laxa poştali plătită In nnmarar eoni. aprobării Nr. 36474/1041

RoFRIEIABÂîASOCIAŢIUHE^JKSTRA' braşov Apare de tíouá ori pe săptămână prin Îngrijirea «feACâralte! 66 redacţie.

Atelierele tipografiei .A stra* Tf.«02.Pagini 4-«6~8 lei 3 .

STEAG RIDICAT LA

1838GH.BARITTÜ ^ ^ATaÏÏa UHŞ !În FRUotFC UL TELE LU1 MURESENHl » ’ • *

REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV.

B-duJ RECK LE FERDINAND Kr. 12 Tf.l5l3 Abonamentul anual tei 3 00. Autorităţi şi Societăţi lei 6Iţ| Anunţuri si reclame după tariP. ___ *

Nr. 54 Iure«. Trib. Braşov S. II No. e. II. 71/9*9 Miercuri 21 Iulie 1943 Anul 106

TTIusfrări regeşti

de V. Branisce

Întreaga suflare românească îşi îndreaptă cu smerenie un gând de recu­noştinţă spre voivodalele lespezi dela Argeş, Acolo, în mănăstirea legendarului Manole, alături de ctitorii de ţară, le-a fost dat iluştrilor făuritori ai României întregite, Regelui Ferdinand şl Reginei Maria', să-şi doarmă somnul de veci uniţi

^ în moarte, cum uniţi au fost în străda­nia întregirii neamului.

Cu cât trece vremea, cu cât eve­nimentele destrămării actuale ne cople­şesc, cu atât răsare mai luminoasă icoana Lor, cu atât simţim mai lămurit puterea credinţei Lor fără de margini în izbânda neamului.

Intraţi în iureşul războiului în acla- marea străzii entuziaste, Regele şi Re­gina au rămas în curând izolaţi în tra­gicul refugiu din Moldova. Cercul celor devotaţi se micea pe măsură ce sporeau greutăţile.k

Reacţiunlle colectivităţii sunt pline de inedit. Mulţimea deszice cu candoare ceea ce bine de curând aclamase cu en­tuziasm. Fluctuaţiile acestea ale opiniei publice se aseamănă cu sugestiva zică- toare poporală: „înainte la plăcinte, înapoi la războiuLe-am văzut cu priso­sinţă şi în actualele faze ale războiului, când opinia publică se călăuzea după cele mal înşelătoare aparenţe, uitând că nu tot ce luceşte este aur, pentru ca să se trezească apoi la cruda realitate.

Meritul cel mare al Suveranilor este tocmai dârzenia cu care au dus la în­deplinire misiunea sfântă ce şi-au asu­mat-o în clipa intrării în războiu, fără să se lase descurajaţi sau abătuţi din drum de greutăţile ce răsăreau ca din pământ ia fiecare pas.

Sunt semnificative telegramele pe care Regele Ferdinand şl Regina Maria le-au adresat preşedintelui adunării dela

V Alba-Iulia în ziua Unirii. Entuziasmul lor este un aspru rechizitoriu la adresa celor ce n’au ştiut să păstreze o ase­menea moştenire, dar şi un îndemn ca să nu ne abatem din drumul pe care ni-l dictează regeasca moştenire :

Iată cum încheie Regina Maria :„Ziua măreaţă a împlinirii visului

nostru a sosit şl este o zi de biruinţă ziua, când împreun mânile şi aduc mul­ţumirile mele Domnului. Binecuvântat să fie ceasul în care trimet această vestire Ardealului. Aştept ziua cea maref când voiu veni la voi sa văd falnicii voştri munţi, izvoarele, câmpiile şi căminurile voastre. Acum atâţia sunt copiii mei că mi-e inima plină de nerăbdare să mi-i strâng la piept.

Domnule Preşedinte, strălucitoare este ziua zilelor când după atâtea sufe­rinţe şi aşa multe jertfe, suntem pentru totdeauna cu toţii laolaltă, înfăptuind astfel vis'd de veacuri, visul de aur al Românilor*.

Oare, rectttndu-le astăzi, cei ce vremelnic ne-au condus destinele ţării spre calea prăbuşirilor, simt el mustrarea

/ * regeştilor morminte ?

Promoţia „Mihai Viteazul“de Ion Colan

La Sibiu, în capitala de refu­giu a atâtor pribegi, ultima pro­moţie de sublocotenenţi, simbolic numită „Mihai Viteazul“, odată cu tresa aurie au primit şi testamentul pe care îl au de împlinit.

S’a vorbit acolo, in faţa Ma- jestăţii Sale, despre un pământ sfâşiat şi cernit al Ardealului şi despre unitatea Patriei şi dreptu­rile veşnice ale neamului nostru.

Cuvintele Conducătorului au cuprins în ele toată asprimea ho- tărîrilor în vremuri de cum pănă: „Şi nimic pe acest pământ nu ne va putea împiedeca să facem din a~ ceastă unire a sufletelor româneşti, forţa care va trebui să ne ducă la unirea tuturor drepturilor noastre“.

Mărturisirea de credinţă, grea de multul adevăr ce cuprindea, a fost adresată şi prietenilor şi duş­manilor. Unora Ii s’a spus că ni­meni ríare dreptul să ne desono- reze, altora că „ne-am născut aici înaintea tuturor“ că „aici am fost şi aici vom rămânea

Plini de omenie faţă de toţi, n’am împilat pe nimeni, n’am jăc- mănit din avutul nimănui „ r í am pândit ceasurile de întunerec ale vecinilor pentru ca să înfigem pumnalul în spatele lor îndoitu.

Ne-am jertfit pentru toţi, apă- rându-ne pământul, şi „am închi­nat atâtea Sarmisegetuze în apă­rarea pământului nostru, că aici, în Transilvania, şi pietrele vorbesc * de veşnicia noastră.u

Drumul de viitor a fost indi­cat limpede : Destinul şi istoria nu îngădue ca vieaţa şi drepturile nea­murilor să se scrie nici cu vorbe deşarte, nici cu împilări sau acte de desonoare.u

Un memento cu final apocalip­tic : „Ele pedepsesc ca şi pe oame­nii nevrednici, popoarele care uzurpă pământurile care nu sunt ale loru.

Ordinul adresat de ostaşul- Mareşal al „Promoţiei Turda,“ celor mai tineri ofiţeri ai ţării, a fost rostit în faţa Şelimbărului : „Iţi cer, îţi poruncesc Promoţie MIHAI VITEAZUL, să ştii să fii vrednică de numele pe care-l porţi de azi înainte... îti porunceşte Nea­mul, îţi porunceşte Istoria“.

Şi, în liniştea ce se aşternuse, părea că toţi morţii pentru drepta­tea Transilvaniei ascultă :

Să nu ai linişte, să nu-ţi so­coteşti datoria împlinită, până când dreptatea românească înrădăcinată prin sângele jertfei în pământul Tur zii, nu va fi împlinită, pentru

\ ca onoarea noastră să fie veşnic aceea pe care au purtat-o în cu­gete străbunii, dela Decebal la Traian, la Voievozi şi Regi ; şi pentru ca Patria să fie totdeauna aceea pe care o poartă în suflete Românii, dela Mihai Viteazul, până la Mihai I .u

Din fundul cătunelor de munte, până îu largul câmpiei, porunca dela Sibiu frânge îndoieli, spulberă nedumeriri, pune în braţe tărie şi’n suflete hotărîrea de a porni şi noi, odată cu promoţia „Mihai Viteazul“, ca să împlinim destinul unui neam, desăvârşind sacificiile pentru tot ce este al nostru.

Şi până n’o fi toată dreptatea împlinită, Române, de ori unde ai fi, te priveşte şi pe tine blăstămul dela Sibiu :

„Să nu ai linişte. . . Să nu ai linişte !“

Să vedem binede îon Bercin

Loviturile date vechilor a- şezări ale omenirii, obişnuită să-şi aibe punctele fixe, pe care să-şi sprijine acţiunile, sentimentele şi gândirea, au fost în ultimele două decenii catastrofale.

Imperii „eterne“, dinastii se­culare, orânduiri politice, prinse în mii de lanţuri ale legiuirilor şi fap­telor, aşezăminte religioase, idei devenite obişnuinţe permanente, ţări cuminţi, oameni geniali, con­ducători încercaţi, floarea tinere­tului lumii, valori istorice, artistice şi literare unice... toate le-am vă­zut, cu ochi de oameni vii, rosto* golindu-se în neant...

Un pesimism devastator a cu­prins sufletele celor mai buni fii ai acestui pământ hrănitor şi un hedonism feroce, de fiară flămândă de senzaţii tari, a pus stăpânire pe toată pleava umanităţii aces­teia, care se sbuciuină. Datoria faţă de patrie şi de credinţă a mânat pe mulţi dintre cei mai buni spre jertfa supremă, după cum ambiţia şi dorinţa câinoasă de pradă, subt orice formă, au răsco­lit pe mulţi becisnici.

Aceasta a fost, pentru a fi în nota comunicatelor zilnice, prima fază a măreţului şi sângerosului spectacol.

Se înţelege că omenirea, cu oricâte căderi şi îngenuncheri, tre* bue să m eargă înainte, spre des­tinul său, creat din frământări cumplite, din sânge, din lacrimi şi din idealul ce-1 ştie învia, chiar atunci când este întunerecul mai adânc, mintea luminată şi inima

Continuare în pagina 3-a

cza t u #99

i ê

într’o Gazetă ce apare într’o parte a ţârii care a avut atâta amar de vreme de luptat pentru o vieaţă liberă, e na­tural că mai tot ce se publică să fie în legătură cu această luptă pentru liber- tate şi de sine stăpânire.

Cu toate acestea nu pot lipsi, uneori, rânduri din domeniul poeziei, literaturii, muzicii nu numai naţionale, ci şi din acelea ce se referă la artă In general.

ţ vârsta ilogicăpe prof. Dr, C. ParhonMembru al Academiei Române.

O altă ramură de activitate e cea ştiinţifică.

Nu e necesar să arătăm aici câtă importanţă are cunoaşterea adevărurilor aduse de munca de fiecare clipă a celor care şi-au consacrat vieaţa studiului legăturilor dintre fenomene şi a condi- ţiunilor de producere ale acestora, cu alte cuvinte, a »legilor naturii“.

Aş ţine numai să spun că o ru­brică a ştiinţei în general ar merita să

facă parte în mod regulat dintr’o publi­caţie de însemnătatea aceleia a * Gazetei Transilvaniei

Articolul de faţă va trata pe scurto problemă din domeniul ştiinţei vieţii, a Biologiei, domeniu care îmi este mai familiar.

*E vorba de vârsta cronologică şi

de cea biologică.Toată lumea ştie ce e vârsta..

Cum spunea poetul :»Şi anii trec, copiii cresc şi noi

îmbătrânim...0Aceasta este vârsta cronologică,

adică acea care măsoară numărul ani­lor, lunilor, săptămânilor, zilelor ce s’au scurs dela naşterea cuiva până în mo­mentul când se măsoară această scur­gere de timp. Aceasta este limpede péntru toată lumea.

Dar ce e acum vârsta biologică?Când vedem ô ceată de copii,

putem spune cu aproximaţie că unul are vârsta de 6 ani, altul de 8, altul de 12 şi a.m.d., după cum printre oâ-

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 54— 1943

Pavel Dan şi literatura realistăr i n i c i ÍMPUSTIUPortretul

Gioconda şi Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci, sau Sfânta Fa­milie şi toate frescele lui Rafael din Vatican, sunt de o celebritate nemuri­toare fiindcă redau în zâmbetul ochilor expresia feţii şi atitudinii corpului, o întreagă lume sufletească.

Dar şi arta fotografului şi arta pic­turii sau sculpturii pot reda doar o frântură a vieţii sufleteşti, la un mo­ment d ît. Portretul adevărat şi complet al omului, chiar acela ce luptă greu pentru desăvârşire este următorul:

Ar urea să făptulască binele, dar iot mai curând răutatea şi răzbunarea îl atrage. Chiar când propagă iubirea — tot ura îl stăpâneşte. Când ţipă în gura mare toleranţa cea mal largă — îl roade invidia; când laudă moralitatea severă cochetează cu imoralitatea. Apostolul Pavel, un aşa de adânc cunoscător al firii omeneşti, întregeşte minunat acest portret (Epistola cătră Romani, 7 J 4 —25):

„Nu fac ce vreau ci fac ce urăsc. Am voinţa să fac binele, dar n’am pu­terea să-l fac, căci binele pe care vreau să-l fac nu-1 fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac. Când vreau să fac binele, răul estej lipit de mine, căci este în internul meu o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob greşelilor şi păcatelor.

O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?*

Citiţi minunatele aforisme de iu­bire, iertare şi bunătate ale lui Iorga şi totuşi cu toată excepţionala supe­rioritate a sufletului său, nici ei nu pu­tea să tragă cu buretele peste ofense sau insuite şi se lăsa cuprins de paşii răi sfătuitori ai mâniei şi revoltei su­fleteşti. îmi spunea un prietin, distins magistrat militar: * Antecesorul meu era un om integru, de o înaltă şciinţă ju­ridică, însă de dragul unei femei fru­moase lăsa adesea vinovatul scăpat. Un colonel în rezervă, un splendit om— ca energie şi talent de organizare, un înfăptuitor strălucit, — nu se simte bine până nu bate. A bătut şi mai deu­năzi o bătaie soră cu moartea pe nişte elevi-maturi dela care aştepta mai mult şi nu e lună să nu aibă proces din cauza asta".

Portretul omenesc este mult mai complicat decât îl zugrăvesc pictorii sau îl redau fotografii. Chiar oameni superiori, care propagă bunătatea, se pomenesc adesea înjurând; predică răb­dare dar îşi ies din săiite la cel mai mic lucru ce le iese pe dos, proslăvesc mo­ralitatea, dar ochii le fug în toate păr­ţile; adoră în teorie simplitatea, dar le trebue 2 —3 costume de haine pe an şi automobil; preten ai tempersnţei pentru alţii, întârzie des la un pahar; duşman al violenţei, sunt gata să aplice repede palma pe obrazul altuia; încântaţi de marea virtute a miiostiveniei la prede­cesorii noştri, care ne-au dat spitale şi

Opera scriitorului dispărut face parte din patrimoniul naţional, care trebne aşezată la locul de cinste şi a- părată de praful vremii şl de hula o- menească.

Literatura scriitorului pomenit astăzi aduce procedee noi, ea face un pas înainte spre cunoaşterea omului, ceva mai mult, a ţăranului dela care porneşte însăşi vieaţa lumii româneşti.

Pavel Dan în anul 1937 a plecat in călătoria de dincolo de vieaţă, după o agonie de doi ani.

Opera lui a fost adunată de pro­fesorul Ion Chinezu în volumul Urcan bătrânul (ouvele, Ed. Fundaţiilor Regale 1938) şi numai după aooea scriitorul dispărut a fost categorisit printre crea­torii de seamă.

Format la şcoala ardelenilor Sla­vici, Agârbiceanu şî Rebreanu, el însuşi fiu de ţăran din satul Triteni, fudeţul Turda, a început in literatură cu câteva bucăţi in proză care 1 ridică între rân­durile marilor seriilor!. Dar moar­tea a curmat firul acestei vieţ*, in piin proces de creaţie şi odată cu o- mul a dispărut şi una dintre cele mai robuste speranţe ale scrisului ardelean.

Pavel Dan încă n'a fost »uns“ de oficialitate ca scriitor, iar o parte din critica oficial obscură, plată şi meschină în fond, a lăsat perdelele grele peste opera scriitorului mort de timpuriu.

Spaţiul nu ne îngădue să facem o dare da seamă a operii sale, dar vom reaminti c& din volumul apărut, cele mal bune nuvele sunt şi cele mal re­prezentative pentru literatura realistă dela noi, poate cele mai bune chiar, şl în deosebi pentru vieaţa ţăranului din câmpia Ardealului. Cu această ocazie vom reaminti pe cele mal realizate ca fond şi formă, îa rare arta este repr«- zentâtă in to^tă amploarea ei. Acestea şunt Urcan bătrânul, înmormântarea lai

mănăstiri cu care se mândresc, li- e silă să întindă mâna unui sărace rău mirositor; preamăresc credinţa străbună, dar ei sunt roşi de îndoeli; laudă sculatul de dimi­neaţă, dar ei zăbovesc până la 8 în pat; zic că nu le place cearta, dar vreau să aibă totdeauna ultimul cuvânt; că ei se mulţumesc cu puţin, dar li-e sufletul piin de dorinţe; adoratori ai unei vieţi aspre, dar nu pot să doarmă decât în pat moale cu perină de puf; pledează cu convingere necesitatea familiilor cu copii mulţi pentru neam, dar nici măcar Ccsătoriţi nu sunt. îmi spuneau odată doi distinşi proîesori : Mi se pare că scrii despre noi îa predicele D-tale. Nu, le răspund eu : scriu despre mine. E foarte complicat portretul omenesc.

Dr. M. Suciu-Sibianu

Abonaţilorle aducem aminte că nu trăim din subvenţii.

Urcan bătrânul, Copil schimbat, Prive­ghiul şi Iobagii, cu totul diverse, ale căror filoane sunt de aur î folclor, rea­lism şi fantastic.

Literatura Iul Pavel Dan poartă pecetea unul destin tragic. Din viziunea puternică a vieţii el a desprins atâtea figuri reale, de ţărani robuştl, dar per­manent sbuclumaţl. Destinul scriitorului a fost tragic, la fel cu ai bătrânului Urcan, cu a lui Gheorghe din Copil schilav şi, în fiae, Priveghiul ilustrează, cel mai Elocvent arta acestui mare scriitor.

Ţfranul lui e cioplit în granit, nu se se aseamănă cu niciun alt ţăran din literatura noastră. Realismul său e viguros, original, temperat când e ne­voie, violent când apele sufletului dau năvală şi peste tot, se simte o mare putere de a face să pulseze vieaţa in oameni de cremene.

Scriitorul a fost un constructor de caractere şi a avut o mare putere de pătrundere a sufletului omenesc. Proza lui e tare, de un dramatism ne mai întâl­nit. Iată ceea ce ce-a lăsat omul care la 30 de ani a închis ochii.

Sobrietatea scrisului său îl aşează printre maeştrii stilului, artistul n’a fost copleşit de povestitorul care îşi colo- , reazâ scrisul cu o sumedenie de pro­vincialisme aşezate la loc d* mare cinste şi care dau o «avoare unică scrisului său. Presărată cu expresii tari, proza Iul Pavel Dan se împleteşte cu fantas­ticul şi folclorul. Dar nota predomi­nantă e realismul. Şl din observaţia, di­rectă, a satului el a desprins încă o lăture, folclorul, pe care*l îmbină într’un fantastic cu trăsături personale, artistice şi de valoare singulară. Cine vrea să se convingă, va trebui să cerceteze cu obiectivitate opera lui Pavel Dan.

V. Spiridonică

Din lumea largăAdăposturi şi pentru mumii

Direcţia muzeului din Cairo a dispus transportarea mumiilor faraoni­lor într’ua loc sigur. Criptele regeşti unde au fost găsite mumiile au fost transformate în adăposturi aeriene, unde va fi reîchumat Tut*Anch Amon împre­ună cu suita sa. In acest adăpost au fost păstrate şl lăzile găsite fu 1922, care conţineau suluri de papirus, bucăţi de mobile, pomade şi sceptre. Ziarele en­gleze în care a apărut această ştire, adaugă că ideea provine dela Englezi, care în acest domeniu au o experienţă mai bună şi care au transportat încă de pe acum trei ani mumiile şi obiec­tele din timpul faraonilor expuse în muzeul din Londra, în Canada. Ziarul spaoioi »Mundo“, spune că după războiu va putea fl revârut Tut-Anch- Amon in toată frăgezimea sa de mumie. In schimb, inse, nimeni nu se sinchiseşte câtuşi de puţin de faptul că se distrug operile de ,artă din Europa.

Fantomele strămoşilorUn naturalist german călătorind pe

vremuri prin patria lui Washington pentru a studia de aproape fauna şi flora ţărilor de ocean, a fost primit uneori cu prea puţină căldură din cauza teoriilor sale darwiniste. Cu deosebire în statul Texas a avut de Îndurat mizerii pentru crezul lui Hindu-i, ca unui mare răufăcător, uşile pretutindeni închise.

Cetind deunăzi un articol referitor la aceasta îmi evocă în minte un con­gres antropologic ţinut pe vremuri la Salzburg, în urma căruia Americanii din Texas răsuflară uşuraţi. Mari aderenţi ai textului biblic, cum sunt ei, au dus o groază formidabilă de acel congres în credinţa că se va ivi iar spectrul lui Darwin târînd maimuţa după sine şi prezentând-o omenirii ca pe străbuna ei. Darwin, în mintea simpaticilor texasieni, e un monstru, e distrugătorul paradisului şi bucuros ar prăvăli asupra memoriei lui piramidele Egiptului, sâ poată.

Dar congresul dii Salzburg le-a adus surprize îmbucurătoare. Fantoma lui Darwin a fost pală de data aceea, disparentă ; teoriile lui sdruncinate amar de profesorul Westenhöfer care susţinea câ nu maimuţa a fost întâiu, ci omal. Teoria deci se inversează şi Texasienii petrecută sărbătorind cu torţe şi cu lam­pioane rezultatul congresului. Că o f i având sau nu d-rul Westenhöfer dreptate, e un mare semn al întnbării. Teoria lui n'a prins cât a surprins, a excelat prin noutatea ei ; savantul a adus-o cum s’ar zice' n sub manta* şi-a asvârlit-o ca pe-o bombă drept în mijlocul congresului,

Oricare teorie însă ar birui, afi­nitatea noastră cu animalul rămâne ne­clintită. La câte-un târg de ţară — adu- ceţi-vă aminte — ce invazie de foşti papagali întâlneaţi printre negustori. Na numai fizionomia li trăda, dar chiar şi graiul bâlbâit. Apoi câte figuri de ţap, cu bar bison şi fără, ne încrucişează uneori ccririle vieţii ! Am mai icrls des­pre acestea odată. In număr mai bogat e reprezentată broasca printre noi. Lip­seşte — bineînţeles — orăcăitul primitivi a rămas numai formaţia gurei), dorul după apă e înlocuit cu dorul altor flui­dităţi, dar cu toată netezirea ce i-o dă- ruiră timpurile, prin ochii bulbucaţi pri­veşte $i astăzi la noi brotâcelul.

Intr’o seară, intrând într’o cafenea, ml-a bătut la ochi un muşteriu dela o masă. Sta întru’un colt retras, parcă pândea. Era numai ochi. Şi ochii aceştia trimeteau săgeţi spre lumea femenină ce intra sau ieşea din local. Mi s’a părut câ văd în dosul unei mari şi invizibile reţele un păianjen uriaş care vroia să prindă de sigur, muşte.

Ecat. Pitiş

V A I nu avem subvenţii dela H U I nlm eat

meni maturi de amândouă sexele putem | afirma cu multă probabilitate că unul | are 20, altul 25, 40-50 ani, precum şi despre bătrâni se poate spune că unii sau alţii se găsesc în jurul vârstei de 60-70-80-90 de ani şi chiar mai mult.

Această afirmaţie aproximativă se face la copii după înălţimea lor, des- voltarea fizică în general, desvoltarea psihică de asemeni. Tot astfel la adulţi, după coloarea şi aspectul general al pielei feţii, a perilor capului, atitudinea corpului, vioiciunea mişcărilor.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre bătrân1.

Dar în special pentru aceştia din urmă e un fapt de observaţie curentă că printre ei unii par mult mai înaintaţi în vârstă decât sunt în realitate, alţii, dhi contră, par mult mai tineri.

In general vorbind, această afe- fşnţă corespunde unei realităţi.

îmbătrânirea e legată de modifi­cări în greutatea şi volumul organelor, In structura lor, în compoziţia lor chi­mică, precum şi în aceea a sângelui, de

alteraţiunea diferitelor funcţiuni ale or­ganismului, inclusiv ale vieţi psihice.

Or, examenul amănunţit al mai multor indivizi de aceeaşi vârstă va arata că unii din ei se comportă, din punctele de vedere mai sus enumerate, ca apropiindu*se de cei de o vârstă mai puţin, alţii de una mai înaintată, ceea ce înseamnă că unii din aceeaşi vârstă cronologică au, din punctul de vedere frologic, o vârstă mai fragedă, cu alte cuvinte sunt mai tineri, iar alţii, din contră, mai bătrâni decât ma­joritatea -celor de aceeaşi vârstă cro­nologică.

Cele de mai sus nu sunt simple speculaţiuni. Ele au şi o însemnă­tate practică.

Patologia—studiul diferitelor boli— ne va arăta din punctul de vedere de care ne ocupăm, fapte foarte interesante.

Intr’o anumită boală numită, da­torită absenţei glandei tiroide, glandă a cărei creştere de volum produce guşa, copii de 5-6 ani au aparenţa unor noi născuţi, iar în altă boală, ce pare a

ţine de glandele suprarenale (organe situate în pântece, deasupra rinichilor) copii de aceeaşi vârstă amintesc prm numeroase caractere (exceptând înăl­ţimea şi greutatea) bătrânii de 60-70 ani.

Şi durata vieţii e modificutâ în asemenea împrejurări. Astfel, e demn de reţinut vârsta înaintată a unor pitici, a căror creştere se reface cu încetul (76 ani într’un caz; 91 în altul).

Se vorbeşte de infantilism în ca­zurile când un om de vârstă matură păstrează însuşirile unui copil şi de se- niltsm când bătrâneţea apare înainte de timp.

S’ar putea compara desfăşurarea diferitelor faze ale vieţii diferiţilor in­divizi cu aceea a unor filme fotografice ce se desfăşoară ele însele cu iuţeală diferită. Din punctul de vedere al vârs­tei cronologice, într’o anumită durată de timp indivizii respectivi vor putea fi deopotrivă. Din acela al vârstei bio­logice aceia al căror film vital se va desfăşura mai repede vor fi cei mai bătrâni.

Două exemple tipice pe care Ie menţionez după o lucrare a profesorului vienez Dr. W. Falta arată până unde pot merge inegalităţile dintre cele 2 feluri de vârste.

Kratenus, fratele lui Antigonus, în timp de 7 ani a fost copii, adolescent, om matur, tată şi bătrân, iar regele Ludovic al Il-leaal Ungariei avea la 14 ani, o barbă desvoltată şi era matur. Se însură la 15 ani, încărunţi la 18 ani şi muri la 20.

Se pune întrebarea : Cui se dato- reşte această variaţiune a vârstei bio­logice faţă de acea îniegătură cu durata jn timp (vârsta cronologică).

Din unele fapte (deja menţionate) şi din altele asupra cărora nu pot să insist, rezultă că organele numite glande cu secreţ’Une internă confectează sub­stanţe chimice ce pătrund în circulaţia sângelui şi a celorlalte lichide din or­ganism, sunt acelea ce regulează şi iuţeala cu care se desfăşoară filmul vieţii şi deci raportul dintre vârsta cro­nologică şi cea biologică.

Nr, 54— 1943 g a z e t a t r a n s i l v a n i e i Pagina 3

Pe defileul Mureşului superiorde

Ion Bozdog

Să vedem binede

ION BERCIU

Continuare din pag. l-a

nobilă, a binefăcătorilor ei, oameni umili, poate necunoscuţi în vieaţă, poate ucişi de semenii lor, puţini cunoscuţi, admiraţi şi ascultaţi.

Din ruinele fumegânde acel glas al trecutului, în ce are el

-mai bun, mai adânc şi mai răsco­litor de încredere în bine, începe acum să se audă tot mai clar. El spune tuturor că există pentru orice nelegiuit, care doreşte mai mult decât este îndreptăţit de soartă, un fulger al lui Iupiter cel prea bun şi prea mare.

încep să vorbească mai lim­pede morţii, a tât prin sfaturile lor, cât mai ales prin faptele şi gân­durile lor intime.

Să privim puţin în jurul nos-

Această constatare are o însem­nătate deosebită şi anume aceea că, într’o măsură ce va creşte din ce în ce mai mult, vom putea reuşi să regulăm în mod conştient şi voluntar desfăşu­rarea acestui film al vieţii, şi aceasta se poate spune până la un punct şi despre bătrâneţea propriu zisă.

Marele orator şi scriitor roman Cicerone a spus, acum atâtea secole în urmă, că bătrâneţea însăşi e o boală şi de fapt se poate constata că bătrânii prezintă alteraţiuni în volumul şi greu­tatea organelor, în structura şi compo­ziţia lor chimică, în funcţiunile visce­relor şi ale creerului, de asemenea în vieaţa lor sufletească, deci sunt ade­văraţi bolnavi care trebue trataţi sau ale căror turburări vor trebui prevenite prin tratamente aplicate mai înainte ca ele să fie prea pronunţate.

Obiecţia că bătrâneţea este o stare normală deoarece atinge pe orice individ care ajunge o vârstă cro-

>nologică înaintată, nu are valoare. E o stare normală în înţelesul că orice om

Dragă mi a fost totdeauna Valea Mureşului superior, şi pentru încântă­toarele privelişti ce ţi le deschide acest sglobiu fecior de împărat, cu firea iute şi neastâmpărată, ce porneşte năvalnic din turnul de Miază-noapte al cetăţii întru căutarea fratelui său, — cum spune legenda Mureşul şi Oltul — dar şi pen­tru voinicii săi locuitori străvechi care par stane desprinse din coastele stân­cilor sau căprioare sprinţare ce saltă din piatră în piatră în admirabilul lor port de pădurence.

Aici ochiul ţi se desfată cu ade­vărat. Contempli superbele şi capricioa­sele scobituri de stânci cauzate în cursul veacurilor de sbaterea neîncetată a apei ; admiri şi cel mai pitoresc şi autentic port dacic, păstrat nealterat pe terasele Mureşului şi împiestriţat de-a« lungul matcei prin care s’au scurs va­lurile străine sau unde şi-au Înfipt parul caravanele exploatatorilor aduse anume pentru slăbirea noastră.

Urechea, prinzând pe această vale numai graiu românesc ce parcă-ţi odih­neşte nervii, tresare numai atunci când dela dughene şi cârciumi răsărite cu duiumul în terenul întreprinderilor forestiere este izbită de tonurile inju­rioase şi parcă veşnic pornite spre ceartă.

Feţele pline de pistrui sau mus­tăţile răsucite ale vizitiilor trăsurilor boiereşti te indispun, ştiindu-i pe toţi aceştia la slujbe uşoare şi de comandă, iar pe puternicii tăi Strâmbë-Lemne şi Sfarmă-Piatră încleştaţi în neîncetată în­căierare, şi în măruntaiele carierelor de piatră, şi în defrişarea podoabei codrilor.

Dela Stânceni la Lunca Bradului şi Răştollţa munţii Câlimani cedează numai cu zgârcenie asalturilor năval­nice ale Mureşului, lăsând atâta loc cât se furişează râul strâns între colţurile brâului de stânci, linia ferată tăiată în malul său drept şi şoseaua albă ce şer­puieşte după cursul apei.

Coloniştii săcui puşi de către gu­vernele de odinioară la dispoziţia în­treprinzătorilor Evrei, exploatatori de păduri încă de prin anii 1880—1900, aveau menirea unui nucleu de atracţie

Masa, servită pe*o pânzătură co­lorată — pătrăţele roşii (şi albe, ca în staţiunile climaterice — a fost grozavă. Aşa ceva numai la şase luni odată se poate spera.

Aici, am impresia, nerăsturnaveră cum s’ar zice, că exagerez puţin, dar o fac intenţionat, pentru cititorul de­prins cu o supă de găină grasă în fie­care duminecă. Onoraţii mei lectori sunt rugaţi însă să mediteze asupra amănuntului, că mesenii — unul mai urît ca celălalt — se opintiseră o noapte şi-o dimineaţă întreagă, să facă un cap de pod. Şi una e impresia £e care ţi-o face prânzul după o plimbare pe Calea

Victoriei ori pe subt brazii dela Vâlcele, şi alta după o serie de icniri cu sufle­tul la gură şi Majestatea Sa Moartea cu coasa printre picioarele tale.

Rusoaicele*gazde, nici prea bătrâne ca să le zici babe, nici prea tinere ca să te facă să uiţi de mâncare, femei necăjite între două- trei vârste, cu gândul la ai lor şi văzându-ne cu ochii scăpă- rând după de-ale gurii, au pus băieţii să răsucească gâtul la nişte mândreţe de găini grase ca săsoaicele din Sie­benbürgen, după ce trec de 20 de ani.

Acuma nu prea ştiu eu bine: ele au rugat pe soldaţi să aleagă din gră­madă pe cele mai înfoiate, sau băieţii

ION BERCIU

Continuare din pag. l-a

nobilă, a binefăcătorilor ei, oameni umili, poate necunoscuţi în vieaţă, poate ucişi de semenii lor, puţini cunoscuţi, admiraţi şi ascultaţi.

Din ruinele fumegânde acel glas al trecutului, în ce are el

-mai bun, mai adânc şi mai răsco­litor de încredere în bine, începe acum să se audă tot mai clar. El spune tuturor că există pentru orice nelegiuit, care doreşte mai mult decât este îndreptăţit de soartă, un fulger al lui Iupiter cel prea bun şi prea mare.

încep să vorbească mai lim­pede morţii, a tât prin sfaturile lor, cât mai ales prin faptele şi gân­durile lor intime.

Să privim puţin în jurul nos­tru cel mai apropiat.

Neamul nostru sfârtecat în­cepe să cugete deschis, iar vrerile amorţite încep să-şi facă tot mai tumultuos loc spre lumină.

Să luăm, în primul rând, presa Noastră. Afară de puţine excepţii

destul de explicabile, afară de mercenarii scrisului, destul de o- dioşi, presa românească, în ce are ea mai reprezentativ şi mai glo­rios ca amintire istorică şi ca măreţie morală, se mişcă tot mai viu, după ritmul grăbit ce-l bat inimile româneşti în aşteptare. Trecutul, cu tot farmecul lui şi cu tot cortegiul lui de eroi ai credin­ţei nationale, e mai viu, mai a- proape de realităţile noastre.

Puternic înfipţi în pământul tării noastre, măsuraţi în toate m a­nifestările şi dorinţele noastre, după cum ne-au învăţat strămoşii să nu dorim mai mult decât ce e al nostru, dar pentru acest drept să fim gata de orice sacrificiu, cu orice consecinţe, sprijiniţi pe o ţărănime sănătoasă, cuminte şi plină de vieaţă cotropitoare, că­lăuziţi de marii gânditori şi făuri­tori de ţară, încrezători în m area noastră misiune, dovedită prin fapte pilduitoare şi prin creaţiuni minunate, de popor latin aşezat la „răscrucea imperiilor m oarte“,

-l sau care vor muri acum, cu un ideal puternic şi adânc legat de

şi dospeală străină în acest puternic şi curat aluat românesc. El s’a mai în­groşat şi cu familiile funcţionarilor şi muncitorilor căilor ferate, aleşi pe sprân­ceană şi aşezaţi aici cu rostul bine'pre­cizat de a ne civiliza şi înstrăina. De aceea insuliţele de străini din Subcetate şi Sărmaş se îngroaşă la Gâlăuţaşi şi Topliţa, pentru ca aproape inexistente la Stânceni să se rotunjească în jurul fabricii dela Lunca Bradului şi să for­meze adevărate ghetouri la Răştoliţa şi partea de râu a Dtdei.

Rămân însă curate satele Filea, Dumbrava, Râpa de Sus şi Râpa de Jos, , pentru ca străvechii grăniceri din Ruşii munţi şi Pietriş să ţină piept străinilor impulsivi şi să-i strâmtorească de-a- lungul văii lărgite a Mureşului care, obosit şi scârbit de hărţuiala neîncetată cu stâncile şi străinii ce-i aţin calea, să-şi domolească pe aici cursul şi să se învârtă în ocoliri largi încercând parcă să-i încercuiască şi pustiască.

De pe ţărmul din dreapta, răzi- maţi de toiagul lor de străvechi oieri, privesc frământările şi învolburările din vale voinicii cu faţa ca spuma laptelui şi cu braţele de oţel din Săcalul de pă­dure şi Luier, cu ochii aţintiţi spre cei din terasa stângă a râului, oierii din Idicelul de pădure şi Deleni.

Care este secretul puterii şi rezis­tenţii voastre, fraţi mureşeni, în trecut şi astăzi ? Curăţenia voastră sufletească întărită în faţa smeritelor bisericuţe de lemn în care a sălăşluit şi atunci, ca şi astăzi, duhul mângâitor în care aţi cre­zut şi credeţi cu statornicie că va a- duce biruinţa dreptăţii voastre.

Bisericuţa voastră din Luier astăzi împodobeşte pământul cetăţii Branu- lui, iar lângă fereastra ei dinspre Nord veghează inima reginei Maria care nu încetează să svâcnească îndurerată până la desăvârşita desrobire a voastră, a celor din cursul superior al Mureşului, unde înainte de asta cu 150 de ani ră­sunau cuvintele de îmbărbătare şi bună- vestire ale protopopului Petru Maior din Reghin.

toate inimile naţiunii, putem aş­tepta senini, cu mândrie, viitorul.

Biruinţa nu poate fi decât a dreptăţii, a adevărului, a jertfei sincere pentru cauze sfinte, a na­ţiunilor cu adevărat civilizatoare şi capabile de cultură adevărată, isvorîtă din calităţile ancestrale ale rasei.

Noi n ’am dorit, n’am făcut şi nu credem în altceva.

Trebue, însă, să vedem bine.

Pr. Sever CărplnişanSpecialist în boli de femei şi naşteri

B R A Ş O V Calea Victoriei 13, If. 5443

întorcându-se de pe front reia consultaţiile

La microscop

Infre prieteneä In piaţa largă a oraşului, la ora

cand circulaţia e’n toiu, s’a oprit MUn PUDC* strategic, adică impo­

sibil de trecut cu vederea, un grup de dudui coborîte parcă din pagi­nile celui mai proaspăt jurnal de mode.

Guriţele şi ochii muncesc ne* voie maie ca să capteze[atenţia tre­cătorilor. Deodată, zâmbetele dispar, vocile amuţesc.

Se apropie cu pas sigur şi aer triumfător, o prietenă. După o tă­cere penibilă, o dudue din grup re­marcă, înverzindu-se uşor la faţă t

Ţi-ai făcut tailleur nou ?— Da, — mărturiseşte eroic

noua venită.— Unde ţi l-ai lucrat?— La. casa Neumann.

Dacă ţi-1 făceai la Hineck ţi i ijcupa“ mai bine.

Lovitura a izbit în plin.E rândul duduei cu tailleurul

nou să se’nverzească, în timp ce grupul, uşurat, îşi regăseşte buna dispoziţie.

Matei Lupu

J i z i TrulvierAcum 101 an!

Râvna lăflrll limbii maghiaroRâvna Maghiarilor de a-şi lăţi

limba, în toate părţile Ungariei, iar mai vârtos în Croaţia şi Slavo­nia nu înceată a o înfrânge prin toate mijloacele şi din toate puterile. Comi­tatul Agram (în Croaţia) cu prilejul a- dunării celei mai de curând dădu către Comitatul Iaurinului, care pretindea a primi maghiarismul, un răspuns astfel: Noi răzimaţi pe îndurarea monarhului nostru limba maghiară nici odinioară na o vom primi, dimpotrivă ne vom sili din toate puterile, ca limba noastră na­ţională illirică să ajungă a câştiga ace­leaşi drepturi, de care se bucură cea maghiară în Ungaria. Iar limba de co­respondenţă oficială o vom ţinea pe cea diplomatică latină şi dacă scrisorile noastre nu vor f i primite, nici noi uu vom primi pe cele maghiare.

(Preszb. Zeitung).

Nr. 37. 14 Sept. 1842. pg. 148.

trebue să treacă prin ea dacă ajunge până acolo, dar dacă se înţelege prin normal starea sănătăţii celei mai bune, atunci evident că bătrâneţea e o boală. Dar nimeni nu moare din cauza unei sănătăţi cât mai perfecte.

Evident, nu putem avea azi pre­tenţia de a preveni în mod absolut bă­trâneţea şi mai puţin de a o vindeca, odată stabilită.

Dar putem să credem că vom reuşi să-i întârziem apariţia şi să o facem mai puţin aspră, odată instalată. Putem spune de pe acum că s'a reuşit a se prelungi uneori durata vieţii.

Ne putem întreba, ce e drept, dacă aceasta este necesar.

Răspunsul atârnă de ideea ce ne facem despre folosul pe care bătrânii îl pot aduce societăţii.

Mi se pare că nu mă înşel dacă afirm că unii bătrâni pot aduce folos real prin lunga experienţă ce au des­pre vieaţă, experienţă care nu poate fi înlocuită cu nimic.

întoarcere de pe front

In peninsula TamanCa la mama acasă

deIon Colan

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 54— 1943

< 2 *0 ©< 2 *0 ©

In mijlocul preocupărilor mon­diale stă azi insula Sicilia. Ochii tuturora sunt aţintiţi asupra ei. Aici se petrece azi un episod dintre cele mai însemnate ale marei în­cleştări dintre popoare. încercarea pe care o fac Anglo-Americanii de a pune stăpânire pe această insulă, desfăşurarea extraordinară de forte, de o parte şi de alta, ne arată importanţa geografică şi strategică pe care i-o atribue puterile beli­gerante.

Aşezată în mijlocul Mării Me- diterane, Sicilia predomină cele două bazine ale acestei mări. Ea este puntea de trecere între con­tinentul Europei şi al Africei. Ea se situiază ca o insulă-cheie în calea drumurilor mediteraniene.

De peninsula Italiei o desparteo strâmtoare foarte îngustă, a Mes- sinei, care leagă Maree Tyrreniană de Marea Ionică. Pe aici trec adeseori furioase valurile acestor două mări, dintr’o parte în alta, loc plin de primejdii pentru coră­biile vechilor Greci, nişte jucării ale valurilor, în amintirea cărui fapt fantazia bogata a acestui po­por a creiat legenda Scyllei şi Ca- rybdei, a celor două stânci-monş- tri înfiorători ce înghit fără cruţare corăbiile ce se abat pe acolo.

Sicilia este o insulă vulcanică rămasă în mijlocul apelor din con­tinentul prăbuşit, ce lega odinioară Europa de Africa Pământul ei este şi astăzi agitat. Vulcanul Etna ce se ridică semeţ cu 3313 m. peste azurul celor două mări, do­mină ameninţător întreg ţinutul. Cele 200 de conuri fumegândç dau acestui munte un aspect bizar ce inspiră groază. La înălţimea de 5942 m. se află pe muntele Etna un observator astronomic şi me- tereologic.» Dintre numeroasele ca­tastrofe seismice provocate de iz­bucnirile vulcanice ale Etnei, sunt de rem arcat: cea dela 1669, când lava şi cutremurul de pământ au nimicit 12 oraşe şi sate şi cea de acum patru decenii care a pre­făcut oraşul Messina într’un mor­man de ruine.

Erupţiuni submarine se pro­duc şi în zilele noastre. Din cauza acestora au luat naştere insulele Lipari, din nordul Siciliei unde se află vulcanul activ Strombolli. O astfel de insulă, Ferdinandeea, a-

SICILIA <3)0.01

deN. Baboie

părută ca prin minune din fundul mării, a dispărut, după un timp, în adânc.

Sicilia are forma unui triun- ghiu cu cele trei laturi îndreptate spre Nord, Sud şi Est, are o supra­faţă de 25.740 km2, cu peste 4 mii. de locuitori, cu o densitate de 160 de locuitori pe km2. Latu- rea nordică are o lungime de 320, cea sudică 385, cea estică 215 km.

Relieful insulei este un pla­tou ondulat, presărat cu munţi, dealuri, coline şi câmpii. Regiunea de nord şi nord-est este cea mai muntoasă. Aici se întinde un şir înalt dq munţi calcaroşi, asemănă­tori şi fraţi buni cu Carpaţii noştri. Vulcani răzleţi completează pito­rescul acestui ţinut. Spre Sud şi Est munţii se lasă în dealuri şi coline străbătute de numeroase

văi ce sfârşesc în câmpie. In deo­sebi în colţul de sud-est, unde azi au loc lupte, violente, şesul este mai întins, iar numeroasele văi, ce se îndreaptă spre el, deschid dru­muri largi spre interiorul insulei.

Coasta de nord-est, cu nume­roase golfuri, este prielnică pentru porturi. Aici se află minunatele porturi Palermo şi Trapani, bine cunoscute în anticitate. Coasta de miazăzi fiind expusă vânturilor africane este mai puţin ospitalieră. Totuşi, găsim şi aici unele porturi de mai mică importanţă, ca Empe- docle şi Licata. Ţărmul de răsărit însă a oferit în toate timpurile ad­mirabile condiţii de desvoltare e- conomică. Aici găsim porturi care au făcut faima evului vechiu: Me­ssina, Catania, Siracuza şi portul de războiu Augusta.

tEroii I noştriRâşnov

Dumitru Gt). Crefusoldat

Era băiatul cel mai sdravăn al văduvei Ana Gh. Creţu din Râşnov.

S'a născut în 14 Martie 1919.Credincios, bun, harnic şi

sărac y a fost Dumitru.Căsuţa din Dobrice a văduvei

A. Creţu era toată averea lui şi ci celor.doi fraţi.

Făcea parte dintr’un regiment de infanterie braşovean.

A plecat în războiu cu uni­tatea sa, luând parte la luptele delà ODESA, unde izbit de o schijă la cap, căzu mort la 28 August 1941.

Este îngropat lângă oraşul KALENDORF.

Situată în mijlocul M. Medi- terane, Sicilia are o climă carac­teristic mediteraniană, cu ierni ploioase şi veri secetoase. Apele ei numeroase vara seacă aproape cu totul.

In condiţiunile acestea fizice şi climatice, Sicilia conta încă în lumea veche ca unul din cele mai bogate hambare. Azi, alături de şeşul Padului, este cea mai pro­ductivă regiune a Italiei. Nume­roasele ei dealuri sunt presărate cu grădini de portocali şi lămâi care dau un export însemnat. Mă­slinul, bananul, pajmierul, trestia de zahăr şi bumbacul dau o pro­ducţie abundentă. Văile, şesurile şi colinele sunt transformate de o muncă sistematică în întinse la­nuri de cereale, îndeosebi grâu.La acestea se adaugă minele bo­gate de sulf dela Gir genţi, de sare şi asfalt.

Locuitorii, un amestec de Ro­mani, Arabi-saraceni şi Germani, se ocupă şi cu economia de vite, pescuitul sardinelor, stridiilor şi coralilor, cultivând cu multă pre­dilecţie viermii de mătase.

Analfabetismul, corupţia, pira­teria şi sistemnl micilor ferme a - ° * rendate latifundiarilor au făcut ca agricultura, atât de înfloritoare în vremea Romanilor, să ajungă, în timpurile mai noi, în mare regres. Măsurile energice şi înţelepte luate de fascism au dat vieţii economice a acestor insule un nou avânt. Astăzi Sicilia acoperă cu produ­sele sale, în deosebi cereale, o bună parte din necesităţile Italiei.

Exploatarea minelor de sulf a avut în trecut o tristă faimă. Minierii, mai ales copii, întrebuin­ţaţi în mine, vânduţi chiar de pă­rinţii patronilor, trăiau într’o ade­vărată promiscuitate. Regimul fas­cist, intervenind şi aici, a luat din mâna particularilor exploatarea acestor mine, introducând o seamă de măsuri sociale spre binele po­pulaţiei acestei insule.

Iată condiţiunile fizice, stra­tegice şi economice care au făcut din Sicilia, în toate timpurile, un punct de atracţie pentru popoarele mediteraniene.

ani de luptă românească axe

JäZETA TfUVäülEr

au făcut asta din proprie iniţiativă. Şi nu ştiu, pentrucă pe vremea când găi­nile opărite se jumuleau, mie-mi sufla vaca în ceafă.

De altfel, amănuntul e mult mai puţin important decât constatarea sin- cer-admirativă la vederea steluţelor ule- ios-aurii ce pluteau pe întinsul farfurii- lor-ligheane în care am fost trataţi, pline până la bord, aşa cum ai da la cosaşi.

Găinile avuseseră şi ouă-nereali­zate, ce pluteau acum, galbene, ca nişte inofensive mine marine, în bliduri.

Supa a fost lăpăită sgomotos, ni­meni neîiind dispus să tină seamă de Codul Manierelor Elegante dela Blaj, ediţia 1911.

Când ti*e foame rău, o mai dai dracului de etichetă.

Şi se aşternuse o tăcere, de s’o tai cu cuţitul. Fiecare îşi vedea de troaca lui, câni hămesiţi fără chef de lătrat ori mârâială,

Trebue că arătam duios*caraghioşi.Cu o mână duceam lingura la gură,

nişte linguri coclite, iar cu cealaltă, răş­

chirată evantai, ne apăram, ca apu­caţii, de escadrilele de muşte ce ate- risau şi decolau cu o viteză de nebă­nuit. O apărare inutilă, că alungai zece şi te năpădeau o sută. Ţi se lipeau de obraz, îţi sbârnâiau prin urechi, ţi se încurcau în pârul cleios; unele, lipsite de orice condescendentă, aterisau direct pe buze, tocmai în clipa când duceai lingura la gură.

Nu vreau să spun că muştele din peninsula Taman sunt altfel ca cele dintr’un „Birt Economic“ din Dorohoi. Şi nici nu mă bate gândul să insinuez că principiile agresiv-umanitare ale D-lui Stalin ar fi imprimat până şi muştelor apucături diametral opuse civilizaţiei europene.

Ar însemna să fiu tendenţios.Nu, aşa ceva nu se poate insinua,

nici chiar de un soldat care a luptat împotriva legitimei teme ruseşti de a se apăra de pericolul iminent reprezen­tat de imperialismul valah fată de bla­jina Rusie.

Un lucru, însă, este limpede ca

sifonul : muştele din peninsula Taman, în această zi de 2 Septemvrie 1942, ora precisă: două, după amiaz, la masa servită în saloanele Nataşei... (un de­fect de memorie mă împiedecă să-i re­produc întreg numele; ceva în orna: Alexandrovna, Virubovna, Mihailovna, Ivanovna... dacă vreţi umplu o pagină întreagă 1) aşa dar la masa asta au nă­pădit pe noi o cantitate impresionantă de muşte leşinate de foame, dovedin- du-ne o afecţiune la care n’aveam niciun motiv să ne aşteptăm, dat fiind că ope­ram în ţară inamică.

•După supă ni s’a pus pe masă o

tigaie cu friptură.Eu nu zic că la „Modern“ în Bu-

aureşti n’or fi pregătite fripturile cu mai mult respect pentru igienă şi nici că în sufrageria Nataşei (Alexandrovna, Virubovna, Mihailovna, Ivanovna) frip­tura ar fi avut cine ştie ce calităţi spe­cific ruseşti.

îmi permit doar să precizez că era multăt aşa cum mari şi multe sunt

toate în această scandalos de mare Rusie.Dacă Ţara Bârsei ar fi masă, apoi

Tâmpa ar reprezenta, în tigaia Braşo­vului, exact muntele de friptură servit la cei 14 flămânzi ai regimentului ba- nato-oltean.

D’aia, spre sfârşitul prânzului, când cu tot elanul unul n’a mai fost în stare să îmbuce ceva, i-am făcut cu ochiul lui Lugojanu, semn discrect de vădană tânără şi bine hrănită:

— Mă, băiatule, ia mai pune pi­ciorul şi aripa asta şi la sacul de me­rinde, că diseară poate n’or fi tot Paşti 1

Iară Lugojanu, strângător foarte, a făcut precum i-am spus. Ba, trecând peste ordin, se pare că a socotit unei găini mai multe picioare decât nor­mal s’ar fi cuvenit să aibă, iar aripi aşijderea, plus un piept ca de curcan. Lucru nu e a mirare, când cunoşti solidul principiu al lui Lugojanu în materie de aprovizionare, principiu formulat lapidar, ca imperativul categoric al ’lui Kant

Mai bine să fie , decât să nu lip­sească !

Nr. 54 - 1943 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Pag. 5

Cronica agricolăCeva despre oişte

Pentru cei ce se consideră euro­peni prin faptul că au împrumutat din apus gulerul tare, apucăturile elegante şi papucii de lac, deşi acasă neam de neamul lor au purtat cisme tivite cu roşu, In tureacul cărora se ascundea briceagul pentru'slănină înfricoşat pa- pricată, ne simţim datori cu o lămurire: oişte se cheamă prăjina înfiptă înaintea căruţii sau trăsurii, alăturea de care — la dreapta şi la stânga — se înhamă caii.

Rostul ei e să tină direcţia, pre­cum vrea stăpânul.

Uneori, ca Ieremia, oiştea mai e proptită şi în câte-un gard, fie din pri­cina cailor, fie din a celui de pe capră. De unde, ne dăm noi cu socoteala, că chiar cu oişte, tot se mai întâmplă s’o ia cotiga pe-alături.

Chiar cu oişte!Nu trebue să ne chinuim prea

mult creerul, ca să ne d1m seama, ce soartă are căruţa, când această oişte lipseşte.

In vieată, cum carului, aşa se în­tâmplă şi oamenilor, şi neamurilor.

Din câte se lasă desluşite în mul« timea întâmplărilor ultimilor ani* ni se pare nouă că sunt unii cărora acest instrument-directie le cam lipseşte. Alt­fel nu ne putem explica situaţia în care se găsesc azi: ceartă la cuţite cu toţi vecinii.

Că se poate întâmpla oricui să se ia la harţă cu unul din vecini, pentru

A vechi încurcături de hotărnicie ; dar ca să ţi-i ridici pe toţi în cap, — absolut pe toţi — trebue să-ţi fi luat Dumnezeu blagoslovita oişte.

Şi nu ţi-ar fi, dacă neamul ar nu­măra, fie chiar şi în statistici senti­

mental ticluite, o populaţie de zeci şi zeci de milioane. Nici aşa nu e drept, dar zici : e o naţie mare şi cine-i mare, treacă*meargă, poate să mai fie şi ţâf­nos, că are pe ce. Când, însă, pe-o hartă lucrată în frica lui Dumnezeu, neamul tău de-abia umple hectarele dintre dou$ ape, cum de nu li se înseninează mintea conducătorilor, să vadă că odată şi odată cearta asta cu toti cei dimprejur trebue să ajungă la un soroc, când va fi vai.

Că chiar şi prietenii mai îndepăr­taţi pe care-i alinţi în visurile tale apro­ximativ milenare, te»ar putea întreba odată :

Bine, porti sâmbetele lui Giovanni pentru un ochiu de lac ; la lohann te uiţi chiorîş pentru o postate de pă­mânt; la Ivan te răsteşti pentru sfintele tale drepturi înscrise pe un zapis făcut de tine ; cu alţii ai ajuns la bătaie ; în Ion ai înfipt cuţitul... Mă rog, dar vreun vecin prieten n’ai ?

Fiindcă este imposibil să spui atunci că ai un unul la Moscova, unul la New-York, unul la Londra şi altul la Berlin sau la Roma.

Prea sunt departe toti şi prea au toţi socotelile lor, ca să te*ajute când vei fi încolţit din toate părţile.

Povestea cu două luntri sau două scaune, o fi ea bună, dar Românul a mai potrivit o vorbă cu un ulcior din care numai cioburi s’a ales.

*Nu-i, acesta, un articol de orientare

europeană, cum l-ar scrie cineva cu o tradiţie milenară în vârful peniţei, nu­mai că nouă ni-i destulă şi învăţătura ce se poate desprinde din înţelepciunea fără oişte a altora. Ion Colan

Veşti din BasarabiaP. P . Inspectoratul P. P . S.

S. Basarabia, a ţinut concursuri sportive în ziua de 27 şi 28 Iunie 1943 pe stadionul sportiv „Regele Ferdinand I “ unde a acordat pre­mii. Pentru premilitari 8 premii1-iu a câte 1000 lei fiecare; al2-lea a câte 750, şi al 3-lea a câte 500 lei fiecare. Pentru extraşcolari câte 3 premii : l-iu a câte 500 lei al II-lea a câte 500 lei şi al 3-lea a câte 300 lei.

E x cu rs ia C ăm inului C ultural a l A r­d elen ilor d in C h işin ău la m ă n ă sti­re a C ăp rian a.

Ardelenii din oraşul Chişinău, B a­sarabia, strânşi uniţi sub aripele cămi­nului cultural, „Octavlan Goga", au Întreprins o excursie la vechea, istorica şi frumoasa mănăstire Căpriana din jud.

\ Lăpuşna. In cadrul unor manifestaţiuni de cald patriotism pentru Ardeal şi a fraţilor de acolo, s ’a desfăşurat un bo­

gat program, condus de Dl Dr. Ioan Bârzu care a ţinut o înflăcărată cuvân­tare, făcând o asemănare între suferin­ţele poporului basarabean şi cel arde­lean, preamărind jertfa de sânge adusă de ostaşul român. La această însufle­ţită cuvântare a răspuns Di Notar Ş te­fan Barbu, care aduce mulţumiri tutu­ror acelora ce l-au aiutat ia ridicarea unei troife în satul Carlana, în amin­tirea eroilor morţi din această comună.

C ulturale

Dl General Guvernator a ordonat ca acolo unde din cauza lipsei de local sau învăţători, au rămas copii neşcola- rizaţl în vârsta de 7— 16 ani, să urmeze un curs de vară delà 1 Iulie— 5 Septtmvrie. Cursurile vor dura 5 zile pe săptămână. Se va lucra 3 ore pe zi, dela ora 6 la ora 9 dimineaţa. Elevii vor fi împărţiţi in două cicluri.

Ciclul I. acei care nu au nici o clasă, iar ciclul II. acei care au 2—3 şl 4 clase.

M. P o sto la ch e

Curierul “Aslrei“

I»Astra“ DârsteIn ziua de 17 Iulie c. in sala C er­

cului Cultural din Baclu a avut loc o serbare a organizaţiei din Dârste, con­dusă de harnicul preot N. Bârsan, cu următorul

P r o g r a mI. Parcă te văd măicuţă, romanţă,

solo A. Oltean.Eroul din Ardeal, poezie recitată

de G. Dobrescu.Cor.Conferinţa d-lui Prof. Ion Colan:

„Războiul din răsărit şi Ardealul“II. Vechiul Refren, dramă in 3 acte

de Chtţibura.Distribuţia

G E O R G E .......................Uţă OlteanR A D U ............................Fane SeceleanS O R IN A ....................... Reta DobrescuN E L L Y ....................... Silvia CăciulăT I T I ................................ Nelu AlduleaM IR C E A .......................Nelu SeceleanL IC Ă ................................ Fănel MunteanM ARA . . . . . . Gigi DobrescuJ E A N ............................Puiu Bârsan

Recitare.Conu Leonida faţă cu reacţiunea,

farsă de I. L. Carsgiale.Distribuţia :

CONU LEONIDA . . Uţă OlteanE F T IM IŢ A ................... Silvia CăciulăSERVITO A REA . . Reta Dobrescu

Cor.

Dela Patronalul Primăriei Braşov

Cu prliejul vizitei făcute de D-na Maria Mareşal Antonescu sectorului Scheiu al cursurilor de asistenţă so­cială, D-sa s'a întreţinut şi cu D-na Pa- raschiva Stinghe, vicepreşedinta sec­torului, după ce D-nele Elefteria Fur­nică, xMaria Munteanu-Gârneţ, Maria Spuderca şi Stela Popescu-Stinghe i-ata oferit un buchet de flori.

De închiriatun local de prăvălie

De vânzareun aranjament complet de prăvălie

Strada Mareşal Prezan No. 8

A v i z

La Federala „CARPAŢI“ Braşov, Intre- pozitele „Albina“, se afiă de vânzare :

una p re să p en tru fân , un ră c ito r , d ife r ite b iro u ri, te jg h ele , bu toaie, pu tin i, lăz i goale p en tru ex p ed ia t

ce a p ă e tc .

Drept, nici nu-1 saturi pe Lugo- Janu ăsta, cu una, cu două.

Apreciază calitatea, dar cum pe Iront nu chiar calitatea e lucru de ti- nut în seamă, băiatul are o desebită afecţiune pentru cantitate ;

— Nu-i nimic dacă-i bun, numai .mult să fie.

Când n’are, rabdă, strânge cureaua cu 2-3 găuri, pipă şi — scuzaţi! — scuipă — uscat printre dinţi — că are strungăreaţă — dar nu-şi pierde voia bună, ori tună, ori fulgeră.

Crăciunescti, oaie de bun, scapă uneori şi aprecieri mai colţoase:

— Trage Lugojanu ăsta cât un tghivoi, da te duce la sapă de lemn, atâta bagă’n el.

La care Lugojanu, cu gura plină, ♦da replica, fără să se uite la inter­locutor, în semn de netă descon­siderare :

— Da nici nu-s ca tine, cât un ^ a-ăpielt Í

Chibrit, adică, în graiu bănătan.

Crăciunescu n’a mai ins*stat, ca nu cumva să fie redus la^o scobitoare.

După monumentala friptură, susţi­nută de nişte castraveţi muraţi cât proiectilele de Brandt, calibrul 60 mm., am ciofăit la harbuzi, muşcând direct, din clini, fără utilizarea briceagului, operaţie ce ne-a mai spălat niţel în jurul gurii, de funinginea ce pătrunsese prin pădurea rară a bărbii şi mustăţilor nerase de două zile.

La urmă Nataşa şi Katia ne-au onorat cu nişte cafeluţe servite în căni voluminoase de băut apă, iar la sfârşit de tot, drept brânză, seminţe de dovleac şi Floarea-Soarelui, ad libitum.

Toţi nasturii care ne incomodau au fost descheiaţi, fără „îmi dati voie* sau „pardon“ şi vreun sfert de ceas am rămas pe scaune, pufăind din ţigă­rile de foi, ca bancherii după încheie­rea unei afaceri bănoase.

Final, unul mai conştiincios a pus capăt desfrâului :

— Noa hai să videm ce mai e cu războiul !

In spatele casei, cam la o sută de metri, era linia întâia a trăgătorilor, păzită de Germanii ascunşi prin iarba rară şi arsă, unul ici, dincolo doi, iară doi, la 5-10 metri unii de alţii. Cum dăduse soarele, mă tem că numai pân- darii se mai sgâiau spre oraşul Taman ce se desluşea dincolo de ape ; ceilalţi moţăiu cu capul pe patul puştii,

visând că beau la umbră, pe nerăsuflate, câte-o halbă de bere de München, după o pereche de krenwurst cu hrean.

Curierul Jstrsi" Braşou

Biblioteca „Astrei“ Braşoveste deschisă în fiecare zi de lu­cru, între orele 9-12 şi 15-19. O sală de lectură bine întreţinută, cu 40 de locuri, stă la dispoziţia ci­titorilor. Secţia de împrumut func­ţionează şi ea.

Primăria Municipiului Braşov.

No. A. 2434/1943 Of. Ec. Municip.

PublicaţiuneIn vederea aprovizionării cu ce ­

reale (grâu, cartofi, orz, porumb) a po­pulaţiei Municipiului Braşov, se ţine licitaţie publică cu oferte închise, a- vând drept scop: „Colectarea, finanţa­rea, depozitarea, măcinarea şi distribu­irea făină la brutari şi magazinele de desfacere a făinei menajere“.

Pentru întreg necesarul de cereale până la noua recoltă, în baza regimului de alimentaţie care se va fixa de Sub­secretariatul de Stat al Aprovizionării, pentru 67.000 raţii normale zilnice, şi a suplimentelor ce se vor acorda.

Caietul de sarcini se poate vedea la oficiul Economic al Aprovizionării Municipiului Braşov.

Nu pot lua parte la această lici­taţie decât instituţiile şl întreprinde­rile cu fiinţă legală şi cu drept a pu­tea primi mandatul primăriei de a co­lecta, depozita şl distribui făina, îa conformitate cu dispoziţiunile art. 3 din Decretul Lege Nr. 422 publicat în M. O. Nr. 155/1943.

Termenul pentru depunerea ofer­telor eßte la 1 August 1943.

Braşov, la 6 luile 1943.

Primar,Dr. N. G. V. Gologan

Dir. Of. Ecou, A. Precup

Prim ăria Comunei Zârneşti Judeţul Braşov

No. 1469/1943.

PublicaţiuneSe aduce la cunoştinţă generală

că în ziua de 31 Iulie 1943, orele 9, se va ţine în localul acestei primării lic i­taţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea terenului înscris în cartea funduară a comunei Zârneşti Nr. 578, sub Nr. top. 1058/1, în suprafaţă reală de 100 m. p. situat în strada General Averescu, în spate Părăul, evaluat la suma globală de 50 000 Lei.

Licitaţia se va ţine cu respectarea L. C. P. şi Decretul Lege pentru sim­plificarea form alităţilor de angajare a cheltueliior administraţiilor locale.

Condiţiunile de licitaţie se pot vedea la primăria comunală,

In caz că licitaţia de sus nu va avea rezultat, se va ţine a doua licita­ţie la data de 8 August 1943, orele 10, fără altă publicare.

Zârneşti, la 8 Iulie 1943«

Primar :Dr. Zevedeiu Aldeşiu

Notar, losif Minea

Primăria Comunei Moeciul de jos Judeţul Braşov

No. 1520/1943.

PublicaţiuneSe aduce la cunoştinţă publică :

primăria comunei Moeciul de jos, jud. Braşov, tine în ziua de 8 August 1943, ora 10 dim., licitaţie publică, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de reparaţie dela localul primăriei comunale.

Valoarea lucrărilor după deviz este de 580.000. Garanţia este de 10° „ în numerar sau efecte de stat.

Licitaţia se va tine în conformi­tate cu dispoziţiunile art. 88—110 din Legea contabilităţii publice.

Devizul, planul şi caietul de sar­cini se pot vedea la primăria comunală în zilele şi orele de serviciu.

In cazul când prima licitaţie va rămâne fără rezultat, se va tfne a doua licitaţie în ziua de 16 August 1943.

Moeciul de jos, la 14 Iulie 1943.Primar.

Ioan Gh. Zichil.Notar,

Dumitru Vişa.

P*g*na 8 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 5 3 —1943

nformatinniNu şicană, d legalitate

întrucât Ministerul înţelege ca, prin aplicarea sancţiunilor fiscale, să se evite tendinţele de evaziune fiscală, iar nu să se împiedece mersul între­prinderilor economice, se pune în ve­dere organelor de control că actele de contravenţie, pentru lipsa, netinerea şi neprezentarea registrelor comerciale (art. 45 legea timbrului), urmează să fie dre­sate numai dacă în termen de 48 ore, întreprinderea respectivă nu va intra în legalitate.

In consecinţă, organul fiscal care, făcând controlul, găseşte o întreprin­dere în desacord cu prevederile art. 45 legea timbrului referitoare la registrele comerciale, va fixa termenul de 48 ore în registrul unic de control cu menţiu­nea că, dacă întreprinderile nu se vor conforma legii, li se vor dresa acte de contravenţie.

A v i z

La şcoala Urbană de Gospo­dărie gr. I Braşov înscrierile şi re- înscrierile încep în toate clasele dela 15 Aug. 1 Sept. 1943.

Cl. I se primesc absolvente a IV cl. primare

Cl. II. se primesc absolvente aI ci. secundară.

Cl. III. se primesc absolvente a II ci. secundare sau a cursului supraprimar, cu examen de dife­renţă la 1. franceză.

Cl. IV. se primesc absolvente a III. cl, secundare sau orice altă Şcoală de grad secundar.

Cl. V. se primesc absolvente a IV cl. secundare şi absolvente a IV cl. şcoala Urbană de Gospo­dărie.

In internat sunt 20 burse libere.Informaţiuni se pot lua zilnic

dela cancelaria şcolii ; la cerere se vor trimite prospecte.

TeatraleMiercuri, 21 Iulie a. c. la orele 8^2

se va reprezenta în sala * Astra“ piesa de actualitate IOANA, marele succes al Teatrului Naţional din Bucureşti, în- tï?o montp?ş fastuoasă.

Öileté Ia Ág Bäcilä. Telefon Nr. 35—37

Aspecte politice

» Maria

farmacii de serviciuIntre 17—24 Iulie Inel.

Miercuri ; Tuliu G. „La Sít. M aria“ Centru, Târgul Grâului 2. Lukas F. »La Crucea de aur“, Biumăna, G-ral Moşoiu 20/a.

Jo i : JekeHus F. succ. »La Spe­ranţa“, Centru Str. Regele Carol I 17, Kugler R. „La Hygla“ Braşov-vechiu, Str. Lungă 73.

V ineţi: Pleu V. »La Biserica A lbă“ Centru, Str. Regele Mihal 20. Joos E. »La Minerva“ Biumăna, Calea V icto­riei 7/a.

Sâmbătă: Neustädter E., „La în­gerul Păzitor, Centru, Târgul Grâului 5. Volth J . „La Aesculap“ Biumăna Str. luliu Manlu 53.

Cinema »ARO“prezintă dela 20 Iulie

Papa Lebonhardc u : RUGGERO RUGGERI

JEANNE PROVOST MADELEINE SOLOGNE

JEAN MURAT

Dintre evenimentele politice mal importante amintim pe cel care se desfăşoară încă la W a ­shington. Invitat fiind de secretarul preşedintelui Roosevelt, generalul Giraud a plecat cu avionul peste ocean.

La W ashington generalul fran­cez a avut timp de câteva zile întrevederi cu d-l Roosevelt şi cu generalul Marshall. Se remarcă faptul că nu a discutat nimic cu d-l Cordell Huli şi nici cu d-l Su- mner Welles şi se trage concluzia că vizita generalului Giraud are mai mult un caracter militar. Unii au făcut supoziţia că este posibil ca să se discute refacerea armatei franceze şi înzestrarea ei cu ma­terial american. Pe de altă parte se crede că această vizită are anu­mite subînţelesuri care nu excludo înţelegere între americani şi ge­neralul Giraud în defavoarea gene­ralului De Gaulle care nu se bu­cură nici de simpatie şi nici de încredere Ia Washington. Această ultimă supoziţie este mult mai în­temeiată, iar argumentul cel mai puternic rezidă în faptul că dacă ar fi fost vorba de reorganizarea armatei franceze apoi acest lucru se putea realiza şi fără călătoria generalului francez la W ashing­ton. Chestiunile de ordin militar se pot aranja de generalul american Eisenhower care se află în Africa de Nord şi peste care nu se poa­te trece.

Cercurile bine informate pre­cizează că generalul francez se află peste ojean cu totul pentru alte interese. Statele-Unite vor să fie sigure de poziţia lor faţă de problema franceză şi au chemat la W ashington pe omul care a dove­dit, dela început, mai multă apro­piere de Americani decât de Englezi,

P e de altă parte atitudinea de răs- vrătit şi nemulţumit a generalului De Gaulle nu este de loc pe placul Americanilor şi chiar nici a Engle­zilor care au nevoie de unirea Francezilor şi nu de desbinarea lor. De altfel chiar la Londra se ob­servă o răceală faţă de De Gaulle, despre care a început să se vor­bească acum ca despre un gene­ral care a polarizat rezistenţa Fran­cezilor, în timp ce despre Giraud se spune că este luptătorul simpa­tizat de armatele franceze din Africa de Nord. Or, cum în momentul de faţă armata este aceea care repre­zintă interesele superioare, genera­lul Giraud este trecut pe primul plan. Este incontestabil că dacă se va produce o înlăturare a ge­neralului De Gaulle, în mijlocul Francezilor desidenţi se va pro­duce o spărtură care va provocao simţitoare slăbire în faţa aliaţilor.

Cu prilejul zilei de 14 Iulie, în timp ce generalul Giraud se afla la Washington, De Gaulle a transmis prin radio un mesagiu poporului american din care se desprinde dorinţa sa de a nu se lua vreo măsură potrivnică lui, fiindcă se vor ivi neplăceri.

Un alt fapt important îl con­stitue mesagiile trimise de condu­cătorii popoarelor aliate imediat ce armatele anglo-americane au de­barcat în Sicilia. Primul mesagiu a fost adresat Papei. Papa a răs­puns la acel mesagiu trimiţând un cardinal la W ashington. Despre conţinutul mesagiului trimis de Papă nu se ştie încă nimic.

Inafară de aceste mesagii, aliaţii au difuzat un altul, adresat poporului italian, prin care-i reco­mandă capitularea. Aceeaşi reco­mandare s’a făcut şi prin afişe aruncate din avion.

Mersul războiuluiDrept primă consecinţă a mesa-

giilor trimise de aliaţi Italienilor, aceş­tia — se comunică din Roma — au cerut comandamentului general al mi­liţiei fasciste să fie înrolaţi ca volun­tari şi trimişi în zonele de operaţiuni.

Este, în acest fapt, voinţa popo­rului italian de a-şi apăra independenta teritorială şi politică. Şi această atitu­dine este verificată de felul în care este apărată partea de Nord a Siciliei. Na­tural, situaţia din Sicilia este privită cu toată seriozitatea la Roma. In această privinţă ziarul nPopolo di Roma" face următoarea declaraţie: »In cazul unei înfrângeri, Italia nu trebue să se lase în voia iluziilor. Marea Britanie doreşte să folosească Italia drept o platformă pentru continuarea, războiului. In cazul unei înfrângeri, Italia trebue să pună la dispoziţie inamicului toate resursele sale, nu numai braţele, ci şi teritoriul şi produsele sale“.

Luptele din Sicilia se caractëri- zează deocamdată printr’o întensiiicăife a rezistenţei germanoitaliene. In ulti­mele zile inamicul a suferit eşeciiri în unele puncte, în special în èéctorul dela Sud de Catana, unde tancurile îna­intate ale diviziei 8 a britanică au fost împinse până spre linia Bruconi-Len- tini. Generalul Montgomery concen­trează în prezent hói rezerve lângă Au­

gusta. Atacul generalului englez va fi îndreptat — aşa se crede — din toate părţile pentru cucerirea Cataniei. La Nord-Vest de Raguza aliaţii au câştigat teren. Forţele aliate presează puternic regiunea Calagirone, iar armatele cana­diene, care operează în flancul stâng al armatei a 7-a, au efectuat o mică înaintare spre Arigento. In Campo Bello forţele aliate au suferit o înfrângere.

Aviaţia germano*italiană a fost activă, zădărnicind noi transporturi de trupe. Pentru apărători situaţia din acest punt de vedere pare a fi favorabilă. Bătălia din Sicilia, înafară de impor­tanta ei de ordin militar, are şi partea ei de prestigiu de care ţin seamă am­bele tabere.

In răsăritPe frontul din răsărit se dau lupte

de o violentă neînchipuită. Mijloacele de atac au sporit, atât de o parte cât şi de cealaltă. Sovieticii ati aruncat în luptă un nou tip de car de asalt, con­struit, construit în cel mai maie secret, numit „T. 34“. Noua afmă nu a surprins forţele germane. Dovada o fac pierde­rile enorme pe care sovieticii le« au su­ferit. Uitimile ştiri arată că centrul de gravitate al luptelor s’a deplasat din sectorul Kurse, în sectorul Orei. Ştirile

de Mardare Maieesta

sovietice după care aceştia ar fi pă­truns adânc în poziţiile germane sunt considerate la Berlin ca false. Se pre­cizează însă că în câteva puncte, între Orei şi Suchinici, Sovietele au reuşit să pătrundă puţin în liniile germane. Lup­tele de eliminare continuă.

In sectorul Bielgorod, atacurile so­vietice au scăzut, iar în cursul unui contra-atac german s’a câştigat nu numai teren, ci a fost încercuit şi un numeros grup de tancuri sovietice care au fost distruse.

După o lungă perioadă de acalmie a operaţiunilor militare dela Leningrad, lupta a isbucnit la Sud dq SchlüsseIburg, unde trupele sovietice au atacat pozi­ţiile germane în trei puncte. încercarea de pătrundere sovietică a fost respinsă de contra-atacurile germane.

Pe frontul Mius, au fost de asemeni respinse câteva atacuri sovietice.

Pe frontul finlandez au fost res­pinse încercările sovietice de a pătrunde în regiunea Rukajaervi şi în regiunea Uhtua. In istmul Aunus câteva cuiburi de rezistenţă au fost distruse.

Făcându-se un prim bilanţ al pier­derilor sovietice dela începutul ofensi­vei, s’a ajuns la următorul rezultat: 40.289 prizonieri ; 4.037 tancuri nimicite sau capturate; 2112tunuri; 1.006 arun­cătoare de grenade grele; 3.672 mitraliere grele; 1.793 avioane doborîte ; înafară de imense jertfe omeneşti pierderile to­tale ale armatelor de şoc sovietice sunt atât de mari, încât contra-atacul german a dat o lovitură foarte serioasă vastelor obiective iniţiale ale înaltului coman­dament sovietic.

Aceste pierderi au provocat, de sigur, strămutarea frontului dela Kursk la Orei, unde probabil situaţia strategică este mai favorabilă pentru sovietici.

Ceea ce se desprinde din crânce­nele lupte din răsărit este certitudinea că Germanii au prins pe sovietici în- tr'o moară unde macină cu violenţă material uman şi mai ales material d e război sovietic.

De altfel acesta a fost şi scopuLIn ultima vreme sovieticii aduse­

seră material considerabil de războiu în: sectorul unde se dau acum luptele, ma­terial care în cea mai mare parte a, fost nimicit.

Uitimile telegrame vestesc că fron­tul din răsărit s’a extins în toate sec­toarele. Astfel că frontul se extinde peo lungime de 1000 km. în linie dreaptă.- Extinderea frontului spre Sud până la Marea de Azov nu a surprins pe Ger­mani, deoarece operatiunele din secto­rul sudic sunt în strânsă legătură stra­tegică cu luptele efectuate la Bielgorod* şi Orei. Prin atacurile din Sud inamicul încearcă o despovărare a luptelor din sectorul central.

Citiţi şi răspândiţi .Gazeta Transilvaniei"

„GAZETA TRflHSlLVflRlEr

Redactor responsabil ION COLAN

Redacţia şi Administraţia B R A Ş O V

B-dul Regele Ferdinand No. 12IL 1513

Abonamentul anual Lei 400 Autorităţi şi Societăţi Lei 800 Membrii »Astrei“ din comunele jud* Braşov şi refugiaţii săteni din Ardealul de Nord Lei 200

Tlpftgrafift „ASTRA* Braşov, Str. LiatfA Nr. 1.