Flegmonul retrofaringian (adenoflegmonul gang limfat Gillete) Etiopat Simptom Diagn. Trat Comlicatii

Flegmonul retrofaringian (adenoflegmonul ganglionilor Gillette)E t i o l o g i c Agentul patogen este streptococul, pneumococul sau alţi microbi. Flegmonul retrofaringian apare în timpul unei corize, angine şi mai ales în timpul adenoiditei acute. Cauzele favorizante sunt alimentaţia artificială insuficientă, incorectă, carenţa vitaminelor, răceala, mediul epidemic etc. Toate acestea duc la scăderea rezistenţei organismului şi exacerbarea virulenţei microbiene.S i m p t o m a t o l o g i e . Tabloul clinic al flegmonului retrofaringian trebuie să fie cunoscut atât de medicul orelist, cât şi de pediatru, deoarece nediagnosticarea la timp poate genera diverse complicaţii grave. Mascat adesea de simptomele corizei sau ale adenoiditei cauzale, ale otitei sau bronhopneumoniei consecutive, debutul abcesului retrofaringian poate trece neobservat. Din aceste considerente este necesar ca pediatrul să controleze cu multă atenţie peretele posterior al faringelui copiilor.Disfagia este unul dintre semnele principale ale flegmonului retrofaringian. Colecţia de puroi creează un obstacol mecanic, provoacă durere. Copilul lasă sânul sau biberonul după câteva minute de la începutul alimentaţiei, rămânând flămând; laptele refluează prin gură şi prin nas, produce tuse, vărsături, cianoză. Dacă durata bolii este mai lungă, copilul prezintă un grad avansat de denutriţie. în localizările inferioare ale abcesului, o tulburare deosebit de gravă este dispneea, care poate apărea fie precoce, fie tardiv ; copilul este agitat, stă încordat, cu capul în retroflexiune, prezintă tiraj şi cornaj inspirator progresiv, putând ajunge până la apnee şi moarte.Alt simptom este disfonia, care se manifestă prin : voce nazonată, asemănătoare măcăitului raţei sau croncănitului ciorii. Starea generală se alterează progresiv, devenind toxicoseptică, cu febră neregulată, tegumente pământii, caşexie. La examinarea faringelui se constată pe peretele posterior o tumefacţie roşie, fluctuentă la palpare, împingând înainte stâlpul posterior şi amigdala de partea respectivă.Uneori poziţia joasă a flegmonului (pe peretele posterior al hipofaringelui) face dificilă punerea lui în evidenţă la bucofaringoscopie, necesitând examenul cu oglinda sau directoscopia cu spatula de la-ringe. Dacă colecţia este situată sus, la nivelul cavumului, examenul cu spatula arată o împingere înainte a palatului moale, din abces zărindu-se doar extremitatea inferioară, care depăşeşte cu câţiva milimetri marginea liberă a vălului. Scopia poate fi completată sau chiar înlocuită la nevoie cu tuşeul, palparea făcându-se de obicei cu degetul mic de la mâna dreaptă, prin acest procedeu se simte consistenţa tumefac-ţiei, care poate fi moale şi depresibilă sau dură.Evoluţia flegmonului retrofaringian depinde de precocitatea diagnosticului, calitatea tratamentului, rezistenţa organismului copilului şi virulenţa agentului patogen. Colecţia purulentă depistată târziu, se poate deschide spontan, provocând moartea subită prin inundarea căilor respiratorii sau dacă orificiul de deschidere este mic şi puroiul este aspirat doar în cantitate redusă, se instalează unele complicaţii (bron-hopneumonia, abcesul pulmonar, pleurezia purulentă) ; flegmonul nedrenat poate ajunge în mediastin sau poate trimite toxine şi chiar germeni în circulaţia generală, provocând moartea prin septicemie.D i a g n o s t i c u l corect trebuie stabilit cât mai timpuriu. Flegmonul retrofaringian poate fi confundat la prima vedere cu rinita, adenoidita, otita medie, bronhopneumonia, laringita edematoasă subglo-tică, crupul difteric, gripal sau rujeolic, corpii străini laringieni, stri-dorul congenital etc. Altă afecţiune cu care se poate confunda adenofleg-monul retrofaringian este celulita la acelaşi nivel, produsă de un traumatism sau întreţinută de un corp străin inclavat, celulita care se complică cu mediastenită mai des decât adenoflegmonul. Un diagnostic diferenţial ceva mai dificil, la copilul mai mare de 2 ani, este cel dintre flegmonul retrofaringian paramedian şi adenoflegmonul laterofaringian, în ultimul caz însă tumefacţia principală bombează la exterior, în regiunea subangulomandibulară sau chiar sub muşchiul sternocleidomastoidian.Destul de dificil este şi diagnosticul diferenţial între adenoflegmonul retrofaringian şi abcesul rece. Anamneză, examenul obiectiv permit precizarea diagnosticului. Abcesul rece (spondilita) din regiunea cervicală a coloanei vertebrale se întâlneşte la adulţi, fiind cauzat în majoritatea cazurilor de tuberculoză.T r a t a m e n t u l este numai chirurgical şi constă în deschiderea fără întârziere a flegmonului. Copilul va fi fixat bine, fie în poziţie şe-zândă în braţele unui ajutor, fie în decubit dorsal cu capul decliv. Gura se deschide cu indexul sau cu o spatula şi, cu o sondă canelată, cu o pensă Lubet—Barbon sau Kocher se deschide abcesul în partea cea mai bombată, apoi, instantaneu, ajutorul întoarce sugarul cu faţa în jos şi picioarele în sus : astfel puroiul se elimină prin cavitatea bucală. în momentul în care se retrage instrumentul tăietor (învelit în leucoplast) se pune în funcţiune aspiratorul, pentru ca puroiul sub tensiune să fie colectat şi să nu invadeze căile respiratorii. După controlul plăgii şi ştergerea faringelui de secreţie şi de sânge cu o compresă de tifon, copilul este oxigenat şi dus într-o cameră bine aerisită, cu temperatura optimă şi cu aerul uşor umidificat, unde va sta la pat în poziţie semişezândă. Para lel cu medicaţia antiinfecţioasă, antitermică, antialergică şi vitaminică efectuată de la începutul tratamentului, după incizie din oră în oră (3 4 zile), se aspiră secreţiile bucofaringiene, cu pensa Lubet—Barbon, se controlează orificiul de drenaj al abcesului. Copilul îşi revine complet în 5—7 zile de la incizia colecţiei.