Folclor si folcloristica(I.V.Boldureanu – Folcloristică și etnologie s.a)

Inceputurile sale ca stiinta de sine statatoare se afla spre jumatatea sec XIX (1846), cand, in revista “The Athenaeum”, Ambrose Merton(pseudonimul scriitorului W.S. Thomas) a folosit pentru prima data termenul folklore (cunoasterea poporului), referindu-se la ansamblul cunostintelor populare (obiceiuri, credinte, ritualuri, mituri, traditii, superstitii), precum si la literatura orala.

Andrew Lang afirma ca Folclorul reuneste si compara ramasitele populatiilor stravechi, superstitiile si povestile care s-au transmis, idei care exista si in timpul nostrum, dar care nu sunt ale timpului nostru. Folclorul vizeaza ramasitele civilizatiilor moarte incrustate intr-o civilizatie vie . Etnograful francez Arnold van Gennep(cunoscut pentru analiza in dimeniul riturilor) pune accentul asupra “faptului viu” pe care il descrie folclorul, important fiind pana la urma in folclor nu trecutul in sine, ci amprenta acestuia pe care o regasim in prezent. La noi, Ovid Densusianu, in discursul sau despre intelegerea folclorului, face o intreaga pledoarie in sensul etnopsihologiei(termen folosit si de Hasdeu) in spiritul ideilor lui Wilhelm Wundt (Ethik. Eine Untersuchung det Thatsachen und Gesetze des sittlichen Lebens 1886). Astfel, el sustine ca�  folclorul trebuie să ne arate cum se răsfrâng în sufletul poporului de jos diferitele manifestaţii ale vieţii, cum simte şi gândeşte el fie sub influenţa ideilor, credinţelor, superstiţiilor moştenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le deşteaptă împrejurările de fiecare zi.

In Franta, termenul de folclor desemna atat domeniul de cercetare, cat si preocuparile de cunoastere si studiu ale acestuia. Mai tarziu, s-a folosit termenul de folcloristica pentru disciplina care isi propunea sa studieze folclorul. Aceasta, pentru a dobandi un statut stiintific, trebuie sa urmareasca:

– delimitarea domeniului supus cercetarii

– criteria pentru clasificarea, descrierea  si analiza faptelor folclorului

– metodologie si limbaj stiintific propriu

– determinarea unei perspective adecvate atat pentru folclor cat si pentru folcloristica (perspective etnologica), pentru a realize definirea riguroasa a termenilor si a obtine rezultate stiintifice

Folcloristica este deci o stiinta recenta (mai putin de doua secole), insa elementele din folclor sunt foarte vechi. Sistematizarea lor a inceput doar in sec XIX, odata ce scolile englezesti si frantuzesti incearca sa creeze o enciclopedie a traditiilor, iar scoala germane studiaza, prin intermediul textelor populare, psihologia popoarelor de jos(germanice).

Trei subdomenii principale exista in folcloristica:

1)Folclor literar

2)Folclor musical (etnomuzicologi)

3)Folclor coregrafic

Folclorul literar este o parte semnificativa ce cuprinde totalitatea creatiilor literare ce se caracdterizeaza prin oralitate, sincretism, traditionalism, sutor anonim si spirit colectiv, el constituind asa numita literatura nescrisa, produs al gandirii si simtirii oamenilor simpli.Acesta se poate defini prin trei cuvinte : dor, doina, colind, ce reprezinta specificul spiritual intre popoarelor lumii.Folclorul literar cuprindespecii ale genului epic(basme, povestiri, snoave, balade), liric(doine, cantece) strigaturi si chiar dramatic(tatrul popular,irozii,scenete).  Acestora li se adauga creatiile cu caracter setentios(proverbe, zicatori) cele legate de magie (descantecul) si enigmistica(ghicitorile).Marile teme si motive ale literaturii culte isi au sursa in folclor, deoarece aici apar pentru prima data motive, ca :transhumanta, testamentul ,al dezradacinarii, motivul zidului parasit al adoratiei si blestemului si teme ca jertfa pentru creatie, comunicarea om-natura, binele si raul, iubirea cu dorul si jalea, revolta, ireversibilitatea timpului, etc. De aceea , creatia populara orala face parte integrata din literatura nationala, ea reprezentand un nesecat izvor de inspiratie, material de prelucrare si ,mai ales, model de limba pentru scriitori.

In Romania, primele preocupari in materie de folclor s-au manifestat o data cu incercarea de descoperire si reconstituire a mitilogiei si epopeii nationale(I.H. Radulescu, Bolintineanu, Asachi, Kogalniceacu), ulterior generatia pasoptista romantica(Alecsandri, Costache Negri, A. Russo) iar mai tarziu M. Eminescu.