Rezultatele aplicării timp de două-trei secole a ideilor de tip mercantilist şi respectiv a politicilor economice de această factură, nu s-a dovedit în ultimă instanţă, promiţătoare.

Constatând, prin exemplul faptelor, că economia Constatând, prin exemplul faptelor, că economia devenea tot mai săracă pedevenea tot mai săracă pe măsură ce se acumula tot măsură ce se acumula tot mai mult numerar din exportul produselor, mai mult numerar din exportul produselor, economiştiieconomiştii şi-au dat seama de greşeala comisă, şi şi-au dat seama de greşeala comisă, şi anume, aceea de a identifica banii cu avuţia.anume, aceea de a identifica banii cu avuţia.

Gândirea fiziocrată s-a născut ca o reacţie critică faţă de aceste realităţi, opiniile multor economişti schimbându-se radical.

În aceste condiţii se încearcă demonstrarea necesităţii instaurării libertăţilor economice şi politice în numele a două cerinţe fundamentale: ridicarea eficienţei activităţilor economice şi considerarea agriculturii ca singura ramură economică chemată să creeze şi să sporească bogăţia unei ţări

Denumirea de fiziocratismfiziocratism provine de la interpretarea fizică

(naturală) a legilor şi proceselor economice deoarece, natura, legile naturale sau

fizice, cu caracterul lor imuabil şi universal sunt cele care trebuie să stea la baza

existenţei şi acţiunii umane.

Dintre susţinătorii acestei doctrine fiziocrate remarcăm pe:

Francois Quesnay (1694-1774); Victor Riqueti, marchiz de Mirabeau (1715-1789);

Mercier de la Riviere; Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot, baron de l’Aulne (1727-

1781).

Prin lucrările lor fiziocraţii au adus în teoria economică o serie de idei novatoare, axate pe evidenţierea principiului “ordinii naturale”, şi a noţiunilor de lege economică, produs net şi circuit economic.

“Ordinea naturală” situează pe prim plan respectul individului faţă de legi, iar proprietatea şi autoritatea statală reprezintă baza evidentă a acesteia.

“Ordinea naturală” este considerată ca “divină şi esenţială”, ea este “invariabilă” şi are “universalitate”.

Pentru fiziocraţi, pământul constituie singurul factor productiv, întrucât el este cel care poate să furnizeze produs net, adică să asigure acel randament care să facă posibilă realizarea unor venituri mai mari decât costurile de producţie.

Alte sectoare de activitate, precum industria şi comerţul, sunt considerate ca sectoare “sterile” din punctul de vedere al veniturilor, deoarece ele transformă bunurile fără a le multiplica şi în consecinţă, nu realizează produs net.

Diferenţa dintre industrie şi agricultură are în concepţia fiziocrată şi o serie de influenţe de factură teologică.

Astfel producţia agricolă este considerată a fi opera divinităţii, pe când bunurile create în sectorul industrial, fiind rezultatul efortului uman, nu sunt rezultatul unui act creator.

Referitor la circuitul economic, fiziocraţii vor fi primii cercetători ai “distribuirii şi circulaţiei bogăţiilor”.

Ei au încercat să arate că, bogăţiile circulă de la sine, între clasele sociale, că circulaţia bogăţiilor dă viaţă sistemului economic.

““Tabloul economic” Tabloul economic” (1758) a lui François Quesnay reprezintă prima încercare făcută în teoria economică pentru a da o reprezentare cantitativă a mecanismelor vieţii economice.

În cadrul “Tabloului economic” “Tabloului economic” Quesnay porneşte de la o serie de premise.

El presupune existenţa unui mare stat feudal, pe al cărui teritoriu se crează, în condiţiile unei agriculturi avansate, un produs anual.

Circulaţia bunurilor şi repartiţia veniturilor se va realiza între cele trei clase sociale, denumite şi împărţite de Quesnay astfel:

clasa producătoare (aclasa producătoare (a agricultorilor); agricultorilor);

clasa proprietarilor şi clasa proprietarilor şi

clasa sterilă.clasa sterilă.

Formată din agricultori, este clasa care face să renască bogăţiile anuale ale naţiunii. Ea este aceea care avansează cheltuielile muncilor agricole şi plăteşte anual venituri propritarilor funciari.

Clasa producătoare Clasa producătoare

Cuprinde pe suveran, biserică, posesorii de pământ. Această clasă se întreţine cu produsul net al culturii agricole, care le

este plătit anual de clasa producătoare, dar, după ce aceasta din urmă a prelevat asupra producţiei pe care o face să renască anual fondurile necesare pentru rambursareaavansurilor anuale şi fondurile necesare pentru întreţinerea bunurilor aflate în exploatare.

Clasa proprietarilorClasa proprietarilor

Este formată din toţi acei cetăţeni care sunt ocupaţi cu alte servicii şi lucrări decât cele din agricultură şi, ale căror cheltuieli sunt plătite de clasa producătoare şi clasa proprietarilor.

Clasa sterilăClasa sterilă

În realizarea “Tabloului”, Francois Quesnay face totuşi abstracţie de oscilaţia preţurilor mărfurilor, de comerţul exterior, de actele de vânzare-cumpărare desfăşurate între membrii aceleiaşi clase sociale.

Francois Quesnay apreciază că se defăşoară trei circulaţii de mărfuri: două circulaţii “imperfecte”, doar între două din cele trei clase sociale şi o circulaţie “perfectă”, ce le include pe toate cele trei clase sociale.

Prima circulaţiePrima circulaţie, cu caracter imperfect, are loc între clasa productivă şi clasa proprietarilor. Ea prezintă două momente: Într-un prim moment este plătită renta funciară de către arendaşi şi agricultori proprietarilor de pământ sub forma renteiÎn următorul moment, clasa proprietarilor plăteşte cu o parte din banii primiţi produsele agricole de care are nevoie pentru consumul lor individual.

A doua circulaţie, A doua circulaţie, cu caracter perfect, ce se desfăşoară între toate cele trei clase ale societăţii, prezintă şi ea tot două momente:

a) La momentul unu, cu restul de bani primiţi sub forma rentei funciare, clasa proprietarilor cumpără mărfuri manufacturate de la clasa sterilă.

b) Într-un al doilea moment, cu banii obţinuţi de la clasa proprietarilor, clasa sterilă cumpără de la clasa productivă mijloacele de subzistenţă.

Cea de a treia circulaţie, Cea de a treia circulaţie, cu caracter imperfect, se realizează doar între clasa productivă şi clasa sterilă în două momente, după cum urmează:

a) Într-un prim moment, clasa productivă cumpără de la clasa sterilă mărfuri manufacturate necesare agriculturii . Această sumă rezultă din

banii obţinuţi anterior de clasa productivă de la clasa sterilă ce cumpărase mijloace de subzistenţă.

b) În al doilea moment, cu banii obţinuţi de la clasa productivă, clasa sterilă cumpără şi ea de la clasa productivă materiile prime necesare.

În final se observă că are loc restabilirea situaţiei iniţiale (de la începutul anului) în condiţiile în care a avut loc rambursarea valorilor şi restabilirea formei naturale a elementelor cu care s-a început procesul productiv.

Prin urmare, procesul de producţie poate începe anul următor pe aceeaşi scară ca în anul anterior, realizându-se astfel analiza economică a ceea ce mai târziu Karl Marx va evidenţia sub forma procesului reproducţiei simple.

În principiu, în toate dezvoltările lor, fiziocraţii, ca şi predecesorii lor mercantiliştii, s-au axat pe studiul ofertei, neglijând cererea.

Concluzie:Concluzie: