filosofie_testul_2.[conspecte.md]

5/9/2018 filosofie_testul_2.[conspecte.md] - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/filosofietestul2conspectemd 1/12

Lista întrebărilor pentru testare la „Filosofie şi istoria filosofiei” Testul nr.2 (T 4, 5, 6, 7)

1.Ce este ontologia? Numiţi problemele principale ale ontologiei.

Ontologia este teoria existenţei ca existenţă, adică a fiinţei (esenţei) existenţei. Ontologia

analizează "existenţa" unei infinităţi de obiecte, fenomene, relaţii, procese, prin intermediul unor categorii ca: materie, mişcare, substanţă, devenire, spaţiu, timp etc. sau a unor perechi de categoriiprecum: unitate – diversitate, finit – infinit etc.

2.Numiţi şi caracterizaţi succint formele principale ale materiei în conformitate curezultatele ştiinţei contemporane.

Materia ca substanţă există ca diferite tipuri de sisteme materiale cu anumite niveluristructurale: particulele elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii,biocenozele, societatea umană, sistemele geologice, Pămîntul şi alte planete, aştrii, galaxia,

sistemul de galaxii, metagalaxiaMateria ca realitate obiectivă este caracterizată prin diferite forme de existenţă, însuşiri şilegături universale: timp, spaţiu, mişcare, cauzalitate, legitate, structuralitate ş.a.

Materia ca temelie gîndirea filosofică se dezvoltă în direcţia abstractizării de la însuşirileşi calităţile exterioare, neesenţiale ale lucrurilor spre evidenţierea unui obiect comun pentrutoată realitatea, ori unui substrat universal. Aşa promaterie era apa, aerul, focul ş.a

3.Cum credeţi: de ce este dificilă obiectivitatea cunoştinţelor în ştiinţele socio-umane?

Aceste stiinte presupun analiza, intelegerea si deducerea realitatii prin abstractizare si fiecare intelegeceva “cum vrea” el , formulidu-si subiectiv viziunea referitor la aceste cunostinte

4. Selectaţi dintre noţiunile enumerate mai jos una, care cel mai elocventcaracterizează modul de existenţă a materiei:

timpul

spaţiul

5.Ce este mişcarea ca noţiune filosofică? Care este coraportul dintre mişcare şidezvoltare?

MIŞCAREA - mod de existenţă, atribuit inerent al materiei, este orice schimbare în genere, oritotalitatea schimbărilor ce au loc în univers(natură, societate).

Dezvoltarea – reprezinta o specie aparte a miscarii reprezentind trecerea de la vechi la nou, de lainferior la superior si invers, manifestindu-se ca o unitate a progresului si a regresului

6.Cum înţelegeţi dezvoltarea, progresul şi regresul.



Progresul este dezvoltare de la simplu la compus, de la inferior la superior şi care duce laacumularea structurii şi funcţiei, măreşte independenţa relativă a sistemelor, posibilităţile dezvoltării în viitor.

Regresul este dezvoltarea de la superior la inferior, de la compus la mai simplu, cu limitareaposibilităţilor sistemelor.

Dezvoltarea este trecerea de la o calitate la alta în limitele unui şi acelaşi grad de complexitate.

Ce este dezvoltarea progresivă? Daţi exemple din domeniul economiei şi ale culturii.

Dezvoltarea Progresiva este dezvoltare de la simplu la compus, de la inferior la superior şi careduce la acumularea structurii şi funcţiei, măreşte independenţa relativă a sistemelor, posibilităţiledezvoltării în viitor.

Ex: trecerea de la economia naturala la cea de productie si schimb, trecerea de la comuna primitivala forme mai dezvoltate a gruparilor sociale ()familie, sat , oras, stat) , trecerea de la lucrul social lacel tehnologic

Ce este dezvoltarea regresivă? Daţi exemple din domeniul economiei şi al culturii.Dezvoltarea regresiva este dezvoltarea de la superior la inferior, de la compus la mai simplu, culimitarea posibilităţilor sistemelor.

Ex: Utilizarea rationala a resurselor – utilizarea irationala si incompetenta a resurselor naturale,trecerea de la o biodiversitate bogata la una saraca prin poluarea mediului inconjurator,distrugerea habitatelor, organismelor vii.

7.Care dintre caracteristicile enumerate mai jos se referă la spaţiu şi care la timp:

a. Obiectivitate (timpul, spatiul)b. multidimensionalitate (spatiul )c. universalitate (timpul)d. ireversibilitate (timpul)e. omogenitate (timpul)f. reversibilitate (spatiul)g. neomogenitate (spatiul)h. durata (timp)i. întindere (spatiu)

j. unidimensionalitate (timpul)

8.Caracterizaţi particularităţile spaţiului economic.

Spaţiu economic este sfera in care se organizează viaţa economică a societăţii, seefectuiază interacţiunea tuturor branşelor economiei, deasemenea se produce colaborareaeconomică internaţională

9.Caracterizaţi particularităţile timpului social.

Timpul social caracterizează durata, succesiunea, devenirea activităţii umane şi relaţiilor sociale în dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epocă la alta, el are diferită

intensivitate

10.Definiţi următoarele noţiuni: element, structură, sistem.



Element- componenta simpla ce face parte dintr-o totalitate complexa / - partile prime sifundamentale a unui intreg la care se ajunge prin proceduri analitice sau prin diviziuni.

Structura- element ierarhic superior elementului primar reprezentind relatia dintreelementele primare destincte care pot fi de diferite nivele. Structura reprzinta forme unitarestabile, deci eoementele in cadrul structurii au un rol bine determinat, schimabrea rolurilor elementelor in structura poate duce la schimbarea esenei structurii.

- Structura este totalitatea legăturilor stabile a obiectului care asigură integritatea şi

identitatea lui cu sine însăşi, este stabilitatea trăsăturilor principale la diferite schimbări interneşi externe.Sistemul – este un mod de organizare complexa a elementelor si structurilor care

functioneaza in dependenta de : raportul si interactiunea dintre structurile sale.

11.Definiţi „legea” ca categorie filosofică. Clasificaţi legile după tipuri şi forme:

Legea este reflectarea legăturilor şi relaţilor dintre obiecte şi fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenţial. Legea există ca noţiune a ştiinţei, este rezultatul cunoaşterii şiexprimă cunoştinţe generalizate despre realitatea obiectivă. Deosebim următoarele legi universale:

legea trecerii schimbărilor cantitative şi calitative, legea unităţii şi luptei contrarilor şi legea negăriinegaţiei.

Legea- in sens filosofic general, ordinea normala si uniforma udpa care au locevenimentele naturale sau pe care trebuie s-o respecte componentele umane.

Legile difera dupa1. gradul de generalitate si apllicabilitate, unele fiind universale sau particulare.2. Dupa sferele de actiune avem legi a naturii, ale societatii sii ale gindirii3. Dupa caracterul actiunii avem legi dinamice si statice

.Dezvăluiţi particularităţile legilor statistice.

Legile statice au aparut in sec al XX –lea si erau cele mai obisnuite legi ale stiintei pemasura ce intimplarea si hazardul au capatat drept de cetate in cunoaster stiintifica. Legilestatistice se afirma ca tendinta medie la nivelul unor fenomene de masa sau colectivitatistatistice. Legile statistice actioneaza in cadrul unor sisteme structurate aleatoriu precumcomportamentul particulelor elementare, moleculelor, fenomenelor meteorologice, enzimelor,

indivizilor unor populatii biologice sau umane.

12.Arătaţi sensul noţiunii de conştiinţă, evoluţia istorică a acestei noţiuni, produsă în cadrul filosofiei.

Conştiinţa - însuşire a materiei superior organizată, funcţia superioară a creierului, specificănumai oamenilor şi legată cu vorbirea; ). Conştiinţa este capacitatea omului de a se evidenţia pesine însăşi din lumea înconjurătoare, de aşi da seama despre lumea sa internă şi atitudinii salecătre alţi oameni şi societate, ea este o reflectare concepută, înţeleasă. . Conştiinţa este esenţapersonalităţii, este o realitate specifică - realitate ideală, subiectivă.

-Buchner, Voht , Moleschott au redus constiinta la o forma aparte de manifestare a materiei, auredus psihologicul la fiziologic, au considerat gindirea ca simpla secretie a creierului, Hilozoist ainzestrat cu constiinta toate obiectele din lumea organica, uneori si din cea anorganica.



Elucidaţi esenţa conştiinţei din perspectiva psihologică.

Constiinta este capacitatea omului de a se evidentia pe sine insusi din lumea inconjuratoare, de asida seama despre lumea sa interna si atitudinii sale catre alti oameni si societate, ea este oreflectare conceputa, inteleasa. Ea prezinta continutul lumii spirituale ale omului, cunostintele,convingerile, dorintele lui, vointa, pasiunile, vointa, demnitatea, speranta, credinta, dragoste.Constiinta este esenta personalitatii, este o realitate specifica-realitate ideala, subiectiva.

Numiţi particularităţile esenţiale ale conştiinţei.

Particuaritatile esentiale ale constiintei : Idealitatea, cognoscibilitatea, subiectivitatea, creativitatea,comunicarea

13.Reflectarea ca atribut al materiei este specifică

tuturor formelor de materie

14.Care din prezentările de mai jos corespund ştiinţei contemporane în privinţainterpretării conştiinţei:

conştiinţa - proprietatea superioara ale materiei

15.Expuneţi esenţa raportului dintre creer şi conştiinţă

Conţinutul conştiinţei sunt cunoştinţele. Conştiinţa, alt fel vorbind, este activitate cu cunoştinţe.Cunostintele sunt “produse” adica culese si prelucrate de catre creier, astfel se poate spune cacreierul elaboreaza constiinta prin productia cunostintelor.

Constiinta este functia superioara a creierului. Care este proprie doar omului, si se

bazeaza pe gindire- reproducerea legaturilor si relatiilor dintre fenomene si obiecte.

16.Cum explicaţi corelaţia dintre material şi ideal în conştiinţă?

Ideal este categoria filosofică contrară după semnificaţia sa cu materialul şi caracterizeazăprodusele activităţii psihice umane. Idealul nu-i altceva decît materialul transpus şi prelucrat încreerul uman, el are sens numai în aspectul gnoseologic şi poate exista printr-un purtător material.

17.Explicaţi esenţa problemei intelectului artificial

Una din preocuparile stiintei moderne este crearea intelectului artificial, unui robot ce va contine ototalitate de principii, reguli, algoritmuri, cu ajutorul carora se realizeaza multitudinea formelor degindire. Aceste robot va putea concura cu creatorul sau, cu omul.

18.Caracterizaţi succint corelaţia dintre conştiinţă şi limbaj.

Conştiinţa e un fenomen ideal care poate să existe şi să se manifeste numai prin limbaj catotalitate/sistem de simboluri şi semne. Prin intermediul limbajului se realizează cunoaşterea lumii,

în limbajse obiectivează conştiinţa personalităţii . Limbajul îndeplineşte funcţia de cunoaştere,comunicare şi expresiv-afectivă.



19.Definiţi limbajul artificial şi natural.

Limbajul natural include sistemul de semne folosite in viata cotidiana de membrii unei

comunitati. Limbajul artificial este limbajul consituit in cadrul unei stiinte, un sistem de semne

deosebite. Esenţa acestuia constă în aceea că putem opera cu simbolurile sale după anumite

reguli, fără a fi obligat să ţinem cont de conţinutul lor .

20.Elucidaţi esenţa psihicului şi a conştiinţei. Marcaţi coraportul dintre ele.

Dupa Freud - Conştiinţa reprezintă dimensiunea cea mai evoluată a psihicului uman, eldemonstrează faptul că activitatea psihică a omului nu se reduce la conştiinţă.

Psihicul defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata cu perceptie.Intelectivitate si afectivitate.

Caracteristica principala a psihicului este constiinta, cel mai complex operant si cea maigrea de inteles functie. Constiinta este posibilitatea subiectului de a sa identifica modal pe sineca o entitate distincta de ambient si de a identifica toate identificarile de sine. Print constientaomul se poate reprezenta si modela dinamic , intelectiv si efectiv, asdica isi poate construi

descrieri lingvistice de stare.Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici

informationale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar conectate, orientatepermanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui subiect.

21.Expuneţi şi caracterizaţi structura conştiinţei.

Structura conştiinţei reprezintă o totalitate de procese psihice cognitive, afective, volutive.Nucleul conştiinţei este gîndirea, intelectul. Ultimile sunt latura gnoseologică a conştiinţei.Conştiinţa este imposibilă fără cunoştinţe. Conţinutul conştiinţei sunt cunoştinţele.

In structura constiintei evidentiem doua niveluri : constient si inconstient.Nivelul constient include acele procese pshice de care noi ne dam seama, le intelegem, se gasescin centrul atentiei noastre. Inconstient – domeniu al psihicului ce consta dintr-o totalitate deprocese, operatii si stari ce nu sint reprezentate in constiinta subiectului.

22.Cine dintre filosofi a fondat metoda psihanalizei:

S.Freud

23.Analizaţi corelaţia dintre „sine”, „eu” şi „supraeu” din psihoanaliză freudistă.

Freud a delimitat psihicul uman in trei nivele . “Sine ” este nivelul intii, este inconstientul,“Eu” este nivelul doi, el raspunde de fenomenele constiente, autoconstiinta. “Supra-eu” estenivelul trei, este morala. Aceste 3 niveluri ale psihicului uman sunt intr-un continua debalansare,incearca a se inaduse una pe celalalt. Mai ales in privinta primului nivel, inconstientul, acestnivel tinde spre realizarea dorintelor, Înclinaţiile inconştiente formează conţinitul emoţiilor şitrăirilor. Aici domina pasiuni, si aceste impulsuri inconstiente pot sa vina contra normelor morale,si contra regulilor impuse de aceasta, de aceea impulsurile urmeaza a fi stopate de celelalte 2

niveluri, in cazul cind acestea au un caracter imoral.



Freudismul consta in absolutizarea rolului proceselor inconştiente, recunoaştereaconflictului dintre conştiinţă şi inconştient, dintre personalitate şi societate, este concepţie ce dăprioritate pasiunilor în motivarea şi explicarea faptelor omului.

24.Descrieţi esenţa gnoseologiei şi epistemologiei şi raportul dintre ele.

Gnoseologia- Ramura filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaştere si care se ocupamultiplu de intrebarea ce este cunoasterea si cum este ea posibila... etc..Ș

Termenul de “Gnoseologie” deriva din grecescul “gnosis” care inseamna cunoastere, iar cel de “epistemologie” deriva tot din lima greaca veche, unde prin “episteme” se intelegecunoasterea stiintifica. Cunoasterea (gnosis) se realizeaza in viziunea filozofilor greci prinintermediul opiniei (doxa) adica prin generalizarea observatiilor, pe cale inductiva, si prinintermediul cunoasterii stiintifice (episteme) ori filosofice.

Deci gnoseologia desemneaza teoria cunoasterii in general, pe cind epistemologiatrebuie inteleasa doar ca teorie a cunoasterii in stiinta.

25.Numiţi şi caracterizaţi pe scurt esenţa concepţiilor gnoseologice despreposibilitatea cunoaşterii lumii de către om:

Empirism (gr.empeiria - experienţă F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke) - doctrină înfilosofie cu referire la domeniul cunoaşterii ce afirmă că experienţa senzorială este unica sauprincipala sursă a cunoaşterii. Toate cunoştinţele se bazează pe experienţă sau sedobîndesc prin intermediul experienţei. Conţinutul cunoştinţelor se reduc direct la experienţăori este o descriere a acestei experienţe.

Raţionalism (reprezentanţii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant,

L.G.Fichte, F.W.Schelling, G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu referinţă la problemacunoaşterii care recunoaşte conştiinţa drept bază a cunoaşterii şi comportării umane,adevărul, deci, se află numai prin raţiune. Izvorul cunoştinţelor şi criteriul verdicităţiilor segăseşte în raţiune, dar nu în lumea exterioară cum cosidera empirismul.

26.Scepticismul şi agnosticismul- reprezintă una şi aceeaşi direcţie filosofică?Da Nu (Argumentează răspunsul)

Scepticism (din l.gr.skeptikos - ce examinează, cercetează, critică) - concepţie şiorientare filosofică ce exprimă îndoială în ceea ce priveşte posibilitatea atingerii adevărului.

Agnosticism (din l.greacă a - negare şi gnosis – cunoaştere, ceea ce nu este accesibilcunoaşterii) - doctrină şi curent filosofic care neagă complet sau parţial posibilitateacunoaşterii lumii.

Ambele concepte nu recunosc cunoasterea , doar ca scepticismul exprima indoiala inceea ce priveste posibilitatea atingerii adevarului, iar agnosticismul neaga compler saupartial posibilitatea cunoasterii lumii.

27.Explicaţi raportul dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii.

Subiectul este omul activ care cunoaşte şi transformă realitatea obiectivă în procesul activităţii salepractice. Obiectul este existenţa în afară şi independent de conştiinţa noastră, este lumeaexterioară, realitatea inclusă în activitatea practică a subiectului. Obiectul există independent de

http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Filozofie



subiect, ca primar în raport cu subiectul, iar subiectul cunoscător ca secundar referitor la realitateaobiectivă, iar dacă privim interacţiunea dintre subiect şi obiect ca relaţie a două forme de realitateobiectivă, atunci şi subiectul şi obiectul sînt primare, materiale, iar rezultatul activităţii de cunoaştereca secundar şi ideal

28.Nivelele şi formele procesului de cunoaştere sunt următoarele:

După nivelurile cunoaşterii deosebim metode a cunoaşterii empirice (observaţia, comparaţia,

măsurarea, experimentul) şi teoretice (abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret şi abstract,istoric şi logic, ascensiunea de la abstract la concret).

Dupa tipuri deosebim cunoastere comuna (prestiintifica) si stiintifica (in baza unei specialitati)

29.Caracterizaţi esenţa şi formele nivelului sensorial al cunoaşterii.

Treapta senzorială este o cunoaştere nemijlocită, concret-imaginativă, superficială, ne dăinformaţia primară despre fenomen

Nivelul senzorial are urmatoarele forme : - senzaţia, percepţia şi reprezentarea

30.Caracterizaţi esenţa şi formele nivelului raţional de cunoaştere.

Treapta raţională , este o cunoaştere mijlocită , ne dă cunoştinţe generalizate şi abstracte, înformă de noţiuni şi legităţi, ne redă esenţa obiectelor şi fenomenenlor

Formele cunoaşterei raţionale sunt noţiunea, judecata şi raţionamentul.

31.Dezvăluiţi esenţa noţiunii de adevăr şi formele lui.

Adevăr este categoria filosofică care vizează corespunderea adecvată a imaginei cu obiectul, acunoştinţelor cu realitatea obiectivă. Formele adevarului sunt : Adevar obiectiv, absolut, relativ

Cele trei forme de adevar sunt:1) Adevarul generat: este informatia extrasa din realitatea expusa publicului larg.

Ceea ce trebuie sa percepem cu mai multe au mai putine umbre. Formainformatiei este modificata in diferite scopuri fixe (indiferent de ce domeniuvorbim)

2) Advarul cautat: este informatia extrasa din nevoia noastra de a intelege ce neinconjoara , adica informatia ce ar trebui initial sa fie generata de cei ce omodifica in diferite scopuri

3) AAdevarul Absolut: care este de fapt acel adevar la care nu vom mai ajungeniciodata pentru ca factorii ce influenteaza imaginea imaculata a acestuia suntextrem de numerosi

32.Minciuna şi eroarea sunt una şi aceeaşi:Da Nu (argumentaţi răspunsul).

Minciuna este o afirmatie care este contrazisa de experienta, observatie sau bun simt, care este

oferita de mincinos in mod premeditat sau spontn prin contorsionarea totala sau partiala a faptelor si a adevarului sau prin argumentarea selectiva, dar aparent semnificativa, a faptelor, iar eroarea



este o componenta a argumentatiei, care fiind demostrabil gresita in forma sa, face ca intregargumentul sa devina invalid.

33.Expuneţi principalele poziţii filosofice asupra adevărului.

• Teoria corespondentei, dupa care adevarul desemneaza concordanta dintre cunostintelesubiectului epistemic cu obiectul exterior la care se referea

• Teoria coerentei conform careia adevarul exprima consistenta reciproca a ideilor, apropozitiilor unui sitem de gindire, unei teorii

• Teoria operational-pragmatica pentru ca adevarul semnifica valoarea operationala a unor cunostinte

existenţialiştii recunosc adevărate acele cunoştinţe pentru care omul poate să-şi jertfească viaţa,convenţionaliştii afirmă că adevărul e rezultatul convenţiei savanţilor, pragmatismul leagă adevărulcu folosul, machiştii cu o gîndire economică.

34.Expuneţi pe scurt esenţa de ştiinţă.Ştiinţa - sferă a activităţii umane, scopul căreia este studierea obiectelor şi proceselor naturii şisocietăţii, una dintre formele conştiinţei sociale.

Stiinta -in general, ansamlul cunostintelor dobindite. In timp ce a cunoaste un obiectsemnifica a avea o familiarizare generala cu el, stiinta presupune o cunoastere de naturaintelectuala a oiectului determinat.Stiinta implica capacitatea discursivitatii si a comunicarii. La origine stiinta indica orice forma decunoastere umana.

35.Dezvăluiţi structura cunoaşterii ştiinţifice.

Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarinddescoperirea legilor, esentelor, structurilor profunde ale obiectului sau. Este specializaa si seutilizeaza un libaj specific, (caracteristic fiecarei discipline stiintifice in parte) ca si oaparatura tehnica adecvata. Are un caracter sistematic si metodic, rezultatele sale fiindorganizate in sisteme logice, inchegate , autonome fata de obiect si avind continuuricognitive desubiectivizate, cu o semnificatie precisa, (caracter denotativ) . Detine mijloace si

procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunindu-se unor exigente logice sipractic-experimentale de verificare. Creeaza obiece si modele aparte a caror studiu duce laobtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predicitva

Cunoasterea stiintifica este atinsa in baza unei specializari cresicinde, a utilizarii unor mijloace , tehnice, metode eficiente. Rezultatele cunoasterii stintifice sunt expuse sub formade concepte, ipoteze, legi si terii stiintifice.

36.Caracterizaţi concis cunoaşterea empirică şi formele ei.

IIn cunoasterea empirica, subiectulu, bazindu-se pe datele observatiei, acumuleaza informatii legatenemijlocit de situatiile praxiologice, elaborind notiuni si legitati (empirice) care depind dirct de



datele experientei si au o puternica conditionare socioculturala. Aceasta forma de cunoasteresesizeaza, de regula prin inductie amplificatoare, anumtie corelatii si legaturi, care privesc starileactuale ale abiectului si descifreaza notele comune unei clase de obiecte. Inductia amplificatoare oface probabila si nu necesara, permitind realizarea prin ea, doar a unei certitudini practice si nulogice.

Cunoasterea empirica este tipul de cunoastere cu un caracter narativ, descriptiv, si sunt formulatein baza observarii faptelor.Este etapa iniţială a cunoaşterei, este legată cu contemplarea vie şi

experienţa individuală a subiectului. Ea reflectă realitatea la nivelul fenomenului şi se bazează peactivitatea cotidiană a omului. Formele ei sunt: observaţia, comparaţia, măsurarea, experimentul

37.Caracterizaţi formele cunoaşterii teoretice: problema ştiinţifică, ipoteza, teoria.Arătaţi rolul lor în cunoaştere.

Cunoasterea teoretica constituie modalitatea cea mai inalta de asimilare a obiectului, ceacare pune in valoare capacitatea constructiva a subiectului epistemic. E a presupune trecereade la experienta concreta la experimentul mental, prin folosirea abstractiei de tip constructiv si

prin impunerea alaturide limba naturala a unui sistem special de semne. Cunoasterea teoreticadefineste astfel riguros si sistematic conceptele si propozitiile utilizate, instituind ampledemersuri logice, cu o accentuata valoare operationala. Subiectul elaboreaza concepte al caror continut este doar logic si nu real posibil, ca de exemplu, punct geometric, gaz ideal, corpabsolut negru, - numite “obiecte ideale “ – care reprezinta elemente-cheie in formularea leilor teoretice ale stiintei, ( legi ce exprima raporturi necesare si universale, invariante fata deanumite trasformari ale obiectelor cercetate). Constituind modele logico-teoretice a realului,cunoasterea teoretica face abstractie da factorii perturbatori si are posibilitatea sa explicegeneza, structura, devenirea realitatii, anticipind viitoarele configuratii ale acesteia.

38.Numiţi temeiurile de clasificare a cunoştinţelor.

Clasificare :a. In baza temeiului (comuna, stiintifica)b. In baza substantialitatii lumii (mteriale, ideale)c. Sub aspect calitativ (afirmative, negative)d. Sub aspect cantitativ (singulare, particulare, universale)e. In baza metodei de obtinere (inductive, deductive)f. In baza domeniului caruia apartin (mitice, artistice, stiintifice, filosofice)

39.Începuturile reflecţiilor metodologice se leagă de numele lui:

Socrate

40.Ce este paradigma şi ce rol joacă aceasta în metodologia ştiinţeicontemporane.

Paradigma este o totalitate de viziuni şi idei care servesc drept model de formulare şi

rezolvare a unor problene, este un tip (stil) de gîndire dominant într-o anumită perioadă dedezvoltare a ştiinţei. În istoria filozofiei paradigma este ca un mod specific de filozofare, ca un



model de formulare şi rezolvare a problemelor filozofice, ca ceva general şi relativ stabil înmultitudinea concepţiilor şi ideelor filozofice.

41.Cine dintre filosofi a elaborat noţiunea de paradigmă:

T. Kuhn

42.Ce anume în ştiinţa contemporană se clasifică ca metode ale cunoaşterii?

1. Metode matematice : inductia si deductia

2. Metode clinice : observatia, convorbirea, metoda biografica

3. Metode psihometrice sau experimentale : experimentul, testul sau chestionarul

43.Caracterizaţi esenţa noţiunii de societate. Numiţi elementele principale alestructurii societăţii.

Societatea este o totalitate de oameni, un ansamblu unitar, un sistem organizat bazat peun anumit mod de producere şi pe un anumit tip de legături şi relaţii sociale istoriceşte adecvatdeterminate. Societatea este o formă de existenţă şi de interacţiune colectivă a indivizilor.

Elementele de baza sunt: purtatorii relatiilor sociale si ansamblul relatiilor.

44.Numiţi poziţiile filosofice principale cu privirea la problema apariţiei şidezvoltării societăţii.

Societatea constituie o treapta in dezvoltarea naurii , apare la o anumita etapa adezvoltarii acesteia si poseda un caracter specific. Societatea functioneaza si se dezvoltaconform legilor proprii care se deosebesc de cele ale naturii.

In procesul distingerii si separarii ocietatii de natura un rol important au jucat factoriibiologici, care se refera:

• Instinctul gregar

• Folosirea asa-numitelor unelte de munca

• Reflexul de orientare si cautare

• Populatia si mediul geografic

45.Cum înţelegeţi societatea civilă, care sunt elementele principale?

Societatea civila este o notiune care descrie forme asociative de tip apolitic si care nusunt parti ale unei institutii fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel,organizatiile non-guvernamentale – asociatii sau fundatii, sindicatele, uniunile patronale suntactori ai societatii civile, care intervin pe linga factorii de decizie, pe liga institutiile statului dedrept pentru a le influenta, in sensul apararii drepturilor si a intereselor grupurilor de cetatenipe care ii reprezinta.

Societatea se structureaza pe 3 elemente:1. Componenta economica



2. Componenta politica3. Componenta societatii civile, sectorul non-profit, care legitimeaza sau

amendeaza celelalte doua componente

46.Ce înţelegeţi prin noţiunea de sistem politic al societăţii, numiţi elementele luiprincipale.

Sistemul politic al societatii prezinta in sine totalitatea institutiilor si organizatiilor,activitatea carora poarta caracter politic, adica este directionata la realizarea intereselor politice ale claselor, altor grupuri sociale, comunitati nationale. Interesele lor politice semanifeste sub forma de relatii politice existente in societate si sunt canalizate sprerezolvarea problemei puterii politice, cuceririi si mentinerii ei, deasemenea realizareadrepturilor si libertatilor politice. Interesele politice se realizeaza prin intermediul unor saualtor elemente ale sistemului politic. La ele se refera : oranele legislative, judiciare aleputerii de stat, partidele si miscarile politice.

47.Caracterizaţi succint esenţa determinismului geografic

Exista o interdependenta intre societate si mediul geografic. Mediul geografic esteacea parte a biosferei, care se include in activitatea oamenilor, societatii in intregime- lumeaanimala si vegetala, apele solurile, zacamintele subterane, atmosfera Terrei. El influenteazaconsiderabil dezvoltarea productiei materiale, societatii in ansamblu. Conditiile naturalenefavorabilesau lipsa unor materii primein anumite zone sau tari frinau si frineazaconsiderabil dezvoltarea sociala

48.Caracterizaţi succint esenţa concepţiei materialiste despre societăţi.

Societatea materialista este o societate in care valorile umane nu-si gasesc locul,(conteaza numai “Eu” , in detrimentul celor din nur, al colectivitatii) . Astfel nu constiintaoamenilor le determina existenta, ci, cimpotriva, existenta lr sociala le determina constiinta.

49.Ce este noosfera şi ce rol joacă această noţiune în rezolvarea problemelor ecologice actuale?

Ansamblu al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane.Respectiv cunostintele in domeniu ar putea duce la gasirea solutiilor de depasire a

crizei ecologice mondiala

50.Care este esenţa şi care sunt factorii progresului social?

Procesul social este o legitate obiectiva ce caracterizeaza dezvoltarea ascedenta a tuturor sferelor

sociale. Continutul progresului social este dezvoltarea multilaterale, calitativa si cantitativa aelementelor constitutive- fortelor de productie, tehnicii, cunostintelor tehnice si naturaliste, culturiimateriale si spirituale, morale, artei, structurilor sociale si politice s.a.



Izvorul progresului social sunt contradictiile modului de productie, rezolvarea carora duce laperfectionare, dezvoltarea ascedenta a societatii. Fiindca contradictiile modului de productie serezolva prin activitatea oamenilor, fortele motrice si subiectul progresului social sunt maselepopulare, grupurile sociale, clasele si activitatea lor materiala si social-politica. Dezvoltareaprogresiva a societatii este de neconceput fara lupta cu fenomenele regresive (conservatism,reactia, restauratia, contrrevolutia)

filosofie_testul_2.[conspecte.md]

Documents