Gndcelul, de Elena Farago (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Literatur Gndcelul, de Elena Farago, este o poezie asemntoare cu Celuul chiop. Cuprinde dou pri: prima parte nfieaz drama unui gndcel strivit n pumn de incontiena unui copil. Reproul su ndurerat este att de uman, prin asemnrile dintre copil i gndcel: plcerea jocului, durerea i jalea prinilor i a surorilor la moartea lui: Copil ca tine sunt i eu, / i-mi place s m joc i mie i mil trebuie s-i fie / De spaima i de plnsul meu. / i de ce vrei s m omori? / C am i eu prini ca tine / i-ar plnge mama dup mine / i-ar plnge bietele surori.

n aceast prim parte, drama gndcelului este nfiat ca n Celuul chiop prin monolog. Spre deosebire ns de aceast poezie care este n ntregime constituit din monolog, Gndcelul alterneaz monologul cu povestirea autoarei: n felul acesta plngea un gndcel chinuit de un copil, care-l elibereaz prea trziu din strnsoarea pumnului. i acest copil are, ca i cel din Celuul chiop regrete tardive, ncercnd s-l renvie: A ncercat s-l mai nvie / Suflndu-i aripile-n vnt; / Dar a czut n rn frnt / i-nepenit pentru vecie. Ultima parte a poeziei, cuprinde tot vocea autoarei, de data aceasta un ndemn struitor la o schimbare de comportament fa de animale, ocrotind cu buntate aceste mici vieuitoare. Dac regretele sunt tardive i inutile, el, copilul care a ucis fr voia lui un nevinovat gndcel trebuie s-i mrturiseasc fapta prinilor fcnd legmnt s ocroteasc cu buntate / n cale-i orice vietate / Orict de fr-de-nsemntate / i-orict de mic ar fi ea! Micul cititor sau precolarul nelege c legmntul copilului trebuie s fie al su, iar nvtura ce se desprinde este asemntoare cu cea din Celuul chiop: micile vieuitoare trebuie ocrotite cu grij, pentru c adeseori o joac incontient poate provoca stlcirea sau chiar moartea lor.

- De ce m-ai prins in pumnul tau,Copil frumos, tu nu stii oareCa-s mic si eu si ca ma doareDe ce ma strangi asa de rau?Copil ca tine sunt si eu,Si-mi place sa ma joc si mie,Si mila trebuie sa-ti fieDe spaima si de plansul meu!De ce sa vrei sa ma omori?Ca am si eu parinti ca tine,Si-ar plange mama dupa mine,Si-ar plange bietele surori,Si-ar plange tata mult de totCaci am trait abia trei zile,Indura-te de ei, copile,Si lasa-ma, ca nu mai pot!Asa plangea un gandacelIn pumnul ce-l strangea sa-l rupaSi l-a deschis copilul dupaCe n-a mai fost nimic din el!A incercat sa-l mai invieSuflandu-i aripile-n vant,Dar a cazut in tarna frantSi-ntepenit pentru vecie!Scarbit de fapta ta cea reaDegeaba plangi, acum, copile,Ci du-te-n casa-acum si zi-leParintilor isprava ta.Si zi-le ca de-acum ai vreaSa ocrotesti cu bunatate,In cale-ti, orice vietate,Oricat de far-de-nsemnatateSi-oricat de mica ar fi ea!