Expansiunea firmelor multinaţionale în industria automobilelor

Mocanu Mihail

Grupa1, Marketing, An3

Nr. Matricol: 31040701SL120569

În zilele noastre, piața globală de producere a automobilelor cuprinde un număr mic de competitori, reprezentate de concerne mari ce au acaparat piața. Printre aceștia se numară: General Motors, Ford, Toyota, Honda, Volkswagen și DaimlerChrylser ce operează intr-un mod competitiv pe piața globală.

Avântul concernelor mari de producatori de automobile a fost sporit dupa anii ’90 când mari fabrici au fost construite în alte țări decât cele originare ale producatorilor, fiind atrase de mâna de lucru mai ieftină și de fiscalitatea mai scăzută în taxe.

De asemenea, dupa anii ’90 au fost realizate si cele mai multe fuziuni și cumparări de către concernele mari a producătorilor mai mici sau mijlocii.

Expansiunea fabricilor proprii de către companiile producatoare de automobile datează de la primul fenomen de acest gen: începând cu primul război mondial compania Ford a început să iși extindă activitatea de producție în țările vest europene, pentru acapararea piețelor neatinse, fiind mai profitabilă construirea de automobile Ford în Europa decât să fie transportate peste ocean.

De asemenea, Ford este primul producător de automobile în serie din lume, primul automobil construit în serie fiind Ford Model T.

Avansurile în industrializarea fabricilor au adus mari creșteri in rata producției și a eficienței construirii unui automobil în țări precum Germania și Japonia.

Al doilea trend important de globalizare a fost importarea de mașini japoneze cu consum mic de carburant pe piața americană în timpul anilor 1973 și 1974, ani în care s-a manifestat o criză a petrolului și o scumpire dramatica a prețului carburantului din acel moment până în zilele noastre.

Cifrele furnizate de Organizația Mondială a Producătorilor de Automobile indică faptul că țările ce produc cele mai multe automobile, ordonate descrescător, sunt: China, Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania și Coreea de Sud; China producând dublu automobile comparativ cu Statele Unite ale Americii.

În timpul anului 2009, în Statele Unite ale Americii precum și în Europa s-a atins pragul celor mai scăzute producții de automobile, pe când în cealalta parte a globului, în Asia, s-au produs de două ori mai multe decât de obicei, în special în China.

Creșterea comerțului global a permis sporirea vânzărilor de subansamble, ce a dus la o mai mare competiție în rândul producătorilor de automobile.

Producătorii japonezi au instituit inovative metode de producție, apelând din ce în ce mai des la roboți automatizați, rezultând astfel automobile de o calitate excepțională la un preț corect, pe când producătorii americani au rămas în urma companiilor nipone din punct de vedere tehnologic și inovativ.

Se pot enumera un număr de patru trenduri în piața globală a producătorilor de automobile, enumerate mai jos:

Piața globală dinamică: al doilea cel mai mare producător de automobile, ce continuă să investească constant în fabrici din țări emergene, scopul fiind reducerea costurilor. Aceste piețe emergene includ : America Latină, China, Malaezia și alte piețe din sudul Asiei.

Producătorii Statelor Unite ale Americii: grup format din General Motors, Ford și Chrysler, au fuzionat și în unele cazuri au stability parteneriate strategice cu alte companii europene dar și japoneze. Global, s-a stabilit trendul de transferare a fabricilor în țări și regiuni unde s-ar putea vinde mai bine respectivele automobile.

Industria consolidată: creșterea competivitații globale în rândul producătorilor internaționali și poziționarea pe piețe străine de desfacere si producere a divizat lumea producătorilor de automobile în trei nivele, primul nivel fiind reprezentat de General Motors, Ford, Toyota, Honda și Volkswagen, al doinea nivel fiind reprezentat de restul producătorilor ce încearcă să consolideze sau să fuzioneze cu alte nivele inferioare pentru a putea fi competitivi cu respectivele companii de nivel 1.

Fuziuni de nivel 1: Volkswagen-Lamborgini; BMW-Rolls RoyceFuziuni de nivel 2: Chrysler-Mercedes Benz, Renault-Nissan-FiatFuziuni de nivel 3: Mazda-Mitsubishi, Kia-Volvo

În anul 2012 Europa de Vest a produs 15,8% din totalul autovehiculelor produse pe glob, cu un număr de 13 milioane de unitați produse comparativ cu un procent de 18.4% ce s-a înregistrat în anul 2011.

Producția din Europa Centrala și de Est s-a imbunătățit de la 5.5 milioane unități produse în anul 2011 la 7 milioane în anul 2012. Topul celor trei mari producători din Europa sunt următoarele țări: Germania, Franța și Rusia.

Producătorii din Europa de Vest sunt considerați liderii în piața globală în ceea ce privește cercetarea, design-ul autovehiculelor , dezvoltare, producție și vânzări.

Acești producători europeni de top cuprind o rețea concentrată și sofisticată rețea globală de fuziuni, cooperative, centre de producție și locuri de asamblare.

Industria europeană de producere de autovehicule însumează la un loc mai mult decât producția Statelor Unite ale Americii și a Japoniei la un loc, deși individual nici un producător european nu poate concura independent ca și producție cu un competitor american sau japonez.

Importanța industriei de producere de automobile asupra economiei țării de rezidență variază de la o țară la alta.

Din 27 țări europene, doar 9 țări produc 93% din totalul autovehiculelor destinate pasagerilor, conform unui raport realizat în anul 2012.

Între anii 2007 și 2012, producția per totalul Europei a intrat în declin, per total, înregistrându-se scăderi in vestul Europei însă creșteri in estul Europei.

Cel mai mare producător al Europei de autovehicule este reprezentat de Germania, fiind urmată de Franța, Spania, Regatul Unit al Marii Britanii și de Cehia.

În Europa sunt peste 20 de producători de autovehicule în serie, cu cel mai mare număr de producători ce realizează branduri multiple, precum: General Motors, Ford, Daimler (fostul DaimlerChrysler), Volkswagen și Fiat(deținut de Chrysler).

De asemenea, în Europa sunt prezenți și producători independenți de autovehicule, precum: Prosche, BMW și Bertione.

Precum și în alte piețe din alte colțuri ale lumii, industria producătoare de autovehicule din Europa a experimentat o restructurare și o consolidare, ce include fuziuni, precum Chrysler și Daimler-Benz și General Motors a achiziționat celebra companie Saab, ce iși are rădăcini în industria aeronautică.

Compania Ford a achiziționat divizia de autovehicule pasageri de la Jaguar și Volvo iar compania BMW a achiziționat compania Rover.

Cele mai prestigioase achiziții au fost realizate de către compania Volkswagen, ce a cumpărat compania englezească Bentley, compania italiană Lamborghini, compania spaniolă Seat și respectiv compania cehă Skoda.

Continuă să existe eforturi de co-producție în rândul producătorilor europeni, dar și din partea partenerilor externi ce se află în afara Uniunii Europene.

Producătorii asiatici de automobile sunt cuprinși în trei țări foarte importante, fiind reprezentate de: Japonia, Coreea de Sud și China.

În această regiune “cheie” din lume marile concerne automobilistice din Statele Unite ale Americii și Europa deja și-au manifestat interesul de a iși construi propriile fabrici în această regiune nu numai posibilității de absorbție a produselor pe această piață dar si datorită faptului că există o forță de lucru ieftină, această regiune fiind încă în dezvoltare.

Prin urmare, au existat deja cumpărari de fabrici asiatice de către companii americane și europene.

În timpul anilor ’90 a existat o criză economică a statelor asiatice, astfel încetinindu-se cererea și producerea de automobile. După acestă criză reamintim criza economică din anul 2007 ce nu a incetinit neapărat producția ci mai degrabă capacitatea de cumpărare a locuitorilor țărilor asiatice, fiind înregistrată o cerere mai slabă în acea perioadă.

Primele două țări producătoare de mașini din regiunea asiatică sunt reprezentate de China și Japonia, fiind urmate de țări precum India, Indonezia și Australia.

Un studiu realizat de Organizația Internațională a Producătorilor de Automobile subliniează faptul că intre anii 2005 și 2013 China a înregistrat dublarea vânzărilor la automobile, pe când Indonezia și India au avut creșteri constante.

Pe de altă parte, în alte țări din regiunea asiatică precum Australia, Noua Zeelandă și Japonia au fost stagnări sau scăderi în rândul vânzărilor.

Segmentul producerii de automobile reprezintă un segment important din industria Japoniei, fiind al treilea producător de automobile din lume, majoritatea industriei Japoniei se bazează pe exporturi.

Japonia este casa a mai multor nume prestigioase din rândul producatorilor de automobile, renumite pentru fiabilitatea lor: Toyota Motor Corp., Honda, Nissan, Mazda Motor Corp., Isuzu Motors, Suzuki Motor Corp., precum și Daihatsu Motor Co.

Toate din aceste companii enumerate mai sus dețin centre de producție și în Statele Unite ale Americii, făcând exceptie Suzuki și Daihatsu. Totuși Suzuki este parte dintr-o fuziune cu General Motors și deține un centru de producție în Canada.

Precum industria auto din alte părți a lumii, industria automobilistică asiatică japoneză a suferit majore restructurări, ca rezultat a scăderii cererii interne de pe piața niponă.

Producătorii japonezi de automobile au scăzut în trecut producția destinată pieței interne, fiind încântați de investițiile străine de capital și de persoanal de management pentru mai buna adaptare a produselor la piețele internaționale.

General Motors deține acțiuni majoritare în compania Suzuki și Subaru și de asemenea deține si o parte din compania Isuzu.

Ford deține acțiuni majoritare în compania Mazda, Daimler Chrysler deține acțiuni majoritare în compania Mitsubishi iar compania franceză Renault controlează compania niponă Nissan.

Producția niponă de autovehicule a fost incetinită în anul 2007 cu începutul crizei economice însă se redresează constant de atunci până în zilele noastre.

Coreea de Sud deține șapte companii producătoare de automobile, după cum urmează: Hyundai, Daewoo, Kia, Samsung, Asia Motors, Jinda și Ssanyong.

Înainte de anul 1987 în Coreea de Sud importurile auto străine au fost interzise iar importurile japoneze nu au fost acceptate până în 1999.

Precum în Japonia, în Coreea de Sud a fost prezen tă o restructurare a producătorilor, astfel în 1999 Hyundai a cumărat Kia și Asia Motors și a vândut 10% din acțiuni în anul 2000 companiei DaimlerChrysler.

De asemenea, în anul 1998 Daewoo a cumpărat 52% din acțiunile Ssanyong iar General Motors a achiziționat 42% din acțiunile Daewoo iar în anul 2000 compania franceză Renault a achiziționat compania Samsung Motors.

Coreea de Sud este al patrulea producător de automobile din lume iar începând cu anul 2005 vânzările înregistrează creșteri constante anuale.

Această țară exportă majoritatea automobilelor produse, mașinile ajungând într-un numar foarte mare în Statele Unite ale Americii.

Pe piețele asiatice, Coreea de Sud iși vinde mașinile predominant în țări precum: China, India și Japonia.

În regiunea asiatică de producere de automobile rolul Chinei s-a schimbat și a devenit mult mai proeminent.

Compania de stat FAW ce produce automobile, autobuze, camioane și piese auto deține un contract cu Volkswagen pentru producerea sub licență a autovehiculelor Volkswagen Jetta și sedan-uri Audi, întrucât Volkswagen deține și Audi.

Compania de stat Shanghai Motor Group a început producerea de automobile în timpul anilor ’60 și a stabilit o fuziune cu grupul Volkswagen in timpul anilor ’80 ce a contribuit la creșterea cererii de automobile pe piața chineză.

Industria automobilistică chineză a inceput să crească de atunci și din prisma producției dar și a vânzărilor conform Organizației Internaționale a Producătorilor de Automobile, astfel în 2005 de la vânzări de 4 milioane de mașini anual a ajuns în anul 2013 la 18 milioane de unitați vândute.

Producția de autovehicule în China a văzut de asemenea creșteri semnificative, cele mai importante companii producătoare fiind: FAW Volkswagen, Shanghai General Motors și Shanghai Volkswagen.

Alte companii sub licența FAW Group sunt de asemenea producători importanți pe piața chineză.

Oficialii din interiorul Guvernului Chinei au inițiativa de a încuraja continuarea dezvoltării producerii de automobile destinate uzului de către cetățenii chinezi.

Cu toate acestea exista mari bariere impuse competitorilor străini producători de automobile, fiind percepute taxe vamale foarte mari.

Această politică restrictivă a contribuit la importuri ilegale de mașini în interiorul statului chinez, stârnind multe controverse.

În trecut China s-a bazat pe proprii partenerii străini de afaceri pentru a dezvolta noi modele de automobile însă producătorii de automobile chinezi sunt în căutare de a crea noi politici și metode prin care să acceadă la concernele mari de automobile.

Aceste politici de stat reprezintă o adevărată provocare pentru producătorii chinezi de autovehicule și este de așteptat să dureze un timp foarte mult până când China va fi considerată un competitor serios pe piața autovehiculelor.

Grupul Volkswagen situat cu sediul în Germania este unul dintre cele mai bune exemple de companii din domeniul producerii de automobile ce deține o politică expansionistă.

În imaginea de mai jos sunt prezentate companiile deținute si controlate de grupul Volkswagen, alături de sigla lor.

Unul din cele mai interesante adevăruri despre compania Volkswagen este acelă că în anii trecuți compania Porsche a făcut presiuni pentru cumpărarea acțiunilor majoritare Volkswagen însă a sfârșit prin a fi cumpărată de compania Volkswagen.

Compania Bentley este recunoscută pentru limuzinele și mașinile sport ce se vând pentru un preț premium de câteva sute de mii de euro bucata, nici această companie nu a putut refuza oferta VW de cumparare.

Probabil cele mai exclusiviste masini supersport sunt cele realizate de compania Bugatti, tot deținută de VW, pretul unui exemplar fiind de aproximativ un million de euro iar ca specificații tehnice reamintim 1000 cai putere și o viteză maxima de peste 400 kilometri pe oră.

În figura de mai jos sunt reprezentate companiile producătoare de automobile și ce alte companii mai dețin, fie partial, fie în totalitate.