Scoala Glosatorilor si postglosatorilor

In secolul 11, in orasul Bologna, profesorul Irnerius a fondat scoala glosatorilor. Glosatorii s-au condus in cercetarile lor dupa metoda exegetica, adica ei au explicat de asa maniera textele juridice inca sa poata fi intelese si de profani = cei care nu aveau pregarie de specialitate. Acele explicatii sau comentarii sunt denumite glose. Ele nu urmau a fi aplicate in practica instantelor judecatoresti. De aceea se afirma ca scola glosatorilor nu a avut o finalitate practica. Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fosst profesorul accurius autorul marii glose (cuprinde peste 96000 de somentarii sau glose.

In secolul 14, tot la Bologna, profesorul Bartolus a fondat scoala postglosatorilor. (scoala bartoliana. Aceasta scoala s-a condus dupa metoda dogmatica. Postglosatorii nu au cercetatat textele juridice romane ci au cercetat glosele sau comentariile glosatorilor cu scopul de a extrage principii juriidce care sa fie aplicate in practica instantelor judecatoresti, rezulta scoala postglosatorilor a avut o finalitate practica.

Principiile juridice formulate de glosatori nu s-au aplicat numai in italia ci in intreaga europa de apus si mai cu seama in germania. in secolul 15 germanii au renuntat la dreptul lor national, care era primitiv si au preluat principiile formulate de postglosatori, le-au adaptat si aplicat la realitatile din germania feudala. pe aceasta cale s-a format in germania in sec 16 un nou sistem de drept, denumit dreptul modern al pandectelor. grecii denumeau digestele lui justinian prin termenul de pandecte. dreptul modern al pandecteleor insemna dreptul modern al digestelor.

Traditiunea

La origine, in epoca veche, prin traditiune se transmitea proprietatea asupra lucrurilor nec mancipi. in dreptul clasic ea a fost utilizata si pentru transmiterea lucrurilor mancipi.

In vremea lui iustinian, traditiunea a devenit modul general de transmitere a proprietatii, deoarece traditiunea nu presupunea respectarea unor conditii de forma, ci numai remiterea materiala a lucrului si justa cauza. Remiterea materiala era necesara si in cazul imobilelor. Spre exemplu daca se transmitea un teren, remiterea materiala consta in parcurgerea cu pasul a hotarului acelui teren, daca se transmitea o casa remiterea consta in vizitarea tuturor incaperilor.

Cu timpul s-au admis si unele exceptii de la regula remiterii materiale.- Traditio longa manu - transmiterea unui teren cand nu mai era necesara parcurgerea hotarelor sale, ci era suficienta indicarea acelor hotare prin anumite repere.-traditio simbolica - transmiterea unei case cand nu mai era necesara vizitarea tuturor camerelor ci era suficienta remiterea cheilor-traditio brevi manu - cumpararea locuintei de catre chirias care din detentor se transforma in posesor si proprietar. remiterea lucrului nu mai era necesara deoarece corpus al detentiuniii aceste identic cu corpus al posesiunii

- costitutum possessorium - vanzarea casei de catre proprietar care continua sa locuiasca in acea casa in calitate de chirias. nici de aceasta data nu se mai pune problema remiterii bunului.

Iusta causa - este actul juridic prin care se explica sensul remiterii materiale a lucrului, deoarece traditiunea nu era utilizata numai pentru transmiterea proprietatii ci si pentru transmiterea posesiunii si a detentiunii. din faptul material al remimterii lucrului nu rezulta cu ce titlu juridic s-a facut acea remitere. De aceea, este nevoie de un act juridic din care rezulta ca remiterea lucrului s-a facut cu titlu de proprietate, cu titlu de posesiune sau de detentiunea.

Agnatiunea - rudenia civila.

Se intemeia pe ideea de putere si aproximativ 5 secole numai agnatiunea a produs efecte juridice pe teren patrimonial. potrivit legii celor 12 table, au existat 3 categorii de agnati sau trei cercuri ale agnatiunii:

- din prima categoria faceau parte toti aceia care la un moment dat se aflau sub puterea aceluiasi pater familias. spre exemplu: fratii cata vreme traia tatal lor- din a doua categore faceau parte aceia care s-au aflat in trecut sub aceiasi putere, dar ulterior au devenit persoane sui iuris, fratii dupa moartea tatalui lur.- din a treia categoire faceau parte aceia care s-ar fi aflat sub aceias putere daca pater familias ar fi train in momentul nasterii lor, exemplu: doi veri primari nascuti dupa moartea bunicului lui.

fixarea celor 3 categorii de agnati reprezinta o importanta deosebite deoarece secole de-a randul unicul fundament al succesiunii a fost agnatiunea, iar succesiunea era atribuita in orindea celor 3 categorii de agnati. prin urmare daca existau fii ei veneau la mostenire, daca nu fratii, daca nu verii primari. cele 3 categorii de agnati nu erau fixe, de exemplu doi frati puteau face in funcite de anumite imprejurari din oricare cerc. cat traia tatal- prima categorie, dupa moarte a doua, daca unul se nastea dupa moartea tatalui - a treia.

Jurisprudenta in epoca clasica

In epoca clasica jurisprudenta a ajuns la apogeu, caci, in aceasta epoca au fost elaborate categorii si princpii constituite intr-un sistem perfect simetric guvernat de o logica extrem de riguroasa.Inca de la inceputul epocii clasice s-au fondat doua scoli de drept in sensu de curente: sabiniana si proculiana.scoala sabiniana a fost fondata de caius ateius capito. cea proculiana de marcus antistius labeo. denumirile celor doua scoli prvin de la discipolii fondatorilor, care si-au intrecut maestrii. Massurius sabinus si proculus. Scoala sabiniana avea o orientare conservatoare, promova solutiile legii celor 112 table, scoala proculiana avea o orientare inovatoare - urma linia de gandire a edictului pretorului.In secolul I dh, s-au remarcat in mod deosebit massurius sabinus si caius longinus. MS este autorul uni tratat celebru de drept civil, pe care l-au comentat sute de jurisconsulti. Caius

longinus a fost atat de apreciat incat la un moment dat, scoala sabiniana s-a numit scoala cassianao adevarata enigma a dreptului roman este jurisconsultul gaius, care se pare, dar nu se stie sigur ca ar fi trait in vremea lui antonin piul si a lui marc aureliu. unii sustin ca ar fi grec sau dac de origine. institutele lui gaius au ajuns pana la noi pe cale directa sub forma unui manuscris.papinian a fost considerat cel mai mare jurisconsult al romei, atat de contemporani cat si de posteritate. el a fost supranumit princeps jurisconsutorum sau primus omnium, deoarece prin lucrarile sale cu caracter predominant practic a oferit solutii optime tututor cazurilor care au aparut in activitatea instantelor judecatoresti.paulus si ulpian au fost discipolii sai.ultimul jurisconsult care a desfasurat o activitate creatoare stintifica a fost Modestin.

Partile principale ale formulei

Formula avea o structura formata din patru parti principale si doua secundare. Orice formula incepea cu numirea de judecatori. Spre exemplu, daca partile il alegeau judecator pe octavian, magistratul scria in fruntea formulei: octavian iudex esto. Octavian sa fie judecator, dupa care urmau partile principale: intentio, demonstratio, adiudicatio, condemnatio.

1 In intentio a formulei se arata care sunt pretentiile formulate de reclamant (un bun, o suma de bani).2. In demonstratio se mentiona actul sau faptul juridic din care izvorau preteniile reclamantului(un contract, un testament, un delict)3. adiudicatio figura numai in formulele actiunilor prin care reclamantul cerea iesirea din indiviziune, deoarece prin adiudicatio magistratul il imputernicea pe judecator sa pronunte iesirea din indiviziune4. condemnatio - partea formulei prin care magistratul il imputernicea pe judecator sa pronunte o sentinta, fie de condamnare fie de absolvire.

Scoala istorica si noua scoala istorica

In secolul 16 in franta, s-a fondat scoala istorica a dreptului roman, de catre profesorul andre alciat. scoala istorica a marcat o inflorire a cercetarilor in domeniul dreptului roman pentru ca reprezentatntii scolii istorice au valorificat pe langa textele juridice romane si alte cunostinte din domenii conexe: istorie, filosofie, filologie. Cel mai valoros reprezentat a fost profesorul jacque cujas care, pentru prima oara a incercat sa reconstituie lucrarile jurisconsultilor clasici pe baza fragmentelor din digestele lui iustinian.

La inceputul secolului XIX, in 1802 prin prelegerile pe care le-a tinut la universitatea din marburg, profesorul savigny a fondat noua scoala istorica a dreptului roman. a marcat o inflorire a cercetarilor in domeniul dreptului roman. in conceptia profesorului savigny statul nu este in masura sa elaboreze norme juridice, astfel incat normele dreptului nu pot imbraca forma legii, ci numai forma nescrisa a obiceiului juridic sau a traditiei juridice., care expira constiinte natiunii sau psihologia poporului. traditia juridica

germana isi avea originea in principiile ofmrulate de postglosatori, astfel incat integlegerea corecta a traditiei juridice germane era conditionata de cunoasterea aprofundata a dreptului roman.

Partile accesorii ale formulei

Partile accesorii ale formulei erau prescriptiile si expetiunile

Prescriptiile erau precizari facute in fruntea formulei prin care magistratul venea fie in sprijinul reclamantului fie in sprijinul paratului. Prescriptiile facute in sprijinul reclamantului erau denumite praescriptiones pro actorae deoarece reclamantul era denumit actor. Precizarile facute in favoarea paratului erau denumite praescriptiones pro reo, deoarece parataul era denumit reus.

Exceptiunile sunt mijloace de aparare prin care paratul nu neaga preteniile formulate de catre reclamant, dar invoca anumite fapte de natura sa paralizeze acele pretenti. Spre exemplu paratul recunoaste ca a primit o suma de bani de la reclamant, dar afira ca a plaiti. Pentru ca exceptiunea sa poata sa fie invocata in fata judecatorului, ea trebuie sa figureze in formula si era introdussa in formula de magistrat la cererea paratului. Exceptiunea trebuia sa figureze in formula pentru ca asa cum spunea gaius, judecatorul este sclavul formulei si trebuie sa judece procesul in stricta conformitate cu implicatiile pe care le-a primit prin intermediul formulei. de aceea, in procedura formulara, exceptiunile au avut un caracter absolutoriu. - ori de cate ori exceptiunea se dovedea intemeiata, judecatorul nu putea pronunta sentina de condamnare la mai putin ci trebuia sa pronunte sentina de absolvire. Prin creerea exceptiunilor, au fost depasite toate inconvenientele care decurgeau din principiul unitatii de chestiune, principiu care s-a aplicat in procedura legisactiunilor, pe cand nu existau exceptiunile. potrivit principiului unitatii de chestiune, in acelasi proces doar reclamantul putea formula pretentii , daca paratul avea pretenii trebuia sa deschida un alt proces. in procedura formulara, o data cu introducerea exceptiunilor, ambelel parti puteau formula pretenii in acelasi proces. reclamantul isi formula preteniile pe care de actiune iar parataul pe cale de exceptiune.

Senatusconsultele si constitutiile imperiale

SenatusconsulteleIn epoca claisca normele dreptului privat roman au fost exprimate si prin senatusconsulte. Asa cum am mai spus, in epoca veche - a republicii, senatul nu avea atributii de ordin legislativ, dar influenta procesul de legiferare prin faptul ca legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de senat.Pe de alta parte, senatul influenta procesul legiferarii prin injoctiuni sau prin sugestii facute pretorului in sensul ca senatul ii sugera pretorului sa introduca in edictul sau anumite dispozitii care pe aceasta cale deveneau obligatorii.Incepand din vremea imparatului Hadrian, hotararile senatului au devenit obligatorii, au dobandit putere de lege. In apartenenta, atributiile senatului au sporit, dar in realitate

senatul era un simplu intrsument in mainile imparatului, dovada ca in documentele vremii senatusconsultele erau denumite orationesc, simple discursuri imperiale.

Constitutiile imperiale: tot in perioada imparatului hadrian, au devenit izvoare de drept si hotararile imparatilor, denumite constitutii imperiale:

Ele sunt de 4 feluri:

- Edictele - dispozitii de maxima generalitate date atat in dreptul privat cat si in dreptul public. - Mandatele - instructiuni cu caracter administrativ, de regula adresate inaltilor functionari imperiali si mai cu seama guvernatorilor de provincii.- Decretele - hotarari judecatoresti pronuntate de imparat, imparatul putea fi ales judecator si putea pronunta hotarari judecatoresti. Uneori imparatul cu ocazia unei pronuntari, formula o noua regula de drept cu precizarea ca pe viitor acea regula sa fie aplicata in toate cazurile simliare. Pe aceasta cale si-a facut loc in practica dreptului ideea de precedent judiciar. englezii au preluat spiritul dreptului roman, iar romanii au preluat tehnica.- Rescrpitele - consultatiuni juridice pe care unii imparati, care erau oameni de stiinte - aveau pregatire juridica le ofereau fie functionarilor publici, fie oamenilor, consultatiuni care erau obligatorii.

Uzucapiunea

Uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii prin lunga folosinta a bunului si presupune intrunirea urmatoarelor conditii:- posesiunea - la origine simpla posesiune a lucrului nu era suficienta, era necesara chiar folosirea lucrului in conformitate cu destinatia economica pe care o avea.-termenul - era de un an pentru lucruile mobile si de 2 pt cele imobile-justul titlu - actul sau faptul juridic prin care se justifica luare in stapanire a lucrului- buna credinta- este convingerea posesorului ca a dobandit lucrul de la proprier sau cel putin de la o persoana care avea capacitatea necesara pentru a transmite acel lucru.- un lucru susceptibil de a fi uzucapat - nu orice lucru putea fi uzucapat. nu puteau fi uzucapate bunurile nepatrimoniale ca si lucrurile dobandite prin violenta sau lucrurile furate si ascunse.

la romani uzucapiunea a indeplinit doua functii:

- functia economica- uzucapiunea asigura exploatarea lucrurilor in conformitate cu destinatia economica pe care o aveau -functia juridica - s-a exercitat in legatura cu proba dreptului de proprietate, inainte de aparitia uzucapiuni, cel care intenta actiunea in revendicare trebuia sa faca dovada ca toti aceia care au stapanit lucrul inaintea lui au avut calitate de proprietari

Dupa aparitia uzucapiunii era era suficient ca reclamantul sa faca dovada ca intruneste toate conditiile necesare pentru a castiga procesul in calitate de uzucapant.

Legitimarea si emanciparea

LegitimareaPuterea parinteasca putea fi creata artificial, prin legitimare, actul prin care copilul natural - cel nascut in afara casatoriei este asimilat celui crescut in interiorul casatoriei. Imbraca trei forme, se face prin:- obligatiune la curie - prin ridicarea fiului natural la rangul de membru al senatului municipal, acestia erau denumiti decurioni. decurion era un dezavantaj, ei strangeau taxle si impozitele, daca nu le puteau colecta, plateau cu bunuri proprii.-casatorie subsecventa - daca parintii naturali se casatoreau, prin efectul casatoriei copilul devenea legitim.

- rescript imperial - daca nu era posibila casatoria subsecventa

Emanciparea:asa cum puterea parinteasca putea fi creata pe cale naturala sau artificiala, in mod simetric ea se putea stinge pe care naturala sau artificiala/Pe cale naturala - prin moartea lui pater familiaspe cale artificiala - prin emancipareEmanciparea este actul prin care o persoana alieni iuris devine sui iuris.emanciparea se facea in doua faze: prima faza era identica cu prima a adopitunii, presupunea cinci operatiuni juridice, trei vanzari si a doua dezrobiri succesive.faza a doua consta intr-o dezrobire vindicata

efectele juridice ale emanciparii:-emanciparea genera anumite efecte juridice, caci emancipatul devenea persoana sui iuris, purta capacitate deplina, avea patrimoniu propriu si putea incheia acte juridice in nume propriu. Jurisconsultii spuneau ca de fapt emanciparea echivaleaza cu dezmostenirea, nemaifiind agnat cu familia de origine, emancipatul pierde drepturile succesorale fata de familia sa.=== Pretorul a intervenit si a initiat o reforma prin care l-a chemat pe emancipat la succesiune in familia de origine, in calitate de agnat. Emancipatul putea veni la succesiune numai daca facea raportul bunurilor, numai daca adauga la masa succesorala bunurile dobandite in calitate de persoana sui iuris. Alminteri, spune pretorul, i-ar pagubi pe fratii sai ramasi sub puterea parinteasca.

Proproetatea quiritara.

Reprezinta prima forma a proprietatii private pe care au cunoscut-o romanii. Aceasta proprietate este numita quiritara, intrucat ea era exercitata doar de cetatenii romani, numiti quiriti.

Aceasta forma de proprietate prezinta trei caractere:-caracterul exclusiv - exercitata doar de cetatenii romani - purta numai asupra unor lucruri romane. transmisa numai prin acte de drept civil. putea fi reclamata in justitie numai prin actiuni civile.

-caracterul absolut - proprietarul quiritar exercita in acelasi timp ius utendi, ius freundi, si ius abutendi, fara ingradire, avand inclusiv dreptul de a distruge lucrul.-caracter perpetuu - are acest caracter, spre deosebire de drepturile de creanta, care sunt prin excelenta temporare, in sensul ca ele se sting prin exercitare. dr de proprietate se consolideaza.

Categoriile sociale in perioada republicii

In perioada republicii, fondata in 509ih, pe plan social, conflictul dintre patricieni si plebei a continuat. Ca urmare a protestelor sistematice si din ce in ce mai variate si ca urmare a concesiilor succesive facute de patricieni, in secolul 3ih, cele doua categorii sociale s-au nivelat, in sensul ca nu erau criterii care sa distinga intre patricieni si plebei.Pe fondul dezvoltarii economice au aparut noi categorii sociale: nobilii si cavalerii.Nobilii erau inalti demnitari ai statului, inalti magistrati ai republicii romane precum si urmasii lor, au sustinut forma de organizare republicana de vreme ce institutiile se aflau in mainile lor.Cavalerii erau denumiti oameni noi, in sensul ca se imbogatisera in urma afacerilor si sustineau ideea de centralizare a statului pentru ca, in conceptia lor, numai un stat centralizat poate sustine ordinea necesara comertului.

Ca urmare intre cele doua categorii sociale a izbucnit un conflict: patru razboaie civile la sfarsitul republicii. prin victoria cavalerilor s-a instaurat imperiul sub forma principatului.Totodata a aparut categoria sociala a proletarilor romani. Proletarii erau oamenii saraci, ruinati care nu aveau alta avere decat copiii. neavand mijloace de subzistenta, proletarii veneau din intreaga italia la roma, pentru a trai de pe urma statului. statul facea distribuiri perioada de alimente, bani, haine pentru proletari.Proletarii erau cetateni romani, aveau drept de vot, voturile putea fi cumparate. De aceea, Caius Iulius Cesar spunea ca datorita masei parazitare, a proletarilor, Republica Romana a devenit o simpla forma, goala de continut.In perioada republicii, sclavia a atins nivelul clasic al dezvoltarii sale, in sensul ca activitatea economica se baza pe munca robita a sclavilor, iar munca libera a fost impinsa la periferia vietii economice.

Forta executorie a sentintei

Prin forta executorie a sentintei, intelegem posibilitatea reclamantului de a-l constrange pe parat sa plateasca suma de bani la care a fost condamnat.In legatura cu aceasta posibilitate, trebuie precizat ca in procedura formulara, dupa pronuntarea sentintei, reclamantul devenea creditor, iar paratul debitor. Atunci cand debitorul nu platea, creditorul il chema in fata magistratului prin actio iudicati. daca in fata magistratului debitorul recunostea ca nu a platit, magistratul elibera un decret de executare silita care purta fie aspura bunurilor debitorului fie asupra bunurilor sale.Sistemul executarii silite aspura persoanei a fost preluat din procedura legisactiunilor si se finaliza cu vanzarea debitorului ca sclav, trans tiberium (dincolo de tibru, pentru ca cetateanul roman nu putea fi sclav la roma).Executarea silita asupra bunurilor, creditorul avea la dispozitie doua procedee juridice:

1Venditio bonorum - inseamna vanzarea in bloc a bunurilor debitorului insolvabil si presupune existenta mai multor creditori, intrucat daca ar exista un singur creditor ar avea interesul sa astepte pana cand debitorul devine solvabil sa poata plati.Toti creditorii se grabesc sa treaca la executarea silita care se realiza in doua faze distincte: -missio in possesionem - in prima faza creditorii se adresau magistratului - cereau trimitere in detentiunea bunurilor debitorului pentru ca debitorul sa nu-si mareasca insolvabilitatea pe cale artificiala. adica sa-si dea bunurile. In vederea supravegherii bunurilor, creditorii alegeau un reprezentant, denumit curator bonoru,. Acesta astepta 30 de zile si daca dupa expirarea lor debitorul nu plateste se trece la faza a doua.-venditio bonorum - in aceasta faza creditorii alegeau un stapan al bunurilor debitorului, denumit magister bonorum, care vindea in bloc bunurile debitorului insolvabil aceluia care oferea cel mai mare pret in sistemul vanzarii la licitatie. Cumparatorul era denumit emptor bonorum, se subtituia debitorului insolvabi, inceprs un nou sir de procese cu toti creditorii, in vederea valorificarii creantelor, voia convingerea ca debitorul chiar era dator. in functie de rezultatul proceselor, emptor urma sa plateasca fie suma, fie una mai mica. prin urmare emptor bonorum era un speculant, care nu risca sa plateasca mai mult decat a promis, dar avea sansa sa plateasca mai ptuini.2Distractio bonorum - s-a creat din aceasta cauza. in acest caz, bunurile debitorului insolvabil nu mai erau vandute in bloc, ci cu amanuntul, pana cand toti creditorii isi valorificau drepturile.

Adoptiunea

Puterera parinteasca putea fi intemeiata si pe cale artificiala, mai intai prin adopitune, iar adoptiunea este actul prin care un fiu de familie trece de sub puterea unui pater familias sub puterea unui alt pater familias, ceea ce insemna ca adoptiunea presupune scoaterea fiului de famile de sub puterea parinteasca din familia de origine. Fiul de familie poate fi scos de sub puterea parinteasca numai in conditiile dispozitiilor celor 12 table cu privirea la vanzarea fiului de familiea. Potrivit legii celor 12 table, scoaterea fiului de sub puterea parinteasca presupunea trecerea unui interval de timp de zece ani. pentru a depasi acest inconvenient, jurisconultii au creat actul adopitunii prin interpretarea creatoare a dispozitiilor din legea celor 12 table cu privire la vanzarea fiului de familie.Potrivit acestei interpretari, actul adopitunii se desfasura in doua faze.

- prima - presupunea cinci operatiuni juridice constant in trei vanzari si doua dezrobiri succesive care aveau loc in aceeasi zi, iar dupa treia vanzare, fiul de familie iesea de sub puterea parinteasca si ramanea sub puterea cumparatorului, denumita mancipium.- a doua - imbraca forma unui proces fictiv, simulat, care se desfacsura intre adoptant si cumparator, care il avea sub puterea sa pe fiu. adoptantul participa la proces in calitate de asa zis reclamant, iar cumparatorul asa zis parat. in fata magistratului adoptantul afirma ca fiul de familie este al sau, iar cumparatorul tacea. incat fata de afimratiile adoptantului si fata de tacerea cumparatorului, magistratul pronunta cunvantul addico, prin care ratifica declaratia adoptantului, recunoscandu-i puterea asupra fiului de familie.

si adopiunea producea efecte juridice, adoptatul trecea sub putera adoptantului, devenea agnat cu adoptantul si totodata cogdant fictiv. venea la succesiune in familia adoptantului, pierdea drepturile succesorale in famiia de origine.

15-17 - Sarit peste

Proprietatea pretoriana

Aceasta forma de proprietate a aparut in legatura cu transmiterea unui lucru mancipi prin traditiune. In epoca veche proprietatea lucrurilor mancipi se facea prin mancipatiune, iar nec mancipi prin traditiune.Mancipatiunea presupunea respectarea unor conditii de forma extrem de complicate.Acela care transmitea un lucru prin traditiune era denumit tradens, dobanditorul accipiens.Jurisconsultii spuneau ca proprietatea pretoriana a fost creata prin utilizarea unor mijloace procedurale.Daca tradens era de rea credinta intenta impotriva lui accipiens actiunea in revendicare, facea dovada ca un lucru mancipi s-a transmis prin traditiune si castiga, deposedandul, cu toate ca acesta fusese de buna credinta.

Puterea parinteasca

Era exercitata de catre pater familias aspura descendentilor sai. Descendentii: fii, fiicele, nepotii din fii. Nepotii de la fiice se afla sub puterea altor pater familiasPuterea parinteasca este perpetua (pana la moartea lui pater familias). Fiul de familie dobandea capacitate deplina decat la moartea lui pater familias. putea sa fie si consul, sa aiba 50 de ani, dar nu putea incheia acte de drept privat.in dreptul privat familia era mai puternica decat statul, Puterea parinteasca avea un caracter nelimitat, absolut, se manifesta atat asupra persoanelor, cat si asupra bunurilor. Caracterul nelimitat, isi gasesa expresia in dreptul de viata si de moarte, dreptul de abandon, dreptul de a vinde.Conform legii celor xii table, avea drept de viata si de moarte asupra descendentilor. Pater familias avea dreptul de a-l abandona pe cel nou nascut., in primele 7-9 zile de la nastere copilul trebuia recunoscut.Legea celor xii table, prevede ca pater familias putea vinde pe fiul de familia de trei ori, fiecare vanzare fiind valabila pe 5 ani. daca era vandut de 3 ori, acesta iesea de sub tutela parinteasca.Caracterul nelimitat al puterri parintesti se manifesta si asupra bunurilor, fiul de familie nu avea patrimoniu, nu pueta incheia acte in nume propriu, ci numai imprumutand capacitatea lui pater familias. si cu conditia ca prin aceste acte situatia lui pater sa fie devina mai buna patrimonial.Puterea parinteasca putea fi creata natural prin casatorie si pe cale artificiala prin adoptiune si legitimare.

Forta juridica a sentintei

Prin forta juridca a sentintei intelegem autoritatea lucrului judecat sau autoriatea de lucru judecat. acest efect nu a fost cunoscut la origine. astfel incat acelasi proces intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect putea fi judecat de mai multe ori. astfel se ajungea in mod fatal la sentine contradictorii. astfel, romanii au initiat o serie de reforme prin care s-a stabilit in final ca un proces intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect nu poate fi judecat de mai multe ori. Prin aceasta regula s-a asigurat autoritatea lucrului judecat, dar numai fata de reclamant, intrucat numai reclamantul intentase o actiune in justitie, pe cand paratul, putea se redeschida procesul.In procedura formulara, autoritatea lucrului judecat fata de reclamant a fost asigurata prin efectul extinctiv al lui liptis contestatio. paratul putea redeschide procesul si in procedura formulara. a aparut principiul exceptia lucrului judecat care putea fi opusa atat de reclamant cat si de parat, dupa cum paratul sau reclamantul incercau sa redeschida procesul. pe aceasta cale s-a asigurat autoritatea lucruli judecat fata de ambele parti.

Organizarea in principat

Incercarile lui Sulla si ale lui Caesar de a instaura in mot fatis dictatura au esuat in urma opunerii senatului si a unei parti insemnate a poporului roman. Din ceast motiv Octavian unul din membrii ultimatului Triumvirat a inaugurat un nou regim politic, Principatul.Octavian a devenit consul pe 10 ani. a devenit tribun pe viata, putea bloca prin veto deciziile oricaruri alt magistrat.A fost creat un nou sistem totalitar, indeplinindu-se visul lui Caius Iulius Caesar.

In principat se declanseaza procesul de polarizare tot mai accentual a societatii romane si a adanirii discrepantelor dintre saraci si bogati.

Cele doua categorii sociale: hoestiores - cei onorabili si humilioresc - cei umili.Sclavia continua sa pastreze un caracter clasic, numarul sclavilor incepe sa scada treptat, ca si productivitatea lor. Apare o noua cateogire sociala care antameaza viitoarele forme de organizare feudala: institutia colonatuluiColoniii erau oameni liberi obligati sa arendeze latifundiile si al caror statul social si juridic se apropie treptat de cel al sclavilor.

Factorii constitutionali in timpul principatului:Imparatul - existenta celor trei factori constitutionali este doar din punct de vedere formal, deoarece de facto, in foarte scurt timp de la instaurarea principatului intreaga putere in stat este preluata de imparat.atributiile imparatului - conducator al armatei, conducator al provinciilor nepacificate, numea si revoca inalti functionari imperiali care preiau treptat atributiile vechilor magistratiSenatul- aparent, atributiile senatului sporesc. ii numeste pe magsitrati, devine organ de legiferare in sens formal. hotararile sale poarta denumirea de senatusconsulte si devin izvoare formale de drept.

in realitate deinve o simpla anexa a politicii imperiale, imparatul legiferand cu ajutorul senatului

Magistratii - magistraturile se golsesc treptat de continutul lor, atributiile fiind preluate de functionari imperiali.Consulii pastreaza dreptul de a prezide senatul si jurisdictia gratioasa.Cenzorii pastreaza dreptul de a efectua recensaminte.Pretorii pastreaza atributia contencioasa, dar activitatea lor creatoare de drept inceteaza. Questorii, dupa edictul pretorului, pastreaza dreptul de a administra arhivele si fiintele statului roman.Edilii curuli raman cu vechile atributii.

Jurisprudenta in epoca veche

In epoca veche, normele dreptului privat roman au fost expirate si prin jurisprudenta - jurisprudenta este stiinta dreptului rmoan creata de jurisconsulti prin interepretarea textelor din vechile legi.jurisconsultii romani erau oameni de stiinte, nu erau functionari publici, nu ii angaja si platea nimeni, lucrau din proprie initaiativa. activitatea lor era apreciata.jurisprudenta imporant in evolutia dreptului privat roman, in conceptia romanilor, dreptul nu putea fi modificat.jurisconsultii au reusit sa aplice vechile dispozitii la noile realitati sociale.Cata vreme jurisprudenta a ramas un monopol al pontifilor, ea nu a putut face progrese remarcabile, pontifii erau interesati sa mentina confuzia dintre drept si religie.In 301 ih jurisprudenta s-a laicizat in sensul ca orice persoana care avea calitatile necesare se putea dedica cercetarii in drept. Catre sfarsitul epocii vechi, jurisprudenta a avut un caracter de speta, jurisconsultii se preocupau sa indice partilor ce texte din legi se aplica in cazul lor.Desi nu erau functionari publici, jurisconultii ofereau consultatii judecatorilor in legatura cu solutionarea de procese.

Dezrobitii

Dezrobitii erau sclavi eliberati de stapanii lor. Dupa actul dezrobirii, fostul stapan se numea patron, dezrobitul libertus.Formele dezrobirii:In epoca veche, dezrobirea se realiza prin trei forme solemne care erau denumite vindicta, censu, testamento.Dezrobirea vindicta presupunea o declaratie solemna in fata magistratului princ are stapanul isi exprima vointa ca un anumit sclav sa devina om liber.Dezrobirea censu se facea cu ocazia recesamantului pantru ca la romani, din cinci in cinci ani, se facea recesamantul persoanelor si bunurilor. sclavii erau bunuri, daca sclavul era trecut la persoane devenau oameni liberiDezrobirea testamento, se facea prin clauza testamentara, clauza impusa de testament: dezrobire directa si indirecta. in cazul directei testatorul isi expirma dorinta ca un anumit

sclav sa devina liber. cea indirecta testatorul ii lasa sarcina mostenitorului sa dezrobeasca.

Conditia juridica a dezrobitilorLibertul avea fata de patronul sau trei obligatii: bonna, obsequim operae:-bonna drepturile patronului aspura bunurilor dezrobitului. posibilitatea patronului de a veni la succesiunea dezrobitului daca acesta murea fara mostenitori in linie directa.-obsequium - respectul pe care il datora patronului, sa fie politicos, sa nu il dea in judecata, sa-l voteze.- operae - serviciile pe care le datora patronului

Legile de limitare a dezrobitilor:la romani s-a lansat moda ca marii proprietari sa dezrobeasca mii de sclavi, chiar zeci de mii, pentru un alai impunator la inmormantare. Imparatul octavian a dat legi prin care a limitat libertatea de a dezrobi.S-a prevazut ca stapanul trebuie sa aiba cel putin 20 de ani, iar sclavul 30. Nu poate dezrobi mai multi sclavi de cat are.

Proprietatea gintilor

Este atestata de vechii autori latini si greci, la fondarea cetatii, Marcus : regele romulus ar fi impartit solul romei in trei mari loturi corespunzatoare celor trei triburi fondatoare. Dionis: romuls a impartit teritoriul in 30 de loturi intre cele 30 de curii. textele se sustin. Ambele se refera la proprietatea colectiva. imobilele nu putea fi transmite prin mancipatiune pentru simplul fat ca nu se aflau in proprietate privata, ci in proprietatea colectiva a gintilor.

Actiuni civile si pretoriene

Actiunile civile erau redactate dupa modelul legisactiunilor: spre exemplu actiunea in revendicare prin care era sanctionata proprietate quiritara. Actiunile pretoriene nu aveau model, erau create de pretori si la randul lor se clasificau in 3 categorii.

Actiuni pretoriene:- actiuni in factul - pretorul prezenta in formula toate imprejuarile care au generat litigii, conflictul dintre parti astfel incat judecatorul sa stie sa stie cum sa judece- atiuni ficticii - magistratul introducea in formula o fictiunea cu scopul de a extinde sfera de aplicare a acelei actiuni.- formula cu transpozitiune - a fost utilizata intre altele pentru realizarea operatiunii juridice a reprezentarii in justitie. Pater familias denumit reprezentant, participa din imputernicirea altui pater familias, reprezentat. multa vreme romanii nu au admis reprezentarea in justitite, o data cu inflorirea economiei de schimb, romanii aveau procese in acelasi timp in locuri difertite, incat au fost oblogati sa amita reprezentarea. Mai intai in forma imperfecata apoi prefecta.

In cazul imperfectei, efectele sentintei se produc asupra reprezentantului, iar in cazul perefectei asupra celui reprezentat. Imp s-a realizat prin formula cu transpozitiune in intentio era era mentionat numele reprezentantului.,

Dominatul

Este ultima etapa a dezvoltarii statului roman. Marcheaza trecerea statului la o monarhie fatisa de drept divin'Incepe cu dominatia imparatului diocletian si dureaza pana la moartea imparatului iustinian.

factori constitutionali:Imparatul - a fost declarat stapn si zeu, exercita puteri nelimitate dupa modelul despotilor de tip orientaldevine singurul factor de conducere al statului, guvernand prin intermediul unui imens aparat birocratic, statul fiind in fapt condus de un consiliu restrans de sase-sapte prieteni.inaltii functionari imperiali erau organizati intr-o structura ierarhizata si militarizata. (dignitas) - functionari superiori - oficia - inferiorisenatul romei decade la nivelul senatelor municipalemagistraturile au devenit functii decorative

sub aspectul social, fenomenul de polarizare este impins la extrem.existau doua categorii sociale :potentiores - cei puternici - humiliores - cei umili(marea masa a populatiei).

Intreaga populatie se organizeaza in caste sociale.MONEDA devine rara, apare plata in natura. O serie de imparati, incepand cu diocletian, intreprind o serie de reforme menite sa salveze statul roman. pe plan religios, crestinismul devine religi a statuli roman in egalitate cu celelalte religii pagane.In timpul lui teodosiu cel mare, crestinismul devine unica religie, celelalte interzise.declinul nu mai poate fi oprit, la moartea lui teodosiu cel mare, imperiul se imparte in apus si rarasit.

periodizarea evolutiei dreptului roman: epoca veche - clasica - postclasica

Legea citatiunilor

In 426 s-a dat legea citatiunilor (constitutie imperiala). potrivit asa zisei legi, in fata judecatorului puteai fi citati numai 5 jurisconsulti clasici, care erau celebri, lucrarile lor erau cunoscute de judecatori si nu puteau fi falsificate fara ca judec. sa depisteze falsul. Era vorba despre paul, papinian, ulpian, gaius si modestin. De regula dadeau aceleasi solutii problemelor de drept, dar uneori solutiile erau controversate, parerile erau diferite. In asemenea situatii, legea spune ca judecatorul trebuie sa urmeze parerae majoritatii. daca aparea paritatea (foarte rar) se urma parerea lui papinian. daca el nu se pronunta, judecatorul avea de ales. Jurisconsultii ofereau consultanta inca din epoca

veche. nu erau obligatorii. hadrian a decis ca toate cultatiunile oferite de jurisconultii investiiti sunt obligatorii pentru toate cazurile similare. din acel momentu jurisprudenta a dobandit outere de lege si a devenit cu adevarat un izvor formal de drept.

Actiunile arbitrare

Actiunile arbitrarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul pecuniar al sentintei de condamnare, in unele cazuri reclamantul era interesat sa obtina o condamnare in natura, adica o condamnare asupra lucrului.Romanii au creat actiunile arbitrare, in cazul carora judecatorul avea dubla calitate: arbitru si judecator. in calitate de arbitru, dupa ce se convingea de justetea pretentiilor, judecatorul ordona paratului sa dea satisfactie pretentiilor. paranul nu era obligat, daca nu il executa, arbitrul se transforma in judecator. si pronunta sentina de condamnare. in mod exceptional, in actiunile arbitrare, suma de bani era stabilita de de reclamant. reclamantul avea tot interesaul sa supraevalueze obiectul litigios.

Oamenii liberi cu o conditie speciala

La granita dintre persoane libere si sclavi se aflau oamenii liberi cu o conditie juridica speciala si colonii.Oamenii liberi cu o c j sp erau liberi din pct de vedere formal, in realitate erau asimilati cu sclavii. se clasificau in:persoane in mancipio - fii de familie vanduti de pater familias si fii abandonati de pater, care comisesera delicte.adiacti - debitorii insolvabili, atribuiti creditorilor lor se clasificau in iudicati si nexi. iudicati - atribuiti pe baza unei hot judecatoresti. nexi -debitori care din proprie initiativa se obligau sa munceasca pentru creditor.auctorati - oameni liberi care-si angajau serviciile ca gladiatori. de regula gladitarorii erau recrutati dintre sclavi. oamenii liberi care imbratiseasu aceasta indeletnicire erau dispretuiti si erau asimilati sclavilor.redempti ab hostibus - cei rascumparati de la dusmani, ramaneau sub puterea rascumparatorului pana cand plateau valoarea acelei rascumparari.

Proprietatea familiei

Termenul de proprietate familiala este conventional - romanii desemnau aceasta forma de proprietate prin cuvantul heredium.Vechii autori afirma ca la fondarea cetatii, Romulus a atribuit fiecarei famili doua iugare de pamant. servind drept loc de casa si gradina. aceasta proprietate era desemnata prin cuvantul heredium.are trei caractere:-inalienabil - nu poate fi instrainata, dovada ca mancipatiunea nu se aplica si lucrurilor imobile-indivizibil - la moartae lui pater familias fiii dobandeau proprietatea familiaza in indiviziune. mai tarziu prin legea celor xii table, a fost introdusa actiunea de iesire din indiviziune. fiii daca doreau puteau sa obtina iesirea din indiviziune.

-caracterul de copropietate - la moartea lui p familias, fiii de familie dobandesc un bun pe care il stapanisera si inainte de moartea lui pater, impreuna cu el.

Raportul dintre dreptul civil si pretorian

Prin utilizarea unor mijloace procedurale, pretorul a creat o noua ramura de drept, pe care jurisconultii au denumit-o dreptul pretorian. In vederea definirii acestui raport, trebuie sa avem in vedere doua texte romane. potrivit primul text, pretorul nu poate crea drept. potrivit celui de-al doilea, dreptul pretorian este vocea vie a dr civil.Pretorul actiona pe 3 cai in vederea influentarii dreptului civil: in primul caz, pretorul explica de asa maniera intelesul textelor din vechile legi incat acele texte sa poata fi aplicate si la noile cazuri ivite in practica instantelor. in al doilea caz - pretorul completa anumite dispoziti care erau depasite.in al 3-lea caz - atunci cand anumite dispozitii din legi erau depasite, pretorul pur si simplu le desfinta, le abroga. Actiuni in rem si actiuni in personam

In primul rand, actiunile se clasifica in actiuni reale si actiuni personale, sau actiuni in rem si actiuni in personam.Prin actiuni reale - erau sanctionate drepturile reale, iar prin actiuni personale, drepturile personale sau de creanta.Drepturile reale - izvorasc din raportul stabilit intre o persoana determinata si toti ceilalti membrii ai societatii, ceea ce inseamna ca drepturile reale sunt opozabile fata de toti, toti membrii societatii trebuie sa repsecte.Drepturile peronale izvorasc din raportul juridic stabilit intre 2 persoane determinate dintre care una este denumita creditor si cealalata debitor.

Latinii si peregrinii

Necetatenii se clasificau in latini si peregrini.Latinii - conceputl de latin era utilizat cu doua sensuri - avea doua acceptiuni - sens etnic si juridic. din punct de vedere etnci, erau considerati latini toti aceia care erau rude de sange cu romanii, aveau aceeasi origine etnica.latini in sens juridic erau de 4 feluri: l veteres, l coloniari, l fictivi si l iunianiLatinii veteres erau vechii locuitori ai regiunii din jurul romei care erau rude de sange cu romanii si se bucuraru de... acelasi statul l-au dobandit si locuitorii coloniilor fondate in italia pana in 268, cei dula 268 - latini coloniari.Locuitorii liberi din provincii din afara italiaei erau denumiti l fictivi, se bucurau de latinitate numai din pct de vedere juridic, nu erau latini in sens etnic.

L iuniani erau sclavii dezrobiti fara respectarea formelor dezrobirii,.

Peregrinii se clasificau in: peregrini obisnuiti si peregrini dediticii

obisnuiti - locuitorii cetatilor care aveau tratete de aliana cu romanii. ei putea venii la roma fara sa cada in sclavie, puteau incheia acte juridice conform dreptului gintilor si conform cutumei locale.peregrinii dediticii - locuitorii cetatilor care s-au opus cu arma expansiunii romane, astfel romanii le-au distrus cetatie incat peregrinii dediticii erau oameni liberi care nu apartineau unei cetati, nu puteau veni la roma fara sa cada in sclavie.

Servitutii prediale

servitutea prediala presupune existenta a doua bunuri imobile, de regula invecinate, dintre care unul este denumit fond dominat iar celalalt aservit. servitutea este un drept.jurisconsultii faceau distincite intre servitutile prediale urbane si servitutile prediale rustice. daca fondul dominant era o constructie - s prediala era urbana, daca era un teren - rustica.Textele romane ne infatiseaza numeroase servitutii prediale:-iter - s de trecere prin terenul altuia pe jos sau calare-via - dreptul de a trece cu carul prin terenul altuia-actul - dreptul de a mana turmele prin terenul altuia-ius pascendi - dreptul de a pastere turmele pe ternul altuia dupa strangere recoltelor-aquaeductus - servitute de apeduct, dreptul de a aduce apa prin conducte care trec prin terenul altuia.

Diviziunile dreptului privat roman

Dreptul privat roman este structurat in trei ramuri distincte:-dreptul civil-dreptul gintilor-dreptul natural

-dreptul civil - conceptul de dr civil este utilizat de textele juridice cu 3 sensuri: cel mai vechi - ansamblul normelor juridce care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani. mai recent - dreptul civl roman se confunda cu jurisprudenta sau cu activitatea de cercetare stiintifica cel mai cuprinzator - dr civil roman se confunda cu intregul drept privat roman

-dreptul gintilor - utilizat de textele juridice romane cu trei sensuri - dr gintilor cuprinde totalitatea normeluor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetateni si peregrini. a aparut cu dezvoltarea economiei de schimb etc.-dreptul natural - romanii vedeau in dr natural un sistem de principii valabile pentru toate popoarele si toate timpurile.

Edictul pretorului

In epoca veche, normele dr privat roman au fost exprimate si prin edictele magistratilor. unele edicte erau valaibile pe termen de un an, alte aveau caracter ocazional, cateva zile.Dintre acestea, cel mai important este edictul pretorului. - pretorul exercita cele mai importante atributiuni de ordin judiciar cu ocazia organizarii proceselor. In practica, ori de cate ori pretorul constata ca pretentiile reclamantului sunt legitime, dar dreptul nu ii oferea un procedeu juridic, el crea unul. Cu toate ca in conceptia romana, pretorul nu putea crea drept, el influenta linia de evolutie a dreptului civil.in sens forma edictul pretorului era valabil un an, dar cele utile erau preluate si de pretorii urmatori.Sistematizarea edictului pretorului - activitatea creatoare a pretorului a ajuns la apogeu in vremea lui cicero, dar mai tarziu imparatul hadrian, i-a ordonat lui iulian sa codifice edictul, sa-i dea o fomra definitiva. cea mai buna reconstituire a acestui edict: profesorul german otoo.

Persoana juridicaPrin persoana juridica, jurisconsultii romani intelegeau o colectivitate care are un patrimnoniu propriu, dobandeste drepturi si isi asuma intatoriri dinstinct de membrii care o compun. In textele romane, erau numite corpora. cele mai vechi persoane juridice sunt in domeniul public. prima persoana juridica este chiar statul roman, care avea un patrimoniu propriu, avea debitori, putea fi instituit mostenitor.dupa modelul statului roman au fost organizate coloniile si municipiile din italia si din provincii. persoanele juridice din domeniul privat erau denumite collegia - asociatii care luau nastere prin manifestarea de voina a partilor.initial aceste p juridice urmareau scopuri patrimoniale. cu timpul, unele persoane juridice de drept privat s-au implicat in viata politica. iulius caius caesar a desfintat persoanele juridie de drept privat. octavian augustus a conditionat dobandirea personalitatii juridice de aprobarea expresa a senatului romei.

Litis contestatio ---- 17

In procedura formulara s-a schimbat sensul de litist conestatio. In procedura legisanctiunilor, litis contestatio desemna luarea de martori (de obicei in numar de 10). care constatau vointa partilor de a se judeca.In procedura formulara, l c consta in remiterea unei copii de formula de catre reclamant paratului sau in dictarea formulei de catre reclamant paratului, astfel incat paratul sa stie cum sa se apere in fata judecatorului.litist consetatio prezinta o importanta deosebita deoarece prin valorificarea efectelor lui l c pretorul si jurisconsultii au creat noi institutii juridice, mai cu seama in materia obligatiilor. litis contestatio a produs 3 efecte:-extincitv - dreptul primitiv sau initial al reclamantului, dreptul creator - reglator -

Uzufructul

Potrivit lui paul, uzufructul este dreptul de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele, pastrand substanta acelui lucru. din definitie rezulta ca atributele dreptului de proprietate se impart intre doua persoane care sunt denumite nudul proprietar si uzufructar. nudul proprietar exercita numai dreptul de dispozitie, iar uzufructarul exercita dreptul de a folosi lucrul si dreptul de a-i culege fructele.Din definitie mai rezulta ca uzufructul poarta asupra unor lucruri care nu se consuma prin intrebuiniare, sunt neconsumptibile. totodata, uzufrctul in mod exceptional este un drept real cu caracter temporar, cel mult viager, ceea ce inseamna ca dreptul de uzufruct se sitnge cel mai tarziu la moarte uzufrucatrului, nu trece la mostenitori.

Nudul proprietar si uzufructarul sunt titulari de drepturi reale, nu exista obligatii intre ei.Dreptul de uzufruct a luat nastere pe terenul relatiilor dintre barbatul si femeia casatoriti fara manus. asa cum se stie, femeia casatorita fara manus nu venea la succesiunea barbatului ei.de aceea, in practica in mod frecvent, unii barbati lasau prin testament anumite bunuri sotiei, pentru a le folosi si culege fructele, la moartea femeii bunurile reveneau copiilor in calitatea lor de mostenitori civil. cu timpul, dreptul de uzufruct s-a aplicat pe scara generala, in sensul ca se putea naste in relatiile dintre orice persoane.

Distinctie intre dreptul public si privatDreptul privat este domeniul in care romanii au creat concepte, categorii si institutii juridice care se aplica si in zilele noastre. Romanii au avut reprezentarea distinctiei dintre dreptul public si cel privat inca din epoca veche. Abia la sf secolului 2 dh ulpian ne infatiseaza criteriul pe baza caruia putem face distinctia: dreptul public este acela care se refera la organizarea statului roman, iar dr privat este acela care se refera la interesele fiecaruia. Aceasta definitie este criticabila, in concepia lui ulpian exista anumite norme juridice care dau expresie intereselor generale ale societatii alaturi de alte norme juridice care exprima interese individuale. in realiatea toate normele dr fara exceptie reprezinta inetersele generala ale societatii.cu toate acestea, exista un criteriu pe baza caruia putem distinge: criteriul sferei de reglementare juridica .nr dr public reglementeaza relatiile sociale care se formeaza in legatura cu organizarea statului precum si relatiile dintre stat si cetateni, pe cand nr dr privat reglementeaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre persoane cu un continut patrimonial, precum si relatiile dintre persoane care iau nastere cu ocazia solutionarii proceselor private.

Actiunea in revendicareActiunea in revendicare face parte din categoria actiunilor arbitrarii, incat daca paratul nu executa ordinul pronuntat de judecator in calitate de arbitru, si nu ii remitea lucrul reclamantului, risca sa plateasca o suma de bani mult mai mare decat valoare obiectului litigios. daca paratul nu executa acel ordin, arbitruld devenea judecator si il condamna pe parat la o suma de bani,

Restitution in integrum

Restitution in integrum insemna repunere in situatia anterioara si consta in desfintarea actului pagubitor pentru reclamant astfel incat partile sa ajunga in situatia pe care o aveau inainte de incheierea acelui act pagubitor. prin efectul lui restituio in integrum, renaste un drept subiectiv pentru reclamant ceea ce echivaleaza cu repunerea lui in situatia anterioara, dar numai in drept. pentru ca sa fie repus si in fapt, el trebuia sa valorifice dreptul subiectiv renascult pe care judiciara. adica sa declanseze un proces in calitate de titular al acelui drept, sa obtina o sentina sa puna in executare acea sentina si numai dupa aceea era repus in situatia anterioara si in fapt.

Legea celor XII table

Legea celor 12 table este cea mai veche si totodata cea mai importanta lege romana. ea a fost adoptata pe fondul confilctului dintre patricieni si plebei. la origine normele dreptului privat roman au fost exprimate numai in forma obiceiurilor, iar obiceiurile nu erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de catre pontifi. plebeii au cerut publicarea lor, sa poata fi cunoscute de toti.fata de aceste presiuni, patricienii au format o comisie, comisia a sistematizat obiceiurile si le-au publciat pe 10 table de lemn, dar plebeii au zis ca cele 10 nu sunt suficiente si le-au compleatat, astfel ca dupa 2 ani, s-a format o noua comisie din care paceau parte si 5 plebei comisie care a resistematizat obiceiurile pe 12 table de bronz.legea celor xii table cuprinde intregul drept public si privat din acel moment istoric.multa vreme s-a afirmat in mod gresit ca l c 12 table nu ar fi originala si ca ar fi imprumutata de la greci.. in realitate ea este profund originala. in primul rand pentru ca oglindeste fidel mentalitatea si modul de viata al rmanilor de la acea epoca, neexistand foarte multe elemente comune cu dreptul grec - 3.cele 12 table de bronz nu s-au pastrat, nu au ajuns pana ala noi, ele au fost distruse cu ocazia incendierii romei de catre gali.cicero marturisteste ca pe vreme copilariei sale, elevii erau obligati sa invete pe de rost legea celor xii table. fara aceasta nu se putea trece clasa. in epoca moderna s-a pus problema reconstiturii textului legii. s-a facut pe baza framentelor din lucrarile jurisconsultilor care au comentat legea celor xii table. fragmente ajunse la noi prin digestele lu justinian.in sens formal, legea celor xii table a fost in vigoare 11 secole pentru ca romanii nu au acceptat niciodata ideea de abrogare a legilor. ei considera ca legile exprima vointa divina, iar voina divine nu poate fi modifcata de pamanteni. mait tarziu, o data cu dezvoltarea economiei de schimb, unele texte de legi au devenit inaplicabile, cicesora spune ca pe vremea s-a, in practica instantelor judecatoresti, locul legii celor xii table fusese luat de edictul pretorului.

Capitis deminutioAlte texte din materia persoanelor vorbesc desfintarea personallitatii - denumita capitis deminutio.- capitis deminutio maxima - insemna pierderea liberatii (cazul debitorului insolvabil care era vandut ca sclav_-media - pierderea cetateniei - cazul cetateanului exilat-minima - pierderea unor drepturi de familie

capitis deminutio nu presupune neaparat o micsorare a personalitatii. spre exemplu emancipatul desi devine persoana sui iuris capacitatea lui sporeste, dar sufera capitis deminutio pentru ca pierde drepturile succesorale.

Reformele lui servius tulliusServius tullius a intitiat doua reforme prin care a pus bazele statului roman. este vorba de reforma sociala si reforma administrativa.Prin reforma sociala, ST a impartit intreaga populatie a Romei in cinci categorii sociale, pe criteriul averii. La randul lor, cele 5 au fost impartite in centurii, care erau in acelasi timp si unitati militare si unitati de vot, fiecare centurie dispunand de un vot.Centuriile nu aveau un numar egal de membrii. astfel, centuriile din prima categorie sociala aveau 40-50 de membrii, iar cele din ultimele categorii sociale aveau 600-700 de membrii. astfel, a fost posibil ca prima categorie sociala, desi minoritara sa dispuna de majoirtatea centuriilor, deci de majoritatea voturilor. de aceea istoricii spun ca in momentul formarii sale, statul roman s-a format pe un regim politic de aristrocratie sclavagista.Prin reforma administrativa, regele servius tullius a impartit teritoriul romei in circumscriptii administrativ teritoriale, denumite triburi. in total el a creat 4 triburi urbane si 17 rurale.din acel moment, in cadrul romei s-au intrunit cele doua critterii in baza carora putem distinge intre societatea presatala si cea organizata in stat. avem in vedere criteriul stratificarii sociale, introdus prin reforma sociala a lui servius tullius si criteriul teritorial, introdus prin reforma administrativa. potrivit criteriului teritorial, apartentna individului la comunitate nu se face in functie de rudenia de sange ci in functie de teritoriul locuit, in sensul ca fac parte din aceeasi comunitate umana toti aceia care locuiesc pe acelasi teritoriu indiferent daca sunt sau nu rude de sange.

Adoptarea si structura legiiCuvantul lex are sensul de conventie, primitor de trei acceptiuni- atunci cand conventia se incheie intre doua persoane particulare, lex are sensul de contractus.-atunci cand conventia se incheie intre mai multe persoane, lex are sens de statutul unei asociatii-atunci cand conventia intervinte intre magistrat si popor, lex are sensu de lege ca izvor formal de drept.Gaius afirma: legea este ceea ce poporul decide si hotaraste.

legile romane erau din punct de vedere al adoptarii lor, de doua categorii:-leges date - legi care emanau direct de la magistrat in baza unei delegatiuni legislative-leges rogatae - legi care erau adoptate potrivit unei proceduri ce cuprindea mai multe etape.

Proiectul de lege era afisat in forum de magistratul lator legisProiectul de lege era debatut in adunari neoficiale timp de 24 de zileSe adunau comitiile adunarile oficiale, legea era votata in bloc, cu da sau nu.

Dupa adoptarea de comitii legea era supus ratificarii senatului, ocazie cu care senatul verifica conformitatea legii cu traditiile si moravurile poporului roman.textul legii era depus in aerarium - tezaurul statului roman

Structura legii: legile romane au o structura tiparita- prescriptio - cuprindea - numele magistratului care a propus legea, comitiile care au votat legea, data si locul votului, ordinea votarii, prima unitate de vot-rogatio - textul propriu zis al legii care, daca era de amploare, era structurat in capitole si paragrafe

-sanctio - ce sanctiune atragea inalcarea dispozitiilor lui rogatio

Legile romane, din punct de vedere al sanctiunii au fost clasificate in:

-leges perfectae - care sanctionau cu anularea actului incheiat cu incalcarea dispozitiei din rogatio - sanctiune de drept privat-leges minus quam perfectae - care prevedeau ca actul desi incheiat prin calcarea prevederilor, ramanea valabil, dar autorul era sanctionat cu plata unei amenzi - sanctiune de drept public-leges imperfectae - prin care este interzia incalcarea prevederior din rogatio fara a se preciza care sunt consecintele

Organizarea sociala a romei in epoca prestatala

Epoca prestatala a durat de la jumataeta secolului VIII ih pana la jumatea secolului Vi ih, dar in legatura cu istoria foarte veche a Romei trebuie sa retinem ca istoriografia romana, adica istoria scrisa a Romei a inceput abia in secolul 3 ih, incat toate informatiilepe care le detinem in legatura cu evenimentele anterioare secolului iii, ne-au parvenit prin izvoare indirecte sau prin traditie sau legenda. de aceea toate informatiile trebuie luate sub titlu de rezerva, nefiind sigure.

Potrivit acelei informatii, orasul roma s-a fondat in 753ih de trei triburi formate din sabini, latini si etrusci. membrii acelor trei triburi fondatoare, precum si urmasii lor erau denumiti patricieni. alaturi de patricieni, in roma prestatala traiau si plebeii, care proveneau din randurile autohntonilor. insa conducerea societatii romana fara caracter statal era exercitata numai de catre patricieni prin trei organe.

a) Comitia curiata - era adunarea patricienilor, organizata in 30 de curii si 300 de ginti. intrucat fiecare curii avea un vot, aceasta adunare a fost numita comitia curiata. toate hotararile cu privire la viata cetatii erau luate de aceasta adunare.regele - era ales de comitia curiata si exercita atributiuni de ordin religios si militarsenatul - era format din sefii gintilor si cuprindea 300 de membrii. exercita atributiuni care revin de regula sfatului batranilor in societatea prestatala sau gentilica.

faptul ca plebeii participaul la viata economica a societatii, dar nu aveau acces la conducerea societatii, s-a format un conflict intre ei ducand in final la formarea statului roman.

Procedee de citare si activitate partilor in iure

Procesul, in prima faza nu putea fi organizat de orice magistat, ci numai de acei magistrati care erau investiti cu atributiuni de ordin judiciar si care erau denumiti magistrati judiciari.

In al doilea rand, legisanctiunile prezinta un caracter formalist, pentru ca fiecarei legisanctiuni ii corespundeau anumite formule solemne, iar greseala unui singur cuvant, chiar greseala genului substantivul, atragea pierderea procesului.In al treile rand legisanctiunile au un caracter legal intrucat ele au fost create prin legi, iar formulele solemne corespunzatoare fiecarei legisactiuni au fost create de pontifi pe baza unor texte din legi. numai in prima faza, procesul prezinta si un caracter consensual, in sensul ca era necesara prezenta ambelor parti in fata magistratului. Cu alte cuvinte, procesul in prima faza nu putea fi organizat in lipsa.Dar la acea epoca, magistratii judiciari nu aveau atributiuni de citare, astfel incat paratul trebuia sa fie citat chiar de reclamant, iar in acest sens, reclamantul dispunea de trei procedee pe care le denumim procedee de citare. ele sunt

- in sui vocatio - este cel mai vechi procedeu de citare cunoscut in istoria dreptului si probabil de aceea prezinta un caracter legal. acest procedeu de citare presupunea somarea paratului de catre reclamant intr-un loc public prin cuvintele solemne - in ius te voco. aceste cuvinte nu puteau fi prinuntate la domiciliul paratului deoarece domiciliul cetateanului roman era considerat un templu - prin urmare era invioalabil, ci numai intr-un loc public, pe strada, in forum si de fata cu martori. iar daca reclamantul constata cu martori refuzul paratului de a veni la proces, il putea aduce cu forta. totusi, paratul putea constitui un garant denumit vindex care promitea ca il va determina pe parat sa se prezinte la proces la un anumit termen. iar daca paratul se ascundea, nu mai iesea din casa, pentru a nu fi citat, atunci magistratul il putea trimite pe reclamant in posesiunea bunurilor paratului.- vadimonium extrajudiciar - este un procedeu de citare mult mai evoluat deoarece consta intr-o conventie, o intelegere prin care partile stabileau de comun acord o anumita data la care sa se prezinte in fata magistratului.- condictio - stim numai ca era un procedeu de citare solemn care se aplica atunci cand paratul era peregrin

activitatea partilor in fata magistratilordaca ambele parti se prezentau in fata magistratului incepeau dezbaterile contradictorii prin utilizarea formulelor solemne corespunzatoare procesului care se organiza. iar fata de pretentiile reclamantului paratul putea adopta una din urmatoarele atitudini.-in primul rand paratul putea recunoaste pretentiile formulate de reclamant -in al doliea rand - putea sa nege pretentiile reclamantului, dar sa nu-si dea concursul la desfasurarea procesului

-in al treilea rand, paratul putea sa nege pretentiile reclamantului dandu-si in acelasi timp concursul la desfasurarea procesului

Faza in iudicio

Daca pretorul nu putea solution litigiul pe cale administrativa, atunci el organiza procesul in doua faze. faza a doua avea loc in fata judecatorului. insa judecatorul roman nu era un functionar public, era un simplu particular, ales de parti si confirmat de magistrat. judecatorul roman era un simplu particular in sensul ca nu oricine putea fi ales judecator, ci in sensul ca nu exista profesia de judecator.practic, la origine puteau fi alesi judecatori numai senatorii, iar catre sfarsitul republici au putu fi alesi judecatori si cavalerii.in fata judecatorului, procesul nu mai avea caracter consensual,ceea ce insemna ca era permisa judecarea in lipsa.

pe langa judecatorul unic roman, la romani functionau si tribunalele care erau de doua feluri: nepermanente si permanente.-nepermanente - erau formate din recuperatores - alesi in numar impar si judecau procesle dintre cetanei si peregrini precum si abuzurile guvernantilor provinciilor-permanente - erau in numar de doua -judecau cu privire la proprietate si la succesiune.

Roma in epoca regalitatii

Pe plan social a continuat sa se manifeste conflictul dintre patricieni si plebei datorita unor discriminari manifestate pe plan politic, juridic, economic

pe plan politic inegalitatea consta in faptul ca desi pleeii au dobandit accesul la lucrarile adunarii centuriilor, ei nu aveau acces la lucrarile comitei curiata

pe plan juridic inegalitatea rezulta din exprimarea in forma nescrisa a normelor juridice, care nu erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de pontifi. pontifii erau alesi numai dintre patricieni. daca se declansa un conflit intre un patrician si un plebeu, partile litigiului se adresau pontifului pentru a afla care este reglementarea juridica, iar pontifii erau tentati sa dea raspunsuri favorabile patricienilor.

pe plan economic, pamanturile cucerite de la dusmani treceau in proprietatea statului roman.

pe plan statal, in epoca regalitatii societatea romana era condusa de trei factori politici.- adunarile poporului. in numar de doua

comitia curiatacomitia centuriata

-rege-senat

1 curiata - in principal atributiile de ordin privat si religios2 exercita cele mai importante atributiuni adminstrative si judiciare2 regele - dupa reforma a devenit un veritabil sef de stat, detinea tributiuni de ordin adminstrativ, militar, judiciar.3 senatul - a devenit un organism al statului, dar hotararile sale nu erau obligatorii pentru rege, ci aveau un caracter consultativ.

Interdictele posesorii:Protectia juridica a posesiunii s-a realizat prin interdictele posesorii, care sunt de 2 feluri

-recuperandae possessionis causa - erau date de pretor in vederea redobandirii unei posesiuni pierdute-retineddae possessionis causa - erau date in vederea pastrarii unei posesiuni existente

in unele cazuri, interdictele posesorii par a fi ilogice, fara noima, solutiile aveau caracter temporar. erau solutii de moment. pana cand pretorul avea timpul necesar pentru a organiza procesul in revendicare.

Conditiile de forma ale casatoriei

Casatoria a fost la origine actul prin care femeia trecea sub puterea barbatului intrucat puterea barbatului asupra femeii maritate era denumita manus, aceasta prima forma a casatoriei romane a fost denumita casatorie cu manus.catre sf republici, femeile romane au inceput sa traiasca in simple uniuni de fapt ca sa nu treaca sub puterea barbatului. romanii au admis o noua forma de castaorie, femeia ramanea sub puterea lui pater din fm de origine. aceasta forma de castaorie a fost numita sine mani, casatorie fara manus.

casatoria cu manus presupunea respectarea unor forme solemne, dintre care unele se pastreaza si astazi. casatoria fara manus nu presupunea, ci numai instalarea femeii in casa barbatului.

pe de alta parte, casatoria presupunea respectarea unor conditii de fond, care sunt comune pentru ambele forme.

1. conubiul - conceptul de conubiu are dousa sensuri, general si unul realtiv-in sens general - posibilitatea a doua pers de as se casatori intre ele.piedici in casatorie: rudenia de sange, alianta, afinitatea si conditia sociala.2. consimtamantul - in epoca veche daca viitori soti erau persoane sui iuris se cerea consimtamantul lor.3 varsta casatoriei - imparatul justinian a decis ca fetele se pot casatori de la 11 ani, iar baietii de la 14

efectele casatoriei:

pe de alta parte, casatoria producea si anumite efecte juridice, care sunt diferite dupa cum avem in vedere casatoria cu manus sau casatoria fara manus.

la c fara manus era considerata o straina din pct de vedere civil fata de barbat si fata de copii. nu venea la succesiunea barbatului, pastra drepturile in familia de origine.

Ocupatiunea specificatiunea accesiunea

Ocupatiunea jurisconsultii romani considerau ca cel mai legitim mod de dobandire a proprietatii este ocupatiunea. aceasta consta in luarea in stapanire a lucrului care nu apartine cuiva care nu are stapan. iar lucrurile fara stapan erau denumite res nullius.din aceasta categorie facea parte mai intai lucrurile dobandite de la dusmani, deoarece in conceptia romanilor, dusmanii lor nu aveau niciun drept. prin urmare nici dreptul de proprietate. tot prin ocupatiune erau dobandite lucrurile parasite de proprietari - care treceau in propriteatea primului venit.specificatiunea- este un mod de dobandire a proprietatii asupra lucrului care a fost confectionat din materialul altuia. in acest caz se pune intrebarea cine este proprietarul lucrului nou creat, cel care l-a confectiona si care se numeste specificator sau proprietarul materialului. solutia a fost controversata intre jurisconsulti. justinian a dat o solutie de compromis. el a decis ca atunci cand lucrul nou creat poate fi readus la starea initiala, sa apartina proprietarului materiei. iar daca nu poate fi adus la starea initiala sa apartina specificatorului. indiferent de solutie, se platesc despagubiri fie pentru munca, fie pentru materie.

accesiunea - este un mod de dobandire a proprietatii prin absorbirea juridica a lucrului accesor de catre lucrul principal. se numeste principal acel lucru care isi pastreaza identitatea dupa ce se uneste cu un alt lucru.spre exemplu, daca se unesc un inel cu o piatra pretioasa, inelul cu piatra pretioasa apartine proprietarului inelului, findca inelul a pastrat identiatatea, chiar daca piatra e mai valoroasa.

Scolile de drept Inca din sec VII, la ravenna in italia, s-a format prima scoala de drept roman, care a functionat pana in sec xi. aceasta scoala si-a propus sa cerceteze valorile juridice romane.in secolul x in orasul pavia, tot in italia s-a findat o scoala de drept similara. lucrurile elaborate de reprezentatntii acelor scoli nu s-au pastrat, au fost distrule. incat le cunoastem numai din izvoare indirecte, adica din alte lucrari care s-au referit la ele. cert este ca acele lucari nu au putut avea o valoare stiintifica deosebita, reprezentatii acelor scoli nu au cunoscut digestele lui justinian. digestele sunt o culege de fragmente din lucrarile jurisconultilor clasici, lucrari care s-au pierdut, pe cand digestele s-au pastraat, au ajuns pana la noi.

In iure cessio -este un alt mod de dobandire a proprietatii, imbraca forma unui proces fictiv, simulat. intrucat pe baza unei intelegi prealabile si in intelegere cu magistratul,

dobanditorul lucrului se prezinta la proces in calitate de asa zis reclamant, iar cel ce trasnmite lucrul in calitate de prat. in acest cadru reclamantul afira in cuvite solemne ca lucrul asa zis litigios este al sau, iar paratul tace, nu il contraczice. magistratul ratifica declaratia prin cuvantul addico, recunoscndui reptul deproprietate spurpra lucrului. prin urmare partile s-au prefacut ca se judecat, dar in realitate au transmis proprietatea asupra unui lucru, iar magistratul a distribuit jurisdictia gratioasa.

Tutela si curatela

Tutela - nu toti oamenii liberi isi pot expirma capacitatea juridica. in dr roman s-a facut distinctie intre capacitatea juridica de fapt si capacitatea juridica de drept.orice om liber este subiect de drept dar nu orice om are reprezentarea actelor si faptelor sale.incapacitatile erau imparite in doua categorii - incapacitati naturale, firesti si incapactiati cu caracter accidental(nebunii si prodigii - risipitorii_.tutela si curatela sunt procedee juridice prin care se asigura protectia incapabilior de fapt.

tutela este cunoscuta inca in din epoca legii celor xii table. la orogina ea nu a fost instituita in interesul incapabilului si in interesul agnatilor incapabilului. spre sf republicii, tutela devine un procedeu juridic de protejare a incapabilului.tutela este de doua felulri in functie de persoanele care sunt puse sub protectia juridica- copilul mic de 14 ani, daca nu avea tata nu avea buni, trebuia pus sub tutela- tutela femii sui iuris - indiferent de varsta ei.in functie de modul in care era deferita - trei feluir-legitima - deferita potrivit legii celor xii table celor mai apropiati agnati-testamentara - printr-o claza testamentara-dativa deferita de pretor acelor care nu aveau agnati.

tutlea era administrat prin doua procedee:

-negotiorum gestio - gestiune de afaceri si se aplica in vederea adminsitrarii bunurilor lui infans.-auctoritatis interpositi - se aplica in cazul copilului mai mare de 6-7 ani care stia sa se exprime corect, precum is in cazul femeii. potrivit acestui procedeu, actele juridice erau incheiate de incapabili, in nume propriu dar in prezenta tutorelui

curatela - a fost creata in vedera protejarii acelora care erau loviti de incapacitati accidentale.