PAI.IL TTVAL

NEGREINIMA

DE OTEL,

FRACIJRILE

Traducere din limba francezi de

AURELIA ULICI

@*

Cuyrins

Partea intii. Prolog: Margareta de Burgundia""""""""""" 5

I. Primul Buridan """""""""" 7

II. AldoileaBuridan """"""""' 16

III. Margareta de Burgundia qi al treilea Buridan """"" 24

IV. Bruti! """""""" 34

V. O privire a Margueritei """""' """"'-""' 44

VI. LuPta """"""""' 53

VII. Bandaveseli ""' 62

VIII. DiscursulregeluiComayrol" """"""""" 72

IX. Cealaltifereastri. """""""" 81

X. Domnul Beaufils """"""""" 90

XI. Ministirea Bon-Secours """"' """""""'100XII. Vorbitoru1............ """"""""'109XIII. Ultima leclie de gimnastici""""""" """717XIV. Domnul duce..."" """"""""'125XV. A treia joi din Postul Mare """"' """"""734

XVI' vecina""""""""' ':........:....: .........-.......'..i12XVIL Restul noPfii

Partea a doua. Domnul Inimi""""' """"""""""1-59I. CAte ceva despre Inimi de O1el"""' """'161II. Doui prieten; de h pension """"""""" """ """" ""' 169

III. inlarcarealui Saladin"""' ""178IV. Gagca neagri ""'187V. Domnul Inimi""""' """"""'797

VI. Pavi1ionu1..........""' """""""205VII. Tabloul """""""'21'4

-rm I ra*-

grimuf tsuridan

- Scumpa mea doamni, spuse doctorul Samuel, trebuie si fimdrepfi: daci. persoanele care au posibilitili nu mai vor sI pliteasci, nuputem face altceva decit si inchidem prdvilia! Eu, in ce mi privegte,

mullumesc lui Dumnezeu, fac mult bine' Sunt recunoscut pentrufaptul ci nu iau nimic de la slraci. Dar existi o limiti pentru orice, 9idaci persoanele care au posibilitili nu mai vor si pliteasci...

-Afi mai spus asta o dati, domnule doctor, il intrerupse o voce

foarte rigugitS, dar al cirei accent trist vorbea despre bucurii pierdute,

indepirtate, poate, gi despre o mAndrie nepieritoare.Bolnava adiugS:

- O sd fiti pletit, domnule doctor, rdspund eu de asta.

Doctorul Samuel era un birbat intre doud vArste, blond, durduliu,imbujorat, imbricat bine gi purtAnd jabou. in 1832, anul in care ne

aflam, jaboul revenea la modi. Lenjeria cu dantele a doctorului Samuel

gi mantia frumoasi, foarte noui, nu pireau foarte curate. Era un medic

amabil gi blAnd, dar, nu se Etie de ce, nu inspira incredere. Consultapilelui gratuite il trimiteau pe bolnav la un anume farmacist, singurul care

ii prepara bine reletele. Farmacistul in cauzi gi el lucrau mAni in mini;aga se vorbea. Fereasci-ne Dumnezeu! Nu e treaba noastr6, 9i asta dinmotive serioase, si ciutim practici detestabile pAni 9i sub halatele albe

ale caritilii!Toate astea se petreceau intr-o cimirufi mobilati cu zgircenie. Un

foc ce-gi didea duhul mocnea sub cenuga vetrei. Aerul imbAcsit era

suprasaturat de acele efluvii mizerabile rispAndite de preparatelefarmaceutice gi care sunt un fel de miros al suferingei. Bolnava era

intinsi pe un pat ingust, inconjurat de perdele din bumbac alb.

Slibiciunea palidi pistra amintirea unei mari frumusefi. Sub boneta

fara garnitufi se zireaun minunat pir brun, in care, in ultimele raze

ale acestei zile de iarni, striluceau cAteva fire argintii.

- ?Au.[ rwaf

-Doctorul Samuel tinea una dintre mAinile ca de ceari ale acestei

femei gi ii lua pulsul. in cealalta avea un ceas frumos cu secundar, pecare urmlrea cu o privire distrati ritmul gribit gi regulat aI acului.

- E ceva mai bine, murmuri el ca gi cum gi-a ficut datoria, in timpce un zAmbet descurajat inflorea pe buzele livide ale bolnavei. Bronsitae pe drumul cel bun. Suntem specialigti in brongiti. Dar pericardita...Aga ci ascultali... O si vI scriu din nou o re!et5.

-N-are rost, doctore, spuse incetigor bolnava.- Pentru ci...- Leacurile sunt scumpe si suntem cam strAmtorati in acest

moment.Ultimele cuvinte, ,,in acest moment", se inecari asa cum se intAmpli

cu minciuna ajunsi pe nigte buze care spun adevi.rul.-Ah!... Ah!... Ah!... f6cu de trei ori doctorul Samuel, care igi puse la

loc ceasul frumos in buzunarul jiletcii. Nu-mi mulfumigi, scumpddoamnd?

Pasi repeziti risunari pe palier. La uga unei vecine bitu cinevadestul de tare si o voce intrebi:

-Coana Th6rdse.Timbrul birbatesc si sonor al vocii spuse cuvintele ati.t de clar,

incAt ai fi zis cit fuseser6 rostite in interiorul inciperii.-Uga de aldturi, rispunse vecina.Doctorul Samuel murmurd:-Micar eu zic ,,doamna Th6rdse"!Bolnava se ridicase in sezut.

-Sunt siptimini de cAnd n-a mai venit nimeni si mi caute! gAndiea cu voce tare.

Fala ii exprima naiva speranti a copiilor qi a celor neputinciogi.Uga se deschise. Intri un barbat. Doctorul Samuel se inclini. imediat

gi-i intinse mAinile durdulii, pe care le spila des, dar care rezistau Ia apd.

-Dumneata aici, dragul gi savantul meu confrate! strigi el.Cel care abia venise il privi, ii fdcu un semn sobru din cap, apoi se

indrepti direct spre pat.

-Dumneavoastri sunteti coana Th6rdse? intrebd el cu vocea clardgi gravi.

Apoi, dupi o scurti privire gi inainte de rispunsul bolnavei:- Doamni, adAugi el pe un ton care putea fi luat drept scuzi. Vedem

multa lume si gregim uneori mergind prea direct, lasand de-o partepolitetea...

Doctorul Samuel ridici din umeri, dar spuse:

B

+ lnimd. de otef-

-Doctorul Lenoir este un adevirat Sfint Vincenliu de Paul!

Privirea acestuia cerceta deja fala bolnavei cu acea capacitate de

investigalie care ii ficuse de ceva timp un nume atAt de celebru.

Era inci t6nir. Avea o f.ig:uri care vorbea de o mare inteligenfi.Lucru ciudat, finuta foarte neglijenti nu stirnea aceleagi dubii ca

toaleta exagerat de ingrijiti a colegului siu. La vederea aspectuluibarbatului, un gind ili trecea prin minte. Era preful exagerat pe care ilacorda timpului. Se fi treit dublu, gi tot ar fi regretat ci n-a triit destul.

Astfel de oameni cu inimi mari care fac binele cu pasiune gi con-secvenfd, ca gi cum ar face o meserie obignuiti, acegti fragi gi aceste

surori de caritate au adesea un defect, trebuie spus. Un defect unic gi

care atrage asupra lor acuzafia de egoism meschin. Chirurgul rimAnecalm in fala unui picior amputat; nu este sensibil. Omul care face bine,la fel de blazatca un chirurg sau un curajos, mai bine zis, pierde repede

semnele prin care iEi exteriorizeazi emolia. Devine rece in exercitareasublimei sale meserii; devine gribit, cici timpul lui aparline tuturor;devine dur, ci,ci nu are dreptul si dea numai unuia ceea ce gi altul are

nevoie. Sirili aceste rAnduri, daci binevoiti, o, voi, ingeri de ocazie,

care sunteli blAnzi gi blAnde gi care va leudali cu asta - dar credefi-md,daci avegi un picior de tiiat, nu vi lSsafi niciodati pe mAna unuichirurg prea impresionabil!

- Doamni, relui doctorul Lenoir, ca gi cum fizionomia bolnavei I-arfi obligat la formula asta, mi intereseazi fiul dumneavoastri, Roland,

care este ucenic la atelierul lui EugEne Delacroix, prietenul meu.

- Bietul meu Roland!... murmuri bolnava, din ai cirei ochi maripicuri o lacrimi.

-Doamna Th6rdse se bucuri de ingrijirea mea... gratuit, rostidoctorul Samuel, destul de curajos. Vin s-o vid in f.iecare zi-

Domnul Lenoir se intoarse gi se inclind. Samuel adiugi:-Astm, gradul patru, complicat, cu o pericarditi acuti...Domnul Lenoir lui pulsul Th6rdsei. in timpul acesta, doctorul

Samuel se asezase la o masi gi igi scria in grabi refeta.

- Roland este un bdiat bun gi frumos, spuse doctorul Lenoir, ilincurajim, vi promit... Trebuie sperat, doamni! Avefi mare nevoie

de speranfi.- Oh! Da! ficu Th6rdse din adincul sufletului. Mare nevoie de

speranfi!Doctorul Samuel igi terminase releta. Cu un gest in care se afla

vanitate gi respect, i-o intinse doctorului Lenoir. Acesta citi reteta si

i-o dAdu inapoi, spunAnd:

-

gauf trwaf

-E bine.Apoi se apropie de ci.min gi igi puse picioarele solid incaltate

deasupra jarului aproape stins. Gestul ii servi ca odihni si ca pretextsi lase pe ascuns un ludovic dublu pe colgul poligei.

Nu vd asteptali niciodate de la astfel de oameni la o risipi exagerati.Pentru ei, risipa ar fi un jaf. Au o clienteli numeroasi!

Cu toate astea, in momentul cAnd voia si se retragd, dupd ce s-aficut cd-si incilzegte tilpile incdltdrilor, doctorul Lenoir igi odihniprivirea pe o miniaturi care atArna pe perete, la dreapta oglinziisirdcicioase, foarte deteriorate. Miniatura reprezenta un barbat inhaine de militar, cu epoleti de general.

Doctorul Lenoir puse un al doilea ludovic dublu lAngi primul,gi spuse:

- La revedere, doamni. Iati-mi devenit unul dintre prieteniidumneavoastri. O si mi intorc.

Iegi. Se auzi coborAnd scara in grabi.O urmi de roseatd urci in obrajii bolnavei.Samuel mormii:-Picturd romantici, Delacroix ista! Medicini romantici, Lenoir

i.sta! Eugdne Delacroix! Abel Lenoir! $i-au pus prenumele special casd-si lungeascd numele. Oameni la modi! in faga mea n-a indriznitsi vi ceari nimic, dar ia zece franci de vizitd. Eu am deja douizeci devizite a patru franci, gi cheltuielile mele, cheltuieli mari, nu-mi per-mit... mi infelegegi?

- Daci mai e ceva aici, domnule, il intrerupse Th6rdse cu o obosealide nespus, trebuie si fie pe cimin, acolo. Luafi ce este si nu vi mai daliosteneala de a vi mai deranja.

Se intoarse pe perni.

Fird prea mare speranti, doctorul Samuel porni spre cimin. Ochiii se imblAnzird, mAngiietori, cAnd v6zu strilucirea celor doud monedemari de aur.

- Ba da, dragd doamni, spus el. Oh! Ba da, o sd md lntorc. Nu sunteu dintre aceia care isi abandoneazi bolnavii sirmani. E putin, dar mdmultumesc cu-atAt. Vedefi, zece franci vizita este un adevdrat jaft Larevedere, scumpi doamni. Trimitefi la farmacistul meu; nu la altul...Zece francivizita! Pe cuvAnt, e revolti.tor!

Vocea doctorului Samuel se pierdu in spatele usii inchise. Bolnavarimase singuri. Timp de cateva minute tdcerea desivArsitd care dom-nea in cameri lese se se aude zgomotele de afar6. zhta erape sfarsite;

10

_ lnimd, de orcf

oragul risuna de zarvd.; era seara de Ldsatul Secului. StrabetAnd mur-murul neincetat al miilor de strigite ce invdluiau Parisul in petrecere,

sunetul aspru al trompetelor carnavalului ajungea pAni acolo in valurineaEteptate.

Dupi vreun sfert de ceas, bolnava se intoarse gi se puse in gezut.

-Ce mai intArzie Roland al meu! murmuri ea. Trebuie sd fie trecutde orele patru. O si fie inchis la notar!

Cu un efort ce-i smulse un suspin din cauza slibiciunii, scoase de

sub pernd un portofel din piele de Rusia, ale cirui inflorituri aurite,sterse, ,rorbea, prin bog6(ia lor cam lipsiti de rafinament de o fabri-calie germani. inainte de a-l deschide, scuturi portofelul.

in ochii strilucind de febri se ivi o lacrimi, care se zvdnti imediat.in portofel se aflau douizeci de bancnote de o mie de franci.Bolnava Ie numdri incet. Bietele ei degete strivezii tremurau la

atingerea hArtiei mitisoase. CAnd apuci ultima bancnoti, le relud una

cAte una invers, gi numiri incd o dati.- Dumnezeu si. ne aibd in pazd! murmuri ea.

Privirea i se lumini dintr-odati; strecuri portofelul sub pituri gi

numele lui Roland ii reveni din nou pe buze.

Cineva urca treptele cAte patru.O ugi se deschise pe palier: nu era cea a vecinei care ii rdspunsese

doctorului Lenoir.

-Asta ce mai e, derbedeule? intrebd o voce in acelagi timp certirealigi mAngAietoare.

-Este un Buridan, rispunse o alti voce. Ascunde-mi-1. Pricepi, dacin-ag fi avut Buridanul esta, mi-ag fi pierdut minfile.

O voce vesele, o voce mAndri; scumpa voce a adolescentului fericitsa trdiasci gi gribit si lupte.

O clipi mai tArziu, uga bolnavei se deschise iute, dar incetigor'Ultimele raze de soare luminau un tAnir superb, frumos gi indrizne!,cu fafa incadratd de un pir lung castaniu, inalt, cu linuti eleganti,fanfaron, modest, spiritual, naiv, bun gi ironic, a$a cum o dovedeau

schimbirile iuli ale fizionomiei sale: un barbat tAnir cu adevirat, lucruatAt de rar Ia Paris, qi care purta regegte minunata mantie de pasiune,

indrdzneali gi veselie, care poarti numele de tinerefe.Mama sa il adora nebunegte; mama si multe altele.

Traversi inciperea din doi pagi gi, nici nu gtiu cum s-o spun, migci-rile lui largi erau grafioase ca ale unui leu. Serind, fdcea mai pulinzgomot decAt o fetili care se striduiegte si nu i se audi pagii mirunfi.

11

Pau[F6vaf--Buni seara, mami, maml scumpi, spuse el, ingenunchind imediat

lingi pat, apisand buzele sinitoase gi roqii p" .."1" sdrmane mainiatat de reci gi de livide. Nu mi cerfi, pentru ci egti mai buni ca ingerii,dar am intArziat, nu-i aga? Siruti-mi.

igi inilld fruntea pani la buzele bolnavei, care zambi indreptindu-gi,intr-o singuri privire, sufletul spre Dumnezeu. sirutul fu lung gi in-tens, un sirut de mami.

-Ei bine, te ingeli, mimico, in privin;a mea, relud beiatul, al ciruiciudat prestigiu ficea fermecitor si birbitesc acest fel copiliresc dea vorbi, cici existi oameni, gtifi, care, degi ridicoli, sunt intotdeaunaconsiderafi invingitori, la fel cum Mitridate radea de pegti; am venitde la atelier in goani, dar l-am intalnit pe doctorul turroir... $i, la naiba!Am vorbit despre tine, mami scumpi... $i a trecut timpul!

-Si Buridan!... spuse bolnava cu jumitate de glas!- Ia uite! spuse Roland, rosind gi rizand. Ai auzit gi tu de asta? Ade-

virat! Am un Buridan... propriul Buridan al maestrului care este vriji-tor gi care a citit in ochii mei ci o si mi imbolni.vesc de moarte dacin-o sd pun micar o dati pe umerii mei in iarna asta costumul celui maifrumos soldat dintr-o comedie care a uimit lumea!

, Lui glasul rigugit pe care actorii il foloseau pe atunci (gi inci leplace gi azi, nefericitii!) gi continui aga un timp, imitAnd intonafia luiBocage, zeul dramei romantice:

-Bine jucat, Margareta! prima parte ili revine! Revansa e a mea!Auzi strigetele mamelor? E regele Ludovic al X-rea, cel care igi faceintrarea in iubitul lui oras paris...

$i Vivat Carta!in depirtare risunau trompetele carnavalului.-Nebunul meu! Nebunul meu! murmuri bolnava, trigAndu_l spre

ea cu drag. Cind egti aici, nu mai sufir!-Agadar, am Buridanul stipAnului 9i permisiunea de a mi sluji de

el, nu-i asa, mami scumpi? Doamna Marcerin va veni diseari cu lucrulei, ca si-!i tini companie, iar eu, eu mi voi intoarce devreme. Suntvesel, vezi tu, sunt fericit; doctorul Lenoir mi-a spus ci o si te facibine. $i dsta e doctor, nu glumi! Tu nu-!i dai seama, mami; toatd lumeane indrigegte, mi.micuta mea scumpi.. Doctorul mi-a mai spus: ,,Roland,ai o mami frumoasd gi buni. Are nevoie de liniste, de speranfA, d.efericire..." De ce oftezi? Linigtea depinde d.e tine, speranfa o si !i_oaduc eu, fericirea... La naiba! Fericirea o si vind canJse va putea!

Th6rdse il strAnse la piept inci o d.ati.- Trebuie si.-fi vorbesc, spuse ea.

t2