gestiunea financiara

7/21/2019 gestiunea financiara

http://slidepdf.com/reader/full/gestiunea-financiara 1/15

Managementul financiar al unei intreprinderi

I.1.Definiţii şi concepte ale noţiunii de management financiar

Managementul financiar este considerat o parte componentă a managementuluigeneral al firmei. Obiectivul lui global este de a asigura eficienta utilizării capitalui firmei,de a susţine crearea fondurilor întreprinderii, a capitalului şi de a realiza pe această calesuportul pentru performanţele de piaţă ale întreprinderii. Managerul financiar operează într-un cadru bine conturat al strategiei adoptate de firmă. Aceasta deoarece capitalul firmei sesubordonează, la rândul său, obiectivelor organizaţionale înscrise într-o astfel de strategie şinu poate fi obntinut şi respectiv utilizat decât în strânsă legătură cu această strategie.

ntreprinderii îi este caracteristic faptul că abordează capitalul ca o resursăasemănătoare tuturor celorlalte resurse necesare realizării outputurilor propuse. !apitalulintra în reţeta resurselor alături de resursele de muncă, resursele materiale, energetice,te"nologice şi de #no$-"o$, resurse informaţionale, de mediu, etc.

Managementul financiar mai poate fi definit ca un ansamblu de persoane, metode,te"nici, procedee, instrumente şi acţiuni,prin care se urmăreşte transformarea efectuluiutilizării capitalului firmei în profit şi implicit creşterea valorii de piaţă a întreprinderii.

Acest tip de management înseamnă realizarea şi păstrarea unei anumite proporţii a pasivului %realizarea şi păstrarea unei anumite proporţii între sursele de finanţare interne şicele e&terne, pe de o parte, şi între cele proprii şi cele atrase, pe de altă parte' în vedereaobţinerii unei eficienţe ma&ime a activităţii.

I.2.Managementul financiar in raport cu investitiile si capitalul

!apitalul este considerat o resursă limitată. !apitalul este obţinut de pe piaţacapitalului cu un anumit preţ. (reţul reprezintă pentru întreprindere costul sau de capital,fiind în acelaşi timp considerată limita minimă a randamentului financiar scontat. )in

punctul de vedere al capitalului, în managementul financiar apar următoarele concepte*

• Capitaluri proprii, acele capitaluri care sunt puse nemi+locit la dispoziţia firmei, pe o

perioadă nedeterminată de timp• Capitaluri străine acele capitaluri care sunt atrase de întreprindere pentru o perioadă mai

lungă sau mai scurtă de timp. Aceste capitaluri trebuie să fie returnate integral %eventualcu o adăugire care se numeşte dobândă'

• Capitaluri pe termen lung sunt acele capitaluri care sunt puse la dispoziţia întreprinderii

pentru o perioadă mai lungă de un an %pot fi atât capitaluri proprii cât şi atrase'



• Capitaluri pe termen scurt, care sunt puse la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă

mai scurtă de un an %sunt doar capitaluri atrase'nul din elementele principale ale managementului financiar îl reprezintă planificarea

investiţiilor.

(lanificarea investiţiilor trebuie să se facă înainte de a începe activitatea economică.(ractic, managerul trebuie să decidă care sunt performanţele la care activitatea firmei trebuiesă a+ungă .(entru a a+unge la aceste performanţe, firma trebuie să aibă un anumit potenţial.Acest potenţial este creat în cadrul unei structuri. (entru dotarea acestei structuri suntnecesare anumite investiţii.

n cazul în care managerul, după ce a mers pe acest drum pentru a stabili necesarul deinvestiţii, observă că resursele sale %financiare, în principal, dar şi de altă natură' suntinsuficiente pentru acoperirea necesarului de investiţii, se face o a+ustare a planului, paralel

cu a+ustarea aşteptărilor din punctul de vedere al performanţelor firmei. Această fază senumeşte analiza nevoilor de investiţie.

A doua fază a deciziei de investiţii este selecţia proiectelor de investiţii şi compararea lor din prisma necesar vs. posibil. Aceasta se face prin-un set de calcule simple, pe care articolulde faţă nu-şi propune să-i detalieze.

lterior, trebuie adunate informaţii despre investiţii şi despre diverse alternative.Acest lucru, evident, trebuie făcut înainte de realizarea investiţiei, poate e&istă o metodă mai

ieftină şi la fel de eficientă de a obţine structura dorită.Alternativele trebuie dezvoltate pentru a înţelege în ce măsură o înlocuie a investiţieicu o alternativă poate asigura necesarul de potenţial de care firma are nevoie.

!alcularea rentabilităţii investiţiilor este de fapt elementul principal al deciziei deinvestire. entabilitatea investiţiilor se calculează prin calcul investiţional, care este de douăfeluri*/. Calcul static care se va calcula iterativ pentru fiecare perioadă de investiţie*• !ost comparativ 0 venit comparativ procedură statică prin care se compară costurile

investiţiilor alternative şi veniturile aduse de respectivele investiţii pe fiecare perioadă•

!ompararea rentabilităţilor procedură statică, prin care se compară rentabilităţile adusede fiecare alternativă investiţională• !alculul amortizării procedură %de asemenea' statică prin care se compară perioadele

de amortizare a diverselor alternative investiţionale1. Calcul dinamic procedură care ia în calcul perioada pe care se va face investiţia*• Metoda valorii capitalului %metoda venitului net actualizat total' metodă prin care se

determină valoarea finală pe care o realizează o investiţie după terminarea perioadei defolosire a investiţiei. Această metodă se foloseşte atunci când avem două investiţiiidentice din punctul de vedere al utilităţii lor şi al perioadelor de timp, dar diferite în

ceea ce priveşte suma iniţial investită, sau atunci când avem două investiţii similare din



punctul de vedere al sumei iniţial investite şi al perioadei de folosire a investiţiei, dar diferite din punctul de vedere al utilităţii.

• Metoda dobânzii interne %rata internă de rentabilitate' metodă dinamică ce permite

calcularea şi compararea rentabilităţilor dinamice %pe o anumită perioadă de timp' a

alternativelor investiţionale. 2ste utilă atunci când trebuie să comparăm investiţii care aucel puţin un element diferit %perioada de folosire a investiţiei, utilitatea, valoarea sumeiinvestite iniţial, venitul net actualizat total'.

• Metoda dobânzii interne modificate %rata internă de rentabilitate modificată' metodă

dinamică ce permite compararea alternativelor investiţionale care diferă atât din punctulde vedere al perioadei de investiţie cât şi din punctul de vedere al sumei iniţial investită.3oate aceste calcule dinamice aduc un element suplimentar, anume rata de actualizare.

Această rată este de fapt costul capitalului şi se foloseşte pentru toate elementele de calculinvestiţional dinamic.

)upă realizarea calculului investiţional, următorul pas este realizarea coordonării cu planul financiar, altfel spus, raportarea şi compararea dintre necesarul de investiţie şiresursele financiare aflate la dispoziţia firmei sau posibil de obţinut din surse atrase.n cazul în care e&istă surse financiare %proprii sau atrase', următorul pas este decizia deinvestire. Această decizie este de tipul )A 0 4 şi este decizie strategică. 2ste una din celemai importante decizii care se iau, pentru că o investiţie implică o mare parte din resurselefinanciare %şi de altă natură' ale firmei, pe o perioadă îndelungată.n cazul unei decizii de investiţie eronate, aceste resurse se pierd, se irosesc şi nu serecuperează %fiind necesară erodarea altor investiţii de succes pentru a reface resursele astfel

pierdute'. n acest caz firma intră în +enă sau c"iar imposibilitate financiară, fiind o capturăuşoară pentru concurenţă.n cazul unei decizii corecte, atunci firma prinde viteză şi se

poziţionează raţional pe piaţă, putând să ia o parte din piaţa competitorilor săi.

)upă decizia de investiţii, următorul pas este realizarea investiţiei. Aceasta trebuie săse facă neapărat conform parametrilor calculaţi în etapa de calcul investiţional pentru aasigura eficienţa aşteptată.

ealizării investiţiei îi urmează monitorizarea investiţiei. 2ste un element care trebuiesă fie permanent şi discret şi trebuie să raporteze fiecare abatere dintre planificatul din

calculul investiţional şi realizat. Monitorizarea investiţiei este un element de controlling.

II.2.Indicatori ai managementului financiar

Managementul financiar operează cu următoarele tipuri de indicatori*

• Grad de capital propriu / grad de capital străin indicatori care arată

5independenţa6 financiară a întreprinderii. O întreprindere independentă financiar nueste neapărat o întreprindere cu eficienţă ridicată. (roporţia optimă dintre capitalul

propriu şi străin este cea care asigură o eficienţă ridicată a performanţei economice,



şi această proporţie trebuie determinată şi actualizată permanent. Aceşti indicatoritrebuie neapărat coroboraţi cu indicatatorii de efect de levier.

• Indicatori de lichiditate indicatori care arată posibilitatea întreprinderii de a-şi plăti

datoriile la timp. 7ic"iditatea este de trei grade, în funcţie de perioadele de timp în

care trebuie plătite datoriile.• Indicatori de eficienţă care arată eficienţa folosirii pasivului %surselor de finanţare'

pentru a crea performanţă economică.

II. Funcţiile şi rolul managementului financiar

II.1. Atributiile managementului financiar

Atributiile managementului financiar constau in *

evaluarea efortului în plan financiar a tuturor acţiunilor ce urmează a se întreprindeîntr-o perioadă de timp dat.

asigurarea la momentul oportun, fondurilor necesare, în structura de capital

reclamate de nevoi, la un cost cât mai scăzut.

urmarirea utilizarea capitalului şi influenţarea comportamentul factorilor deciziei din

celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări cât maieficiente a capitalului atras în circuit.

obtinerea rezultatul financiar scontat şi repartizarea pe destinaţii.

Managementul financiar trebuie să contureze, în vederea adoptării şi să urmărească cuconsecvenţă aplicarea în practică , a politicilor de finanţare pe termen lung, implicit a stăriide credibilitate vis-a-vis de solvabilitatea firmei, a politicilor de împrumut %de îndatorare petermen scurt', a politicilor de credit comercial, de distribuire a profitului şi dividende afirmei.

Managementul financiar este c"emat ca prin acţiunile managerilor financiari să

influienteze în sens crescător valoarea de piaţă a firmei cu scopul realizării unei stărifinanciare corespunzătoare prosperitatea acţionarilor firmei.

(entru a se înfăptui acţiuni în domeniul managementului financiar este necesar ca firmasă deţină personal competent în posturi ce reclamă competente decizionale. 4u se poatespune că numai personalul lucrător din compartimentul financiar realizează acţiuni specificemanagementului financiar, prin implicaţiile şi efectele de natura financiară pe care le reclamăorice acţiune din domeniul te"nic, comercial, aprovizionare-e&peditie, a personaluluilucrător, face că diferiţi decidenţi din diferite centre de responsabilitate să se implice înacelaşi tip de management.



!onducătorul compartimentului financiar are o sarcină anume, el trebuie să verifice prin prisma criteriilor financiare nivelul de eficienta al tuturor celorlalte programe de acţiuneelaborate şi implementate de conducătorii altor compartimente de responsabilitate. n acestsens colaborează pe orizontală cu toţi aceşti factori pentru a contura cea mai bună alternativă

de acţiune în plan financiar, fără a diminua din punct de vedere cantitativ şi calitativ acţiuneaeconomică întreprinsa. )e multe ori apar conflicte şi soluţia cea mai bună de rezolvare a lor este compromisul care trebuie să pornească de la un nivel minim de eficientă de naturafinanciară. 4atura problemelor pe care le rezolva managerii financiari îi obliga, ca prininstrumente specifice, să monetarizeze acţiunile întreprinse sub toate aspectele lor. Aceastaeste permisă datorită calităţii atribuite instrumentelor financiare şi în primul rând capacităţiifinanţelor de a genera operaţii, monitoriza procese şi fenomene prin evaluări sistematiceefectuate în unităţi monetare. )in acest motiv acţiunile managementului financiar se e&tindintodeauna şi în celelalte sfere ale celorlalte tipuri de management.

II.2.Ierarhizarea manageriala

n raport cu ierar"izarea obiectivelor urmărite în cadrul managementului financiar interacţionează diferite categorii de manageri şi anume* - top managerii -ei contribuie laînfăptuirea managementului general şi apoi cel al domeniului de specialitate, în raport cunivelul ierar"ic de distribuire a competentei8 -midle manageri8 -first line manageri

Top manageri- se pronunţa şi adoptă decizii cu privire la obiectivele organizaţionale

globale care întotdeauna îmbrăca şi o tentă financiară. 2i adopta decizii cu privire laalocarea resurselor, implicit a celor financiare, avându-se în vedere structura decapital, politicile de finanţare pe termen lung şi termen scurt, politicile de creditcomercial. politicile de dividende, precum şi cele de investire şi dezinvestire.

Middle manageri au rolul de curea de tansmisie a obiectivelor şi sarcinilor către first

line manageri şi apoi de informare a top managerului asupra rezultatelor obţinute caurmare a implementării deciziilor anterioare. 2i sunt cei care *

elaborează planul şi programul de acţiune 8

defalca sarcinile implicit pe cele de natura financiară pe colective de muncă 8

urmăresc realizarea obiectivelor propuse în practică 8

fac comparaţii între nivelul sperat şi cel realizat 8

analizează ecartul şi impactul acestora asupra evoluţiei viitoare8

identifica factorii de influienta şi propun măsuri pentru redresarea unor situaţii

nefavorabile .efectuează analize, elaborează studiile de fezabilitate, formuleazăconcluzii şi emit rapoarte către top managementul firmei..



First line managerii sunt persoane care conduc nemi+locit colective de lucru, ei

lucrează cu prezentul şi au obligaţia de a asigura transpunerea în practică, într-unorizont de timp imediat, a obiectivelor înscrise în programul de acţiune elaborat,

pentru resortul lor, de către midl manageri. Are şi sarcina de a raporta sistematic

rezultatele obţinute şi de a supune spre analiză midl managerilor cauzele şi efectele.(ot formula sugestii şi propune măsuri de eficientizare a activităţii din resortul pecare-l conduc, ele având implicit o tentă financiară

II..!biectivele managementului financiar

)e reţinut că natura acţiunilor managementului financiar, derulate într-un conte&t dat,se subordonează în e&clusivitate obiectivelor organizaţionale de bază ale companiei.. 9

7a firmele cu caracter productiv prin care se urmăreşte e&pansiunea pe piaţă, nu întoate cazurile obiectivul managerului financiar îl va reprezenta profitul, ci posibilitatea definanţare a manevrelor srategice pentru a putea crea noi utilităţi pentru economie şi a dobândinoi segmente de piaţă. 7a firmele la care se practica altruismul social vor predomina

problemele care ţin de satisfacerea pretenţiilor clienţilor, protecţia mediului încon+urător,salarizarea mai bună a lucrătorilor şi managerilor precum şi crearea condiţiilor mai bune demunca ,fără a se pune în prim plan profitul.

2&ista firme, de regulă clasificate mici şi mi+locii, la care obiectivul organizaţional de bază îl poate reprezenta afirmarea calităţii personale a managerului, pentru a dovedi

succesul. n acest caz în planul managementului financiar se vor urmări acele acţiuni princare se vor sublinia performanţele managerului financiar cum ar fi*

• acţiuni surpriză la bursă 8

• contracte de vânzări ce asigură creşteri spectaculoase ale încasărilor8

• programe de dezvoltare-modernizare de anvergură şi de ma&imă eficienţă8- programe

de control intern al costurilor raţionale şi pline de eficientă8

• programe de costuri, randamente finaciare şi rentabilitate a căror rezultate se situează

peste media sectorului industrial din care face parte firma 8

• plasamente de capital realizate cu scopul obţinerii unor nivele de profitabilitate de

e&cepţie.

Obiectivul principal urmărit prin acţiunile managerului financiar trebuie să-l reprezintesupravieţuirea şi competitivitatea firmei pe piaţă, în conte&tul unei acerbe concurente,consolidarea performanţelor sale financiare, creşterea valorii de piaţă.



II.".#olul managementului

olul fundamental al managementului financiar în cadrul întreprinderii seconcretizează în*ma&imizarea valorii întreprinderii, menţinerea nivelului performanţelor financiare, menţinerea solvabilităţii sau stăpânirea ec"ilibrului financiar

1.$aloarea unei întreprinderi nu este dată numai de valoarea prezentă a patrimoniului său citrebuie luate în consideraţie şi următoarele aspecte*

• valoarea întreprinderii este o valoare actuală, adică ec"ivalentul prezent al rezultatelor

sale viitoare8

• valoarea este o mărime dinamică şi nu statică ce este percepută în interdependenţă cu procesul de valorificare a patrimoniului8

• evaluarea întreprinderii reflectă în acelaşi timp şi efectele riscurilor interne şi e&terne

ce pot afecta nivelul şi stabilitatea viitoare a rezultatelor aşteptate.

n concluzie, se poate spune că ma&imizarea valorii întreprinderii depinde de nivelul performanţelor asigurate de activitatea întreprinderii şi de stăpânirea riscurilor financiare îngeneral.

2.Menţinerea nivelului performanţelor financiare

:estiunea financiară trebuie să asigure menţinerea performanţelor întreprinderii la unnivel care să asigure obţinerea unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor deresurse şi dacă este necesar, să permită restituirea acestor resurse. Obţinerea de cătreîntreprindere a unor rezultate defavorabile sau insuficiente reflectă o risipire a resurselor,dăunătoare atât pentru întreprindere cât şi pentru furnizorii săi de fonduri şi pentru economianaţională.

)e asemenea, gestiunea financiară a întreprinderii nu urmăreşte obţinerea cu orice

preţ a profitului ma&im pe termen scurt ci acorda o mai mare importanţă stabilităţii performanţelor pe termen lung, încercând să găsească un compromis satisfăcător întrestabilitate şi rentabilitate.

.%t&p'nirea riscurilor financiare

(rincipalele riscuri financiare la care este e&pusă întreprinderea sunt*

• riscul de e!ploatare are în vederea stucturarea costurilor întreprinderii în costuri fi&e

şi costuri variabile, această repartiţie determinând o dependenţă mai mică sau maimare a rezultatelor la evoluţia producţiei şi vânzărilor. Astfel, o întreprindere având



c"eltuieli fi&e foarte mari este mai supusă ricului deoarece dacă aceste c"eltuieli serepartizează pe o cantitate limitată de producţie determina pierderi însemnate. )acăactivitatea întreprinderii şi cererea de piaţă permit o producţie ridicată, c"eltuielilefi&e se repartizează asupra unei producţii suficiente şi se pot obţine profituri.

• iscul de "ndatorare este legat de structura de finanţare a întreprinderii şi se manifestăatunci când rentabilitatea economică a întreprinderii îndatorate este inferioară rateimedii a dobânzii aferente creditelor acordate. )acă întreprinderea creşte volumul decredite ea se obligă să obţină profituri suplimentare care permită remunerarea şirambursarea acestor credite.

• iscul de faliment este consecinţa insolvabilităţii întreprinderii şi poate determina

c"iar dispariţia acesteia. !rizele de solvabilitate nu conduc întotdeauna la faliment,deseori întreprinderea îşi asigură supravieţuirea dar c"iar şi în acest caz sunt antrenate

costuri specifice care pot afecta activitatea viitoare a întreprinderii.• iscul #alutar şi riscul de rată a dobânzii sunt riscuri financiare specifice legate de

evoluţia cursului de sc"imb a monedei naţionale şi de evoluţia posibilă a rateidobânzii. Orice întreprindere care efectuează operaţii în devize sau monedă străină see&pune riscurilor de pierdere legate de evoluţia nefavorabilă a cursului de sc"imbîntre momentul înc"eierii unei tranzacţii şi momentul efectuării efective a plăţii. )easemenea, întreprinderile sunt e&puse efectelor nefavorabile date de variaţia ratelor dobânzii pe piaţa de capital. Acest risc afectează atât întreprinderile care anga+eazănoi credite %c"eltuielile financiare cresc ca urmare a creşterii dobânzilor' cât şi cele

împrumutate %dacă au acordat credite cu dobândă fi&a care asigură o remuneraţie plafonată în timp ce dobânda de pe piaţa financiară poate creşte'.

".Menţinerea solvabilit&ţii sau st&p'nirea echilibrului financiar

;olvabilitatea reprezintă aptitudinea unei întreprinderi de a face faţă datoriilor sale cândacestea a+ung la scadenţă. Menţinerea solvabilităţii este esenţială, aşa cum am arătat, pentru

prevenirea riscului de faliment. n cazul întreprinderilor insolvabile creanţierii pre+udiciaţi potcere urmărirea în +ustiţie, acţiune ce se poate înc"eia cu pierderea totală sau parţială a

patrimoniului debitorului falimentar. (rin urmare, gestiunea financiară are un domeniu deacţiune foarte larg impunând, în special, rezolvarea a două probleme esenţiale*

asigurarea ec"ilibrului financiar, respectiv ec"ilibrarea flu&urilor de încasări şi plăţi8

rentabilizarea utilizării fondurilor, asigurându-se atât remunerarea acestora cât şi

dezvoltarea întreprinderii.

espectarea cerinţelor gestiunii financiare impune efectuarea unui control riguros ceurmăreşte*

să măsoare diferenţele între previziuni şi realizări8



stabilirea cauzelor dificultăţilor financiare care afectează sau ameninţă întreprinderea8

să indice decizii corective care să redreseze situaţia financiară atunci când este nevoie8

să revizuiască, dacă este necesar, obiectivele şi previziunile iniţiale.

II.(.Mecanismul financiar de conducere al unei societ&ţii comerciale

Mecanismele financiare de conducere a întreprinderii constituie unul dintreinstrumentele de bază ale manage-rilor. 4umai cunoaşterea şi folosirea acestora permit celor care desfăşoară o activitate managerială să comunice şi să colaboreze între ei, să apreciezerezultatele pe care le obţin şi să ia măsuri pentru dezvoltarea viitoare a activităţiiîntreprinderii.

2&ercitarea managementului financiar în societatea comercială presupune formarea şiutilizarea unui mecanism financiar. n sensul cel mai general, prin mecanism financiar seînţelege te"nologia de lucru formată din metode şi instrumente managerial - financiare. 2lene apar ca o pârg"ie corespunzătoare pentru îndeplinirea în condiţii cât mai bune a rolului şiatribuţiilor ce revin aparatului financiar, pentru stimularea creşterii eficienţei economice şisporirea profitului, cointeresarea salariaţilor în valorificarea superioară a resurselor şiobţinerea de rezultate economico-financiare superioare.

n fiecare societate comercială managerul stabileşte obiective de natura managerial -financiară. )intre acestea reţinem* întărirea gestiunii economico-financiare8 funda-mentareatemeinică şi elaborarea unui buget de venituri şi c"eltuieli raţional, care să se constituie într-un instrument al managementului financiar8 perfecţionarea indicatorilor economico-financiari8 îmbunătăţirea generală a activităţii financiare a societăţii comerciale.

2lementele componente ale mecanismului financiar al societăţii comerciale segrupează astfel* metode şi instrumente necesare culegerii, stocării şi prelucrării datelor învederea obţinerii informaţiilor financiare8 metode şi instrumente ce se utilizează în scopulrealizării repartiţiei financiare a rezultatelor societăţii comerciale şi a fondurilor din afaraunităţii, pentru că pe această bază să se poată finanţa producţia, dezvoltarea societăţii

comerciale şi să se ac"ite obligaţiile financiare8 metode şi instrumente ce se folosesc pentruadoptarea şi realizarea deciziilor finan-ciare.

II.).Instrumentul de baz& al managementului financiar*bugetul de venituri si

cheltuieli.+ontul de profit si pierderi. +apitalul social şi acţiunile

<nstrument de bază al managementului financiar, al analizei şi controlului, alasigurării ec"ilibrului financiar al societăţii comerciale bugetul de venituri şi c"eltuieli oferămanagerului general posibilitatea de a cunoaşte mi+loacele financiare şi metodele de utilizat

pentru sporirea eficienţei economice, creşterea profitului, prin antrenarea întregului personal.



=ugetul de venituri şi c"eltuieli are un rol important în asigurarea unui ec"ilibrufinanciar permanent între încasările din vânzarea produselor şi alte activităţi şi c"eltuielilenecesitate de activităţile respective. )e asemenea, el influenţează direct asupra celorlalte

domenii ale planificării economice, situând pe primplan criterii de eficientă, de ma&imizare a profitului şi de reducere la minimum a resurselor antrenate în activitatea de producţie şi acosturilor de producţie.

n condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, bugetele de venituri şi c"eltuieli aleîntreprinderilor trebuie să vizeze toate compartimentele, toate funcţiile unităţilor respective,adică nu numai producţia, ci şi cercetarea-dezvoltarea, activitatea comercială, cea de personalşi financiar-contabila, insistând pe elementele de contact al acestora cu managementulfinanciar.

)in punctul de vedere al structurii, bugetul de venituri şi c"eltuieli este conceput într-o formă balantiera, cu o parte de venituri şi o parte de c"eltuieli.

>iecare societate comercială este obligată prin lege să întocmească periodic bilanţul.Acesta reprezintă un inventar complet a ceea ce are %active' şi a ceea ce datorează %pasive'.

!a instrument al managementului financiar, bilanţul prezintă corelaţia dintremi+loacele economice şi sursele de formare ale acestora, într-o relaţie de ec"ilibru dintre activşi pasiv, asigurată prin rezultatele financiare obţinute în perioadă la care se referă situaţia

patrimoniului. (entru realizarea acestui scop, bilanţul cuprinde două părţi* partea < ,,Activ? şi

partea a <<-a ,,(asiv?.

n managementul financiar bilanţul prezintă o importanţă deosebită. 2l asiguradesc"iderea şi înc"iderea conturilor, precum şi prezentarea la sfârşit de perioadă a mi+loacelor economice e&istente şi a surselor lor de provenienţă, precum şi a rezultatelor activităţiidesfăşurate. 2l prezintă, de asemenea, informaţii cu caracter documentar, de controlgestionar, de analiză şi previziune. şi tot pe baza lui, se poate stabili dinamica unor indicatoride bază, ce caracterizează situaţia economico-financiara a unităţii* a' creşterea capitalului

propriu8 b' gradul de dotare cu mi+loace fi&e şi uzura acestora8 c' evoluţia veniturilor, ac"eltuielilor, a profitului8 d' evoluţia drepturilor şi obligaţiilor societăţii comerciale faţă de

terţi şi de stat.

;ituaţia mersului societăţii comerciale pe e&erciţiul în curs este redată de contul dee&ploatare. Acest cont stabileşte balanta cumpărărilor şi a c"eltuielilor, pe de o parte, şi cea avânzărilor pe de altă parte. !ontul de e&ploatare este completat de contul de profit şi pierdericare reprezintă în esenţă soldul contului de e&ploatare.

!ontul de profit şi pierderi are următoarea componenta8 a' debit8 pierderea dine&ploatare a e&erciţiului8 pierderea din e&erciţiile anterioare8 subvenţii e&cepţionale acordate8dotări ale e&erciţiului în contul de provizii în afara e&ploatării sau e&cepţionale8 impozitul pe

beneficiu8 bene-ficiul net total %şold creditor'8 b' credit* profit din e&ploa-tarea e&erciţiului8 profit din anii anteriori8 profit e&cepţional8 profit rezultat din subvenţii din ec"ipament8



subvenţii de ec"ilibrare primite8 pierderi din e&erciţiile anterioare şi pierderi e&cepţionaleacoperite de aprovizionare8 pierderi nete totale %şold debitor'.

Managementul financiar implica e!istenţa unei contabilităţi comerciale care să

"n$tiinţeze pe manager $i pe a%utoarele sale asupra mersului societăţii comerciale& asupra

modului e!ploatării $i care să le permită pre#iziuni $i măsuri de "ntreprins atunci când se

simte ne#oia.

(rintre cărţile de comerţ obligatoriu reţinem* a' o carte +urnal, unde se înregistreazăoperaţiunile societăţii comerciale zilnic cu recapitulări lunare şi cu conservarea documentelor contabile care permit verificarea zilnică8 b' o carte de inventar, care reproduce anualelementele de activ şi pasiv ale societăţii comerciale şi în care se regăsesc copii ale bilanţuluişi ale contului de profit şi pierderi8 c' cartea de plăţi8 d' cartea mare sau cartea conturilor8 e'cărţi au&iliare, pe conturi8 f' +urnale au&iliare, pe baza cărora se înscrie în cartea au&iliară şicartea mare.

!a obiective ale contabilităţii în economia de piaţă reţinem8 a' furnizarea de date pentru acţiunile comerciale pe care le interpretează şi le prevede8 b' asigurarea elementelor contabile care să condiţioneze creditul, să conducă la măsuri avanta+oase pentru beneficiari,să îmbunătăţească relaţiile cu furnizorii şi să conducă la creşterea randamentelor serviciilor8c' să permită analiză în dinamică a aspectelor cifrice, să conducă la mărirea sau diminuareacifrei de afaceri, a profitului, evoluţia unor compartimente şi, în final, a societăţii comerciale.

n toate formele de societate comercială, capitalul social este constituit de aportuladus de primii acţionari, care primesc în sc"imb acţiuni. !apitalul social poate fi în numerar

şi în natura sub formă de bunuri mobile sau imobile. O clauză importanta a legii este aceea privind capitalul social vărsat, care nu va putea fi mai mic de @ la sută din cel subscris.;ocietatea pe acţiuni se poate constitui numai dacă întregul capital a fost subscris şi fiecareacceptant a vărsat în numerar +umătate din valoarea acţiunilor subscrise.

!apitalul în natura adus de acţionar trebuie în mod obligatoriu evaluat, caz în careadunarea constitutivă numeşte e&perţi, care conform 7egii nr. @/0/BB, trebuie săîndeplinească anumite criterii. 3ot privitor la capitalul social în natura cei ce îl aduc trebuie săfacă dovadă că nu este ga+at, nu constituie debit, nu este amanetat, deci este liber în

întregime.Mărirea sau reducerea capitalului social constituie un element esenţial alcontractului de societate şi este de competenta adunării generale e&traordinare.

Acţiunea este un titlu care reprezintă o parte a asociatului în societatea comercială peacţiuni sau în societatea în comandita pe acţiuni. 2a trebuie să aibă o valoare nominală, carela noi, nu poate fi mai mică de / lei, dar care poate fi mai mare decât această sumă, pânăla limitele stabilite în contractele de asociere şi în statut.

n economia de piaţă, cu bursa de valori organizată, nu trebuie confundata valoareanominală, care rezultă din statut, cu valoarea bursieră, care depinde pentru acţiunile cotate la

bursă, de cerere şi ofertă.



ntr-o societate pe acţiuni, capitalul social este reprezentat de acţiuni emise de aceasta,acţiuni care pot fi nominative sau la purtător. (otrivit legislaţiei în vigoare, caracterul acţiuniitrebuie să fie stipulat în contractul de asociere şi statut, iar dacă aceste documente nu au

prevederi în acest caz, toate acţiunile vor fi la purtător. Acţiunile neplătite în întregime sunt

mereu nominative, iar societatea comercială nu va putea emite noi acţiuni, decât atunci cândacţiunile clin emisiunea precedenta au fost complet ac"itate.

II.,. Decizia financiar& - esenţa managementului financiar

n economia de piaţă, decizia financiară devine deo-sebit de comple&ă, fapt ce cere camanagerul să cunoască mecanismele sale, articularea ei.

7a nivelul societăţii comerciale, decizia financiară reprezintă modalitatea demanifestare a managementului financiar. )eciziile de natura financiară abordează probleme

privitoare la repartiţia financiară şi conturează conţinutul bugetului de venituri şi c"eltuieli al

societăţii comerciale.

Adoptarea şi realizarea deciziei financiare implica întreaga activitate financiară şimecanismul financiar al unităţii şi presupune numeroase valente de natura financiară. ntreactul de adoptare a deciziei şi fiecare etapă a procesului decizional se stabileşte orelaţie bilaterală, nemi+locita. !a urmare a creşterii nivelului de profesionalitate în domeniulactivităţii financiare se amplifica capacitatea decizională a economiştilor ce activează în acestdomeniu.

n procesul decizional financiar, managementul financiar ia în considerare atât

componenta obiectivă a activităţii respective, latura constituită din relaţiile economice derepartiţie şi din raporturile cantitative de repartiţie financiară, cât şi latura subiectivă,reprezentată de activitatea financiară. n legătură cu acestea, personalul din compartimentulfinanciar este c"emat să cunoască aspectele obiectiv-calitative, să înţeleagă rolul repartiţieifinanciare în realizarea ec"ilibrului dinamic al firmei şi utilizând metode, modele şiinstrumente specifice să fundamenteze, să adopte şi să realizeze deciziile financiare. )easemenea, acest personal trebuie să cunoască temeinic realitatea financiară a societăţiicomerciale, respectiv fenomenele şi acţiunile financiare implicate de activităţile te"nico-

productive şi economico-sociale în condiţiile economiei de piaţă.

(rincipalele etape ale deciziei financiare sunt*

• precizarea obiectivelor financiare

• analiza informaţionala financiară

• adoptarea deciziei financiare

• e&ecuţia deciziei financiare.



(recizarea şi apoi asumarea obiectivelor financiare de către e&ecutanţi prezintă numeroaseavanta+e

• furnizează personalului financiar o stimulare continua, care declanşează manifestarea

aptitudinilor reale

• permite economistului să evalueze randamentul sau la realizarea deciziilor financiare8

• obliga pe subalterni la acţiuni financiare eficiente

• asigură e&ecutantului satisfacţia realizării obiectivelor de natura financiară.

II.. +ontrolul financiar si analiza financiara din perspectiva manageriala

Managerul general, cel financiar şi a+utoarele lor imediate controlează operaţiile deafaceri, studiază tendinţele şi formulează planuri pe baza registrelor finan-ciar-contabile, deevidenta costurilor şi operative. tilizarea de către manager a informaţiilor fapticecuprinzătoare capăta o importanţă deosebită în etapa de tranziţie la economia de piaţă, cândcon+unctura afacerilor este nesigură şi fenomenele economico-financiare se sc"imbă curapiditate. n aceste, condiţii, controlul economico-financiar îşi poate spun valentele sale cafactor al creşterii eficienţei economice şi a profilului în măsura în care se spri+ină pe

pârg"iile economico-financiare şi se e&ercita potrivit funcţiilor şi direcţiilor de ficţiune aleacestora. 7a rândul lui, controlul economico-financiar este c"emat să contribuie la buna

funcţionare a acestor pârg"ii.)esc"iderile spre descentralizare şi spre luarea în considerare a elementelor relaţiilor

de piaţă converg spre accentuarea cerinţe lor de creştere a eficienţei economice şi a profitului.n legătură cu aceasta capăta o importanţă aparte analiza economică a activităţii societăţiicomerciale.

!a principale niveluri de efectuare a analizei economico-financiare a activităţiieconomice a societăţii comerciale distingem

analiza la nivel general, prin care se compara gradul în care prin rezultatele obţinute s-

au înfăptuit obiectivele propuse, respectiv cerinţele pieţei8

analize-diagnostic, prin care se urmăreşte cunoaşterea necesarului şi stării resurselor, a

potenţialului productiv8

analiza stărilor obiective propriu-zise, cu a+utorul căreia se urmăreşte asigurarea

concordantei dintre obiectivele parţiale, ale e&ecutanţilor cu obiectivele generale şi de perspectiva ale societăţii comerciale8

analiza rezultatelor activităţii productive care se foloseşte pentru a reflecta măsura în

care, folosind resursele disponibile, s-au obţinut rezultate corespunzătoare8



analiza de detaliu la nivelul fiecăreia dintre funcţiile societăţii comerciale.

Analiza activităţii financiare a unităţii economice cercetează, pe baza datelor de plan, de

evidentă şi a altor surse, rezultatele obţinute în procesul de constituire şi repartizare afondurilor băneşti, obţinerea unor acumulări băneşti cât mai ridicate cu un consum de muncăcât mai redus, folosirea mai activă a pârg"iilor financiare pentru îmbunătăţirea utilizăriiresurselor materiale şi financiare.

Având ca obiect cercetarea structurală şi factorială a rezultatelor financiare obţinute, înscopul stabilirii şi mobilizării rezervelor în acţiunea de ridicare a eficienţei economice şi anivelului profitului, analiza financiară se desfăşoară după următoarea sc"ema* a' analizarentabilităţii, e&primată cu a+utorul a doi indicatori %profitul şi rata rentabilităţii'8 b' analizautilizării eficiente a fondurilor fi&e şi a mi+loacelor circulante8 c' analiza utilizării fondurilor

totale de producţie şi circulaţie.

Analiza fenomenelor financiare presupune atât descompunerea lor în elementecomponente, cât şi determinarea succesivă a factorilor, având în vedere legăturile cauzale. nscopul evidenţierii articulaţiilor reciproce ale elementelor sistemului financiar se poate apelala analiza funcţională, iar în faza de prelucrare a rezultatelor obţinute în analiza financiară seutilizează analiza primară sau, la nevoie, analiza secundară, ori analiza sistemica. Alături decapacitatea de aprofundare în procesul de analiza financiară, utilizarea acestor metode poate

pune în evidenţă coeficientul de coeziune, configuraţia reţelei comunicaţionale, randamentulşi tendinţa de .evoluţie în activitatea aparatului financiar.

III.Importanta managementului financiar si consecintele paracticarii unui management

correct /incorect

)e ce este atât de important Managementul în cazul oricărei afaceriC (entru căindiferent de mărimea unei afaceri şi de stadiul ei de dezvoltare fiecare conducător al uneiafaceri trebuie să cunoască care sunt resursele de care dispune, cum poate să le folosească câtmai eficient pentru a obţine rezultatele dorite %planificare' şi care sunt acţiunile care îi aduc

câştig sau pierdere pentru a putea lua deciziile corecte.

<n cazul unui managemetul financiar performant trebuie luate in calcul următoarele @ procese importante*

/. (lanificarea evoluţiei firmei pe termen scurt, mediu şi lung %/-@-D ani' în concordanţă custrategia şi obiectivele acesteia.

1. Monitorizarea rezultatelor obţinute %pregătirea rezultatelor financiare* rapoarte, balante,situaţiilor financiare'. 2 important ca monitorizarea rezultatelor să se facă în timp util pentrua lua cât mai repede deciziile necasare. !onsultarea e&clusiv a balanţelor contabile esteinsuficientă ele se finalizează abia luna următoare şi nu includ toate informaţiile necesare.



@. Analiza >inanciară a rezultatelor obţinute prin prisma rapoartelor de management%interpretarea rezultatelor obţinute, comparaţia lor cu cele bugetate, identificarea unor măsurice se impun în cazul în care rezultatele realizate deviază în sens negativ faţă de cele

planificate.

0ipsa unui management financiar adecvat

)in păcate multe departamente financiar-contabile se rezuma la a produce rapoartelefinanciare obligatorii cerute de Autorităţile >iscale %declaraţiile fiscale lunare şi bilanţulcontabil semestrial0 anual'. n afară de scopul de a declara ta&ele datorate statutului acesterapoarte statutare nu aduc valoare adăugată companiei.

)acă o companie nu pregăteşte aşa numitele rapoarte de management care includ*

rapoarte de planificare %studii de fezabilitate, bugete, simulări' cât şi rapoartele de analizafinanciară şi control va avea toate premizele de a se dezvolta la întâmplare fără a avea ostrategie bine definită şi o planificare unitară pentru atingerea obiectivelor şi totodată va aveatoate şansele să a+ungă să aibă probleme grave fără a avea instrumentele necesare care săatenţioneze apariţia riscurilor şi să-i permită să ia măsurile necesare.

nul din avanta+ele marilor grupuri multinaţionale este acela că au implementate unset de proceduri financiare puternice care asigura atât planificarea activităţii în funcţie deobiectivele firmei cât şi o analiză financiară care va monitoriza resursele alocate şi rezultateleobţinute şi va semnala riscurile în faza preliminară.

>irmele româneşti, în deosebi cele mici şi mi+locii, au concentrată >uncţia >inanciară pe o contabilitate e&clusiv fiscala fără e&istenţa instrumentele necesare din contabilitateafinanciară şi de management. !"iar dacă puterea financiară a unei firme mai mici nu poate ficomparată cu o firmă mare sau un grup multinaţional este important de ştiut că bazele unei

planificări, control şi analiza financiară %într-un cuvand Management >inanciar' pot fi prezente şi în acest caz la un nivel de detaliu mai mic.

iscul ine&istentei Managementului >inanciar în cadrul firmelor este critic, în multemomemente de criză, firmele nu pot lua măsurile necesare pentru a se redresa sau a evita

falimentul. )e asemenea neavând o analiza detaliată nu pot identifica nici oportunităţilee&istente şi asfel nu vor putea să le folosească.

2&istă 1 cazuri nedorite*

/.Managementul firmei este interesat să cunoască şi să analizeze rezultatelefinanciare, să ia decizii corecte dar el nu poate obţine analizele necesare din parteadepartamentelor financiare şi nu poate avea o imagine clară asupra resurselor financiarealocate în activitatea firmei a riscurilor şi rezultatelor obţinute.

gestiunea financiara

Documents