Gandirea economica fiziocrata (1756 – 1778)

De la phisis = natura si cratos = putere.

Incepe odata cu publicarea in marea Enciclopedie a lui Diderot a articolului despre fermieri scris de Francois Quesnay (1694-1774).

Nume mari: Francois Quesnay, Victor de Mirabeau (1715-1789), Pierre Dupont de Nemours, Nicolas Baudeau (1730-1792), om religios, Guillome Francois le Trosne [tron] (1728-1780), care in 1777 publica „Despre interesul social”, A. Robert Jacques Turgot (1726-1781), ministru.

Conceptia economica a fiziocratilor o gasim sintetizata in tabloul economic al lui Francois Quesnay. Ei, in special prin Quesnay si Turgot, au fost primii care:

Au intreprins o analiza sistematica a modului de productie capitalist.

Au mutat in mod constient centrul cercetarilor economice si al izvorului bogatie din sfera circulatiei in sfera productiei.

Au statornicit abstractizarea ca principala metoda de cercetare a proceselor si fenomenelor economice in locul metordei descriptive.

Au pus in evidenta caracterul legic al desfasurarii proceselor economice, necesitatea si posibilitatea cunoasterii si folosirii de catre oameni a „ordinii naturale”, adica a legilor obiective care gunverneaza viata economica.

Au demonstrat prioritatea factorului economic in raport cu cel politic/spiritual.

Au inceput sa desluseasca mecanismul de ansamblu al economiei capitaliste.

Datorita acestor merite, ei sunt considerati astazi adevaratii parinti ai economiei politice stiintifice, alaturi de Smith si Ricardo, reprezentand o noua si importanta etapa in dezvoltarea stiinte economice. Se poate aprecia ca intreaga conceptie teoretica si practica a fiziocratilor este concentrata in tabloul economic al lui Francois Quesnay, expus in lucrarea cu acelasi titlu scrisa in 1758-1759, tablou completat cu „Analiza tabelului economic” din 1766. Intelegerea bogatului continut de idei al tabloului economic, care a reprezentat timp de peste un secol o enigma chiar si pt cei mai remarcabili economisti presupune cunoasterea prealabila a premiselor teoretice generale ale conceptiei fiziocrate, premise menite sa simplifice intelegerea reproductiei sociale.

Alaturi de idei proprii clasicismului burghez in general, precum ideea schimburilor echivalente, ideea desfasurarii legice a proceselor economice, sau ideea sporirii bogatiei numai in sfera productiei, gasim o serie de idei specific fiziocrate, precum ideea ca numai agricultura ar fi productiva, teoria produsului net, conceptia despre impartirea societatii in clase, conceptia despre impartirea capitalului productiv si

altele. Punctul de plecare a intregii conceptii fiziocrate este teoria pprodusului net, respectiv conceptia muncii productive.

Spre deosebire de mercantilisti, care considerau ca bogatia vine din sfera circulatiei, fiziocratii au demonstrat cu numeroase argumente ca in in general schimbul este echivalent, ca circulatia poate cel mult redistribui bogatia intre membrii societatii sau intre tari, imbogatind pe unii si saracind pe altii, dar ca izvorul bogatiei, a veniturilor, sursa prosperitatii indivizilor si natiunilor este productia. Intelegand just scopul productiei in conditiile capitalismului, au considerat productiva numai acea activitate, respectiv acea ramura economica care creeaza un surplus peste cheltuielile de productie, respectiv creeaza produs/venit net. Quesnay defineste produsul net sau venitul net ca fiind partea din produsul brut care ramane dupa scaderea cheltuielilor de productie. Sub aceasta definire a sa, produsul net echivaleaza cu ceea ce mai tarziu Sismondy si Karl Marx vor numi plus-valoare. Aceasta definitie pare limpede si corecta, insa la o analiza atenta necesita o serie de precizari. In primul rand, pentru ca in conceptia fiziocrata nu es