Biblioteca poporală a Âsociajiunii „Astra“.

Anul al 29-lea. Nr. 248. 1938

Din uieafa sfinfilor.Vieaţa celui dintre sfinţi a părintelui nostru

loan Gură de aur, patriarhul Constantinopolului.

Publicaţie periodică a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna 8.Tiparul Institutului de arte grafice „Daeta TratanS*. 8. a.. 8lbtlu.

Preta i 5 Lei.

„Asociaţiunea pentru literatura Români şi cultura poporului român“ , „ASTRA“ .

î n t e m e i a t ă f u 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:M. S. Rege le CA.ROL 11.

Preşedinte aetiu:Op. luliu Moldouan.

Viee-preşedinte: Viee-preşedinte:Op. Gh. Moga. Op. Gh. Ppeda.

Viee-preşedinte:Dp. Sabin Enuţianu.

eomltetul central al „Asoeiaţiunli“ numără 50 de fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

E datoria fiecărui bun pomân să sppijineaseă „Aso~ ciaţiunea", cetind publicaţiile ei şi înscpiindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:Membru fondator al Casei Naţionale,

odată pentru totdeauna..................... Del 5000'—Membru fondator al „Asoeiaţlunet“,

odată pentru totdeauna....................... „ 1000'—Membru pe uieaţă al „Asoeiaţtunet“.

odată pentru totdeauna........................„ 500'—Membru aetiu al „Asoeiaţiunei“. anual , 30'—Membru «lut. al „Asoeiaţiunet“. anual „ 10'—

ă>cc><>cc=o><>><x>c>c><s<o<s<<>^^

B ib lioteca p o p o ra lă a A soeiaţiu n ii „A stra “.

Anul al 29-lea. Nr. 2 4 8 . 1938

Din uieafa sfinţilor.Vieaţa celui dintre sfinţi a părintelui nostru

loan Gură de aur, patriarhu i Constantinopolului.

B tU Cluj-Napoca

RBCFG201504399

Publicaţie periodica a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „Astra“, Sibttu, Strada Şaguna B.Tiparul Institutului de arte grafice „Daeta T ratan i“. 8. a .. 8lbttu.

P reţu l s Lei.

umblătorul şi dascălul lumii, stâlpul şi întărirea bisericii, propouedultorul

pocăinţei, sfântul loan Gură-de-Aur, s ’a născut în Antlohla Siriei, din părinţi necre­dincioşi, cari se ţineau de credinţa cea eli- nească, însă slăuiţl şi bogaţi. Tatăl lui era Voeuod şi se numla Secund, iar maica sa Antusa. Gând a uenit în uârstă, a fost dat de părinţii săi la înoăţătura înţelepciunii ell- neşti, lut Dihanie sofistul şi lui Andagratle filosoful. Şi fiind încă tânăr, a început a pri­cepe mal bine decât cei bătrâni, înţelep- ţindu-l pe el Duhul Sfânt. Pentrueă el cu­noscând pe unul adeuăratul Dumnezeu, pe Ziditorul tuturor, a lăpădat credinţa elineaseă şi alergând la preasfinţltul Meletie, care pă­storea în acea ureme biserica Antiohiei, a primit dela dânsul sfântul botez. Iar după aceea, a uoit preabunul Dumnezeu, de a lu­minat şl pe părinţii lut eu lumina sfintei cre­dinţe, nelăsându-i a rătăci în întunereeul ne­

4

credinţei, pe aceia cari au născut pe un lu­minător ea acesta. Iar după primirea sfân­tului boţea, Voeuodul Secund, tatăl sfântului loan, uieţuind nu multă ureme, s ’a dus eătră Domnul, la cea mai bună uieaţă. Şl Antusa, muma sfântului loan, a rămas uăduuă foarte de tânără, auând mat puţin de douăaecl de ani dela naşterea sa. După aceasta sfântul loan ajungând la uârsta de optspreaece ani, s ’a dus la Atena şi în scurtă ureme a eouârşlt eu înţelepciunea pe cei mai uârstnict decât el şi pe mulţi filosofi earl erau acolo. Pen- trueă el primind toate înuăţăturile cărţii elt- neştl, s ’a făcut filosof ales şl orator eu eu- uânt prea dulce. Acolo în Atena auea pro- tiunte pe un filosof eu numele Antimie, foarte zauistnte, care ptzmulnd mărirea lui, nu-1 iubea, ci zauistuia asupra lui, grăind de rău despre dânsul. Pe acest filosof, sfântul loan l-a înuins înaintea tuturor eu euuinte înţe­lepte şi de Dumnezeu insuflate, apoi l-a adus la credinţa în Chrtstos şl în acest chip, îm­preună eu dânsul şi pe alţi mulţi. Astfel, când Antimie disputa eu sfântul loan, a în­ceput a grăi euuinte de hulă asupra Dom­nului nostru Isus Ghristos; atunci îndată a

5

uentt asupra lui un duh necurat şl a început a-l munci pe el; aşa că Antimie căzând la pământ, se tăuălea şi îşi întorcea ochit şl gura şi scotea spume din gura lui. Toţi ceiee erau de faţă, s'au spălmântat foarte şi mulţi fugeau de frică. Apoi au rugat pe sfântul loan, ca să miluiască pe cel îndrăcit şi să-l uindeee. Iar sfântul a răspuns: „De nu se ua pocăi şi de nu ua crede în Ghristos Dum­nezeu, pe care l a hulit, nu se ua uindeea“. Şi îndată Antimie a strigat, zicând: „Mărtu­risesc că nu este alt Dumnezeu, nici în ceriu, nici pe pământ, afară de cel creştinesc, în care crede preaînţeleptul loan“. Acestea zi­când el, a ieşit dintr’ânsul duhul cel necurat şi a stătut pe picioarele sale sănătos. Şi tot poporul, uăzând o minune ea aceasta, a strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor, care face astfel de minuni“. Iar sfântul loan, eertându-l pe el, ea să nu mai hulească pe Fiul lui Dumnezeu şl înuăţându-l credinţa cea adeuărată, l-a trimis la episcopul cetăţii. Atunci Antimie s ’a botezat împreună eu toată casa sa şi mulţi din cetăţenii cei cinstiţi au crezut în Ghristos şl s’au botezat. Iar epis­copul, înştlinţându-se, că prin loan s’a făcut

6

una ea aceasta, adteă întoarcerea elenilor eătră Ghrtstos. a gândit să-l sfinţească spre slujba bisericii şi să 1 ţină în Atena, pentru ea să primească după dânsul scaunul ar­hieresc, fiindcă el acum îmbătrânise. Dar înţelegând aceasta fericitul loan, s ’a dus de acolo pe ascuns şi a uenit în patria sa, în Anttohia. Şi trecând eu uederea toată de­şertăciunea lumii acesteia, mărirea cea de­şartă şl mândria uteţii, a cugetat să pri­mească uieaţa monahicească cea smerită şt în chip îngeresc să slujească lui Dumnezeu, auând îndemnător spre aceasta pe un prieten al său de aproape, eu numele Vastlle, eare era din neam tot dtn Antlohia, eu care cres­când împreună şl înuăţând tot la aceiaşi das­căli, aueau mare dragoste unul de altul, pentrueă erau amândoi de aeelaş obieetu şi de un suflet. Acel Vâslite, îmbrăeându-se mal întâi în chipul călugăresc, sfătui şi pe loan, prietenul său, ea să-şi aleagă această uieaţă. al cărui sfat bun aseultându-1 loan, uoi îndată să meargă la o mănăstire şl să se facă monah, dar a fost oprit de maica sa până la o ureme, pentrueă ea, înţelegând seopul fiului său loan, a început eu lacrimi,

7

a grăi eătră dânsul: „O jfiulel eu nu m’am uesellt mult împreună eu tatăl tău, dela a cărui moarte tu al rămas orfan, iar eu uă- duuă, căci aşa a uoit Dumnezeu. Şi ntmte n’a putut să mă înduplece eătră a doua nuntă, spre a aduce un alt bărbat în easa tatălui tău, ei am trecut prin Dlforul neuoilor şi prin focul uăduulet, eu purtarea de grtje a lui Dumnezeu. Şl răbdând toate eu ajutorul Dui, m’am mângâiat eu prlDirea feţei tale, eea asemenea eu faţa tatălui tău, simţind mare uşurare. Apoi auerea tatălui tău, n’am pră- pădlt-o, în neuota uăduulei. ei am păstrat-o întreagă, spre trebuinţa Dieţii taie. Deei, te rog, fiule, nu mă arunca în a doua uăduule. Şl tânguirea ee mi s ’a mai potolit după tatăl tău n’o mai înol iarăşi prin plecarea ta; el aşteaptă moartea mea, pe care o doresc să fie degrab, iar după ee mă Dei îngropa lângă oasele tatălui tău, atunci uei face, eum uei uot. Acum însă rabdă puţin şi rămâi împreună eu mine, până când sunt între eei uii“. Acestea şl alte asemenea, grăind malea eătră loan, l-a înduplecat să nu o lase. In- tr’aeea rreme a uenit în-Antiohia Zinon, pa­triarhul Ierusalimului. Acela a făcut pe sfântul

8

loan anagnost (eeteţ) şl a petrecut într’acea rânduială trei ani.

După aceasta a murit matcă'Sa, pe care îngropând-o, îndată a împărţit toată auerea celor ce le trebuia, iar robilor şi roabelor le-a dăruit libertatea. Apoi, lăsând toate ru­dele sale şi pe prieteni, s'a dus la o mănă­stire şl s’a făcut monah, slujind Domnului siua şi noaptea în multe osteneli şi neuolnţe. Acolo a scris şi cărţi, pentru preoţie şi pentru smerenia inimel, cum şl o epistolă eătră Teodor, monahul cel căzut, plină de mult folos, pentrueă auea dela Dumnezeu darul înuăţăturlt şl darul Sfântului Duh, care a lucrat prin apostoli şi care s'a descoperit unuia din monahii cei neDoltorl, eu numele Isihie, care uieţuia într'aeeeaşi mănăstire, acesta fiind bătrân şi desăuârşit întru bunătăţi, era mai înainte văzător. Bl într’o noapte ne- dormind şi rugându-se, a fost răpit eu mintea şi a uăzut o uedente ea aceasta: Doi băr­baţi luminaţi, pogorându se din ceriu, îm­brăcaţi în haine albe şi strălucind ea soa­rele, au intrat la ferieitul loan, unde îşi făcea rugăciunile sa le : unul dintr’ânşii ţinea o hârtie scrisă, iar altul nişte ehei. Dar loan, uăzându-t

9

pe dânşii, s ’a temut şl s ’a închinat lor până la pământ. Iar ei, luându-1 de mână, l-au sculat, zicând: „Nădăjdueşte şi nu te teme“. Dar loan a zis eătră dânşii: „Cine sunteţi uoi, domnii m ei?“ Iar el i-au răspuns: „Nii te teme, bărbatul doririlor celor bune, noule Daniile, întru care bine a uoit a locul Duhul cel Sfânt pentru curăţenia inimei tale, pen- trueă suntem trimişi la tine de marele încă- ţător şi Mântuitorul nostru Isus Ghristos“. Zicând acestea, cel dintâi, întinzându-şi mâna, i-a dat hârtia, zicând: „Primeşte hârtia aceasta din mâna mea, că eu sunt loan, cel care m’am răzimat de pieptul Domnului la cina cea de taină şi de acolo am scos dum- nezeeştile descoperiri. Domnul îţi dă şt ţie a cunoaşte toate adâncurile înţelepciunii, pentru ea să hrăneşti pe oameni, nu eu în­văţătura hranei celei trecătoare, ei ea să astupi eu cuvintele tale gurile ereticilor şl ale Iudeilor, cari grăiesc fărădelege asupra Dumnezeului nostru“. Apoi, întinzând şi cela­lalt mâna, i-a dat cheile zicând: „Primeşte acestea, căci eu sunt Petru, căruia îmi sunt încredinţate cheile împărăţiei şi îţi dă şi ţie Domnul cheile sfintelor biserici şi pe care

10

îl Del lega să fie legat şl pe care îl Del des- lega să fie deslegat“. Iar fericitul loan, Iarăşi pleeându-şl genunchii, s ’a închinat lor, zi­când: „Cine sunt eii, ca să îndrăznesc a primi şl a purta nişte slujbe mari şi înfrico­şate ea acestea, fiind păcătos şi mai prost decât toţi oamenii?“ Iar sfinţii apostoli cari se arătaseră, iarăşi luându-l de mâna cea dreaptă, l-au ridicat, zicând: „Stăi pe pi­cioare, îmbărbătează-te şi te întăreşte şt fă cele poruncite ţie: apoi nu tăinui darul cel dat ţie dela Domnul nostru Isus Chrtstos, spre sfinţirea şl întărirea norodului Său, pentru care şi-a uărsat sângele ea să-l mân­tuiască din înşelăciune. Grăieşte euDântul lui Dumnezeu fără îndoire, adu-ţl aminte de Domnul care a zis : „Nu te teme, turmă mică, eăet a bineDolt Tatăl nostru a Dă da Două împărăţia“. Deci şi tu, nu te teme, pentrueă a bineuoit Chrtstos, Dumnezeul nostru, a sfinţi prin tine multe suflete şi a le aduce la cu­noştinţa Sa. Şi o să ai multe neDot şi năca­zuri, pentru dreptate, dar să rabzi ea un diamant tare, pentrueă aşa Del moşteni îm­părăţia lui Dumnezeu“. Aeestea zicând, l-au însemnat eu semnul erueti şi, dându-l să-

11

rulare întru Domnul, s ’au dus. Guulosul Isihie, uăzând aceasta, a spus şt altor fraţi Iscusiţi şt acela se minunau, slăuind pe Dumnezeu. Apoi Isihie le-a poruncit ca să nu spue al­tora, ea nu eumua să afle loan şl să se ducă delà dânşii şl astfel să fie lipsiţi de uieţuire împreună eu acest mare plăcut al lui Dum­nezeu. Iar fericitul loan, neleneolndu-se nici de mântuirea sa, nici de a altora, se ostenea în lucru şl în euuânt, bine neuoindu-se, cum şl pe alţii înuăţându-i la aceasta; apoi şi pe cei leneşi deşteptându-i, ea să alerge eătră ceriu, omorându-şl trupurile lor şi supuindu-le duhului. După aceea fericitul a făcut multe minuni, ostenlndu-se în mănăstire, eu plăcere de Dumnezeu.

Unui bărbat dtn Antiohia, care era bogat şi de bun neam, i se bolnâülse jumătatea capului, încât, de mare durere, l-a ieşit ochiul cel drept; şi, dând multă auere la doftori Iscusiţi, n’a aflat folos delà el. Acela, auzind de sfântul loan, a uenit la dânsul în mănă­stire şi apropllndu-se, a îmbrăţişat picioarele lui, sărutându-le şl cerând tămăduire. Iar sfântul a zis; „Nişte boale ea acestea utn oamenilor pentru păcatele lor şi pentru îm-

12

puţlnarea credinţei eătră Christos; deci, dacă crezi din tot sufletul tău, că Christos este puternic a te Dlndeea şi dacă te uel depărta dela faptele rele, apoi uei uedea slaua lui Dumnezeu“. Omul a răspuns : »Crez, părinte şl uoiu face toate, pele ee-ml uei porunci“. Acestea zicând, a apucat haina fericitului loan şi a pus-o pe capul său şi pe ochiul cel bolnau“. Atunci îndată a încetat durerea, s ’a aşezat ochiul la locul său, precum era întâi şt s’a făcut sănătos, ea şl cum n’ar fi fost niciodată bolnau; apot s ’a dus la casa sa, slăuind pe Dumnezeu. Aşişderea şl un alt om eu numele Arhelae, care era mal marele cetăţii Antiohlei, auând lepră pe fruntea sa, a alergat la sfântul loan, cerând tămăduire. Şl înuăţându-l sfântul din destul, l-a poruncit Bă se spele pe frunte eu apă, din care beau fraţii în mănăstire. Şi aceasta făcând, îndată s’a curăţit de lepră şi. lăsând lumea, s’a făcut călugăr. Un altul cu numele Euelie, auând ochiul drept orb din copilărie, a uenlt la mănăstirea aceea, unde petrecea fericitul loan şi a primit acolo chipul mona­hicesc. Aceluia sfântul loan l-a zis: »Frate, Dumnezeu să te tămădutască pe tine şi să-ţi

13

lumineze oehlt eei sufleteşti şl trupeşti“. Acestea zicând sfântul, îndată s’a deschis ochiul celui orb şl uedea luminat, ceea ce uăzând fraţii, se minunau şl ziceau : „Cu ade- uărat, loan este robul Iul Dumnezeu şl Duhul Sfânt uleţuteşte întru dânsul“.

0 femele eu numele Ghrlstlna, fiind de mult bolnauă, a rugat pe bărbatul său, ea s ’o ducă la sfântul loan şl, aşezând-o bărbatul pe dobitoc, a mers eu dânsa la mănăstire, apoi lăsându-o la poartă, a Intrat singur la sfântul, rugându-l să tămădulască pe femele de neputinţa ei. Iar loan a zis bărbatului aceluia: „Mergi şl spune soţiei tale să înceteze cu răutatea nărauulul său şl eu asprimea ee o are asupra slugilor şt a slujnicelor, ştiind că şi ea este făcută din aceeaşi tină; apoi să se îngrijească de su­fletul său, dând milostenie săracilor şi ne- lăsând rugăciunile ee se euuine a fa ce ; după aceea să uă înfrânaţi şl să uă păziţi întru eurăţie în zilele cele sfinte şl în cele de post, căci Dumnezeu îi ua da tămădutre“. Deci, mergând bărbatul, a spus femelt sale cele ee auzise dela sfântul; iar ea a făgăduit eu toată osârdia, că ua păzi toate cele porun­

14

cile, până la răsuflarea ei cea mai de pe urmă. Apoi s ’a îniors bărbatul la sfântul, spunându-i făgăduinţa femeit sale. Atunci sfântul a z is : »Mergeţi eu pace, căci acum a tămăduit-o pe ea Domnul“. Şi dueându-se bărbatul, a aflat pe femela sa tămăduită; apoi s ’au întors la casa lor eu bucurie, slă- Dlnd pe Dumnezeu.

lntr’aeea ureme era în părţile acelea un leu foarte cumplit, care uătăma pe oameni şl pe dobitoace. Şt de multeori se aduna norodul cu arme şi cu săgeţi, pândind să-l ucidă; dar nimic nu foloseau, căci hlara, ieşind din dumbrauă, năuălea asupra lor cu turbare şl pe mulţi dlntr’ânşii îl sfâşia, tar alţii abia scăpau răniţi; pe alţii, rănindu-i, îl ducea uit în culcuşul său şt acolo îi mânea. Pentru aceasta norodul a uestit pe sfântul loan şl l-a rugat ea să le ajute eu rugăciu­nile sale. Iar el le-a dat o cruce de lemn, poruneindu-le să o înfigă la locul de unde iese hlara. Deci mergând au înfipt crucea acolo, după porunca sfântului şi s ’au dus. Iar după câteua zile, uăzând norodul că nu se mai arată hlara, au mers la cruce şl au aflat pe leu zăcând mort; apoi s ’au bucurat.

15

pentrueă puterea erueil şt rugăciunile sfân­tului a omorît htara.

Sfântul loan a petrecut în acea mănă­stire patru ani. Apoi, dorind o uieaţă mat li­niştită, s ’a dus pe ascuns de acolo în pustie şi aflând o peşteră, s ’a sălăşluit într’ânsa şt a petrecut acolo doi ani, uleţuind singur, numai eu Dumnezeu. Iar după doi ani a răcit şi s ’a îmbolnăuit aşa de rău, încât acolo nu-t era eu putinţă a se căuta de boala sa. Deei, pentru această pricină, a fost silit a lăsa pustia şi a mers în cetatea Antiohiei, uenind la limanul cel bisericesc. Aeeasta a fost o dumnezeiască rânduială şl purtare de grije pentru biserica lui Dumnezeu, ea să nu fie un luminător ea acesta ascuns sub obroc, în pustie şi în peşteră, ei să lumineze tuluror în sfeşnicul biserieei. Deei a bineuoit Dum­nezeu, ea loan să se bolnăueaseă şl astfel să-l scoată din pustie şi dela petrecerea cea împreună eu hlarele, la uieţulrea sa îm­preună eu oamenii; pentru ea nu numai lui, el şi altora să fie de folos. Venind fericitul loan la biserică, sfinţitul patriarh Meletle, l-a primit eu bucurie şl i-a dat loc de odihnă, poftlndu-1 să petreacă eu dânsul împreună;

16

apoi în scurtă ureme l-a hirotonisit diacon şl a petrecut întru acea slujbă cinei ani, îm­podobind biserica lui Dumnezeu eu chipul uieţli sale cea plină de fapte bune şl eu scrierile cele de suflet folositoare. După aceasta, sfântul Melette s ’a dus la Gonstan- tinopole, pentru alegerea ca patriarh a sfân tulul Qrigore de Nazlanz şt acolo s’a să- uârşit întru Domnul. Iar loan auzind de moartea patriarhului său, îndată a lăsat An- tiohia şl s ’a dus la mănăstirea în care pe­trecuse mai înainte. Atunci monahii s ’au bu­curat mult pentru uenlrea lui loan şl au făcut praznic duhoDnteese, primind dela dânsul obişnuitele înuăfătun; apoi fericitul a petrecut acolo trei ani, în linişte eu plăcere de Dum­nezeu.

Primind Flaulan scaunul bisericii Antio- hiei şi într’o noapte, stând la rugăciune, i s’a arătat îngerul Domnului, care t-a zis: „Di­mineaţă să mergi în mănăstirea în eare pe­trece plăcutul lui Dumnezeu loan şl să-l aduci pe el de acolo în cetate şt să-l hiro­toneşti preot, pentrueă este uas ales şi urea Dumnezeu ea printr’ânsul să se întoarcă dela rătăcire mult norod“, lntr’aeeeaşl ureme s’a

17

arătat îngerul şi sfântului loan, pe când îşi făcea în chilie rugăciunile cele de noapte, poruneindu-i să meargă împreună eu Fla- ulan în cetate şl să primească dela dânsul hirotonia. Deci, făeându-se ziuă, a uenit pa­triarhul la mănăstire şl fericitul loan a ieşit întru întlmpinarea lut eu toţi călugării; apoi înehlnându'Se, l-au dus pe el în biserică eu cinstea ce t se euuenea, iar el i-a bineeu- uântat. Apoi sfârşind patriarhul sfânta litur­ghie, 1-a împărtăşit pe tofl eu dumnezeeşttle taine; şl, dând fraţilor bineeuoântare, a luat pe loan şt l-a dus în cetate. Iar monahii toţi se tângutau pentru despărţirea de loan. Iar a doua zi, sosind uremea hirotoniei, când a pus patriarhul mâna sa pe capul lui loan, îndată s’a arătat un porumbel alb foarte lu­minat, sburând pe deasupra capului sfântului. Aceasta uăzând patriarhul FlaiMan şt toţi cel ce erau împreună eu dânsul, s’au înspăi­mântat şl s ’au minunat. Apoi a străbătut ue- stea despre acea minune în toată Antlohia, prin cetăţile cele de primprejur şt în toată Siria, îneât toţi cei ce auziau, ziceau întru inimile lor: ,e e poate fi aceasta, că lată s’a arătat peste dânsul mărirea Domnului 1“ Deci

2

sfântul loan, fiind hirotonisit preot, a început mai eu stăruinţă a se îngriji de mântuirea sufletelor omeneşti, adeseori înuăţând pe norod în biserică; de eare lucru se mira foarte tot norodul Antiohiei şi lăuda pe fe­ricitul, căci mal înante de dânsul, pe nimeni n’a văzut în cetatea aceea, nici a auzit cândua să propouădueaseă euuântul lut Dumnezeu pe de rost, fără carte sau scrisoare; ei el a fost mai întâi între dânşii, cel mal uestit propouăduitor. Şi astfel de euuinte leşiau din gura lui, încât toţi cel ce îl ascultau, nu pu­teau să se sature de uorbele lui cele dulci. Pentru aceea, mulţi din cei ce scriau repede, însemnau euuintele ce înuăţa sfântul şi le da unul altuia scrise. Apoi se ceteau înuăţătu- rile lui la mese şi prin târguri; iar alţii în­văţau cuvintele lui pe de rost, ea Psaltirea, — căci aşa era de plăcut la uorbă, ea ue­stit cuvântător şi tuturor învăţător iubit, încât nu era nimeni în eetate, eare să nu fi dorit a asculta pe sfântul, când vorbea. Iar când ştia norodul, că loan are să spună cuvânt, toţi alergau la biserică eu bucurie, lăsând oblăduitorti eetăţii judecăţile, neguţătorii afa­cerile lor, meşterit lucrul din mâni şi alergau

18

19

să asculte tnuăţătura lut loan, sârgutndu-se să nu se păgubească de ntel un euDânt, care ieşia din gura lui. Astfel că cel care n'ar fl auzit înuăţăturile lui, cele curgătoare de miere, se socotea păgubit. Drept aceea multe numiri de laude t se dau lui; unit îl numeau gura lui Dumnezeu sau a lui Ghrtstos, alţii îl numeau dulce* Dorbitor,, tar alţtt izuorîtor de miere.

Apoi fericitul auea obiceiu câteodată de scotea euulnte din adâncul înţelepciunii şl mal uârtos aceasta o făcea la începutul preo­ţiei sale şt alcătuia euuânt de înuăţătură, ne­înţeleasă de oamenii cei neînuăţaţi. Iar odată o femeie, aseultându-l şl cele grăite neînţe- legându-le, a ridicat glas din popor şi a zis eătră dânsul: „Inuăţătorule duhoDnieese, sau mai bine să-ţi zic Ioane Gură-de-aur, adân­cit- at fântâna sfintelor tale înuăţături, iar funia minţii noastre este seurtă şt nu poate s’o ajungă“. Atunci a zis mulţimea poporului: „Deşt o femeie a zis euuântul acesta, dar Dumnezeu t-a dat acest nume, de acum îna­inte Gură-cie-aur să fie numit“. Deci dtntr’aeea ureme şi până astăzi, Gură-de-aur a fost numit de toate bisericile. Iar sfântul loan Gură-de-

2*

20

aur a gândit în sine, eă nu este de folos a spune eătră popor înoăţătura eu meşteşu- glre de euutnte şl de atunci se sârguia să-şi împodobească uorba sa, nu eu euulnte rito- rieeştl, el simple şi înuăţătoare de obiceiuri frumoase, pentru ea şi ascultătorii eel mai neînuăţaţt să înţeleagă şi să aibă folos. Apoi sfântul loan, nu numai în euuânt era bărbat puternic, ei şl în faptă; pentrueă făcea şl minuni, eu puterea lui Ghristos, tămăduind pe cei neputincioşi.

O femeie eu numele Euelia, auea un singur fiu şl fiind cuprins de fierbinţeală şi aproape să moară, a rugat pe sfântul ea să-l tâmăduiască. Iar sfântul, luând apă, a făcut semnul sfintei cruci de trei ori, în numele prea sfintei Treimi şl a stropit eu dânsa pe eel bolnau şi îndată l-a lăsat fierbinţeala şi, seulându-se sănătos, s'a închinat sfântului.

Era în Antiohla un eârmuitor, înşelat eu eresul marehionitenilor (după numele lui Mareion ereticul), care mult rău făcea celor bineeredineioşi. Femeia aceluia, căzând într’o boală eumplită, nici un doctor nu putea să o uindeee. Şi din si în zi ereseându-i du­rerea mai cumplit, a chemat eârmuitorul pe

eretici în casa sa şl le-a zis să ajute femeel Iul, rugându-se pentru sănătatea el. Iar el s ’au rugat pentru dânsa neîncetat, trei zile şt mat mult, dar nimic n'a folosit. După aceea a zis femela eătră bărbatul său: „Aud de un preot eu numele loan, care uteţuteşte la epis­copul Flautan, că este ucenic al lut Ghrtstos şi orice cere dela Dumnezeu, i se dă lui. Deci rogu-te, du-mă la dânsul, ea să se roage pentru tămăduirea mea, căci am auzit că multe semne face. Iar marehtonttenlt nu-ml ajută nimic şi dtntr’aeeasta se uădeşte cre­dinţa lor cea rea. Pentrueă de ar fi fost dreaptă credinţa lor, le-ar fl ascultat Dum­nezeu rugăciunea“. Deci, ascultând bărbatul euutntele ei, a dus-o la biserica dreptere- dtneioşilor şi neîndrăznind s’o ducă pe ea înlăuntru, pentrueă era eretic, a aşezat-o înaintea bisericii şl a trimis la episcopul Fla- uian şi la preotul loan, spunându-le despre uenirea sa şl despre pricina uenirii ea să se roage Domnului nostru Isus Ghrtstos pentru sănătatea femeii sale, care bolea cumplit. Ieşind la dânşii episcopul împreună eu loan, au zis: „De uă ueţl lepăda de eresul Dostru şl uă ueţl apropia de sfânta sobornicească

22

şi apostollcească biserică, ueţl dobândi tă­măduire dela Dhristos Domnul“. Iar ei au făgăduit eu osârdie eă se lapădă. Şi a po­runcit sfântul loan să aducă apă şi a rugat pe Flauian, ea să facă semnul crucii peste apa aceea şi, făeându-se aceasta, a poruncit să o uerse peste cea bolnauă, care îndată s’a făcut sănătoasă, ea şi cum n’ar fi fost bolnauă niciodată şi slăuea pe Dumnezeu. Uăsând omul minunea, ce s ’a făcut eu femela lui, s ’a apropiat împreună eu dânsa de sfânta biserică, lepădându-se de eresul lui Mar- elon şi s ’a făcut bucurie mare pentru întoar­cerea acelui om; iar ereteeii s ’au tulburat foarte şi s ’au mâniat asupra sfântului loan, semânând pretutindeni asupra Iul hule şi ele- uetlri, zicând că este urăjitor şl fermecător. Insă Dumnezeu degrab a închis gura lor cea mincinoasă, aducând asupră-le o pedeapsă cumplită; căci fiind odată cutremur mare în Antiohla, a căzut capiştea în care ereticii aueau adunarea lor şi acolo fiind adunaţi ei mulţime fără de număr, au murit, fiind ucişi prin căderea eaplştei; iar dintre cei bine- eredineioşi nici unul nu s’a uătămat intr’aeel cutremur, care lucru uăzându-1 nu numai

23

ereticii cei ce mai rămăsese, el şi elinii, au cunoscut puterea lui Christos şi, dărâmând eapiştile lor, au crezut în adeuăratul Dum­nezeu, prin înDăţătura sfântului loan.

După aceasta, Neetarie, patriarhul 0on- stantinopolului, care a urmat după Qrigorie Nazlanzianul, eu pace s’a săuârşlt. Şi a fost căutat eu sârguinfă un om, care să fie urednie de scaunul patriarhiei. Deci, unii au uestit pe împăratul Areadie despre loan, (pentrueă se dusese uestea pretutindeni despre uleaţa şi despre înuăţătura lui); şi toţi l-au so­cotit urednie de o treaptă ea aceea, ea să primească după Neetarie oeârmuirea bi­sericii Constantinopolului. Deci împăratul în­dată a trimis serisoare eătră FlaDian, ea să trimită pe loan la Gonstantinopol; iar po­porul Antiohiei, fiind înştiinţat de aceasta, s’a adunat la biserică, fiind aprins de dragostea eătră loan. Şi neDrând a se lipsi de un ase­menea înuăţător, s ’au împotriuit toţi trimişilor dela împăratul. Deci, neuotnd să asculte pe patriarhul lor, n’au lăsat să ia pe sfântul loan; dar nici loan nu urea să meargă la Gonstan- tlnopol, căci fiind smerit, se judeca pe sine a fi neurednie de o treaptă ea aceea. De

24

eare lucru înştilnţându-se împăratul, s ’a mirat şi mal mult a dorit să uadă pe loan şi să-l aşeze pe scaunul patriarhieese. Drept aceea, trimiţând ai doilea, a poruncit lut Asterie eomitul, să-l scoată din Antlohla în taină, fără ea să ştie poporul, ceea ce s’a şi făcut. Şl apropiindu-se sfântul loan de Constantl- nopol, a ieşit întru întimpinarea lui tot po­porul, eu mulţime de boieri, fiind trimişi de împăratul să-l întimpine; deci a fost primit eu cinste de împăratul şi de toată adunarea poporului şi toţi se bucurau de un luminător ea acesta al biserielt; numai singur Teofll, patriarhul Alexandriei şi cel de un gând cu dânsul, se tulbura, pentrueă pizmuia slaua iui loan şl-1 ura pe el, încât nici nu Drea să se înnoiască eu adunarea eare alegea pe loan, ei gândea la un alt preot eu numele lsidor, pe care uola să-l ridice în scaun. Totuşi s’a plecat soborului şt a sfinţit pe loan arhiereu şi l-a aşezat pe scaunul patriarhi­eese în a 26-a zl a lunet Februarie. Atunci a uentt împăratul şi eu dânsul toţi domnii şt boierii, urând să ia bineeuuântare dela noul ales patriarh, sfântul loan. Iar el făcând ru­găciune pentru împăratul şi pentru popor şl

25

bineeuuându-i pe toti, şl-a deschis gura cea de Dumnezeu insuflată şl a rostit înuăţătură folositoare de suflet, în care pouăţuia pe îm­păratul să petreacă în dreapta credinţă ne­abătut, să se depărteze de eretici, să ule adeseori la biserică şl să fie drept şt milo- stiu. Apoi îi z icea: să ştii că nu mă uoiu ruşina, când ua fi trebuinţă de înuăţătură şt de mustrare, pentru folosul sufletului tău, precum ntel proroeul Nathan nu s’a ruşinat de împăratul Dauid, descoperind greşala lui. Astfel înuăţa pe toţi stăpânitorit duhounlceşti şi pe cel mireneştt şl pe cei de sub stăpâ­niri, ea fiecare să petreacă între faptele cele bune şi a ţinea euuântul său de înuăţătură, eu care toţi s ’au mângâiat, ascultându-1. Pe când el spunea dumnezeeştile euulnte, era în popor un oarecare om îndrăcit, pe care l-a scuturat duhul cel necurat şl l-a aruncat la pământ, strigând eu glas înfricoşat, încât s ’au spăimântat toţi cei ce erau în biserică. Iar fericitul loan, poruncind să-l aducă îna­intea sa, a făcut peste dânsul semnul cin­stitei cruci şi, izgonind duhul cel necurat, a făcut pe om sănătos, care lucru uăzându-l împăratul şt tot poporul, s ’a bucurat şl a

26

proslăvit pe Dumnezeu, eă le-a dat un mare luminător şl un doftor sufletese şl trupeşe prea iscustt.

Sfântul patriarh loan, luând cârma blse- rteel, a început a paşte bine turma Iul Ghrt- stos cea euuântătoare, desrâdăelnând obi­ceiurile cele rele din toate treptele, tar mai uârtos dintre preoţi: necurăţenia, zavistia, nedreptatea şl orice lucru neplăcut; desră- dăeina şi apoi resădea curăţenia, dragostea, dreptatea, milostenia şi tot felul de fapte bune şi eu gura sa cea de aur pe toţi îl po- văţula. Nu numai în cetatea Gonstantinopolei, ei şi prin cetăţile cele dimprejur, avea multă purtare de grije pentru mântuirea sufletelor omeneşti. Pentrueă trimitea din clericii săi, pe cei Iscusiţi şi temători de Dumnezeu, băr­baţi sfinţi, cari întăreau dreapta credinţă eu propovăduirea cuvântului lut Dumnezeu; tar credinţa cea rea şi eresurile le înlătura, po- văţuind pe cei rătăciţi la calea mântuirii. In Fenieia a dărâmat capiştile idoleşti, cart erau din vremurile cele de demult, stricând te­meliile lor. Pe poporul Gelţilor, vătămat de credinţa cea rea a arienilor, eu înţelepciune l-a tămăduit şi la dreaptă credinţă l-a po-

2?

Dăţult; pentrueă a poruncit unor preoţi şi diaconi, cari au fost aleşi pentru acest lucru, ea să înuefe limba Gelţilor şl i-a trimis la poporul acela, să le propouedulaseă buna credinţă în limba lor celtică. Iar pe Sciţii cari locuiau împrejurul Dunării, într’aeelaş chip i-a limtnat. Eresul mareioniteniler, din părţile răsăritului, asemenea l-a risipit. Astfel toată lumea a luminat-o eu înuăţătura sa. Apoi auea purtare de grije şl pentru cei să­raci şi neputincioşi, iar din auerea bisericii hrănea pe cel flămânzi, îmbrăca pe cei goli şi de orfani şl uăduue mat înainte se îngrtja. Apoi a zidit şi botniţe (spitaluri) pentru odihnă bolnauilor şi a străinilor, cari nu aDeau unde să-şi plece capul, dându-le toată îndestularea, rânduindu-le slugi şl doftorii şi apoi toată purtarea de grije şl rânduiala a îneredinţat-o la doi preoţi temători de Dumnezeu. Iar el se sârguia pentru îndreptarea bisericii, iu­bind pe cei buni iar pe cei răi înuăţându-1 şl mustrându-1, pentru aceea era foarte iubit de cei buni şl urît de cel răi. Mai uârtos unit din clericii lui, cart uieţuiau rău, nu iu­beau pe sfântul, de ureme ce da pe faţă faptele lor cele rele şl pe unii chiar deld

28

biserică îi depărta. Iar ei pentru aceasta se mânlau de el, mai eu seamă fiind nemulţu­miţi de Serapion diaconul, pentrueă acela, slujind eu bună credinţă patriarhului şl auând Dleaţa curată, a zis odată eătră sfântul, fiind toţi clericii de faţă: „Nu poţi, stăpâne, a-i îndrepta pe aceştia, daeă nu-t uet goni pe toţi eu un toiag“. Zicând astfel, mulţi s ’au întărîtat şl au început în popor a grăi de rău pe sfântul loan, hullndu-l pe el care era urednie de toate laudele. Iar sfântul, deşi ştia răutatea lor, însă nu o lua în seamă, pentrueă, eu cât îl huleau, eu atât mat mult înflorea slaua lui în părţile cele depărtate, încât mulţi ueneau de departe, dorind să Dadă pe sfântul şi să audă înuăţătura lui. Aeelaş Serapion diaconul, a adus întru mânie şi pe Seuerian mitropolitul, asupra sfântului loan, căci a spus, eumeă ar fi zis SeDerian oarecare hulă asupra lui Ghristos. Iar loan, râunlnd după Ghristos Domnul său şi uitând dragostea ce o aDea eătră SeDerian, îndată 1-a izgonit dela sine. Iar după aceasta, fiind rugat de împăratul, l-a iertat pe dânsuirşt iarăşi l-a primit la sine. Şi eu toate că fe­ricitul era într’o treaptă destul de mare şt

29

uleţuta în mijlocul lumii, totuşi nu şl'a lăsat niciodată neuointele monahiceşti, ei uremea care îi rămânea dela trebile bisericeşti, în- chtzându-se deosebi în chilia sa, o petrecea în singurătate sau în rugăciune sau în ce­tirea şi scrierea dumnezeeştilor cărţi. Po­stea întotdeauna şi se înfrâna fără măsură, pentrueă numai pâne de orz şl apă gusta şt gusta somn puţin şi acela nu pe pat, ci stând şi neuoindu-se, apoi la ospeţe şl la ueselil nu mergea niciodată pentrueă din tinereţe deprinzându-se cu post şt înfrânare, nu putea nici să se uite spre bucatele cele dulci şi grase, neauând stomacul sănătos. 61 toată mintea sa o îndreptase spre înţelegerea dum- nezeeştel Scripturi şi mai uârtos iubea epi­stolele sfântului apostol Pauel, pe al căruia chip îl auea în chilia sa.

Iar odată, scriind la tâleulrea epistolelor lut, a gândit întru stne, zicând: „Gine ştie, oare plăcut este lui Dumnezeu aceasta, oare înţeles-am puterea scripturii acestui sfânt sau nu?“ Şt se ruga lui Dumnezeu, ea să-l uesteaseă de aceasta. Iar Dumnezeu degrab, ascultând pe robul Său, i-a dat acest fel de uestire: când s’a închis singur în chilie

30

noaptea şt seria tâleutrile la luminare aprinsă, Proelu care îi slujea lui, a urut să intre la patriarhul şi uitându-se prin erepătura uşii, urând să uadă ee face, l-a uăzut şesând şi scriind, iar un om bătrân şi foarte cinstit, stând lângă dânsul la spate, s ’a aplecat la ureehla patriarhului şi-i uorbea binişor. Şl omul acela era eu totul asemenea la chip sfântului PaDel, carele era în părete înaintea lui loan. Aceasta nu numai odată a uăzut-o Proelu, el de multeori şi se mira foarte, ne- prieepându-se cine este acela care uorbeşte eu patriarhul şl cugeta cum a intrat acolo, căci pretutindeni erau uşile încuiate, încât nu era eu putinţă euiua să intre ; deci Proelu a aşteptat până ee ua ieşi omul acela. Dar când a sosit uremea de tocat pentru utrenie, s ’a făcut neuăzut. Astfel uăzând Proelu în trei nopţi, a îndrăznit să întrebe pe sfântul patriarh, zicând: „Stăpâne, cine este cel ee-ţi uorbeşte noaptea la ureche?“ Sfântul a răs­puns : „N’a fost nimeni la mine“. Atunci Proelu i a spus lui eu amănuntul, cum a uăzut prin erepătura uşii un om bătrân şi cinstit, şoptindu'i la ureche când seria şl spunea ee fel era chipul şi faţa celui ee se

âi

arăta. Iar sfântul Se minuna auzind acestea. Apoi Proelu, uitândn-se la chipul lut Pauel, a zis: „Acest chip era acela pe care ham uăzut“. Atunci cunoscând loan că însuş pe sfântul apostol Pauel a uăzut Proelu. s’a în­credinţat, că este primită osteneala Iul şl, căzând la pământ, a mulţumit lut Dumnezeu şi s'a rugat eu lacrimi fierbinţi. Apoi de atunci s ’a ocupat eu mai multă sârguinţă de scrierea dumnezeeştilor cărţi, pe cari, ea pe nişte comori de mult preţ, le-a lăsat bisericii lui Christos.

Acest mare înuăţător al lumii, mustra toate nedreptăţile şi strâmbătăţile ce se fă­ceau; chiar pe împăratul şi pe împărăteasa îl înuăţa să nu facă strâmbătate nimănui, ei să facă lucruri drepte. Iar pe boieri şl pe bărbaţii cel ea dregătorii, pe cei ce răpeau aueri străine şi făceau strâmbătate săracilor îi îngrozea eu judecata lui Dumnezeu. Deci a început a se ridica asupra lui zauistie, nu numai dela clerici, cărora le poruncea sfântul să uieţuiaseă după aşezământul legii, ei şl dela stăpânitorii mireneşti şi precum dintr’o seânteie mică se aprinde foc mare, aşa din mustrarea păcatelor a început a se aprinde

32

mânta în Inimile acelora, cart se ştiau pe sine, că sunt întru nişte asemenea păcate. Deci sautstniclt batjocoreau înuăţătura sfântului, Iar cuuintele Iul cele înţelepte şl bune le so­coteau nebuneşte ea rele. zicând că patriarhul în propovăduirea sa în biserică, nu înuaţă, el dosădeşte; nu sfătuieşte, ei ocăreşte, nu îndreptează, el huleşte pe împăratul şl pe împărăteasa şl pe toţi stăpânttortl. Apoi îl socoteau neaeoperttor de păcatele aproa­pelui. Pe acea ureme era un eunuc oarecare în palaturtîe împărăteşti eu numele Eutropte, care era mal mare peste postelnieit împă­ratului. Acela, ridleându-se la dregătorla de patriciu, a sfătuit pe împăratul să dea această lege, ea nimeni să nu mal scape la biserică pentru uina de moarte şl chiar de ar scăpa elneua, eu sila să se scoată din biserică şl să se pedepsească. Pentrueă acel obleeiu era de demult, ea oamenii cart greşeau eeua greu împotriua legilor cetăţeneşti şl se osân­deau la moarte, să fugă la biserică (precum odinioară Isratltenlt în eetăţllfe de scăpare) şl aşa scăpau de pedeapsa morţii. Deci Eutropte, stricând acel aşezământ ueehlu, a rânduit să scoată din biserică pe cel ulno-

ââ

uaţi; de care lucru sfântul loan (aură-de-aur mâhnlndu se, socotea acea faptă ea o mare silă adusă bisericii. Dar nu după multă ureme, chiar Eutropie a căzut în groapa care a să­pat-o altora şi s’a tăiat eu sabia pe care o ascutise pentru alţii. Căci, mâniindu-se îm­păratul asupra lui, pentru oareeari pricini mari, a căzut aspra lui Eutropie pedeapsa de moarte. Deci Eutropie a fugit în biserică şi s ’a ascuns în altar, sub sf. masă. Iar fe­ricitul loan, fiind pe amuon, de unde auea obiceiul a înuăţa pe norodul ee-l sta înainte, — ea un foarte mare râunltor, a rostit eu- Dânt de mustrare asupra lui Eutropie, zicând: „Ar fi lucru eu dreptate, ea legea nedreaptă cea din nou aşezată, chiar acela care a scornit-o şi a aşezat-o să o împlinească“. Acest euuânt prlnzându-l pismaşlt lui loan, au început a-l huli prin mijlocul norodului, numindu-l nemtlostiu, neiubitor de oameni şi neaeoperitor de greşalele omeneşti. Şl astfel câte puţin întărîtau inimile multor oameni spre mânie asupra sfântului loan. Dar el uoind a plăcea lui Dumnezeu, iar nu oame­nilor, se sârguia după obiceiul său, întru buna oeârmuire a sfintei biserici.

3

34

Pe uremea patriarhiei sfântului loan Gură-de-aur, erau încă o mulţime de arieni în Gonstantinopol. cari îşi ţineau credinţa, săuârşind slujbele lor. Deci fericitul gândea, în ce chip ar curăţa eetatea de acel eres şi, aflând creme cuviincioasă, a zis eătră împăratul: „Bineeredineiosule împărate, dacă ar fi pus eineua între pietrele cele scumpe ce sunt în coroana ta, ureo peatră proastă, întunecată şl necurată, nu ar fi necinstit toată coroana ta ? “ împăratul a răspuns: „Ade- uărat, aşa este“. Iar loan a zis: „Tot aşa este de necinstită eetatea aceasta, care deşi este drepteredineioasă, totuşi are într’ânsa pe necredincioşii arieni şl precum tu, împă­rate, te- al fi mâniat pentru necinstea coroanei tale. aşa şl Atotputernicul Dumnezeu se mâh­neşte de eetatea aeeasta, care este înşelată eu eresul arienilor. Deci se cuuine, ea ori să aduci pe eretici la unirea credinţei sau să-i goneşti din cetate“. Auzind acestea îm­păratul a poruncit îndată să aducă înaintea sa pe mai marii arienilor şi le-a poruncit să spună înaintea patriarhului mărturisirea credinţi! lor. Iar el au început a grăi euuinte pline de reaeredinţă şl de hulă asupra Dom-

35

nulul nostru Isus Ghristos; atunci împăratul a poruncit să-l gonească din cetate.

Iar după eâtăua ureme, arienii, auând iarăşi ajutători şi mijlocitori pe cei ce slu- jeau în pătaturile împărăteşti, oameni eu dre­gătorii, au început a Intra în cetate în sile de Dumineci, mergând eu rugăciuni eătră locaşul adunării lor şt cântând eretteeştile lor cântări, prin care huleau preasfânta Treime. Pentru care lucru înştltnţându-se preasfântul patriarh loan, s ’a temut ea nu eumua să în­ceapă elneua, din norodul cel prost, a urma acelor rugăciuni arieneştt; deci a poruncit clerului său, ea să umble eu rugăciuni prin cetate, purtând cinstitele cruci, sfintele icoane şi făclii aprinse şt să cânte laude lui Dum­nezeu, alcătuite întru slaua preasfintet Treimi (împotriua cântărilor arteneştl celor huli­toare). Atunci s ’au întâlnit pe cale dreptere- dincioşli eu arienii, eertându-se între et. Odată s’a ridicat chiar răsboiu, încât dtn amândouă părţile au căzut eâţiua morţi, iar lui Vrison, eunucul împărătesc, fiind şl el acolo în mulţimea celor drepteredinetnşi, t-au spart capul cu o piatră. De care lucru în- şttinţându-se împăratul, s ’a mâniat foarte

3*

36

asupra arienilor şl le-a poruncit să nu în­drăznească a mai intra în cetate şl astfel s ’a Izgonit atunci din cetate hula eretleeaseă.

Intre cei înşelaţi eu eresul arienese era şl un Doeuod din neamul uaruarllor, eu nu­mele Gaina, ulteaz în răsboaie şi care auea mare trecere la împărat; acela cerea împă­ratului eu dinadinsul, ea pentru hatârul lui să poruncească a se da o biserică arienilor în cetate. Dar împăratul, neştiind ce să-i răs­pundă (pentrueă se temea a-1 supăra, ea nu eumua să ridice ureo tulburare asupra îm­părăţiei greceşti, căci era om iute şi eu obieeiu rău), a spus despre aceasta sfân­tului loan patriarhul. Iar loan a zis eătră îm­părat: „Să mă chemi la tine, în uremea când Da urea Gaina să ceară biserică şl eu uoiu răspunde pentru tine“. Deci într’altă zl, fiind chemat patrtarhul la palat şi şezând eu îm­păratul, a început Gaina iarăşi a cere la îm­părat biserică în cetate pentru soborul său arienese şi cerea aceasta ea o răsplătire pentru ostenelele pe care le a auut el în răs­boaie şl pentru uitejia arătată. Iar marele loan l-a răspuns, zicând: „Împăratul de ua uoi să fie temător de Dumnezeu, nu are pu­

37

tere asupra bisericilor, întru care sunt puşi de Dumnezeu stăpânitorii cei duhounieeşti. Iar ţie, dacă îţi trebue biserică, intră în ori­care uoieştl şi te roagă, căci iată toate bi­sericile câte sunt în cetate, îţi sunt deschise“. Iar Gaina a zis: „Dar eu sunt de altă măr­turisire şl de aceea uoiesc să am în cetate deosebită biserică dumnezeiască, împreună eu cel de o credinţă eu mine" şt rogi împă­răteasca stăpânire, ea să poruncească a se îndeplini cererea mea, pentrueă şi eu multe osteneli am auut, luptându-mă pentru stăpâ­nirea grecească, uărsându-ml sângele şi pu- nându-ml sufletul pentru împărat“, loan a răspuns: „Pentru ostenelele tale ţi-ai luat răsplătire: mai multă cinste, mărire, boierie şi daruri dela împărat. Deci ţi se cade a gândi ce erai mai înainte şi cum eşti acum ? Cum erai sărac şi neslăuit şi cum te-ai îm­bogăţit şl te-at mărit acum? Şi în ce fel de rândutală erai, când uieţuiai de cea parte de Dunăre şi în care eşti acum? Căci erai atunci ea unul din ţăranii cei proşti şl săraci, îm­brăcat eu haine proaste, abia auând pâinea de toate zilele spre hrană, iar acum eşti uoeuod mal cinstit şl mai slăutt decât alţii,

38

ftind îmbrăcat în haine de mare preţ, auând aur şl argint din destul şl auere mare şi toate acestea le al dela împărat. Acest fel de răsplătire ai luat pentru ostenelele tale. Deci fii mulţumitor şl slujeşte eu credinţă împărăţiei greceşti, dar nu cere daruri dum- nezeeştt pentru slujirea lumească“. De nişte euuinte ea acestea ruşinându-se Qaina, a tăcut şi n’a mai cerut dela împărat biserică. Iar împăratul s ’a minunat de înţelepciunea lui loan, care eu puţine euuinte a astupat gura acelui uaroar nebun şl plin de neîm­blânzită mânie. Deci trecând un an, acel Qaina s ’a înstrăinat de împărat şi, adunând oaste multă, a pornit răsbolu asupra 0on- stantinopolului. Iar împăratul, neauând oaste gata, ea să iasă împotriua lui, era în mare supărare şl a rugat pe sfântul loan să iasă înaintea lui şi eu euuinte bune să-l îmblân­zească. Iar loan, deşi ştia că a mâniat pe Qaina, când l-a oprit să nu aibă biserică arienească în Constantlnopol. însă fiind gata a-şi pune sufletul său pentru ol, a mers îna­intea mândrului uaraar. Iar Dumnezeu a ajutat robului său, pentrueă eu cuuintele sale au­rite, loan a îmblânzit pe omul cel eu cap

39

de fiară şl din lup l-a prefăcut în oale şl, împăeându-1 eu împăratul, s ’a întors. După aceasta sfântul loan s ’a dus în Asia, în ureme de iarnă, pentru îndreptarea sfintelor bise­rici de acolo, deşi era neputincios eu trupul; însă a trecut eu uederea sănătatea sa, numai ea biserica lui Dumnezeu să nu se facă ne­putincioasă, uătămându-se de păstorii eel răi, pentrueă mulţi din cei de acolo, fiind iubitori de argint, uindeau darul preasfân­tului Duh, hirotonisind eu plată, — cum era Antonie, mitrppolitul Efesului, a cărui uină Euseule, episcopul Valtntlnopoliel, a trimis-o scrisă pe hârtie patriarhului. Deci acolo, sfântul loan a scos pe mulţi episcop!, cari iubeau simonia şl pe cei cari au hirotonisit eu plată, depărtându-l din dregătoria lor şi şi a pus pe alţii mai urednlei în locul ace­lora şi îndreptând bine toate bisericile Asiei, s ’a întors la Gonstantlnopol.

Astfel, pe când sfântul loan Gură-de-aur aducea mult folos bisericii Iul Dumnezeu, mustrând eu limbă slobodă păcatele oame­nilor, cari nu se poeăiau, înuăţând, tămă- duind şi pouăţutnd eătră pocăinţă, iar mal uârtos, când eu buzele cele dulci grăitoare

40

şl cu sabia cea ascuţită a cuuântului lui Dum' nezeu, desrădăcina cămătăria, iubirea de argint, jefuirile din inimile oamenilor celor eu dregătorle şl ale celor bogaţi, cari, fiind puternici, asupreau pe cei mai neputincioşi şl luau auerile săracilor eu sila; — atunci aceia se mâni au asupra lui, fiind mustraţi, dar neorând nici deeum a se abate dela acele răutăţi, pentrueă, împietrlndu li-se inima, eu greu auzeau euuintele lut loan şl se iu­ţeau în inimile lor asupra lui, cugetând rău despre dânsul şt făcând cleuetiri mincinoase. Iar mai uârtos împărăteasa Eudoxia s’a mâ­niat asupra lui, pentrueă toate euuintele pe cari Qură de-aur le grăia de obşte, pentru cei ce răpeau cele străine, acestea împără­teasa le socotea, că pentru dânsa le grăieşte şl le priuea acelea ea dosădire şi mustrare a et, pentrueă era foarte iubitoare de argint şi cuprinsă de năsăţtoasa poftă a aurului, încât multora le făcea strâmbătate, luându-le aDerlle eu sila. Deci mustrând-o pe ea însăşi conştiinţa ei, când sfântul loan grăia despre iubirea de argint, care este rădăcina a toată răutatea, iar pe cei ce răpeau cele străine, îi înfricoşa eu răsplata lui Dumnezeu, din

41

eare pricină mântlndu-se împărăteasa asupra lui, cugeta cum l-ar isgoni pe loan dela pa­triarhie.

Intru acea ureme era în Gonstantinopol un bărbat oarecare, anume Teodorit, auând boierie de patriciu, eare auea bogăţie multă, pe eare îl pismuia împărăteasa şi, dorind să apuce auerea Iul, căuta asupră-t ureo ulnă, dar nu afla, pentrueă era om bun şl uieţuia eu dreptate. Neputând să-l ia eu sila auerea, a aflat acest meşteşug, căci 1- a chemat la sine şi i-a zis: »Ştii câtă acere împără­tească se cheltuieşte neîncetat, cât aur se dă oştilor cari apără împărăţia şl fără de număr sunt aceia, cari se hrănesc în toate zilele din ulstieria împărătească, din care pricină ni s ’a şi împuţinat auerea; deci să dai tu o parte din auuţla ta, ea datorie eătră ulstieria împărătească, pentru ea să afli la noi har şi pe urmă iarăşi uei lua la ureme ceea ce uei da acum“. Iar Teodorit, price­pând gândul împărătesei eumeă nu-1 trebu- ieşte să umple ulstieria împărătească, el inima sa cea nesăţioasă de iubirea de ar­gint uoieşte a o sătura eu auerea lui, — amers la fericitul

42

rinţă a împărătesei. 11 ruga eu laerămi să-i ajute şt să-1 apere de împărăteasa eare căuta să*l ia bogăţia. Iar sfântul loan îndată a trimis scrisoare eătră împărăteasa, sfătulndu-o eu euulnte alese şi blânde, ea să nu facă asu­prire lui Teodorii, iar ea, deşi era mânioasă asupra sfântului, însă a făeut atunci după cererea lui, pentrueă s'a ruşinat de înţeleaptă lui sfătuire şi a făgăduit că nu ua face lui Teodorii, nici un rău. După aceasta, Teodorit ascultând gura cea de aur grăitoare a lui loan, care înuăţând pentru milostenie şi sfă­tuind ea să ascundem comoara nu în pă­mânt, unde mâna cea zauistnică uoteşte a o lua, el în cer, unde nimeni nu o zauistueşte, nici o ia şl temându*se ea nu eumua să eadă în ureolneuoie pentru bogăţia sa, — eăei ştia nărauul împărătesei, că nu Da îneeta a eăuta^uină asupra lui, până când îşi Da să- Dârşi răutatea; — pentru aceea s'a socotit, să-şi^ dea bogăţia sa Împăratului ceresc. Deci oprindu-şi o mică parte din auerile sale, pentru ehluerniseala casei, toate celelalte aDeri, cari erau foarte multe, le-a dat casei biserieei, pentru ea să fie spre hrana străi­nilor, săracilor şl a bolnaotlor. Auzind îm­

43

părăteasa de aceasta, s ’a mâhnit foarte şl a trimis la fericitul loan, zicând: „După po­runca ta, sfinte patriarh, am iertat pe Teodorii patriciul, neluând nimic dela dânsul pentru trebuinţa împărăţiei noastre, iar tu al răpit auerea lui, spre a te îmbogăţi. A.u nu era mal eu euoilnţă a o lua noi, iar nu tu? Pen- trueă acela s ’a îmbogăţit slujind împăraţilor. Pentru ce te-ai împotriult nouă? Noi n’am luat nimic dela dânsul, deci ţi se cădea şi ţie a nu lua auerlle lui“. Iar loan la aceste euuinte a serts eătră împărăteasa într’acest fe l: „Socotesc că nu este tăinuit iubirii tale de Dumnezeu, eumeă de aş fi poftit bogăţie, nimic nu m’ar fi oprit pe mine a o auea, pentrueă am auut părinţi, cari aueau auere multă, fiind de bun neam şi bogaţi, însă de bună uoie m’am lepădat de bogăţie. Deci cum nu m’aş fi ruşinat acum a căuta aceea pe care singur am lăsat-o şl pe alţii înuăţ ea să le treacă eu Dederea? Zici că auerea lui Teodorii am luat-o spre a mea îmbogă­ţire ; să ştii însă, că acela nu mi-a dat nimic şi de mi-ar fi dat, eu nu aş fi primit dela e l; ei el a dat bogăţia sa lui Ghrlstos, făcând milostenie săracilor şi scăpătaţilor şi bine

44

a făeut, eăei însutit ua primi dela Chrlstos în ueaeul ee Da să fie. Eu aş fi Doit, ea şi tu, râunind lui Teodorii, să ascunzi auerile tale în eer, ea astfel eând uel fi lipsită, să fl primită în ueşnieele palaturi. Iar dacă gân­deşti, ea să iai dela Christos aceea ee a dat Teodorii, tu uei uedea, eăei nu pe noi, dar ehiar pe Christos uei mânia“. Această scri­soare a sfântului loan, eetindu-o împără­teasa, s ’a umplut de mânie şt cugeta eum i-ar faee sfântului loan nedreptate.

lntr’aeeea ureme a uenit din Alexandria la Constantinopol o uăduDă eu numele 0hi- litropa, pentru o pricină ea aceasta: eând era în Alexandria uoeuodul PaDliehie, auând în aeea ureme dregătoria de Augustal, — atunci aeea uăduuă a fost eleuetttă de oare- earl oameni zauistniei eătră uoeoodul Pau- Itehle, eă are aur mult; iar PaDliehie eare era foarte iubitor de aur, aflând oarecare pricină asupra uăduuei aceleia a prins-o şi a silit-o să-t dea cinei sute de galbeni. Iar ea, neauând atâta aur, şi-a pus zălog la ue- einli săi hainele şl uasele şl abia adunând elnet sute de galbeni, t-a dat uoeuodului, ne- fiind olnouată întru ntmie. Iar după ee a fost

45

scos Pauliehie din dregătorla sa şl s ’a dus la Constantinopol pentru a-şt da jseama, a plecat acea uăduuă săracă şi, intrând în co­rabie, a mers în urma lut. Apoi uentnd îna­intea împăratului, a eăsut înaintea lui eu plân­gere, jelutndu-se asupra lui Pauliehie, că a luat dela dânsa cu sila atâta aur, fără nict o ulnă. Iar împăratul a poruncit eparhului cetăţii să facă întrebare şi judecată de acel lucru, ea să dea uăduuet tot ce a luat Pa- ultehie dela dânsa. Iar eparhul, ajutând lui Pauliehie, l-a scos neuinouat şl pe uăduua a lăsat o păgubaşă Iar ea, împinsă de multă mâhnire, s ’a dus la împărăteasa şi spuindu'l toată neuoia, cerea dela dânsa milă şi ajutor, împărăteasa, fiind şl ea iubitoare de aur, s’a bucurat de un lucru ea acesta, căci nădăj­duia, eumeă şl ea ua câştiga aur mult. Deci îndată a chemat pe Pauliehie şi eu mare mânie l-a mustrai pe el pentru strâmbătatea ce făcuse acelei uăduue sărace, apoi a po­runcit să-l ţie sub straje, până când ua da o sută de litre de aur. Pauliehie, uăsând că nu este eu putinţă a scăpa din mânile îm­părătesei, a trimis aeasă şi a adus atât aur, cât ceruse împărăteasa şl i-a dat ei o sută

46

de litre de aur. împărăteasa din tot aurul acela, a dat uăduuel numat treizeci şi şase de galbeni şi a liberat-o, pe când celalalt aur l a luat dânsa, Iar uăduua a Ieşit dela împărăteasa plângând şi uăetându-se pentru o strâmbătate ea aceea. Auzind de sfântul loan, că apără pe cei asupriţi, a alergat la dânsul şi i- a spus cu deamănuntul, toate câte i-a făcut ei Pauliehie şi împărăteasa. Sfântul loan, mângâind pe uăduua care plângea, a trimis la Pauliehie şi, ehemându-l în bise­rică, a zis eăfră dânsul: ne-a uenit înştiin­ţare despre nedreptatea care o faci, asuprind pe cei săraci şl luând eu sila auerile cele străine, precum al făcut şi acestei uăduue sărace, netemându-te de Dumnezeu, care este părintele orfanilor şl judecător al uă- duuelor. Deci, pentru aceasta te-am chemat alei, ea să dai cinei sute de galbeni femeei căreia i-al făcut nedreptate. Dă-i ceea ce se euuine, ea să scape de datornicii săi şl să nu piară dimpreună eu copiii săi, în cea mai de pe urmă sărăcie; apoi să te mân- tuieşti şl tu de un păcat ea acesta şi să ml- lostiueşti pe Dumnezeu, pe care l-ai mâniat şl care ua răsplăti ţie pentru facerea de rău

4?

a orfanilor. Paultehie a răspuns: „Stăpâne, această uăduuă mai mult mi-a făcut mie ne­dreptate, pentrueă jeluindu-se împărătesei contra mea, împărăteasa a luat dela mine o sută de litre de aur şi acum ce uoieşte mal mult dela mine? Să se ducă la împă­răteasa şi să'şi ia al său dela dânsa“. Sfântul a zis eătră dânsul: „Deşi împărăteasa aluat dela tine aurul, însă uăduua aceasta n’a primit ce a fost al său şi ea nu este uinouată de nedreptatea ce fi s ’a făcut ţie de eătră îm­părăteasa, pentrueă împărăteasa a luat dela tine atâta aur, nu atât pentru dânsa, cât pentru alte păcate ale tale şl jefuiri, pe care le-ai făcut, fiind la dregătorie. Iar tu nu face pricină, uorbind contra împărătesei, căci îţi spun, că nu uet ieşi de aci, până ce nu uei da uăduuel tot ce ai luat dela dânsa, până la galbenul cel mal de pe urmă; iar cei treizeci şi şase de galbeni pe cari l-a dat ei împărăteasa, aceia să i fie de cheltuială pe drum“. Şl astfel sfântul loan n’a slobozit pe Pauliehie din biserică. împărăteasa, aflând despre aceasta, a trimis la loan zicând: „Sloboade pe Pauliehie că am luat aur destul dela dânsul pentru acea datorie“, loan a

48

răspuns trimişilor: „Mu ua fl slobozit de atei Pauliehte până eând nu ua da femeii eel să­race, ceea ee a luat dela dânsa“. Împără­teasa a trimis Iarăşi la sfântul, ca să slo­boadă pe Paultehie. Iar sfântul a răspuns: „Dacă împărăteasa uoleşte ea să-l slobod, apoi să trimită acestei uăduue cinei sute de galbeni, căci nu este lucru mare a face aceasta, fiindcă a luat mult mat mult dela Pauliehte, adică o sută de litre de aur“. Îm­părăteasa auzind acestea, s ’a umplut de mânie şi îndată a trimis doi şutaşi eu două sute de ostaşi, ea scoată eu sila pe Pauliehte din biserică. Dar eând ostaşii s ’au apropiat de uşile blsertell şi urea să intre, îndată ll s'a arătat îngerul Domnului stând în uşe şl ţi­nând sabie în mânile sale şi nu-i lăsa să intre. Ostaşii, uăzând îngerul eel înfricoşat, s ’au temut şl au fugit înapoi. Şl alergând Ia împărăteasa eu cutremur i a spus de ară­tarea îngerească. Iar ea auzind, s’a spăi- mântat eu duhul şl n’a îndrăznit a mai tri­mite la sfântul loan după Paultehie. Pauliehte, uăzând că nu t-a ajutat împărăteasa, a trimis la casa sa după aur şi a dat uăduuei cinei sute de galbeni. Şi aşa a fost slobozit, iar

49

femela, luându-şl al său, s’a întors în cetatea sa, bueurându-se. împărăteasa nu înceta a face supărare contra fericitului loan şl din ai în al se înmulţea mânia şl răutatea în inima ei asupra plăcutului ,lui Dumneaeu, care era fără de răutate şl drept. După pu­ţină ureme împărăteasa a trimis la sfântul loan, pe de-o parte eu îngroalre, iar pe de alta eu momeli, aieând: „Încetează de a te mal împotriui nouă şi nu te mai atinge de lucrurile cele împărăteşti, că şi noi nu ne atingem de lucrurile cele bisericeşti şi te lăsăm ea singur să le îndrepteal. Inceteaaă de a mă mai face pe mine pildă tuturor prin biserici, uorbind de mine şi mustrându-mă, pentrueă eu până acum te aueam ea pe un părinte şi-ţi dam cinstea ce ţi se euuenea, iar dacă nu te uei îndrepta şi nu uei fi mai bun eâtră noi, atunci să ştii, că nu-ţl uoiu răbda mai mult“.

Fericitul loan auaind aceste euulnte dela împărăteasa, s ’a mâhnit foarte şi, oftând greu a zis eătră cei trimişi: „Împărăteasa uoieşte să fiu ea un mort, care nu uede nedreptă­ţile ce se lucrează şl nu aude glasurile celor asupriţi şt ale celor ce plâng şl suspină şl

4

50

nu face mustrări celor ee greşesc, dar de ureme ee sunt episcop şl mie îmi este în­credinţată purtarea de grlje pentru suflete, sunt dator a priui eu ochii neadormiţi asupra tuturor, a asculta cererile tuturor, a înuăţa pe toţi. a certa şi pe cel ee nu se pocăiesc a-i mustra, pentrueă ştiu, că a nu mustra fărădelegile şl a nu certa pe cei ee fac rele, este douedltă pierzare şl mă tem, că dacă Dom tăcea noi pentru cele ee se fac eu ne­dreptate, să nu se zică şi despre noi cuuântul acesta al Iul losie: Preoţii au ascuns calea Domnului. Dar şl dumnezeescul apostol po­runceşte, ea pe cel ee greşeşte să-l mustri înaintea tuturor, ea şl alţii să aibă frică. Tot aeelaş apostol înuaţă zicând: Propouădueşte cuuântul, stărueşte eu ureme şi fără ureme, mustră, ceartă şi te roagă. Eu deşi mustru fărădelegile, nu mustru însă pe cei ee fac fărădelegile şl nu uorbese în faţă nimănui, nici am defăimat pe elneua, nici am pomenit eândua în înuăţătura mea numele împără­tesei, spre a o defăima, el pe toţi de obşte i-am înuăţat şi-i înuăţ ea să nu facă rău şl să nu asuprească pe cel de aproape. Dacă pe eineua din cei ee ascultă euuintele noa­

5

stre îl mustra conştiinţa pentru ureun lucru rău, apoi se euulne aceluia, ea nu asupra noastră să se mânie, el asupra lut însuşi, pentrueă a făcut nişte lucruri ea acelea şl să se abată dela rău, spre a face bine. Dacă împărăteasa nu se ştie că a făcut eeuarău, nici că a făcut nedreptate eutua, apoi pen- truee se mânie asupra mea, care înuăţ pe norod să se abată dela toată nedreptatea? S ’ar fi euuenit mai bine să se bucure, pen­trueă n’a făcut nedreptate, căci eu nu mă leneuese a înuăţa pentru mântuirea noro­dului, peste care ea împărăteşte; iar dacă este uinouată de păcatele acelea, pe cart eu euuinte înălţătoare mă sârguesc e le des- rădăeina din inimile oamenilor, apoi să ştie eă eu nu o mustru pe dânsa, nlet îi fac ne­cinste, ei singure faptele ei o mustră pe dânsa, şl-i aduc mare necinste şi ruşine su­fletului ei. Deci, poate să se mânie împără­teasa cum uoieşte, iar eu nu uotu înceta a grăi adeuărul, pentrueă mai bine-mi este a mânia pe oameni, decât pe Dumnezeu. Găet dacă a-şl plăcea oamenilor, apoi nu a-şi fi rob al lui Christos“. Nişte asemenea euuinte şt multe altele, zicând sfântul celor

2ţ*

52

trimişi, l-a slobozit pe dânşii eu pace. Iar ei, întoreându-se la împărăteasa, i au spus toate cele ee au auzit. Împărăteasa atunci s ’a pornit spre mat mare mânie şi foarte mult ura pe fericitul loan. Apoi nu numai împărăteasa, ei şi mulţi alţii, cari uieţuiau în nedreptate şi pocăinţă, îl pizmuiau. După aceea îl urau nu numai^eei ee petreceau în Gonstantinopol, ei şi alţii de prin laturilefcele mal depărtate, dintre cari erau aceştia: Teofil, patriarhul Alexandriei, care dela început nu iubea pe sfântul loan şl nu urea să-l aleagă pe el la patriarhie. Apoi Aeaehie, episcopul Vertei, Seuerian al Gaualului şi Antioh al Ptolematdei. Iar în Gonstantinopol erau doi preoţi şi cinei diaconi şt din împărăteştile palaturl erau mulţi, cari îl urau şl trei uă- duue uestite şl bogate, anume Marsa, Ca- stritla şi Eugrafta, care uieţuiau în neeurăţie. Toţi pismătareţli acela ai sfântului loan.'sfă- tuindu-se, căutau uină asupra lui, ea să aducă în norod ueste rea despre dânsul. Deet au trimis mai întâi în Antlohia, cercetând, că doară ua afla ureun rău, pe care l-ar fi făcut loan din copilărie. Dar au murit cei ee fă­ceau iscodiri şi n’au aflat nimic. Apoi au

53

trimis în Alexandria la Teofll, cari ştia să alcătuiască minciuni eu meşteşug, dar şt acela nu putea a grăi eeua asupra uieţll sfântului loan, care strălucea ea soarele eu faptele cele bune. Insă Teofil eu deadinsul se îngrijea de aceasta, cum să izgonească pe sfântul loan din scaun, — auând ajută­toare pe împărăteasa şi pe alţi oameni răt, iar mai uârtos şi-a câştigat ajutor pe satana. Apoi pricina izgonirii sfântului loan s’a în­ceput astfel:

Era în Alexandria un preot cinstit eu numele Isidor Xenodof, adică hrănitor de străini, împodobit eu uieaţa şl eu euuântul şt era pretutindeni slăuit pentru faptele cele bune şi înţelepciunea lui, acesta era bătrân, optzeci de ani auând dela naşterea sa, iar preot fusese hirotonisit de sfântul Atanasie cel mare, patriarhul Alexandriei. Asupra acestui Isidor a prins ură Teofll, din pricina lui Petru protopopul Alexandriei. Căci Teofil urând să scoată din slujbă, fără uină, pe Petru şi să-l izgonească din biserică, Isidor apăra pe Petru şi j ulna cea adusă asupra lui o douedea că este.nedreaptă. Deci, Teofll a început a se mânia asupra lui Isidor şi

54

mat întâi a depărtat din biserică pe acel Petru, eu nedreptate, după aceea căuta pri­cină şl asupra lui lsldor ea şi pe el aşiş­derea să-l depărteze. Intr’aeea ureme o oare­care uăduuă, eu numele Teodotia, a dat lui Isidor o mie de galbeni, ea să cumpere haine şi să îmbrace pe cei goi, pe orfani şi pe uăduuele sărace, cari se aflau în Alexan­dria. Apoi a rugat pe lsldor să nu spue despre aceasta lui Teofil patriarhul ca nu cumua să ia aurul şi să-l cheltuiască la zi­diri de peatră. Iar lsldor, luând aurul, a făcut după cum l-a rugat pe el Teodotia. După aceea Teofil, înştlinfat despre acesta de oare­cine, eumeă Isidor a luat o mie de galbeni dela Teodotia şi, nespunând lui, l-a cheltuit spre trebuinţa săracilor, — Teofil s ’a mâniat foarte asupra lui Isidor, căci Teofil era mare iubitor de argint şi a adus asupra lui o uină grea, zicând că un păcat mal pe sus de fire a necinstit pe bătrânul. Dar ulna aceea, scrisă de însuşi Teofil, nu era adeuărată. Căci, deşi cumpărase Teofil martori minci­noşi, însă minciuna era minciună, iar neut- nouatul Isidor s’a aflat curat. Insă Teofil, din răutatea sa cea neîmblânzită, a scos din

55

preoţie pe Isldor, eu necinste şl eu bătăi, deşt era neutnouat. Iar lstdor, primind ne­cinstea ţâră Dină, eu cinste a lăsat Alexan­dria şl s'a dus la linişte în muntele Nitrtei, în care petrecuse şi mai înainte, când era tânăr şl, şezând în coliba lut, se ruga lui Dumnezeu eu răbdare.

Intr’aeea ureme erau în mănăstirile Egip­tului patru fraţi, bărbaţi împodobiţi eu fapte bune şl temători de Dumnezeu, earl toată Dieaţa lor o petrecuse în posturi şi osteneli monahiceşti. Iar numele lor sunt acestea: Dioseor, Amonie, Euseule şi Eutlmie, iar eu porecla se numiau lungii, pentrueă erau mari eu trupul. Aceştia nu numai de Alexandreni, ei chiar de Teoftl erau iubiţi, pentru faptele cele bune şl pentru uieaţa lor cea uăzută de toţi, fiind foarte cinstiţi de Teofil. Iar unul dintre dânşii, eu numele Dioseor, ehiar ne- urând el, a fost ales episcop al bisericii Ermopoliei. Dar acesta nu era Dioseor acela, care a fost eretic, ei altul, eăei acesta a trăit eu mulţi ani mai înainte de acela. Acesta a fost episcop al Ermopoliei şi, uieţulnd eu sfinţenie a dobândit sfârşit fericit, iar eeela a fost patriarhul Afexandriei şi a fost blă-

56

stămat de sfinţii părinţi, la al patrulea sobor. Deel pe acest fericit Dioseor, Teofil 1- a făcut episcop, tar pe eet doi fraţi at lui, pe Amonte şt pe Eutimie. t-a rugat să rămână împreună eu dânsul în patriarhie şl l-a silit pe el să primească treapta preoţiei. Iar ei, petrecând lângă Teofil, când l-au uăsut că nu uieţu- ieşte după Dumnezeu şi că mai mult iubeşte aurul decât pe Dumnezeu şl că face multe strâmbătăţi, n’au uolt mai mult a petrece împreună eu dânsul, ei lâsându-l pe el, s'au întors iarăşi la liniştea ior. Iar Teofil, înţe­legând pricina plecării lor, foarte s ’a mâniat şl dragostea pe care o auea către dânşii, a schimbat-o în mânie şi cugeta cum le-ar faee rău. Deci mal întâi a scornit pentru dânşii o Deşte, că lu n gii, dimpreună eu Isidor cel izgonit, ţin de eresul lui Origen şl pe mulţi monahi au înşelat eu eresul acela. După aceea a trimis la episcopii cei mai de aproape, poruneindu-le ea îndată să gonească pe mo­nahii cel mai bătrâni din munţii şi din pustia aceea, iar pricina pentru care sunt izgoniţi, a poruncit să nu le-o spue lor. Deci când au făcut episcopii după porunca patriar-

ului, izgonind pe toţi cinstiţii şi plăcuţii lui

57

Dumnezeu neuoitorl, de prtn munţi şl de prin pustie, — s’au adunat eel Izgoniţi împreună eu preoţit lor şi, uenind în Alexandria la pa­triarh, l-au rugat să le spue, pentru ee sunt osândiţi şl izgoniţi de prin locurile lor? El căutând eu ochit mânioşi asupra lor şi răc­nind eu mânie, s ’a pornit spre dânşii ea un îndrăcit şl, aruncând omoforul pe după gru­mazii Iul Amonte, l-a bătut eu mânlle până la sânge, strigând : „Eretteule, blestemă pe Origen“. Asemenea şi pe ceilalţi, bătându-i şi nelăsând pe nici unul dlntr’ânşii a răs­punde eeua înaintea lui, t-a izgonit pe toţi eu necinste din faţa sa şi s ’au întors în co­libele lor fără de răspuns, neţlnând seamă de mânia şi de îndrăcirea lui Teofil.

Iar Teofil, chemând pe episcopii cei mal de aproape, a dat anatemii pe acei patru călugări neuinouaţi: pe Amonie, pe Euseute şi pe Eilttmie, pe fraţii lui Dioseor şi pe fe­ricitul Isldor eel mai sus pomenit, neeeree- tându-i pentru credinţă, nici ehemându-l acolo de faţă. Şt încă nu s’a îmblânzit mânia lui, căci a scris singur contra lor multe pricini mincinoase, pentru eresuri, pentru fermecă­torii şi pentru alte multe păcate, apoi eunţ-

58

părând bârfitorl şt mărturii mincinoase le-a dat acele scrisori, poruneidu-le, ea atunci când ua înDăta el în biserică pe popor, în zi de praznic, să se apropie de dânsul şl înaintea poporului să-i dea acele pricini scrise, contra acelor călugări pomeniţi mal sus, aducând înainte şl mărturii cei minci­noşi. Acestea toate făeându-se, Teofll a po­runcit să se cetească în sobor bârfirile cele alcătuite. Apoi luându le, a mers la eparhul cetăţii şl arătându-le lui, au luat dela dânsul cinci sute de ostaşi şi s ’a dus la muntele Nltriei, ea să izgonească din părţile Egip­tului pe lsidor, pe fraţii Dioseor şi pe toţi călugării cari urmează lor, ea pe nişte ere­tici şl urăjitorl. Deci mal întâi a trimis arapii săi şi au scos din scaun pe Dioseor, după aceea, îmbătând pe ostaşi eu uin, au năuălit noaptea asupra muntelui Nitriei şl mal întâi decât pe toţi căutau pe lsidor şi pe fraţii lui Dioseor, pe Amonie, pe Euseuie şl pe Eutimie. Insă neaflându-i pe dânşii, (pen- trueă se ascunsese într’o râpă), a poruncit ostaşilor să năvălească asupra tuturor mo­nahilor şi să le jăfuiaseă auerile, adică hal- ţiele şl bucatele. Deci porntndu-se ostaşii

59

(beţi fiind), prin toate locurile cele pustii şl prin peşteri, au omorît sfinţit pustnici ea la zece mii, eu moarte crudă, adică eu foc şl cu sabie, în a zecea zi a lunei Iulie, în care sfânta biserică săuârşeşte pomenirea lor. Iar ceilalţi călugări s’au împrăştiat, aseun- zându-se pe unde au putut. Astfel oştlndu-se Teoftl prin pustie, s ’a întors în Alexandria.

Iar după acel răsbolu, s’au adunat mo­nahii cel ce mal rămăsese şi, plângând pentru moartea părinţilor şi fraţilor lor, s ’au împră­ştiat care pe unde au putut. Dioseor îm­preună eu fraţii săi, eu fericitul lstdor şl mulţi alţi monahi, cart erau foarte uestiţl în post, în fapte bune şt aleşi făcători de mi­nuni, (cărora nu le era greu de aceasta că sunt năcăjiţi şi izgoniţi, el de aceea, că fără Dină sunt depărtaţi dela biserică de cătră Teofll şl număraţi eu ereticii), — au mers la Siluan, patriarhul Ierusalimului. Dar Teofil îndată a trimis la dânsul şl la toţi episcopii Palestinei, spunând: „Nu se cade uouă,fără uoia mea a primi pe cei caterisiţi de mine şi izgoniţi“. Atunci acei părinţi izgoniţi, ne- ştiind unde să plece, s’au dus la Constan- tlnopol, la sfântul loan Gură-de-aur, ea la un

60

liman bun şi căzând înaintea lui, îl rugară eu lacrimi, ea să arete mila spre dânşii şi să le ajute lor, fiind în neuoie. Deci uăzând sfântul loan eineizeet de bărbaţi, cari îmbă­trâniseră în fapte bune, i s ’a făcut milă de dânşii şi a lăcrămat, ea şt losif pentru fraţii săi. Apoi înţelegând dela dânşii pentru care pricină au auut dela Teofil atâta neuoie, 1-a mângâiat eu euuinte bune şt i-a liniştit, dân- du-le loc de odihnă lângă biserica sfintei mueeniţe Anastasia şi-i hrănea pe dânşii, nu numai sfântul dură-de-aur, ei şi sfânta Olim­piada diaeoniţa, care le-a dat multă înde­stulare din auerea sa, căci ea, toată auerea sa, o întrebuinţa pentru săraci şi străini, ea să aieă odihnă, cum şi . cele trebuincioase trupului, fiind eu adeuărat sfântă şi a cărei pomenire se cinsteşte în 25 Iulie. Apoi şl monahii aceia erau eu adeuărat sfinţi, dintre cart pe unit biserica ît cinsteşte prin pome­nire. Atunci era între dânşii unul anume lerax, care uieţuise singur mulţi ant în pustie şt la care uenind odată dtauolit îi ziseră: „Bă- trânule, mai al să^trăteşti încă eineizeet de ani, deei nu uei putea răbda în pustia aceasta âtâţa ureme“. Iar bătrânul, pricepând înşe-

61

lăeiunea lor, a zis eătră dânşii: „Mâhnire mi-aţi făcut mie, uestindu-ml scurtarea anilor, pentrueă eu m’am pregătit pentru două sute de ani a răbda într’aeeastă pustie“. Auzind diauolli aceasta au fugit ruşinaţi. Pe un pă­rinte ea acesta, pe care n’au putut să 1 mişte dtauoltl, pe acesta l a izgonit Teofil Alexan- dreanul. Mal era între dânşii şi un preot Isaae, ucenicul sfântului Maearie. curat fiind din pruncie, pentrueă el fusese dus încă în uârstă de cinei ani în pustietate şi acolo a fost crescut, fiind iscusit în dumnezeiască scriptură, auând toate cărţile în minie. Şi toţi monahii acela, pe cari îl izgonise Teofil, erau sfinţi şi euuioşi şi-i cinstea pe dânşii foarte mult fericitul loan; deci nu i-a oprit a merge la biserică, dar eu dumnezeeştile taine le-a poruncit să nu se împărtăşească, până când ua înţelege desăuârşit cauza iz­gonirii lor şt ua face pace între Teofil şi între dânşii, l-a oprit ea să nu uesteaseă despre aceasta pe împăratul, nici să se je- luiaseă asupra lui Teofil, făgăduind că prin scrisoarea sa îl ua împăca eu dânşii. Deci îndată a seris eătră Teofil, rugându-1, ea să-l lase pe acei eălugărţ^^juieţuiaseă în pace

m

62

prin locaşurile lor din Egipt, iar pe cet des­părţiţi să-t primească iarăşi la unire.

Dar, Teofil luând scrisoarea sfântului loan şi auzind dela nişte eleuetttorl mincinoşi, că sfântul loan ar fi primit la sfânta împărtăşire pe acei Izgoniţi, eeeaee nu era adeuărat, s ’a mâniat foarte asupra sfântului loan, pentrueă a primit pe cel depărtaţi şi că le ajută lor. Apoi a scris un răspuns foarte aspru eătră loan. Iar sfântul loan a scris şi a doua oară eu pace, rugându-l să înceteze eu mânia şl să primească pe monahi a petrece acolo de unde au fost izgoniţi. Dar Teofll i-a răspuns sfântului loan şi mai aspru decât întâi, mâ- nitndU'Se şi mai mult asupra lui, decât asupra acelor monahi. Dar aceştia, uăzând că Teofil stă neschimbat în răutatea sa, au scris toate neuolle lor, pe cari le-au suferit dela Teofll fără nici o ulnă şi au dat această scrisoare împăratului, jeluindu-se eu laerămi asupra acelui care îi mâhnise, rugându-se să po­runcească ea să fie judecaţi. Fâeându-t-se împăratului milă de nişte asemenea călugări cinstiţi şt plini de fapte bune, a trimis o scri­soare eătră eparhul Alexandriei, ea să tri­mită pe Teofil eu sila la Gonstantinopol spre

63

judecată, pentru ea înaintea sfântului loati patriarhului şt eptseopllor, cart uorfl adunaţi, să dea seamă pentru răutatea sa şt să pri- measeă pedeapsă după faptele sale. Apoi a scris şl eătră Inoeentie, papa al Romei, ru- gându-1 să trimită şi el episeopi la sobor în Constantinopol, ea să judece pe Teofil. Iar papa îndată a poruncit episeopilor săi să fie gata de călătorie şl aştepta ueste dela împăratul Areadte, ea să-t spună dacă s’au adunat episcopii răsăritului, dar împăratul n’a mai scris a douaoară şi nici episcopii apusului n’au uenlt. Iar Teofil a umplut de aui punga eparhului Alexandriei, care a în­găduit pe Teofil, până când ua strânge din toate aromatele din India, cele eu bun miros şl dulci la mâncare, eu care urea să umple o corabie, pentru ea să le aducă la Gon- stantinopole. lntr’aeea creme Teofil a îndu­plecat pe sfântul Eplfanle, episcopul Ciprului, ea să-i ia partea, căci a scris eătră dânsul, ea şi cum s ’ar fi arătat râDnitor după buna credinţă, să adune sobor în ostrouul Ci­prului şl să blesteme cărţile lui Origen (pen- trueă încă nu erau blestemate cărţile acelea de eătră sfinţii părinţi, eu un sobor de a

64

toată lumea, până la soborul al etnetlea). Atunci Teofll a defăimat prin scrisoarea sa şi pe sfântul loan, zicând că este eretic, căci a primit la sine pe Origenişti şt se împăr­tăşeşte eu dânşii. Iar episcopul, fiind fără de răutate (după cum serie: cel fără de răutate crede tot euuântul), a crezut minciuna, ne- cunoscând ui'eleşugul lui Teofil. Şi râunlnd foarte după buna credinţă, a blăstămat căr­ţile lui Origen în soborul de acolo, scriind sfântului loan şl sfătuindu-1, ea şi el să facă acelaşi lucru. Dar sfântul loan, negrăblndu-se la aceasta, se îndeletnicea eu dumnezeeştile scripturi şi toată mintea sa la aceasta o auea îndreptată, ea să înueţe pe norod în biserică şl să aducă pe păcătoşi spre po­căinţă. Apoi pregătlndu-se Teofil de călă­torie la Constanttnopol pentru judecată, a rugat pe sfântul Epifante să meargă şl el acolo, căci zteea el, se face sobor asupra Origeniştllor, Iar Epifanie, aseultându-l, s ’a sârguit degrabă şi întreeând pe Teofil, s ’a dus acolo, dar mai înainte de sosirea lui, s ’a întâmplat în Constanttnopol faptul acesta :

Era un boier eu numele Teognost, bărbai bun şi temător de Dumnezeu. Acest boier

65

a fost cleuetlt cătră împărat de eătră un alt boier rău credincios şt pizmătăref, că ar fi hulit şl ar ft grăit de rău pe împărat şl că ar fi numtt pe împărăteasă nesăturată de aur şt piersătoarea stăpânirii, răpind auert străine fără dreptate. Deci împăratul s ’a mâ­niat asupra lut şi a poruncit să-l ducă în 8urghiunie la Tessalonie şi toată bogăfia lut să o ia, numai o singură Dle, eare era afară din cetate să t-o lase, pentru hrana femeii lui Teognost şi a copiilor. Deci mergând Teognost în Tessalonie, a căzut bolnau de supărare şi a murit, iar femela s ’a mâhnit rău pentru moartea bărbatului şt pentru auerea luată şi Denind la sfântul loan, t-a spus neuota sa eu lacrămi, dar sfântul a mângâiat'o cu euuinte blânde şl a sfătuit o să-şi pună nădejdea în Dumnezeu. Apoi i a poruneit, ea în fiecare zi să ia hrană pentru sine şi copiii săi dela casa de străini cea bisericească. Iar sfântul căuta oremea priel­nică, când să roage pe împărat pentru acea uăduuă, ea doară să-l întoarcă înapoi, ei şi copiilor săi, auerea luată fără Dină; însă răutatea împărătesei a făcut împiedecare şi

5

66

nu numai asupra acelei uăduue, ci şi asupra fericitului loan, a adus mal multă neuoie.

Pentrueă sosind uremea în care se culeg strugurii din ule şl toţi oamenii ieşind la ullle lor, a ieşit şi împărăteasa şi se plimba prin uiile împărăteşti. Atunci trecând pe lângă ula lui Teognost (pentrueă nu era departe de utile împărăteşti), a uăzut-o cumcă este frumoasă şi intrând într’ânsa, a tăiat un stru­gure cu mânile sale şi l-a mâncat. Şi era acest obiceiu împărătesc: dacă intra împă­ratul sau împărăteasa în ureo uie străină, şi mânca struguri, stăpânul ulei aceleia să nu mal aibă stăpânire peste dânsa, ci să fie numărată între ulile împărăteşti, iar stăpâ­nului ulei să i se dea sau preţul pentru uia sa sau altă uie în locul aceleia, să i se dea dela împăratul. Deci, după acel aşezământ împărătesc, împărăteasa a poruncit să serie uia lui Teognost între uitle împărăteşti. Aceasta a făcut-o, gândind în două chipuri: pe de-o parte să facă năcaz uăduuel şi copiilor el, căci se mâniase pe dânsa (pentrueă aflase, cumcă a năzuit la [sfântul loan şi i-a spus lui toată neuoia sa), iar pe de alta. fiindcă căuta pricină asupra sfântului loan cum să-l

izgonească din scaun, pentrucă ştia, că dacă el ua afla de aceasta, nu ua tăcea nicidecum şi se ua scula împotrlua ei pentru uăduua cea nedreptăţită şi astfel de aci se ua face pricină şi se ua săuârşl lucrul cel gândit, ceea ce s’a şi făcut. Văduua aceea năpă­stuită a uentt la fericitul şi tânguindu- se, i-a spus cum împărăteasa t-a luat uia, cea mat de pe urmă nădejde pentru ehiuerniseala copiilor să i; iar sfântul îndată a trimis scri­soarea sa cătră împărăteasa, prin arhtdla- eonul Eutlhle, uorbindu-i de mtlostiuire. adu- eându-i aminte de uleaţa cea bună a părin­ţilor săi şl de faptele cele bune ale împă­raţilor celor mai dinainte şl mai aducându-i aminte de frica lui Dumnezeu şi de judecata cea înfricoşată a Lui, a rugat-o să întoarcă uia uăduuei celei sărace. Ea a scris înapoi sfântului eu asprime, nepleeându-se înuăţă- turilor lui, nici ascultând rugămintea, ei punea înainte legile împărăteşti cele ueehi şi, ea şi cum ar fi fost nedreptăţită de sfântul, se lăuda că nu ua răbda o mustrare ea aceea. Astfel zicea: „Mă înfrunţi eu cuulntele tale. ea şi cum aşi face nedreptate şi fărădelege, neştilnd aşezămintele împărăteşti, m’al nă-

5*

6?

68

păstult eu Dorbele tale şt nu potu răbda până la sfârşit să fiu defăimată de tine“. Sfântul loan cetind scrisoarea aeeea, s’a dus în palat Ia împărăteasa şl şezând lângă dânsa, a început a o sfătui Iarăşi eu euulnte blânde, uorblndu-i mai multe decât întâi şl rugându- o să dea înapoi ula uăduuei. Ea a zis: „Ţi-am scris ce este aşezat pentru uii de împăraţii cei de demult, să-şi ia dar uăduua altă uie în locul aceleia, sau să-şl ia preţul ppntru dânsa“. Sfântul a zis : „Nu-t trebue ei altă uie, nici nu cere preţ pentru dânsa, el pe a sa o cere. dă-i dar înapoi uia ei". împără­teasa a zis: „Nu te împotriut aşezămintelor împărăteşti cele de demult, că nu-ţi ua fi spre bine o împotriuire ea aceasta“, loan a răspuns: „Nu pune înainte aşezământurile şi legile pe cari le au aşezat împăraţii pă- gâneşti, pentrueă nimic nu te opreşte pe tine a strica o lege nedreaptă şi a aşeza alta dreaptă, fiind împărăteasă bineeredineioasă. Deci dă înapoi uia celei nedreptăţite, ea să nu te numesc pe tine a doua Isabela şi să moşteneşti împreună eu ea şl blestemul“. Acestea zicând sfântul, s’a aprins împără­teasa eu mare mânie şl a răsunat palatul de

69

strigarea el, douedind răutatea cea tăinuită în Inima sa, sieând: „Eu însa-mi mă uolu răsbuna asupra ta şi, de acum, nu numai eă nu uolu da ula uăduuel, dar nici alta în locul aceleia şi nici preţul nu uolu porunci să-l dea. Iar ţie îţi uolu da pedeapsă pentru ocara aceasta“. Deci a poruncit să scoată pe sfântul loan eu sila din palat. 0u astfel de ocară sfântul patriarh ieşind dela împă­răteasa, a poruncit lui Eutihie, arhidiaeonul său, zieându-i: „Spune portarilor bisericii, ea atunci, când ua ueni împărăteasa la bi­serică, să închidă uşile, să n’o lase ea să intre, cum şi pe toţi cei ce uor ueni îm­preună cu dânsa şi să-i spuie eă loan a poruncit să se facă aşa“.

Sostnd praznicul înălţării sfintei cruci şl adunându-se tot norodul în biserică, apoi uenind şl împăratul eu toţi boierii săi, a uenit şi împărăteasa eu toată curtea, iar când a uăzut-o portarul uenind, a închis înaintea ei uşile bisericii, nelăsându-o să intre înlăuntru, după porunca patriarhului. Şl când strigau slugile; „Deschideţi împărătesei“, portarii răspundeau: „Patriarhul a poruncit să nu o lăsăm“. Iar ea umilindu-se de ruşine şl de

70

mânie, striga zicând: „Uedeţl toţi şi înţele­geţi, ee fel de necinste îmi face acest om. Toţi intră în biserică şl numai pe mine sin­gură mă opreşte; au doară nu este drept să-mi răzbun asupra lut şi să-l izgonesc din scaun?“ Astfel strigând ea, unul din cel ee uenise cu dânsa, auând sabie, a scos-o şi şl şi-a întins mâna, urând să louească eu sabia în uşe şi îndată i s ’a uscat mâna şl s’a făcut ea moartă. Uăzând împărăteasa şl toţi cei împreună eu dânsa, s ’au temut foarte şl s ’au întors înapoi. Iar eel eu mâna uscată, a intrat în biserică şi a stătut în mijlocul no­rodului, eu mare glas strigând: „Mtlueşte-mă, stăpâne sfinte, şi-ml tămădueşte mâna aceasta uscată, care a îndrăznit a loui asupra sfintei biserici, am greşit, iartă-mă“. Iar sfântul, cu­noscând pricina uscării mânii, i-a poruncit să se spele în spălătorul altarului şl, spă- lându-se, îndată s’a tămăduit. Apoi tot no­rodul uăzând o minune ea aceea, a dat laudă Iul Dumnezeu. Şi nu s’au tăinuit acestea toate, nici înaintea împăratului. Dar împăratul, ştiind obiceiul cel rău al împărătesei tăcea ca şt cum n’ar ft şttut nimic. Iar pe sfântul loan îl iubea mult şt îl asculta pe el eu plăcere.

n

însă împărăteasa mereu căuta uicleşug pentru Izgonirea, sfântului loan, care lucru l-a şt săuârştt degrabă.

După aceasta a uenlt la Constantlnopole şi sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, după sfatul lut Teofll, aducând eu sine şt cărţi scrise împotrlua Iul Origen. Şi ieşind din corabie a intrat în biserica sfântului loan Botezătorul, care este departe de cetate ea de şapte stadii şi, săuârştnd dumnezeeasea liturghie, a hirotonisit un diacon împotrlua canoanelor, care nu îngăduiese niet unul episcop să hirotonisească în eparhie strătnă. fără porunca păstorului din acea eparhie. După aceasta a Intrat în cetate şt a găzduit într’o casă neştiută. Iar sfântul loan, auzind de uentrea lui Epifanie şi că a slujit în bi­serica Botezătorului şi împotrlua canoanelor a făcut diacon în eparhia lut, nu s ’a mâniat de aceasta asupra lui, ştiindu-1 că este bărbat sfânt şl fără de răutate, ei l-a rugat ea să uie la dânsul şl să găzduiască în casele pa­triarhiei, ea şi alţi episcop!. Iar Epifanie n’a urut nici să se uadă eu sfântul loan. dorind să placă lui Teofil şl a răspuns eătră cei trimişi: „Dacă loan nu ua goni din cetate

72

pe Dloseor şi pe călugării lut şi de nu ua iscăli lăpădarea cărţilor lui Origen, apoi eu nu am împărtăşire eu loan“. Iar sfântul loan a răspuns prin trimişii lui Epifanie, zicând: „Nu se euulne a face eeua eu îndrăzneală, mai înainte de judecata soborului“. Iar piz­maşii sfântului loan, uenlnd la Epifanie, l-au îndemnat să intre în biserica sfinţilor apo­stoli, în zi de praznic şi înaintea a tot no­rodul să blesteme cărţile lui Origen şl pe monahii cel izgoniţi din Egipt, împreună eu Dloseor, să*i lapede ea pe nişte origenişti, apot pe loan să-l mustre, ea unul ce pri­meşte pe eretiet şl se uneşte eu dânşii. Iar a doua zi Epifanie a mers în biserică, râD- nlnd după buna credinţă. Sfântul loan în- ştiinţându-se de ceea ce Drea să facă Epifanie, a trimis la dânsul, zicând: „Epifanie 1 multe faci împotriua canoanelor; întâi ai slujit sf. liturghie şi al hirotonisit în eparhia mea, fără uoia mea, după aceea te-ai furişat a petrece împreună eu noi şt acum năuăleştl asupra bisericii mele, îndrăznind a face des- blnări, fără judecata soborului. Deei păze- şte-te, ea să nu ridici tulburare în norod, căci apoi singur uel aoea primejdii“. Aceasta

73

auzind Epifanie s ’a înduplecat şt teşind din biserică, aştepta nenlrea lut Teofil, tar Domnul, nelăsând să se facă nici un fel de urajbă şl de mânie între plăcuţii Săi, a arătat lui Epi- fanie, prin tăinuite descoperiri, cumeă loan este curat ca soarele şi că din zavistia ome­nească rabdă eleuetire. Pentrueă Epifanie auzise dela mulţi oameni despre faptele cele bune şi mari ale sfântului loan, despre cre­dinţa lui cea fără prihană şl despre uteaţa lui cea desăvârşită şi astfel se mira, că mulţi s ’au sculat asupra lui loan şi multe pâri aduc asupra lui, dar aştepta să nadă ce fel de sfârşit na aoea lucrul ce s’a început.

Iar împărăteasa Eudoxia, auzind că Ept- fanie se înstrăinează de loan şi nu are cu dânsul unire, a priceput că este mânie între dânşii. Şl chemând pe Epifanie la sine, a zis eătră dânsul: „Părinte Epifanie, tu ştii, că toată împărăţia greeo-romană sub mâna noastră este ; deci, iată astăzi toată stăpâ­nirea bisericii îţi uotu da, dacă mă nel as­culta pe mine şi nei împlini dorirea inimii mele şl nel face ceea ce gândesc eu“. Iar Epifanie a zis: „Spune, fiică şi după puterea poaştră ne ppm sârgul a face ceea ce na fi

74

spre mântuirea sufletului tău“. Atunet împă­răteasa, crezând eă vicleşugul său ua pleca pe Eptfanie spre al său gând, a început a grăt despre sfântul loan, zicând: „loan s’a făcut nevrednic de cârma bisericească şt de această mare treaptă, căci se ridică asupra împăratului şi nouă nu ne dă cinstea ce ni se cuvine. Afară de aceasta, mulţi spun eă el este eretic mal de mult, pentru aceea aş fi vrut să adunăm sobor şi să' l scoatem din acea treaptă, ea să punem pe altul în locul lut, eare să ocârmuiaseă bine biserica, pentru ea să fie şl împărăţia noastră în pace“. Astfel grăind împărăteasa eătră Epifanie, tremura de mare mânie şi iarăşi a zis: „Şi nu este de trebuinţă a osteni mulţi părinţi, adunându-t aici la sobor, ci sftnţla ta, pă­rinte, lzgoneşte-1 pe dânsul din scaun, iar în loeul lut pune pe altul, pe eare ua arăta ţie Dumnezeu şl eu uoiu face ea toţi să te asculte pe tine“. Iar Eptfanie a zis eătră dânsa: „Fiică, aseuhă pe părintele tău, fără mânie: de ua fi loan eretic, precum ziceţi voi şi dacă nu se ua pocăi de acel eres, apoi nevrednic ua fi de seaunul patriarhiei, şt vom face lui precum porunceşti, iar dacă

75

numai pentru această ulnă, — eă te-ar fl hulit, — uoleşti a-1 izgoni pe el, apoi, Epl- fanie nu uoieşte aceasta, penirueă împăra- ţllor li se cuDine să fie buni, blânzi şi să ierte hulele ce Din asupra lor, eă şl DOiaDeţi peste uoi împărat în ceriu şl ueţt lua dela E l iertarea greşalelor uoastre, dacă ueţi ierta şi do! altora. Fiţi mllostiui, precum şl Tatăl uostru cel din ceriu este mllostiu“. Iar împărăteasa a zis eătră Eplfanle: „Părinte, de uei face împiedecare izgontrel lui loan, apoi eu doIu deschide capiştlle idolilor şl Doiu face, ea mulţi depărtându se dela Dum­nezeu, să se închine idolilor şi nor fl cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi“. Acestea zicând cu mânie, uărsa şt lacrămt din ochii săi. Iar Epifanie, mlrându-se de mânia el nebunească, t-a z is : „Curat sunt de această judecată“. Şi astfel zicând, a ieşit din palat. Apoi îndată s’a dus uestea prin întregul oraş, eă împărăteasa a pornit pe marele Eplfanle contra sfântului loan, căci intrând acela în palat, s ’a sfătuit eu împărăteasa pentru de­părtarea lui loan. Această ueste a ajuns chiar până la loan, iar el, fiind iute din fire şl auând cuuântul gata în buzele sale, câncţ

76

înuăţa în biserică, a pomenit înaintea între­gului popor, din dumneseiasea scriptura, răutatea multor femei. 'Auzind poporul că e uorba de femei, au priceput mulţi, Că a făcut pildă despre împărăteasa. Iar pizmaşii lui loan au scris toate euutntele lut pe hârtie şl le-au dat împărătesei. Aceasta, eetindu-le, t se păru că chiar pentru dânsa a uorbtt astfel; deci se duse plângând la împăratul, jeltndu- se că loan o huleşte în biserică îna­intea întregului popor şi tânguindu-se, aicea cătră împăratul: „înţelege, că a mea dosă- dire este a ta ocară, căci, când mă huleşte pe mine loan, pe tine te huleşte, ocara mea este şi necinstea ta“. Apoi rugă pe împă­ratul, să poruncească a se aduna un sobor asupra lui loan, ea să-l gonească din scaun. Împărăteasa a mai scris şi cătră Teofll Alexandreanul, ea să uină iute la Constan- tlnopole, netemându-se de nimic, căci eu (zicea ea) şi pe împăratul uolu ruga pentru tine şl uoiu astupa gura tuturor potrtuntetlor tăi, numai utno fără zăbauă şl adună epls- eopl mulţi, pentru ea să izgoneşti pe urăş- maşul meu loan. Iar Teoftl, întărit eu scri­soarea împărătesei, s'a grăbit spre a oenl

77

la Gonstantinopole, auând corăbii încărcate eu aromate din India şi eu poame, eu bu­căţi de mătase de mare preţ, ţesute eu fir, pentru ea să înşele pe mulţi eu daruri şi 8ă*i plece eătră sfatul său.

Intr’aeea ureme, fericitul loan a scris eătră sfântul Eplfanle astfel: „Frate Epifanle, am auzit că ai făcut sfat eu împărăteasa pentru izgonirea mea, dar să ştii că şi tu nu uei uedea mai mult scaunul tău“. Iar Epifa- nie i-a răspuns aşa: „Răbdătorule de chinuri Ioane, năpăstuit fiind, blrueşte, dar nici tu nu uei ajunge la locul acela, la care te uor izgoni pe tine“. Şi s ’a împlinit proroeia amân­durora, pentrueă Eplfanle, mal zăbouind puţin în Gonstantinopole, a eunoseut^eă’fără drep­tate Dor să osândească pe cel* drept şi ne­urând ea să fie părtaşila^acea judecată tâl­hărească, s ’a urcat eu ai săi în corabie, ne- spuind nimănui, pe ascuns 's ’a întors într’ale sale. Dar călătorind pe mare.'s'a mutat eătră Domnul, neajungând la scaunul său, după proroeia sfântului loan. Aşişderea şi sfântul loan, într’a doua izgonire a sa, neajungând la locul la care a fost trimis, s’a odihnit în Domnul, după proroeia lui Eplfanle. Despre

?8

acest lucru mal pe urmă se ua uorbi, iar acum să ne întoarcem la pouestirea Istoriei cetei dintâi.

Teofll, patriarhul Alexandriei, întărit fiind eu scrisoarea împărătesei, a uenlt la Con- stantinopole fără săbauă cu mulţi episcopl, pe cari cu uiclenle îl înduplecase la un gând eu dânsu), netemându se de nimic. Insă îm­păratul n’a uoit să uorbească eu Teofll până când uor ueni episcopii trimişi de Inoeentie, papa Romei, pentrueă nu ştia, eă Romanii aşteaptă a doua scrisoare, prin care să le uesteaseă adunarea episeopilor răsăritului; şl pentru aceea, deşt erau gata de cale, însă n’au pornit a ueni. Iar împărăteasa, în ascuns de împăratul, chemând pe Teofil la sine şi toţi episcopii cari uenise împreună eu dânsul le-a spus cugetul său, pe eare-1 are asupra lui loan şl l-a rugat să se sârgulască cât uor putea, ca să izgonească pe sfântul din seaun, apoi găsindu-l împărăteasa şl pe dânşii tot astfel cugetând, s’a mângâiat foarte. După aceea umplându-le pungile cu aur şi întărind sfatul, le-a dat uoie a se retrage din palat. După aceasta împărăteasa a chemat la sine pe toţi cel ce se plângeau contra lui Teofll, pe călugări, pe preoţi şi pe epls-

19

cop), căci uenise încă şase eptseopl din Bgtpt, preoţi şl diaconi, douăzeci la număr, cari se depărtase de Teofil şl aduseseră multe pricini asupra Iul, uolnd să se judece împreună eu dânsul. Pe aceştia adunându-i împărăteasa, t-a rugat să înceteze eu planul lor şt să nu aducă în judecată pricinile lui Teofil, ei să-l ierte năpăstuirile ce li s’au făcut de eătră dânsul. Deci, unii au ascultat pe împărăteasa şi puindu-şi nădejdea în Dumnezeu, au tăcut, iar alţii se împotriueau foarte. Deci pe cel ce au tăcut, împărăteasa i-a îmbogăţit eu daruri, iar pe cel ce se îm­potriueau, prinzându 1 i-a trimis în surghiun la Tessalonie. Apoi monahii cei mal sus po­meniţi, pentru a căror strâmbătate era să se facă judecată contra lut Teofil, uăzând că s’au schimbat lucrurile şi că nu pentru aceea se adună sobor, casă fie judecat Teofil, el ea să fie izgonit loan, mai cunoscând că nu pot să aducă la judecată pâră contra lui Teofil, a că­rui mână o sprijineşte împărăteasa, — au înce­tat de a se"mai jelui şi niei daruri dela împără­teasa n’au uoit a primi, ei s ’au îndestulat eu aceea, că Teofil, îi îngădueşte a se întoarce pe la locurile lor, prin pustia Egiptului. Căci meşteşugareţul Teofil, intrând în oraş, mat

80

tntâl a căutat să se împace eu călugării cei Izgoniţi, pentru ca numai cu sfântul loan să albă pricină. Deci tăcând călugării, unit în­dată s’au întors în pustiile lor, dintre care era şi Isidor cel de apururea pomenit şl eu- uiosul lerax. Iar Dioseor după puţină ureme a răposat în eonstanttnopole şi a fost în­gropat cu mare cinste. Aşişderea a murit acolo şl Amonie, care, când era aproape să moară a prorocit, că tulburătorii bise­ricii cei ce s’au sculat asupra sfântului loan Gură-de-aur, au să se sfârşească eu grea moarte, care lucru s’a şi împlinit şi despre care se ua spune mai pe urmă. Astfel scăpând Teofll de toţi pârâşlt săi, a rămas fără grife.

Intr’aeea ureme sfântul loan, după obi­ceiul său, propoueduind Cuuântul lui Dum­nezeu în biserică, a spus nişte euulnte din sfânta scriptură, anume din cărţile împăra­ţilor: „Adunaţi la mine pe prorocii cei de ruşine, pe cei ee mănâncă din masa Isa- belit, ca să uorbesc cătră dânşii, precum a zis Iile: Până când şchiopătaţi cu amândouă glesnele noastre ? De este Domnul Dum­nezeu mergeţi în urma lui, iar de este masa Isabelti, Dă ueţl îngreţoşa“. Acestea auzind plsmătareţil sfântului loan, au spus lui Teofil

81

şl eplseopllor cart erau eu dânsul, Iar el au seris acele cuulnte, tâleuindu-le rău, mal adăugând şt altele zicând: că sfântul loan a asemănat înaintea tuturor pe împă- răteasa eu Isabela, tar pe dânşii l-a numit proroci fără ruşine. Deci scriind acelea, le-au dat împăratului şt împărătesei. Atunci împărăteasa, tângulndu-se, cerea împăratului pedepsirea sfântului loan; tar împăratului l- a părut rău de împărăteasa sa şt toată mânia ee auea asupra lui Teofil o a în^ors-o asupra lut loan, deci a poruncit lut Teofil să adune sobor contra lut loan. Iar Teofil şl eu toţi at săi s ’a bucurat de mânta împăratului asupra sfântului loan şt a aflat doi diaconi, pe cart sfântul loan îi depărtase dela bise­rică pentru păcate, căci unul făcuse ucidere, tar altul desfrânare. Pe acela ehemându-i Teofil, le a făgăduit eă-t ua aduce în treapta lor, numai să-l asculte şi să mărturisească asupra lui loan minciuni. Iar el, ticăloşii, auând pizmă asupra sfântului loan şi dorind dre- gătorla lor cea dintâi, îndată au făgăduit că uor face după uota lut Teofil. Deci a seris Teofil multe pricini mincinoase asupra sfân­tului loan şi le-a dal-dţaeonilor acelora, ea

6

82

să le aducă soborului ca dela el. Iar locul soborului era orânduit să fie dinaintea cetăţii Halchidonulul, unde era curtea împărătească şi o biserică mare a sfinţilor apostoli Petru şl Panel. Acolo s’au adunat episcopii împreună eu Teofll. Iar fericitul loan şedea în casa patriarhală împreună eu episcopii cei ce erau cu dânsul, cari erau patruseei la număr şl se mira foarte, cum Teofll, care trebuia să fie ţudeeat şi să dea răspuns pentru atâtea înulnulrl, acela a uenit acum eu epis- copt şi a întors pe împăratul, încât nu numat că nu dă răspuns de ale sale nedreptăţi, el caută să judece pe alţii. Apoi a început a grăi eătră episcopii săi: „Fraţilor, rugaţi pe Dumneseu pentru mine şi dacă iubiţi pe 0hrl- stos, să nu ieşiţi dela bisericile noastre, pentrueă mie ml s ’a apropiat uremea de prl- mejdll şi multe năeasuri auând, mă uoiu duce dlntr’aeeastă uleaţă, căci năd că sa­tana nerăbdând înuăţătura mea, a făcut sfat asupră>mi. Iar noi nu uă mâhniţi pentru mine, et mă pomeniţi în rugăciunile noastre“. Ei ausind acestea s’au înspăimântat şl au plâns toţi. Iar sfântul, zleându-le să tacă, îi mân­gâia să nu plângă pentru dânsul. Astfel nor-

83

bind el eătră soborul său, lată au uenlt tri­mişii dela soborul Iul Teofll, chemând pe loan la judecată, ca să răspundă împotrlua pricinilor celor aduse asupra Iul. Iar epis­copii cel ce erau cu sfântul loan, au zis Iul Teofll prin trimişii acela : „Nu chema, precum a chemat Cain pe Auel, el ulno tu la noi, în cetatea aceasta legiuită, pentru ea noi mal întâi să auzim îndreptarea ta, căci auem asupra ta scrisori, cari cuprind şaptezeci de călcări de lege, pe cari le-al făcut tu. Deci ulno tu alei, căci noi — cari eu darul lut Dumnezeu ne-am adunat, nu spre risi­pirea bisericii, el spre pace, — suntem mal mulţi decât soborul uostru*. Iar sfântul loan a zis: „Nu pot merge la urăşmaşll mei cel douedlţt“. Şt fiind chemat şl a douaoară şl a trelaoară, n’a mers zicând: „Da cine să merg, la pârâşll ori la judecătorii mei? Bu sunt gata a sta şl înaintea soborului a toată lumea, însă, să stea şl urăşmaşll mei eu mine la judecată, dar altul să fie care să ne ju­dece. Pe când acum şl pârâşll şl judecă­torii mei sunt acelaşi. Bl nu uolesc să se judece eu mine, ei ea să mă judece pe mine, deci nu uotu merge la o judecată ea aceasta.

6*

84

SS se adune episcopii dela toate scaunele, şl atunci uolu sta la judecată“. Acestea zi­când, a trimis în locul său trei eplscopi şl doi preoţi, ca să grăiască pentru dânsul. Iar soborul lut Teofll, Dăzând pe trimişii lui loan şl cele grăite de dânşii neorând a le ayzl, l-au apucat şt l-au bătnt, iar pe unul dln- tr’ânşit a pus lanţurile de fler, pe care le pregătise sfântului loan. Apoi a început a ceti pricinile cele nedrepte asupra lui loan celui neotnouat şi curat eu inima, care erau alcătuite din minciuni şl punând martori min­cinoşi, l- au judecat, Iar sfântul loan într’aeea ureme şezând în biserică împreună eu epis­copul săi, zicea: „Multe sunt ualurtie şi cum­plită e chinuirea. Dar nu ne temem de îne­care, pentrueă suntem pe piatră. Să spu­meze marea şt să se tulbure, dar piatra nu se poate sdrobl. Să se ridice naturile, însă corabia lui Isus nu pot să o înece. Eu de ce să mă tem? Nu eumua de moarte? De trăiesc, uieţuese eu Ghristos, iar de doIu muri. am dobândă. Sau de izgonire să mă tem? Dar al Domnului este pământul şl pli­nirea Lui. Pentru care auuţle să-mi pară rău? Dar nimic n'am adus în lumea aceasta

85

şi este douedlt, că nici nu putem a lua ceua eu noi. Chiar de aceea, ce este în lumea aceasta mai înfricoşat, eu nu mă tem şt de ceea ce este fericire în lume, nu bag seamă. Nici de sărăcie nu mă tem, nici bogăţia nu o poftesc, nici rţu mă cutremur de moarte, ei mă rog, ea uot să sporiţi în cele bune“. Acestea şl mai multe alte cuulnte, spunând sfântul eătră cei ee-l ascultau, într’aceeaşl ureme Teofil eu episcopii săi au judecat pe sfântul loan, ca să fie scos din scaun şi l-au judecat neuăsând fata lui, nici auslnd glasul lut. Astfel au săuârşit într’o si răutatea, pe care de mult o aueau în inimă. După aceea au trimis la împăratul scrisoarea aceasta: „De ureme ce loan, fiind uinouat de multe şi singur ştiindu-se astfel, n’a uoit a uenila judecată, de aceea acum este depărtat dela noi, fiindcă şi canoanele spun aşa. Acum nimic nu trebue mai mult, decât numai să poruncească stăpânirea ta, ca să-l izgo­nească pe el din scaun, chiar fără uola lui“.

Iar împăratul Areadie n’a ascultat nici înuinuirlle aduse asupra lui loan, nici răs­punsul lui, ei crezând numalj euuintele ne­drepte ale acelui sobor, îndată a poruncit

86

să Izgonească pe sfântul dtn scaun, deci a trimis la el pe un oarecare boier cu ostaşi, ca la răsboiu. Iar poporul ausind aceasta, s ’a aprins de mânie şi s’a strâns mulţime fără număr, nelăsând să izgonească pe sfântul loan, aşa că unit strigau contra împăratului şi a împărătesei, iar alţii contra lui Teofil şl a celor de un gând eu dânsul, zicând că eu nedreptate este osândit sfântul loan, încât poporul trei zile nu s’a depărtat, străjulnd şt nelăsând ca să-l izgonească. Iar sfântul temându-se, ea nu cumua să născocească altă Dină asupra lui, că adecă nu se supune împăratului, s’a tăinuit de popor şt fiind seară, a ieşit pe ascuns şi s ’a dat în mânlle ostaşllor£celor ce uoiau ea să-l ia. Aceştia luându-l pe dânsul, l-au dus la malul mării şl au plutit spre Prenet, care este în dreptul Nteomldlei. ;lar poporul, nerăbdând nele­giuirea, a făcut mare sgomot şi multă răs­coală prin cetate, încât unii au fost răniţi, iar alţii au şl murit. Pe Teofil poporul îl căuta să-l ucidă eu pietri, dar el înţelegând de aceasta, a fugit pe ascuns din cetate şl a plecat eu corabia la Alexandria, asemenea s’au împrăştiat şi cei ce fuseră la un gând

87

eu dânsul. Iar tulburarea în popor era pre­tutindeni, îneât şl prin biserici şt prtn târ­guri striga asupra eeloree făcuse judecata nedreaptă şt depărtase pe luminătorul lumtl, apoi ajungând poporul chiar la palatul îm­părătesc, striga eu mare glas şt eu tânguire, ca Iarăşi să aducă pe sfântul loan în scaun. Atunci s ’a făcut într’o noapte un înfricoşat cutremur de pământ, îneât toţi au fost cu­prinşi de o mare frică, tar mal uârtos pe împărăteasa o cuprinsese o mare groasă şl cutremur, pentrueă palatul el se clătina mal uârtos decât alte sldurt, din care a şl căsut o parte oarecare. Iar poporul mereu striga cu glas mare: De nu ua fi întors loan, apoi toată cetatea ua cădea. Şt s’a spătmântat împăratul şt de pedeapsa Iul Dumneseu şt de tulburarea poporului, astfel că a trimis de grabă pe un împuternicit al împărătesei, anume Visarlon, în urma sfântului loan, căci împărăteasa a rugat pe împăratul să po­runcească ce să-l aducă înapoi, fiindcă o cuprinsese frică şl cutremur de strigătele poporului. Atunci alergau trimişii unul după altul, sârgulndu-se a ruga pe sfântul ea să se întoarcă în cetate şl s ’a umplut marea

88

Traelel de trimişi. Deci, întoreându-se fe­ricitul şi înştlinţându-se cetăţenii despre aceasta, au ieşit toţi întru întâmpinarea lui eu lumânări aprinse, încât se acoperise marea de corăbiile ce întâmpinau pe sfântul. So­sind sfântul loan în cetate, n’a uolt să între înlăuntru, el petrecând, aştepta până ce se ua face cercetare într’un sobor mal mare, ea să uadă pentru ce a fost izgonit. Iar po­porul nu uoia aceasta, ea să fie păstorul lor afară, şl striga tare asupra împăratului. Deei, silit fiind de popor, a intrat în cetate şl a fost dus cu cinste în biserică, cu psalmi şi cu cântări. Şi făcând rugăciune a şezut pe scaunul său, apoi dând paee poporului, a făcut înuăţătură şi toţi s ’au bucurat cu bu­curie mare pentru întoarcerea lut. Atunci toată ceata zanistnicilor s ’a răspândit până în sfârşit şt toţi potriunicli au fugit şi au tăcut.

Ocârmuind sfântul loan biserica lut Christos cu bună linişte şi hrănind oile sale cele cuuântătoare eu înuăţăturile cele izuo- rîtoare de miere, toate bisericile s’au oe- sellt de acest păstor şl înuăţător. Iar după câtăua ureme, iarăş s’a ridicat furtuna cea

89

dtntâl asupra fericitului, dintr’o pricină ea aceasta : un idol de argint, în chipul împă­rătesei Eudoxia, era făcut şi pus pe un stâlp înalt aproape de biserica sfintei Sofii, în mijlocul uliţei celei mari. Acolo se obişnuise a se face priuellşte şl mulţi adunându-se la acel stâlp, îşi făceau jocurile lor, iar sfântul loan uăzând, că spre ocara bisericii s’a făcut acolo aproape o priuellşte ca aceea, — a început eu îndrăsneală, după obiceiul său, a uorbi contra acelora cari au pus idolul acolo şi cari au poruncit a se face jocuri. Iar împărăteasa, auând încă în sine mânia cea mal dinainte asupra sfântului şi auzind cuuintele lui, iarăşi a priceput că contra ei grăieşte sfântul, deci s’a umplut de mânie şl iarăşi a poruncit să se adune sobor asupra sfântului loan. Sfântul, simţind aceasta, a început mai pe fată a grăi despre dânsa înaintea a toată adunarea: „Iarăşi Irodtada se îndrăceşte, iarăşi joacă şl saltă, iarăşi caută capul lui loan“. 0u aceste eu- uinte a pornit pe împărăteasa spre mat mare mănle şl eu mare plângere a rugat pe îm­păratul, ca să poruncească Iarăşi să se facă sobor asupra sfântului loan. Şl îndată s ’au

90

trimis eărtl împărăteşti pe la toţi episcopii, ea să se adune la Gonstanttnopol şi să ju­dece pe loan. Deci s ’au adunat toţi, ea şi mai înainte, afară de Teofil, căci el ştia, cumcă întâi abia a scăpat de popor, şl se temea acum a mal merge singur acolo, ei a trimis în locul său trei episcop!, cari aduceau canoanele ce le făcuse arienii asupra sfântului Atanaste-cel-mare, ea astfel eu acele canoane să judece pe sfântul loan, care fiind izgonit s’a suit singur iarăşi pe scaun, fără sobor. Deci fericitul a fost osândit după acele canoane nedrepte, pentrucă nu căutau altă uină şl nu făceau cercetare, decât numai să răspundă la aceasta, cum fiind scos, a îndrăznit iarăşi a se sul pe scaun, fără sobor? Iar sfântul Gură-de-aur a răspuns, zicând: , La judecată n’am stătut, nici eu pârâşli mei nu m’am înfăţişat, nici am uăzut pricinile cele scrise asupra mea, nici ureo osândire n’am auut, ei împăraţii m’au Izgonit, şt aceia m’au întors iarăşi, iar canonul acesta eu care mă judecaţi pe mine, nu este dela cei drept credincioşi, ei dela arieni, contra lut Atanasie-cel-mare“. Iar soborul nepri- mtnd acest răspuns l-au scos din scaun.

91

Deet sosind praznicul cel mare al sfin­telor Paşti, îndemnat fiind împăratul de eplscopi, a trimis la sfântul loan zicând: „Ieşi din Biserică, pentrueă eşti judecat de două soboare şl nu-ml este cu putlnfă a Intra în biserică, până eşti tu într’ânsa“. Iar sfântul loan a răspuns împăratului prin trimişi, zicând a şa : „Eu am primit biserica dela ehrtstos Mântuitorul meu, deet nu pot să Ies dlntr’ânsa singur, de nu uotu fl cu stla Izgonit. A ta este cetatea şl pe tine tofl te ascultă. Dacă uoleştl o mă depărta de biserica lut Ghrlstos, apoi trlmtte pe al tăi să mă scoată eu sila afară dlntr'ânsa şt uotu auea răspuns înaintea lut Dumnezeu, că n’am ieşit de a mea uole din biserică, el eu forja împărătească am fost lsgonlt“. Acestea auzlndu-le împăratul, se îngrlja. Insă fiind îndemnat de cel potrtunlel, a trimis pe Marin dregătorul, care păstra auerea împărătesei şl a scos eu stla din biserică pe sfântul loan, înDăţătorul cel mare. Dar t s'a poruncit, că poate să rămână în casele patriarhiei până la o ureme, deet a petrecut sfântul acolo două luni, neleştnd din chilia sa, până când împăratul a poruncit să meargă în surghlunle.

92

Intr’aeea ureme Drăjmaşil Iul loan au în­demnat pe un om să-l ucidă pe dânsul. Deci a început omul acela a se face în­drăcit, ca să nu fie cunoscut acel lucru rău, pe care îl cugetase să-l facă, şi, pre­gătind o sabie, căuta ureme cu prilegt ca să omoare pe sfântul. Dar mat înainte, până a nu se face acel lucru fărădelege, a cu­noscut norodul acea taină şi prinzând pe omul acela, l-a dus la eparhul cetăţii, spre cercetare. Iar sfântul loan, auzld de aceasta, a trimis pe episcopii cari se aflau lângă dânsul şt a isbăuit pe omul acela, mat ’na- tnte până a nu fl încercat cu bătăi. După aceasta un rob al unul preot, cu numele El- ptdte, fiind însărcinat eu uciderea sfântului, a primit cincizeci de galbeni şi a alergat de grabă la curtea patriarhiei, urând a nă- uălt înlăuntru. Iar oricine, care se întâm­plase acolo, l-a oprit din alergarea lui, să spună pricina pentru ce se sârgueşte aşa de grabă? El nerăspunzând ntmtc, a louit eu sabia pe omul acela. Altul, uăzând eeeaee se petrece, a strigat către dânsul, iar el şt pe acela l a omorît, aşişderea şl pe al treilea, aşa că s'a făcut mare tulburare In curtea

93

patriarhiei. Iar robul a fugit înapoi şi a în» tâmpinat un om, eare ieşise din baie şl eare a urut să-l prindă, iar el şt pe acela l-a rănit cu sabia şi a murit. Deci, din acea ureme norodul străduia cu osârdte pe sfântul loan, siua şi noaptea şesând lângă casa pa- triarhulut, sehimbându- se unii după alţii, căci uedeau cumeă urăjmaştt lut căutau să-l omoare. Apoi, trecând cele elneizeet de sile, a uenit poruncă dela împăratul ea sfântul loan să meargă în surghiunle. Şi acolo era un bărbat eu boierie, care a sfătuit pe sfântul să iasă în taină, pentru ca să nu se facă răsbolu între norod şi între ostaşi, căci atunct. sicea el, uei fi ulnouat de multă uăr- sare de sânge, pentrucă porunca este, ea să te ta eu sila, şi. de se ua împotrtul no­rodul, se ua ridica răsbolu. Iar sfântul loan, ausind aceasta, a chemat pe episcopii săi iubiţi şl pe clerici, cum şi pe fericita Olim­piada, diaconiţa. şl înuăţându-t să fie tari în dreapta credinţă, le-a dat sărutarea cea mal de pe urmă, tar el au plâns pentru dânsul cu amar, apoi şl el plângând s’a despărţit de dânşii eu jale şl a ieşit pe porţile cele mtel cart erau despre mare, ea să nu fie

94

ştiut de norod, căci acolo ostăşit îl aşteptau pe el şl luându-l, îndată l-au pus într’o eo- răbloară mică şl l-au dus în Bttinia, Iar de acolo l-au dus înainte pe cale.

Intr’aceeaşi si, după Izgonirea sfântului loan, s’a aprins prestolul bisericii, nu din oarecare pricină omenească, el din mânia lui Dumnezeu şl deodată focul s’a ridicat la înălţime şl s ’a răspândit prin toată blse- rtea. Apoi, suflând uânt puternic, a Ieşit para focului din biserică şt mergând prlnuăzduh, a trecut în târg, ajungând la palat, unde se făcea sfatul boierilor, aprlnzându-se şl acel palat, a ars până în temelii. Atunci era o uedere înfricoşată, căci focul ea în chipul unul şarpe însufleţit, umbla împrejur, arzând casele cele mal depărtate. Iar cele care erau mal aproape de biserică au rămas în­tregi. ea prin aceasta să fie cunoscut, că nu din întâmplare, el din mânia lui Dum­nezeu s’a făcut arderea aceea, pentru Iz­gonirea sfântului loan Gură-de-aur. Astfel că în trei ceasuri, adică din ceasul al şa­selea până la ceasul al nouălea, mulţime de zidiri prea frumoase, cum şi podoabe ne­spuse şl bogăţii fără număr s’au prefăcut

95

în eenuşe. Dar nici un suflet n’a pierit din tot norodul în focul eel înfricoşat şi toţi zi­ceau, eă pentru Izgonirea sfântului loan pe­depseşte Dumnezeu cetatea cu foc, căci au izgonit fără ulnă pe plăcutul lui Dumnezeu. Iar urăşmaşii sfântului loan dimpotriuă răs­pundeau, zicând: „Că cei de un gând eu loan au aprins biserica“. Pentru aceea mulţi au fost prinşi şi pedepsiţi eu munci de către eparhul cetăţii, care era elin eu credinţa, încât unit au şl murit. Insă nu s’a aflat nici o pricină eumeă oamenii ar fi dat foc, ei aceasta era numai mânia lui Dumnezeu.

Iar fericitul loan, fiind dus în surghtu- nie, a răbdat multe năcazuri dela ostaşi, pentrueă le poruncise împărăteasa să-1 amă­rască în tot chipul pe cale, că doară ar muri mai degrabă. Deci îl puneau pe dobitoc fără şea şt mergea repede, aşa eă într’o zi făcea cale cât s’ar fi euuenit a merge două sau trei zile. Apoi nu-l da odihnă de loc şl găz­duia la case proaste şi necurate, uneori şl la case de jidoui, alteori şi la case de des- frânare. Iar în biserică nu-l lăsa nieăirl şl eu euulnte de hulă îl dosădeau, îl oeărau şl-l batjocoreau, apoi i-au luat banii ce 1 se de-

96

dese de cheltuială pe cale. Gu astfel de năcas a fost dus în surghtunte sfântul loan Gură-de-aur. Gând li se întâmpla a trece pe lângă ureo cetate în care erau episcop!, prieteni de at lut Teofll, tar lut loan ptsmaşt, acela îl făceau negrăită batjocură, tar alţii nu-l lăsau în cetate să tntre. Apoi unit în­demnau pe ostaşi prin daruri, ea să-t facă şt mult năcas pe cale. Iar pe aiurea, ausind sfinţii părinţi că îl duc în surghiunie, îl le- şiau întru întâmpinare şl plângeau pentru dânsul, pentrueă înuăţătorul acesta răbda chinuri pe nedreptate, despre care singur pomeneşte în epistola sa trimisă din Gucuso eătră Ghiprian, zicând: „Multe neuot ml s’au întâmplat pe cale, dar despre acelea n’am auut nici o grije. Iar când am uentt în păr- ţtle Capadoehiei şl ale 'Trauoeilieiei, multe cete de sfinţi părinţi ne întâmpinau pe noi şl nu numai de părinţi, el şl mulţime de fe­cioare călugăriţe, uărsau izuoare de lacrimi şl plângeau eu amar, uăzându-ne pe noi că ne duce în ' surghiunie şi ziceau între e le : Mai b i n e a r fi fo s t să se fi stâ n s s o a r e l e , d e c â t s ă f i tă cu t g u r a lu i loan . Şi aceste uorbe m’eu tulburat mai mult şl m’au mâhnit,

9?

de oreitie ee l-am oăaut pe toţi plângând pentru mine, iar despre altele câte ml s’au întâmplat, nlel o grlje n’am auut“. Acestea singur le-a scris sfântul loan despre sine.

Şl fiind dus în Arabla în cetatea Cueuso, l-a primit eu dragoste în casa sa Adelfte, episcopul cetăţii aceleia, căci prin desco­perirea lui Dumnezeu a fost sfătuit în uedenie să-l primească pe el. Acolo petrecând sfântul loan, prin înuăţătura sa a adus la Christos pe mulţi necredincioşi închinători de idoli. După aceasta a Denlt poruncă dela împără­teasa. ea sfântul loan să fie izgonit mai de­parte, într’un loc pustiu ee se numea Pittunt, care este la malul mării Pontului, ee se ho- tăreşte eu barbarii. Deci, luându-l ostaşii, l-au dus pe el, făeându-i multe feluri de ne­ajunsuri,. ea şi întâi, ea doar ar muri mai degrabă, dueându-l uneori prin ploaie şi alteori prin arşiţa soarelui, iar prin cetăţi şi prin sate nu-l lăsa să intre. Astfel călă­torea sfântul loan spre surghiunla sa. Iar mat înainte eu puţine zile de sfârşitul său, stând într’o noapte la rugăciune, după obi­ceiul său, au uenit la dânsul sfinţii apostoli Petru şt loan, pe cart şl mat înainte îl uă-

?

98

zuse, eând uteţuta în mănăstirea Antiohlet şl au zis eătră dânsul: „Bucură-te, păstorul cel bun al oilor lut Chrlstos celor euuântă- toare, răbdătorule de chinuri 1 Suntem trimişi la tine de stăpânul nostru cel de obşte Isus Ghrlstos, ea să-ţt ajutăm şl să te mângătem în năcazuri şl în osteielele tale, pe cari le-at suferit pentru curăţia uleţtl tale. Găet al mu­strat pe împăraţii cart făceau fărădelege, făeându-te următor al lui loan Botezătorul, mustrătorul călcării de lege. Pentru aceea împuterniceşte-te şt te întăreşte. Pentrueă ţie s’a pregătit mare răsplată la împărăţia certurilor şi-ţi blneuesttm bucurie mare, căci după puţine zile te uel duce la Domnul Dum­nezeul tău şl te uei odihni împreună eu noi în împărăţia ceriului, în ueaeul cel fără de sfârşit. Deci nădăjdueşte, că al biruit pe urăşmaşt şt pe cel ce te urăsc pe ttne l-at ruşinat, tar pe prottunieul dlaool l-at biruit. Dar pe Eudoxia o uor mânea Dtermit şl te ua căuta pe tine spre ajutor şi nu te ua afla, apoi ua muri eu durere'mare, căci ua fi fără uindeeare, fiindcă dela Dumnezeu este orân­duită a lua acea pedeapsă“. După aceea l-au dat lui oarecare mâncare, zicând : „Pri-

89

meşte aceasta şl o mănâncă, căci de acum nu-ţl mai trebueşte altă mâncare în uleaţă, aceasta îţi va fi ţie destul, până când îţi vei da sufletul în mânile lui Dumnezeu“. Iar el a mâncat înaintea lor şt s’a veselit. Apoi cel ce se arătase, s ’< u dus dela dânsul.

Acolo împreună cu sfântul loan erau doi preoţi şi un diacon, cart mersese din 0on- stanttnopol împreună cu dânsul în surghiunie şt nu se despărţiau de dânsul, ci împreună păttmiau, fiind legaţi eu dragostea de dânsul. Aceia au văzut când au venit la loan sfinţii apostoli şl au auzit toate cuvintele grăite de dânşii, bucurându'Se foarte, că au pătimit împreună eu un om ea acesta, care este foarte plăcut lui Dumnezeu şi are parte îm- preună cu sfinţii apostoli. Apoi mai mergând puţine zile, au ajuns la Kumani, unde era o biserică a sfântului sfinţitului mucenic Vasl- li8C, episcopul Kumanilor, care a pătimit pentru Christos în Nleomidla, împreună eu Luehlan, preotul Antiohlei. dela Maximlan păgânul împărat şl au stat acolo lângă acea biserică. Fiind atunci praznicul înălţării cin­stitei cruci, în acea noapte s’a arătat feri­citului loan sfântul mueenle Vasillse zicând:

v*

100

„Nădăjdueşte, frate Ioane, eă mâne uom fl amândoi împreună“. AeelaşiJsfânt mueente s’a arătat şt preotului blserleel’sale, zicând: „Găteşte loc fratelui loan, căci Dine la noi“. Şl făeându'se ziuă, sfântul loan a rugat pe ostaşi, ea să rămână acolo până la al cin­cilea ceas, Iar el nu l-au ascultat, ei uotau să plece degrabă. Deci pornind corabia, fugea ea o pasere înaripată şt în puţină ureme a străbătut treizeci de stadii dela cetate. Iar eu purtarea de grije a lui Dum­nezeu, iarăşi s’au întors lângă biserica sfân­tului Vasilise şt se mirau foarte. Iar sfântul loan iarăşi i-a rugat să aştepte puţin la locul acela, până când se Da ruga în biserică. Ostaşii uăzând puterea lui Dumnezeu, care îndată i-a întors din cale şl i-a adus eu mână neuăzută iarăşi la locul cel dintâi, au împlinit dorinţa sfântului. Deci, Intrând el în biserică, a cerut sfintele uestmlnfe biseri­ceşti şi şi-a schimbat toate îmbrăeămintele sale până la încălţăminte. Apoi hainele sale le-a dat celor ce erau eu dânsul în corabie, iar eu cele bisericeşti a săuârşit sfânta li­turghie şi s ’a împărtăşit eu preacuratele şi de uieaţă făcătoarele taine ale trupului şi sângelui lut Ghrlstos. După aceea, făcând

101

rugăciune de mylţămtre, a dat sărutarea cea mal de pe urmă celor ce erau împreună eu dânsul, apoi euleându-se a grăit euuântul său eel^oblşnuit: „Slauă lui Dumnezeu pentru toate“. Insemnându-se eu semnul crucit, a zis euuântul eel mai de pe urmă: „Amin“. Şi îndată şi-a dat sufletul în mânlle lui Dum­nezeu, în ziua Înălţării cinstitei cruci, pen- trueă a purtat crucea în toată uleaţa sa, ră- stlgnlndu-se lumii şi împreună răstignindu-se eu Christos. Apoi a fost pus în aceeaşi bi­serică împreună eu sfântul mucenic Uasllise şl s’a împlinit proroeia sfântului Epifanle al Ciprului, care l-a zis: „Gă nu uel ajunge la locul acela, la care te uor izgoni“. Căci mer­gând spre Pltlunt, a răposat în Kumani, ne­ajungând la locul hotărît. Astfel s ’a stâns lumina bisericii, astfel a tăcut gura cea de aur, astfel şi-a săuârşit neuoinfa şi alergarea bunul neuoltor şl pătimitor, care a fost pe scaunul patriarhiei şase ani, iar în surghiunie a petrecut trei ani, fiind dus din Ioc în loc.

Deci murind acest mare dascăl al lumii, eel doi preoţi şl eu diaconul, cari îi urmase până la răsuflarea cea mai de pe urmă, plângând mult după ţ i n t e l e lor, s ’au dus

102

la Roma, la papa Inoehentie şl i-au spus toate cu deamănuntul cele ee a răbdat sfântul loan şt pentru care pricini. Apoi t-au spus şl despre adormirea sfinţiei sale şl mai îna­inte de răposarea Iul au uenit la dânsul sfinţii apostoli Petru şl loan cuuântătorul de Dumnezeu şl cele ee au grăit eătră dânsul şt după aceea l-au spus cum i s ’a arătat sfântul mucenic Uastlise. Iar papa Inoehentie, auzind toate acestea, s ’a minunat foarte şl s ’a mâhnit de o nedreaptă izgonire ca aceea şl de moartea unui dascăl ca acela şl stâlp al bisericii. Papa a spus toate acelea îm­păratului Onorie, fratele lui Areadie, care împărăţea Roma şl s ’au mâhnit amândoi, adică şi împăratul Onorie şi papa Inoehentie. Deci îndată au scris eătră împăratul Ar- eadte. Papa a scris din parte-i aşa: „Sân­gele fratelui meu loan strigă eătră Dum­nezeu asupra ta, împărate, precum de de­mult sângele dreptului Abel striga asupra lui Cain, ucigătorul de frate; şi cu adeuărat ua fi pedepsit, pentrueă în uremea de pace ai ridicat goană asupra bisericei lui Dum­nezeu. Tu ai gonit pe păstorul ei cel ade­uărat şl împreună cu dânsul ai izgonit şi pe

103

Chrlstos Dumnezeu, Iar iurma ai încredin­ţat-o năimiţilor şl nu păstorilor“. Aceste şi altele multe a scris papa Inoehentle eătră Areadie, oprindu-l pe el şi pe Eudoxia, soţia sa, dela dumnezeeştile taine şi dând ana- temlt pe toţi cei ce au gonit pe sfântul loan. Iar pe Teofil nu numai de treaptă, ei şt de creştinătate înstrăinându-1, l-a chemat în ju­decată sobornicească, ca să primească pe­deapsă după faptele sale. Apoi Onorie a scris eătră fratele său Areadie astfel: „Nu ştim, zice el, ce lucrare dtauolescă te-a în­şelat pe tine, frate, ea să te înerezi femeii, s ’o asculţi pe dânsa şl să faci unele ea ace­stea, care nici un împărat creştin n’a făcut, căci euuioşii episcop! cari sunt aici, strigă contra împărăţiei Doastre, fiindcă pe loan, marele arhiereu al lui Dumnezeu, fără de judecată şl împotriua canoanelor l-aţi de­părtat din scaun şl, ehlnuindu-l eu amară surghiunle, 1 aţi lipsit şi de uieaţă“. La sfâr­şitul scrisorii l-a mal sfătuit, ea să se po~ căiască şi să pedepsească pe acela cari au fost pricina tulburării bisericii şt a izgonirii lui loan. Primind Areadie scrisoarea dela fratele său şt dela papa, a simţit o nespusă

104

mâhnire şi temere. Deci căutând pe aceia cari eu zauistie se sculaseră asupra sfân­tului loan, l-a muncit în multe feluri, pe unii l-a tăiat cu sabla şi pe alţii i-a scos din dregătoriile lor eu ocară. Apoi pe unii din acei episeopi, cari au judecat pe sfântul loan st cari se aflau atunci în Constantl- nopole, a poruncit să-i prindă şi să-i închidă în temniţa norodului, între cari era şl Ishl- rion, feciorul fratelui lui Teofll. Iar eătră Teofil a scris foarte aspru, porunclndu-t să fie gata de judecată în Tessalonle, ea să primească uredniea pedeapsă pentru rău­tatea lui. Iar pe femeia sa Eudoxla a izgo­nit* o într’alte case şi a închis-o acolo, po­runcind să nu meargă nimeni la dânsa, ci numai o roabă, iar pe toate rudele ei, cart au fost ajutătoare răutăţii, le a izgonit şl le-a luat auerile. Pe unit însă eu rane şi cu tem­niţe i-a muncit. După aceea a scris papei Inoehentie, uestindu-1 despre toate cele ce a făcut şi eu smerenie şi eu pocăinţă îşi cerea iertăciune. Apoi a scris eătră fra­tele său Onorie, ea să se roage de papa să-l deslege de blăstăm şi astfel a dobândit cererea. Pentrueă papa, cetind rugăciunea

105

lui cea eu smerenie, l-a primit pocăinţa şi a scris eătră fericitul Proelu, care era atunci episcop al cetăţii Clsicului, ca să deslege pe împărat de anatema şi să-l împărtăşască eu sfintele taine, iar pe fericitul loan să-l serie între sfinţi.

Acestea făeându-se, Domnul Dumnezeul isbândtrilor, însuşi a început a face izbândă asupra urăşmaşllor plăcutului Său loan, căci a pornit cumplite pedepse şl au murit toţi eu moarte crudă, după proroela fericitului Amonie, iar episcopii, clericii, stăpânitorit cel mtreneştl, cum şt norodul cel de obşte, cari s ’au ridicat asupra sfântului Gură-de-aur şi cari au grăit hule asupră-i ea să fie de­părtat, s’au umplut de răni cumplite şi au murit. Iar altora li s ’au uscat mânlle şi pi­cioarele şl au murit în chinuri. Unul dlntr’aeel judecătort nedrepţi, căzând de pe cal şi frângându-t-8e mâna cea dreaptă, eu care scrisese pricini nedrepte asupra sfântului loan celui drept, neulnouat şl curat eu inima, — a murit acolo îndată. Altul amuţind şl us- eându-i-se mânlle, nu putea a le aduce la gură, şi aşa s’a sfârşit. Altuia care grăise hule asupra sfântului loan, i s ’a umflat limba

108

şl neputând uorbi nimic, a scris pe hârtie şi a mărturisit păcatul său. Astfel că se uedea mânia lui Dumnezeu eea mare eu multe feluri de chinuri, pedepsind pe eeiee fuseră pricinuitori surghtunlel sfântului loan, Răposând degrab Inoehentle. papa al Romei, — Teofil, patriarhul Alexandriei, a scăpat de pedeapsa omenească, însă de pedeapsa iui Dumnezeu n’a scăpat, el a căzut în mâ- ntle judecătorului celui drept şi izbânditor, căci şt-a pierdut mintea de supărarea şi de ruşinea ee-l cuprinsese pentru răutatea ce făcuse sfântului loan. Apoi, căzând într’o boală grea, a murit. Iar lut Ciril, episcopul dela Halehidon, i s’a umplut de răni picioa­rele, pe cari doftorii le-au tăiat eu herestreul, ea să nu putrezească, însă n’a încetat pu­trezirea, apoi a murit. Iar ticăloasa împă­răteasă Eudoxia, de multă supărare şi ru­şine, a căzut într’o cumplită boală de sânge şl s ’a umplut trupul ei de răni, precum mat ’nainte au spus apostolii cătră fericitul loan, încât nu le era eu putinţă celor cari treceau pe acolo să rabde mirosul greu, ce ieşia din trupul el. Mulţi doftori iscusiţi o căutau pe dânsa şl întrebuinţau tot felul de doftorii,

107

însă singură mal pe urmă a sls eătră dof­tori: „Pentru ee nu puteţi să mă Dlndeeaţl de această boală?“ Dar el nu îndrăsnlau să-l spună. Iar ea a zis către dânşii: „Dacă uoi nu ştiţi pricina pentru ce nu pot să mă uindec, apoi să uă spun eu uouă. Această boală am luat> o din mănia lui Dumnezeu pentru patriarhul loan“. Deci a înapoiat şi uia lut Teognost şi altora a înapoiat toate cele ee luase eu nedreptate. însă n’a do­bândit tămăduire, el a murit într'aeea boală crudă. Iar după moartea ei, mormântul în care era pusă s ’a cutremurat treizeci şi doi de ani spre mustrarea fără legii el până la aducerea cinstitelor moaşte ale sfântului loan Gură-de-aur din Cumani la Constantinopol.

După toate acestea Adelfle, episcopul Arabtei, care primise pe sfântul loan cu dragoste în Cucuso, când a auzit de răpo- sarea lui, s ’a întristat foarte, că un luminător atât de mare şl înuăţător a toată lumea, a murit în surghţunie. Deci eu sârguinţă se ruga lui Dumnezeu eu lacrimi, ea să-i arate în care ceată a sfinţilor se află sfântul loan, tar odată rugându-se astfel, a uăzut în ue- dente un tânăr luminat şl uesel, care luându-l

108

de mână, l-a dus la un loe luminat şl i-a arătat ceata sflnţtlor înuătători al bisericii, apoi el ultându-se împrejur, într’o parte şi într’alta, urând să uadă pe cel dorit, n’a putut să-l sărească. Dar tânărul acela, ară­tând lut Adelfie pe fiecare dascăl şi pa­triarh al Gonstantinopolulul, iarăşi îl scotea d’aeolo, însă el, mergând în urma tânărului, era mâhnit că nu uăsuse pe sfântul loan împreună eu sfinţii părinţi. Şi urând să iasă afară, l-a ţinut pe dânsul de mână oarecine, care sta lângă uşi, şi a zis către dânsul: „Pentruee ieşi de alei aşa de mâhnit? Căci aici chiar de ar intra eineua mâhnit, se în­toarce uesel, iar tu faci dimpotriuă, ai intrat uesel şl ieşi mâhnit“. Răspuns-a Adelfie: „Mă mâhnesc pentru aceasta, că n’am uăzut pe iubitul meu loan împreună cu dascălii blserleet“. Iar el a zis către dânsul: „Pe loan zici, pe propouădultorul pocăinţei ? Pe acela nu poate să-l uadă omul, fiind în trup, pentrucă stă înaintea seaunulul lui Dumnezeu, pe care îl îneunjură Heruutmil şi Serafimii“. Atunci s ’a bucurat Adelfie primind uestea aceasta despre loan şl a preamărit pe Dumnezeu, care i-a arătat această taină.

109

Astfel sfântul loan Gură-de aur, după multe ulfore de neuot şt supărări, pe earl le-a răbdat pentru dreptate, a sosit la neînul- foratul liman ceresc, unde împreună cu în­gerii, bueurându-se, siăueşfe pe Tatăl şi pe Fiul şl pe sfântul Duh, un Dumnezeu în Treime, căruia şi dela noi i se euuine slană, cinste şl închinăciune, acum şl pururea şl în ueelt ueetlor. Amin.

f a & O € 3 € 3 - € 3 & D G 0 £ 3 Q G £ 3 € 3 H E 3 € 3 i 3 g

J Datorinţele bunului român, j

m%

I. Ca e s te A so claţiu n ea „A stra“ 7 ţtjB eea mai mape şi eea mai ueehe soete- iti

taie românească din Ardeal, pentru răspân- UJ direa eulturii în sânul poporului român. Q

II. Ce a făcu t ş l va fa c e A so cla ţiu n ea 71. A ajutat în timpuri grele, eu burse, tinerii

români la înuăjătură de earte şi de meserii.— 2. A înfiinţat o bibliotecă eentrală în Sibiu.— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând mai ales lucruri făcute de harnicele ţăranee române, dar şi alte cetea. — 4. A ţinut zeci de mii de conjerenfe poporale la sate şi la oraşe. — 5 fl înfiinţat eursuri pentru analfa­beţi (neştiutori de earte). — 0. A înfiinţat banei poporale şi cooperative. — 7. A tipărit, în seci şi zeci de mii de exemplare, cărţi d e învăţă­tură şi petrecere pentru popor. — 8. Tipăreşte reuista BTransilvania“. — 9. A înfiinţat despăr- ţăminte, cercuri culturale, biblioteci poporale la sate. — 10. A ajutat construirea de C ase naţionale. — 14. Ajută tipărirea unei biblioteci pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către Secţiile „Astrei“ din Gluj).

III. Ce tre b u e s ă fa că o r ic e Rom ân bun ?1. S ă se înscrie membru la Asoeiaţiune

(membru fondator 1000 Bei, membru pe uiaţă 500 Bei, membrii aetiui 50 Bei). — 2. Cărturarii eu ştiinţă de earte mai multă să aboneze re­uista „Transiluania“ şi să cumpere cărţile tipă­rite de Secţiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca poporală a „Asoeiaţiunit“ (fiecare coală de tipar de 16 pag. 1 Beu, 50 coaie eu 800 pag. 50 Bei)

0

a

IQ

€ 3 Q Q £ M 3 Q Q Q Q € 3 Q Q a € 3 Q Î 3 Q Î l

§ă iubiţi Asoeiaţiunea „ÂstPa“ — cetttopt români ai acestei cărţulii!

Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi eă luceaţi pentru propăşirea noastră, a tu­turora !

„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de­şteaptă, urednieă, eu gospodării înjloritoare, eu îneredepea tntp’un uiitor strălucit.

Calea „Astpei“ duce sppe mântuire 1Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­

rale“ sunt următoarele:Nr. 240—241. Z ile M ari. Gonferenţe pentru

sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mal, 8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Deeemurle de Q h. B e n i o g şi A u r e l R a d u .

Nr. 242. C ă rtu ra r i ro m â n i. Biografii de Ion A g â r b ie e a n u . Material de utilizat şi la eonferenţe.

Nr. 243. C a le n d a ru l p e n tru p o p o r al Âso- eiaţiunii, pe anul 1938, întocmit de H oria P e t r a - P e t r e s e u .

Nr. 244. D in d u r e r i l e M a ra m u re ş u lu i. piesă în 3 acte şi două tablouri, de Q e o r g e E . R a co ţi, trad. de C o rn elia D r. Ş o t e l .

Nr. 245. C ă m in pustiit, piesă teatrală în 3 acte, de S a b in Q. Truţia.

Nr. 246. F ir e d e n a lb ă , pouestlri, de S a b in Q. T ruţia .

Nr. 247. P o e z ii p a trio tice . Culegere al­cătuită de Ion B r e a z u şl Ion C h in e z u .

Datorinţele bunului român.C e e s te A so cla ţlu n ea „A stra“ ?3 E eea mat mare şt eea mat ueehe socie­

tate românească din Ardeal, pentru răspân­direa culturii in sânul poporului român.

II. C e a fă cu t ş l va fa c e A so c la ţlu n e a ?1. A ajutat în timpuri grele, eu burse. tinerii

români la inuătătură de carte şt de meserii.— 2. A înfiinţai o bibliotecă centrală în Sibiu.— 3. A înfiinfat un Muzeu minunat, cuprinzând mal ales lucruri făcute de harnicele târanee române, dar şt alte celea- — 4. A furat zeci de mii de eonferenţe poporale la sate şi ta oraşe. — 5 A înfiinfat cursuri pentru analfa­beţi (neştiutori de carte). — 6. A înfiinţat bănci poporale şi cooperative. — 7. Â tipărit, în zeci şi zeci de mii de exemplare, eărji d e inuătă­tură şi p etrecere pentru popor. — 8. Tipăreşte reuista „Trpogflvania*. — 9. A înfiinfat despăr- ţâminte, cercuri culturale, biblioteci poporale la «ate. — 10. A ajutat construirea de Case naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către Secţiile „Astrei“ din eiuj).

III. C »

0

am Is s ă o i Ie s RotnArr bon ?1. Să se înscrie membru la Asociafiune

(membru fondator 1000 Lei, membru pe uiafă 500 Lei, membrii actiui 50 te i). — 2. Gărturaril eu ştiinţă de carte mai multă să aboneze re­uista „Transiluania“ şi să cumpere eărflle tipă­rite de Seejiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca poporală a „Asoeiatiunit“ (fiecare coală de tipar d e lfi pag. 1 .bea, StNroate cu 300 pag. 50 Lei) j*j

t £ 3 € 3 £ M H 3 € M 3 i Q £ 3 h £ H K 3 € 3 € 3 Q ă

Să iubiţi Asoeiaţiunea „Astea“ — eetttopf români ai acestei eăpţulii i

Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aeeasta, să ştiţi eă lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu» turora 1

„Astea“ urea o ţărănime sănătoasă, de» şteaptă, nrednieă, eu gospodării înjlorltoare, eu încrederea înte’un uiitor strălucit.

Calea „Astrei“ duce spre mântuire!Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­

rale“ sunt următoarele:Nr. 240—241. Zile Mari. Gonferenţe pentru

sărbătorile naţtonale: 24 Ianuarie, 10 Mat. 8 Iunie, Ziua Eroilor şt 1 Decemurie de Qh. Beniog şi Aurel Radu.

Nr. 242. Cărturari români. Btograflt de Ion Agârbieeanu. Material de utilisat şl la conferenţe.

Nr. 243. Calendarul pentru popor al Aso~ eiaţiunii, pe anul 1938, întocmit de Horia Petra - Petreseu.

Nr. 244. Din durerile Maramureşului,, piesă în 3 acte şi două tablouri, de Q eorge E. Raeoţi, trad. de Cornelia Dr. Şofel.

Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în 3 acte, de Sabin Q. Truţia.

Nr. 246. Fire d e nalbă, pouesttri, de Sabin Q. Truţia.

Nr. 247. Poesii patriotice. Culegere al­cătuită de Ion Breasu şl Ion Chinesu.