., -, -, ~~ . -,., '-k. \~ J. r r 1\ ,A,-.....@. A A.._.i. ._ '\.. j,.. ~.,;'Ij ,.'-"'-, tt PRELEGERI DE PSIHANALIZi\: COTIDIENEVIEl'II PSIHOPATOLOGIA . ~ I' I , : (

It 'd J

(1856-1.939)

Control ~tiintific ~i confruntare: prof. dr. GR. TANASESCU Traducerea a fost facuta dupa lucmirile: Zur psychopathologie des Alltagslebens (1904) Uber psychoanalyse (1910) !?i Vorlesungen zur Einfiihrung in die Psychoanalyse (1916-17) din Gesammelte Schriften, volumele : IV, VII, 1924, Inte rnationaler Psychoanalytischer Verlag, Leipzig, Wien, Zurich, editie ingrijita de Anna Freud, Otto Rank ~i J. A. Storfer. Colectia "Lucrari fundamentale". initiata de Nadia Nicolescu, este coordonata de dr. Viorel Nicolescu :;;i I;)tefan Westfried Pentru uzul cadre lor didactice $i al studentilor -viitori profesori ISBN 973-30-1103-7 Redactor: ~tefan Westfried Tehnoredactor: Victoria Ghimi~ Coperta colectiei: Eugen Stoian

CUPRINS Studiu introductiv: Sigmund Freud sau dreptul la" adevar (Dr. Leonard Gavriliu) 7 INTRODUCERE IN PSIHANALIZA Partea int'ii: ACTELE RATATE 65 I. Preambul 67 II. Actele ratate 74 III. Actele ratate (continuare) 83 IV. Actele ratate (sfiri?it) 97 pqr..tea a dotw: VISUL .... V. DificuWiti i?i abordari preliminare 113 VI. Ipoteze ~i tehnica interpretarii ., 124 VII. Continutul manifest ~i ideile latente ale visului 133 VIII. Visele copiilor 141 IX. Cenzura visului 148 X. Simbolistica visului 157 XI. Elaborarea visului 171 XII. Analiza unor vise . 180 XIII. Trasaturi arhaice i?i infantilismul visu1ui 190 XIV. Realizarea dorinte1or 200 XV. Incertitudini ~i critici 210 Partea a treia: TEORIA GENERALA A NEVROZELOR

XVI. Psihanaliza ~i psihiatrie 221 XVII. Sensul simptomelor 230 XVIII. Fixarea 1a trauma psihica. Incon~tientul 241 XIX. Rezistenta ~i refulare 250 XX. Viata: sexuala a omului 260 XXI. Dezvoltarea libidoului ~i structurile sexuale 271 XXII. Puncte de vedere cu privire la dezvoltare ~i regresiune. Etiologie " 284 XXIII. Modalitatile de form are a simptomelor 296 XXIV. Nervozitatea comuna 308 XXV. Angoasa ..... 317

XXVI. Teoria libidoului ~i "narcisismul" XXVII. Transferul ..... XXVIII. Terapia psihanalitica PRELEGERI DE PSIHANALIZA Prelegerea tntti Prelegerea a doua Prelegerea a treia ptelegerea a patra Prelegerea a cincea PSIHOPATOLOGI1\. VIET!I COTIDIEKE I. Uitarea de nume proprii . II. Uitarea de cuvinte striiine . III. Uitarea de nume l?i de grupuri de cuvinte IV. Amintiri din copilarie l?i "amintiri-ecran" V. Lapsusurile . VI. Erori de citire !li de scris . VII. Uitarea de impresii !li de-proiecte VIII. Confuzii l?i stlngacii . IX. Actele simptomatice l?i accidentale K. Erorile ~ . XI. Actele ratate complexe . KIl. Determinism. Credinta in hazard ~i superstitie. Puncte de vedere .. . .. ...... JJO 34l J57 367 315 380 J88 395 40 1 408 4lJ Hl ~J7 ~71 488

506 326 548 5H 557

SIGIViUND FREUD SAU DREPTUL LA ADEVAR "IJIlortalitatea lnseamna sa fii iubii de cei multi anonimi" (Freud)*) Cercetatorul operei lui Fr eu d este colifruntat de la bun lllceput cu abundente afirmatil ~i interpretari erollate, uReori de-a dreptul fanteziste, continute intr-o buna parte din literatura imensa consacrata psihanalizei. Chiar ~i autori absolut oliorabili llil. alte pri . cele inte ofera adesea, in a.cest domeniu, texte din

mai. regretabile. Ceea ce pe buna dreptate a primit denumirea de "prejudeciili freudiel'le" CORstituie !?i azi 0 realitate anevoie de lnvins, pina !}i.ill alte tari in care scrierile paril1telui psihanalizei se afla demult la Indemlna publicului 1>. In aceasta privinla dificultati.le slut Inca !?i mai mari la noi, unde foarte multa lUme nu a cunoscut psihanaliza dedt din auzite, ori din dirtile de vulgarizare, de felul celor redactate d. dr. C... . lact., Mihail Moldovan, C. Iordiinescu, Th. Loewenstein, sau de un 'I'.Corozel, ca sa nu mai Torbm de bio~urile tiparite de unil detractori allimali de interese obscure. l\fonografia elaborata de dl'; 1. Pop e s c u -Sib i u (revizuitii de la editie la edit1e, ultima purttnd titlul Conceptia psikanalitica. Expunere !ji criticii~ M. Welt her, Sibiu, 19~7), incor porata mai tIrziu fra~mentar tntr-o lucrare scrisa, de pe alte pozitii ideologice, in c o l.aborare Cll prof. dr. docent Vie tor Sa hIe anu (Introducere criticil in psiha nalizif, Editura Dacia, 1912), ca!?i c1b!va eseurI pe tema conceptiei despre sexualitatea lui Freud, semnate ~. dr. 10 s i f We s t fr i ed, reprezinta, credem, singurelQ ~ontributii aotabile in directia ~xploriirii obiective a freudismului. "Psilt,an aliza scria la un moment dat V. Sa hIea11u-a abordat domenii delicate ale vietii umane (copiliiria, sex'IJ4lit"t.ea, arttd in care imixtiunea 1ucidiUitii investi gative' se izbe~te, prin traditie, de multe prejud-eciiti" 2). Reputatul psiholog G. Po Ii t z e r observas(t i?i el: "DepiIJ lon.g~mp.s dijd, depuis les premieres debuts, de l4 p sychanalyse; ses adversai~s ont l~r;lame le droit de 1a juger sans 1a conntlitre-B,. Din acest PURct de vedere, .J' r e ud se ana, parca, sub puterea unul' blestem: acela d&-a fi la aesfir!?it rastiHmacit, dellaturat, autilat. 0 textura compiica tii dQ factori favorizeaza aceasta injustitie. Iar opiuiile de a doua sau a treiamtna, mo!?tenite fara osteneala, ca ~j formulele critice concepute c.a sa !?ocheze ime diat

cititorul, fara preocupari serioase pentru adevar, sint de 0 pers!stentii lufior iitoare. "Psiltanaliza freuditrna -observa J. P. e11a p Ii 11 ~i T.S. Kraw iec -a tljuns sa f~ Rimp1icata lA culm~ in mintt!d. marelui public. Intocmai cum intreg ul evolutionism a1 lui Darwin a fost r~dus lo, expresia magici! "omul se trage din maimuta", pe care 0 auzim 'in vorbirea. de toate 1!ilt!le,.~ofLa$a pozi1;ialui Freud in *) Motto ~reluat de la Irvin f St one, 'l'ke' passions of the Mind, a Novd the Life and Work oj Si;gmund Freud, Cassell, London, 1971. 1)Pie rreF 011: e y roIl a s, La revolutio.l?-freudienne, Henoel-Ganthier, Paris, 197D, p. 8.. 2) Vi Q tor' Sahl~ anu, Psiltanttliza: pro $i contra, tn"Lupta de clasll", Anut LI, li,19'ir; p. 76.. ~)Ge 0rge 9 Pol i t z& r, Le mytke de l'o,ntips.'!Jchanalyse,in Ecrits, t. 2,. Editions Soclah~5. Paris, 1969, pp. 39-{0. r

Iegdtura eu baza sexuaUi a nevrozeloreste supersimplifieata prin fraza: "Din pun et de vedere psihologie este da'unator sa reprimi viata sexuaIa", Pe dnd, in realit ate, Freud eonsidera neeesara reprimarea sexuaZitatii, daea in joe este supravietuire a eulturii $i civilizatiei" 4). Fre U d Xnsu~i ne relateaza, in eseul Contrzbutie la istoria tice, un fapt deosebitde semnificativ in legatura cu modul in care obicei falsificatQrii freudismului, indiferent de mobilurile tiune'; "lntr~o 'zij un 'asistent :de Za clinica vieneza unde tineam semestru, imiceru permisiunea de a audia Zectiile mele. Le-a mi$eilrii psihanali procedeaza de careii imping la ac Un curs de un. ascuZtat cu multii

atentie, in tacere, iar dupa ultima expunere se oferi sa ma ins.9teasca citiva p a$i. In cursuZ pZimMrii, imi marturisi ca serisese, cu incuviintarea $efuZui sau de c atedra, 0 carte care combiitea teoriiZe meZe, adaugind ca acum regreta ca a facut-o, din moment ee, datorita preIegeriZor meZe, i$i putuse face o. idee mai exacta as upra acestor teorii, Daca Ze-ar fi cunoscut mai. dinainte tot. a$ade bine, n-ar fi sc ris cartea. Inainte de a se fi apucat de lucru,intrebase Ia clinica daca n-ar face b ine sa citeasca "Interpretarea viseZor" 5), insa ise raspunsese ca. nu merita ostene ala ... Cu toate acestea, imi spuse' el, incheind, era prea tirziu, nimic din cartea sa nu mai putea Ii schimbat, deoarece era gata tiparita, De altfeZ, nici n-a socotit n ecesar sa faca dupa aceea vreo declaratie cu privire Za schimbarea ce se produsese in spiritul sau fata de psihanaZizii" 6). Sarcina limpezirii lucrurilor nu este deloc u~oara, data fiind, pe.de o parte, complexitatea proprie teoriei freudiene, efortul ei proteic de a'reflecta cufide litate dialectica derutanta a fenomenelor psihice, a omuluiconcret integrat in rela~ tiile sale multiple de natura biologica :,;i sociala, iar pe de 'alta parte tena citatea demna deo cauza mai buna cu care sirguiesc laziduL de rezistentaimpotriva psihanalizeifreudiene acei ,ideologi care nu se impaca curnaterialismul, rationa lismul, .scientismul:,;i ateismul 'Jui st F r eu d. Nu iriHtnplator regimulnazista fo

cel mai. furibund adversar al psiJ1analizei, ordonind .in mai 1933 arderea pe ru g a cartilor lui F r en d ~i prigoana impotriva adeptilor saL Luind cuno9tinta cleac este acte de barbarie, F I' e u d, care calificase hitlerismul' drept un fenomen"pur medieval :;;ireactionar", nu s-a putut opri sa nu comenteze ironic '; "Am fiicut'progrese ,

n'U glumi!': in EvuZ Mediu m-a'r fi ars pe mine in carne.$ioase, pe Gind azi se' multumesc sa~mi arda cartile" 7). Dar ce ar fi spus e1 daca armai'fi trait sa Ya all, IlU . p~~te multi ani, cuptoarele mortii de la Auschwjtz sau Buchenwald? Butada sa amara nu prefigurase nici pe departe adevaratacruzime afasdsmului. Trebuinta prezentarii mai pe larg a lui Si g m u n nuit, ca :;;i de eventualele suspendiiri sau blocari pe car e Ie poate suferi, in fractiuni mai mari sau mai mici, aceastii energie. Economia proceselor psihice se insote~te de 0 dinamicii particulara, conceptie care reliefeaza numeroase elemente de dialectica in gindirea lui Freud 17). "Nu voim doar sa descriem $i sa clasificiim fenomenele -arat& el -, ci Ie concepem de ase menea ca fiind indici ai unui ;oc de forte care are loc in suflet, ca manifestare a tendintelor aVLnd un scop definit $i care lucreaza fie in aceea$i directie, fie in directii opuse. Incercam astfel sa ne formam 0 conceptie dinamica asupra feno 12) Ibidem, p. 67. 13) G. Pol it z e r, op. cit., p. 43. 14)J. A. C. B l'0W n, Freud and the Post-Freudians, Penguin Books, BaHimore, Maryland, 1967, p. 11. 15) S. Fl'eud, lntroducere in psihanaliza, in vol. de 'l.:'ta. 16) Pie r I'e Janet, op. cit., p. 20. 17) "Wallon.:?i Piaget -scrieP. Fougeyrollas -au fost mal putin dialectici, in demersurile lor intelectuale, dedt a fost, inaintea lor, F I' eud ... In mod cu totul vizibil, caracterul conflictual al trairilor, proprii nevroticului, I-au imp ins pe Freud spre concepte dialectice" (La revolution freudienne, Denoel-Gon thier, Paris, 1970,p. 298); vezi ~iPau1Ric0eur, De l'interpretation, essai sur Freud, Ed. du Seuil, Paris, 1965, capitolul "Dialectique". 20 1_

menelor psihice" 18). La aceasta se adauga punctul de vedere topic, inlocuit mai tirziu printr-un punct de vedere structural pmpriu-zis. Fara a cauta localizari stricte ("localitati anatomice" ale proceselor psihice, cum se exprima ell, respingind i deea desemnarii concrete a unoI' re:;;edintestructurale pentru una sau alta dintre co mponentele -"aparatului psihic", in felul lui Wi 1d e I' Pen fie I d care, inca nu. demult, incerca sa repereze "sediul con:;;tiintei".Freud concepe 0 topica psihologica el astica, eu caraeter ipotetic declarat, dedusa in special din fenomenologia psihicului pa to logIc. 5. Structure "aparatului psihic" Viziunea sistemica a lul Freud se exprima in conceperea psihicului ca un in treg structurat, alcatuit din parti articulate dupa 0 formula dinamica :;;igenet ica, dar pastrind 0 relativa stabilitate :;;iindeplinind aUt 0 functie generala, daca ~is temul este considerat in totalitatea sa, cit ~i 0 gama de functii particulare, daca se au in vedere subansamblele, subsistemele. In cadrul sistemului pot aparea, desigur, ~i fenomene de dezechilibru, schimbari ale raporturilor de forte, distorsiuni structurale~i implicit functionale :;;i,i n acest eaz, avem 0 intreaga gama de manifestari patologice, formule noi :;;ineobi:;;nui te de interactiune, provocate de cauze diverse. Psihanaliza i:;;i propune ca, pe ba za cunoa:;;teriiparametrilor normali ai sistemului, precum :;;ia determinismului ac estuia, sa gaseasca mijloace prin care sa actioneze in sensul restabilirii echilibrului, sau sa actioneze preventiv pentru mentinerea :;;iintarirea Iui (psihanaliza prof ilac~ tical. De fapt, in orice caz psihanaliza are in vedere 0 restructurare a sistemu lui, in directia rididirii con~tiintei, a eului, la rolul de factor dominant (amelior area psihica a speciei umane). Prezentarea analitica a unui sistem este :;;tiintifice:;;teindreptatita, ca de a ltfel ~i prezentarea sa globala. Din punet de vedere abstract, arata C. B a 1ace a n u ~i E d m 0 n d N i c 0 1a u, orice sistem poate fi descris prin blocuri function al e, care

leaga intre ele diferitele marimi caraeteristice. Unul :;;iacela~i sistem real p oate fi reprezentat prin mai multe grafe diferite, dupa criteriul de "elementaritate" adoptat (noi am spune dupa nivelul structural). Un televizor, exemplifica autorii citati , poatefi descris printr-un singur bloc functional, la care semnalul de intrare es te semnalul ce ajunge la antena, iar semnalul de ie:;;ireeste compus din imaginea : ;;i sunetul ce se produc. Dar se poate trece ~i la 0 reprezentare pe subansamble, punindu-se in evidenta separat calea de sunetfata de cea de imagine. La 0 detali ere ~i mai fina, se pot pune in evidenta etajele (amplificare de radiofrecventa, amestec, baleiaj etc.). In fine, se pot pune in evidenta transistoarele. La fel se procedeaza :;;iin studiul omului, aUt in ce prive~te organismul, cit :;;ipsihicu L "Psihanaliza -scriu C.Ba1ace anu :;;iEd. Nic 0Iau -impiirtea personalitatea in trei compartimente : id, cuprinzind cerintele biologice, fundamentale; supere go campus din imperativele sociale obtinute mai ales din mediul familial; ego, care avea fUnctia de a aptimiza campartarea, maximalizind gratiJicatia obtinuUi de la diver$i stimuli, in acela$i timp minimalizind sanctiunea socialii" 1). Nu vedem nimic anti~tiintific in ideea de a se cauta :;;ia se descrie "componentele" stru cturale ale psihicului. Imputarea de "atomism psihologic", pe care inca i-o mai fac 18) S. Freud, Intraducere in psihanalizii, in vol. de fata. 1) C. Ba1ace anu, Ed. Nie 01au, Personalitatea umanii -a interpretare ciberneticii, Ed. Junimea, Ia~i, 1972, p. 12 ; vezi ~i pp. 14-15.

lui Freud unii cercetatori 2), trebuie deci privita cu rezerva. Sa nu uitam ca, pe de aUa parte, psihologia Gestalt-ului !ii-l revendica'3) !ii, bineinteles, nu pe ntru "atomism". Ambitia lui Freud a fost sa deduca structura "aparatului psihic" exclusiv din studierea clinica a comportamentului omului sEmMos sau bolnav, deci cu mijloace proprii psihologiei, fara a' se ingriji deocamdata de izomorfism, adica de cores pondenta dintre constructiile sale idealizate 4) (care, tinzind la eliminarea oricarei inexactitati, treceau peste lacunele istorice!ite inerente ale histologiei, fizi ologiei !ii biochimiei, punindu-le, de fapt, intre paranteze) !ii substratul material al acestor constructii, edifidnd un sistem explicativ, minutios elaborat, in scopuri de dia gnoza !ii tratament curativ, sistem pe care el insa a;;tepta sa-l vada confirmat in viitor de datele !itiintelor care studiau sistemul nervos, din toate punctele de vedere. Travaliul deductiv cerut de aceasta constructie a fost desigur enorm, analogia nefadnd adesea dedt sa deschida eM de acees spre intelegerea ultraeomplexului edificiu psihie a!ia eum este acesta in realitate. Precum expresiv observa Ray m 0 n d R u y e r, psihologul ineearea sa-;;i expliee ee se petrece in interiorul indivi dului. ,,elientul psihanalistului -spune el -intr-un anumit sens vine la medic cu legii turile sale famiZiale $i cu situatia sa sociaZii, ins a "introiectate", incarnate in "v iscere psihologice", aproape tot attt de organice $i tot atit de tipice ca $i forma sto macului $i a intestinului" 5). Freud a efectuat, prin urmare, disectii psihologice, a fa cut intr-un fel "anatomie psihologica", a descris "viscere psihologice", printr-o me toda original a, ipotetico-deductiva, intuitiva, inductiva !ii analogica. El a inceput, in Die Traumdeutung (1900) ~i in alte luerari anterioare anului 1920, prin a distinge in sfera psihicului doua sisteme icrarhizate : ineon~tient ul (sistemul Ics) !ii con~tiinta (sistemul Cs), acest din urma sistem fiind suplimentat de un preeon!itient (Pes). Incon!itientul era eonsiderat acum realitatea esentiala a psihicului, chiar psihieul insu~i. "Incon$tientul este asemanator cu un cerc mare care ar include con$tiinta ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de con$tiinta fara o preparatie incon$tienti'i, in timp ce incon$tientul se poate Zipsi de stadiul con$tient, avind totu$i 0 valoare psihica. Incon$tientul este psihicul insu$i in realitatea sa esenpiali'i. Natura sa intima este la fel de necunoscuti'i ca $i aceea a reaZiti 'itii exterioare, iar con$tiinta se informeaza despre el intr-un fel tot at'it de ineomplet, ea $i organele noastre de simt despre lumea exterioara" 6). Con~tiinta, pe de aHa p arte,

era privita ca un simplu organ de perceptie interioara, fara eonsistenta ~i lips it de memorie. Con!itiinta -in Die Traumdeutung -"nu este. dedt 'un organ de simt care permite perceperea caliti'itiZor psihiee (...) Aparatul psihie, care este d eschis asupra lumii exterioare prin organele de simt ale sistemului sau de perceptie, e ste el insu$i lume exterioari'i pentru organul de simt al eon$tiintei, care de altfe l i# gi'ise$te in acest raport justificarea sa teleologica" 7). Continutul incon!itientului, absolutizat in mod abisalist, consta dintr-un nucle u de "formatiuni psihice mo~tenite", analoage cu instinctele animalelor, la care s e 2) M. Go 1u, A. Dicu, Introducere in psihologie, Editura $tiintifica, Bucu re~i, 1972, p. 45. . 3)G i0 r gi0 Res t a, Problemi di integrazione tra teoria delZa forma e teoria psicoanalitica, in "Rivista din Psicologia", LXI, fasc. IV, 1967. 4) Trebuie facuta distinctia neceSara intre termenul "idealizat" !ii "idealist". Aici ne referim la semnificatia data de P. Bot e z a t u, in a sa "antinomie a exactitatii", termenului idealizat (op. cit., pp. 180-184). 5) R. Ruyer, L inconscience, la fausse conscience et l'inconscient, in "Journal de Psychologie normale et pathologique", 3, 1966, pp. 258-259. 6) S. Freud, Die Traumdeutung, in Gesammelte Schriften, II. Band, 1925, p. 529. 7) Ibidem, p. 532.

adaugau produsele d'e refulare (Verdrangung), adica r>eziduurile inutilizabileel iminate in cursul dezvoltarii copilului 8). Aceste elemente respinse de con~tiinta nu se impaca insa cu exilarea in incon~tient ~i incearca in permanenta, folosind st ratageme ~i subertfugii, sa revina in arena con~tiintei, unde se poate realiza integral placerea, conform unui principiu dupa care s-ar conduce intreaga viata pulsional a ~u derivatele ei (Lustprinzip), tinzind spre 0 reducere a temdunilor energetice. Inca mai demult, Ernest Jones vedea in acest principiu al placerii un analog al homeo staziei, despre care va vorbi Can non. "Mecanismele fundamentale de reglare a proceselor psihice -scrie Jon es -sint tendintele de a cauta placerea prin descarcarea tensiunilor psihice $i evitarea in acestmod a d:urerii, pe calea pre venirii acumularii de energie psihica 9). Conflictul intrapsihic dintre incon~tient ~i con~tiinta impregneaza intreaga via ta a individului. "Principiului placerii", propulsat de incon~tientul axat pe viata biologica, animala, i se opune "prfncipiul realitatii", promovat de con~tiinta c entrata pe viata social-morala a omului, generatoare de constringeri fire~ti. Presiunile incon~ tientului asupra con~tiintei duc la manifestari marbide, la dramatice tulburari de echilibru sau, cel putin, la acte de comportament enigmatice, absurde sau ciudate, regizate de 0 motivatie ascunsa, abisala. Evaluind cu obiectivitate, so recunoa~tem, ponderea alarmanta a motivatiei incon~tiente, nu numai in comportam entul patologic, dar ~i in cel cotidian, psihanaliza freudiana i~i propune sa rastoarne situatia in favoarea suprematiei con~tiintei, a ratiunii, a omului soc iabil. "Intreaga sarcina a tratamentului psihanalitic -scrie nu 0 data Freud -ar putea ji Tezumata in formula: transjormarea oTicarui incon$tient patogenicin con$ tient" 10). Aceasta sarcina a perfectionarii psihologice ~i etice a omului este considerata dintr-o perspectiva sociala larga (vezi Das Unbehagen in del' Kultur, 1930). Spre a ne face sa intelegem mai bine raportul dintre incon~tient ~i con~tiinta, precum ~i finalitatea psihanalizei, Freud recurge la un adevarat mit, caruia i-a m putea spune mitul individului turbulent. Sa ne imaginam, propune el, ca intr-o sala de conferinte patrunde deodata un individ artagos, care vocifereaza, ride, rastoarna scaunele, fara a-I pasa ca-l deranjeaza pe conferentiar ~i pe auditori . Desigur ca publicul, care vrea sa asculte conferinta, il va scoate pe individul turbulent pe coridor, u~a va fi baricadata ~i se va institui chiar ~i 0 paza (a~anumita cenzura). Sala de conferinte simbolizeaza con~tiinta, coridorul unde este expulzat musafirul nepoftit reprezinta incon~tientul, iar scandalagiul insu~i re prezinta starile suflete~ti incomode, dorintele obscene, impulsurile imorale, pe care incercam sa le reprimam (refulam) aruncindu-le in bezna de unde au aparut. Dar, adauga Freud, este foarte putin probabil ca individul turbulent sa se astimpere.El poate sa bata cu pumnii in u~a, poate fluiera, tipa etc. Publicul

'Ii conferentiarul sint la fel de incomodati. Atunci cineva iese afara, sta de y orba eu individul turbulent, il convinge sa se calmeze ~i sa asculte ~i el conferinta , ~i chiar il reintroduce in sala, pe propria sa garantie. Astfel, sustine Freud, s-au darificat cauzele care provocau tulburarea ~i au fost anihilate. Prin analiza ab isala (psihanaliza), au fost aduse in lumina con~tiintei toc.mai elementele perturbato are care, prelucrate ~i transform ate in sensul aratat, >au fost reduse la tacere, con~tiinta recapatindu-~i cursul normal 11) 8) S. Freud, Metapsychologie, p. 510. 9)\E. Jon es, Freud's Psychology, in Papers on Psycho-Analysis, Bailliere, Tindall and Cox, London, 1923,p. 22. 10) S. Freud, Introducere in psihanalizii, in vol. de fata. 11) S. Freud, Prelegeri de psihanalizii, in vol. de fata. In acest mod se afirma psihanaliza

ca intrument, ca metoda de cunoa~tere a cauzelor dezechilibrului ~i ca metoda de terapie psihica. Incepind din anul 1920 (Jenseits des Lustprinzips, 1920; Massenpsychologie und Ick-Analyse, 1921; Das Ick und das Es, 1923; Hemmung, Symptom und Angst, 1926 etc.), Freud i~i revizuie~te inmulte privinte teoria pulsiunilor ~i teoria referitoare la structura "aparatului psihic" care -dupa cum va conchide el la un moment dat ~ "s-a dezvoltat tocmaidatorita efortului de explorare a lumii exterioare :;i care a trebuit, in consecinta, sa realizeze in structura sa un anumit grad d e adaptare" 12). De data aceasta el va descrie trei instante psihice, antinomice i n grade diferite (sine Ie, eul, supraeul), intre care se instituie complexe raport uri dinamice, economice (investitii energetice, compensari, clecompensari etc.) ~i i mplicit structurale. Abordarea in acela~i timp genetica a problemei structurii psihiculu i, _bine reliefata de Rut h L. M u n roe 13), da procesului structurarii un aspect dia lectic. Putem urmari, direct pe un text clintr-o cartE; a lui Freud (ramasa nete r minata), Abriss del' Psychoanalyse (1938), tabloul genezei ~i constelatia functi ilor celor trei "organe" ale psihicului uman14) : "Psihanaliza face 0 supozitie, a ca rei discutare este rezervata filozofiei, dar a carei justificare Tezida in consecint ele ei. Cunoa:;tem doua categoTii de elemente implicate in ceea ce numim Psyche (saa viata mintala): in primul rind organul ei material :;i scena actiunii, creierul (san sistemul nervos) $i, in al doilea rind, actele noastre de con$tiinta care ne sin t date imediat $i nu pot fi lamurite mai departe prin nici un fel de descriere.Tot ceea ce se gase:;te intre aceste doua categoTii de elemente ne este necunoscut $ i date Ie $tiintei nu pot include nici 0 relatie nemijlocita intre aceste doua pun cte terminale ale cunoa$terii noastre. Daca aceasta exist a, in cel mai bun (;az neaT permite 0 exacta localizaTe a proceselor con$tiintei, dar nu ne-ar ajuta in inte le

gerea lor. /1 Cele doua ipoteze ale noastre pornesc de la aceste puncte finale, sau initiale, ale cuno$tintelor noastre. PTima se refera la pToblema localizarii. Pr esu punem ca viata psihica reprezinta functia unui aparat caTuia ii atTibuim caracte risticile unei Tealitati extinse spatial $i constituite din mai multe parti asem ana to are cu ale unui telescop, microscop, sau ceva similar. Fara a nega unele ince r caTi anterioare in aceasta directie, elaboraTea unei conceptii ca aceea de fata con stituie 0 inovatie $tiintificii. // Am ajuns la cunoa$terea acestui aparat psihi c prin studierea dezvoltarii $i evolutiei omului. Celei mai arhaice dintre aceste zone sau organ psikic i-am dat numele de sine. Acesta contine tot ce este ereditar; dat la na$tere, ceea ce este cOnstitutional, instinctele inainte de toate, care i$i au originea in organizarea somatica $i i$i gasesc aici 0 prima expresie psihica (in 12) S. Freud, Die Zukunft einer Illusion, p. 466. 13) R. L. Munroe, Schools of Psychoanalytic Thoughts, Holt, Rinehart & Winston, New York etc. 1955,p. 83.. 14) In psihologia sovietica, de exemplu, A. N. Leo n tie v vorbe~te despre scoarta cerebrala ca de "un organ capabil sa formeze alte organe", un fel de "or gane functionale", In a~a fel lncit orice functie psihica reprezinta un rezultat al a ctivitatii unOI' asemenea organe "de structura variata" ~i stabile. In fond aceste "organe functionale" slnt sisteme de reflexe conditionate, dar mult mai complexe ~i mai elastice decit stereotipurile dinamice (Biologicul $i socialul in psihicul omulu i, in "Analele Romano-Sovietice", seria Ped. -Psihol., 2, 1961). R. R u y e r le-a spu s viscere psihologice. 24

acest sine), in fonne necunoscute noua 15). // Sub influenta lumii reale exterio are, a mediului inconjurator, 0 portiune a sillelui sufera a dezvoltare speciala. Din ceea ce initial constituia un strat cortical, prevazut cu organe de receptare a stimulilor:;; i ell dispozitive care actioneazii ca un ecran protector impotriva stimuliZor, ia 1W$tere 0 structura aparte care, de -acum inainte, actioneazi'i ca un interme dial' intre sine :;;i lumea exterioara. Acestei zone a spiritului nostru i-am dat denumirea de eu. // lata principalele caracteristici ale eului. Ca urmare a conexiunii pTeexistente dintTe simturi :;;i activitatea motTice(musculara), eul are-sub comanda sa mi:;;carile voluntare. cu rol in autoconservare. Relativ la realitate a din afarii, eul i:;;i indepline:;;te sarcina luind cuno$tinta de stimuli, inmaga zinind in memorie experienta referitoare la ace$tia, evitind stimulii deasebit de putcrnici (prin fuga), prin interactiunea cu stimulii moderati (adaptare) :;;i, in final, invatind sa transformein avantajul sau lumea exterioara (prin activitate) . Cit prive:;;te reaUtatea interioarii, relatia cu sinele, eul i:;;i 'indepline:;; te sarcina prin obtinerea controlului asupra cerintelor instinctuale" prin decizii in legiiturii cu permisiunea de satisfacere a acestora, prin aminarea satisfacerii in conditii de timp :;;i de mediu favorabile, sau prin suprimarea totalii a excitatiei. In acti vitatea sa este condus de consideratii legate de tensiunea stimuli/or, de faptul dacii t ensiunile Ie sint intrinseci sau introduse din afarii. Emergenta acestor tensiuni este in -general simtitii ca neplacere (Unlust), iar scaderea lor ca pIa cere (Lust). Dar probabil ca ceea ce este simtit ca placut sau nepliicut nu constituie masura abs aluta a tenshmii, ci ceva referitor la ritmul schimbiirilor acesteia. Eul tinde spre placere :;;i cautii sa evite starea de neplacere 16) 0 cre$tere a neplacerii, a: ;;teptata $i prevazuta, este 'insotita de a stare de anxietate, ca de un semnal. 0 astfel de cre:;;tere, fie ca ea i:;;i are originea in afarii sau in interior, are semnific atia unui pericol. Din timp in timp eul se deconecteazii de lumea exterioara :;;i de visel e din cursu I somnului, conditii in care au loc schimbiiri cuprinzatoare in struct ura sa. Din starea de somn se poate vedea ca aceastii reorganizare constii intr-o di stributie particulara a energiei psihice. ii Lunga perioada a copi/ariei, in decursul careia tiintele umane in devenire riimin sub dependenta parintilor, lasa dupa ea ~ ca un precipitat, inchegarea in peTimetrul eului a unei structuTi speciale, prin

care se prelunge:;;te influenta paterna :;;i maternii. I-am dat numele de suprae u., (Uberich). In masura in care acest supraeu se diferentiaza de eu, sau i se opune , el consttt'uie 0 a treia putere de care cuI are de tinut seama. // Functiunea eului sM in satisfacerea simultanii a ceTintelor sinelui, supraeului:;;i realitiitii Cll alte cuvinte el trebuie sa fie in staTe sa reconcilieze intre ele cerintele aces tora 17). Raportul eomplet dintTe en :;;i Sllpraeu devine pe deplin inteligibi/ daca ne re ferim 15) In 1923, F r eu d admitea ca "ceea ce este refulat constituie pentru noi pro totipul incom"tientului ", deducind in acest mod notiunea de incon~ticnt din teoria refularii (Das Ich und das Es. in Gesammelte Schriften, VI. Band, p. 357). In 19 15( Triebe und Triebschicksal ; Das Unbewusste) el fusese ins a mai aproape de realita te spunind eEl "materialul refulat TIU acopera intreg incon;;tientul". (Metapsyehol ogie, p. 480). De fapt aceasta din urma conceptie este cea care il reprezinta cu ade-v arat, in cazul celeilalte fiind vorba, probabil, de 0 inadvertenta. 16) Dupa E.. J 0 n e s ~i altii (vezi, de ex., P. F 0 ugeyr 0 11a s, La revoluti on freudienne, p. 179) mentionind ca S. Freud considera principiul placerii ca un c az particular al tendlntei universale, prezenta in toata materia vie, de a-~i men t ine. stabilitatea fata de perturbatiile provenite din interiorul sau exteriorul siste mului, M. G 0 1u ~iA ..Die U observa ;;i ei ca "in termeni cibernetici, am putea spune ca el (principiul placerii, n_n.) reprezinta un caz particular al reglarii homeosta zice" (Introducere in psihologie, p. 36). 17) Vezi ;;i S. F I' e u-d, New Introductory Lectures on Psycho-Analysis, W. W.Norton, New York, 1933_,p. 103.

la atitudinea copilului fata de parinti, in primii ani de viata. Aceasta influen ta parentala include desigur in actiunea ei nu numai personalitatea parintilor prop riuzi$i, ci $i pe aceea a intregii familii, a traditiilor de rasa $i nationale care se manifesta prin aceasta, tot a;;a de bine ca $i cerintele mediului social cel mai apropiat pe care ei il reprezinta. In acela$i fel supraeul, in cursul dezvoltari i individului, recepteaza contributia $i a celor din urma succesori $i substituti ai parintilor, cum sinteducatorii $colari $i modelele admirate din viata publica, idealurile sociale. Trebuie observat ca, cu toata diferenta lor esentialii sinel e $i supraeul au ceva com un: $i unul $i celi'ilalt reprezinta influente ale trecutul ui'sinele influenta ereditaiii, iar supraeul, in esenta, influente venite din parte a alto r oameni -, in vreme ce eul este in principal determinat de propria experienta individ'uali'i" is). Tinind cont de textul de mai sus, ca ~i de multe altele, este greu sa se mai puna in seama lui Freud 0 conceptie biologizanta, cum fac criticii care nu-i cun osc dedt segmentar opera, sau care pur ~i simplu pierd din vedere laturile ~i aspectele sociale pe care ea Ie cuprinde ca elemente esentiale. Dupa cum s-a ara tat, teoria supraeului a lui Freud reflecta rolul protector al societatii' in viata omului ~i in special rolul acesteia in reprimarea agresivitatii primitive 19), c it 'ii un rol formativ superior, in sensul a ceea ce noi numim integrare socia1a. Inca din 1923 (Das Ich und das Es), Freud d'efine'ite. 'ii un eu ideal care. spre deosebire de eu (omul a'ia cum estel, reprezinta omul a'ia cum ar trebui sa fie, modelat de 0 cenzura morala puternica. "Eul ideal -spune Freud -satisface toate conditiile pe caretrebuie sa le satisfaca esenta superioara a omului (oo.) Sentimentele sociale se ba pcpt -'cs zeaza pe identiJicarile cu ceilalti membri ai colectiviti'itii care au acela$i eu ideal" 20). In 1932, Freud 'ii-a reprezentat grafic sistemele dinamice ale personalitatii, a'ia cum Ie vedea el atunci, in felul schemei pe care 0 reproducem a1iiturat (vezi fig. 1) 21). In aceasta schema simbolul "pcpt -cs" se refera la sistemul periferic P (= Perceptie), cuprinzind initial "precon$tientul" cladit pe "reziduuri mnezice" 22). Comentind aceasta reprezentare grafica in carte a sa Psyche, Soma, Germen, B 0 ris Rybak atrage atentia asupra faptului ea supmeul se scufunda adinc in' mconiHient

r~""i ~Z ~Z J!ml!I sine, eu care este eonstrins sa intretina relatii inti me, ~ in eaJitatea sa de "mo$tenitor al complexului lui Oedip". R y b a k crede ca spatiul afectat sinelui este totu'ii prea mie, pentru ea el sa corespunda proporFig. 1 tillor date de psihanaliza freudiana diferitelor structuri. ale "aparatului psihic". Este aiei mai degraba o proiectare a personalitiitii ideale dominata de Un eu rational. De altfel. not eazi'i B0ris R Y b a k pe aeeea'ii pagina, uitam prea des 0 eoncluziefundamentala a is) S. Freud, An Outline of Psychoanalysis, Standard Edition, vol. XXIII, Hogarth Press & The Institute of Psychoanalysis, London, 1939, pp. 144-148. 19)S. Abra ms, N. R0ss, Fundamentals of Psychoanalytic Theory, McGraw' Hill Book Co., New York, 1965, p. 32; despre persistenta agresivitatii primitive la Dmul modern, vezi Mar i n Pre d a, Imposibila intoarcere, Cartea Romaneasca. Bucur 'iti. 1972. 20) S. Freud, Das Ich und das Es, in Gesammelte SchTiften, VI. Band, p. 381. 21) S. Freud, New Introductory Lectures on Psycho-Analysis, p. 111. 22) S. Freud, Das Ich und das Es, p. 363. '26

iui Freud,care spune: "eUl trebuie sa expulzeze sinele. Aceasta este 0 sarcina care incumbii civilizatiei tot G$a ca $i secarea mla$tinilor Zuydersee" 2:3). 1. Pop e s c u -Sib i u da 0 alta schema grafica (vezi fig. 2). Schita din figura 2 vrea sa reprezinte, spuneP 0 pes cu-Sib iu, faptul di prin evolutia sociala filogenetica copilul se na;;te aUt cu un eu vegetativ (ins tinctual), dt ;;i cu un latent eu social filogenetic (stratul arhaic al con;;tiintei moralsociale), .care predispune copilul la socializare, ilface apt pentru "grefarea" eului soci al .ontogenetic (con;;tiinta morala). Supraeul ar reprezenta "traditia" pe care se. cla .de;;te eul social ontogenetic sau eul ideal (con;;tiinta morala actuala, dobind ita). Antagonismul dintre eul social ;;i eul vegetativ determina numeroase conflicte i ntre individ ;;i societate, prin a carol' solutionare se cristalizeaza eul rational ( sau critic, care are in vedere integrarea sociala a personalitatii umane 24). Este aici 0 var ianta grafica diagramatica, rezultata dintr-o interpretare personala a textelor freudi ene, Tara a Ie deforma. Comprimat intre tentatiile sinelui ;;i opreli;;tile nu intotdeauna justificate a le unui supraeu implacabil (diferit de la individ la individ ;;i de la un mediu .so cial la altul), eul sufera adesea deteriorari, reversibile sau nu. In orice caz, pozi tia sa este mai mult dedt dificila ;;i, de aceea, subliniaza Freud, anxietatea este mod ul sau obi;;nuit de existenta 2,,). Pentru a se proteja, eul l;;i structureaza 0 se rie Ie mecanisme de aparare (Abwehrmechanismen), cum slnt refularea, regresiunea, Eul rational sau critic I ZONA . ~. deliberarii

~,~ IEul ideal) ~ reprimarii Eulso~alsau 8 con!ftii~19_morala 1------;:;;.ontOgenetic)~ ----filogenetic j-J. cenzurlirii (supraeul) i2 z w refularii "y. r Z o sublim/irii u Eulinstinctualvegetatlv . sou z Fig. 2 jormatia reactionalii, izolarea, anularea retroactiva, proiectia, introiectia ;; i altele, despre care yom vorbi mai departe, adiror important a in cunoa;;tere, ca ;;i in formarea personalitatii, a fost la. noi subliniata nu demult de catre Vasile Pavelcu2). S-a obiectat lui Freud ambiguitatea conceptului de eu. Mai curind este yorba de dificultatea de a introduce claritatile amagitoare ale logicii formale clasic e, Intr-un domeniu suprasaturat de dialectica reala a feno~enelor, in care unitatea contrariilor ;;i identitatea lor apar derutante. Privind tabloul general al dezv oltarii ';;i diferentierii psihicului, al genezei unor contrarii care fiinteaza In unita te ;;i nu 23) Apud B 0 I'isR ybak, Psyche, Soma, Germen, Gallimard, Paris, 1968,p. 27. 24) Ion Pop escu-Sib iu, Conceptia psihanalitica. Expunere $i critica, Edi tura H. Welther, Sibiu, 1947, pp. 72-73. 25) S. F I'eud, New Introductory Lectures On Psycho-Analysis, p. 103. 26 V. Pavel cu, Invitatie la cunoa$terea de sine, Editura $tiintifica, 1970, pp. 120-129 27

mai putin in contradictie ~i influent a reciproca, a~a cum apar toate acestea in teoria lui Freud, nu se poate sa nu obscrvam coincidenta cuceea ce Len i n numea nucleul dialecticii, anume "dezvoltarea ca unitate a contrariilor (dedubla re a unicului in contrarii ce se exclud reciproc $i raporturile reciprocedintre acesteu)" 27). Cu toate ca nu afi~eazapretentii in acest sens, paginile scrise d e Freud. de exemplu in eseul sau Das Ich und das Es, ramin a expresiva demonstratie de analiza dialectica, fara a fi nici pe departe singurele de acest fel in opera sa . Psihologia sa dinamica este, in definitiv, 0 psihologie dialectica, iar P. Fa uge yr a II as nu exagereaza afirmind "caracterul integral dialectic al gzndirii lui Freud" 2S). 6. Determinismul freudian Cu formatia sa ~tiintifica de Iaborator, Freud a fost preocupat inca de la incep ut de intelegerea ~i explicarea fenomenelor. "Freud -spune Ed gar Pes c 11a fost intotdeauna animat de spiritul $tiintific cel mai riguros . precizia observa tiilor sale duse pina la cele mai marunte detalii, grija sa neabatuta de a-$i supune ip otezele verificarilor experimentale, sint dovezile cele mai bune ale exigentei spiri'tul ui sau critic" 1). Freud a descoperit in scurt timp ca nu intotdeauna a concluzie intuitiva, bazata pe observatie directa, este infailibila, ~i atunci a recurs la deduc~ tie. Sub influenta lui Her man n Yon He 1mho I t z 2), care a fast unul din mentorii sai, credea ca sarcina ~tiintei in general consta in reducerea fenomene lor naturale la forme simple, a~a cum (dupa He I mho I t z) problema fizicii era reducerea fenomenelor la forte invariabile de atractie ~i repulsie, a carbr inte nsitate depinde de distanta. Fizica perioadei de debut ~tiintific a lui Freud era domina ta de metoda de gindire determinista, care era verificata mai ales in domeniul meca nicii unde, prin experiente idealizate (conditii artificiale), se prezicea soarta unui sistem oarecare pe baza cunoa~terii sale la un moment dat, precum ~i a cuno a~ terii legilor care-l guvernau. 0 adevarata frenezie a determinismului cuprinsese Iumea ~tiintifica, incercindu-se descrierea tuturor fenomenelor in lumina conceptelor acestuia. "Grice fenomen din nat'ura este guvernat de 0 lege! Cunoa$ terea starii sistemului $i CU1Wa$terea legilor ne vor permite sa prezicem soarta sistemului in viitor. Cea mai mare minune este tocmai faptul (dupa cum atlt de frumos se exprimase Poi nca I' e) ca minuni nu au loc in natura, ca natura este guvernatii nu de intZmplari, ci de legi" 3). Acest climat de idei I-a influentat pu ternic ~i pe Freud, fara insa a-I subjuga. Comentatorii cu lacune in informatie reduc determinismul freudian la determinism ul

mecanicist .sau n considera un determinism intrapsihic, tot de factura mecanicista. Astfel, dupa A r low ~i B r e n n e r, conceptul psihanalitic de de terminism ar consta din afirmatia ca arice raspuns comportamental rezulta din sall' este in functie de un stimul anterior 4), adica pur ~i simplu formula behavio 27) V. 1. Len in, Caiete filozofice, Editura de Stat pentru Literatura Politica, Bucure~ti, 1956,p. 322. 28) P. Fa uge yraIIas, op. cit., p. 297. 1) Ed gar Pes ch Pour comprendre la pensee de Freud et la psychanalyse, Bordas, 1946,p. 20. ~) H. v 0 n He 1mho 1t z (1821-1894) este unul dintre primii fiziologi care incearca sa dovedeasca existenta incon~tientului, punind in evidenta 0 a~a-zisa "inferenta incon~tienta" in perceptia spatiului (Cf. Leo Postman, Perception and Learning, in S. Koch, Ed., Psychology,. A. Study of a Science, vol. 5, McGraw-Hill, New York, 1959, p. 46). 3) L. In fe1d, Noile cai ale $tiintei, Editura $tiintifica, Bucure~ti, 1960, p. 27. 4) J. A. A I'low, C. Brenner, Psychoanalytic Concepts and the Structure of Theory, International Universities Press, New York, 1964.

rismului lui J. B. Wa t son: (S-R) sau R = f (S), ceea ce constituie 0 simplific are excesiva, care nu corespunde intotdeauna niei macar fenomenelor mecanicii dasice . Vom avea mai departe prilejul sa vedem ca un B. F. Ski n n e r, de!?i pornit la D critica nemiloasa a psihallalizei, a gasit la Freud 0 formula mult mai complic ata a determinismului. Intr-adevar, Freud a facut mult mai mult dedt sa aplice 1a individul uman ni!?te legi universale 5). J)emersul eel mai caracteristic al freudismului consta in extinderea determi~ nismului 1a intreaga viata psihici'i, sub forma cauzalitatii absolute. Intemeiat pe rmaliza a nenumarate cazuri, patologice Eii normale, Freud afirma, pentru prima aara In acest mod categoric, ca in viata psihica nu exista nimic arbitral', nimi c 'lntlmplator !?i nedeterminat, totul, pina la cele mai insignifiantegesturi, cuv inte, id~i, emotii, avind fie 0 cauza conEjtienta, fie de cele mai multe ori 0 cauza as cunsa in structurile adinci ale incon!?tientului, ca atunci dnd este yorba de uitari d e nume, pierderi de obiecte, greEieli de pronuntie, greEieli de scris, substitutii de cuvinte, intervertiri de expresii (Versprechen, VeTlesen, Verschreiben, Missvers tehen, VergTeifen etc.), fenomene pe care el Ie clasifica in clasa manifestarilor de psihopatologie cotidiana. (Psychopathologie desc1'llltagslebens). "Anumite insuf iciente ale psihicului nostru ... -spune el -$i anumite ade 'in aparenta neintentionate se dovedesc, daca. Ie supunem examenul'ui lJsihanalitic, ca fiincl perfect motiv ate $i determinate de factori care scapa con$tiintei" 0). In aceasta prima faza a elabo rarH conceptiei sale deterministe el neaga, 0 data cu existenta "liberului-arbitru" 7 ) I/i existenta hazardu1ui In desfaEiurarea fenomenelor psihice: "eu cred 'in haza Tdul exterior (real), dar nu cred 'in hazardul interioT (psihic)" 8). Freud denumeEit e aceasta conceptie a sa deteTminism psihologic absolut. Nu trebuie sa se mai creada, cum se Intlmpla nu arareori, ca pentru Freud intregul determinism psihic este opera fortelor oculte ale inconEitientului. "Mu lti psihanali$ti -arata En g1ish & En g1ish -folosesc tennenul determinism psihic numai 'in legiituTii eu motivatia ineon$tientii, dal' se paTe ca aceeptii ca posibild $i cletel'minarea comportamentului de eiitTe motive eon$tiente, eu to a te di este lipsitd de interes" 9). In realitate, nota bene, comportamentul determin at depulsiuni ~i instincte, de motive inconEitiente, Freud il considera patologic, chiar lii in cazul unor indivizi sanatoEii mintal 1ii psihanaliza, cum am vazut, pre~ onizeaza un om al viitorului dominat de conEjtiinta, de ratilme. "Distinctia 'in tTe motivatia con$tientii $i motivatia incon$tientii 0 datii stabiliti'i -spune el,

subli ninid posibilitatea actelor voluntare rationale -, convingeTea noastrii este doa r cd motivatia eon$tientd nu se extinde asupTa tuturor deciziilol' motTice. De min ima non CUTat pmetoT. Dar ceea ce Tam'ine nemotivat pe de 0 paTte, i$i afla motivele 5) R. L. Munroe, op. cito, p. 27. 6) S. Fl'eud, Psihopatologia vietii cotidiene, in vol. de fata. 7) "Determinism -scriu Rob el't S.~Woo dW0 l'th EiiMar y R. She en an -is the belief or scientific postulate that all events in nature have their suff icient .causes. As applied to the human organism determinism means that every act or thought or emotion has its sufficient causes, though these may be very complex and difficult to disentangle because of the complexity of the organism and of th e -environement. Freud believed heartly in determinism. He would not admit that any act "just happened" or that it was due to "free will" ... \Vhere there in no .conscious motive there must be an unconscious one" (ContempOTaTY Schools of Psychology, Methuen & Co Ltd, London, 1955, p. 274). 8) S. Fl'eu d, op. cit. 9) Horace B. English, Ava ChampncyEnglish, A. Comploehensive Dictionary of Psychological and Psychoanalytical TeTms, David McKay Co., New York, 1964, p. 417.

la alUi sur sa, in incon$tient, incit rezulta ca determinismul psihic apare fara solutie de eontinuitate" 10). Determinism-ul intrapsihie care se atribuie, pe de alta parte, conceptiei psihol ogice a lui Freud, este fie nascocirea unoI' detractori, fie 0 iluzie de interpretare, cind nu este pur ~i simplli preluarea necritica a nascocirii sau a iluzieL In primul rind este necesar, ~i posibil, sa clarificam faptul ca conceperea unui determinism intrapsihic nu reprezinta un fapt scanda10s pentru ~tiinta, pas ihil de incriminari dezonorante, cum inca se mai considera. Pentru aceastaclarificare sa apelam la serviciile unui filozof roman contemporan, care se ocupa de mai bine de doua decenii de problema determinismului in ~tiinta ~i ale carui cer cetari sint unanim apreciate. Acest ilozof, 1. T u d 0 s e s c u, porne~te de la pre misa ca definitia conceptului de cauzalitate nu se poate limita la cuprinderea relatiilor cauzale tranzitive. Cauza ~i efeetul nu se gasesc numai in raporturi de tranzitivitate, ci ~ide imanenta. Actiunea nu trebuie conceputa numai ca interac tiune cu altceva, ci in primul rind ca interaetiune eu sine. "Sinteza imanentei $i tranzitivitiItii 'in determinarea fenomene1or -conchide 1. T u d 0seseu -poate oferi temeiul definirii eauza1iti'itii ca raport de necesitate genetica atit int re sisteme, cd $i in sistem. Ca'uza $i efectul nu ne apar in aeest eadru numai ca extremitat i ale unei relatii genetiee polare, ci ~ica moduri eorelate de manifestare, (aetiv a ~i pasiva) ale aceluia$i sistem. Daea notam cauza cu A ~i efeetul cu B, definirea c aue" zalitatii va trebui sa ia in consideratie doua cazuri posibile : a) relatia cauz ala de 1a A la B, cind A ~i B apartin unoI' nivele sau sisteme Sl ~i S2 diferite, ce S2 succed spatio-temporal potrivit schemel : b) relatja cauzala de 1a A la B, cind A' ~i B apartin aceluia~i sistem Sl potriv it schemei: (A ,'--;' B)::; Sl . II Primul model semnifica 0 relatie cauzala intre doua elemente apartinind unor sisteme diferite, aflate in raporturi de coorclonare, iar al doilea model semnif ica o relatie cauzala intre doua elemente sau sectiuni ale aceluia~i sistem, element e aflate in raporturi de subordonare fata de sistem./ / Mentionam ca primul model

(cel tranzitiv) al cauzalitatii S2 conserva ca un model de cauzalitate univoca,. iar eel de al doilea model (eel imanent) se struetureaza ca un model de cauzalitate biunivoca. Aceasta pentru ca termenii A ~i B sint fiecare in parte ~i cauza ~i e fect" activ ~i pasiv. De un de rezulta ca modelul cauzalitatii imanente este configura t in fapt de schema : (A~ B)::;51 . 1/ Intrucit clefinitia cauzalitatii implica ambele tipuri de cauzalitate (tranzitiv ii ~i; imanentii), inseamna ca va fi moddata cuprinzator de schema: [A::; Sl--to B~ A2J+ [(A;--B) ~ SlJ"lll. 1. T u d 0 s e s c u mai arata ca, pretutindeni !?i intotdeauna, la orice nivel dE' structurare a materiei, ambele tipuri de cauzalitate actioneaza corelativ, cu pr eponderenta unuia sau a celuilalt, in functie de gradul de complexitate structurala .. 10) S. FI'eud, Psihopatologia vietii cotidiene, in vol de fata. 11) 1. Tud 0 s e s c u, DeteTminismul $i $tiinta, Editura :;>tiintifiea, Bucure! ?ti" 1971, pp. 79-80.

A~adar, determinismul intrapsihic (sau imanent, sau endopsihic, sau intrasistemi c!) nu reprezinta 0 aberatie din punct de vedere :;;tiintific :;;imozofic. Fenomenul exista ca atare fii inca preponderent la sisteme de .felul omul'ui, iar psiholog iei, indeosebi, nu i s-ar putea interzice sa se. ocupe in mod special de acest tip de determinism (sau de cauzalitate). Numai ca Freud nu s-a limitat, totU:;;i, la aceasta forma a determinismului. Visele, arata el, intre altele, au nu doar cauz e incon:;;tiente; ci intotdeauna se poate pune in evidenta :;;i 0 cauza exterioara , un eveniment diurn (exeitatie exterioara) care precede visul :;;i-i furnizeaza expl icatia, fapt deosebit de qorde stabilit mai ales la copii. Darpe masura ce "aparatul psi hie" se c1ezvolta, avind a organizare complexa, ca la individul adult, pot i nterveni :;;i "excitatii pslhice" (interioare), neinsotite de un complement din afar a 12 ). Inetiologia nevrozelor, de asemenea, se disting :;;i factorii constitutionali fa vorizanti, dar rolul declanfiator il are invariabil, un tra'umatism de origine externa, cu radacinile in reIatii interumane. Toate cazurile morbide analizate C:2 Freud pun in evidenta atit heteroraporturi cauzale,' cit :;;i autoraporturi cauzale, reali zind un model de cauzalitate biunivoca, in sensul ca uneori constitutia ereditara are pr imul cuvint, cauzind conflicte cu mediul (traumatizante) care la rindul lor amplifica dificultatile interiaare, pe ciud alteari startul n da un eveniment neferieit din exterior care pune in dificultate un angrenaj psi hie debil, alienabil. Bine inteles, ca uneori centrul de greutate se va depIasa de la tranzitivitatc ia imanenta, pe 0 rul,a complicata, pel1dinte de factori biolog-iei, psihologici :;;i sociali, a:; ;a cum se manifesta ace:;;tia in inc1ividualitatea concreta a celui care traie~te conflict ul ell mediul :;;i implicit conflictul intrapsihic, care urmeaza inexorabil primului, p utindul depa:;;i pe toate dimensiunile, "Originea unui simptom -spune Freud Be reduce deci la stimuli din exterior, care au fost in mod neceSClr con~tienti la un moment clat, dar care apoi at. devenit inconfitienti ca urmare a amneziei. Scopul si'mptomului, tenclinta sa, este insa, dimpotriva, in toate cazurile, un proces endopsihic care la un moment dat a putut deveni con,)tient, dar care. tot a$a de bine' poate ramine scufundat in inconfitient. Dar put in intereseaza caamnezia a voalat originile, adica evenimentele pe care se intemeiaza simptomul, cum eBte cazul isteriei; scopul, tendinta simptomului, scop fii tendinta care inca de la' in-ceput au putut fi inconfitiente, -ele sint acelea care determina dependenta simptomulu i de inconfitient, atitin nevroza obsesionala, cit ,)i in isterie" 13). Ni se ofera :;;i 0 schema didactica a ceea ce Freud denume:;;te "ecuatia etiologidi a nevrozelor"

H), e1aborata cu mult -mai inainte ca Kurt Lewin sa-:;;i fi facut cunoscute "ecuatiile" sale. B. F. Ski nne 1', care il critica pe Freud pentru ca nu este behaviorist suti 1a suta, face observatia, demna de luat in seama, ca Freud chiar :;;ipentru capr icii caUla determinanti externi, luindu-:;;i sarcina de a explica in sens determinist chiar :;;i "comportamentul determinantului interior" ("the behavior of inner det erminer"). "El a Nicut acest lucru -scrie B. F. Ski nne l' -punind in evidenta cauze externe pina atunci neobservate, tinind de mediu sau de geneza individu111 .1... Aceasta l-a dus la reprezentarea fiecarui lant cauzal, pe care I-a descoperit, ca 0 serie de trei evenimente. Un fapt de mecli11., cel mai adesea legat de cop ilaria individului, care 1.fii are efectul sa'u asupra aparatul11.i mintal intern care, la rindu-i, produce manifestarea de comportament sau simptomul. Faptul de mediu, starea sau procesul psihic, simptomul comportamental -acestea sint cele 12) S. F l'eud, Introducere in psihanalizi'i, in vol. de fata. 1:J) Ibidem, p. ~5U. H) Ibidem, p. 303. 31

trei verigi ale lantului cauzal la Freud 15). Privind schema lui Freud, observam ca Ski n n era simplificat, totu~i, lucrurile: el a omis 0 a patra veriga, cea care reprezinta evenimentul traumatic actual, pierdut din vedere de majoritatea criti eilor sau comentatorilor grabitL . Dupa cum vedem, ne aflam In fata unui tablou complex al cauzalitatii la Freud, departe de formula behaviorista S-+ R,pe carei-oatribuiau A1'10W ~iB l'enner. Ne vom face 0 idee inca ~i mai completa despre formula complexa a deter minismului la Freud, luind cunostinta de urmatorul text cu totu1 remareabil, din mai multe puncte de vedere : "Cit despre factorul e.rtern, acesta consista in pn .:siunea e.rercitatd de educatie, care se face purtiitorul de cuvint al cerintelor mediul ui civilizat $i a carei influenta este dupd aceea inlocuita prin actiunea directd c hiar a acestui mediu. Civilizatia n-a putut Iua na$tere $i nu s-a putut dezvolta deci t gratie renuntarii la satisfacerea anumitor trebuinte, $i en cere ca toti aceia c are, in flu.rul generatiilor, Val' sd profite de avantajele vietii civilizate, sa ren unte la rindu-Ie la satisfacerea anumitor instincte jG). In cursul vietii individuale ar e loc 0 neincetata transformare a presiunii e.rterioare in presiune interioara. Datoriti i .influentei permanente a mediului civilizat, din ce in ce mai multe inclinatii e goiste se transforma in inclinatii sociale, ca urmare a cumuliirii elementelor Eros-ulu i. In sfir$it, putem admite ca orice presiune interna a ciirei actiune se manifestd in cursul evoZutiei umane n-a fost initial, adica la inceputul istoriei umane, d edt o presiune e.rternd. Oamenii care vin astdzi pe lume aduc cu ei 0 anumita predis pozitie de a-$i transforma inclinatiile egoiste in inclinatii sociale, predlspozitie care face parte din structura pe care au mO$tenit-o $i care opereazd aceasta transformare nu in virtutea unei predispozitii ereditare, ci sub presiunea facto rilor e.rteriori. Astfel ca fiecare individ sufera nu numai influenta mediului sau civi lizat actual, ci $i pe aceea a mediUm' in care au trait inainta$ii sai" F). Se desprin de din aeeste rinduri 0 conceptie determinista mult diferita de mecanicism, eu ee"te elemente de interactiune dialectica, intersistemica ~i intrasistemica, amintindune de coneeptul de cauzalitate reciproca dezvoltat de Fl'aneisH a1bwac hs 18). Totadata', i?i nu numai aici, ci in 'tntreaga sa opera, Freud carelc'aza cauzali tatea cu structura ~i structura cu interactiunea (dei?i n-o face explicit), impunlnd idee a de

continuitate genetica, de conexiune a structurilar ~i a substructurilor in sens deterministcauzal, pe un model care ni S2 sugereaza a fi spiraloid. In plus, 1. T u d 0 s e s c u semnaleaza la Freud 0 corelatie a conceptelar de structura ~i finalitate , scriind : "Orientate pe acest faga:?, cercetarile de analiza structuraia ar pute a, intTe altele, oferi prilejul intemeieTii unei e.rplicatii cuprinziitoare, CClre sa des chida $i 0 peTspectiva asupra viitorului, perspectiva intrevazuta de aUfel pc temeiuri le is)B.F. Ski nner, Critique of Psychoanalytic Concepts and Theories, in "The Scientific Monthly", 5, 1954, p. 302. iG) CInd, deci, imaginindu-~i un a$a-zis "mod de existenta nonrepresiv", Her bel' t Mar c use predica "liberarea trebuintelor instinctuale :;;i a satisfa ctiilor ramase pIna acum tabtl sau refulate" (Eros et Civilisation. Contribution Ii Freud, Editions du Minuit, Paris, 1963, p. 10), el nu are dreptul sa se erijeze in disci pol a1 lui Freud sau in continuator al san. A sa "reinterpretare a cQnccpt iei teoretice a lui Freud" (ap. cit., pp. 16-17) nu este decit 0 vasta opera de dena turare vulgara, iar acela care pretinde a face 0 eritica a revizionismului neo-freudian , nu-i el insu~i mai putin, ~i poate nici mai mult, deeIt un revizionist situat pe pozi\iile omului preistoric al cavcrnelor. 17)S. F l'eu d, Considerations actuelles sur la gueTre et sur la mort, In Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 1967, p.p. 244-245. 18) ]\1ari 0 Bun ge, F. Hal bwac hs, Th. S. Kuhn, J. Pia get, L. R 0S 2 n fe1d, Les theories -de Ia causalite, P.U.F., Paris, 1971, pp. '71-76. 32

finalitatii inca de Freud" 19). Remarca e1ogioasa care, dupa parerea noastra, sar potrivi in primul rind lui Al f red Ad 1e r fii ~co1ii sale de "psiho1ogie indiv i duala", dar care nid adresati:i freudismului nu este deplasata .. Un element esentia1 a1 conceptiei. freudiene despre determinism este notiunea de supTadeterminare, reluata mai tirziu de Louis Althusser, in studiile sale str uctu raliste. Freud Insu~i a pre1uat-o, cu siguranta, de la W. W u n d t, despre al c arui principiu aZ cauzeZor compZexe se vorbe~te inca in Zur Psychopathologie des AlltagsZebens 20). Wundt insista asupra faptului ca, in anumite cazuri, se intim pla mari dificultati in stabilirea categoriei in care trebuie trecuta 0 tulburare da ta, IncU mai conform cu adevarul ar fi sa Be atribuie aceasta tulburare actiunii simultan e ;;;i combinate a mai multor cauze 21). Schema freudiana mentionata de noi este, de al1el, construita pe principiul complexului cauzal. Nu este Insa mai putin adeva rat ca Ul'lii psihanali~ti, din dorinta de a descopeti "cauze ultime", deroga de s de 1a acest principiu. Charles de Montet denunta 0 astfel de derogare la psihanalis ta elvetiana Ray m0nde de Sa ussur e care, In l'EncephaZe (8, 1924), analiza cazul unui tinar obsedat, analiza efectuata prin prisma unei cauze unice de ordin prep on derent endogen. Socotind naive astfel de ,explicatii care ignora "complexitatea vie" a fenomenelor, de Montet se ralia la reZativismul psihologic, axat pe notiunea d e probabilitate. "Esentialul este -spune de M0ntet -ca ansambl'ul conditiilor care determina comportamentul nU poate fi redus nici Za un. singur mobil, nici l a o pluralitate de mobiluri, nici in sfir$it, la cutare tendinta sau cutare instin ct, luate izolat. Comportamentul decurge in mod necesar din persistenta in prezent a tutur or

momentelor 9i a tuturor factorilor trecutului (cauzele organice 9i psihice const ituind o unitate, 0 stare totala nedeductibila); aceasta interdependenta se manifesta n u numai in interiorul individului, ci 9i in afara lui, deoarece individul exercita 0 influenta, de exemplu, asupra mediului sau social, provocind aici prin comportam entul sau reactii 9i raspunsuri particulare, pline de consecinte, in continuare, pentru propria sa conduita 9i conceptie despre viata" 22). Dupa parerea noastra, Freud n-a ajuns niciodata la 0 astfel de conceptie a determinismului probabilist , care implica 0 multitudine de variahile interconexate 9i iJ:1tercurente, cu dete rminatii statistice, Intrudt el a fost mereu (:a 9i fascinat de ideea transmisa de 'H e 1ill h 0 1t z, a reducerii fenomenelor naturale la forte simple 9i 1a cauze ultime. Clnd Norbert \Viener, deci,. crede a gasi la Freud elemente de indeterminare 9i de probabilitate, probabil ca are in vedere in primul rind implicatia componente i irationale in conduita 9i gindirea oamenilor, genera toare de actiuni imprevizib ile 23). Desigur, in opera lui Freud exista numeroase teze care ar putea servi drept baza unoI' opinii ca aceea exprimata de Nor b e r t \V i en e r, mai ales daca se iau in consideratie 9i rationamentele probabiliste neexplicite, cuprinse in analiza cazurilor concrete. "Ar fi 0 eroare -citim, de exempZu, in Vorlesungen zur Einfiihrung in die Psychoanalyse -sa se creada ca 0 $tiinta nu se compune decit din teze riguros demonstrate $i nu ar avea noima sa pretindem acest Zucru. 0 astfel de ex igenta este apanajul acelor temperamente care alearga dupa autoritate, cautind sa substituie catehismului religios un altul, fie el $i $tiintific. Catehismul $tii ntei nu cuprinde dedt putine propozitii apodictice, majoritatea afirmatiiZor sale prezen tind 19) L Tud 0 s e s c u, op. cit., p. 189. 20) Terminata de Freud in 1901 carte a este editata In 1904 (Kharger, Berlin). 20) W. Wundt; Volkerpsychologie, 1900, 1. Band, pp. 371 9i urm., apud S. Freu d, Psihopatologia vietii cotiediene, In vol. de lata. 22) Char1es .de M 0 ntet, Le relativisme psychologique, F. Alcan, Paris, 1926, p. 21. 23) Vezi N. Wi ener, Cybernetiq'ue et societe, Union Genera1e d'Editions, Paris, 1962, pp. 10-11. .3-cd. 404 33

numai anumite grade deprobabilitate" 21,). In astfel de asertiuni este, fnsa, vo rba mai curind de relativismul adevarurilor ~tiintifice, dedt de 0 viziune probabili sta asupra desfa~urarii fenomenelor realitatii, de admiterea jocului dialectic dintr e necesitate ~i intimplare. In mare, Freud ramine la ideea determinismului absolut . 7. Instinctul co structura determinanta, dor ~i determinate Afirmatia lui Will i a m Jam e s, ca omul poseda 0 garnitura de instincte "mal numeroase ... decit a tuturor celorlalte mamifere, inclusiv maimuta" 1), a dus I n cele din urma, in jurul anului 1924, dupa cum ne raporteaza How a I' d H. Ken el leI', la intocmirea unei liste care inventaria nu mai putin de 6000 de instincte umane. Un veritabil "monstru statistic", Aceasta situatie incredibila a pus la o rdinea zilei redefinirea instinctului, prin care James intelesese 0 activitate care rea lizeaza scopuri neprevazute dinainte, datorita unei coordonari de acte care nu "este rezultatul educatiei, precizind : "Este ca 0 functie care determina struct ura anatomicii a animalului" 2). Pe baza acestei definitii erau inglobate in sfera instinctului ru:;;inea, frica de intuneric, curiozitatea, jocul, instinctul matern ~i patern, dar ~i "instinctul" de proprietate, modestia, simtul igienic ~i multe altele. De finitia data mai tirziu de etologistul N. Tin b erg e n ("mecanism nervos organizat iera rhic, sensibil la oanumita pregatire, declan~are !Ii dirijare a impulsurilor de origin e interna ca ~i externa, :;;i care reactioneaza la aceste impulsuri prin mi:;;carl coordonate care contribuie la conservarea individului !Ii a speciei" 3) nu este nici ea in masura sa puna ordine in acest domeniu. De aceca Ken dIe l' propune patru criterii dupa care sa se acorde calitatea de instinct unui act de comporta ment: 1) activitate complex a ; 2) structura rigida; 3) se manifesta inainte ;;i in afara de arice invatare ; 4) apartine intregii specii 4). Conceptul freudian de instinct (in expresie originala der Trieb = instinct, porn ire, inclinatie, impuls, imbold, forta vegetativa) este unul din cele mai controversa te din intreaga psihanaliza 5). Francezii n traduc adesea prin "pulsion'" englezii prin "drive" (energie, forta, imbold, stimulent), dar se fac :;;i difer entieri abstruse, se prop un modele reinterpretative, reformulari neurofiziologice ~i ca uzaliste. Starea de confuzie era marita de 0 dec1aratie ambigua a lui Freud insw;;i, In Neue Folge "der Vorlesungen zur Einfilrung in die Psychoanalyse (1933) : "Teo ria instinctelor este, ca sa spunem a:;;a, mitologia noastra. Instinctele slnt fiint e mitice superbe In indeterminarea lor. In munca noastra nu Ie putem neglija nici 0 clipa, ~i totu~i niciodata nu sin tern siguri ca Ie vedem !impede" 6).

Intr-o etapa inca timpurie a dezvoltarii teoriei psihanalitice (Triebe und Trieb schicksale, 1915), bazindu-se pe investigarea c1inica a tulburarilor psihice ca sursa principala de cuno:;;tinte, Freud definea instinctul ca pe un stimul venit din i nteriorul organismului, din fata caruia nu este posibila retragerea, satisfacerea sa avind 24) S. FI'eu d, Introducere in psihanalizii. 1) W. Jam es, 'Precis de psychologie, Marcel Riviere Ed., Paris, 1932, p. 352. 2) Ibidem, p. 521. 3) N. Tin berg en, The Study of Instinct, Clarendon Press, Oxford, 1958, p. 112. 4) How al'd H. Ken dIe 1', Basic Psychology, Appleton -Century -Crofts, New York, 1963, pp. 246-247. 5) 1. G. Sa l' ason, Personality, J. Wiley & Sons, New York, London, 1966, p. 33. 6) Apud MauI'ice Be nass y, Theoriede l'instinct, in S. Nacht, Paris, op. cit., p. 36. 34

un caracter imperios. "Nu $tim -scria el, mentinindu-se in cadrele unei cercetar i cu mijloace psihologice -daca acest proces este de natyra strict chimica sau daea poate sa corespunda $i unei liberiiri de aUe forte, de exemplu mecanice. Studierea forte lor pulsionale depa$e$te terenul psihologiei; cu toate ca faptul de a fi generat de 0 suna somatica este elementul absolut determinant pentru instin ct, el nu ni se face cunoscut in viata psihica d(?cit prin scopurile sale"J) In afan 'i de scap, care consUl intr-o satisfacere a unei trebuinte ~i duce la suprimarea star U de tensiune, a aHa caracteristica a instinctului este obiectul sau, adica mijloc ul prin care i~i atinge scopul. De~i Freud admite ca legitima intrebuintarea termenilor "instinctul jocului", "instinctul de distrugere", "instinctul gregar" etc., el propune ca toate instinctele sa fie grupate deocamdata in doua categorii : instinctele eulu i (sau de autoconservare) ~i instinctele sexuale, motivind aceasta diviziune prin faptu l ca "biologia ne invata ca sexualitatea nu poate fi a~ezata pe acela~i plan ell cele lalte functiuni ale individului, deoarece tendintele sale depa~esc individul ~i au dre pt scop producerea de noi indivizi, adica conservarea speciei" 8). Destinul instinc telor este triplu: satisfacerea imediata (descarcarea pulsion ala), refularea (insotit a de dezvoltarea unoI' formatiuni de substitutie, de simp tome morbide) ~i sublimarea (canalizarea intr-o activitate derivata, investitia de energie fiind deturnatape ntru creatia artistic a, ~tiintifica sau pentru alte activitati de ordin social super ior). In Jenseits des Lustprinzip (1920), instinctul este vazut ca "expresie a unei te ndinte inerente oriciirui organism viu $i care il impinge sa reproduca, sa restabileasc a o stare anterioara la care a fost obliga#isa renunte, sub influenta forte lor ex terioare perturbatoare; expresia unui fel de elasticitate organica sau, daca preferati, a unei inertii a vietii organice" U). Pe baza un or exemple din viata animalelor (pe~ti , pasari), Freud remarca determinismul istoric al instinctelor. Instinctele "organice" nu s int dedt factori de conservare, istoriee~te dobinditi, exercitindu-se in conditii de me diu invariabile. Pin a aici nu este nimic de obiectat. Freud risca ins a 0 ipoteza s peculativa, construita pe un sofism : "Dadi admit em-spune el-ca pe un fapt experimental care nu comporta nici 0 exceptie, ca tot Ceea ce este viu se intoarce la starea neorganica, moare din motive interne, atunci putem spune: scopul spre car e tinde intreaga viata este moartea; $i invers: ceea ce nu este viu este anterior a

ceea ce este viu" 1lif. Eroarea lui Freud este aici, credem, aceea de a fi atribu it finalitate unui fenomen de degradare, de destructurare ~i decadere, pe dnd finalitatea este caracteristica sistcmelor vii in ascensiune. Daca scopul vietii este moarte a, pentru simetrie logica ar fi trebuit sa ni se arate ~i care este scopul mortii 1 1). Dupa parerea noastra, problema nu poate fi solutionata in termenii finalitatii, fara a se cadea intr-un cerc vieios. Vazind de asta data in instincte mai ales latura conservatoare ~i de echilibrare ~i mergind pe aceasta pista "in extremis", era i ne 7j S. F l'eud, Triebe und Triebschicksale, in GesammeZte Schriften, V. Band, pp. 448-449. 8) Ibidem, pp. 450-451. 9) S. Fl'eu d, Jenseits des Lustpr{nzips, p. 226. 10) Ibidem, p. 228. 11) ,,0 evolutie -spune J. Pia get -poate avea un caracter dirijat fara a fi citu~i de putin finalizata. Exemplu : evolutia entropiei in fizica. Cre~ter ea progresiva a entropiei este un model de evolutie dirijata, in care nu se gase~te nid o urma de finalitate ... Chiar in domeniul psihologic, ~i probabil ~i sociologic , un de problema se pune cu totul altfel dedt in fizica, intrucit aici putem considera c on~ tiinta care i~i asuma scopuri, ma intreb daca finalitatea nu este intotdeauna re ductibila la 0 directie ea insa~i impusa de echilibrarea cresdnda a unei structuri" (Entretien sur les notions de "Genese et de Structure", Mouton et Co, La' Haye, Pans, HJ65). Pia get neglijeaza ~i el directia echilibrarii, de unde confuzia, t endinta respingerii finalitatii in genere.

vitabil ca Freud sa ajunga la concluzia ca "tntreaga viata instinctivi'i tinde s a readuca fiinta vie la moarte" 12). Instinctele sexuale, vitale, in schimb, fac 0 opozitie mereu infrinta acestei "finalitati" absolute, care este moartea. "Elimi narea substantei sexuale 'in cursul actului sexual corespunde, 'intr-o anumita masura, separi'il'ii dintre soma $i plasma germinativa. Tocmai de aceea stare a care urmeaza satisfactiei sexuale complete seamana cu moartea $i de aceea la animalele inferi -oare moartea urmeaza imediat procreatiei. Aceste fiinte mol' dupa ce au procreat, pen tru ci'i dupa eliminarea Eros-ului prin satisJacfie, moartea i$i mascheaza libertate a de actiune $i nU mai inWne$te obstacole in realizarea planUlilor sale" 13). Sint em mereu lapunctul de pornire: ce planuri? -ne intrebam, fara a gasi nici un raspuns valabil. "Scopul" vietH fiind moartea, "scopul" mortii este tot moartea, 0 reciproca fiind in acest caz inca ~i mai ilogica. $i totu~i, cum vom vedea, absu rdul are logic a sa, dupa cum ~i logica are absurdul ei, din moment ce reflecta 0 rea litate care contine absurd. Teoria freudiana a dualismului instinctelor (Lebenstrieb ~i Todestrieb, Eros ~i Thanatos, Libido ~i Agresiunea) reprezinta la prima vedere 0 aventura pur specu1 ativa in labirintu1 unei teorH bio1ogico-filozofice obscure, aceea a plasmei germinati ve ncmuritoare ~i a somei muritoare, conceputa de A. We ism ann, pe care Freud 11 citeaza copios cu 1ucrari ca Uberdie Dauer des Lebens (1882) ~i Uber Leben und Tod (1892) ~i pe care el a vrut sa-1 duca la ultima sa expresie, ca in tr-un joc intelectual dezinteresat. La UTI-moment dat, chiar, Freud incearca parca sa se scuze pentru aceasta copilarie; "AI' putea fi intrebat daca, $i in ce masuTa, ad eT eu insumi la aceste ipoteze. Voi Taspunde: nu adeT mai mult dedt a$ cauta Sa obtin pentTu ele adeziunea, credinta altom, Sau, mai exact: n-a$ putea spune in ce masura credo Mi se pare ca nu trebuie Sa facem sa inteTvina aid factorul afectiv. Te poti abandona unui rationament, urmaTindu-i deTularea pina la limita extrema, $i aceasta pur $i simplu din curiozitate $tlinfifica ... Recunosc ca ce a de a tTeia etapa a teoriei instinctelor, in care ma ap,gajez aici, nu poate pTetind e la aceea$i certitudine ca prime Ie doua" H). ,. Ajun~i aid, am putea in continuare sa nu mai dam nid 0 atentie unei teorH in care nici autoru1 ei nu are incredere !ii din care diferiti ideologi au biitut c u zel monedii falsa, imprimindu-i insa efigia propriei lor conceptH, de regUla de esen tii retrograda. Dar teoria lui Freud se refer a la fapte pe care Ie constatam zilnic

!ii ea dezvolta un cert nucleu dialectic. Ea nu depa~e~te nki in profunzime !ii nici in inedit, nici in adevar !ii nici in indrazneala, in fond, ceea ce Friedri ch Engels a spus, cu cUeva decenH inaintea sa, pe tema vietH ~i a mortii. "Nici 0 fiziolog ie scrie En gel s -nu este consideratii iitiintifica daca nU concepe moartea ca pe Un moment esential al. vietH (H e gel, Enz., I, 1952-1953), dacii nU concepe cii nega1ia vietii este cupTinsii esential in viata 'insii$i, astfel ca viata este i nteleasa. totdeauna in raport cu rezultatul ei necesaT pe care-l contine permanent 'in ger mene -moaTtea. Caci numai la aceasta se l'educe conceptia dialecticii asupra vietii. Insa pentru cine a 'inteles aceasta s-a ispTavit cu orice vorbarie despr e nemUTiTea sufletului. MoaTtea este sau descompunerea corpului oTganic, caTe nu lasa in ufma lui nimic, in afara componentelor chimice care au format substanta lui, sa'll lasa in urma lui un principiu de viata, care este mai .mult sau mai putin identic cu sufletul $i caTe supravietuie$te tuturor oTganismelor vii, nu 11umai omu 12) S. F l'eud, Jenseits des Lustprinzips, p. 229. 13) S. F l'eud, Das Ich und das Es; p. 392. H) S. Fl'eud, Jenseits des L'llstprinzips, pp. 251-252. (Prima teorie a instinc telor, despre care vom discuta mai departe, se refera la largirea notiunii de se xualitate; vezi!ii M a U l' ice Ben ass Y. Theorie de l'instinct, p. 8). 36

lui. A$adar, aici este suficient sa ne Ziimurim pur $i simplu, cu ajutorul diale cticii, asupra naturii vietii $i mortii pentru a 'inZiitura 0 superstitie straveche. A t rai inseamna a muri" 15). Citindu-l pe En gel s, nu ne mai speriem de asertiunile lui Freud care, desigur, :in calitatea sa de materialist ~i ateu, a inte1es prea bin e ca s-a ispravit cu orice vorbarie despre "nemurirea sufletului". Sa mergem, insa, mai departe. Socotind ca inc6n~tientul, ca structura in cea mai mare parte instinctual a, constituie principa1u1 factor de determinare endogena a comportamentului (struct urd determinantd) ~i postulind :in ace1a9i timp atrofierea programatidi a vietH instinctive a individului, Freud ad mite a prin urmare posibilitatea actiunii de terminante a unui factor exterior care, evident, urma sa fie mediat, dar care in cele din urma trebuie sa exercite 0 presiune cauzala asupra cauzei, imprimindu-i aces teia anumite efecte (cu repercusiunile lor cauzale ulterioare, cum este de a~teptat). Intrebarea este: se poate spera, practic vorbind, la un asemenea rezultat? Cercetari experimentale riguroase raspund afirmativ. Inca Wi 11i a rn: Jam e S stabile~te doua legi de varia tie a instinctelor: (a) 0 lege a inhibarii instinc te10r de catre deprinderi, ~i (b) 0 lege a caducitatii, care prevede ca un numar de in stincte se dezvolta pina la 0 anumita virsta, pentru ca apoi sa dispara. De unde consecintele: daca instinctul a putut functiona in perioada sa de energie maxima , el este dub1at de 0 deprindere care :ii supravietuie~te, pre1ungindu-i reactiile ; :in timp ce daca, lipsind imprejurarile, nu ~i-a putut crea 0 deprindere complem entara, animalul va putea mai tirziu sa intilneasca excitanti adecvati, dar far a a mai manifesta vreo reactie 16). Aceasta inseamna ca comportamentul instinctual s e afla sub contro1ul factorilor de mediu. Fara solicWiri adecvate din exterior ins tinctul se stinge, ca un reflex condition at mirecare (ceea ce $i a fost, far a indoiala , altadata, in istoria speciei respective, :inainte de a se fi transformat in structura ster eotipa ereclitara). J. Jay n e s a imaginat un simplu 9i ingenios aparat, cu ajutorul cihuia a demonstrat ca puii de gaina, din rasa New Hampshire Red, pornesc in urmarirea unui cub de mucava verde, care este pus in mi9careprintr-un dispozitiv mecanic, daca sint expu9i acestui stimul in primele 54 de ore de 1a ie$irea din gaoace (vezi fig. 3). Zece zile mai tirziu, ei inca mai urmareau cubul, de9i mai rar $i nu aUt de staruitor. Puii expu$i aceluia9i cub mobil pentru prima oar a la vlrstade

11-12 zile nu-l mai urmaresc. Experimentul lui Jaynes demonstreaza existenta une i perioade critice in emergenta instinctului 9i, de asemenea, faptul ca comportame ntul instinctiv sta in directa dependenta de aparitia in mediu a unor stimuli apropi~aff17). Intre instinct 9i invatare are deci loc un proces interactional incli nat, din . punct de vedere evolutiv,m-iavoarea invatarii. Analizind exeprimentul_de--mai. sus, alaturi de altele similare (cu ciorLde. Canada, pui de broasca tesf(;sa mar ina etc.), How a r d H. Ken dIe r conchide ca este zadarnica incercarea de it interpreta comportamentul ca fiind determinat exclusiv de factori ereditari s au de factori de mediu. "A argumenta ca comportamentul instinctual este exclusiv Junctie de factorii ereditari ar fi tot at'it de ridical ca a atribui conditiona rea exclusiv influentelor de me diu. Se $tie cd sistemul fiziologic al organismuiui, care este 'in mare masura determinat genetic, joacd un 1'01 important 'in dobindirea raspunsurilor conditionate. A t~intreba daca fie factorii de mediu, fie cei ere 15) F. En gel s, Dialectica naturii, Editura Politic a, Bucure~ti, 19i6, pp. 269 -270. 16) W. Jam es, op. cit., p. 531-535. 17) J. Jay n e s, Imprinting: The Interaction of Learned and Innate Behavior, 1. Development and Generalization, II The Critical Period, in "Journal of Compar ative PhysiOlogical Psychology", 49, 1956, pp. 201-206; 50, 1957, pp. 6~10.

vitabil ca Freud sa ajunga la concluzia ca "intreaga viata instinctiva tinde sa f'eaduca fUnta vie la moarte" 12). Instinctele sexuale, vitale, in schimb, lac 0 opozitie mereu infrinta acestei "finalitati" absolute, care este moartea. "Elimi narea substantei sexuale 'in cursul actului sexual corespunde, intr-o anumita masura, separarii dintre soma $i plasma germinativa. Tocmai de aceea starea care urmeaza satisfactiei sexuale complete seamana cu moartea $i de aceea la animalele inferi uare moartea urmeaza. imediat procreatiei. Aceste fiinte mor dupa. ce au procreat, pe ntru ca dupa eliminarea Eros-ului prin satisfactie, moartea i$i mascheaza libertatea de actiune $i nu mai intilne$te obstacole in realizarea planul'ilor sale" 13). S intem IDereu lapunctul de pornire: ce planuri? -ne intrebam, fiira a gasi nici un raspuns valabil. "Scopul" vietii fiind moartea, "scopul" mortii este tot moartea , 0 reciproca fiiud in acest caz inca i?i mai ilogica. $i totu~i, cum vom vedea, abs urdul are logica sa, dupa cum ~i logica are absurdul ei, din moment ce reflecta 0 real itate care contine absurd. Teoria freudiana a dualismului instinctelor (Lebenstrieb ~i Todestrieb, Eros ~i Thanatos, Libido ~i Agresiunea) reprezinta la prima vederc 0 aventura pur specul ativa in labirintul unei teorii biologico-filozofice obscure, aceea a plasmei germinat ive ncmuritoare ~i a somei muritoare, conceputa de A. We ism ann, pe care Freud 11 citeaza copios cu lucrari ca aber die Dauer des Lebens (1882) ~i aber Leben und Tod (1892) ~i pe care el a vrut sa-l duca la ultima sa expresie, ca in tr-un joc intelectual dezinteresat. La un. moment dat, chiar, Freud incearca parca sa se scuze pentru aceasta copilarie: "A$ putea fi intrebat daca, $i in ce masura, ade r eu insumi la aceste ipoteze. Voi raspunde: nu ader mai mult decit a$ cauta sa obtin pentru ele adeziunea, credinta altoTa. Sau, mai exact: n-a$ putea spune in ce masura cred. Mi se pare ca nu trebuie sa facem sa intervina aici fUctorul afectiv. Te poti abandona unui rationament, urmal'indu-i derularea pina la limit a extrema, $i aceasta pur $i simplu din curiozitate $tiintifica ... RecUnOsc ca ce a de a treia etapa a teoriei instinctelor, in care ma a:rz,g,ajezaici, nu poate preti nde la aceea$i certitudine ca primele doua" 14). ,. Ajun~i aici, am putea in continuare sa nu mai dam nici 0 atentie unei teorii in care nici autorul ei nu are in credere ~i din care diferiti ideologi au biitut c u zel moneda falsa, imprimindu-i insa efigia propriei lor conceptii, de regula (Ie ese nta retrograda. Dar teoria lui Freud se refer a la fapte pe care Ie constatam zilnic

~i ea dezvolta un cert nucleu dialectic. Ea nu depa~e~te nici in profunzime ~i nici in inedit, nici in adevar ~i nici in indrazneala, in fond, ceea ce Friedric h Engels a spus, cu citeva decenii inaintea sa, pe tema vietH i;>ia mortii."Nici 0 fiziol ogie scrie En gel s -nu este considerata $tiintifica daca. nU concepe moartea ca pe un moment esential al vietH (H e gel, Enz., I, 1952-1953), daca nu concepe ca negatia vietii este cuprinsa esential in viata insa$i, astfel di viata este inte leasa totdeaunain raport cu rezultatul ei necesar pe care-l contine permanent in germe ne -moartea. Caci numai la aceasta se reduce conceptia dialectici1. asupra vietii. Ins a pentru cine a inteles aceasta s-a ispravit cu orice vorbarie despr e nemurireasufletului. Moartea este sau descompunerea corpului organic, care nu lasa in urma lui nimic, in afara componentelor chimice care au format sUbstanpa lui, sau lasa in urma lui un principiu de viata, care este mai mult sau mai putin identic cu sufletul $i care supraviepuie$te tuturor organismelor vii, nu numai o mu 12) S. Freud, Jenseits des Lustprinzips, p. 229. 13) S. Freud, Das Ich und das Es, p. 392. 1~) S. Freud, Jenseits des Lustprinzips, pp. 251-252. (Prima teorie a instinc telor, despre care vom discuta mai departe, se refera la largirea notiunii de se xualitate; vezi ~i Maurice Ben ass Y. Theorie de l'instinct, p. 8). 36

lui. A$adar, aici este suficient sa ne lamurim pur $i simpZu, cu ajutoruZ dialec ticii, asupra naturii vietii $i mortH pentru a inZatura 0 superstitie straveche. A trai inseamnd a muri" 15). Citindu-l pe En gel s, nu ne mai speriem de asertiunile lui Freud care, desigur, in calitatea sa de materialist !ii ateu, a inteles prea bin e ca s-a ispravit cu arice vorbarie despre "nemurirea sufletului". Sa mergem, insa, mai departe. Socotind ca incon~tientul, ca structura in cea mai mare parte instinctual a, constituie principalul factor de determinare endogena a comportamentului (struct ura determinanta) ;;1 postulind in acela~i timp atrofierea programatica a vietH instinctive a individului, Freud admitea prin urmare posibilitatea actiunii dete rminante a unui factor exterior care, evident, urma sa fie mediat, dar care in cele din urma trebuie sa exercite 0 presiune cauzaZa asupra cauzei, imprimindu-i aces teia anuinite efecte (cu repercusiunile lor cauzale ulterioare, cum este de a~teptat) . Intrebarea este: se poate spera, practic vorbind, la .un asemenea rezultat? Cercetari experimentale riguroase raspund afirmativ. Inca Will i a in Jam e s stabile~te doua legi de variatie a instinctelor: (a) 0 lege a inhibarii instinct elor de catre deprinderi, !ii (b) 0 lege a caducitatii, care prevede di un numar de i nstincte se dezvolta pina la 0 anumita virsta, pentru ca apoi sa dispara. De unde consecintele : daca instinctul a putut functiona in perioada sa de energie maxim a, el este dublat de 0 deprindere care ii supravietuie~te, prelungindu-i reactiile; in timp ce daca, lipsind imprejurarile, nu !ii-a putut crea 0 deprindere complem entara, animalul va putea mai tirziu sa intilneasca excitanti adecvati, dar fara a mai manifesta vreo reactie 16). Aceasta inseamna ca comportamentul instinctual s e ana sub controlul factorilor de mediu. Fara solicitari adecvate din exterior ins tinctuZ se stinge, ca un reflex conditionat oarecare (ceca ce ~i a fost, fara indoia1a, altadata, in istoriil speciei respective, inainte de a se fi transformat in structura ster eotipa ereditara). J. Jay n e s a imaginat un simplu ~i ingenios aparat, cu ajutoru1 caruia a demonstrat ca puE de gaina, din rasa New Hampshire Red, pornesc in urmarirea unui cub de mucava verde, care este pus in mi~care printr-un dispozitiv mecanic, daca sint expu~i acestui stimul in primele 54 de ore de la ie~irea din gaoace (vezi fig. 3). Zecezile mai tirziu, ei inca mai urmareau cubul, de~i mai rar ~i nu aUt de staruitor. Puii expu~i aceluia~i cub mobil pentru prima oara 1a virsta de 11-12 zile nu-l mai urmaresc. Experimentul lui Jaynes demonstreaza existenta une i

perioade critice in emergenta instinctului ~i, de asemenea, faptul ca comportame ntul instinctiv sta in directa dependenta de aparitia in mediu a unor stimuli aproprlal;P7). Intre instinct ~i invatare are deci loc un proces interactional incli nat, din punct de vedere evolutiv,in favoarea invatarii. AnaHzind exeprimentulJie-:-maisu s, a1aturi de altele similare (eu eiorLde Canada, pui de broasca tes[;asa ma rina etc.), How a r d H. Ken dIe r eonchide ca este zadarnica incercarea de a interpreta comportamentul ca fiind determinat exclusiv de factori ereditari sa u de factori de mediu. "A argumenta cd comportamentuZ instinctual este excZusiv Junctie de factorii ereditari ar fi tot atit de ridicaZ ca a atribui conditionar ea excZusiv influenteZor de me diu. Se $tie cd sistemuZ fizioZogic aZ organismuiui, care este in mare masura determinat genetic, joacd un roZ important in dobindirea rdspunsuriZor conditionate. A tt; intreba dacd fie factorii de medin, fie cei er e 11 F.En gel s, DiaZectica natnrii, Editura Politica, Bucure~ti, 19i6, pp. 269-270. 16) W. Jam es, op. cit., p. 531-535. 17) J. Jay n e s, Imprinting: The Interaction of Learned and Innate Behavior, 1. Development and Generalization, IT The Critical Period, in "Journal of Compar ative PhysiOlogical Psychology", 49, 1956, pp. 201-206; 50, 1957, pp. 6~10.

Fig. 3 ditari determinii caracterul comportamentului, este ca $i cum te-ai intreba daci l lungimea singurii, sau numai liitimea determina aria 'linui dreptunghi" 18) Ca arice manifestare fenotipica, arata l?i J. Piaget, instinctul este ininteligi bil in afara interactiunii indisolubile dintre mediu l?i programarea ereditara. Nu e xista instincte pure, iar tendinta vieW, pe palierele ei superioare; este de a elimina instinctele cu "logica" lor prea putin flexibil8,. Inteligenta va mOl?teni insti nctul, reglarea progr~mata va face loc autoprogramarii creatoare."Dupa sfiirimarea in stinctului -spune J. Pia gel -, 'incepe 0 nuua evolutie cognitiva, care porne$te chiar de la zero, pentru ca montajele 'inniiscute. ale instinctului au dispiirut $i pen tru ca oridt de ereditare ar fi, sistemul nervos cerebralizat $i inteligenta 'in calitate de capacitate 4e a 'inviita $i de a inventa, activitatea care trebuie desfa$urat ii este de acum 'inainle fenotipicd" 19). Atari conc1uzii ne certifica faptul ca proiectul esential al psihanalizei, care consta in transcenderea incon$tientului, in "desecarea" instinctelor (ca a mlal? tinilol' Zuydersee, dupa compal'atia memorabila a lui Freud), nu este 0 intreprindere utopica, ci 0 posibilitate confirmata de l?tiinta, l'ealizabila 0 data cu progre sul societatii l?i al civilizatiei. Expeditiile teoretice ale lui Freud, dincolo de granitele pSihDlogiei, in antropologie, sociologie l?i etica, nu reprezinta doar 0 veleita te de om de l?tiinta dornic sa se afirme l?i in domeniile limitrofe, ci i:;;i au baza de plecare in programul reprezentativ al psihanalizei : transformarea fondului inst inctual al omului, a naturii sale ani male, intr~o natura cu adevarat umana. "In general -spune E. Jon e s, unul dintre cei mai credincio~i discipolLai lui Freud se prezice cii dacd progresul fizicii va continua 'in ritmul actual, ornenirea va ajunge cU:Qnd in ~situatia copiilor care se joaca ..cu. pistoalele 'incarcate. I n orice caz, este sifjur-ca puterea omului .a5upra lumii matei-fuTe,chiar at'it de inega

lii cum este 'in momentul de JaW, a depa$it cu mult controlul omului asupra lui insu$i. Viitorul ne poate arata ca a dobindi acest control, a face tot atit de d isponibil incon$tientul,cum este con$tiinta, va insemna in istoria omului 0 era la fel de importanta cum y, fost aceea a aparitiei con$tiintei. Scopul psihanali zei este de a face posibil acest Iucru" 29). Acest scop a determinat pe psihanali~ti sa-,;;1 caute aliati printre celelalte i?tiinte. 0 epoca de incurajare fara precedent a cerce tarilol-intel'disciplinare n-ar mai tl'ebui sa condamne cu u:;;urinta tendinta s pre multilateralitate a lui Freud ~i a psihanalizei. 18) How ard H. Ken dIe r, op. cit., p. 250. 19) J. Pia get, Biologie $i CUlWa$tere, Editura Dacia, Cluj, 1971, pp. 383-384. 20) E. Jon es What is Psychoanalisis?, International Universities Press, New York, 1948, pp. 107-108.

Jean Jacques Rousseau eredea di omul este bun de la natura, societatea fiind ace:ea care n eorupe ~i-l degradeaziL Freud, dimpotriva, este e onvins ea omul se prezinta eu un fond natural defieitar (in raport eu noul sau rol .existential, am spune) ~i ea numai 0 societate echitabila if poate ridica pe 0 treapta mai inalta a scarii umane. In conceptia sa, cali tate a de om nu se mo~t ene~ te, ci se dobinde~te. Aceasta nu reprezinta nicidecum 0 denigrare a speciei umane. "Departe de noi -spune Freud -intentia de a nega tendintele nobile ale naturii 'umane ... Daca insistam asupra a ceea ce este rau in om, este numai pen tru ca altii nu vad deloc acest aspect, ceea ee nu amelioreaza eu nimie natura omeneasea, ci doar 0 face de neinteles. Numai renuntind la aprecierea morala unilaterala avem $ansa de a gasi formula care sa exprime e:raet raporturile exis tente intre eeea ce este bun $i ceea ce este rau in natura umanii" 21). Cind Freud constata reprimarea (necesarii) de catre societate a un or ins1:lncte , sau ingradirea lor, e1 nu Ie deplinge deloc, w;;a cum, intelegind superficial lu cru: rile, au facut-o san 0 mai fac ~i astazi unii epigoni freudi~ti. "Noi am aratat spune e1 -ca. presiunea exterioara. pecare educatia $i mediuZ-ie exercita asupra (}Tnului au drept efect sa. contribuie la orientarea vietii instinctive spre bine , Javorizind trecerea de la egoism la altruism22). In numele acestui idealumanist, Freud critica vehement orinduirea burgheza, care cu1tiva ipocrizia, dezinteresin duse de fapt de radicala ~i real a transform are a omului in directia desavir~irii umanitatli acestuia. "Societa.tile noastre civilizate -scria el in 1932 -, care cer o conduita. buna, fara a se sinchisi de tendintele care 'ii stau la baza, au obi $nuit in acest fel un mare numar de oameni sa se supuna, sa se conformeze eonditiilor lumil civilizate, fara ca natura lor sa participe la aceusta supunere" 23). eclor care, pe de aW't parte, idealizeaza societatile primitive, hedonica "stare de natura", Freud Ie raspunde prin aratarea dezavantajelor vietii salbatice. Cu toate ca civilizatia are neajunsurile ei, este de preferat "starii de natura". N azuintele irationale de abolire a culturii, a civilizatiei, sint expresia miopiei ~i ingra titudinii unor grupuri neinsemnate 24). Naturismul idilic ~i reactionar nu poate gasi nici 0 baza teoretica in freudism, ~i nici anarhismul individualist, decit cu pr etul unoI' mistificari grosiere, in maniera acelora fiicute de suprareali~ti ~i respi nse ~u hoti't2'ire de Freud 2:;). Cultul libertatyi individuale arbitrare nu are ase ntimentul lui. Dimpctriva, el Ii den1011streaza irationalitatea. "Dezvoltareacivilizatiei -citim in Das Unbehagen in del' KUltur, 1930 -'Ii impune (libertatii individuale, n.n.) restrictii $i echitatea cere ca de aceste restrictii sa nu fie scutit nimeni" 26

). In fat a ratiunii ~l a axperientei, crede el, 11imc nu poate pina la urma rezista, a~a incH, avind incredere in ratiunea omului, in inteligenta sa, putem fi optimi~ti 27). Aparind idealul primatului inteligentei umane, contra revoltei oeuUa lor, Freud se pronuntii in acela~i timp pentru construirea unei societati care sa asigure 0 dreapta repartizar