fursecuri - implemetarea sistemului haccp
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII
PROIECT DISCIPLINA:SIGURANŢĂ ALIMENTARĂ ŞI NUTRIŢIE UMANĂ
CADRU DIDACTIC:Prep. univ. dr. Mihaela GEICU
STUDENT: GHIBAN IULIA GRUPA 6203
BUCUREŞTI 2010
1
Implementarea HACCP în sectorul de morărit şi panificaţiei. Studiu de caz : Fursecurile
Cuprins
2
1. INTRODUCERE
2. PROCESUL TEHNOLOGIC GENERAL DE OBŢINERE A FURSECURILOR 2.1 .Materii prime 2.2 Materii auxiliare2.3. Ustesile, vase, utilaje2.4. Mod de lucru 2.5. Sortimente de produse obţinute din fursecuri
2.6. Condiţii de calitate ( Indicii de calitate, Condiţii de admisibilitate) 2.7. Defecte, cauze, remedieri. 2.8. Schema tehnologică generala de obţinere a fursecurilor.
3. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI HACCP 3.1. Siguranţa consumatorului de alimente 3.2. Sistemul HACCP – Etape de implementare 3.3. Implementarea sistemului HACCP pentru fursecuri 3.4. Exemple de elemente care se monitorizează in procesul de fabricaţie al fursecurilor 3.5. Procesul de fabricaţie al fursecurilor – Program de verificare 3.6. Plan identificare, analizare, evaluare riscuri, stabilire masuri preventive de control 3.7. Aplicarea arborelui decizional pentru etapele procesului tehnologic de fabricare al fursecurilor 4. BIBLIOGRAFIE
1. INTRODUCERE
3
Dulciurile sunt preparate culinare servite de obicei la toate categoriile de mese.Ele dau senzaţii de saţietate şi au o valoare nutritivă şi energetică ridicată datorită conţinutului de zahar,grăsimi,proteine,săruri minerale şi vitamine.
Fursecurile din albuş se prepară din albuşuri proaspete sau albuş praf şi zahar, iar ca ingrediente se folosesc miez de nucă sau alune măcinate,cacao,vanilie,coajă de lămâie rasă,arome şi coloranţi alimentari.Fursecurile din albuş au ca materie primă de bază zahărul si albuşurile.
Aceasta grupă conţine fursecuri foarte uşor digerabile şi este recomandată unei largi categorii, excepţie făcând bolnavii de diabet şi obezii, datorită cantitaţii mari de glucide pe care le conţin.
Povestea fursecurilor incepe in sec. VII, când zahărul devenise deja comun, undeva in Persia, iar printre cele mai răspandite şi populare „fursecuri”erau o forma a aşa numitelor astăzi „jumble”, realizate in mare parte din zahăr şi nuci. Intr-adevăr, aceste începuturi primitive in ale artei culinare (patiserie, cofetărie) nu erau privite ca o delicatesă, ci mai degrabă ca un aliment nelipsit al drumeţilor, o hrană utilă, uşor de transportat, având proprietatea de a rezista bine in timp. Astfel, acestea au ajuns relativ uşor in Europa, odată cu migraţiile musulmane şi au fost primite si apreciate de societate, atât de vânzători, cât şi de bucătăria regală.
Odata cu trecerea timpului, s-au diversificat şi şi-au imbunătăţit calităţile, iar fiecare regiune în parte a contribuit la crearea unor noi forme şi imprimând caracteristici specifice, imbunătăţind reţetele iniţiale. Fursecurile primesc diferite denumiri, astfel că tradiţionalele specialitaţi olandeze „koekje”, odata ajunse în America (sec XVIII) primesc denumirea de 'cookie '- cu o reţetă unică îmbunătăţită cu bucaţi de ciocolată acestea au devenit foarte repede populare, rămânând un specific renumit al tradiţiei americane. In română, cuvantul fursec provine din limba franceza 'four-sec' (cuptor uscat).
Fursecurile şi-au păstrat şi în zilele noastre aceeaşi utilitate, fiind produse uscate, astfel rezistă mai bine în timp decât prajiturile proaspete, sunt mai uşor de servit şi pot fi uşor asociate atât cu micul dejun cât şi cu evenimente de amploare, în funcţie de sortiment.
2. PROCESUL TEHNOLOGIC GENERAL DE OBŢINERE AL FURSECURILOR
2.1.Materii prime
4
Materii prime de origine vegetală:
Făina : este o materie primă frecvent utilizată in laboratoarele de cofeterie-
patiserie ,se obţine prin măcinarea boabelor de grâu in diferite granulaţii şi separarea
particulelor rezultate prin cernere cu ajutorul sitelor .În funcţie de gradul de extracţie
făina se clasifică astfel:făină albă, făină semi-albă, făină intermediara, făină neagră.
Cele mai importante substanţe din făină, cu rol in formarea şi coacerea aluaturilor
sunt:amidonul şi glutenul .Amidonul ajută la formarea şi coacerea aluaturilor.
Margarina : face parte din grupa grăsimilor vegetale solide şi se obţine prin
hidrogenarea uleiurilor ,îmbunătăţirea masei obtinută cu laptele praf ,gălbenuş de ou,
arome emulgatorii ,vitamine,etc. Aceste adaosuri pot deterima aspectul şi măresc
valoarea alimentară. Se foloseşte la obţinerea produselor de cofetărie-patiserie şi în
meniul pentru micul dejun.
Uleiul : se extrage din seminţele plantelor olegioase :floarea –soarelui,soia,măsline,
germeni de porumb. In alimentaţie, cel mai folosit este uleiul de floarea- soarelui.Este un
lichid limpede ,culoare galbenă ,gust şi miros plăcut ,fără suspensii. Uleiurile se păstrează
în încăperi răcoroase ,lipsite de mirosuri străine.
Sarea : este un condiment care se adaugă în produsele culinare pentru a le determina
gustul. Ea este indispensabilă metabolismului organismului ,constituind sursa de formare
a acidului clorhidric ,care se găseşte în componenţa sucului gastric.Are gust
sărat ,inodoră ,culoare albă.
Zahărul – este un produs de larg consum obţinut prin prelucrarea sfeclei de
zahăr.Din punct de vedere chimic este un dizaharid, care prin integrare se asimilează
rapid si integral producând energie.Este utilizat in scopul îndulcirii alimentare.Consumul
abuziv de produse dulci, care au la bază zahăr, la un surplus de glucide în organism, care
se transformă în grăsimi şi se depun ca rezervă în ţesuturi favorizând obezitate şi diabetul
5
zaharat. După modul de obţinere se disting trei tipuri de zahăr: tos, farin şi bucăţi din care
în produsele de cofetărie-patiserie se folosesc cu preponderenţă zaharul tos şi farin.Ca
materie primă, zahărul exercita o mare influenţă asupra componentelor făinii în
procesul tehnologic modificând însuşirile aluatului şi calitatea produselor
. Miez de nuca- nucile sunt fructele arborelui cu acelaşi nume, din familia
juglandaceelor. Nucul este unul dintre cei mai importanţi pomi roditori, deoarece pe
langă fructul lui, căutat pentru gustul plăcut şi valoarea nutritiva mare, dar şi lemnul este
întrebuinţat la fabricarea mobilelor fine de nuc. Nuca este formată din două valve, în
interiorul cărora se află seminţe in formă de x, formate din două cotiledoane mari.
Materii prime de origine animala:
Oul – este unul dintre cele mai complete alimente,conţinând practic toate trofinele
esenţiale pentru alimentaţia omului astfel :
-proteine,ovoalbumina şi ovovitelina cu cel mai echilibrat conţinut aminoacidic faţa de
necesarul organismului, fapt pentru care oul a fost luat ca semn de referinţă la esenţierea
valorii biologice altor proteine.
- grăsimea valoroasă din care lecitina ce constituie şi tonificanţi ai sistemului nervos.
2.2.Materii auxiliare
Lapte : este un produs lactat utilizat la fabricarea produselor de patiserie-cofetărie
care contribuie la ridicarea valorii nutritive şi dă un gust şi o aromă placută acestora.
6
Laptele este un lichid omogen lipsit de impurităţi şi de sedimente fluid de culoare albă cu
nuanţă uşor gălbuie, uniformă cu gust şi miros plăcut, dulceag caracteristic laptelui
proaspăt, se admit microorganisme aerobe un numar total maxim de 300.000 la 1cm cub
produs şi un număr maxim de 10 bacterii coliforme la 1cm cub produs.
Untul : grăsimile alimentare reprezintă o grupa de alimente importantă pentru aportul
lor energetic .Clasificarea grăsimilor se face după : provenienţă: grăsimi animale şi
grăsimi vegetale şi după consistenţă: grăsimi solide, lichide , semisolubile
Untul este o grăsime de origine animală ,obţinută prin procesul de separare a lichidului,
spălare, malaxare pentru omogenizare, apoi presare şi ambalare .Valoarea alimentară a
untului se impune prin grăsimile emulsionate bogate în acizi graşi esenţiali, vitamine
(A;D;E) pe care le conţin.Temperatura de topire fiind redusă 26-28grade Celsius, este
uşor asimilat de organism in proporţie de 93-95%, iar valoarea calorică este de 676
calorii la 100g produs.
Vanilina – este un produs sintetic sub formă de pulbere albă, fină, obţinută prin
prelucrarea şi distilarea lemnului de fag. Se utilizează la preparate reci indiferent de
consistenţa lor.
Coloranţi alimentari – sunt substanţe organice obţinute pe cale chimicală, folosite la
colorarea artificială a unor produse alimentare în scopul intensificării unor culori fireşti
ale produselor, imprimării unor culori în armonie cu aroma, diversificării sortimentelor
printr-o mai mare paletă coloristică.Se prezinta sub formă de pulbere şi trebuie dizolvat
pentru repartizarea cât mai uniformă în masa produsului.Aceştia nu trebuie să modifice gustul şi mirosul produselor alimentare sau să aibă acţiune toxică asupra organismului.In funcţie de provenienţa, aceştia se clasifică în: coloranţi naturali şi coloranţi sintetici.Folosirea acestora se face în limitele admise de legislaţia în vigoare fiind obligatorie declararea celor artificiale.
7
Esenţa de lămâie – sunt extracte alcoolice de uleiuri volatile, din plante sau fructe ori produse de sinteză. Se prezintă sub forma de lichide limpezi colorate diferit şi cu mirosuri specifice. Se utilizează pentru aromatizarea cremelor, siropurilor, etc.Se recomandă folosirea la temperaturi sub 80 de grade Celsius pentru a nu le diminua,efectul fiind foarte volativ şi se utilizează in cantităţi mici admise de legislaţia in vigoare.
Cacaoa – se obţine prin prelucrarea seminţelor arborelui de cacao, prin fermentare, păjite la 130-140 grade Celsius, decorticare, măcinare, presare şi din nou macinare, rezultând o pulbere fină de culoare brun acaju, miros specific cu solubilitate parţială în apă calda.
Pudra de cacao – conţine: glucide, protide, acizi, săruri minerale şi teobromina .Se păstrează la temperatura de 20 grade Celsius, umiditatea relativa a aerului de 75%.
Sarea de lamaie – este foarte intrebuinţată în alimentaţie, se obţine din tartratul acid de potasiu brut, extras din drojdia de vin. Se prezintă sub formă de cristale de culoare albă, solubile in apă, având un gust acru .Se întrebuinţează în cofetărie-patiserie, în arta culinară, în industria produselor zaharoase şi a băuturilor răcoritoare. Are acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale.
Jeleul – se obţine prin fierberea sucurilor de fructe bogate în pectină cu zahăr şi adaos de acizi alimentari.
Barot din fondant de cacao – are cea mai mare utilizare întrucât se obţine uşor prin prelucrarea la rece, este viu colorat şi se poate asocia cu orice fel de creme sau glazuri fiind rezistent la păstrare. Se prepară prin frământarea fondantului cu zahăr farin până se obţine o pastă tare. Pasta obţinută se trece prin răzătoare sau prin maşina specială de barot, obţinând firişoare subţiri şi lungi de 1-2 centimetrii. Se usucă la temperatura obişnuită din laborator şi se utilizează imediat sau se ambalează în cutii de carton sau tablă, putând fi păstrat până la 30 de zile.
2.3.Ustensile,vase,utilaje.
Vasele,ustensilele şi utilajele se folosesc la acţiuni de preparare,ornamentare şi decorare a produselor de cofetărie-patiserie. Vasele,utilajele şi ustensilele folosite la prepararea fursecurilor sunt:
8
Căzănel de cofetărie: este confecţionat din cupru, cositorit în interior, sau din oţel inoxidabil , are mărimi diferite şi este prevăzut cu două mânere fiind folosit la fieberea compoziţiilor. Telul tip cofetar: confecţionat din sârmă de oţel cu mânerul de lemn, se produce în trei mărimi în funcţie de utilizări. Este folosit pentru bătut spuma.
Cuţitul de cofetărie: este confecţionat din oţel inoxidabil cu lamă flexibilă având diferite dimensiuni, se utilizează în cofetărie-patiserie la umplerea şi porţionarea blaturilor , aluaturilor şi glasarea torturilor.
Posul cu sprit: este confectionat în diferite mărimi, utilizat la ornarea şi decorarea prajiturilor şi a torturilor.
Frigiderul: se utilizează pentru păstrarea diferitelor preparate, la solidificarea cremelor. Planşeta: este confecţionată din lemn.
Cuptorul : este întrebuinţat în laboratoarele de cofetărie-patiserie pentru coacerea aluaturilor şi a blaturilor. Se compune în general dintr-un schelet metalic îmbrăcat la exterior cu tablă emailată din oţel inoxidabil. Tava pentru prajituri: este confecţionată din tablă neagră, poate fi cu margine, fiind folosită la coacerea blaturilor. Sita : confecţionată dintr-un cilindru de tablă sau de lemn, pe care o montează una din extremităţi:o plasă din sârmă ce constituie suprafaţa de cernere pentru făină, amidon, zahăr farin.
2.4.Mod de lucru
Spumarea albuşurilor are drept scop încorporarea unei cantităţi mari de aer în produse. Spuma de albuşuri face ca preparatele să aibă un grad de afânare sporit, în consecinţă trebuie să dea o mare atenţie baterii albuşului spumă. Baterea albuşurilor trebuie considerată operaţia principală din procesul tehnologic, deoarece de aceasta depinde în
9
cea mai mare măsură calitatea preparatelor. Ca urmare a încorporării aerului în masa albuşului, volumul acestuia creşte de circa 2-3 ori, iar prin aceasta se obţine afânarea fursecurilor din compoziţia bătută. Pentru ca spuma să devină rezistentă şi să nu se lase, aceasta se bate împreuna cu zahărul. Baterea se face manual cu telul sau mecanic cu ajutorul robotului de cofetărie, până la dizolvarea completă a zahărului.
Compozitia pentru fursecuri se poate obţine prin trei metode :
1. Se prepara un sirop de zahăr şi glucoză fiert. Albuşurile se spumează cu zahăr tos şi cu sare de lămâie, turnând apoi în şuviţe siropul de zahăr fiert. Compoziţia obţinută se coloreaza şi aromatizează.2. Spumarea albuşurilor împreună cu zahărul şi sarea de lămâie se face la început la cald, la foc mic până la 55-60 de grade Celsius, apoi se continuă spumarea compoziţiei la rece până la completa racire a compozitiei .Compozitia obţinută se colorează şi se aromatizează.3. Se spumează albuşurile adăugând treptat o parte din zahărul tos. Restul de zahăr se aşează deasupra unei hartii, în tava curată, se încălzeşte la temperatura de 55-60 grade Celsius, adăugandu-se în mod treptat peste albuşurile bătute spuma.. Compoziţia se colorează şi se aromatizează.
Calitatea spumei de albuş depinde de capacitatea ouălelor de a forma spuma şi de stabilitatea acestora. Încorporarea adaosurilor-coloranţi, arome- pregătite în prealabil se face imediat după terminarea operaţiei de spumare. Se amestecă compoziţia uşor şi cu mare atenţie. Amestecarea se face repede pentru ca spuma sa nu se lase. Spuma lăsată nu se poate remedia , decât printr-o noua batere.
Turnarea compoziţiei în tăvi se face imediat după ce s-a terminat amestecarea adaosurilor. Turnarea se face cu ajutorul posului sau a unei linguri. Tăvile în care se toarnă fursecurile se ung în prealabil şi se tapetează cu făină, sau se captuşesc cu hârtie. Fursecurile se toarnă în diferite forme: jumătate de sferă, bastoane, inele, flori, figuri de animale, etc. Uscarea fursecurilor este de fapt, operaţia de finisare a acestora la duman timp de 80-10 ore.
Pentru evacuarea vaporilor de apă, care se formează în timpul uscării, se între-deschide puţin uşa cuptorului. Timpul de uscare depinde de gradul de incălzire al cuptorului şi de mărimea fursecurilor, indicate in procesul tehnologic. Fursecurile uscate au o culoare identică cu a compoziţiei înainte de uscare.
2.5. SORTIMENTE DE PRODUSE OBŢINUTE DIN FURSECURI
10
Paleuri cu crema de cacao şi fondant
Grăsimea se omogenizează cu zahărul farin ,dupa ce s-a încălzit pe foc , pentru a se
amesteca corespunzător .Se adaugă ,treptat ,gălbenuşurile,vanilia şi răzatura de lamâie
continuând batera până ce compoziţia capată consistenţa unei creme. Se adaugă făina şi
se amestecă uşor până se încorporeaza întreaga cantitate . Compoziţia rezultată se toarnă
(sub forme de aveline , pere ,batoane,tinând seama că vor fi împachetate(două câte două)
cu posul cu dui pe hartie,deasupra tăvilor curate. Se introduc tăvile în cuptor şi se coc la
temperatura de 180-220grade Celsius, timp de 10-15 minute. După coacere şi răcire se
umplu cu crema , apoi se finisează cu fondant.
Paleuri cu jumatate de nuci
Grăsimea se incălzeşte la temperatura de 40 grade Celsius , apoi se omogenizează cu
zahărul farin. Se adaugă treptat galbenuşul de ou , vanilia şi răzătura de
lămâie ,continuând baterea până ce compoziţia capată consistenţa unei creme . Se adaugă
făină şi se amestecă uşor până se încorporează întreaga cantitate . Compoziţia rezultată se
toarnă apoi pe hârtie în forme rotunde mai mari ,cu un diametru de circa 2cm ,în mijlocul
cărora se aşează câte o jumatate de miez de nucă. Paleuri cu cremă de cacao glasate în
cicolată. Paleurile cu cremă de cacao glasate în cicolată se prepara la fel , înlocuind
glazura din fondant cu cea din cicolată , care poate fi dată şi sub formă de grătar.
Spritat alb
Untul se omogenizează(bate) cu zahărul farin , răzătura de lămâie ,vanilina , se adaugă
treptat gălbenuşurile de ou şi se continuă baterea până ce compoziţia capată compoziţia
unei creme. Compoziţia rezultată se toarnă cu posul cu sprit , pe tăvile acoperite cu
hârtie ,în forme de avelin mici cu dimetrul de circa 1,5cm .Se introduce la cuptor şi se coc
la o temperatură moderată de 180-220 grade Celsius , până ce capată culoarea galben –
aurie.
După coacere şi racire , fursecurile se pudrează cu zahăr farin vanilat şi se aşează pe
11
platouri sau cartoane prevăzute cu dantela .
Fursecuri cu portocale
Se amestecă laptele , frişca şi zahărul până la completa dizolvare a cristalelor de zahăr.
Se toarnă peste amestecul de unt şi margarină şi se continuă omogenizarea compoziţiei
formate. Se colorează în oranj şi se introduc , în continuare , făina amestecată cu miezul
de nucă macinat şi fructele confiate tăiate în cubuleţe. După ce acestea au fost răspandite
în masa compoziţiei, se adaugă albuşurile spumate. Această ultimă operaţie se executa cu
atenţie, pentru a obţine o compoziţie cu structură lejera . Pe suprafaţa tăvilor de
copt ,unse şi tapetate cu făină , se toarnă compoziţia cu ajutorul posului la care s-a montat
un dui pentru forme rotunde.Coacerea se face la temperatura de 180-220 grade Celsius .
După coacere, în stare caldă , se rulează pe un baţ asemănător creionului ,dându-se forma
de ţigarete . Se prezinta pe platouri sau cartoane dantelate.
Fursecuri cu stafide
Untul se omogenizează cu zahărul farin ,se adaugă treptat albuşurile de ou ,vanilina şi
se continuă baterea circa 5 minute . Această compoziţie se amestecă uşor cu făina şi
stafidele până la uniformizare. Compoziţia realizată se toarnă in tăvi cu posul cu dui, în
bucaţi mici de formă rotundă cu diametrul de circa 1,5cm. Se coc la temperatură
moderata de circa 180-220 grade Celsius ,până se formează un inel auriu pe marginea
fursecurilor . După coacere , fursecurile se scot din ţevi cu o paleta şi se aşează cât mai
estetic , pe platouri sau cartoane cu dantelă. Pentru varietatea sortimentului , imediat după
coacere , fursecurile se mulează pe o vergea din lemn de circa 3cm.
Chec
Se prezintă sub formă de batoane cilindrice cu diametrul de 3-4 cm , pudrate complet
la exterior cu zahăr farin . Pentru preparare se omogenizează cu zahăr farin .
Se adaugă trptat galbenuşurile de ou, răzatura de lămâie , vanilina şi se continuă baterea
până la dizolvarea completă a zahărului , după care se amestecă cu albuşurile bătute
spuma .Se adaugă treptat fructele confiate, combinate cu făină şi se amestecă până la
uniformizare .
12
Compoziţia realizată se toarnă in forme speciale ovale , numite beghine mici, acoperite în
interior cu hărtie albă. Se niveleaza suprafaţa ,se introduce în cuptor şi se coc la
temperatură moderată 180-220 grade Celsius. După ce s-au copt şi s-au răcit, se scot din
forme, se taie în bucăţi .Se pudrează cu zahăr farin vanilat.
2.6.CONDIŢII DE CALITATE
( INDICI DE CALITATE ,CONDIŢII DE
ADMISIBILITATE)
Indicii de calitate
Condiţii de Admisibilitate
Aspect Exterior - fursecuri de diferite forme:rotunde,ovale,flori; lucioase la suprafaţă,bine uscate;urmele spritului
13
pronunţate- fursecuri sub formă de moviliţe cu diametrul de 3-4
cm, bine uscate.- aveline cu un diametru de 2-3 cm,bine uscate.La bază
sunt glasate cu ciocolată Deasupra fiecărei aveline este un punct de jeleu roşu, pudrat cu barot de fondant de cacao.
Consistenta - tare,uscata,usor casante.
Culoare - colorate diferit, roz fistic. - rosie deschisa - la baza, culoare maro, caracteristica ciocolatei cuverture; in sectiune, culoare verde.
Gustul şi mirosul - gust dulce plăcut; aromă corespunzătoare culorii.- aromă de fragi, zmeură, gust dulce placut- aromă de fistic, gust dulce plăcut.
DENUMIREASORTIMENTUL
UI
ASPECT CULOARE GUST CONSISTENTA
Paleuri cu crema de cacao glasate
in cicolata .
Fursecuri de marimeuniforma ambulate cate doua cu crema de cacao La suprafata sunt glasate cu ciocolata cuvertura Glazura lucioasa fara crapaturi
La suprafata culoare maro –inchis ,specifica ciocolatei cuvertura .In sectiune alb-galbuie alternand cu culoarea maro-deschis a cremei de cacao .
Placut dulce.Fara gusturi si mirosuri straine
Frageda
Paleuri cu crema de cacao si fondant
Bucati rotunde ,bine coapte nearse la suprafata ,glasate cu fondant de cacao. Glazura lucioasa continua fara crapturi.
La suprafata culoarae maro specifica fondantului de cacao.In sectiune alb –galbuie alterand cu maro,culoarea cremei de cacao
Placut dulce.Fara gusturi si mirosuri straine
Frageda
14
Paleuri cu jumatati de nuci
Forme rotunde cu diametrul de 2cm .In mijloc se gaseste cate o jumatate de nuca .
La suprafata si in sectiune rumen-aurii
Placut dulce.Fara gusturi si mirosuri straine
Frageda
Spritate albe Aveline mici cu diametrul de 1,5 cm bine coapte ,nearse ,cu suprafata pudrata cu zahar farin In sectiune aspect omogen.
Culoarea alb-galbuie in sectiune . La suprafata culore alba ,specifica zaharului farin
Placut dulce.Fara gusturi si mirosuri straine
Frageda
Fursecuri cu stafide
Bucati mici de forma rotunda ,cu diametrul de circa 1,5 cm ,stafidele concentrate in mijlocul fursecului
Culoarea alb-galbuie cu margini rumen -aurii
Placut dulce.Fara gusturi si mirosuri straine
Frageda
Fursecuri cu portocale
Bucati mici rulate sub forma de tigarete.Suprafata neteda fara crapaturi.
Culoare oranj .specifica portocalei
Placut ,dulce aromat,fara gusturi si mirosuri
Frageda
15
2.7.DEFECTE,CAUZE,REMEDIERI
Defecţiuni Cauze Remedieri
Fursecurile nu îsi păstrează forma după uscare: lipsite de porozitate.
- albusul nu a fost bătut mai mult decât este necesar, bulele de aer încorporate devin tot mai mici, şi prin uscare, aerul se elimină brusc,suprafaţa crapă şi produsul se lasă.
- Prin baterea albuşurilor la cald, la temperatură prea mare, acestea se coagulează, pierd elasticitatea şi nu menţin aerul înglobat,deci nu creşte.
- Compozitia poate fi prea fluidă din următoarele cauze: ultilizarea ustensilelor insuficient degresate; separarea incorectă a albuşurilor; adăugarea zahărului farin şi a zahărului tos peste albuşurile bătute spumă, favorizând astfel presarea compoziţiei şi absorbarea rapidă a umiditaţii; adăugarea unei cantităţi mai mari de zahăr decat prevede reţeta, sau adăugarea acesteia prea repede, sau prea tarziu are ca rezultat obţinerea unui albuş lipicios, incapabil să obţină prin batere bulele de aer necesare afânării.
- respectarea procesului tehnologic
- defectul se poate remedia prin bararea compoziţiei la cald ( 40 de grade Celsius), dupa ce proteinele s-au coagulat parţial, se continuă baterea compoziţiei la rece.
- Dozarea corecta a materiilor prime.
Fursecurile sunt prea sfărâmicioase
- daca fursecurile s-au obţinut din compoziţii bătute la cald
- baterea compoziţiei nu a fost făcută până la răcirea completă.
- respectarea procesului tehnologic
Fursecurile au culoare inchisă la suprafaţă,mijlocul
- temperaturi de uscare prea mari duc în primă fază la coagularea rapidă a
- reglarea corecta a temperaturii cuptorului.
16
fiind crud proteinelor de la suprafaţa fursecurilor, mijlocul rămânând crud.
Gusturi şi arome străine, prea accentuate sau insuficiente
- dozarea greşită a aromelor - nu se poate remedia
Materii prime si auxiliare necorespunzătoare
- dozarea corectă a materiilor prime şi auxiliare
Controlul de calitate al materiilor prime şi auxiliare folosite.
2.8.SCHEMA TEHNOLOGICĂ GENERALĂ DE OBŢINERE
A FURSECURILOR
17
Dozarea materiilor prime
Prelucrarea primara
Grasimi Oua Zahar Faina CrèmeArome Ciocolata
Omogenizarea materiilor prime
Aromatizarea
Formarea compozitiei finale
Turnarea compozitiei in functie de fursec
Coacerea
Umplerea
Finisarea
Ambalarea
Depozitarea
3. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI HACCP
3.1. SIGURANŢA CONSUMATORULUI DE ALIMENTE
Devenită o problemă globală a omenirii, interconectată cu celelalte probleme
globale ( de mediu, energetic ), problema agroalimentară intră nu numai în preocuparea organizaţiilor internaţionale, a guvernelor şi a specialiştilor în domeniu, ea a devenit o preocupare de masă, mai ales în ceea ce priveşte legătura între sănătate şi alimentaţie.
Sensibilizarea populaţiei se datoreaza temei legate, pe de o parte, de epizootii (gripa aviară – în Asia, şi nu numai), encefalita spongioasă la taurine ( boala “vacii nebune”) sau tricineloza la porcine şi, pe de altă parte, de efectele negative ale pesticidelor, îngrăşămintelor şi ale aditivilor alimentari de sinteză ( probleme mediatizate mult în ultimul timp ). Un alt motiv de ingrijorare a populaţiei îl constituie incidenţa din ce in ce mai accentuata a obezitaţii, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare.
Siguranţa consumatorului de mărfuri alimentare este dată atât de accesul la hrană şi de siguranţa alimentelor ( din punct de vedere nutritiv şi sanitar ).
In ultimă instanţă, politica agrară, politica alimentară şi politica nutriţională fac obiectul preocupării guvernelor fiecărei ţări. De altfel, prin Declaraţia de la Roma la Sommet –ul Mondial de Nutriţie ( FAO/OMS, 1992 ), se afirmă clar: “fiecare guvern este principalul rsponsabil de protecţia şi promovarea securităţii alimentare, a bunăstarii populaţiei sale şi în mod deosebit de protecţia grupelor vulnerabile “.
Declaraţia de la Roma la Primul Sommet Mondial al Alimentaţei ( 1996 ) confirmă semnificaţia şi necesitatea securităţii alimentare la nivel mondial – “dreptul
18
fiecăruia de a avea acces la o hrana sănătoasă şi nutritivă” – şi angajamentul tuturor şefilor de stat şi de guvern “ de a ajunge la securitatea alimentară pentru toţi şi de a desfaşura un efort constant în scopul eradicarii foamei “.
“Siguranţa alimentelor a devenit un obiectiv strategic fundamental al societăţii postindustriale a lumii contemporane şi viitoare“ (dr.Ştefan Nicoale, 2005). Mondializarea economiei şi comerţului alcătuiesc factori de impact ai societăţii moderne asupra agriculturii şi alimentaţiei. Lanţurile alimentare nu mai sunt locale, ci alcătuiesc reţele tentaculare ce cuprind intreg Pământul
.Din acest motiv, sectorul de agricultură şi alimentaţie trebuie să înglobeze tot
lanţul alimentar – de la producţie la consumator – incluzând şi aspectele de mediu, intr-o concepţie unitară clară ( “ de la ferme à la fourchette “ ).
Organizaţia Natiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie ( FAO ), care întruneşte 188 de state pentru a negocia acorduri şi dezbateri pe picior de egalitate, constituind sursa de informaţie şi asistenţă în domeniu, şi-a reorganizat structura departamentului de Agricultură începând cu anul 2006 – într-o nouă unitate – Divizia de Nutriţie şi Protecţia Consumatorilor – tocmai n scopul acestei noi strategii.
În viitor, agricultura va trebui să aibă preocupări privind interacţiunea între cerere şi ofertă prin noi criterii, noi norme, noi tehnologii. De fapt, problemele viitorului se axează pe calitate – calitatea vieţii, calitatea mediului, calitatea nutriţiei, “ ce vor lua locul tonelor, caloriilor, hectarelor”.
Siguranţa consumatorului de mărfuri alimentare rezidă, de fapt, în îndeplinirea urmatoarelor condiţii:
- informarea şi educarea populaţiei asupra alimentelor, alimentaţiei şi posibilelor riscuri prin consum;
- asigurarea unei oferte de mărfuri diversificate şi de calitate;- siguranţa alimentelor ( din punct de vedere igienic, nutritive şi ca
biodisponibilitate);- organizarea la nivel naţional a logisticii privind intituţiile şi organizaţiile abilitate
în domeniul ( de cercetare, de implementare a legilor, de verificare şi control, de alertă, de legatură cu forurile internationale);
- elaborarea legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi protecţia consumatorilor, articulate legislaţiei internaţionale;
- efectuarea controlului, la nivelul întregului lanţ alimentar, asupra punerii în practică a legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi protecţia consumatorului.
Informarea populaţiei asupra calităţii alimentelor la nivel planetar este realizată – mai mult sau mai puţin fericit – prin mass–media. Se simte însă nevoia departajării informaţiilor, cu dimensiuni reale ale securităţii alimentelor fată de cele alarmist. În acest mod, grupele de populaţie neavizate în domeniu ar putea discerne situaţia reală la nivel mondial şi naţional, asigurându-şi masurile individuale de protecţie.
19
Educarea populaţiei, însa, este o acţiune ce trebuie să se desfăşoare, pe de o parte – în timp – cel mai indicat la diferite niveluri de şcolarizare şi, pe de altă parte, punctual – în situaţii critice şi de urgenţă, prin conferinţe, mass – media şi alte mijloace de popularizare.
In aceasta etapă, când populaţia este sensibilizată asupra relaţiei dintre alimentaţie şi incidenţa anumitor boli ca şi asupra deteriorarii mediului, o educatie şi o informare corectă, logică, organizata, realizată de oameni de specialitate, ar veni în sprijinul sănătăţii populaţiei actuale, dar şi a generaţiilor viitoare.
Asigurarea ofertei de mărfuri alimentare, în strânsă legatură cu producţia agricolă, face obiectul politicilor agricole şi alimentare ale guvernului fiecarei ţări. Diversificarea ofertei de mărfuri alimentare pe piaţa economică, prin explozia sortimentală actuală, prezintă multe riscuri, în sensul nerespectării unei alimentaţii corecte de către anumite grupe de populaţie. Astfel, piaţa economică abundă de mărfuri alimentare dezechilibrate nutriţional, cu aditivi alimentari ce pot afecta copii, bătrâni, persoane cu anumite afecţiuni. Aici intervine obligativitatea etichetării corecte, dar şi o educaţie corespunzătoare. În acelaşi sens, reclamele intensive şi agresive ale unor produse şi oferte alimentare dezechilibrate nutriţional vin în dezavantajul siguranţei consumatorilor, ca şi ofertă de produse dezechilibrate nutriţional la chioşcurile din incinta şi apropierea scolilor.
Siguranţa alimentelor – din punct de vedere igienic, nutriţional şi al biodisponibilităţilor nutrienţilor – constituie problema de fond a siguranţei consumatorilor de mărfuri alimentare, reprezentând “ un obiectiv strategic fundamental al lumii”, cu referire directă la calitatea mărfurilor alimentare.
3.2. SISTEMUL HACCP – ETAPE DE IMPLEMENTARE
În orice etapă a lanţului alimentar trebuie avute în vedere efectele potenţiale ale
activităţilor de producţie primară asupra siguranţei şi pretabilităţii pentru consum a
alimentelor. Aceasta se referă în mod particular mai ales la identificarea punctuală a
situaţiilor în care se desfăşoară activităţi ce presupun o probabilitate mare de
contaminare, urmată de adoptarea măsurilor specifice care să reducă această
probabilitate. Abordarea bazată pe HACCP este cu siguranţă utilă în lucrarea unor astfel
de măsuri specifice care să reducă probabilitatea producerii unei contaminări.
20
Siguranţa alimentelor este obiectivul principal al tuturor etapelor lanţului
alimentar, de la fermă şi până la momentul consumului. Astfel, producătorii trebuie să
asigure măsurile necesare pentru a realiza:
controlul contaminării prin aer, sol, apă, furaje, fertilizanţi (inclusiv fertilizanţi
naturali), pesticide, substanţe medicamentoase de uz veterinar, dar şi prin alte
categorii de agenţi utilizaţi în procesul de producţie primară
un control eficient al sănătăţii plantelor şi animalelor astfel încât acestea să nu
reprezinte pericole pentru sănătatea umană în urma consumului de alimente
obţinute din/ de la acestea, precum şi în scopul evitării efectelor negative
asupra pretabilităţii de consum a produsului
protecţia adecvată a surselor de alimente, împotriva contaminării fecale şi a
altor tipuri de contaminări.
Nu în ultimul rând, producătorii trebuie să acorde importanţa cuvenită sistemului
de management al resturilor, precum şi modului de depozitare a substanţelor dăunătoare.
În ultimul timp se acordă o importanţă deosebită programelor la nivel de fermă care
îndeplinesc anumite obiective de siguranţă alimentară şi astfel de programe trebuie cât
mai mult încurajate.
Una dintre caracteristicile principale ale sistemului HACCP constă în focalizarea
atenţiei asupra punctelor critice de control (PCC). În cazul în care se identifică un pericol
care necesită a fi controlat, însă nu sunt identificate puncte critice de control, întregul
sistem trebuie regândit.
Sistemul de Analiză a Pericolelor şi Punctelor Critice de Control (HACCP)
reprezintă o abordare sistematică a dezideratului privind siguranţa produselor alimentare
şi constă în aplicarea a şapte principii de bază:
Principiul 1: Evaluarea pericolelor asociate cu obţinerea materiilor prime şi a
ingredientelor, prelucrarea, manipularea, depozitarea, distribuţia, prepararea culinară şi
consumul produselor alimentare.
Principiul 2: Determinarea punctelor critice prin care se pot ţine sub control
pericolele identificate.
21
Principiul 3: Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate în fiecare punct
critic de control.
Principiul 4: Stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de
control.
Principiul 5: Stabilirea acţiunilor corective care vor fi aplicate în situaţia când, în
urma monitorizării punctelor critice de control este detectată o abatere de la limitele
critice.
Principiul 6: Organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care
constituie documentaţia planului HACCP.
Principiul 7: Stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul
HACCP funcţionează corect.
Etapele aplicării sistemului HACCP
Cele şapte principii ale metode HACCP pot fi aplicate prin parcurgerea unei
secvenţe logice care include 14 etape:
Etapa 1: Definirea termenilor de referinţă;
Etapa a 2-a: Selectarea echipe HACCP;
Etapa a 3-a: Descrierea produsului;
Etapa a 4-a: Identificarea intenţiei de utilizare;
Etapa a 5-a: Construirea diagramei de flux;
Etapa a 6-a: Verificarea pe teren a diagramei de flux;
Etapa a 7-a: Listarea tuturor riscurilor asociate fiecărei etape şi listarea tuturor
măsurilor care vor ţine sub control riscurile;
Etapa a 8-a: Aplicarea unui arbore decizional pentru fiecare etapă a procesului în
vederea identificării punctelor critice de control;
Etapa a 9-a: Stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct de control;
Etapa a 10-a: Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare punct critic de
control;
Etapa a 11-a: Stabilirea unui plan de acţiuni corective;
22
Etapa a 12-a: Stabilirea unui sistem de stocare a înregistrărilor şi documentaţiei;
Etapa a 13-a: Verificarea modului de funcţionare a sistemului HACCP;
Etapa a 14-a: Revizuirea planului HACPP.
ETAPA 1 – DEFINIREA TERMENILOR DE REFERINŢĂ
Definiţiile şi principiile metodei HACCP au la bază ghidul sistemului HACCP al
NACMCF (National Advisory Committee on Microbiological Criteria for Foods din
SUA), aprobat în anul 1989. Termenii uzuali folosiţi sunt definiţi în glossar: analiza
riscului, arbore decizional, audit HACCP, activitatea apei, diagrama de flux, echipa
HACCP, limită critică, măsură preventivă, măsură de control, măsură corectivă,
monitorizare HACCP, plan HACCP, Punct Critic de Control, punct de control, risc,
riscuri potențiale, sistemul HACCP, toleranță etc.
ETAPA A 2-A – SELECTAREA ECHIPEI HACCP
Operatorul de industrie alimentară trebuie să se asigure de disponibilitatea tuturor
cunoştinţelor şi a expertizei necesare constituirii şi implementării unui plan HACCP
eficient şi specific respectivei activităţi de industrie alimentară. Cel mai potrivit mod de
îndeplinire a acestei condiţii esenţiale este constituirea unei echipe HACCP. În cazul în
care nu este posibilă asigurarea expertizei la faţa locului, consilierea unor experţi trebuie
obţinută din alte surse, care pot fi reprezentate de companii industriale sau comerciale,
experţi independenţi, autoritatea competentă, literatura specifică pentru HACCP şi
ghiduri HACCP.
ETAPA A 3-A – DESCRIEREA PRODUSLUI
Raza de acţiune a planului HACCP trebuie sa facă referire specifică la segmentul
particular de activitate industrială alimentară implicat, precum şi la clasele majore de
pericole asociate, căruia I se adresează.
23
În vederea identificării pericolelor asociate cu unele alimente şi pentru evaluarea
riscurilor pentru sănătatea umană pe care aceste pericole le deţin, este absolut necesară
existenţa unor documente în care sunt descrise materiile prime care intră în procesul de
fabricaţie, precum şi unele elemente relevante pentru evaluarea riscurilor. Descrierea
produselor alimentare va fi foarte amănunţită, avându-se în vedere aspecte precum:
caracteristici fizice, chimice şi microbiologice;
origine;
condiţii de ambalare şi depozitare;
pregătirea înainte de utilizare.
Compoziţia produsului. Pentru evaluarea riscurilor ce pot apărea în timpul
prelucrării, transportului, depozitării şi consumului alimentului este importantă
cunoaşterea reţetei de fabricaţie.
Modul de obţinere. Se va avea în vedere evaluarea următoarelor aspecte:
tipul tratamentelor bactericide / bacteriostatice aplicate;
posibilitatea ca microorganismele patogene sau substanţele toxice să fie
inactivate în timpul tratamentelor termice;
existenţa unor baze ştiinţifice privind eficacitatea tratamentelor termice;
modul de ambalare, perioada de valabilitate, condiţiile de stocare şi modul de
distribuţie;
posibilitatea contaminării produsului în timpul prelucrării tehnologice sau
depozitării;
posibilitatea contaminării produsului cu microorganisme sau toxine după
aplicarea tratamentului termic;
efectele ambalajului utilizat asupra supravieţuirii şi/sau dezvoltării
microorganismelor;
timpul alocat fiecărei etape de prelucrare, transport sau depozitare, condiţii de
distribuţie etc.
Ambalarea are ca scop protecţia fizică a produsului şi realizarea unei bariere
împotriva contaminării microbiologice sau chimice. De asemenea, ambalajul nu trebuie
să reprezinte el însuşi o sursă de contaminarea produsului ambalat.
24
ETAPA A 4-A: IDENTIFICARE INTENȚIILOR DE UTILIZARE
Echipa trebuie să ia în considerare şi să identifice pentru fiecare tip de produs,
posibilitatea ca acestea să fie consumat de diferite grupuri de populaţie care sunt
susceptibile la îmbolnăvire, cum sunt persoanele vârstnice, copiii, persoanele cu
deficienţe imunitare, care sun mult mai expuse riscurilor alimentare decât populaţia
obişnuită.
Se va descrie modul de utilizare a produsului de către consumatorul final,
insistându-se pe indicaţiile cu privire la depozitarea, pregătirea şi dacă este cazul,
caracteristicile de servire a produsului.
Modul de utilizare a produsului finit se referă la modalitatea cea mai probabilă de
utilizare a produsului alimentar de către utilizatorul final (consumator). Această etapă
este foarte importantă, deoarece reprezintă momentul de considerare a specificării
anumitor categorii de populaţie ce vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi componenţi ai
produsului.
ETAPA A 5-A: CONSTITUIREA DIAFRAGMEI DE FLUX
Se vor elabora diagrame de flux pentru toate produsele sau grupele de produse
acoperite de domeniul de aplicare al sistemului HACCP. Aceste diagrame vor include
succesiunea tuturor etapelor procesului de producţie; etapele in care materiile prime şi
auxiliare intră în flux; etapele în care sunt îndepărtate produsele intermediare, produsele
secundare şi deşeurile.
ETAPA A 6-A: VERIFICAREA PE TEREN A DIAGRAMEI DE FLUX
Verificarea diagramei de flux se face la faţa locului întrucât pot apărea diferenţe
chiar de la un schimb de lucru la altul, în funcţie de modul de conducere a procesului. De
25
asemenea, trebuie incluse ultimele modificări şi modernizări ale echipamentelor de lucru,
astfel încât diagrama de flux să fie întotdeauna conformă cu realitatea.
ETAPA A 7-A: IDENTIFICAREA PERICOLELOR
Echipa HACCP este responsabilă de enumerarea tuturor pericolelor care al putea
să apară la nivelul fiecărei etape din raza de acţiune a producţiei primare, procesare,
fabricaţie şi distribuţie, până în momentul consumului.
În continuare, echipa HACCP ar trebui să realizeze o analiză a acestor riscuri în
scopul identificării acelor pericole a căror natură prevede că eliminarea sau readucerea
până la niveluri acceptabile este esenţială pentru a garanta siguranţa alimentelor obţinute.
În activitatea de evaluare a analizei pericolelor, ori de câte ori este necesar, trebuie să se
aibă în vedere următoarele aspecte:
posibilitatea apariţiei pericolelor respective şi severitatea efectelor adverse pe
care le pot avea pentru sănătatea consumatorilor;
evaluarea cantitativă şi calitativă a prezenţei pericolelor;
supravieţuirea şi multiplicarea microorganismelor de interes;
producţia şi/sau persistenţa în alimente a toxinelor şi a unor factori fizici sau
chimici
oricare condiţii care duc la situaţiile descrise mai sus.
Trebuie acordată o atenţie deosebită măsurilor de control, în cazul în care există,
ce pot fi aplicate pentru fiecare pericol în parte. Există situaţii în care sunt necesare mai
multe măsuri pentru a realiza controlul unui anumit pericol şi situaţii în care mai multe
pericole pot fi controlate prin aceeaşi măsură.
Este necesară efectuarea unei liste care să cuprindă riscurile cu probabilitatea cea
mai mare de producere a unor leziuni sau afecţiuni la consumator. La efectuarea unei
analize de risc trebuie diferenţiate aspectele legate de siguranţă de cele care se referă la
calitate.
26
ETAPA A 8-A: DETERMINAREA PUNCTELOR CRITICE DE CONTROL
Determinarea punctelor critice de control necesită o analiză exigentă din punctul
de vedere al pericolelor identificate la nivelul tuturor etapelor procesului tehnologic, de la
obţinerea materiilor prime şi până la depozitare şi distribuţia produsului finit. Membrii
echipei HACCP trebuie să stabilească dacă dintr-o anumită etapă, riscul creste, scade sau
poate fi prevenit ori eliminat.
Atunci când riscul poate fi prevenit, eliminat sau redus la un nivel acceptabil, în
urma acestor acţiuni de control efectuate la nivelul acelei etape, acesta este considerat un
Punct Critic de Control – CCP (Critical Control Point).
Prevenirea unor pericole pentru produsul alimentar se poate face prin modelarea
reţetei de fabricaţie (de exemplu prin reducerea pH-ului). Eliminarea unor pericole poate
fi efectuată prin prelucrarea termică a produsului la un nivel de temperatură care să
distrugă populaţia de germeni patogeni.
Principalele măsuri de reducere a unui pericol din produsele alimentare pot fi:
utilizarea unor substanţe cu efect bactericid (acid lactic)
folosirea unui sistem de vapori în vid;
includerea unei etape de opărire / sterilizare.
Pot exista Puncte de Control în toate etapele tehnologice unde se poate exercita o
acţiune de control. Există situaţii în care pericolul poate fi controlat în mai multe puncte
sau etape ale tehnologiei de obţinere. Atunci, în vederea stabilirii celui mai eficient loc de
control, este necesară o analiză care se poate efectua prin aplicarea unui arbore
decizional.
Nu există o limită pentru numărul punctelor critice de control stabilite pentru un
produs alimentar, dar este bine ca acestea să fie cât mai mic. Pentru aceasta, analiza
pericolelor este foarte importantă, fiind etapa premergătoare stabilirii punctelor
27
tehnologice care sunt într-adevăr esenţiale pentru inocuitatea produsului. Mai puţine
puncte critice de control pot fi supravegheată mai uşor şi cu un randament crescut.
Pot exista situaţii în care pentru acelaşi pericol pot fi identificate mai multe puncte
critice de control. Identificarea unui PCC în cadrul sistemului HACCP poate fi înlesnită
prin utilizarea unui arbore decizional, care oferă o abordare motivaţională logică.
Arborele decizional ar trebui utilizat ca instrument în procesul de determinare a punctelor
critice de control. În cazul în care a fost identificat un pericol la nivelul unui anumit punct
din fluxul tehnologic al obţinerii alimentelor şi s-a decis că este necesară realizarea unui
control care să garanteze situaţia alimentelor, dar se observă că la acel nivel nu este
instituită nici o măsură de control, produsul sau procesul ar trebui să fie supus unor
adaptări, fie la nivelul respectiv, fie în unele stadii ulterioare, astfel încât să fie posibilă
aplicarea unei măsuri de control.
ETAPA 9-A: STABILIREA LIMITELOR CRITICE ÎN PUNCTELE CRITICE
DE CONTROL
Pentru fiecare PCC trebuie specificate şi validate anumite limite critice. În
anumite cazuri poate fi necesară stabilirea mai multor limite critice pentru o anumită
etapă a fluxului tehnologic. Criteriile utilizate în mod curent sunt reprezentate de
temperatura, timp, grad de umiditate, pH, activitatea apei, cantitatea de clor liber, dar şi
de parametrii de evaluare organoleptică de tipul aspectului şi al texturii.
În situaţia în care pentru stabilirea limitelor critice s-a apelat la consultarea unor
experţi HACCP, trebuie să fie acordată o atenţie deosebită aplicabilităţii limitelor critice
respective pentru acea operaţiune specifică, dar şi pentru produsul sau grupa de produse
considerate. Este obligatoriu ca limitele critice de control să fie măsurabile.
Trebuie stabilite limitele critice pentru fiecare punct critic de control, precum valori
limită care pot fi atinse. Limita critică este valoarea maximă sau minimă a unui factor de
risc de natură biologică, chimică sau fizică, care trebuie controlat la un punct critic de
28
control, pentru a preveni, elimina sau reduce la un nivel acceptabil incidenţa unui risc
alimentar. Fiecare punct critic trebuie să aibă una sau mai multe limite critice pentru a
stabili dacă punctul critic de control este sau nu sub control.
Limitele critice stabilite trebuie să respecte unele condiţii precum:
să fie clare şi specifice;
să fie bazate pe parametrii determinaţi ştiinţific;
să fie cuantificabile; sa fie validate.
ETAPA A 10-A: MONITORIZAREA PUNCTELOR CRITICE DE CONTROL
Monitorizarea este reprezentată de desfăşurarea unei succesiuni planificate de
observaţii şi măsurători, cu scopul de a aprecia dacă limitele critice PCC sunt respectate.
Procedurile de monitorizare trebuie să se asigure decelarea eventualei situaţii de pierdere
a controlului pentru un anumit PCC. Modalitatea de monitorizare trebuie să asigure
informarea în timp util, astfel încât să se poată lua măsuri care să restabilească controlul
în respectivul PCC. Astfel, poate fi prevenită depăşirea limitelor critice asociate PCC.
Monitorizarea este esenţială în managementul siguranţei alimentelor (realizat prin
aplicarea sistemului HACCP). Este utilizată pentru a se determina momentul în care s-a
pierdut controlul şi au apărut abateri într-un anumit punct critic de control (depăşirea
limitelor critice). În acest moment se vor aplica acţiunile corective.
Monitorizarea se finalizează printr-o înregistrare exactă, care să poată fi utilizată în
verificările viitoare. De asemenea, monitorizarea furnizează o documentaţie scrisă foarte
utilă la verificarea planului HACCP. Datele obţinute în urma monitorizării trebuie
evaluate de către o persoană responsabilă, care deţine cunoştinţe şi are autoritatea
necesară să aplice măsurile corective ori de câte ori este necesar.
Monitorizarea poate fi continuă sau cu o frecvenţă stabilită. În cazul în care
monitorizarea nu este continuă, frecvenţa monitorizării aplicate ar trebui să fie suficientă
29
pentru a garanta faptul că respectivul PCC este sub control. Analizele fizice şi chimice
sunt adesea preferate în detrimentul celor microbiologice deoarece pot fi realizate rapid şi
de multe ori rezultatele obţinute pot indica indirect şi controlul microbiologic al unui
anumit produs.
Toate înregistrările şi documentele întocmite pentru a dovedi monitorizarea
punctelor critice de control trebuie semnate de persoanele responsabile cu activitatea de
monitorizare, dar şi de o persoană competentă cu atribuţii în revizuirea oficială a
documentelor societăţii.
Există mai multe modalităţi de monitorizare a unui punct critic de control:
observarea vizuală;
aprecierea senzorială;
măsurători fizice;
testări chimice;
analize microbiologice.
Observarea vizuală este simplă, dar dă rezultate rapide, fiind foarte utilă. Aceasta
poate avea în vedere ,materiile prime, semifabricatele, produsele finite şi procesele de
prelucrare.
Aprecierea senzorială poate fi o metodă foarte utilă de verificare a prospeţimii
unor produse alimentare (lapte, carne, peşte).
Aspectul, gustul sau mirosurile neplăcute pot constitui un indiciu rapid al scăpării
de sub control a anumitor parametrii (de exemplu timpul sau temperatura din timpul
depozitării sau transportului).
Testele chimice sunt mijloace de monitorizare utile, mai ales dacă se pot efectua
prin metode rapide. De exemplu: determinarea concentraţiei de clor din apa de răcire a
30
cutiilor de conserve sterilizate, măsurarea concentraţiei anumitor componente ale
materiilor prime sau produse finite.
Determinările fizico-chimice (măsurarea timpului, temperaturii, pH-ului,
densităţii optice, aciditatea laptelui, determinarea conţinutului de nitrit) pot constitui, de
asemenea, mijloace utile în monitorizarea punctelor critice de control.
Analiza microbiologică are o utilizare limitată în monitorizarea punctelor critice
de control, deoarece rezultatele se obţin după o perioadă mai mare de timp şi ar necesita
timpi mari de aşteptare. Fac excepţie de la această regulă materiile prime care nu se
alterează rapid şi produsele finite pretenţioase (de exemplu: produsele destinate copiilor)
atunci când timpul de aşteptare a rezultatelor nu pune în pericol inocuitatea alimentului.
După stabilirea unor metode simple şi rapide de monitorizare a punctelor critice
de control şi a criteriilor care indică dacă acestea sunt sub control sau nu, este nevoie să
se specifice frecvenţa monitorizării şi planul de eşantionare care va fi aplicat.
ETAPA A 11-A: MĂSURI CORECTIVE CARE SE APLICĂ LA
DEPĂŞIREA LIMITELOR CRITICE
Pentru fiecare PCC stabilit în urma studiului HACCP trebuie formulate acţiuni
corective specifice, astfel încât în cazul înregistrării unor depăşiri ale limitelor critice, să
existe posibilităţi de rezolvare pentru a nu fi afectată siguranţa alimentului produs.
Acţiunile corective aplicate trebuie să garanteze faptul că respectivul PCC a fost
readus sub control. Acţiunile corective trebuie să aibă în vedere şi măsurile care se aplică
produselor deja afectate.
Acţiunile corective implică 4 caracteristici:
utilizarea rezultatelor monitorizării pentru ajustarea unor parametrii în scopul
menţinerii procesului sub control;
31
identificarea produselor neconforme;
înlăturarea sau corectarea cauzelor care au generat neconformitatea;
stocarea înregistrărilor acţiunilor corective aplicate.
La pierderea controlului unui proces există o serie de măsuri corective care pot fi
aplicate:
dacă este necesar, se întrerupe activitatea;
se izolează produsele suspecte;
se identifică şi se corectează cauza deviaţiei, pentru ca aceasta să nu mai apară
ulterior;
se ia o decizie privind destinţia produselor izolate;
se înregistrează evenimentele petrecute şi acţunile întreprinse;
dacă este necesar, se revizuieşe ş se îmbunătăţşe planul HACCP.
STABILIREA UNUI SISTEM DE STOCARE A ÎNREGISTRĂRILOR ȘI
DOCUMENTAȚIEI
Este necesară documentarea modului de păstrare a înregistrărilor, aspect esenţal
pentru aplicarea sistemului HACCP. Înregistrările efectuate trebuie pe de o parte să
corespundă caracteristicilor ş amplorii operaţunii realizate, iar pe de altă parte trebuie să
fie suficiente pentru a indica faptul că toate activităţie de control prevăzute în plan se
desfăşoră conform procedurilor şisunt menținute. Ghidurile și materialele de îndrumare
privind aplicarea principiilor HACCP pot fi utilizate ca parte componentă a
documentației, cu condiția ca acele materiale să fie adaptate specificului activității
întreprinse de respectivul operator de industrie alimentară.
Un sistem simplu de păstrare a înregistrărilor poate fi eficient și ușor de aplicat de
către membrii personalului unității. Acest sistem ar putea fi integrat în operațiunile
existente sau poate fi prezent sub forma unei documentații, cum ar fi rapoartele de livrări
sau listele de înregistrare a anumitor parametrii, cum ar fi de exemplu temperatura.
Registrele de monitorizare trebuie identificate și datate, iar înregistrările trebuie
însoțite de semnătura sau inițialele persoanei responsabile cu monitorizarea.
32
Păstrarea înregistrărilor este importantă, iar într-un sistem proiectat corespunzător,
trebuie să fie organizată cât mai simplu posibil. Aceasta va demonstra că de-a lungul
procesului tehnologic au fost urmate întocmai procedurile. Existența acestor înregistrării
oferă produsului și procesului o caracteristică foarte importantă, trasabilitatea.
Registrele sunt întocmite din mai multe motive:
evidențierea siguranței produsului;
respectarea reglementărilor;
urmărirea fluxului produsului;
trecerea în revistă a procedurilor și proceselor.
ETAPA A 13-A: VERIFICAREA FUNCȚIONĂRII SISTEMULUI HACCP
Evaluarea funcţinării eficiente a sistemului HACCP implementat poate fi realizată
prin metode de verificare auditare. Conducerea unității în care se dorește verificarea
sistemului HACCP va stabili data și echipa care va efectua un audit intern. Se va stabili
că sistemul HACCP implementat funcționează la eficiență maximă.
Verificarea se realizează de către alte persoane decât cele responsabile de
monitorizare și de aplicarea măsurilor corective.
Activitățile de verificare pot include spre exemplu:
confirmarea faptului că punctele critice de control se află sub observație;
revizuirea prevederilor privind devierile și produsul obținut;
observarea sistemului HACCP pentru a confirma aplicarea bunelor practici de
igienă;
evaluarea documentelor de verificare;
validarea documentației întocmite pentru a garanta faptul că planul HACCP
este corect adaptat tehnologiei de obținere a produsului sau grupei de produse
analizate;
revizuirea sistemului și a planului HACCP, precum și a documentației
aferente.
Atunci când este posibil, validarea trebuie să fie realizată prin acțiuni care să
confirme eficiența tuturor elementelor sistemului.
33
ETAPA A 14-A: REVIZUIREA PLANULUI HACCP
Revizuirea sistemului HACCP este necesară periodic. Atunci când există un
număr mare de amendamente sau se schimbă ceva în fluxul tehnologic de obținere,
trebuie avută în vedere revizuirea documentației, implementarea aspectelor modificate şi
apoi verificarea sistemului HACCP.
IMPLEMENTAREA SISTEMULUI HACCP PENTRU PRODUSUL fursecuri
1. Stabilirea politicii referitoare la siguranta alimentara a fursecurilor.2. Constituirea si organizarea echipei HACCP – pentru proiectarea documentelor si
implementarea principiilor HACCP se stabileste echipa HACCP.3. Descrierea procesului ( specificatii despre produs ) – se descriu materiile prime
specifice industriei de panificatie.4. Descrierea procesului tehnologic si elaborarea diagramei de flux tehnologic –
pentru elaborarea diagramei de flux, trebuie identificate toate etapele si fazele procesului tehnologic.
5. Identificarea pericolelor potentiale – pentru a realiza acest lucru trebuie analizata fiecare faza a procesului tehnologic, identificarea riscurilor asociate produsului, procesului si infrastructurii existente. Riscurile potentiale existente se clasifica in 3 categorii: riscuri fizice, riscuri chimice, riscuri microbiologice.
6. Evaluarea riscurilor potentiale – riscurile potentiale identificate sunt evaluate in functie de gravitate si frecventa. Concomitent se stabilesc si masurile preventive necesare pentru riscurile identificate.
7. Determinarea punctelor critice de control – pentru determinarea punctelor critice de control se trece fiecare risc identificat in fiecare faza a procesului tehnologic de fabricare a fursecurilor prin “ arborele decizional”.
8. Stabilirea limitelor critice – se stabilesc valorile limitelor critice pentru fiecare risc identificat si se tine seama de valorile limita de la care produsul ar putea afecta sanatatea consumatorului.
9. Stabilirea sistemului de monitorizare – se tine cont de elementele de monitorizare specifice procesului tehnologic de fabricare a biscuitilor.
10. Stabilirea actiunilor corective – dupa stabilirea elementelor de monitorizare se stabilesc actiunile corective si metodele de verificare in punctele critice de control determinate.
34
11. Stabilirea procedurilor de verificare – pentru verificarea modului de functionare a sistemului HACCP, se stabileste un program de verificare. Verificarile se pot realiza si prin intermediul auditului din unitatea respectiva.
12. Stabilirea documentatiei si a inregistrarilor – mentinerea inregistrarilor este efectuata de catre personalul desemnat prin planul de control al PCC. Gestionarea documentatiei si a fisierelor de monitorizare este responsabilitatea sefului de unitate si a persoanelor care efectueaza inregistrarile.
Exemple de elemente care se monitorizeaza in procesul de fabricatie al fursecurilor
Nr. crt. Etapa procesului Elemente de monitorizat
1. Receptie materii prime si materiale auxiliare
Calitatea materiilor prime, a materialelor auxiliare si existenta documentelor de atestare a calitatii
2. Depozitare materii prime, materiale auxiliare si produse finite
Conditiile de microclimat din incinta spatiilor de depozitare. Starea de igiena a spatiilor de depozitare. Timp de depozitare.
3. Cernere Integritatea si starea de igiena a sitelor de cernere.Respectarea traseului de eliminare a impuritatilor rezultate inurma cernerii.
4. Pregatire apa tehnologica Calitatea apei si existenta buletinelor de analiza.Starea de igiena a instalatiilor folosite pentru transportul apei.Integritatea si starea de curatare a filtrelor.Temperatura apei utilizate.
5. Emulsionare drojdie Starea de igiena a ustensilelor / instalatiilor folosite laemulsionare.Dozarea conform retetei de fabricatie.
6. Framantare Starea de igiena a ustensilelor / instalatiilor si spatiilor. Dozarea conform retetei de fabricatie. Timpul de framantare. Temperatura de framantare.
7. Fermentare Starea de igiena a spatiilor in care are loc fermentarea /dospirea.Conditiile de microclimat.Temperatura si aciditatea aluatului.
8. Divizare Starea fizica si de igiena a ustensilelor / utilajelor folosite la divizare.
9. Modelare Starea igiena a suprafetelor de lucru si a personalului.10. Coacere Temperatura si timpul de coacere. Starea de igienă a suprafetelor de
coacere.
35
11. Ambalare Starea de igiena a ambalajelor, utilajelor, suprafetelor, personalului si a spatiilor. Conditiile de microclimat. Calitatea produselor ambalate.
12. Incarcarea mijloacelor de transport si livrarea
Starea fizica, dotarea si igiena mijlocului de transport.Starea fizica a ambalajelor produselor incarcate.Starea de igiena a personalului care efectueaza activitatile demanipulare si incarcare.Respectarea la livrarea produselor a principiului „primul intrat -primul iesit".Existenta documentelor de atestare a calitatii.
13. Igiena si starea de sanatate a personalului operator
Starea de igiena a personalului si a echipamentului de protectie.Existenta carnetelor de sanatate.Efectuarea instruirilor referitoare la respectarea normelor deigiena.
14. Dezinfectare si deratizare Modul de planificare si efectuare a activitatilor de dezinsectie si deratizare.Existenta documentelor care atesta efectuarea activitatilor dedezinsectie si deratizare.
Procesul de fabricatie al fursecurilor - Program de verificare –
Nr. crt. Activitate efectuata Frecventa Documente verificate Responsabilitati
1. Verificarea respectarii cerintelor din procedurile de selectare a furnizorilor de materii prime, materiale, ambalaje si materiale auxiliare.
lunar Contractele de achizitie (mentionarea in acestea a obligativitatilor referitoare la calitatea si igiena produselor livrate).
Director comercial / sef compartiment aprovizionare
2. Verificarea modului de efectuare a activitatilor de receptie calitativa.
zilnic Documentele de atestare a calitatii; notele de intrare -receptie; buletinele de analiza intocmite
Sef laborator / responsabil cu calitatea
3. Verificarea modului de efectuare a transportului materiilor prime si materialelor auxiliare.
la receptia fiecarui lot
Autorizatia de transport / autorizatia sanitar- veterinara a mijloacelor de transport, foaia de parcurs / scrisoarea de trasura.
Sef compartiment aprovizionare / responsabil transport
4. Verificarea modului de depozitare si lansare spre procesare a materiilor prime si materialelor
pentrufiecare lotlansat
Registrele de evidenta a parametrilor monitorizati pe timpul depozitarii (temperatura, timp, umiditate, etc.)
Laborant/persoanadesemnata
5. Verificarea respectarii cerintelor din procedura privind asigurarea cu apa
lunar Registrele de evidenta privind calitatea apei si buletinele de analiza
Sef laborator / responsabil cu calitatea
6. Verificarea respectarii etapelor tehnologice pentru fabricarea biscuitilor
la fiecare sarja
Retetele de fabricatie. Registrele de evidenta a parametrilor procesului tehnologic.
Sef producţie / responsabil cu calitatea
36
7. Verificarea modului de respectare a cerintelor din procedurile de mentenanta a utilajelor
lunar Registrele pentru evidenta activitatilor de mentenanta efectuate
Sef comp. MEI/persoanadesemnata
8. Verificarea modului de tinere sub control a mijloacelor de masurare si monitorizare utilizate in cadrul proceselor de productie
semestrial Buletinele de verificaremetrologica.Procesele verbale de predare amijloacelor de masurareverificare metrologic.
Metrolog / sef unitate/ persoana desemnata
9. Verificarea modului de efectuare a transportului produselor finite
la fiecare lot livrat
Documentele de atestare a calitatii pentru produsele livrate; autorizatia transport; autorizatia sanitar - veterinara; foaia de parcurs, scrisoarea de trasura.
Sef compartiment desfacere / persoana desemnata
10. Verificarea starii de igiena a utilajelor / instalatiilor, a spatiilor de productie, a anexelor si grupurilor social sanitare
zilnic Registrele de evidenta a activitatilor de igienizare, dezinsectie si deratizare. Rezultatele testelor de sanitatie efectuate periodic
Responsabil cu igiena / persoana desemnata
11. Verificarea starii de igiena a anexelor, spatiilor si grupurilor sociale exterioare
zilnic Registrele de evidenta a activitatilor de igienizare, dezinsectie si deratizare
Responsabil cu igiena / persoana desemnata
12. Verificarea modului de control a starii de igiena si sanatate a personalului
lunar Carnetele de sanatate si rezultatele analizelor medicale efectuate
Responsabil cu igiena / Sef unitate
13. Verificarea starii de igiena a echipamentului de protectie sanitara
la inceputul fiecarui schimb
Contractul de prestari servicii cu firma specializata si procesele verbale intocmite de conducatorii formatiilor de lucru
Responsabil cu igiena / conducator formatie de lucru
14. Verificarea modului de respectare si efectuare a evacuarii deseurilor
bilunar Planul de evacuare a deseurilor. Contractele incheiate cu societati specializate de colectare. Registrul de evidenta a cantitatilor predate
Responsabil cu igiena / persoana desemnata
15. Verificarea procedurii de combatere a insectelor si daunatorilor
lunar Planul de efectuare a activitatilor de combatere a insectelor si daunatorilor. Planul de amplasare a capcanelor. Grafic de urmarire a rozatoarelor prinse in capcane. Contractele incheiate cu societati specializate de prestari servicii.Procesele verbale incheiate la finalizarea activitatilor de dezinsectie si deratizare.
Responsabil cu igiena / persoana desemnata
16. Verificarea inregistrarilor din fisele de monitorizare a PCC (abaterile de la limitele critice, executarea masurilor corective)
zilnic Fisele de monitorizare a PCC. Registrele de evidenta a parametrilor de risc monitorizati
Responsabil cu calitatea produselor / sef de laborator.
37
17. Verificarea modului de inregistrare si solutionare a reclamatilor
lunar Registrul de evidenta areclamatilor.Buletinele de analiza efectuatela produsele reclamate.Corespondenţa purtata cureclamantul.
Responsabil cu calitatea produselor / persoana desemnata
18. Verificarea modului de asigurare a instruirii personalului
trimestrial Planul anual de instruire. Testele cu care au fost finalizate instruirile. Procesele verbale incheiate cu ocazia instruirilor
Responsabil resurse umane / persoana desemnata
19. Verificarea modului de efectuare a controlului calitatii si de asigurare a sigurantei alimentare a produselor finite.
lunar Registrele / documentele in care sunt consemnate rezultatele analizelor fizico -chimice si microbiologice, precum si parametrii de proces
Responsabil cu calitatea / persoana desemnata
20. Verificarea modului de tinere sub control a documentelor referitoare la calitate si la siguranta alimentara a produselor
lunar Registrele de evidenta a documentelor primite / emise
Echipa de audit/persoanadesemnata
Plan identificare, analizare, evaluare riscuri, stabilire masuri preventive de control
Materia prima
Etapa de proces
Riscuri potentiale Evaluare risc Masuri preventive
Tip Denumire G F GxF
Receptiemateriiprime simateriale
B Prezenta: Mucegaiurilor Bacillus mesentericus
33
11
33
intocmirea unei proceduri pentru selectarea si evaluarea furnizorilor. Efectuarea analizelor microbiologice la receptia materiilor prime si materialelor. Intocmirea unei proceduri pentru controlul calitatii materiilor prime si materialelor, conform specificatiei tehnice
C Prezenta micotoxinelor, pesticidelor, metalelor grele, substantelor chimice (carburanti, lubrifianti, uleiuri)
3332
1112
3333
intocmirea unei proceduri pentru selectarea si evaluarea furnizorilor. Evaluarea analizelor de laborator la receptia materiilor prime si materialelor.Intocmirea unei proceduri pentru controlul starii de igiena a mijloacelor de transport.
38
F Prezenta: Aschiilor metalice, suruburilor, cuielor, sarmelor, etc, cioburilor de sticla, impuritatilor minerale Infestarii cu insecte moarte sau în diferite stadii de dezvoltare si a rozatoarelor.
3312
2222
4423
intocmirea unei proceduri pentru selectarea si evaluarea furnizorilor.Intocmirea unei proceduri pentrucontrolul calitatii materiilor prime simaterialelor, conform specificatieitehnice.Intocmirea unei proceduri pentruefectuarea activitatii de dezinsectiesi deratizare
Depozitaremateriiprime simateriale
B Prezenta microorganismelor
1 1 1 Verificarea starii de igiena a spatiilor de depozitare
C Prezenta:Substantelor chimice ce pot produce contaminarea
1 1 1 Controlul periodic al conditiilor de depozitare si al starii de igiena a spatiilor.
F Prezenta: Infestarii cu daunatori.
1 1 1 Verificarea starii de igiena a spatiilor de depozitare. Intocmirea unei proceduri pentru efectuarea activitatii de dezinsectie si deratizare a spatiilor de depozitare.
Cernerefaina siamelioratori
F Prezenta: Aschiilor metalice, suruburilor, cuielor, sarmelor, etc. Cioburilor de sticla Impuritati minerale Infestari cu insecte moarte sau in diferite stadii de dezvoltare si a rozatoarelor.
2312
1131
2332
Verificarea starii tehnice a sitelor decernere.Instruirea si testarea personalului cuprivire la modul de efectuare aactivitatii de cernere si de evacuarea impuritatilor rezultate.
Framantare aluat F Prezenta unor impuritati provenite de la malaxor sau din mediul in care se desfasoara activitatea.
1 1 1 Verificarea starii tehnice si a integritatii malaxorului. Asigurarea unor conditii corespunzatoare de igiena a spatiilor in care se efectueaza framantarea aluatului.
Fermentare aluat F Prezenta unor impuritati provenite din spatiul in care are loc fermentarea aluatului.
1 1 1 Protejarea pe timpul fermentarii a cuvelor cu huse de protectie. Asigurarea unor conditii corespunzatoare de igiena a spatiilor in care are loc fermentarea aluatului.
Divizare aluat F Prezenta unor impuritati provenite de la ustensilele/utilajele cu care se realizeaza divizarea aluatului sau din mediul de lucru.
1 1 1 Verificarea integritatii, starii tehnice si de igiena a ustensilelor/utilajelor cu care se efectueaza divizarea aluatului.Asigurarea unor conditii corespunzatoare de igiena a spatiilor in care are loc divizarea aluatului.
39
Modelarea F Prezenta unor impuritati provenite de la ustensilele/utilajele cu care este efectuata modelarea bucatilor de aluat sau din mediul de lucru.
1 1 1 Verificarea integritatii si starii tehnice a ustensilelor/utilajelor cu care se efectueaza modelarea bucatilor de aluat.Asigurarea unor conditii corespunzatoare de igiena a spatiilor in care are loc activitatea de modelare.
Pregatireaertehnologic
F Contaminarea cu impuritati minerale provenite din atmosfera.
1 1 1 Filtrarea aerului captat. Asigurarea starii de igiena corespunzatoare a instalatiei de pregatire a aerului. Curatirea periodica a filtrelor de aer.
Coacere F Contaminarea bucatilor de aluat cu impuritati provenite din incinta cuptorului
1 1 1 Verificarea starii fizice a incintei cuptorului inainte de utilizare. Efectuarea in mod planificat a activitatilor de intretinere.
C Contaminarea bucatilor de aluat de la combustibilii utilizati pentru incalzirea cuptorului
2 1 2 Verificarea starii tehnice a cuptorului.Respectarea fluxurilor de fabricatiesi eliminarea intersectarii acestoracu cel al circulatiei combustibililor.
Racire B Contaminarea cu microorganisme provenite din atmosfera
1 1 1 Asigurarea conditiilor de microclimat corespunzatoare.
AmbalareF Contaminarea cu
impuritati / noxe din spatiul în care loc racirea
1 1 1 Asigurarea starii de igiena corespunzatoare. Asigurarea unei ventilatii corespunzatoare.
B Contaminarea cu microorganisme provenite de la ambalaje, personal sau din atmosfera
1 1 1 Mentinerea starii de igienacorespunzatoare a spatiilor de
ambalare.Efectuarea controlului calitativ la
receptia ambalajelor si materialelorde ambalat.
Verificarea starii de igiena apersonalului.
Utilizarea permanenta aechipamentului de protectie.
C Contaminarea cu substante chimice straine de la ambalaje
1 1 1 Efectuarea unui control calitativ riguros la receptia ambalajelor si a materialelor de
ambalare.
F Contaminarea cu impuritati provenite de la:- ustensile / utilaje
111
111
111
Verificarea integritatii si starii fizice austensilelor de lucru / utilajelor
folosite pentru ambalare.Revizia periodica a utilajelor folosite
40
folosite pentru ambalare- din mediul de lucru- de la personal
pentru ambalare.Asigurarea starii de igiena
corespunzatoare in spatiile în careeste efectuata activitatea de
ambalare.Instruirea personalului
Depozitare B Prezenta: Microorganismelor
1 1 1 Verificarea starii de igiena a spatiilor de depozitare.
Aplicarea arborelui decizional pentru etapele procesului tehnologic de fabricare al fursecurilor
Etapa de proces Tip de risc
Denumire si evaluare clasa de risc
Q1 Q2 Q3 Q4 PCC/ PC
Concluzii
Depozitarematerii primesi materiale
B Prezenta microorganismelor DA NU DA DA PC -
C Prezenta substantelor chimice ce pot produce contaminarea
DA NU DA DA PC
F Prezenta: infestarii cu daunatori DA NU DA DA PC
Cernerefaina
F Prezenta: aschiilor metalice, suruburilor, cuielor, sarme, etc.cioburilor de sticla impuritatilor minerale infestarii cu insecte moarte sau in diferite stadii de dezvoltare si a rozatoarelor.
DADA DADA
DADA DADA
- -
-
PCCPCC PCCPCC
Cernerea este nominalizata ca PCC si necesita activitati pentru tinerea sub control riguros a prezentei impuritatilor si a infestarii.
Coacere F Contaminarea bucatilor de aluat cu impuritati provenite din incinta cuptorului
DA NU NU -
-
PC Etapa nu intruneste conditiile pentru a fi PCC, intrucat riscurile identificate nu sunt majore si pot fi tinute sub control.
41
C Contaminarea bucatilor de aluat de la combustibilii utilizati pentru incalzirea cuptorului.
DA NU NU - PC
Plan HACCP – Fursecuri
Etapa Pericol(e) importante
Masuri de
control
PCC/PC
(nr.)
Limite critice Proceduri de monitorizare Corectie/Actiuni
corective
Responsabil Metoda Frecventa
Cernere faina
Prezenta: aschiilor metalice, suruburilor, cuielor, sarme, cioburilor de sticla,impuritatilor minerale, infestarii cu insecte moarte sau in diferite stadii de dezvoltare si a rozatoarelor
Respectare
regim de
lucru
PCC1
ConformSpecificatiilortehnologice
Operator Conf.STAS
Continua Reluare proces; reglare utilaj;instruire personal
42
BIBLIOGRAFIE *
“ Alimente, Alimentatie, Siguranta consumatorului” Autor: Conf. Dr. Dorina NicolaeEditura: Agir / 2006
“ Studiul Calitatii Produselor si Serviciilor” Autori: Tantica Petre si Gabriela Iordache Editura: Niculescu 2002 http://docstoc.com/docs/34949629/doc
“ Merceologie alimentara “Autor: Diaconescu I.Editura: Eficient / Bucuresti 1998
Seminarii “ Siguranta alimentara si nutritie umana “Profesor: Mihaela Geicu
43
44