajută fătul datorită gravitaţiei care îl face să deschidăcervixul şi să coboare în canalul de naştere. Strategiile pentru

relaxarea muşchilor lasă uterul să lucreze.Unele activităţi fizice care ajută în cazul durerii includplimbarea, aşezarea pernelor în jur pentru o poziţie confortabilă,masajul. Multe femei au dureri mari de spate în timpultravaliului. Masarea spatelui ajută la uşurarea durerii. Unuldintre trucurile pe care le-am aflat este masarea spatelui cu ominge de tenis . Îi iei durerea cu mâna şi o ajuţi cu travaliulspatelui. Ai putea să înveţi despre acupresură. Acupresura estefoarte diferită de masaj. Este aplicarea unei presiuni pe anumitepuncte pentru a uşura durerea fără ace şi fără a freca pielea.Poate fi o tehnică foarte eficientă.




21

În timpul perioadelor de stres fizic intens, corpul produceanestezice naturale numit endorfine. În cazuri de tipul „fărădurere nu există victorie”, endorfinele sunt responsabile pentrueuforia şi bucuria care urmează după aceste perioade. Când seexercită o presiune pe anumite zone, corpul elibereazăendorfinele în mod natural.

De multe ori, balansul ajută la scăderea durerii. Pentru caaceasta să aibă efect, trebuie să te aşezi în spatele ei şi să-ţi puibraţele în jurul umerilor ei. Ţine-o strâns şi legănaţi-vă uşorînainte şi înapoi, ritmic. Ritmul o va ajuta să se calmeze.

Poate părea un clişeu, dar respiraţia în timpul contracţiilor va

ajuta considerabil. Respiră cu ea şi fii atent ca ea să inspire penas şi să respire pe gură. Astfel se previne hiperventilarea.

Deseori, duşurile sau băile calde pot ajuta în timpul travaliului.Un instrument grozav care trebuie confecţionat este un ciorapumplut cu orez crud. Acesta poate fi încălzit în cuptorul cumicrounde pentru a furniza căldura care o poate ajuta să-şirelaxeze muşchii. Alternativa este o cârpă rece sau o pungă cugheaţă, pusă pe frunte sau pe gât pentru puţin confort. Dupăcum am mai zis, travaliul este o muncă grea, iar posibilitatea caea să se înfierbânte este foarte reală. O altă tehnică bună estegăsirea unui punct în cameră asupra căruia ea să se concentrezeîn timp ce respiră la contracţii. Acest punct poate fi un obiect dincameră sau ceva ce aţi pregătit împreună înainte. Încearcă să puisonograma bebeluşului vostru pe perete.

Respiraţia poate uşura cu întârziere durerea naşterii. În timpultravaliului activ, scopul este ca mama să fie cât de relaxatăposibil pentru ca cervixul să continue să se dilate, şi să furnizeze

bebeluşului o cantitatea generoasă de oxigen pregătindu-lpentru naştere.

Următoarele tehnici de respiraţie, folosite singure sau încombinaţie, pot avea efect în timpul travaliului. Practicaţi acestetehnici în timpul sarcinii. Dacă le stăpâneşti bine înainteatravaliului propriu-zis, acestea pot ajuta la modificarea ritmuluirespiraţiei pentru a uşura cât mai eficient durerea.

Respiraţii profunde, de curăţare. Respiraţi lung şiprofund la începutul şi la sfârşitul fiecărei contracţii.




22

Respiraţii lente, din piept. Concentraţi-vă şi respiraţi lent,de 8-10 ori pe minut în timpul primelor contracţii maiblânde din prima etapă a travaliului.

Respiraţie rapidă din piept. Folosind aceeaşi tehnică dintravaliul de început, dublaţi viteza acestora pe măsură ceprima etapă a travaliului progresează iar contracţiilecresc în frecvenţă şi intensitate.

Respiraţie superficială din piept. Foloseşte aceastătehnică superficială în momentul de vârf al celor maiintense contracţii.

Aducerea pe lume a bebeluşului este o treabă grea şi de lungădurată. La un moment dat în timpul travaliului, tu şi partenera

ta veţi descoperi ceva – poate un ritm de respiraţie, o pată petavan, un animal împăiat adus de acasă – asupra căruia ea să seconcentreze în timpul contracţiilor. Cu metoda Lamaze, treabata este să distragi atenţia partenerei tale şi să o calmezi atuncicând ea începe să creadă că nu o va scoate la capăt.

Cere întotdeauna permisiunea înainte de a încerca ceva nou;paşii pe care îi face trebuie să o ajute şi să-i aducă alinare. Oferă-i sprijin emoţional. Spune-i mereu că face o treabă bună.

Folosirea acestor metode de relaxare întârzie administrareamedicamentelor. Acestea pot cauza probleme dacă suntadministrate în doze repetate, sau dacă se amestecă diversemedicamente cu efect îndelungat. Prin folosirea măsurilor derelaxare, poţi avea nevoie numai de o doză de narcotic în loc detrei, poţi evita folosirea unui narcotic şi a unui epidural, sau poţiîntârzia momentul epiduralului. Despre epidurale vom vorbimai târziu.

Avantajul este că aceste practici pot fi oprite dacă nu sunt deajutor sau în eventualitatea că ar putea cauza probleme. Deexemplu, dacă bebeluşului nu-i place o anumită poziţie, găseştealta. Analgezicele, odată administrate, nu pot fi anulate, şi veiavea nevoie de alt medicament sau altă procedură pentru aremedia efectele adverse. Acestea, la rândul lor, prezintă şi eleriscuri.

Măsurile de confort nu pot anula complet durerea. Aceastapoate da naştere sentimentului de eşec personal dacă mama adorit o naştere fără medicamente.




23

Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă foarte des dacărespecţi şi sprijini dorinţa mamei de a evita analgezicele, dacărecunoşti eforturile sale şi dacă o susţii în deciziile sale. Multelucruri se pot schimba când începe etapa grea a travaliului aşacă, dacă începe să ţipe în spital indiferent de motiv, trebuie s-olaşi cu orice preţ!

Toate acestea necesită o serie de pregătiri, aşa că va trebui săfaci o listă înainte să înceapă travaliul. De multe ori lista estenumită „trusa” travaliului. Ce lucruri trebuie incluse?




24

TRUSA PENTRU TRAVALIU

În calitate de partener la naştere, vei fi responsabil cu strânsullucrurilor de care vei avea nevoie în sala de naştere pentru maimult confort. Chiar dacă viitoarea mămică este în centrulatenţiei, vei avea nevoie de câteva lucruri şi pentru tine.

Travaliul durează mult timp, în mod normal între 12 şi 18 ore,poate şi mai mult. În cele mai multe cazuri travaliul are loc întimpul nopţii, deci şi tu, tatăl, trebuie să te simţi confortabil.Ţinând cont de acest lucru, este bine să ai un bagaj pregătit şipentru tine, când va fi momentul de plecare, în afară de cel al

partenerei tale.Un bagaj complet pentru travaliu conţine multe lucruri. Iatăcâteva sugestii:

• Un tricou în plus sau un schimb de haine pentru tine. S-ar putea să stai mai mult, iar confortul tău contează!

• Un costum de baie în caz că vei intra cu partenera în cadăsau la duş. Crede-mă, imaginea unui bărbat gol în timp ceeşti în travaliu nu este tocmai binevenită, orice aţi credevoi, bărbaţii!

• Fă-ţi câteva sanvişuri să le ai la îndemână. După cum amspus, s-ar putea să stai pe acolo ceva timp, şi chiar dacăMcDonald’s este „chiar după colţ”, nu cred că ea ar fiîncântată să dispari pentru un Big Mac, mai ales când totce poate ea să-şi permită sunt fulgi de gheaţă sauîngheţată pe băţ!

• Este neapărată nevoie de o minge de tenis pentrutravaliul spatelui!

• Un CD-player portabil sau un casetofon, pentru„atmosferă” în cameră.

• Lumânări pentru lumină discretă. Asigură-te mai întâi căspitalul îţi dă voie.

•

Ceva cu care tu şi mama să vă petreceţi timpul. Cărţi,jocuri, scrabble, rebusuri şi altele asemenea pot fi o sursăde distracţie în faza de început a travaliului.




25

• Dacă doctorul îţi permite, adu-i acadele în caz că i se facefoame.

• O listă cu numerele de telefon ale persoanelor pe care vreisă le suni odată ce va avea loc evenimentul binecuvântat.

De regulă, bărbaţii vor să ştie două lucruri: care este sexulcopilului şi dacă totul este în regulă cu mama. Detaliile nu suntimportante.

Femeile, în schimb, cer detalii. Naşterea unui copil este uneveniment definitoriu în viaţa unei femei; este şi un etalon dupăcare femeile se compară între ele. Prin urmare, femeilor trebuiesă le dai mai multe informaţii. Ceea ce le spui tu nu este nici pedeparte destul, dar faptul că informaţiile vin de la un bărbat estede apreciat; în plus, te vor lăuda în faţa soţiei tale.

• Uleiurile aromate pot calma nervii mamei în timp ce semasează anumite zone

• NU UITA APARATUL DE FOTOGRAFIAT! Majoritateaspitalelor nu mai dau voie cu camere video în sala denaştere, dar permit fotografierea – mai ales după ce vine

pe lume copilul. Dacă ai un aparat digital, nu uita să aibaterii de rezervă!

• Bani mărunţi pentru automate. În cazul în care ţi setermină tartinele de acasă!

Ce se întâmplă dacă măsurile pentru confort nu îşi fac efectul şiMami are nevoie de un medicament? Cel mai sigur va fi vorba deun epidural. Hai să vedem ce este un analgezic artificial.




26

MINGEA DE TENIS NU A FUNCŢIONATLuarea deciziei de a naşte natural este una personală, dar

deseori unele dintre femei se răzgândesc atunci când sunt lovitede realitatea durerii. Copiii mei au fost născuţi amândoi pe calenaturală, dar eram tânără şi naivă. Dacă ar fi să mai rămânînsărcinată, aş alege medicaţia. Cu tehnologiile medicaleexistente în zilele noastre, şi cu progresele făcute în medicină,un mic ajutor este foarte indicat.

Există două medicamente de bază pentru diminuarea dureriicare pot fi administrate în timpul travaliului. Acestea suntanalgezicele (mult mai puternice decât Tylenol) şi epiduralul. Osă vorbim despre ambele.AnalgeziceToate medicamentele ajung, prin placentă, la bebeluş, de astatrebuie utilizate numai când este necesar şi în doza cea mai micădar totuşi eficientă. Nubain şi Demerol, de exemplu, suntmedicamentele obişnuite care se administrează în timpultravaliului. Sunt administrate în doze mici dar tind să diminuezeefortul uterului şi pot da somnolenţă fătului dacă momentulnaşterii este foarte aproape.

Morfina intratecală este un sistem mai nou de diminuare adurerii, din ce în ce mai acceptată. Morfina este introdusăprintr-un cateter lângă, dar nu în, măduva spinării din regiunealombară. Efectele fetale sunt minime iar mama obţine odiminuare excelentă a durerii fără pierderea efortului uterin întimp ce îşi păstrează reflexul de a împinge. Ca efecte colaterales-au înregistrat mâncărimi şi greţuri la unele paciente.

Doctorul îţi poate face un blocaj para-cervical. Medicamentuleste injectat în cervix, de obicei în prima parte a travaliului,diminuând durerea provocată de contracţii, fără a interfera cunevoia sau puterea de a împinge. Medicamentul nu are efectulscontat la aproximativ o treime dintre femei, şi trebuie repetatîn fiecare oră. Astăzi nu mai este folosit în mod frecvent.

Blocarea Pudendal este altă opţiune. Anestezia este injectatăprin peretele vaginal în timpul celei de-a doua faze a travaliuluipentru a uşura durerea din perineu (zona dintre vagin şi rect).Poate fi folosit la naşteri fără alte medicamente. Medicamentulnu afectează nevoia sau puterea de împingere şi, în general,




27

maschează efectele şi remedierea epiziotomiei – inciziaexecutată pentru lărgirea deschiderii vaginale.

În sfârşit, avem blocarea spinării sau a şalelor. Se face o singurăinjecţie cu anestezie locală în măduva spinării, amorţindcomplet abdomenul inferior şi zona perineală. Acest tip deanestezie este rar utilizată în timpul travaliului dar este oopţiune în cazurile care necesită forceps sau cezariană. Blocareaspinării elimină complet nevoia de a împinge şi poate scădeatensiunea. În unele cazuri, rare, provoacă o durere de cap severăcând trece efectul.

Epidurale

Epiduralul câştigă în popularitate în cazul diminuării durerilornaşterii. Un ac cu un tub subţire şi flexibil este înşurubat înspaţiul dintre măduva spinării şi vertebră. La îndepărtareaacului, anestezicul curge continuu prin tub.

La fel ca şi la blocarea spinării, această procedură elimină totaldurerea din zona perineului. Dozajul poate fi uşor modificat sauîntrerupt. Majoritatea medicilor consideră blocarea epidurală cafiind cea mai bună metodă de diminuare a durerii în cazultravaliului fără complicaţii sau a cezarienei fără urgenţă,deoarece permite femeii să fie permanent atentă la ce seîntâmplă. Cu toate acestea, anestezicul are nevoie de circa 20 deminute pentru a-şi face complet efectul şi poate lăsa un „punctfierbinte” dureros. În plus, poate diminua contracţiile uterine,generând nevoia de ocitocină. De asemenea, creşte riscul denaştere cu ajutorul forcepsului.

Pentru administrarea medicamentului şi pentru plasarea tubuluiva fi chemat anestezistul. În general, singurele persoane care au

voie în sală în timpul procedurii sunt mama, asistentul denaşteri şi doctorul. Poţi rămâne şi tu dar, în caz contrar, nutrebuie să-ţi faci griji. Anestezistul îi va spune mamei să se aşezepe pat pentru inserţia tubului. Mai întâi i se poate face o injecţiepentru amorţire, în zona coloanei. Este important ca ea să nu semişte în timpul procedurii, pentru a evita orice probleme lainserţia acului şi a tubului. Procedura nu durează mult, deci astanu ar fi o problemă.

Epiduralele sunt necesare şi sunt o alegere excelentă pentruunele femei. Cel mai bun efect îl au în cazul femeilor cu travaliuîndelungat. Majoritatea femeilor pot tolera un travaliu




28

progresiv. Dar, după multe ore de progres minim, cândpersoanele care o ajută sunt extenuate, când ea însăşi simte cătot efortul ei nu are niciun rezultat, tipul de analgezic epidural îidă mamei un răgaz pentru odihnă şi recuperare a forţelor.

Mama trebuie avertizată să se aştepte la intravenoase, rupturaartificială a membranelor, repaus la pat, mărirea ocitocinei, şidin acest moment va fi necesară monitorizarea fetală externăsau internă. Asemenea intervenţii au dezavantajul naşterii cumedicaţie şi pierderii controlului mamei asupra procesului.Pentru unele este un preţ mic pentru uşurarea durerii şi simt cărecâştigă controlul când durerea este diminuată.

Aproape toate femeile care au ales epiduralul au spus că suntbucuroase că au făcut-o. Este vorba mai ales de femeile care maiau copii şi care au refuzat epiduralul prima dată. Cred că cea maifrecventă părere pe care am auzit-o este „Dacă ştiam că era atâtde bine, nu aş fi ezitat!”

Bine, deci până acum am ajuns în sala de naşteri şi ştim cum săo facem pe Mami să se simtă comod, avem chiar şi posibilitateade a alege un medicament. Dar ce se întâmplă când vinemomentul să împingă?




29

VINE COPILUL!

Când cervixul femeii este complet dilatat, la 10 cm, a venit

momentul să împingă. Pentru mulţi bărbaţi, asta poate păreauşor. Ce mare chestie să împingă? Ei bine, nu uita că bebeluşuleste mult mai mare decât orificiul prin care iese. Am auzit odatăun comic spunând că este ca şi cum un bărbat ar încerca săscoată o bilă de bowling pe nas.În orice caz, nu e chiar atât de rapid pe cât ai crede. Venirea pelume a copilului este partea cea mai grea – chiar mai grea decâtlupta cu contracţiile! Este momentul când intră în jocelasticitatea femeii. Lucrul cel mai important pe care bărbaţiitrebuie să şi-l amintească în legătură cu naşterea unui copil estecă e ceva urât, dar în acelaşi timp minunat. Mulţi bărbaţi auspus că a fost în regulă cu contracţiile şi partea dificilă atravaliului, dar când a venit vorba de naşterea propriu-zisă, aufost total depăşiţi de situaţie.

Sfatul cel mai des auzit în vestiare când vine vorba despreprezenţa lor la naştere ar putea fi să stea la capul patului şi să nuse uite în jos. Poţi să faci cum vrei, însă e o chestie unică în viaţăaşa că, dacă chiar nu vrei să te uiţi, nu te uita. Dar să ştii că poţisă pierzi ceva minunat!

În acest moment picioarele îi vor fi îndepărtate şi tot ce i-a datDumnezeu va fi expus vederii. Crede-mă, nu-i pasă. Toatăruşinea a zburat pe fereastră când copilul a coborât în pelvisîncercând să iasă.

Când are o contracţie trebuie să împingă. Asistentul de naştereva fi de mare ajutor în această fază şi este important să-lascultaţi. Curând veţi găsi un ritm.

Poziţia normală pentru împins este cea cu picioarele depărtate –surpriză mare, nu? Ea trebuie să respire profund, pe gură, să-şiţină respiraţia, să bage bărbia în piept şi să împingă. Scuzepentru descriere, dar e ca şi cum ai elimina – hm – un intestinfoarte încărcat (ca să-şi facă toată lumea o idee!)

De câte ori împinge, copilul mai înaintează puţin pe canalul denaştere. Respiraţia în timp ce împinge face ca bebeluşul săretrocedeze puţin şi împiedică înaintarea, aşa că încurajaţi-o să

împingă cât de mult poate.




30

Când travaliul este în plină desfăşurare, i se va spune să împingăde trei ori la rând câte 10 secunde. Asta înseamnă că procesul seva desfăşura în felul următor: respiraţie adâncă, împins în timpce numeri până la zece (unu-Mississippi, doi-Mississippi, etc.), oscurtă pauză şi încă de două ori. Cu cât face asta mai mult, cuatât mai mult înaintează copilul. Va împinge cu mai multă forţăDacă-şi ţine respiraţia.

Totuşi, nu există o metodă „corectă” de împingere sau derespiraţie. Depinde de ce-i spune corpul. Trebuie numai să fiilângă ea şi să o sprijini cu orice are nevoie pentru ca lucrurile săprogreseze.

Ce faci în acest moment? Apucă-i picioarele din spatelegenunchilor, adu-le până la piept, numără şi încurajeaz-o!Niciodată nu vei mai spune de atâtea ori „Poţi să o faci!”. Poţi săîncerci şi expresii de genul „Ţine-o tot aşa”, „Te descurci deminune”, „Aşa se face”, etc.

Fraze de evitat: „Vai, ce scârbos”, „Nu eşti în stare de maimult?”, „Nu cred că doare chiar aşa de tare”, şi „Hai, scoate-l odată, pentru Dumnezeu, începe meciul”. (Scuze, am simţitnevoia de puţin umor în acest moment!)

În timp ce ea împinge şi tu numeri, asistentul de naştere vamonitoriza din nou înaintarea copilului cu mănuşa lubrifiată.Vor face probabil şi o mişcare circulară în jurul cervixului pentrua face loc pentru copil.

Doctorul poate realiza o epiziotomie pentru a face mai mult locpentru copil. Nu este nici pe departe atât de dureros precumpare, dar trebuie să ştii despre ce este vorba.




31

TAIE-MĂ DOCTORE!

Epiziotomia se face prin tăierea deschizăturii vaginale cu

foarfecele pentru a o lărgi pentru naştere. Pentru o epiziotomiemediană, în Statele Unite şi Canada medicul taie în jos, spreanus. Pentru o epiziotomie mediolaterală, metoda preferată înalte părţi ale lumii, tăietura se duce într-o parte. Unii medici dinStatele Unite şi Canada fac mereu epiziotomii mediolaterale, iarunii le fac în cazul folosirii forcepsului.

În comparaţie cu epiziotomiile mediolaterale, epiziotomiilemediane sunt mai uşor de reparat, dor mai puţin după, se pierdemai puţin sânge, cauzează mai puţine complicaţii în timpulvindecării, dau rezultate anatomice mai bune, şi este mai puţinsă simţi durere în timpul relaţiilor intime. Totuşi, epiziotomiilemediane sunt însoţite de riscul de a se extinde în sau prinsfincterul anal.

Dacă bebeluşul are probleme aproape de naştere, medicul saumoaşa nu vor mai aştepta timpul normal pentru o naştere fărăepiziotomie. În unele cazuri, femeia este extenuată sau nu seîntinde bine ş medicul recomandă o epiziotomie. Dacă motivuleste extenuarea, trebuie să ştii că epiziotomia scurtează naştereaîn medie cu 9 minute – ceea ce e minunat!

Mulţi asistenţi de naştere ezită când vine vorba de epiziotomie.Unii cred că duce la slăbirea podelei pelviene. Podeaua pelvianăeste un grup complex de muşchi care formează un fel de hamacsuspendat între osul pubian din faţă şi baza coloanei din spate.Pe aici trec uretra, vaginul, şi anusul. Slăbirea podelei pelvienesau rănirea poate duce la disfuncţii sexuale, incontinenţă

urinară, incontinenţă anală.Dar, dacă bebeluşul nu se naşte fără epiziotomie, devine absolutnecesar, şi multe femei se recuperează repede prin exerciţiulKegel pentru întărirea muşchiului tăiat.

În primele zile va exista un anumit disconfort, chiar şi fărăepiziotomie. Este normal să existe o durere generală sau chiar omică rană a perineului. Totuşi, dacă se face o epiziotomie, existămult mai multe şanse de durere în timpul mersului şi când seaşează comod. De asemenea, mama poate simţi înţepături




32

puternice în timpul urinării, iar eliminarea intestinelor poate fiextrem de neplăcută în primele câteva zile.

Dacă ai ghinionul să apară complicaţii în urma epiziotomiei – seextinde sau se infectează – vei avea o perioadă prelungită dedurere, sau probleme precum incontinenţă anală care ar puteaafecta calitatea vieţii tale în mod serios sau chiar permanent, înspecial în ceea ce priveşte relaţiile sexuale.

Răul făcut de epiziotomie poate să nu apară imediat.Incontinenţa anală şi urinară se poate declanşa după câţiva ani,când vârsta şi căratul în braţe al copiilor au efecte ce se adaugăcelor ale epiziotomiei.

Apoi soseşte copilul.




33

BINE AI VENIT PE LUME!

Nu este mult de spus despre naşterea copilului. După cum v-am

spus, înainte de sosirea lui se împinge, se ţipă, se vorbeşteprintre dinţi şi se răcneşte (în majoritatea timpului). Vom facetot ce ne stă în putinţă.

După tot acest împins, capul copilului va începe să se vadă lamarginea vaginului. În acest moment mama va trebui săîmpingă cu toată forţa. Este greu de adus pe lume un copil, şi înacel moment devine şi mai greu. Pentru taţi, vezi din nou tipulcu mingea de bowling!

Copilul a călătorit prin canalul de naştere şi este aproape de aintra în lumea reală. Odată ce a ieşit capul, mamei i se cere să numai împingă, iar asistentul de naştere absoarbe, cu o pompiţă deplastic, mucusul din nasul şi gura bebeluşului.

După cap ies şi umerii şi copilul este aici!Totul se întâmplă foarte, foarte repede, deci dacă vrei să fiimartor la naşterea copilului, concentrează-te acolo.Mama începe să simtă o uşurare imensă chiar şi după apariţia

capului, semn că este în regulă.Copilul va fi acoperit cu mucus, nu vă alarmaţi. Iese la spălat.Mulţi bărbaţi au impresia că văd în nou născuţi imagineatradiţională a extratereştrilor. Te rog să te abţii de la astfel decomentarii. Mama a muncit pe brânci ca să aducă extraterestrulpe lume, aşa că ţine-ţi impresiile pentru tine. Şi apoi, aspectulacesta dispare rapid iar bebeluşul se transformă în cea maifrumoasă fiinţă umană. Crede-mă!

Cordonul ombilical va fi pensat şi apoi tăiat. Te vor întreba dacăvrei să tai cordonul. Este decizia ta, dar trebuie să ştii că nuafectează în niciun fel mama sau copilul.

Sunt momente când este nevoie să se intervină cu un forceps saucu un extractor cu vacuum. Forcepsul seamănă cu două lingurimari pentru salată, iar doctorul le foloseşte să scoată capulcopilului din canalul de naştere.

Extragerea cu vacuum se face cu o cupă mare de plastic carearată ca un con de îngheţată, se aplică pe capul copilului şirămâne fixat prin aspirare. Pe cupă există un mâner care îl ajută




34

pe doctor să scoată copilul prin canalul de naştere. Alegereaîntre forceps şi vacuum este de obicei făcută de doctor. Niciunadintre aceste proceduri nu va afecta bebeluşul, deci nu tealarma.

Acesta este marele moment, un eveniment de care-ţi vei aduceaminte tot restul vieţii. Şi iată partea cea mai grea: Trebuie săRĂMÂI CALM. Încearcă să-ţi înfrânezi lacrimile şi isteria pânădupă naşterea copilului. Soţia ta are nevoie de ajutorul tău, lapropriu şi la figurat.

O vei încuraja la fiecare împingere, şi îi poţi susţine spatelepentru ca ea să poată împinge mai comod. Dacă eşti în stare,

acordă-ţi câteva momente pentru a privi naşterea cu adevărat.Când vezi primul centimetru din capul copilului, poţi să-i spuipartenerei că aproape a terminat.

După naştere, copilul va fi aşezat pe abdomenul mamei şi îl veiputea vedea bine pentru prima dată. Există şi un motiv pentrucare medicii fac asta.

Când nou-născuţii sunt ţinuţi aproape de corpul mamei, ei sesimt aparent în siguranţă şi astfel, tranziţia de la viaţa în uter lacea din afara uterului este mult mai uşoară pentru ei. Nou-născutul recunoaşte vocea şi mirosul mamei, iar corpul ei îlîncălzeşte mai repede şi mai sănătos decât păturile sauincubatorul.

Când copiii născuţi la termen simt pielea mamei lor, aproape cănu plâng în primele 90 de minute de viaţă. Dar dacă sunt puşi încoşul de lângă mamă, plâng cam 20 – 40 secunde la fiecare cinciminute în următoarele 90 de minute. Nou-născuţii au percepţia

destul de dezvoltată pentru a face diferenţa între un coş şi mamalor!

Odată născut bebeluşul, întreabă mama dacă are nevoie de ceva.Vrea să înceapă să dea telefoane sau vrea să doarmă? Sauambele? Ajut-o să se relaxeze. Încă îi fac bine masajele pe spate,şi încă va mai simţi un pic de durere. Mai presus de toate,bucură-te de moment! În afara faptului că trebuie hrănit şi iubit,este o perioadă de odihnă. Mai târziu veţi avea destul timp să văgândiţi la ultimele 18 ore şi la următorii 18 ani.




35

În general, bărbaţii au două reacţii după naşterea copilului. Maiîntâi, plâng. Apoi înşfacă aparatul de fotografiat. Când parteneravoastră va ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe, veideclanşa bliţul de nenumărate ori. După câteva poze, o să laşicamera la o parte şi o să vrei să iei copilul în braţe. Ţine-laproape şi lasă-l să-ţi studieze faţa.

Dacă bebeluşul pleacă la incubator în timp ce partenera sereface, du-te cu el şi ţine-i companie. Când adoarme, poţi daprima rundă de telefoane la prieteni şi familie. Nu uita să vezi ceface partenera ta. Dacă este trează, va vrea să afle ultimele veştidespre starea bebeluşului şi cât de bine s-a descurcat ea.

Cam asta ar fi tot. După atâta muncă şi chin, vine momentulsărbătoririi unei noi vieţi! Ce se întâmplă cu bebeluşul imediatdupă naştere?

Perioada imediat următoare naşterii bebeluşului este oexperienţă minunată. În aceste momente, cu bebeluşul lângătine, toate visele, speranţele şi planurile se îngrămădesc în capultău.

La un minut după naştere, pediatrul sau asistentul de naştere îiva da bebeluşului un scor Apgar. Acest scor ajută echipamedicală să evalueze dacă bebeluşul are nevoie de oxigen saualtă formă de asistenţă medicală. După 5 minute va primi altscor Apgar.

Este foarte important pentru bebeluşi să aibă căldură. Copilultău va fi învelit în pături şi este posibil să fie pus într-un pătuţ cuîncălzire.

Clama chirurgicală de la cordonul ombilical va fi schimbată cuuna de plastic, care seamănă cu o agrafă de păr, iar capătulcordonului va fi tăiat cu grijă. În prima zi după naştere, bucatade cordon ombilical va fi tratată cu un pigment purpuriu pentrunu se infecta.

Asistentul de naştere va verifica semnele vitale ale bebeluşului şiposibilele complicaţii. Bebeluşul va fi curăţat, cântărit şimăsurat.

Legile statului spun că în ochii copilului trebuie pus unantibiotic, pentru a preveni complicaţiile posibile datorită




36

vreunei infecţii vaginale materne. Majoritatea spitalelor folosescEritromicină, dar unele încă mai folosesc nitrat de argint, carepoate fi mai iritant.

I se va face o injecţie cu Vitamina K în coapsă. Această vitaminăeste cerută de ficat pentru coagularea sângelui. La adult,bacteria din intestine fabrică vitamina K. Nou-născuţii nu aubacterii în intestine; prin urmare, nu pot produce singurivitamina K. Injecţiile cu vitamina K previn problemele desângerare la nou-născuţi.

Este necesar un test al glucozei din sânge dacă bebeluşul estefoarte mare sau foarte mic sau dacă Mama a avut diabet

gestaţional. De obicei, asistenta sau tehnicianul recoltează opicătură de sânge din călcâiul bebeluşului. Dacă nivelul glucozeieste prea scăzut, mamei i se poate spune să alăpteze copilul sausă-i dea lapte praf sau apă îndulcită.

Poţi câştiga o apreciere imensă din partea Mamei, dacă o răsfeţidupă sosirea bebeluşului. Mama a trecut prin multe experienţe,atât fizice cât şi emoţionale. Acum este cel mai potrivit momentpentru a-i arăta cât de mult o iubeşti. Adu-i flori, ciocolată, sauscrie-i un bilet de dragoste. Orice ai face, încearcă să marchezimomentul într-un mod special.Chiar şi cele mai bine întocmite planuri pentru naştere pot avearezultate greşite, şi totul se va termina cu o cezariană.




37

CARE SUNT MOTIVELE PENTRU OCEZARIANĂ?

Rata naşterilor prin cezariană în Statele Unite a explodat de la5% în anii 60 la aproape 25% în anii 80. La această creştere aucontribuit mulţi factori, inclusiv frecvenţa naşterilor repetateprin cezariană, folosirea monitorizării fetale electronice,folosirea în scădere a breşei vaginale şi a forcepsului, şi tendinţade a interveni chirurgical când travaliul „nu progresează”.Naşterea prin cezariană este cu certitudine mai sigură astăzidecât în 1960, şi este indicată în mod evident în situaţii extremesau urgenţe, deşi provoacă mai multe leziuni materne decâtnaşterea vaginală.

Naşterea prin cezariană este acceptată ca soluţie inevitabilă încazul unor complicaţii apărute în timpul travaliului. Dinexperienţa ultimelor două decenii, majoritatea experţilor spuncă naşterea prin cezariană nu este întotdeauna benefică pentrufemeie sau copil. Pentru a lua o hotărâre în cunoştinţă de cauză,trebuie să înţelegem unele dintre complicaţiile cele maifrecvente care pot apărea în timpul travaliului.

Ruperea prematurăMajoritatea femeilor încep travaliul în mod spontan cândrupturile membranelor şi sarcina au ajuns la termen. Cândtravaliul nu începe între 12 şi 24 de ore, situaţia este descrisă ca„ruperea prematură a membranelor” (RPM). Deoarece RPM esteuna dintre cauzele numărului mare de cezariene, majoritateadoctorilor induc travaliul după RPM la termen. Deşi abordarea„aşteaptă să vezi” a fost asociată cu mai puţine naşteri princezariană decât folosirea ocitocinei pentru stimulareacontracţiilor, un studiu de amploare a conchis că inducereatravaliului cu supozitoare vaginale ce conţin prostaglandina E2este o opţiune viabilă pentru rezolvarea RPM – în special lafemeile aflate la primul copil. În studiu, numărul de cezariene lafemeile care au primit prostaglandină a fost la jumătate faţă decele care au primit oxitocină sau au aşteptat începereatravaliului.

Lipsa progresuluiÎn general medicii sunt de acord că, odată început travaliul,

cervixul femeii trebuie să se dilate cu 1,2 cm până la 1,5 cm peoră. Uneori dilatarea lipseşte în faza activă, în ciuda contracţiilor




38

regulate. Această situaţie este cunoscută sub numele de „lipsaprogresului”.

Dat fiind că travaliul se poate întrerupe dintr-o mulţime demotive, cauza imediată nu este întotdeauna clară femeii saumedicului. Dacă se întâmplă acest lucru, doctorul va efectua unexamen pelvian, va verifica semnele vitale şi va monitoriza fătulpentru o scurtă perioadă de timp. Dacă totul pare în regulă, elsau ea poate aborda problema fără a interveni sau poate lua înconsiderare posibilitatea de a „ghida activ” travaliul tău.

Există un număr de proceduri eficiente pentru restabilireatravaliului. Dacă sacul amniotic nu este încă rupt, doctorul îl

poate rupe manual, printr-o procedură numită amniotomie.Deoarece, după ruptura membranelor, femeia este gata să nască,poate fi o strategie riscantă în timpul fazei latente, când existăposibilitatea unui travaliu fals. Mai multe studii de cercetare auconchis că amniotomia efectuată în timpul travaliului activ scurtează durata sa cu aproximativ 2 ore. Mai mult, creşte ratanaşterii vaginale, şi nu există riscul leziunilor la femeie sau copil.

Medicii nu se pun de acord în privinţa modului de abordare asarcinilor care depăşesc 40 de săptămâni, în proporţie de 10%.Scopul principal este evitarea leziunilor sau morţii copilului caurmare a lipsei de oxigen sau a pătrunderii meconiului înplămâni – riscuri stabilite în sarcinile trecute de termen. Uniidoctori sunt în favoarea inducerii travaliului în săptămâna 41 –42, în timp ce alţii recomandă monitorizare fetală până laînceperea spontană a travaliului.

Într-un studiu amplu pe femeile cu sarcini prelungite dar fărăcomplicaţii, inducerea travaliului a generat un număr mai mic

de naşteri prin cezariană, în principal deoarece a existat maipuţin stres fetal. În orice caz, puţini medici lasă o sarcină maimult de 42 săptămâni. În aceste situaţii rare, travaliul este indusde multe ori cu prostaglandină gel sau ocitocină.

Dimensiunea pelvisuluiAnumite diferenţe în anatomia femeii pot duce la complicaţii întimpul travaliului. În timpul naşterii vaginale, fătul trebuieîmpins prin zona pelvisului cu ajutorul contracţiilor uterului. Îngeneral, pelvisul unei femei este destul de încăpător şi are formaadecvată pentru a permite trecerea fătului. Dacă nu a avutfractură de pelvis sau de os sau o boală neuromusculară,




39

medicul nu trebuie s-o descurajeze de la încercarea unei naşterinaturale numai pe baza dimensiunilor pelvisului. Chiar dacăzona pelvisului este mai mică decât media, poate fi îndeajuns demare pentru făt dacă restul travaliului a decurs normal.

Cu toate acestea, în unele cazuri, dimensiunile capului fătuluidepăşesc dimensiunile canalului de naştere. Dacă se întâmplăasta, travaliul nu va progresa în a doua etapă; la fel, prima etapăa travaliului poate fi neregulată. Dacă dimensiunea copiluluieste cauza lipsei de progres a travaliului, va fi nevoie decezariană.

Poziţia copilului

În peste 95% din sarcinile la termen, capul copilului esteîndreptat spre cervix. În mod normal, capul copilului esteorientat către piept, cu coroana capului înspre canalul denaştere, pregătit pentru naştere.

În unele situaţii neobişnuite, iese faţa, fruntea sau partea de susa capului copilului. Dacă fătul rămâne în una din aceste ultimedouă poziţii în timpul travaliului, este necesară cezarianadeoarece partea cea mai îngustă a capului copilului poate fi preamare pentru pelvisul tău. O ieşire cu faţa este foarte rară. Dacăai avut mai mulţi copii, medicul va insista, mai mult ca sigur,asupra cezarienei. Naşterea vaginală măreşte riscul de lezare agâtului sau coloanei vertebrale a copilului.

Poziţia – sau atitudinea – copilului reprezintă un alt considerentîn stabilirea celei mai sigure metode de naştere. Peste 99% dincazuri sunt cele în care fătul este aşezat vertical în uter. În restulcazurilor, avem aşezarea transversală, când fătul stă cu spatele lacanalul de naştere. Când copilul este în această poziţie la

începutul travaliului, totul se termină de obicei cu o cezariană.Cezarienele sunt nişte operaţii, deci trebuie luate în considerarealte proceduri decât cele pentru naşterea vaginală. Poţi să asiştila naştere, dar trebuie să ştii la ce să te aştepţi.




40

CEZARIANA PENTRU TAŢI

Pregătirea pentru operaţie include administrarea unui

intravenos la început, raderea părului pubian care se vede cândţii picioarele lipite şi inserarea unui cateter în vezică. Burta va fispălată cu antiseptic iar în jurul inciziei se va crea un câmpsteril. Pe piept şi pe deget se vor pune senzori pentrumonitorizarea tensiunii sanguine, a ritmului cardiac şi agradului de oxigenare a sângelui. Pe piept se pune o perdeatransversală pentru ca mama să nu vadă operaţia. Majoritateacezarienelor se fac sub anestezie epidurală deoarece este maisigură decât anestezia generală. Dacă s-a făcut deja un epidural,anestezistul îl va întări astfel încât pacienta să fie amorţită de ladegetele picioarelor până la stern. Mai întâi va trebui să teschimbi în haine chirurgicale. După ce intri în sala de operaţie, ţise va da un loc în capul mesei de operaţie. Ţi se va spune să nuatingi nimic din câmpul steril, ceea ce este foarte important, caun pilot aerian care îţi spune să nu atingi niciun buton în timp ceavionul este în aer! Veţi putea vorbi între voi pe măsură ceoperaţia progresează. Dacă doreşti, poţi să priveşti peste perdeaşi să vezi o parte din cezariană; doctorul ei vă va ghida. Este unmoment extraordinar să vezi cum iese bebeluşul din uter, nu

este aşa de scârbos cum sună. Amândoi veţi auzi primul plânsetal copilului la scurt timp după naştere; dacă nu aţi aflat sexulcopilului după naştere, doctorul vă va anunţa acum. Bebeluşuleste predat echipei pediatrice pentru a fi uscat, evaluat, şi pentrua primi medicaţiile. Sunt aceleaşi operaţiuni ca şi în cazulnaşterii vaginale.

Dacă se foloseşte anestezie generală, i se va introduce prin IV.Odată inconştientă, anestezistul îi va introduce un tub pe gâtpentru menţinerea căilor respiratorii şi eliberarea gazuluianestezic. Operaţia durează în general una sau două ore. Timpulde la începutul operaţiei până la naşterea copilului este de circacinci minute. Cea mai mare parte din timpul petrecut dupănaştere este pentru suturarea ţesuturilor.

Cu rare excepţii, incizia de aproximativ 10 cm se face orizontalchiar deasupra zonei pubiene. Se preferă incizia uterinăorizontală deoarece cicatrizarea este mai puternică. Totuşi, înanumite situaţii, ca de exemplu când placenta acoperă cervixul,incizia se face vertical.




41

În timpul operaţiei, va simţi cum este trasă şi împinsă dar fărădurere. Manipulările ar putea-o face să se simtă incomod, decitrebuie să o asiguri că aşa este normal. După naştere, mediculpredă bebeluşul pentru a fi examinat. Unele spitale permitbebeluşilor sănătoşi să rămână cu tine şi cu partenera ta întimpul acestor operaţiuni. În altele în schimb, personalul vaduce bebeluşul în incubator, indiferent de starea de sănătate acopilului.

În timp ce personalul medical examinează nou-născutul,obstetricianul scoate placenta prin incizie, absoarbe fluidul şiîncepe să închidă cu copci uterul şi straturile interne de ţesut.Incizia din piele poate fi cusută cu copci convenţionale, capse,

sau chiar cu bandă. În final, rana chirurgicală este acoperită cuun bandaj. După operaţie mama ajunge în salonul de recuperareunde poate fi monitorizată îndeaproape în următoarele douăore. În unele spitale, bebeluşul îi este adus mamei pentru a fialăptat. Politicile sunt diferite, poţi sta cu copilul la recuperaresau în incubator.

A doua zi, mama continuă să se vindece după intervenţie şi vaîncepe să aibă grijă de noul bebeluş. Procesul de recuperareîncepe prin mers, suportarea durerii după operaţie, restabilireaactivităţii „intestinelor” pentru a putea mânca. Încurajarea şiprezenţa ta va fi necesară mai tot timpul.

Şederea post-operatorie în spital durează, în medie, trei zile, darsoţia ta va mai resimţi efectele operaţiei mult timp după ceajunge acasă – de la cinci la şapte săptămâni. Dorinţa ta de a oajuta, înţelegerea faptului că este epuizată şi nu se simte bine,vor fi vitale pentru începerea unei noi familii.

Dacă Mama fost supusă unei cezariene neplanificate – cu altecuvinte s-a hotărât cezariana deoarece travaliul nu a avut cursulscontat – va trebui să lupte şi cu sentimentul că nu a putut aveao „naştere naturală”. Multe femei interpretează această situaţieca pe un EŞEC, chiar dacă nu ar fi putut face nimic pentru apreveni asta (care este adevărat în aproape majoritateacazurilor). Trebuie să fii conştient de reacţia ei emoţională şi săo încurajezi să vorbească despre acest lucru. Cea mai bunăreacţie la comentariile ei este să o asculţi fără să o întrerupi.Dacă sentimentele negativiste durează mai mult de câteva zile,anunţă doctorul. Acestea sunt nişte situaţii obişnuite. Care suntpărţile negative ale şederii tale în camera de naştere?




42

DA SAU NU?Chiar dacă majoritatea bărbaţilor ar trebui să fie prezenţi la

naşterea copilului lor, mulţi sunt mai mult decât reticenţi.Credem că este important să vedem şi părţile negative aleprezenţei lor în camera de naştere.După cum am spus anterior, motivul numărul unu pentru carebărbaţii nu vor să fie prin preajmă în momentul naşterii esteprobabil faptul că încep să-şi vadă altfel partenera după cebebeluşul a ieşit prin „zona plăcerii”.

Să ne gândim în felul următor: dacă o zonă destinată recreerii setransformată în zonă de afaceri, este dificil să-i schimbăm la locdestinaţia şi să redevină ce a fost înainte.După ce un bărbat a văzut cum naşte partenera sa, el suferă omodificare psihologică foarte importantă. În pat, ea devinemama cuiva în loc de partenera sexuală care era odată.

Din fericire, aceasta nu este o problemă pe termen lung. Bărbaţiisunt fiinţe sexuale şi când ea doreşte să aibă relaţii intime, ei pottrece peste orice şi se predau instinctelor lor sexuale. Când nu ai

relaţii, ai tot timpul să te gândeşti de ce nu, şi poţi găsi o mie demotive. Dar fii sigur că atunci când ea este pregătită, toatemotivele vor zbura direct pe fereastră. Să fii martor la naşteretinde să înlăture misterul sexului şi a părţii ei „intime”. Cualăptatul, problema se poate complica şi mai mult.

Când o femeie alăptează, sânii devin arme. Laptele matern estefabricat prin stimulare, şi dacă tu iei parte la asta, rişti să fii„împroşcat” din când în când – oricât de neplăcut ar suna. Dacăţi se pare că nu mai ai nicio speranţă, ei bine, nimic mai fals.Senzaţiile pot fi depăşite. Nu trebuie să faci terapie intensăpentru a-ţi recâştiga viaţa sexuală după naşterea copilului. Îngeneral, medicii recomandă abstinenţa până la şase săptămânidupă naştere. Iată câţiva paşi pentru tine, să poţi recăpătaplăcerea vieţii sexuale.

Mai întâi, aminteşte-ţi că ai participat la conceperea acelui copil.Dumnezeu a făcut ca ea să poată naşte. Corpul ei a fost construitîn acest scop, dar şi pentru a purta copii, deci trebuie să priveştisituaţia ca fiind cursul normal al lucrurilor. Corpul său îşi varecupera forma în timp şi vei fi din nou atras de ea. Aşa ne




43

putem explica perechile cu mai mulţi copii! Fiind un bărbatsensibil şi iubitor, şi iată ce paşi poţi face.

Sprijin-o în eforturile sale de a fi mamă (mai ales dacă esteprimul copil). Natura îi spune că prioritatea sa este asigurareaunui început bun în viaţă copilului, şi nu va avea linişte până nuva reuşi. Dacă pare excesiv de îngrijorată sau deprimată de rolulei ca mamă, anunţă doctorul.

Împărţiţi sarcinile legate de copil, atât cât doreşte ea, chiar şinoaptea. Nu uita că are un copil, şi încă se vindecă dupăoperaţie, deci va fi obosită şi nu se va simţi prea bine – iar acestlucru nu este tocmai romantic. În plus, asta va arăta că eşti un

partener căruia îi pasă şi care vrea să se implice în activitateapărintească.

Încurajeaz-o să facă exerciţii. Sprijin-o în toate eforturile sale şiajut-o să-şi facă timp pentru exerciţii. Când va începe să se simtăbine cu corpul său, va reapare dorinţa sexuală. (Nu uita cătrebuie să urmeze sfatul doctorului în ceea ce priveşte exerciţiile,care îi sunt interzise pentru cel puţin şase săptămâni).

Nu uita să fii romantic! Este uşor să pici în rutina treburilorpărinteşti şi să uiţi de atracţia reciprocă datorită căreia aţi făcutun copil. Deşi este nevoie de răbdare, la momentul potrivit, ocină în oraş sau un week-end departe numai voi doi ajută lareaprinderea flăcării.

Aminteşte-ţi ce te-a atras în primul rând la ea. Vrem să credemcu tărie că are prea puţin de-a face cu „partea intimă”.Concentrează-te pe asta şi când intri în dormitor lasă la uşăamintirile din ziua naşterii.

Odată ce deveniţi părinţi, este foarte greu pentru ambii să găsiţiun pic de timp liber pentru voi doi. Deşi pare că bebeluşul văafectează relaţia, nimic mai fals. Un copil nu strică o relaţie bunăşi nici nu îmbunătăţeşte una rea. Partenerii trebuie să găseascătimp pentru ei oricât de greu este şi oricât de obosiţi ar fi.

Încearcă să te gândeşti în fiecare zi la partenerul tău ca la iubitultău /iubita ta şi nu ca la tatăl/mama copilului tău. Petreceţi timpcu copilul împreună, jucaţi-vă cu el împreună. O să petreceţitimp de calitate împreună şi ca familie. O dată pe săptămânărugaţi un prieten sau un membru al familiei să aibă grijă de copil




46

din corpul ei fac să se întâmple toate aceste lucruri! Treaba taeste să o ajuţi să treacă prin acest proces cât de bine poţi. Fiiprotectorul său. Protejează-i intimitatea, dorinţele. Pune-iîntrebări şi fă ceea ce doreşte EA să faci. Dacă nu ai mai fost însala de naştere, se poate să te simţi nesigur. Vei fi majoretă,antrenor sau asistentă neoficială? De obicei câte puţin dinfiecare. Partenera ta va avea nevoie de tine în fiecare fază, de laprimele contracţii până la naştere şi după. Cartea aceasta este unbun început, dar pentru a avea experienţă trebuie să vă înscrieţila un curs de naştere. Aveţi acces la acesta prin intermediulspitalului local şi aproape întotdeauna vă pot oferi un orarconvenabil.

Aşa cum am mai subliniat, vei învăţa cum să o relaxezi şi să omasezi, ce poziţii să adopţi, când trebuie să foloseşti cald şi recepe corpul ei pentru a reduce disconfortul şi aşa mai departe!Trebuie să PRACTICI, şi să PRACTICI, şi să PRACTICI ceea ceai învăţat!

Aceste cursuri sunt nepreţuite deoarece învăţarea este proactivă!Când înveţi ceva nou, ai încrederea că trebuie să faci ce aiînvăţat. Când eşti un participant activ, ai sentimentul de control,precum şi satisfacţie personală. Imaginează-ţi cât de bine te veisimţi ştiind că ai putut să o ajuţi pentru că ai ştiut cum. (Deasemenea, tehnicile de relaxare pe care le-ai învăţat le poţi faceşi tu! Te vor ajuta să te relaxezi de-a lungul vieţii).

Rolul tău este foarte important. Prezenţa fizică şi tăriaemoţională contează foarte mult pentru sentimentul desiguranţă al partenerei tale. Şi ceea ce faci pentru a veni însprijinul partenerei în timpul travaliului şi al naşterii îi vor dasiguranţa că îi vei fi mereu aproape.

Nu lăsa teama să te priveze de şansa de a fi alături de parteneraşi de copilul tău! Fii proactiv pentru acest eveniment incredibil!Învaţă cât poţi din el! Pe măsură ce înveţi, te vei simţi maiconfortabil cu rolul tău în experienţa partenerei tale în timpultravaliului. La sfârşit, veţi avea ceva minunat de împărtăşitamândoi – venirea pe lume a copilului vostru! Sunt OMULŢIME de lucruri pe care le poţi face!

Când vine momentul, ai doar o şansă să întâmpini noua viaţă laconceperea căreia ai ajutat, şi acel moment se află la câtevasecunde după naştere. Locul este sala de naştere. Îndată ce vei




putea auzi, atinge şi mirosi nou-născutul, intri într-o nouă lume– lumea părinţilor. Va fi plină de încercări, dar şi cel mai frumosdar al vieţii!

Îţi mulţumim pentru interesul cu care ai parcursaceste pagini. Nu uita să verifici ultimele titluri care

apar pe www.bebelusi.org

ghidul tatalui in sala de nastere

Documents