Ghidul pacientului în astm bronşic

Ce e astmul bronşic?Astmul bronşic – o inflamaţie cronică a căilor respiratorii, ce

conduce la sensibilizarea bronhiilor la diverşi stimuli iritanţi, determinând clinic tuse, respiraţie şuierătoare, accese de sufocare (înăduşire).

Dacă vom analiza sensul a două cuvinte cheie din definiţie - inflamaţie şi cronică - vom înţelege că la baza strategiei de tratament şi profilaxie stă lupta îndelungată cu inflamaţia căilor respiratorii.Inflamaţia face ca tractul respirator să fie extrem de vulnerabil la alergeni, fum de ţigară, substanţe chimice şi alţi triggeri (factori provocatori).

Ce sunt triggerii?Triggerii – provocatori universali a stărilor alergice: Infecţiile cu viruşi şi bacterii Substanţele volatile iritante (vopsele, prafuri, aerosoluri, fumul de ţigară etc.) Unele medicamente (Analgina, Amidopirina, Aspirina,

Indometacina, Ibuprofen) Factori profesionali (făină, vopsele/coloranţi, cauciuc, clei,

detergenţi, particule de blană şi excremente de animale) Alergeni casnici (praful de casă – scuame epidermale, păr,

salivă, lână, acarieni, gândaci de bucătărie etc.) Stresul emoţional Efortul fizic

Nu este obligatorie prezenţa tuturor triggerilor la fiecare pacient în parte.Astmul bronşic, precum şi alte boli alergice, e condiţionat de interacţiunea factorilor provocatori şi cei de risc.

Care sunt factorii de risc în astm?Factori de risc în astmul bronşic şi bronşita obstructivă: Predispunerea ereditară (istoric familiar)

1

Stări alergice frecvente în copilărie (rinite, dermatite, eczeme, bronşite obstructive etc.) Scăderea imunităţii Fumatul mamei în sarcină Fumatul pasiv din copilărie Vaccinarea intensă în copilărie Infecţiile virale, bacteriene, parazitare

Ce sunt alergenii?Alergenii – substanţe ce pot provoca sensibilzarea organismului – starea deosebită a sistemului imun caracteristică oamenilor ce suferă de boli alergice.Alergeni:

Polenul de plante Praful de casă (saltele ce adăpostesc acarieni microscopici, blana

şi saliva animalelor de casă sau rozătoare, mâncarea peştelor de acvariu, particule de corp şi excremente de gândaci, spori de mucegai, covoare şi mobilă capitonată, cărţi)

Fungi (spori de mucegai) Aditivi şi conservanţi alimentari (vanilie, mentol, scorţişoară,

conservanţi E200, E203,antioxidanţi E311, E320 etc.) Tartrazin E102 – colorant galben, asemănător cu Aspirina după

structura chimică, des folosit ca peliculă pe unele medicamente, de ex. No-şpa, Taveghil etc.

Unele condimente (ţelina, usturoi, piper, coriandru etc.) Unele alimente (mierea de albină, carnea de găină, ouăle,

peştele, icre de peşte, nucile, cafeaua/cacao, fructele roşii, coacăza, morcovul, citruşii, mango)

Unele medicamente (antibiotice: Peniciline, Tetracicline; Novocaina, remedii enzimatice, Diclofenac, soluţii proteice etc .)

Care sunt semnele reacţiei alergice? Simptomele reacţiei alergice:

Înfundarea nasului, rinită, strănut frecvent Înroşirea feţei, sclerelor Dermatită alergică, neurodermita Erupţii alergice, urticarie Tisea uscată preponderent nocturnă şi matinală Semne de înăduşire Bronşită cronică Somnolenţă şi oboseală excesivă

2

Ce se întâmplă în astm bronşic?

În criză de astm bronhiile se contractă, provocând bronhospasm, glandele secretă mucus în exces, celulele imune intervin pentru „a lupta” cu alergenul şi astfel mucoasa bronşiilor se îngroaşă (vezi desen 2), îngreuind fluxul de aer.

Care sunt manifestările astmului bronşic?

Dispneea - o respiraţie dificilă, zgomotoasă, percepută de bolnav sau rude. Respiraţia devine şuierătoare, superficială, frecventă, de o intensitate mai înaltă la expir, bolnavul având senzaţia ca aerul cu greu iese din plămâni. La prezenţa secretului în bronhii respiraţia se percepe ca „cântecul porumbeilor”. Tusea în formele uşoare sau incipiente este rară, uscată, mai des nocturnă şi matinală. La un debut mai brutal apare sufocarea – înăduşeala. Astfel devine dificil nu numai expirul ci şi inspirul. Cantitatea secretului inflamator creşte şi deoarece spasmul musculaturii bronşice împiedică eliminarea lui cu curenţii de aer, totul „clocoteşte” în plămâni. Tusea chinuitoare abia la sfârşitul accesului, când secretul devine mai fluid, aduce uşurare. Bolnavul devine înspăimântat, apare frica de moarte. În aşa circumstanţe panica şi informarea insuficientă a bolnavului sau apropiaţilor lui cum corect se acordă primul ajutor, poate agrava mult evoluţia accesului.

Metode de autocontrol al astmului bronşic

Astmul bronşic, fiind o patologie cronică, decurge cu cure îndelungate de tratament, care până la urmă nu ne pot izbăvi definitiv de boală. La etapa actuală de dezvoltare a medicinei moderne astmul bronşic poate fi cu succes CONTROLAT, adică nu se permite exacerbarea bolii. Aceasta e posibil de înfăptuit printr-o cooperare reciprocă între pacient şi medic. Orice patologie controlată şi tratată la timp decurge mult mai uşor, cu complicaţii minime sau „nu decurge” deloc.

În cazul astmului bronşic există o metodă ieftină, disponibilă, simplă, uşor efectuată în condiţii casnice fără intervenţie din exterior. Metoda numită PEF-metria e realizată cu ajutorul unui dispozitiv numit PEACFLOUMETRU (engl.), care înregistrează valorile debitului expirator

3

de vârf (maxim) - PEF, adică cea mai mare valoare a fluxului de aer expirat. Când simptomatologia clinică e săracă sau chir lipseşte, deseori apropierea accesului e greu de diagnosticat. Însă măsurarea sistematică a funcţiei respiratorii poate prognoza începutul obstrucţiei bronşice fiind un indiciu pentru administrarea precoce a medicamentelor şi prevenirea crizelor de astm. În cazul tratamentului deja stabilit metoda permite aprecierea eficienţei şi duratei lui.Tehnica măsurării indicilor peacfloumetriei:

1. Măsurarea se face în picioare sau pe şezute, cu spatele drept.

2. Cursorul dispozitivului se pune la zero (0).3. Ţinând dispozitivul orizontal, se face un inspir profund,

reţinând respiraţia se pune muştiucul la gură, fiind strâns cu buzele se face un expir maxim şi rapid pentru a expulza tot aerul din plămâni (limba nu se introduce în piesa bucală!).

4. Procedura se efectuează dimineaţa la trezire şi seara înainte de somn, de dorit la una şi aceeaşi oră. La o cercetare se fac 3 măsurări şi se notează valoarea cea mai mare a indicatorului (la o înregistrare corectă aceste valori nu diferă mult una de alta). Pentru aprecierea eficienţii tratamentului cu bronhodilatatoare măsurările se fac înainte de administrarea remediului apoi cu 30 minute după.

Acurateţea măsurării PEF depinde de efortul depus de pacient (ideal maxim) şi de corectitudinea tehnicii de măsurare - o condiţie esenţială pentru rezultate veridice. PEF-metria va fi informativă numai în cazul când e efectuată zilnic dimineaţa şi seara, pe o perioadă mai îndelungată de timp. Valorile PEF se raportează la valori de referinţă (vezi figura) sau la valoarea personală cea mai bună din carnetul măsurărilor (atunci când boala este controlată). PEF actual sub 80% din cea mai bună valoare personală sau variabilitatea diurnă mai mare de 20% constituie o mărturie de o nouă manifestare a bolii sau, în cazul tratamentului deja stabilit, o ajustare de doze, uneori cu asociere de alte medicamente active. Alteori, datele scăzute a peacflometriei în anumite condiţii (muncă, trai, geografice) pot indica prezenţa unui factor trigger. Prioritatea acestei metode constă şi în ilustrarea datelor obiective despre bronhii pe când datele expuse de pacient sunt adesea subiective şi pot duce medicul în eroare. Astfel uşor se va diferenţia dispneea astmatică de dispneea de altă origine.

4

Acţiuni în cazul exacerbării astmului bronşic. Regula „semaforului”

Condiţionat, Vă puteţi afla în trei „zone” – de la cea favorabilă „verde” până la cea de pericol „roşie”. Pentru aceasta vom avea nevoie de datele peacfloumetriei.

Zona verde – totul este bine. Semne de boală nu sunt, ceea ce nu dereglează activitatea

şi somnul. PEF mai mare de 80% din cea mai bună valoare personală. Variabilitatea (schimbare) diurnă a valorilor e mai mică de

20 %. Se recomandă respectarea planului individual de tratament

cu vizita programată la medic (de obicei 1 dată la 3 luni) pentru careva indicaţii.

Zona galbenă – se cere atenţie! Dispnee uşoară în timpul zilei, mai greu e tolerat efortul

fizic, apar simptome nocturne Creşte necesitatea în utilizarea medicamentelor

bronhodilatatoare – peste 4 inhalaţii în zi PEF 60 – 80% din cea mai bună valoare personală Se recomandă consultaţia cât mai precoce a medicului

pentru fortificarea tratamentului. Se vor administra bronhodilatatoare, mucolitice/expectorante, nu-i exclusă cura scurtă cu hormoni inhalatori (la indicarea strictă a medicului).

Zona roşie – alarmă! Simptomele deranjază atât ziua cât şi noaptea, dispneea la

efort neesenţial Necesitatea în medicamente bronhodilatatoare creşte până

la 12 inhalaţii pe zi, deoarece efectul lor terapeutic se produce doar pe 15 – 20 minute

PEF mai mic de 60% din cea mai bună valoare personală E nevoie de consultaţia de urgenţă a medicului. Sunteţi

candidatul cel mai probabil pentru spitalizare. Sunt indicate bronhodilatatoarele şi remediile hormonale sub formă de tablete sau injecţii intravenoase.

5

Remediile şi schemele terapiei de susţinere nu sunt eficiente!

Accesul acut de sufocareAre un tablou clinic manifest, care nu poate fi confundat cu

nimic. Brusc, în câteva secunde, apare: dispneea – respiraţie dificilă, zgomotoasă, cu expir şi inspir

prelungit, raluri ce se auscultă la distanţă (din cauza spasmului bronşiilor

secretului inflamator nu poate fi eliminat), tusea uscată şi chinuitoare, senzaţia de presiune în cutia toracică, care devine mărită în

volum „ca un butoi” pielea e acoperită cu un transpir rece; vârful nasului, buzele,

urechile, degetele - capătă nuanţă albăstrie.Bolnavul preferă să stea pe şezute, e foarte neliniştit, apare senzaţia de frică de moarte. Durata crizei e de 1-2 ore, cu o intensitate maximă de 20 - 30 minute. Criza cedează de sinestătător sau sub influenţa tratamentului.

Ce de făcut:1. Străduiţi-vă să evitaţi panica!2. Încercaţi să determinaţi cauza declanşării accesului şi

să-l evitaţi (fum, miros de vopsea, aer rece, efort fizic exagerat etc.).

3. Încercaţi să normalizaţi respiraţia - trebuie expirat tot aerul din plămâni.

4. Deschideţi fereastra dacă vă aflaţi în încăpere.5. Aşezaţi-vă mai comod.6. În continuare folosiţi în două prize preparatul de urgenţă

pe care îl aveţi, respectând tehnica de inhalare.7. Dacă situaţia nu s-a ameliorat în 10 – 15 minute,

repetaţi dozele medicamentului bronhodilatator.8. Dacă respiraţia în continuare e dificilă – anunţaţi

ambulanţa!NB! Nu uitaţi să consultaţi medicul chiar dacă starea s-a ameliorat vizibil dar indicii PEF-metriei nu sunt la cea mai bună valoare personală!

Profilaxia astmului bronşicMetodele de profilaxie:

Evitarea contactului cu alergenul ce provoacă boala (praf de cărţi, particule de blană de animale,

6

acarieni, polen, muşcături de insecte, factori profesionali, unele alimente etc.)

Aerisirea frecventă a odăilor, cu menţinerea climatului nu prea cald şi uscat

Scoaterea covoarelor, draperiilor şi ghivecelor de flori din dormitor

Pentru copii născuţi de la părinţi cu diferite forme de alergii:

Excluderea (reducerea) fumatului în timpul gravidităţiiAlimentaţia la sân cât mai îndelungatăReducerea din raţia mamei a alimentelor ce conţin alergeni în cantităţi mari (peşte, ouă, miere de albini, nuci, cacao, citruşi, condimente)Excluderea (reducerea) fumatului pasiv la copiii mici (în special mame fumătoare)

Prevenirea infecţiilor respiratorii acute (evitarea contactului cu bolnavi contagioşi, suprarăcirii; vaccinarea contra Gripei, călirea organismului)

Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură Evitarea mediului poluat Plasarea raţională în câmpul de muncă cu excluderea

intervenţiilor nocive Crearea atmosferei psihoemoţionale binevoitoare în familie

şi societate

NU trebuie evitat: Activităţi sociale normale Efortul fizic dozat sau exerciţiile fizice ci gimnastică respiratorie Sportul (în special înot şi ciclism)

Tratamentul astmului bronşic

Scopul tratamentului astmului constă în controlul simptomelor bolii pentru menţinerea funcţiei pulmonare normale spre ameliorarea calităţii vieţii. Astfel se pot preveni simptomele astmatice zilnice, acutizările frecvente, crizele de sufocare.

Există două grupe principale de medicamente utilizate în astmul bronşic - remediile bronhodilatatoare şi antiinflamatoare.

Remediile bronhodilatatoare dilată bronhiile, reducând spasmul muşchilor şi astfel contribuie la restabilirea fluxului de aer, posibilitatea de expectoraţie a secreţiilor. Cele mai cunoscute, utilizate de peste 30 ani sunt grupa Teofilinelor (Eufilina, Teopec, Theo-200). Efectele adverse frecvente (cardiace, neurologice, gastrointestinale, renale),

7

dezvoltarea unor fenomene de intoxicaţie, metoda de administrare au redus considerabil utilizarea lor zi de zi. Anticolinergicele sunt medicamentele folosite ca bronhodilatatoare suplimentare ce blochează reflexul de constricţie apărut la acţiunea triggerilor (Atrovent, Berodual). Au un efect bronhodilatator mai slab ca β2 agoniştii.β2 agoniştii se subîmpart în agonişti de durată scurtă (efect în 3-5 minute, durata 4-6 ore) – Salbutamol (Ventolin), Berotec, Bricanil - şi de durată lungă (efect 10-20 minute, durata până la 12 ore) – Serevent, Foradil. Deoarece medicamentele bronhodilatatoare jugulează puseul de spasm ele nu sunt suficiente pentru înlăturarea directă a lanţului patogenetic ce se petrece în mucoasa bronhiilor şi astfel obligatorii pentru tratamentul de durată devine a doua grupă de remedii.

Remediile antiinflamatoare (Fluticasone, Beclometazone, Budesonide, Dexametason, Prednisolon) întrerup dezvoltarea inflamaţiei bronşice, reducând fenomenele de hiperreactivitate. Bronhiile devin „indiferente” faţă de triggerii anteriori, ceea ce permite controlul puternic şi de durată a simptomaticii. Graţie formelor inhalatorii reacţiile adverse sistemice (hipertensiune arterială, mărirea glucozei în sânge (diabet steroid), osteoporoză, ulceraţii gastroduodenale, scăderea imunităţii, mărirea coagulabilităţii sângelui cu formarea trombilor, obezitate, dereglări a funcţiei menstruale etc.) sunt neglijabile. În dependenţă de starea actuală a pacientului (în ce zonă a semaforului se află) medicul „construieşte” pe etape schema individuală de tratament.

Tratamentul precoce şi corect poate exclude sau cel puţin minimaliza tulburările de personalitate, depresia, anxietatea, complexele de inferioritate şi alte tulburări pe care, la sigur, le manifestă un număr impunător de pacienţi cu astm bronşic.Relaţia medic-pacient, conlucrarea lor activă vor face ca astmul bronşic cu SUCCES să fie CONTROLAT.

„Dacă vrei să scapi pe cineva de FOAME, nu-i dărui doi peşti ci, mai bine, ÎNVAŢĂ-L SĂ PESCUIASCĂ!” (proverb chinezesc).

8

ASTMUL BRONSIC

De la mijlocul primaverii si pana vara tarziu, polenul plantelor, laolalta cu poluarea, fac milioane de victime. Cele mai frecvente afectiuni sunt cele respiratorii, iar dintre acestea,

astmul bronsic, care e totodata si cel mai grav. In cele ce urmeaza, va oferim cele mai bune remedii naturale impotriva acestei afectiuni

Ce este astmul bronsic?

     Este o boala respiratorie in care bronhiile, adica acele cai de acces ale aerului catre plamani, sunt inflamate si ingrosate, ceea ce impiedica respiratia normala. In functie de cauzele care produc inflamatia bronhiilor avem doua tipuri de astm: astmul infectios si astmul alergic, acesta din urma fiind si cel mai frecvent intalnit. Bolnavii de astm bronsic au in timpul crizelor o senzatie de lipsa de aer, de greutate in respiratie (dispnee), fiindu-le foarte dificil mai ales sa expire. Astmul se manifesta mai accentuat noaptea, pentru ca atunci creste si secretia de mucus ce produce obstructia cailor respiratorii. In timpul zilei, crizele de astm sunt declansate de aerul poluat, de fumul de tigara, de particulele de polen sau de praf ajunse in plamani, de stresul psihic accentuat, de alimentele cu aditivi sintetici si de alte produse care produc alergie.

De ce frecventa bolii creste necontenit?

     Sunt cinci cauze principale: poluarea, alimentatia cu tot mai multi agenti toxici, cresterea nivelului de stres psihic, abuzul de medicamente si tutunul. Sa incepem in ordine inversa, cu ultimul factor mentionat: fumul de tutun, considerat unanim „criminalul perfect pentru plamani”, deoarece creeaza o atmosfera mai poluata decat cea mai mare aglomeratie urbana, agresand

plamanii fumatorilor, dar si ai nefumatorilor aflati in preajma. Abuzul de medicamente este si el un factor care a dus la cresterea exponentiala a numarului bolnavilor de astm. Aceasta, pentru ca oamenii apeleaza la medicamente fara discernamant, context in care chiar si

banala aspirina poate sa devina nociva, provocand astm, rinita, urticarie si angioedeme. O aspirina luata pentru un simplu guturai poate declansa un puseu grav de astm, care cedeaza cu greu, dupa cateva zile de tratament sustinut. Multe alte substante continute de medicamente declanseaza si agraveaza astmul: derivatii de aspirina din medicamentele contra racelii, antibioticele care favorizeaza aparitia infectiilor cu ciuperci, sulfitii (au efecte bronhospastice), corticoizii (dau reactii atunci cand sunt reduse dozele sau este intrerupt brusc tratamentul). Cresterea nivelului de stres psihic, datorat in special presiunilor sociale, timpul excesiv acordat mijloacelor media, problemelor familiale, lipsei perioadelor de relaxare sunt alte cauze a diferitelor forme de astm, cauza care abia de curand a fost acceptata de medicina oficiala. Alimentele cu aditivi, cu pesticide si alte substante daunatoare sunt vinovate, in primul rand, de explozia de cazuri de astm la copiii mici (sub 8 ani), care sunt cei mai sensibili la acesti factori, dar si la adulti. In fine, poluarea masiva din centrele urbane a crescut exponential sensibilitatea alergica la nivelul cailor respiratorii si a scazut drastic imunitatea la acest nivel, de unde si o multitudine de cazuri de astm.

Care sunt variantele de tratament la care poate recurge un bolnav de astm?

9

     Primul lucru pe care trebuie sa-l faca o persoana care banuieste ca e bolnava de astm este sa se prezinte la medic, singurul in masura sa stabileasca un diagnostic precis si sa identifice tipul astmului bronsic (alergic sau infectios). In cazurile grave de astm, inlocuirea tratamentului alopat cu cel naturist este foarte riscanta, crizele de astm putand fi fatale, in absenta unor antispastice si bronhodilatatoare foarte puternice. De aceea, se recomanda urmarea unui tratament naturist numai in paralel cu cel alopat, o eventuala renuntare la medicatia chimica facandu-se gradat si doar cu avizul specialistului in boli respiratorii. Dar in cazurile usoare de astm, tratamentul naturist poate fi o optiune excelenta.

Tratamentul natural al astmului

     Remediile care urmeaza sunt valabile, in marea lor majoritate, pentru ambele forme de astm. Acolo unde remediile pentru forma alergica sau pentru cea infectioasa sunt diferite, vor fi facute precizarile necesare.

Plantele medicinale

      Trei-frati-patati - are doua efecte importante: curata caile respiratorii de secretii, datorita efectului expectorant, si dezintoxica puternic organismul, in conditiile in care acumularea de toxine este principala vinovata a aparitiei alergiilor respiratorii. Se ia sub forma de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita de cafea a partilor aeriene, cate o lingurita de patru ori pe zi. Un tratament dureaza 6 luni, urmat de 30 de zile de pauza, apoi se reia.       Mugurii de coacaz negru - sunt un cortizon natural, care se administreaza pe cale interna. Se ia sub forma de macerat glicerinat (il gasim in farmacii), cate 50 de picaturi de doua-trei ori pe zi. Se fac, mai ales in perioada polenizarii, cure de cate doua luni, urmate de doua saptamani de pauza.

Uleiurile volatile

     Sunt foarte importante in tratamentul astmului, fie el alergic sau infectios, datorita actiunii lor directe si foarte rapide la nivelul arborelui bronsic si al plamanilor. Uleiurile volatile se obtin doar industrial, deci vor fi achizitionate de la magazinele naturiste, iar inainte de a le folosi, studiati cu atentie prospectul si ambalajul, pentru ca nu toate uleiurile volatile sunt complet naturale si pot fi folosite pentru tratamentul intern si extern. Iata doua recomandari de uleiuri volatile:       Uleiul natural de menta - are efecte extraordinare in cazul acestei afectiuni. Se administreaza intern, cu miere, maximum 10 picaturi pe zi la adulti si 3-5 picaturi pe zi la copii. Extern, se foloseste mai ales in timpul noptii, pentru dispersia vaporilor in incaperea in care stam (dispersia se face cu ajutorul lampii de aromoterapie). Menta are efect bronhodilatator, stimuleaza centrul respiratiei din sistemul nervos central, usureaza inspiratia si expiratia, previne si combate crizele de astm.       Uleiul natural de brad - se foloseste in acelasi fel ca si cel de menta. Este un bronhodilatator mai slab decat acesta, in schimb este mult mai bine tolerat pe termen lung. Are si efecte antiinfectioase, prevenind aparitia unor infectii respiratorii care ar agrava astmul alergic.

10

Alimentatie

     Regimul alimentar are o mare importanta in astmul bronsic, fie el alergic sau infectios. In principiu, in cazul ambelor forme de astm se recomanda o alimentatie cat mai „curata”, lipsita de aditivi chimici, de alimente suprarafinate (faina alba, zahar, margarina etc.), de carne, de legume si fructe cu pesticide si ingrasaminte chimice.

     In perioada crizelor de astm, se consuma doar alimente hipoalergice, adica legume verzi: fasole verde, varza, salata verde, broccoli, frunze de ridiche de luna, sub forma de suc diluat sau de zeama de fiertura, cu foarte putina sare. Dupa iesirea din criza si

revenirea respiratiei la normal, se introduc sucurile proaspete si salatele de fructe, supele de legume, salatele de legume si, treptat, branza (dar nu fermentata!) si ouale. In general, in cazul astmului se recomanda deloc sau foarte putina carne slaba sau peste. De asemenea, este contraindicata hrana la conserva, fie ea de casa sau procesata industrial. Nu se vor consuma nici alimente cu aditivi sintetici (E-uri) de genul indulcitorilor, afanatorilor, colorantilor, amelioratorilor de gust si de aroma, conservantilor. Pe cat posibil, se vor consuma alimente obtinute prin metode biologice traditionale, din surse sigure. O mare grija trebuie acordata si in cazul alimentelor alterate sau care au stat ceva mai mult timp depozitate, deoarece chiar si un mucegai minuscul, greu sesizabil prin gust, poate declansa crize astmatice grave, chiar fatale.      O alta regula importanta in cazul astmaticilor: mese multe si cat mai usoare. Un pranz in care se consuma o supa de legume, o salata de cruditati si niste branzeturi este de preferat unei mese copioase, chiar daca meniul usor va mai necesita o gustare ulterioara. De asemenea, trebuie evitata infometarea pe timp indelungat, urmata de o masa foarte consistenta. Si in cazul astmaticilor functioneaza regula: „moderatie in toate”. Masa de seara trebuie sa fie redusa in volum, cu alimente usor digerabile si asimilabile, cu potential alergen si iritant redus. O cercetare pe mai multe sute de bolnavi astmatici arata ca la 68% dintre ei, crizele apar cel mai frecvent noaptea, dupa ce au mancat tarziu sau alimente mai grele.      Dintre alimentele-medicament in astm mentionam:       ceapa, usturoiul verde, ridichile si leurda - toate au efect decongestionant, expectorant si antiinfectios, ajutand la eliberarea cailor respiratorii de secretii si la usurarea respiratiei       urzicile, spanacul, orzul verde, salata verde - sunt alimente bogate in clorofila, o substanta care are efecte anti-alergice si antiinflamatoare verificate in timp si stabile.       lactatele naturale putin prelucrate - adica laptele proaspat, iaurtul, branza dulce sunt, in cantitati mici si medii, o excelenta sursa de calorii, care nu impovareaza cu toxine organismul. Ele nu vor fi insa consumate de persoanele cu alergie la lactoza.       zarzavaturile verzi - patrunjelul, telina, mararul, cand sunt consumate in perioadele dintre crize, sunt un excelent protector si curatitor al plamanilor si al cailor aeriene.       apa - va fi preferata cea plata sau de izvor, nepoluata si netratata in statiile de epurare. Se va consuma in cantitati sporite - minimum 1,5 litri pe zi.

Aerul

     Din cand in cand, astmaticii trebuie sa se „hraneasca” bine cu un aer de calitate. Pentru aceasta, se recomanda cura de padure, care se face in locuri cat mai indepartate de aglomeratiile urbane, mai ales in masivele muntoase nepoluate, precum si in arboretele de pe vaile raurilor cu curgere rapida (eventual cu cascade), unde ventilatia aerului este foarte buna, iar concentratia de ioni negativi ridicata. Un tratament cu aer de padure pentru a fi eficient dureaza minimum 12 zile, timp in care se vor face plimbari in aer liber, in pas lejer, respirand cat

11

mai amplu si profund. Cele mai bune momente sunt dimineata la ora 11 si noaptea la orele 23. In timpul zilei, concentratia de oxigen este foarte ridicata, ajutand arborele bronsic si plamanii sa se refaca, sa le scada in mod natural sensibilitatea la factorii agresivi de mediu. Noaptea, fiind ridicata concentratia de bioxid de carbon, apare tendinta naturala de a avea o inspiratie si o expiratie mai ampla, fiind un moment foarte bun pentru reeducarea respiratiei - demers extrem de important, asa cum vom vedea mai tarziu.      Un alt aer cu efecte favorabile extraordinare asupra astmaticilor este cel respirat in saline. Are o umiditate redusa si efecte antiseptice, efectul iritant si bronhospastic fiind inexistent in cazul acestui aer. In Romania exista si aparatele de tip „SALIN”, care creeaza in incaperi un aer relativ similar cu cel din exploatarile de sare, fiind foarte eficient in terapie.

Aerosoli naturali

     Sunt particule fine de lichid care plutesc in aer si sunt incarcate cu o sarcina electrica ce le face sa ajunga direct la nivelul bronhiilor si al plamanilor, atunci cand sunt inspirate, exercitand efecte terapeutice. Exista doua feluri de aerosoli naturali:       Aerosolii marini - se formeaza din particule fine de apa sarata in locurile in care valurile se sparg de stanci sau de diguri. O simpla plimbare in timpul diminetii sau al serii in aceste zone de litoral are valoarea unui tratament intensiv cu acesti aerosoli, care reduc puternic sensibilitatea alergica la nivelul aparatului respirator, desfunda bronhiile si bronhiolele, reduc inflamatia. Acelasi efect il au si aerosolii obtinuti cu instalatii speciale, in bazele de tratament cu ape sarate (Techirghiol, Lacul Sarat, Amara, Eforie, Sarata Monteoru etc.).       Aerosolii din padurile de conifere - se formeaza mai ales in sezonul cald, in zilele cu soare puternic, cand padurile de brad, pin, larice sau molid emana cantitati imense de vapori de apa cu uleiuri volatile, vapori care, capatand sarcina electrica, devin aerosoli. Acesti aerosoli sunt excelenti in cazul astmului infectios.

Gimnastica respiratorie

     Este imprumutata din stiinta milenara yoga, fiind o adevarata cheie de bolta pentru ameliorare si, de ce nu, pentru vindecarea astmului. Ideea ca respiratia vine de la sine si, deci, nu are importanta cum respiram, este profund gresita. In cazurile de astm, si doar zece respiratii controlate, efectuate de cateva ori pe zi, ajuta enorm bolnavul sa nu intre in criza si chiar sa

iasa mai repede din ea si cu mai putine medicamente. Pentru astmatici, doua lucruri sunt foarte important de invatat: sa respire complet, folosind toate segmentele pulmonare si · sa aiba o expiratie mult mai lunga (de doua - patru ori) decat inspiratia. Pare prea simplu, poate chiar simplist, dar efectele terapeutice benefice ale acestor demersuri sunt cu adevarat uluitoare. Iata in continuare tehnici de gimnastica respiratorie extrem de utila. Ea este preluata din yoga si a fost aplicata cu mare succes in clinicile de profil occidentale, fiind cunoscuta sub numele de respiratia completa. Modul de executie este simplu: ne asezam pe un scaun tinand spatele drept si ne punem o mana pe abdomen si una pe torace. Expiram adanc si ne tinem respiratia vreme de doua secunde, dupa care inspiram pe nas gradat, calm, dilatand la maximum narile, asa incat aerul sa patrunda aproape fara zgomot. Intai vom umple cu aer zona inferioara a plamanilor, ceea ce va dilata abdomenul, impingandu-ne palma plasata pe el, apoi vom umple zona medie a plamanilor, ceea ce va provoca dilatarea la maximum a toracelui, si abia in final vom umple cu aer zona superioara a plamanilor, ceea ce va determina inaltarea claviculelor. Ne tinem respiratia vreme de alte doua secunde, dupa care expiram lent aerul pe gura. Se fac in total minimum 20 (ideal ar fi 50) de astfel de respiratii complete pe zi, in cure care dureaza 2 luni. Foarte util este ca, o data ce am inceput sa stapanim aceasta tehnica, sa respiram complet si atunci cand facem efort fizic, atunci cand avem asa numitii „timpi morti”, cand simtim ca suntem surescitati si

12

pierdem controlul asupra respiratiei, odata cu pierderea controlului asupra emotiilor. In fazele avansate de practica a acestei tehnici, vom urmari ca expiratia sa devina, gradat, de doua pana la patru ori mai lunga decat inspiratia.

ILIE TUDOR

______________________

In caz de criza astmatica

Plamadeala de usturoi

     Se taie doua capatani de usturoi cu tot cu coaja, in felii cat mai fine, si se pun la macerat in jumatate de litru de tuica de tara, in care se mai adauga si cojile (partea colorata) de la patru cepe si doua linguri de miere. Preparatul se tine la macerat vreme de 15 zile, scuturand zilnic sticla, pentru o mai buna extractie a principiilor active. Se filtreaza apoi printr-un tifon. In caz de criza de astm, se inmoaie o bucata de zahar in acest alcool si se suge incetisor. Nu este un remediu infailibil, dar la unii astmatici face adevarate minuni pentru oprirea crizelor.

13