1 t). U.C. 1998NOI AP ARlTII EDITORIALEARTADEAMURIde Mircea EliadeE 0 culegere de eseuri despre fenomenologia mortii, cu to ate implicatiile ei filozofiee, metafizice si mistiee. Stand sub semnul unui sistem unitar de teme, de la Thanatosla Eros, de la experimentareapsiho-mentala a mortii la multiplele /~jipostaze simboliee ale aeesteialSIGMUND FREUDVIATAMEA~IPSI ALIZA@ Ma vie et psychanalyse - Librairie GALLIMARD, Paris. 1928Toate drepturile asupra acestei editii apartin Editurii MOLDOVAr lI.~655025Editura MOLOOV ACoperta: GEORGE SCUTARU~1ll-1itolullISBN: 973-9146-10-4.- -am nascut pe data de 6 mai 1856, la Freiberg, in Moravia, un orasel dinCehoslovacia de astazi, Parintii mei erau evrei, eu insumi am ramas evreu. Despre familia mea, stiu ca state a de mult timp in regiunea renana (la Koln), cu ocazia unei persecutii a evreilor, in sec. XIV sau XV, fugind spre Est. In valul de emigratie din sec. XIX, a revenit din Lituania, prin Galitia, intr-o tara unde se vorbeste limba german a, Austria. Am fost adus, la varsta de 4 ani, la Viena, unde mi-am facut studiile. In liceu, am fost, timp de7 ani, primul in clasa, unde aveam o situatieprivilegiata; nu eram, aproape niciodata, supus'Sipiun4!Fmui. ~muJli~examenelor. Desi eram de conditie foarte ' modesta, tatal meu a vrut sa nu urmez, in alegerea unei profesii, dec at tnclinatia mea. In acei ani tineri, nu simteam 0 predilectie deosebita pentru situatia si ocupatiile unui medic; de altfel, nici mai mrziu nu am simtitacest Iucru. Eram mai curand, insetat de cunoastere dar care se referea mai ales Ia relatiile interumane dec at la .obiectele specifice stiintelor naturale; era 0 sete de cunoastere care de altfel nu recunostea inca, in valoarea observatiei, mijlocul principal desatisfactie. Cu toate acestea, doctrina lui Darwin, pe atunci la moda, rna atragea putemic promitand sa dea un impuls extraordinar tntelegerii lucrurilor din univers, si imi amintesc ca, auzind, putin inainte de terminarea studiilor secundare, la 0 conferinta populara, frumosul eseu al lui Goethe asupra Naturii, ei, bine, aceasta m-a determinat sa rna tnscriu la facultatea de medicina,Universitatea, unde am intrat in 1873, mi-a cauzat mai inmi cateva deceptii usoare. 'AmSiJJmuru{!FTetui~m.Ii~intilnit aici ,0 ciudata .exigentl: trebuia sl' ml simt inferior si exclus, din nationalhatea celorlalti pentru ca eram evreu. Dar nu m-am supus deloc primei din aceste pretentii ce mi-au fost impuse. Niciodata nu am putut tntelege de ce trebuia sa-mi fie rusine de originea mea sau, cum incepea sa se spun a: de rasa mea. Dar am renuntat fara pareri de rau Ia comuniuneanationalitatii cu ceilalti. In' sfarsit, rna gandeamca trebuia sa existe un locusor in Iumea asta si pentru un colaborator sarguincios, fara a se tine cont de astfel de tmpartiri, Totusi 0 consecjntL,mai tarziu importanta, a ,acesto!_p'~~~ im~sii (iffi umve~snafe i"iost sf iri~ fanuliarizez'repede cu soarta de "'a fi in ~poziti~ ~i sa'-mrstlpmr''-'interdiCtiilor unei "majoritati,compaci~ii.~Asf!el_; s-a pregatit in mine 0 anumita independenta fata de opinia publica. -Mai mult, a trebuit sa traiesc experienta din prirnii mei ani universitari: deosebirea si limitarea darurilor mele naturale imi interziceau orice succes in mai multe ramuri ale stiintei spre care ma precipitasem intr-un excesiv elanStJinunti 1mui ~ mea Ii p~ajuveniL Am tnvatat, astfel, sA recunosc adevarul spuselor lui Mefisto:"In zadar, rataciti prin stiinta, in toate directiile,Nimeni nu poate tnvata decat ceea ce poatetnvata."In Iaboratorul de fiziologie al lui Ernest Brucke am gasit, In sfarsit, linistea si satisfactia deplina si, de asemenea, persoane pe care le puteam respecta $i lua ca model. Brucke mi-a dat 0 sarcina legata de istologia sistemului nervos, pe care, spre satisfactia sa, am reusit sa o tndeplinesc bine si pe care am continuat-o mai tarziu in mod independent. Am muncit tn acest laborator din 1876 pana in 1882 cu scurte intreruperi si eram considerat acolo ocupantul viitorului loc vacant de asistent. Diferitele ramuri ale medicinei propriu-zise -cu exceptia psihiatriei- nu rna atrageau, Imi urmam studiile medicale cu multa neglijenta ~i nu am fost numit doctor in medicina decat In 1881, deci cu o intarziere notabila,ilSigmu,;a !fr~tlI{ ~.o/iata ~ii ps~~Schirnbarea s""a produs in 1882, cand maestrul meu, pentru care aveam un .respect deosebit, rna indeamna, data fiind proasta mea situatie .materiala sa -abandonez studiile teoretice. I -am urmat sfatul, abandonand laboratorul de fiziologie si intrand ca practicant la spital (Allgemeines Krankenhaus). Aici, dupa putin timp, am fost numit internist si am trecutprin .diferite sectii, inclusiv prin cea a luiMeynert (sectie ill care am ramas sase luni) a carui opera si personalitate rna fascinasera inca de pe vremea studentiei,Intr-un oarecare fel, am ram as totusi, pedirectiile pe care Ie luasera Ia tnceput studiile mele, Brucke tmi daduse ca tema de cercetare maduva spinarii la unul din pestii inferiori (Ammocoetes- Petromyzon); acum trecusem la sistemul nervos central al omului a carui structura complexa era pusa Intr-o lumina noua prin descoperirile lui Flecksig. Faptul ca am ales mai intai ca unic obiect de studiu numai bulbul era tnca 0 urmare a tnceputurilor mele. in.' opozitie cu natura confuza a studiilor meleSi,gmuntf !Freuti 4ta,a mea ii psilianat.zadin primii ani de universitate se proiecta acum in mine tendinta spre concentrarea exclusiva a muncii pe '0 singura materie sau 0 singura problema. Aceasta tendinta mi""a ramas si mi-a adus mai tarziu repro~ul unilateralWitii.Eram acum la Institutul de anatomiecerebtulii; lucrand la fel de zelos ca la lnstitutul de fiziologie. In timpul acestor ani de spital am facut mici lucrari despre traseul fibrelor si originea nucleelor din bulb, care erau notate de Edinger. Intr-o zi, Meynert, care lmi deschiseseun laborator chiar inainte de a intra in serviciul sau, tmi propusese sa-mi lase cursul sau, In cazul in care m-as consacra definitiv anatomiei creierului, deoarece se simtea prea batran pentru a mai lucra cu noile metode. Am refuzat aceasta oferta, speriat de amploarea sareinii; ghicisem, prohabil chiar de atunci, ca acest om genial nu era deloc bine intention at in privinta mea.Anatomia creierului, din punct de vedere practic, nu era cu siguranta un progres pentru fiziologie, Incepand studiul bolilor nervoase,sitJmuna 1reuti.. 1/iata mea ii psWmolimam tinut cont de nevoile materiale. .Aceasta specialitate era pe atunci prea putin la moda in Viena; bolnavii fiind tmpartiti pe la diferite sectii de' medicina interna, ea nu avea ocazii potrivite pentru a se organiza, desi ar fi trebuit sa fie 0 disciplina de sine statatoare, Nothnagel, putin tnainte nurnit la 0 catedra datorita cartiisale despre localizarile cerebrale, nu accepta ~. neuropatologia printre celelalte domenii partialeale medicinii interne. In departare straluceanumele marelui Charcot si, de aceea, am conceput planul de a cuceri mai intai gradul de docent in boli 'nervoase si apoi de a merge la Paris pentru a-mi continua studiile.In anii care urmara, in timpul serviciului deinternist, am public at observatii asupra diverselor cazuri de boli organice ale sistemului nervos. M -am familiarizat tncet, tncet cu acest domeniu, stiam sa localizez un focar in bulb cuo asemenea precizie incat ' unanatomo-patologist nu mai avea nimio de adaugat si am fost primul din Viena, care a trimis la disectie un caz cu diagnosticul de~iemuNl !Freua. ~a meaIi psiluuulliza polinevrita acuta, Renumele diagnosticelor mele confmnate de autopsie imi adusesera 0afluenta de medici americani carora le-am tinutcursuri cu prezentarea bolnavilor din serviciul meu, Intr-un fel de "Pidgin English", Nu stiam nimic despre nevroze. Cum intr-o zi Ie prezentasem auditorilor mei un nevropat afectat. de 0 cefalalgie fixa ca fiind un caz de meningita) cronic a circumscrisa, se indepartara toti de mine intr-un acces justificat de revolta critic a siprofesoratul men prematur lua sfarsit. Ca souza, pot sa spun ca era atunci timpul in care cele mai mari autoritati ale Vienei- diagnostic au neuro-astenia ca 0 tumoare a creierului. 'In primavara lui 1885, am fost primit docent in neuro-patologie pe baza lucrarilor mele istologice si clinice. Imediat dupa aceea, urmare a unei calde recomandari din partea lui Brucke, mi-a fost alocata 0 subventie destul de ridicatapentru 0 calatorie, In toamna aceluiasi an am plecat la Paris.Am intrat ea elev la Salpetriere, dar m-am. pierdut, la tnceput.printre ceilalti elevi veniti12Sigmutul !Fret"'. 1-iata mea 1I'psilumaliza .din .strainatate, deci eram putin luat in seama, Intr-o zi am auzit ca lui Charcot Ii pare rau ca traducatorul german al lectiilor sale n-a mai datnici un semn de viata, de cand .cu razboiul, Ar fi dorit ea cineva sa reia traducerea "Noilor sale lectii". I-am scris pentru a-i oferi serviciile; imi amintesc chiar ca in scrisoare exista urmatoarea intorsatura de fraza: nu. eram afectat dec at de.~ia mottice. dar nu si de afazia se!1.z~rijii}Climbii franceze. Charcot m-a placut, m-a mtroduS-in mtirrlitatea sa si de atunci am luat parte la tot ce se intampla in clinica.Acum, cand scriu toate acestea, primesc dinFranta nenumarate articole si taieturi din ziare, care demonstreaza 0 trnpotrivire violenta fata de acceptarea psihanalizei si care prezinta raporturile rnele cu scoala franceza in culorile cele rnai false. Citesc, de exernplu, ca amfolosit sederea mea la Paris pentru a rna familiariza eu doctrinele lui P.Janet, ca am fugit apoi eu prada mea. De aceea, vreau sa mentionez neaparat ca numele lui Janet niciSiginuntf !TRutl 1Jiala tM~ 1,i psilianat~amacar n-a fost pronuntat in timpul sederii mele la Paris.Din ' tot ce am vazut la Charcot, m-auimpresionat eel mai mult ultimele sale cercetari, o parte dintre ele fiind facute sub ochii mei. De aceea, constatarea realitatii si a legalitatii fenomenelor isterice (Introite et hie dii sun tr),.prezenta frecventa a isteriei la om, produeerea paraliziilor-.~' -a'-"confiact1iIor isterice -piinsugestie -hiij~!tca, to ate aceste produceri-+ artificiale prezentau in amanunt aceleasi caracteristici .ca si cele spontane, ca si cazurileintamplatoare datorate adesea unui traumatism. Multe din demonstratiile lui Charcot stameau in mine ca si in alti elevi straini, mai intai mirare si 0 tendinta de contradictie - un mod de a simti ca ne sprijinim facand apel la una sau la alta din teoriile, pe atunci, la moda, Charcot raspundea intotdeauna obiectiilor noastre cu afabilitate ~i rabdare, dar si cu fermitate; Intr-una din aceste discutii e( lasa sa-i scape aceste cuvinte: "ca n' empeche pas ' d' exister'' , cuvinte care s-au. imprimat adanc in memoria mea.14Sigmurul !TRUll 1Jiata mea Ii psilianolizaSe stie ca tot ce ne-a tnvatat atunci Charcot, nu s-a mentinut, 0 parte a devenit indoielnica, o alta n-a suportat proba timpului. Dar a ramas destul din aceasta opera pentru a se putea continua un patrimoniu durabil al stiintei, Inainte ca eu sa parasesc Parisul, am conceput impreuna cu maestrul un plan de lucru avand ea scop compararea paraliziilor isteriee eu eele organice. Voiam sa demonstrez teza conform careia, in isterie, paraliziile si anesteziile diferitelor patti ale corpului sunt delimitate, urmandu-se reprezentarea populara (non-anatomica) pe care si-o fac oamenii. Maestrul era de acord cu mine, dar se vedea cu usurinta ca nu avea, de fapt, nici 0 predilectie pentru un studiu psihologic aprofundat al nevrozei. EI avea inclinatie pentru anatomia patologica,Inainte de a rna tntoarce, m-am oprit pentru cateva saptamani la Berlin pentru a mai afla cate ceva despre 'bolile generale ale copiilor. Kassowitz, care condueea la Viena 0 consultatie copiilor bolnavi, tmi promisese, .. 'ca-mi va organiza 0 sectie pentru copiii atinsi de boli nervoase. La Berlin am gasit la Ad. Baginsky 0 primire amicala si plina de incurajari. La Institutul Kassowitz, tn cursul anilor urmatori, am public at cateva lucrari destul de vaste referitoare la paraliziile uni- sau bilaterale ale copiilor. De aceea, mai tarziu, tn1897, Nothangel mi-a incredintat acest subiect in marele sau Manual de .terapie generaJa $i specielt;In toamna anului 1886 m-am stabilit camedic la Viena si m-am casatorit cu tanara care rna asteptase mai bine de patru ani intr-un oras tndepartat, Ma voi tntoarce tn timp pentru a povesti care a fost greseala logodnicei mele pentru ca n-am ajuns celebru tnca din acesti ani tineri. In numele unui interes departat de studiile mele, dar totusi profund, am adus tn1884 de la Merck un alcaloid pe a'unci putincunoscut, cocaina, ale carui efecte iiiziologice, ar fi trebuit sa Ie studiez. CSnleram adancit tn aceste lucrari, mi s-a oferit ocazia unei calatorii. care tmi permitea sa-mi revad 10goCJ:ca de care16~eram despartit si pe care n-o .mai vazusem de' doi ani. Mi-am tncheiat tn graba cercetarile asupra cocainei si, ill publicatia mea, am anuntat ca in curand se vor vedea noile intrebuintari ale acestei substante, L-am rugat pe prietenul meu, oculistul L.Konigstein', sa vada pana i~ ce punct proprietatile de anestezie ale cocainei ar putea fi folosite la un- ochi bolnav. Cand m-am lntors din concediu, am aflat ca, nu el, ci un alt prieten, Carl Koller (in prezent la New York) caruia li vorbisem, de asernenea, despre cocaina, facuse experiente hotaratoare pe ochiul de animal si Ie prezentase la Congresul de Oftalmologie de la Heidelberg. In consecinta, Koller a fost eonsiderat, pe drept cuvant, descoperitorul anesteziei locale cu cocaina, care a capatat 0 .atat de mare importanta in mica chirurgie. Totusi, nu am pastrat logodnicei mele niei un fel de ranchiuna pentru ocazia pierduta atunci.Revin la stabdirea mea IaViena, tn 1886, ca specialist de boli nervoase. Aveam de facut, la Societatea Medicilor, un raP':)ft despre ceea cesitJmuruf. !Fretuf tMata ml4li psiFumaliza .vazusem $i tnvatasem de Ia Charcot. Dar' am fost rau .primit. Autoritatile, ca Bamberger, presedintele, au declarat ca ceea ce povesteam nu era demn de crezare. Meynert m-a sornat sa cercetez la Viena cazuri asemanatoare cu celepe care Ie descrisesem si sa le prezint laSocietatea Medicilor, Exact asta am si incercatsa fac, dar medicii din spitale in serviciul caroraam gasit cazuri asemanatoare, au refuzat ca rna lase sa le observ si sa rna ocup de ele. Unul dintre ei, un chirurg batran, vni-a strigat: "Dar,-Qragul meu coleg, cum poti spune asemenea absurditati ! Isteron (sic!) vrea sa insemnc uterus. Deci, un om cum poate fi isteric ?". Degeaba am obiectat ca nu aveam nevoie de aprobarea diagnosticului ci de permisiunea de a observa cazul. Am descoperit, in fine, in afara spitalului un caz clasic de hemianestezie isterica Ia un om, caz pe care l-am prezentat la Societatea Medicilor. De asta data, am fost aplaudat, iar apoi n-am mai fost Iuat in seama, Impresia ca "autoritatile competente" mi-au respins noutatile a ramas la toti neclintita; ~i~SitJmuruf."iretuf. ~a mea # psiliaruUir,aaflam, cu isteria la om si producerea, prin sugestie, a paraliziei isterice, in opozitie .. Cum Ia scurt timp dupa aceasta, mi-a fost mchis laboratorul de anatomie cerebral a si cum, timp de semestre.: n-am avut un local in care sa-mi fac cursuI, m-am retras din viata academica si medicala, De atunci nu m-am mai intors niciodata Ia Societatea Medicilor.Cine vrea sa traiasca din tratarea bolnavilor afectati nervos trebuie, evident, sa poata face ceva pentru ei. Arsenalul meu terapeutic nu contine a dedit doua arme: electroterapia si hipnoza, deoarece trimiterea intr-un stabiliment hidroterapeutic dupa 0 singura consultatie nu este 0 sursa de castig suficienta. In ceea .ce priveste electroterapia, m-am ghidat dupa manualul lui W.Erb care dadea prescriptii anuntite asupra tratarii tuturor simptomelorilor nervoase. Din -nefericire , destul derepede am fost nevoit sa recunosc ca docilitatea cu care un1lam a~te indicatii nu era eficienta, ca ceea ce consideram eu rezultat al observatiilor exacte nu era decat un edificiu- SigmfmtJ~retuf~ ~a mu#p~afantasmagoric. Descoperirea ca 0 carte semnata de primul nume al neuropatologiei germane nu avea nici -0 Iegatura cu realitatea, sau dedit cheia visurilor "egipteana" care se vinde in librariile noastre populare, deci, aceasta descoperire a fost .dureroasa, dar rn-a ajutat sa mai pierd citeva ceva din naiva credinta inautoritati de care JllLlll[l_ Q~~p~semmaCAm--rasat, prin urmare, aparatul electric deoparte inainte chiar ca Moebius sa fi spus aceste cuvinte eliberatoare: succesele tratamentului electric - cand sunt - nu se datoreaza decat sugestiei medicale.Lucrurile pareau sa stea mai bine In cazulhipnozei:'fPe cand eram inca student, am asistat la 0 sedinta a "magnetizatorului" Hansen si am remarcat ca una dintre persoanele supuse la incercari de acest fel, capatase 0 palq mortala in momentul in care a cazurr catalepsie, culoare ce i-a ramas nes~himbata'~ tntreaga durata a acestei st~ Ace~a remarcaa format 0 baza pentru convingerea mea tnrealitatea fenomenelor hipnotiee. La seurttimp,SiBmun4!Freua .;'~;a mea ii PSi/iana{iZ4aceasta modalitate de a vedea si-a gasit inHeidenhain protagonistul stiintifie, ce~a ce nu- i-a impiedicat pe profesorii de psihiatrie sa declare Inca moult timp ca hipnoza este .0 sarlatanie si, mai mult, 0 sarlatanie periculo as a, drept pentru care hipnotizatorii sa fie tratati cu dispret. Am putut vedea la Paris cum era folosita hipnoza, fara nici 0 ezitare, pentru a crea la bolnavi simptome si pentru a-i elibera deele. Atunci ne parveni vestea ea la Nancy seformase 0 scoala care folosea in scopuri terapeutice, din plin sugestia, cu sau fara hipnoza, cu un succes eu totul deosebit. Astfel, absolut natural, in primii ani ai practicii mele medic ale fara a include metodele psihoterapeutice folosite uneori nesistematic -~yenit ptin~mal\J1Jn~u ~L'nftW-deJueTu. ' , ..stfcl:- am renuntat la tratarea bolilornervoase organice, dat .nu a fost 0 mare pierdere. Ctt'ei, pe.+Ie o parte terapia aeestor stan nu oferea si perspective satisfacatoare, iar pe de' alta parte, in practica particulara amedicului stabilit in oras, numarul restrans al bolnavilor de acest fel este Inghitit de numarul mare al nevrozelor, numar marit inca de faptul ca acesti bolnavi alergau, fara a' gasi vreun ajutor real de la un medic la altul. Munca prinintermediul hipnozei era, de altfel, fascinanta.Se incerca pentru prima oara sentimentul de a-tidepasi propria neputinta, renumele de a fi untraumaturg era foarte magulitor. Trebuia sa descopar mai -tarziu care erau neajunsurile procedeului. Deocamdata nu puteam sa rna plang dec at de doua lucruri: in primul rand nu se reusea hipnotizarea tuturor bolnavilor, in al doilea rand, hipnoza nu era pentru toata lumeala fel de profunda pe cat ar fi fost de dotit. Indorinta mea de a-mi perfectiona tehnica hipnotica am plecat in vara .anului 1889 la Nancy un de am petrecut mai multe saptamani,L-am vazut pe batranul si tnduiosatorulLiebault la lucru in jurul femeilor si COPiilo~i, saraci ai populatiei proletare: am fost mart~uluitoarelor experiente ale lui Bernheim ;::Hbolnavii de. spital si aici. am avut cele .SitJmuruf !Freutf - ~ tTiuln ps~a.puternice impresii legate de ' posibilitatile puternicelor procese psihice, ascunse, totusi, constiintei oamenilor: Pentru a rna instrui, am luat cu mine la Nancy pe una dintre pacientele mele. Era 0 isterica foarte distinsa, remarcabil dotata, care rna parasise flu se stie de ceo I-am facut din nou posibila existenta, prin sugestiehipnotica si imi statea in puteri sa 0 trezescintotdeauna cand recadea in stare a ei mizerabila. Cum ea facea mereu, dupa catva timp, recidive, consideram drept cauza, in nestiinta mea de atunci, hipnoza care nu atingea niciodata gradul de somnambulism vecin GU amnezia. Bernheim, a incercat de mai multe ori, la randul lui, sa 0 arunce intr-o hipnoza profunda, dar nici el n-a reusit mai mult ca mine. Mi-a marturisit deschis ca n-a obtinut niciodata succese terapeutice remarcabile prinsugestie decat in practica de spital si nu laI bolnavii din oras. Am avut cu el muIte discutii1interesante si am lnceput sa traduc in germanadoua din lucrarile sale asupra sugestiei si efectele ei terapeutice.Sit/mum{ !Freud - 'V"tata mea~ipsilr.ana[iz,aDin 1861 pana in 1886 n-am prea lucrat stiintific si aproape n-am public at nimic. Eramcoplesit de necesitatea de a rna fixa in noua meaprofesiune si de a-mi asigura existenta material a, mai ales ca familia mi se manse. In'1881, a aparut prima dintre Iucrarile de specialitate redactata in colaborare cu asistentul si prietenul meu, dr. Oscar Rie. In acelasi an, propunerea de a colabora la un dictionar medical m-a incitat sa elucidez problema afaziei, pe atunci dorninata de punctul de vedere Wemieke-Lichtheim. Rezultatul acestor eforturi a fost 0 carticica speculativ-critica: Despre conceperea afaziilor (Zur Auffassung der Aphasien). Trebuie sa arat ca investigatia stiintifica a redevenit interesul capital al vietii mele.Sit/mum{"!Freutf - 'V"tata mea ~i psifianQaza(ttl~itt11ul2,,~~ ompletandu-mi expunerea, trebuie sa~ marturisesc ca am gasit inca de laCD inceput 0 alta intrebuintare a{ hipnozeI7 decat ~~gestia himlot~f~L Ma setveam de ea pentru a cerceta sufletul bolnavului cu privire la istoria bolii sale, geneza acesteia -istorie si geneza pe care el, in stare de trezire, nu mi le putea prezenta deloc sau doar partial. Aceasta procedura nu parea numai foarte eficienta fata de simpla sugestie care ordoneaza sau apara:~ satisfacea si setea de a sti a medicului care avea dreptul de a afla cate ceva despre originea fenomenului pe care incerca sa-l vindece prin procedeul monoton al sugestiei.Sigmurnf !Freua 1liata mea si psi/ianalizam ajuns la acesta modalitate de. lucru astfef: cand eram inca la Laboratorul lui Brucke, am facut cunostinta cu dr. Joseph Breuer, unul dintre medicii practicieni, dar care avea si un trecut stiintific ce include a mai muite lucrari valoroase in domeniul fiziologiei respiratiei si a organelor de echilibru. Era un om cu 0 inteligenta peste medie, cu 14 ani mai mare decat mine; relatiile dintre noi au devenit in curand mai intime, el ajungand prietenul si sprijinul meu in conditiile de viata grele in Care rna aflam. Ne obisnuiseram sa punem in comun toate interesele noastre stiintifice. Normal. in aceste conditii, eu aveam numai de castigat,Dezvoltarea psihanalizei m-a costat prietenia. .Nu mi-a fost usor sa platesc cu acest pret, ,dar era inevitabil.]Breuer lmi comunicase,: inaintc chiar samerg la Paris, observatiile sale asupra unui caz de isterie pe care il tratase, din 1880 pana in1882~ printr-un procedeu special, ceea ce i-apermis sa obtina 0 vedere de ansamblu profunda asupra etiologiei ~i semnificatiei'- ~--~~I~----------_,Sigmuruf !Freutf . ,1liata mea ;ipsi~izaMechanism us hysterischer Phiinomene). In1895 a urmat cartea noastra: Studii esupristeriei (Studien tiber Hysterie).Daca expunerea pe care am facut-o pana aici a trezit lectorului ideea ca Studiile asupra isteriei au fost, prin ce contin ele esential in raport cu continutul material, proprietatea intelectuala a lui Breuer, iata exact ce am pretins intotdeauna eu tnsumi si ce as vrea sa declar aiei. Referitor la teoria pe care cartea incearca sa 0 fundamenteze, am colaborat la aceasta intr-o masura atat de mare lncat nu mai e posibil sa 0 definesc astazi, Aceasta este modesta, ea nedepasind cu mult expresia imediata a observatiilor, Activitatea mea n-a cautat sa aprofundeze natura isteriei, ci pur si simplu sa puna in lumina geneza simptomelor sale. LSubliniaza semnificatia vietii afective, imp ortant a distinctiei intre actele psihiceconstiente si cele inconstiente (sau mai degraba_capabile sa ajunga la con~tiinta.ll introduce un factor dinamic'/ care determina aparitia simptomului prin acumularea unui afect- si un~------------~~,~----------_,SitJmiuuf ~reua . V"wta mea # psifiana{izafactor economic, considerand acelasi simptom ca fiind rezultatul deplasarii unet mase energetice, de obicei altfel folosita (aceasta se numeste conversie). Breuer a numit metoda noastra "cathartica" , i-am stabilit ca scop terapeutic readucerea pe cai normale, pentru a se putea scurge, incarcatura afectiva care a deviat pe alte cai si care a ramas, ca sa zic asa, blocata pe acestea. Succesul practic al metodeicathartice era remarcabil. Inconvenientele care ni s-au dezvaluit mai tarziu erau cele ale oricarui tratament prin hipnozar~i astazi mai exista un oarecare numar de psihoterapeuti care au ramas la catharsis asa cum 0 intelegeaBreuer si chiar se lauda ell asta. In tratareanevrozelor capatate de soldatii germani in timpul razboiului mondial, ea s-a dovedit din nou a fi un procedeu terapeutic scurt (asta in rnainile lui E.SimmeI). In teoria catharsisului,nu conteaza prea mull' problema sexualitatii, Inistoriile bolnavilor care au constituit contributia mea la Studii, factorii vietii sexuale joaca un1 -oarecare rol, dar abia daca li se atribuie 0SitJmum{ !Freua %Jta.mea,ipsift.anolizavaloare diferita de celelalte tulburari afective. Despre prima bolnava, devenita atat de celebra,iputin dezvoltat. Nu s-ar fi putut ghici cuusurinta, dupa Studii' asupra istetiei, ce importanta are sexualitatea tn etiologia nevrozei.Ceea ce a urmat atunci, trecerea de lacatharsis hi psihanaliza propriu-zisa, am descris deja de atatea ori In amanunt meat tmi va fi'greu sa spun aici ceva nou. Evenimentul care ainaugurat aceasta perioada a fost retragerea lui Breuer din comunitatea no astra de lucru lasandu-ma sa-l administrez mostenirea. Imediat au aparut intre noi divergentele de opinie, dar nu atat de putemice tncat sa duca la o despartire, Pe scurt: cand un curent afectiv devine patogen, adica atunci cand nu are 0 rezolvare normal a, Breuer prefera sa raspunda printr-o teorie asa-zisa fiziologica; considera ca procesele care .luasera nastere tn anumite stan psihice neobisnuite -hipnoide- erau cele lip site de un destin normal. Dar se punea 0 nouaSigmuna !Freua - Viata mea ,ipsihana{izacare era originea acestei stanSigmuru{ !FTeua - 'Viata mea Ii psiMnalizaTeoria pe care incercasem sa 0hipnoide]J!l ceea ce rnA- priv.esteeu_crede.@1fundamentam in Studii, a ramas inca~tHm-joo-~f0rU4 ..1gtr~o actiune de inten .. ~.~.cumS(;.-poate . observain viata !!2!1Ilalih bstfel "teoria hipnoida" se opunea "nevrozei de ap arare " . Dar divergentelede acest ordin nu l-ar fi indepartat pe Breuer de munca noastra daca nu s-ar fi adaugat alti factori. Unul dintre acestia era ca, fiind un medic practician foarte cautat de familii, era foarte ocupat si nu putea sa-si consacre, ca mine, toate fortele pentru lucrarea cathartica. In. plus, se lasa influentat de modul in care a fostprimita cartea noastra la Viena si ill Germania. Increderea in sine si capaciatea de rezistenta nu erau la inaltimea capacitatii sale intelectuale. De exemplu, Studiile fiind foarte dur tratate de Strumpell, eu am ras de aceasta critic a inexplicabila, in timp ce el se simtea rani! si descurajat. Dar ceea ce a contribuit eel maiI! mult la hotararea sa a fost faptul ca propriile mele lucrari au luat 0 directie cu care el inzadar tncerca sa se familiarizeze.incompleta; in special, prsblema etiologiei, problema de a sti pe ce teren se naste procesul patogen, abia fusese atinsa de noi. Experientelecare se adunau rapid tmi aratau acum ca, Inspatele fenomenelor de nevroza, nu actionau niste ernotii afective oarecare, ci, de obicei, emotii de natura sexuala, fie conflicte sexa-Ie actuale, fie repercursiuni ale evenimentelor sexuale timpurii. Nu eram pregatit pentru acest rezultat, atentia mea nu era indreptata spre acest lucru, eu abordand examinarea nevrozelor considerand bolnavii total inocenti, In timp cescriam, in 1914, Contributie 1a miscerepsibsnelitice, mi-am amintit cateva dintre cuvintele lui Breuer, Charcot ~i Chrobak prin care as fi ajuns mai devreme la aceasta notiune,_Dar nu mtelesesem atunci ce gandeau acesti oameni, investiti cu 0 Inalta autoritate, vorbind astfel: ei imi spusesera in plus ca nu stiau nici ei nimic precis si nu erau pregatiti sa-si sustina afirmatiile, Ceea ce am cules de pe buzele lor35Sigmuntl !freua - 'll'Ult!J tma ~i psilianalizadormea inactiv in mine, pana cand, cu ocazia investigatiilor cathartice au inceput sa apara ca niste cunostinte aparent originale. Nici nu stiam pe atunci ca raportand isteria la sexualitate am urcat in timpurile cele mai vechi ale medicinei si ca am reinviat traditia lui Platon. Am aflat asta mai tarziu datorita unui articol al lui Havelock Ellis.Sub influenta surprinzatoarei mele descoperiri, am facut un demers cu consecinte serioase. Am iesit din domeniul isteriei si am tnceput sa explorez viata sexuala a "neuroastenicilor" care se grabeau in numar mare la consultatiile mele. Aceasta experientam-a costat favorurile de care rna bucurasem camedic, dar ea mi-a adus certitudinile care, nici. astazi dupa mai bine de 30 de ani, nu au slabit, Era de trecut peste minciuna si disimulare, dar cand reusearn, gaseam la toti acesti bolnavi grave "abuzuri" ale functiei sexuale. Dat fiind, .. pe de 0 parte, marea I frecventa a acestor abuzuri, iar pe de alta, neurastenia, coincidenta. cumulata a acestora nu avea, fireste, 0 puternicaforta de cosvingere. Dar lucrurlle n-au ramas la l~ aceasta prima constatare grosolana, 0 observare mai atenta mi-a permis sa izolez, in afara harababurii tablourilor clinice care erau confundate sub numele de neurastenie, doua tipuri fundamentale diferite care se puteau prezenta sub stare de "amestec", dar care se puteau observa si in stare pura. Intr-unul din tipuri, fenomenul central era accesul ~~J!!!g93.S.acu echivalentele, formele---rud~entare sisimptomele sale substitutive cronice; din aceasta cauza, l-am numit "nevroza de angoasa", Am rezervat denumirea de"neuroastenie" pentru celalalt tip. Era de' acum usor de stabilit ea fiecaruia din aceste tipuri ticorespundea, ca factor etiologic, 0 anomalie diferita in viata sexuala (coituri mtrerupte, excitatii dure, abstinenta sexuala in nevroza deangoasa si masturbare excesiva, ejaculari l'repetate in neurastenie), Pentru cateva cazuri deosebit de instructive, la care. .avusese loc 0 schimbare surprinzatoare a tabloului clinic de la uri tip la altul, a fost posibila dovedirea faptului 37sitpnuru{ !Frtuti - ~ mea IfpsiFumaliza sJmuiu[!fmu{ - ~"..,.Ii ~~ ca 0 .schimbare corespunzand regimului sexual era baza acestei schimbari fundamentale.:If,, Reusind eliminarea abuzului si inlocuind-o cu activitate sexuala normal a, avea ca rezultat 0 ameliorare notabila a starii,.;. Astfel am considerat nevrozele in general ca fiind tulburari ale functiei sexuale, ceea ce numim acum nevroza fiind expresia toxic a directa a acestor tulburari, iar psihonevrozele [rind expresia lor psihica, Constiinta mea medicala era satisfacuta, Speram sa fi acoperit 0 lacuna a medicinei care, in. ceea ce priveste aceasta functie atat de importanta care nu voia sa ia-tn consideratie dedit stricaciunile unei infectii sau ale unor leziuni anatomice. In plus, aceasta se potrivea conceptiei mele ca sexualitatea nu este decat un lucru pur psihic. EI avea ~i 0 parte somatic a deoarece i se atribuia un mecanism chimic particular care provoca excitatia sexuala prin prezenta unor substante determinate chiar daca necunoscute inca. Existau de asemenea, si alte rationamente.corecte care motivau de ce nevrozele adevarate,Ii;spontane, nu se, asemanau cu nici un alt grup morbid, 'in afara fenomenelor datorate intoxicarii si abstinentei, produse prin absorbtie sau neeliminarea anumitor sub stante toxice, sau cu raul lui Basedow, a carei dependenta de produsul glandei tiroide este cunoscut. XMai tarziu n-am mai avut ocazia sa revinasupra investigarii nevrozelor actuale. Aceasta parte' a muncii mele n-a mai fost nici ea reluata de altcineva. Privind rezultatele mele de atunci, trebuie sa le recunosc ca 0 prlmitiva si grosolana~ schematizare a un or stan de lucruri cu mult mai complicate in realitate. Dar In ansamblu mi .se par si acum corecte. In concluzie ar mai trebui sa supun la un examen psihanalitic diverse cazuri de neuroastenie juvenila pura; din nefericire asta nu s-a pututface.Pentru a preveni 0 interpretare eronata,vreau sa subliniez aid ca nu intentionez sa neg existent a conflictelor psihice si a complexelor nevrotice in neuroastenie. Sustin numai ca simptomele acestor bolnavi nu sunt niciSigmuruf !Fretu{ 'lJiata mea Ii psifumalizadeterminate psihic, nici solution ate analitic , ci trebuie sa fie considerate drept consecintele toxice directe ale unui mecanism chimic sexual tulburat. Adunand, in cursul anilor ce au urmat dupa., publicarea Studiilot asupra istetiei, observatiile asupra rolului etiologic al sexualitatii in nevroze, am tinut cateva conferinte in care le-am prezentat societatilor medic ale, dar nu am intalnit decat neincredere si contrazicere. Breuer a incercat de cateva ori sa intervina In favoarea mea prin consideratia de care se bucura, dar, n-a ajuns la nimic si a fost nevoit sa admita faptul ca recunosterea etiologiei sexuale era impotriva inclinatiilor sale. Referindu-se la prima sa pacienta, la care factorul sexual n-ar fi jucat nici un rol, el ar fi putut sa rna invinga sau sa rna reduca la tacere, Totusi, nu a facut-o niciodata; mult timp n-am inteles de ce, - pana in ziua in care am reusit sa interpretez corect acest caz si, dupa cateva observatii pe care mi le facuse altadata, sa reconstitui rezultatul tratamentului sau. Dupa ce lucrarea cathartica parea terminata, s-a produsSigmud ~Teua 4iata mea Ii psifuuul[iz,adeodata la tanara fata 0 stare de "dragoste de- transfer" pe care el nu a mai raportat-o atunci la boala ei, ceea ce a facut ca orice interdictie sa nu mai existe. Ii era evident penibil sa i se reaminteasca acest esec aparent. In atitudinea lui fata de mine a oscil at un timp tntre recunoasterea ideilor mele, si aspra lor criticare. Apoi au intervenit neplacerile care nu lipsesc niciodata din situatiile tensionate si ne-amdespartit,Faptul ca ne-am ocupat de diversele formeale nervozitatii in general a avut atunci ca urmare hotararea de a-mi modifica metoda cathartica. Am abandonat hipnoza si am tncercat sa 0 tnlocuiesc cu 0 alta dorind sa depasesc limitarea terapeutica a starilor isterice. Pe masura ce experimentul meu progresa, se ridicau doua obiectii grave tmpotriva folosirii hipnozei, chiar daca aceasta era in folosul catharsis-ului. Prima era ca si cele mai bune rezultate dispareau brusc, imediat ce relatia personala cu pacientul era tulburata. Ele reapareau. . cu siguranta atunci cand drumulI, 41SitJmuTit{ !Fre.tuf - tViata mta ~i psifumalizareconcilierii era gasit, dar am tnvatat ca relatia afectiva personala eta mult mai puternica decat orice munca cathartica si tocmai acest factor scapa de sub controlul nostru. Apoi, am facut 0 experienta care mi-a ararat dintr-odata ceea ce banuiam eu de mai mult timp. Cum in acea zi tocmai 0 eliberasem de obsesiile sale pe una dintre cele mai docile paciente ale mele la care hipnoza mi-a permis cele mai reusite tururi de forta, raportand crizele .sale dureroase la cauzele trecute, pacienta mea, trezindu-se, s-a aruncat in gatul meu. Intrarea neasteptata a unei persoane de serviciu ne-a ajutat sa evitam 0 explicatie penibila, dar am renuntat din acea zi, de comun acord, la continuarea tratamentului.,.. hipnotic. A veam un spirit suficient de rece pentru a nu pune acest eveniment pe seama persoanei mele irezistibile si am gandit atunci ca am prins natura elementului mistic care actioneaza in spatele hipnozei. Pentru a-Itndeparta sau, eel putin, pentru a-I izola, trebuiasa abandonez hipnoza. Ea totusi adusese marl servicii in tratamentul cathartic, largind campul42SifpnUrul 1're.ut! - 'J.ia~ mea # p~acunoasterii pacientilot si punandu-le la dtspozitie 0 informatie pe care nu 0 detineau _!n stare de trezire. Nu parea usor de tnlocuit, Inaceasta tnvalmaseala mi-a venit in ajutor amintirea unei experiente al carui martor am fost adesea la Bernheim.Cand persoana pe care se ex~e~~nta setrezea din somnambulism parea ca-st pierduse orice amintire a ceea ce s-a tntamplat pe durataacestei stan. Dar Bernheim a spus ca totusi ea stia si ca atunci cand 0 forta sa-si aminteasca. atunci cand era sigur ca aceasta era total constienta ce trebuia sa spun a si punandu-i mana pe frunte, amint~le uitat~ A reven~a~intr-adevat', la mceput nesigure, apoi ill masa Slcu 0 perfecta claritate. Bolnavii mei 't~ebuiau sa constientizeze si ei ceea ce" doar, hlP~O~~ ,Ie facea accesibil, iar afirmatiile Sl sohcitarile mele, sustinute probabij si cu mainile, trebuiausa aiba puterea sa aduca la suprafata faptele $1Iegaturile uitate. Asta parea sa fie mult mal gre~ dec at a hipnotiza pe cineva, dar era probabil instructiv. Am abandonat deci hipnoza si n-ammai pastrat dec at pozitia pacientului ==,p~pat in spatele caruia rna asezam eu, ceea ce mn'permitea sa vad fara a fi vazut.43, (tlllJitulul 3ucrurile se petrecura exact cum rnaasteptam; m-am eliberat de hipnoza, dar odata cu schimbarea tehnicii de lucru cathartica schimbam si metoda. Hipnoza acoperise un joe de forte care acum se destrama_si a carui tntelegere conferea teoriei 0 bazasigura. . .Cum se facea ca bolnavii care uitasera atatea fapte din viata lor exterioara si interioara puteau totusi sa si Ie reaminteasca atunci cand li se aplica tehnica descrisa mai sus? Observarea (din timpul tratamentuIui) a raspuns complet la aceste intrebari. Tot ceea ce era uitat era fie penibil, fie infricosator, fie dureros, fie rusinosS;9murul ireUtl - 'V"Ultamea 1i psihana[iaapentru pretentiile pe care Ie avea personalitatea fiecaruia.Ideea se impunea ea tnsasi: tocmai de aceeatotul fusese uitat, n-a ramas in constiinta. Pentru a-I face sa redevina constient, trebuia depasit acel "ceva", la boinav, acel "ceva" care se ascundea. Trebuia ca tnsusi bonavul .sa faca eforturi pentru a forta si pentru a constrange acel "ceva''. Efortul cerut de medic era diferit de la caz la caz si crestea direct proportional cu dificultatea reamintirii. Cantitatea de efort din partea medicului era evident masura unei rezistente a bolnavului. Nu-ti mai ramane dec at sa exprimi in cuvinte ceea ce ai simtit tu tnsuti si esti in posesia teoriei refularii. Procesul patogen se lasa astfel reconstruit cu usurinta. Pentru noi, dand un exemplu, survenise in viatapsihica 0 tendinta izolata, tendinta. careia ~ ~e opuneau altele, putemice. Confhctul psihicnascut atunci trebuia sa urmeze dupa asteptarile noastre un curs asemanator cu al celor doua marimi dinamice - sa Ie numim instinct si rezistenta - care luptasera un timp unaSigmuna !Freua - 'J)'tata mlrl # psifumo[iza, ..SitJmuru! !Freua - o/"tQ.tamea # psiliatuzlizaimpotriva celeilalte, constiinta avand un rol important in conflict si asta pana cand instinctul va fi fost respins si deposedat de puterea energetica. lata solutia core~t~Dar in neyI9~ -din motive inca necunoscute - conflictul tsigasise 0 alta origine/.YI era ~tfeJ spupetras.!Dca de ]a primul eontact cu emotia. in~_tinctiy_r~pinsI4Jiingu-i int~t~i~~c_ysuIla.con~tiinta_~i"la descarcarea motrice directa, cu toate acestea- emotia pastrandu-~i pe deplin puferea~ergetica AIri numit acest proces rerufare/el constituia 0 noutate, nimic asemanatorn.efiind cunoscut pana atunci in viata psihica.derivare Si satisfactii substitutive pe cai ocolite si, in acest mod, facand sa esueze Intentiile refularii. In isteria de conversie aceasta cale ocolita ducea la interventia corporala, emotia refulata facandu-se .simtita intr-un punct sau altul al corpului si se creau simptome care erau astfel produse de compromis, ce-i drept satisfactii substitutive, dar totusi deformate si detumatede la scopul lor prin rezistenta eului. Doctrina refularii a devenit piatra unghiulara pentru lntelegerea nevrozelor. Sarcinaterapeutica trebuia sa fie conceputa altfel,scopul sau nemaifiind "aberatia" efectuluiReprezenta atunci evident un m.sgI1i~p_~arangajat pe cai false, ci d~(;9_perirea refularilor@ aparare. comparabil cu 0 tentativa de fuga, jprecursor al solutiei corecte ulterioareIa care- st? Bunge prin rationament. La acest prim act de refulare se adaugau aite consecinte. Mai tarziu, trebuia ca eul sa se protejeze tmpotriva accesului cauzat tntotdeauna de emotia refulata, printr-un efort continuu, 0 contra-putere, epuizandu-se prin a sta; pe de alta parterefulatul, acum inconstient, putea sa-si caute 0si rezolvarea lQL prin rationari care puteau consta in acceptarea sau condamnarea a ceea ce . a fost altadata respins. Am tinut cont de noua - stare .de lucruri numind aceasta metoda de investigare si vindecare nu catharsis, cip_~ih~~H~i!: Se poate pleca de la refulare ca dela un nucleu legandu-I de toate partile doctrinei_psi!tanali~: jSigmund !Jreua - tV'tata mea ~i psiff.analiza)t Inainte de toate-vreau sa mai fac 0 remarca de ordin polemic. Dupa opinia lui Janet, istericul era 0 biata fiinta care, in virtutea unei slabiciuni constitution ale, nu putea sa-si adune diversele activitati psihice. De aceea era prada disocierii psihice si a ingustarii campului constiintei, Dupa rezultatul investigarii psihanalitice, aceste fenomene se datorau factorilor din amici , conflictului psihic si refularii consumate. Consider aceasta diferenta suficient de mare pentru a pune ovestea legendara a regilor Rom~. asa cum ne-o povesteste Titus Livius, luata drept adevar istoric in loc de ceea ce a fost In realitate, adica o formatiune reaotionara ridicata lmpotriva amintirii situatiilor si timpurilor mize'rabile, fara indoiala niciodata gIorioase. Aceasta greseala odata corectata, drumul era deschis pentru a putea studia sexualitatea infantila, Trebuia aid aplicata psihanaliza unui aIt domeniu aI stiintei si, dupa datele acesteia trebuia ghicita 0 parte,pana atunci necunosouta de cercetarile biologice.Functia sexuala era prezenta inca de la inceput, ea se sprijinea mai mtai pe alte functii vitale si apoi se elibera; ea avea 'de tndeplinit 0 evolutie lunga si complicata inainte de a deveni viata sexuala normal a a adultului asa cum ne este ea cunoscuta. Ea se rnanifesta mai intai~ .Siamuru{1're~ - 'JIiata mea Ii psifumolizaI printr-o serie tntreaga de componente ale! iastinctului dependente de zonele somatice eIQgene. Se prezenta partial prin perechi de contraste (sadism - masochism, voyorism - exhibitionism), nazuind sa se satisfaca intr-o independenta reciproca si gasindu-si, pentru marea majoritate, obiectul In propriul corp al subiectului. Astfel la tnceput ele nu erau centralizate, fiind In principal,~. Mai tarziu se producea un soi de sinteza; un prim stadiu de organizare era sub dominatia compo- nentelor ~ apoi venea 0 faza pdic-anaJa, si abia in a treia faza, mult a~teptata,seOadea tntaietate o~~e prin car~ functia sexuala intra in serviciul reproducerii. In cursul acestei evolutii, aceste instincte partiale erau lasate deoparte ca inutilizabile sau conduse spre alte utilizari, Altele erau indepartate de la scopul lor si adaugate organizarii genitale. Am numit energia instinctelor sexuale - nu numai aceasta- libidou. Ar trebui sa admit atunci ca libidoul nu unplinea intotdeauna Intr-un mod ireprosabil evolutia descrisa mai sus. In virtute a"""".-0.-.-. --~- -l~iSigmuruf !Freua - 'Viata mea Ii psilianalizafortei predominante a unor componente sau a~caziilor de' satisfacere,' prea precoce, s~in diverse p"ncte ale caii eyolJJth~ ~~ Asupra acestor puncte aspira SarevinA libidoul. Iu caz"! liRe; fsfulari interioare(regresie) ~i pornind tot de la aceste puncte seva dezvaIui simptomul. 0 mtelegere ulterioaraa fenomenelor a permis adaugirea ca localizareap"octeloT de fixaTe ~ fel de hotaratoare pentru alegerea neVIQzej eM si pentru forma sub care va apare boala ulterioara. -Paralel cu organizarea Iibidoului progreseaza procesul de cautare a obiectului caruia ti este rezervat ,m viata psihica un mare rol. Primul object al dragostei dupa stadiul de autoerotism este, pentru cele doua sexe, mama al carei organ, destinat hranirii copilului nu era, fara tndoiala, la lnceput, diferentiat de catre acesta fata de propriul corp. Mai tarziu, dar tot In primii ani ai copilariei, se stabileste relatiacomplexului lui Oedip, In cursul careia miculbaiat tsi concentreaza dorintele .sexuale asupra mamei si vede dezvoltandu-se m el sentimenteSitJmuruf !Freua - 1Ii4ta mea Ii psiFumalizaostile impotriva tatalui care este rivalul .sau, Fetita are 0 atitudine asemanatoare, toate variatiile si derivatiil~ ~_l~x~lui lui O~di~, devin din ce tn ce mal semnificative, constitutiabisexuala innascuta facandu-se cunoscuta si multiplicand numarul tendintelor simultane. Este necesar un oarecare timp pentru copil pentru a-si da searaa de diferentele dintre sexe.In timpul acestei perioade de investigaresexuala, el Isi creeaza teo .. e ti irk bineinteles dependente de imperfectiunea propne\ orgamzan corporale, teorii care amesteca adevarul cu falsul si care nu pot rezolva problema vietii sexuale (enigma Sfmxului: de unde provin copiii") ,~g-erea--ot51eCtUlui pe care 0 facecopilul este deci 0 alegere incestuoasa. Intregul ansamblu al evolutiei descrise este parcurs rapid. Caracterul eel mai remarcabil al vietii sexuale umane este evolutia in doi timpi, cu un antract intre ei.In al patrulea sau al cincilea an al existentei,viata sexuala i~i atinge primul apogeu, apoiI,,,1'"!,,,Siflmurul 1'rtutf - 1Iiata mea Ii psi/ianoi.zaaceasta prima inflorire a sexualitatii se ofileste, aspiratiile, pana ..aici intense, dispar in refulare si atunci incepe perioada de latenta care va dura pana la pubertate si in timpul careia se vor edifica formatiunile de reactii ale moralei, pudorii, dezgustului. Evolutia in doi timpi a vietii sexuale nu este printre toate fiintele vii, decat apanajul omului, ea fiind probabilconditia biologic a a tnclinatiei spre nevroza, Lapubertate aspiratiile si investitiile libidinale ale obiectului din prima copilarie renasc la fel ca I I legaturile afective ale complexului lui Oedip. Inviata sexuala pubera, dorintele primei varste lupta impotriva inhibitiilor din perioada latenta, La apogeul dezvoltarii sexuale infantile sestabilise un fel de organizare genital a in caredoar organul masculin juca atunci un rol, iarorganul feminin nu fusese inca descoperit (tntaietate numita falica). Opozitia dintre cele doua sexe nu avea atunci numele de mascul sau~:melil.ci era data de posesia unui penis sau de~~. .