fiecare zi un dar de la dumnezeu un dar al lui dumnezeu · ce s-au abătut asupra imperiului rus...

FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU

un dar al luiDumnezeu

366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului

Bucureşti

FIECARE ZI, UN DAR AL LUI DUMNEZEU366 cuvinte de folos pentru toate zileleanului

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu366 cuvinte de folos pentru toate zilele

anului

ediţia a doua

Traducere din limba rusă de AdrianTănăsescu-Vlas

Să trăim după Evanghelie

Redactor: Diana-Cristina Vlad

Coperta: Mona VelciovTraducere după originalul rusesc: Kajdâi

den podarok Bojii - dnev nik pravoslavnogosviaşcennika, Sankt-Peterburg, 1908.

© Editura Sophia, pentru prezenta ediţieDescrierea CIP a Bibliotecii Naţionale aRomâniei

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366cuvinte de folos pentru toate zilele anului /trad. din lb. rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas.- Bucureşti: Editura Sophia, 2012 ISBN 978-973-136-323-3

I. Tănăsescu-Vlas, Adrian (trad.)22.07:231Numele autorului cărţii Fiecare zi, un

dar al lui Dumnezeu" s-a pierdut înanonimat. Se cunoaşte, în schimb, numeleuneia dintre cele mai asidue şi atentecititoare ale ei: Sfânta împărăteasăAlexandra, care a dobândit această carte cucâţiva ani înaintea cumplitelor evenimentece s-au abătut asupra Imperiului Rus şi carenu s-a mai despărţit de ea până la sfârşitulvieţii. Dovada, jurnalul sfintei împărătese încare găsim numeroase însemnărireferitoare la Fiecare zi, un dar al luiDumnezeu.

In noiembrie 1917, în timp ce se găsea însurghiun la Tobolsk, ţarina îi scrie AnneiVârubova: „îmi încep ziua cu cartea pe caremi-ai dăruit-o acum şapte ani. Ţin foartemult la ea, găsesc în ea multe cuvinte demângâiere." împărăteasa aderase din toatăinima la consideraţiile si reflecţiile

> > »autorului, rămas necunoscut, asupra

vieţii, asupra credinţei şi căilor care ducspre mântuire. Din acele tragice vremuri s-au păstrat, în chip miraculos, două caiete

masive cu coperte albastre, în careîmpărăteasa consemna „la rece", până încele mai mici detalii, viaţa familieiimperiale, fară comentarii şi reflecţiipersonale. Aleksandra Feodorovna noteazăsec: „Am mers cu toţii în grădină; uniisăpau, pregătind pământui pentruzarzavaturi..."; „copiii dau ajutor la bucătă-rie..."; „Au venit douăzeci de soldaţi dinRegimentul 4 de gardă. M-am dus să le oferun brăduţ, câte ceva de-ale gurii şi câte oEvanghelie fiecăruia, cu semne de cartelucrate de mine..." însemnări făcute cucalm, de un om care părea să-şi fi păstratliniştea interioară fără încrâncenări, fărăvaiete, fără lacrimi.

1 Titlul ediţiei princeps din 1908.

Intr-o noapte, în subsolul casei luiIpatiev aveau să răsune focuri de armă.împărăteasa scrisese chiar în acea searăfatală: „Tatiana a rămas cu mine citind dinSfântul Pro-roc Amos şi din Prorocul Avdie."Sfânta Scriptură devenise pentru aceastăfemeie izvor de putere sufletească; se ştiacă suferea de o boală de inimă gravă, că ocopleşea grija pentru sănătatea fiului său,că se gândea cu groază la soarta soţului,familiei, Rusiei, despre care spusese: „Măsimt mama acestei ţări.

Este exclus ca Aleksandra Feodorovna sănu fi simţit iminenţa tragiculuideznodământ. într-un alt caiet a însemnataceste cuvinte: „Credinţa ni se va întări învremuri de suferinţă şi încercări, dacă nevom da seama că nu există nimic care să nuaibă scop, că nimic nu este întâmplător saufăcut pentru a ne vătăma, că totul estedinainte gândit, pentru a ne ajuta să fimmai buni, pentru a ne trăi viaţa din plin,mai fericiţi."

Nu a fost o întâmplare nici căAleksandrei Feodorovna i s-a oferit în darcartea Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.Fără îndoială, purtarea de grijădumnezeiască este cea care a făcut ca

această carte să se afle printre cărţile cuconţinut duhovnicesc pe care FamiliaImperială a reuşit să le ia în surghiun. Nune îndoim că pentru orice creştin aceastăscriere va fi un reazim şi îndrumardeopotrivă de bun, la bine şi la rău, capentru sfânta muceniţă încoronată.

LUNA IANUARIE

1 ianuarieNu te asemăna smochinului neroditor

Cineva avea un smochin sădit în via sa şia venit să caute rod în el, însă n-a găsit. Şia zis către vier: „Iată, trei ani sunt de cândvin şi caut rod în smochinul acesta, şi nugăsesc. Taie-l, de ce să cuprindă pământulîn deşert?" Iar el, răspunzând, a zis:„Doamne, lasă-l şi anul acesta. "

(Luca 13, 6-8)

Spusele acestea cuprind o aluzie la aniidinainte. Nu era prima dată când stăpânulviei dădea atenţie smochinului, şi nu eraprima dată când căuta roadă în el zadarnic.Poate că nici eu, în anii de până acum, num-am desăvârşit destul; poate nici eu nu m-am priceput să mă folosesc de prilejurile de

a face binele, n-am îndreptăţit aşteptărileStăpânului meu. Nu cumva se va întâmplala fel şi anul acesta? în anii de până acumam pierdut mult timp, am scăpat multeprilejuri, am răspuns de puţine ori lachemările Domnului meu! Privind în urmă latoţi aceşti ani, sunt nevoit să recunosc căau trecut fără nici o roadă! Nu cumva şianul care începe va fi neroditor, ca ceidinainte?

Să nu fie aşa! Cu cât îmi rămâne maipuţin timp pentru a împlini voia luiDumnezeu, cu cât mă apropii mai mult desfârşit, cu atât sunt mai dator să îmi vin înfire şi să schimb o mulţime de lucruri înviaţa mea! Revăzând în gând tot trecutulmeu, nu pot să nu-mi aduc aminte denenumăratele binefaceri cu care Domnul m-a copleşit — şi atunci, cum să nu tragnădejde că şi anul acesta nu mă va lipsi dedragostea

Sa, de milostivirea Sa? Orice m-araştepta în viitor, nu mă îndoiesc că Domnulînsuşi îmi va îndrepta fiecare pas, şi deaceea trec cu toată nădejdea pragul anuluicare începe.

Doar atât mă întreb: cum am petrecutanul care a trecut? L-am început cu

făgăduinţe pline de râvnă, cu cele mai buneintenţii, însă acestea s-au evaporat repedeşi am petrecut anul fără folos, n-amdobândit nimic în el, nu am înaintat! O,Doamne! Nu lăsa să se întâmple acelaşilucru şi anul acesta! Ajută-mă să-Ţi aducroadă întru în răbdarea şi smerenia inimiimele!

2 ianuarieFericit cel ce a răbdat până la sfârşit

Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţivăzut şi cele ce aţi auzit.

(Luca 7, 22)

Ioan Botezătorul, cel despre care Hristosînsuşi a spus că era făclia care arde şiluminează (Ioan 5, 35), s-a chinuit pentrudreptate în temniţă. Prin sinceritatea sa şiprin mustrarea curajoasă a păcatului,martorul cel credincios al lui Dumnezeu 1-amâniat pe regele cel destrăbălat, care,după ce mai înainte îl ascultase cu plăcere,1-a închis în temniţă. Da: atât timp cât Ioannu se atinsese de el, Irod era gata să-1laude, dar îndată ce cuvântul arzător,biciuitor, al dreptăţii dumnezeieşti s-a atins

de el şi de viaţa lui păcătoasă, i-a devenitduşman trimisului lui Dumnezeu.

Şi astăzi se întâmplă acelaşi lucru:oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atâttimp cât nu devine martor împotrivapăcatelor lor. De îndată ce sufletul se simtemustrat, dar nu vrea să se pocăiască şi săalunge de la sine păcatul, el va respingeEvanghelia care 1-a tulburat, şi, nevrând săse supună, se răzvrăteşte.

Ioan s-a supus osândei nedrepte — farăîndoială deoarece dincolo de samavolniciaomului a văzut voia lui Dumnezeu, Careîngăduise încercarea aceea. Totuşi, asuprasufletului său s-a lăsat un nor de îndoieli, şiucenicii lui, mâhniţi, au venit să aducă astala cunoştinţa lui Iisus.

Iisus are nădejde neclintită înMergătorul Său înainte; El ştie că acel norvremelnic o să se risipească şi că dupăsfârşitul însângerat al vieţii lui va urmaslava veşnică. Ştia că Ioan era tare cuduhul şi că atunci era cu mult maipreocupat de împărăţia lui Dumnezeu decâtde soarta sa personală, şi i-a trimis unrăspuns vrednic de el: Mergeţi şi spuneţilui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit:orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se

curăţesc, surzii aud, morţii înviază şisăracilor li se binevesteşte. Iată semneleîmpărăţiei lui Dumnezeu, pe care ai venit săo vesteşti! Iar ţie, mucenicule, ce cuvântsă-ţi trimit? Fericit este cel care nu se vasminti întru Mine!

Domnul vedea că Ioan nu se va sminti,că va răbda până la capăt, şi de aceea îlfericeşte - iar după plecarea ucenicilorMergătorului înainte continuă să vorbeascădespre el, spunând că este „mai mult decâtun proroc", că este cel despre care s-ascris: Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meuînaintea feţei Tale. Fericit cel care nu se vasminti nici măcar atunci când nu-şi vedepropria izbăvire; fericit cel căruia i-a fostdat să rabde, să sufere şi chiar să moarăpentru dreptate! Fericiţi sunt şi acei ucenicismeriţi pe care Domnul îi trimite la în-temniţaţii şi pătimitorii Săi ca să-i sprijineşi să-i mângâie cu cuvântul dragostei Luineschimbătoare!

3 ianuarieIzvorul de mângâiere si bucurie

Să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu aunădejde.

(I Tesaloniceni 4, 13)

Cum ne mângâie cuvântul lui Dumnezeu?Cum ne tămăduieşte rănile deschise? Debună seamă că nu aşa cum mân-gâiaucuvintele omeneşti! El nu ne propune vreodistracţie ca să ne distragă de la necazuri,nu ne ascunde rănile prin uitare. Nu!Mântuitorul nu ne porunceşte să ne uitămsuferinţa, îngăduie lacrimile noastre — Elînsuşi a lăcrimat la mormântul lui Lazăr.Totuşi, El nu vrea să ne mâhnim ca cei„care nu au nădejde". Nădejdea aceastaeste Mângâietorul, Care ne-a fost trimis deSus pentru a ne depărta de toate celepământeşti şi a ne îndrepta privirea spreDomnul: acolo este comoara noastră şiacolo trebuie să căutăm mângâiere şibucurie.

Prietenii noştri care au plecat într-olume mai bună nu se vor mai întoarce lanoi, pe acest pământ nu le vom mai vedeachipul drag, nu le vom mai auzi glasul iubit,dar ştim că încheierea vieţii pământeşti nuînseamnă sfârşitul. Moartea e doar otrecere la plinătatea vieţii desăvârşite: înaceasta e mângâierea noastră, toatănădejdea noastră. Deşi ei nu se vor maiîntoarce la noi, noi vom merge la ei atunci

când Domnul ne va chema. Calea noastrăeste mai lungă, osteneala noastră nu s-aîncheiat, rămâne să mai ducem la capăt,pentru Domnul, unele lucruri. Sarcinanoastră trebuie îndeplinită aici, pe pământ.Atunci va începe şi pentru noi veşnicul,fericitul praznic din ceruri.

Aşadar, să ne împăcăm cu aceastăsarcină, s-o ducem conştiincios până lacapăt, oricâte lacrimi şi osteneli ne-ar cos-ta. Cu stăruinţă să alergăm în lupta care nestă înainte (Evrei 12, 1) şi să aşteptăm curăbdare clipa când Dumnezeu ne va chemaîn patria veşnică. Ce fericire va fi atuncicând „pururea cu Domnul vom fi" în luminaiubirii Lui! Fraţilor care suferiţi acum! Oarenu găsiţi mângâiere în această nădejde vie?Nu cumva lacrimile ascund de voi aceastăluminoasă vedenie?

Mergeţi să căutaţi la El mângâierea şipacea! Cunoscân-du-vă slăbiciunea, El văva linişti cu privirea Sa iubitoare. BraţeleLui sunt deschise şi vă aşteaptă: grăbiţi-văsă vă ascunderi în ele de toate tulburărileşi de toate zbuciumurile voastre. Nădăjduiţiîn Dumnezeiescul Mângâietor, Care văcheamă la El şi Care este gata să reverseasupra voastră, a nevrednicilor şi

neputincioşilor, pacea şi bucuria, al cărorIzvor este chiar El însuşi.

Primiţi cu smerenie şi cu dragostecrucea dată vouă de Sus, purtaţi-o curăbdare. încă puţin şi va veni clipa cea fe-ricită când Mântuitorul vă va chema laodihnă acolo unde nu vor mai fi nici lacrimi,nici durere şi nici suspin.

4 ianuarieHarul mântuitor al încercărilor

Această boală nu este spre moarte, cipentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prinea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu.

(Ioan 11,4)

Bolile, necazurile, suferinţele seîntâlnesc la tot pasul. Nu există om care săpoată scăpa de ele — dar, deşi suferinţa es-te în esenţă un lucru atât de obişnuit, ea eîn acelaşi timp şi foarte enigmatică, şi înmijlocul suferinţei apare tot mai des,


tot mai firesc, întrebarea: „De ce?"Răspunsul deplin îl vom primi, pesemne,numai dincolo de mormânt, dar într-o anu-mită măsură ne-a fost dat să cunoaştem şiaici, pe pământ, scopul şi menireaîncercărilor care ne-au fost trimise.

Ca să înţelegem scopul acesta trebuie săne amintim că suferinţa noastră nu neatinge doar pe noi, ci lucrarea ei se întindemult mai departe. Ceea ce spun îşi găseşteconfirmare în istoria bolii, morţii şi învieriilui Lazăr. Minunea pe care a săvârşit-oMântuitorul în Betania a avut patru lucrărişi patru însemnătăţi. Ea a fosttrebuincioasă pentru însuşi Mântuitorul, caprin ea să se slăvească Fiul lui Dumnezeu. Afost trebuitoare şi pentru Apostoli: Măbucur pentru voi că n-am fost acolo, ca săcredeţi (Ioan 11, 15). Mântuitorul ştia câtde puternic îi va impresiona minunea aceeape Apostoli, şi de aceea a zis: „Mă bucur".Bineînţeles, întâmplarea aceea se atingeacel mai îndeaproape de surorile lui Lazăr,iar atunci când acestora le-a fost înapoiatfratele cel iubit, pe care îl plânseseră ca peun mort, s-au încredinţat de Dumnezeirealui Iisus Hristos. Ele au cunoscut pentruprima dată ce poate fi Hristos pentru toţi

12 13I.UNA IANUARIE


cei care cred în El cu adevărat, în fine, acelnecaz, acea minune au fost de trebuinţăpentru iudei. Să ne amintim cuvinteleMântuitorului: Părinte, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Măasculţi, dar pentru mulţimea care stăîmprejur am zis, ca să creadă că Tu M-aitrimis (Ioan 11, 41-42). Marea durere carese abătuse asupra surorilor lui Lazărtrebuia, astfel, să înrâurească în chipbinefăcător şi poporul care se adunase cuacest prilej în Betania.

însemnătatea încercărilor trimise asupranoastră ne apare aici într-o lumină cu totulnouă, în care poate că nu suntem obişnuiţisă îmbrăcăm suferinţa. Totuşi, şi în zilelenoastre, toate încercările şi necazurile auacelaşi scop: mântuirea sufletului omenesc.Fiecare încercare este pentru Domnul doarun mijloc de a arăta înaintea oameniloratotputernicia harului Său mântuitor.Aşadar, îmbărbătaţi-vă, fraţilor, în-tăriţi-văcu nădejdea, învăţaţi-vă să vă „lăudaţi întrunecazuri", fiindcă răbdarea să-şi aibă lucrulei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şiîntregi, nelipsiţi fiind de nimic (Iacov 1,4).

5 ianuarieO mare pildă de răbdare

12 13I.UNA IANUARIE


Iar Domnul să îndrepteze inimile voastrespre dragostea lui Dumnezeu şi sprerăbdarea lui Hristos.

(II Tesaloniceni 3, 5)

Bineînţeles, toţi ar trebui să înălţămcătre Dumnezeu o asemenea rugăciune,fiindcă toţi ducem lipsă de răbdare. In IisusHristos răbdarea, ca de altfel toateînsuşirile Lui, era la treapta desăvârşirii.întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-auprimit (Ioan 1, 11). Mântuitorul nu Şi-apierdut niciodată răbdarea, n-a încetatniciodată să iubească, să dea binecu-vântare, să facă bine tuturor oamenilor şifiecăruia în parte, a fost gata întotdeaunasă reverse darurile iubirii Sale, deşi ştia şivedea că oamenii, în împietrirea inimii lor,le respingeau.

El Şi-a deschis braţele, Şi-a întinsmâinile către popor, iar acesta L-a pironitpe Cruce! Dar sfintele Sale mâini, pironitepe cruce, purtau răscumpărare şi viaţă. Câtde des nu L-au înţeles nici măcar ucenicii,cât de des L-au întristat cu necredinţa lor,cu puţinătatea lor de suflet, cu şovăielilelor! Şi totuşi, El nu Şi-a ieşit niciodată din

12 13I.UNA IANUARIE


fire: n-a încetat să-i înveţe, dragostea Safaţă de ei n-a cunoscut ştirbire.

Câtă răbdare I-a trebuit ca să se afle zide zi în mulţimea aceea suferindă,nefericită, adeseori nestăpânită şi furioasă,care nu-I dădea linişte, cerându-I vindecărişi ajutorare! Şi totuşi, El Se dăruia acesteimulţimi cu neschimbată blândeţe, punându-Şi toate puterile în slujba omenirii căzute şisuferinde — iar când s-a aflat faţă în faţă cuvrăjmaşii Săi, ce minunată pildă desmerenie vedem în El! De când este lumeaasta, în nimeni nu s-a arătat atâtasmerenie! La vorbele crude, la ameninţări,la învinuirile grosolane El răspundea cudragoste, cu rugăciune pentru ucigaşii Săi.Ca răspuns la răutatea omenească, El Şi-adat propria viaţă.

Rămânem uimiţi în faţa acestei răbdări şistatornicii a Mântuitorului în timpulanevoioasei Sale lucrări pământeşti, carepărea atât de des lipsită de rezultat. Elînsuşi aproape că nu vedea urmareabinefăcătoare a învăţăturii Sale: în mulţi-mea ce îl urma puţini erau cei care aucrezut. Mântuitorul era Semănător:secerişul avea să apară mai târziu!

Aşadar, în toate împrejurările vieţii Salepământeşti Domnul ne-a dat o pildă de

12 13I.UNA IANUARIE


răbdare dumnezeiască. Să ne rugăm deciaşa: „Domnul să îndrepteze inimile noastrespre iubirea lui Dumnezeu şi spre răbdarealui Hristos!" Să învăţăm să îndurăm curăbdare, fară descurajare, nereuşitele; săînvăţăm să aşteptăm vremea prielnicăpentru a lucra, ca nu cumva, pripindu-ne,să aducem mai multă vătămare decât folos,deoarece rodul necopt, rupt înainte devreme, nu are gustul cuvenit.

6 ianuarieIntăreşte-te în unirea cu DumnezeuCând sunt slab, atunci sunt tare.(II Corinteni 12, 10)

încredinţaţi-vă lui Hristos cu totul! Daţi-Ideplină stăpânire asupra voastră: numai Elsă împărătească în sufletul vostru. Chiar şiatunci când vă osteniţi în numele lui Hris-tos, faceţi-vă timp să vă trageţi răsuflarea,să vă dezmeticiţi şi să aşteptaţi în liniştecercetarea Lui, pentru ca nu voi, ci El însuşisă lucreze în voi şi prin voi. Feriţi-vă deprea multa agitaţie deşartă în ceea cefaceţi. Cu toţii avem nevoie de înnoirezilnică, de împărtăşire zilnică cu Dumnezeuşi de luminare de Sus. Avem nevoie desmerenie, şi trebuie să ne amintim căputerea Lui „întru neputinţă se

12 13I.UNA IANUARIE


săvârşeşte". Trebuie să ne recunoaştemneputinţa, să ne facem ca nişte prunci înmâinile lui Dumnezeu, ca aceste mâini săne îndrume necontenit.

Amintiţi-vă: Rămânând lacov singur,Cineva S-a luptat cu el până la revărsatulzorilor (Facerea 32, 24). Domnul nu ni Searată în vălmăşagul mulţimilor, nici învârtejul activităţii clocotitoare - nu, El Sepogoară şi vine la noi când ne găseşte însingurătate şi în linişte. Şi voi sunteţibolnavi ori singuri? Şi voi vă simţiţiînstrăinaţi de cei apropiaţi, părăsiţi de toţi?Sau poate aţi pierdut o fiinţă dragă,apropiată, care v-a fost reazim şimângâiere în viaţă?

Să ştiţi că nu sunteţi singuri! Hristos văva cerceta cu Duhul Său; îl veţi vedea cuochii credinţei, vă va umple de puterea Sa!Dar pentru a primi de la El darul acestatrebuie să vă pătrundeţi de smerenie, să văîntoarceţi şi să vă faceţi ca nişte prunci:numai atunci veţi putea primi darurileDuhului Celui Sfânt. înainte de toatetrebuie să recunoaştem propria noastrăneputinţă şi puterea lui Dumnezeu, pe careIa-cov a văzut-o luptându-se cu El, văzându-L faţă către faţă.

12 13I.UNA IANUARIE


Şi i-a vătămat lui Iacov încheieturacoapsei pe când se lupta cu El (Facerea 32,25). Iacov fusese şi până atunci un omcredincios, dar după întâlnirea cu Domnul adevenit „Israel", adică „cel biruitor".Necontenitele noastre necredincioşii,apostazii, căderi vin din aceea că sufletulnostru nu s-a întâlnit încă cu Dumnezeu, căn-am primit în noi Sfântul Duh al luiDumnezeu. Doar prin împărtăşirea zilnicăcu Dumnezeu, primind din mâinile Luiputerea vieţii veşnice, ne putem biruineputinţele, aşa încât să nu slăbim, să nucădem şi să nu pierim pe calea vieţiipământeşti.

7 ianuarieBogăţia spre mântuire

Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă,ca atunci când veţi părăsi viaţa să văprimească in corturile cele veşnice.

(Luca 16, 9)

Parabola iconomului nedrept îi pune pemulţi în încurcătură. Ceea ce iscă cele maimulte nedumeriri este pricina pentru careMântuitorul pare a-1 da drept exemplu peacest ico-nom, pe care îl laudă, spunându-le

12 13I.UNA IANUARIE


ucenicilor Săi: Faceţi-vă prieteni cu bogăţianedreaptă. Dacă vom cerceta însă cu lua-re-aminte această istorisire, lucrurile vordeveni limpezi.

în primul rând, Mântuitorul nu-1 dădrept exemplu pe acel om, ci ne prezintăfapta lui nedreaptă şi necinstită ca pe unavertisment dat celor înclinaţi să cadă înacelaşi păcat. în continuare, El arată în cemăsură fiii veacului acestuia sunt maiînţelepţi în neamul lor decât fiii Luminii -adică ci, sforţându-se din răsputeri să sefolosească de orice prilej pentru a seîmbogăţi, economisesc, prevăzători, pentruzile negre şi procedează mai chibzuit înaceastă privinţă decât fiii Luminii.

Deşi mulţi recunosc, teoretic, că timpulnu înseamnă nimic faţă de veşnicie, totuşiîntreaga lor grijă se concentrează asuprabunurilor vremelnice, trecătoare. Ei nuarată în năzuinţa spre bunurile veşnicerâvna pe care iconomul nedrept o nutreapentru atingerea scopurilor sale lumeşti.Iată ce a vrut să spună Domnul, fară a vreanicidecum să-1 îndreptăţească pe iconom.

Deseori se spune că Mântuitorul 1-alăudat pe iconomul viclean, dar dacă citimcu luare-aminte versetul 8 vedem că celcare 1-a lăudat pe iconom fiindcă a

12 13I.UNA IANUARIE


procedat cu isteţime a fost stăpânul lui.Rămâne cel de-al treilea punct, cuprins încuvintele Mântuitorului: Faceţi-vă prietenicu bogăţia nedreaptă. Ce înţelegeMântuitorul prin această expresie? Elnumeşte bogăţie nedreaptă banii, care atâtde des, chiar de cele mai multe ori, slujescdrept sminteală şi mijloc de săvârşire apăcatului.

Cât de greu vor intra bogaţii înîmpărăţia lui Dumnezeu! (Marcu 10, 23).Socotind nedreaptă orice bogăţie pămân-tească, Mântuitorul arată singura cale princare această bogăţie poate să slujeascăspre mântuire: prin îngrijirea celor săraci şinevoiaşi trebuie să dobândim prieteni caresă ne întâmpine cu bucurie în viaţa dedincolo de mormânt şi să ne deschidăporţile veşnicelor locaşuri. în aceastăparabolă, Mântuitorul ne învaţă să privimbogăţia ca pe un talant care ne-a fostîncredinţat spre folosul aproapelui şi pentrua

12 13I.UNA IANUARIE


cărui întrebuinţare vom fi traşi lasocoteală cu asprime. Aşadar, în aceastălumină parabola ne devine limpede, şi niciun cuvânt rostit de Mântuitorul nu trebuiesă devină pentru noi piatră de poticnire.Orice tulburare poate fi înlăturată prinrugăciunea ca Domnul să ne deschidămintea ca să înţelegem Scripturile (v. Luca24, 45).

8 ianuarieNu dormi, suflete al meu!

întristat este sufletul Meu până lamoarte. Rămâneţi aici şi privegheaţiîmpreună cu Mine.

(Matei 26, 38)

Aceasta este o poruncă sau, maidegrabă, o rugăminte a Mântuitorului cătreucenici, dar sărmanii ucenici, doborâţi deoboseală, n-au îndeplinit-o. Duhul esteosârdui-tor, dar trupul este neputincios(Matei 26, 41): până şi în Apostoli trupulomenesc a înăbuşit trezia duhovnicească.

1

Această chemare a Mântuitorului nu esteoare îndreptată, într-o anumită măsură, şicătre noi? Rămâneţi aici şi privegheaţiîmpreună cu Mine. El nu ne părăseşte; chiardacă nu-L vedem, El rămâne totdeauna cunoi. Cu acest gând, viaţa noastrăpământească se preschimbă într-un lucrusolemn şi sacru.

„Rămâneţi aici, zice Domnul, şi aşteptaţichemarea Mea." Aşteptaţi, chiar dacăuneori sunteţi împresuraţi de întristare şisuferinţă, cu privirea aţintită întotdeaunaspre zorii care vor veni şi cu neclintitaîncredinţare că Domnul va apărea în chipvăzut înaintea noastră şi vom auzi glasulLui, care ne va spune: „Ridicaţi-vă şi sămergem!" — dar de

I UNA IANUARIE IV

.istă dată nu la Golgota, nu la cruce, ci laînviere, la patria cerească şi la bucuria ceaveşnică!

Privegheaţi împreună cu Mine. îndurerea noastră nu suntem niciodatăsinguri: Aproape eşti Tu, Doamne (Psalmi118, 151). Este atât de aproape, încât neaude orice şoaptă, ne ia în seamă oricesuspin. Tatăl Ceresc Se milostiveşte de noi,

aşteptând clipa când ne va găsi pregătiţi săprimim ajutorul Lui: atunci ne va trimiteuşurare. Mântuitorul însuşi a avut nevoiede compasiune, însă din neputinţa lortrupească ucenicii Lui n-au fost în stare să-L sprijine cu compasiunea lor în clipa ceagrea — şi atunci, cine ar putea să neînţeleagă mâhnirea mai bine decât El? Neeste mereu aproape şi însuşi ne va ajuta sărăspundem la chemarea Sa: Privegheaţiîmpreună cu Mine!

Doamne! Ajută-ne, trezeşte-ne dinsomnul păcatului! Dă-ne să fim atât de uniţicu Tine, încât să nu putem dormita cusufletul atunci când ne cheamă lucrarea Ta,când ai nevoie chiar şi de lucrătorii Tăi ceineputincioşi! Secerişul este mult, darlucrătorii sunt puţini (Matei 9, 37). Tu însuţiai spus asta. Ai plecat la ceruri, darlucrarea Ta a rămas pe pământ: fa să nusufere ştirbire din pricina lenevirii noastreaceastă lucrare sfântă!

9 ianuarieApele limpezi ale vieţiiAşa zice Domnul, Cel ce te-a făcut şi te-a

zidit: Nu te teme... că Eu voi vărsa apă

peste pământul însetat şi pâraie de apă înţinut uscat.

(Isaia 44, 2-3)

El înţelege toate nevoile noastre, pentrucă El ne-a făcut cu mâna Sa, ne-a plăsmuitcum plăsmuieşte din lut olarul ceea cepofteşte inima lui. Fără îndoială că ZiditorulSe îngrijeşte de făptura mâinilor Sale. Nute teme, că Eu voi vărsa apă pestepământul însetat şi pâra ie de apă în ţinutuscat. Iată ce ne spune: oriunde va fi sete,vor fi şi izvoare de apă vie. Noi aşteptăm înfiecare clipă prezenţa Lui, pacea Lui, mân-tuirea Lui, şi El ne făgăduieşte râuri de apăvie!

Despicat-a piatră, şi au curs ape, şi aucurs râuri în pământ firă de apă (Psalmi104, 40). Aşa ceva poate face doar Domnul.Calea cea grea a vieţii este, de cele maimulte ori, un pustiu uscat şi neroditor, încare puterile noastre se istovesc. Necazulnu îmblânzeşte întotdeauna, ci mai degrabăne împietreşte şi mai mult sufletul, însăcând Domnul va întinde mâna Sa asupranecazului nostru, când va bate în porţileinimii noastre împietrite, atunci - şi numaiatunci - se vor revărsa asupra noastră râuri

vindecătoare de apă vie, care adapă toatelocurile uscate, neroditoare.

Chiar dacă puterile noastre sufleteştisunt atât de istovite, încât am ajuns să nune mai dăm seama de setea noastră, să-Lcredem când ne spune că suntem pământuscat, ce are trebuinţă de umezealacerească, şi să-L rugăm să ne trimită râuride apă ca să ude şi să învie pustiul din noi.EI va uşura, va acoperi trebuinţa noastrămai îmbelşugat decât putem noi să neînchipuim şi ne va potoli orice seteduhovnicească.

In Sfânta Scriptură stă scris: Şi mi-aarătat apoi râul şi apa vieţii, limpede cum ecristalul şi care izvorăşte din tronul luiDumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22, 1).Cât timp va curge râul acesta, toatesufletele însetate vor putea veni la el şi beadin această apă pe săturate, căci dinizvorul desfătării Tale îi vei adăpa (Psalmi35, 8). Ne aşteaptă plinătatea bucuriilornesfârşite, când toate necazurilepământeşti vor trece şi Domnul ne va găsigata să gustăm fericirea cerească, pe carene-a pregătit-o nouă.

10 ianuarieDomnul dă pâinea vieţii

Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău deh mine, spre sprijinul meu ia aminte.

(Psalmi 21, 21)

Mântuitorule! Vin la Tine nu pentru că aşputea să-Ţi iduc prinos o credinţă tare,nezdruncinată, şi o inimă plină de nădejdeşi supunere. Nu! Vin la Tine fiindcă nu amnimic, fiindcă am sărăcit. Sufăr de foame şide sete, şi numai Tu poţi să mă saturi cupâinea vieţii şi să mă adapi din izvorul cuapă vie.

Doamne! Nu-Ţi pot aduce decât o inimăînfrântă, pe care o aşez la picioarele Tale.In ceasurile chinuitoare de singurătate, dinadâncul necazului meu, strig către Tine,ştiind că Tu vrei să mă scoţi din prăpastiaîndoielilor şi păcatului, în care m-amîmpotmolit, şi că însuţi mă chemi la ospăţulTău de nuntă. Da, deşi sunt sărac şisărman, ştiu că Domnul vrea să mă îmbraceîn haină luminată, să prefacă sărăcia mea înbogăţie nestricăcioasă şi să încununezenimicnicia mea cu slava cea veşnică. DoarEl are puterea să nimicească din sufletulmeu tot răul, să destrame întunericul cu

lumina Sa, să umple toată pustietatea meacu plinătatea harului Său.

11 ianuarieOmul tainic din noi

Omul cel tainic al inimii.(I Petru 3, 4)

Fiecare dintre noi trăieşte o viaţă dublă.Există omul vieţii dinafară, pe care îl vădceilalţi, şi există omul vieţii de taină, pecare îl vede Dumnezeu. Cineva chiar a ziscă în orice om sunt patru persoane: cea pecare o ştie lumea, cea pe care o ştiuoamenii apropiaţi, cea pe care o ştie numaiel însuşi şi cea pe care o ştie doarDumnezeu. în cea mai mare parte, acestepatru persoane nu seamănă una cu altadecât puţin.

Omul nu este aşa cum le pare elcelorlalţi şi nici măcar aşa cum crede el căeste. Omul adevărat, fară prefăcătorie, fărăminciună, fară „înflorituri", este doar acelape care îl ştie şi îl vede Dumnezeu.

Îmi aduc aminte că în curtea din spate acasei părinteşti era o scândură grea carezăcea pe pământ. Noi, copiii, alergamuneori la ea şi, cu mari sforţări, o ridicam

ca să ne uităm ce este sub ea. Ce grozăvie!Sub ea colcăiau nişte jigănii cenuşii,dezgustătoare, şi cum se mai ascundeau delumină! Ne grăbeam să dăm drumulscândurii, fugeam de-acolo cât mai departe,după care ne întorceam iarăşi să ne uităm.În sufletul şi în viaţa fiecăruia dintre noiexistă o asemenea scândură. Latura eidinafară poate fi lustruită, rafinată, neplace şi o arătăm cu plăcere şi celorlalţi.Există însă latura lăuntrică, ascunsă,întunecată, care s-a lipit de pământ şiacoperă toate necurăţiile. Trebuie ridicateaceste scânduri, ca cele dinlăuntru să sepătrundă pe deplin de lumina luiDumnezeu, să se cureţe şi să se înfăţişezelui Dumnezeu un „om tainic" care să-I placăLui, căruia Domnul nu i-a socotit păcatul şiîn gura căruia nu este vicleşug (v. Psalmi31,2).

12 ianuarieII urmăm oare pe Hristos?

Iar Petru II urma de departe.(Matei 26, 58)

într-adevăr, Petru îl urma, însă urmareaaceasta 1-a dus la lepădarea de Domnul,fiindcă îl urma „de departe". El s-aîndepărtat de Hristos, şi acesta a fostînceputul răului; a rămas în urma Lui, întreel şi învăţător era o depărtare prea mare.Petru se simţea îmboldit să meargă în urmaDomnului, însă nu destul de îndeaproape.

Şi în zilele noastre mulţi îl urmează peHristos la fel ca Petru: nu-L părăsesc de tot,nu trec de partea necredincioşilor, dar numai sunt legaţi de El cu legături strânse, numerg în urma Lui pas cu pas, ci îl urmează„de departe". Câţi oameni nu se dedaugrijilor lumeşti, plăcerilor pământeşti,pierzând astfel împărtăşirea cu Hristos!Aceştia sunt prea cufundaţi în treburile detot felul, se apropie de Hristos numai dinobicei, duminica, pierzându-L din vedere încelelalte zile ale săptămânii.

Rugăciunile lor devin tot mai rare şi totmai scurte; ei încetează să cercetezecuvântul lui Dumnezeu, credinţa lor se ră-ceşte, toată duhovnicia lor se preface înliteră moartă. Ei continuă să-L urmeze peHristos numai în aparenţă, dar de fapt suntfoarte departe de El şi aproape delepădarea deplină.

Să ne întrebăm, aşadar, şi noi, fraţilor:cum îl urmăm pe Hristos? Cu râvnă, cudragoste îl urmăm, sau rămânem în urmă,ca Petru, furaţi de alte lucruri? Această caleeste întotdeauna primejdioasă: pe cel carese depărtează astăzi de Hristos îl paştemâine lepădarea deplină de Domnul - şi câ-te lacrimi amare îl va costa asta, câtăvătămare va aduce în acest fel şi sieşi, şicelorlalţi!

13 ianuarieLemnul care ne vindecă

Domnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncatîn apă, şi apa s-a îndulcit.

(Ieşirea 15, 25)

Istoria pribegiei poporului lui Israel prinpustie cuprinde multe lucruri mângâietoarepentru noi. Israelitenii ajunseseră la unizvor, dar apa s-a dovedit a fi amară şi n-auputut s-o bea. Ca de obicei, au început săcârtească împotriva căpeteniei lor, Moise,iar acesta a strigat către Dumnezeu. AtunciDomnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncat înapă, şi apa s-a îndulcit. Apa rămăseseaceeaşi, însă gustul ei se schimbase.

Este uimitor cât de des face Domnul şiazi, cu noi, cum a făcut odinioară cupoporul lui Israel. încercările, bolile şinecazurile nu îi ocolesc pe creştini —dimpotrivă, par să se abată asupra lor maides decât asupra altora, însă la toateîncercările noastre, la toate necazurilenoastre, Domnul răspunde prin spusele:Acestea vi le-am grăit ca întru Mine pace săaveţi (Ioan 16, 33). Iată lemnul nostruvindecător! Numai Domnul nostru IisusHristos ne poate mângâia în necaz şitămădui în boală.

Câtă înălţime duhovnicească în cuvinteleApostolului Pavel! Ne lăudăm şi însuferinţe, bine ştiind că suferinţa aducerăbdare, şi răbdarea încercare, şiîncercarea nădejde (Romani 5, 3). Şi cu câtîşi descrie mai viu propriile necazuri, cuatât mai profund şi mai puternic laudă acelhar, acea mângâiere neîntrecută careacoperă şi îndulceşte toate aceste amă-răciuni. Peste măsură, peste puteri am fostîngreuiaţi..., dar Dumnezeu ne-a izbăvit...,ne izbăveşte... şi încă ne va mai izbăvi (IICorinteni 1, 8-10).

Pavel a sorbit fără frică din acel paharamar, nădăjduind că, pe măsură ce

prisosesc suferinţele, tot aşa prisoseşte,prin Hristos, şi mângâierea tîoastrâ (IICorinteni 1,5).

Aşadar, să nu ne descurajăm, ştiind cănici o suferinţă pământească nu ne vaputea birui vreodată, fiindcă destul ne estenouă harul Lui în toată vremea.

14 ianuarieSă slujim oamenilor prin fapte bune

A crescut copii, a fost primitoare destrăini, a spălat picioarele sfinţilor, a ajutatcelor strâmtoraţi, s-a ţinut stăruitor de totce este lucru bun.

(ITimotei5, 10)

Aşa erau diaconiţele în primele veacuriale creştinismului: credincioase, pline derâvnă, săritoare la orice nevoie, neobosite,pătrunse de un singur gând, de o singurănăzuinţă: să facă totul întru slava luiDumnezeu.

Toate ale voastre cu dragoste să se facă(I Corinteni 16, 14), spunea Apostolul Pavel.Ce putea să o inspire pe o asemenea femeiesă facă fapte de milostenie, ce putea să oîntărească pe înălţimea deplinei jertfiri de

sine, dacă nu dragostea, care-i în stare săîncălzească, să învioreze şi să luminezetotul în jurul ei? Uitând de sine, ea sedăruia Domnului, iar prin El oricăruiaproape.

Această slujire ne stă la îndemână şinouă. Domnul, Care a fost între oameni „caunul care slujeşte", i-a învăţat şi pe uceniciiSăi să slujească. Aşa stau lucrurile şi astăzi:pentru adevăraţi Lui ucenici, întreaga viaţăe o slujire. Aceştia umblau din loc în locfăcând binele, dându-şi seama că mai feri-cit este a da decât a lua (FapteleApostolilor 20, 35), şi când asemeneasuflete trec în veşnicie, faptele lor vin cu ei(Apo-calipsa 14, 13). Da, binele făcut numoare, candela aprinsă nu se mai stinge;ea continuă să lumineze mult timp după cea fost luată de la noi fiinţa dragă; înrâurireaei este nesfârşită, nici măcar moartea nupoate s-o nimicească; ea ne trage la celecereşti.

Steaua luminoasă, chiar de a pierit de laorizontul nostru, nu se va stinge niciodată,şi la Dumnezeu se păstrează orice vorbăbună, orice încercare de a îmbărbăta şi de amângâia un nefericit, orice sfat bun dat lavreme şi luat din singurul Izvor unic al

iubirii adevărate. întâlnim iar şi iar — atâtîn noi înşine, cât şi în alţi oameni - urmelebinecuvântatei înrâuriri a celor de care amrămas lipsiţi: pomenirea lor ne devineatunci deosebit de vie, şi noi, cu bucurie şicu recunoştinţă, ne dăm seama că cele cese văd sunt trecătoare, iar cele ce nu sevăd sunt veşnice (II Corinteni 4, 18).

15 ianuariePentru Dumnezeu nu există lucruri

mărunte

,Acum însă chemaţi-mi un cântăreţ. " Şidacă a început acesta a cânta, s-a atinsmâna Domnului de Elisei.

(IV Regi 3, 15)

Prorocul Elisei, mâniat de păgânătatearegelui Ioram, simţea o greutate pe suflet,încât nu îi mai ardea de nimic, nu mai era înstare să ia nici o hotărâre, voia ceva caresă-i liniştească duhul tulburat măcar pentruo clipă — şi iată că atunci a chemat uncântăreţ, şi omul acela, căruia nici măcarnu i se pomeneşte numele, îndeplineştetocmai lucrarea la care era chemat.Dumnezeu îl înzestrase cu darul cântării, şicu darul acesta el, fără cârtire şi la vremea

potrivită, i-a slujit prorocului lui Dumnezeu.Mai mult de atât: în timp ce cânta, s-asăvârşit o mare minune: „mâna Domnului s-a atins" de inima tulburată a robului SăuElisei, şi acestuia i s-a descoperit ce anumetrebuia să hotărască şi să spună în numeleDomnului.

Mintea i s-a luminat şi gura lui a rostitdin nou, cu încredinţare solemnă: Aşa ziceDomnul. S-a liniştit, şi în sufletul împăcat aauzit din nou glasul lui Dumnezeu — iartoate astea s-au întâmplat cu ajutorulcântăreţului ascultător, plin de râvnă:acesta a răspuns la chemare şi a slujit cu cea putut. Poate că fost un om cu totulneînsemnat, dar atunci a săvârşit un lucrumăreţ.

Care este folosul pe care îl putem tragedin toate astea? Cei mai mulţi dintreoameni vor să facă lucruri măreţe, cautăglorie şi nesocotesc ajutoarele care parmărunte, considerându-le mai prejos de eisau rară folos. Aceştia nu înţeleg că marecu adevărat nu este ceea ce ni se pare nouămare: gândurile lui Dumnezeu nu sunt cagândurile noastre, şi El pune alt preţ decâtnoi pe lucruri. Cei doi bănuţi ai văduvei aufost pentru El mai de preţ decât toate

comorile; hainele cusute pentru săraci de ofemeie evlavioasă (v. Faptele Apostolilor 9,36-43) sunt pomenite în Scriptură, şi nicimuzica acelui cântăreţ din vremea lui Eliseinu a fost uitată.

Pe de altă parte, multe fapte omeneştibinecunoscute, răsunătoare, n-au nici unpreţ înaintea Lui. Aşadar, după darul pecare l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, canişte buni iconomi ai harului celui de multefeluri al lui Dumnezeu (I Petru 4, 10) şiţineţi minte că slujirea adusă unuia dintreucenicii, sau prorocii, sau vestitorii Lui vacăpăta mare răsplată de la El!

16 ianuariePrin Crucea lui Hristos vom cunoaşte

adevărul

Mulţi vor veni în numele Meu, zicând:„Eu sunt Hristosul. "

(Matei 24, 5)

O veche legendă vorbeşte despre oîntâmplare ciudată din viaţa SfântuluiMartinian. Odată, în timp ce acesta citea cusârg în chilia sa Sfânta Scriptură, a auzit obătaie uşoară în uşă. „Intră!", a zis

călugărul. Uşa s-a deschis şi i-a apărut unnecunoscut chipeş, cu privire de vultur,îmbrăcat în straie de prinţ. „Tu cine eşti?",l-a întrebat Sfântul Martinian. „Eu suntHristos!", i-a răspuns necunoscutul.

Vocea poruncitoare şi ţinuta mândră aneaşteptatului musafir nu l-au tulburat pesmeritul monah; aruncând asupra lui oprivire cercetătoare, acesta l-a întrebatliniştit: „Unde sunt rănile de la cuie?" —căci băgase de seamă lipsa acestornelipsite semne ale Mântuitorului răstignit.Ţinuta împărătească, îmbrăcăminteabogată a necunoscutului nu dădeaumărturie în folosul spuselor lui. De pemâinile lui îngrijite, cu degetele pline deinele cu pietre scumpe, lipseau semnelerăstignirii.

Dat în vileag ca mincinos, planul răufiindu-i dejucat, Satana - căci el fusese - afugit din chilie în pripă.

Putem trage şi astăzi învăţămintefolositoare din această istorioară. Și înzilele noastre mulţi se ascund sub nume-lelui Hristos. Cum putem recunoaşte credinţaadevărată, cum să ne orientăm înnenumăratele principii şi şcoli cu care uniivor să înlocuiască toate lucrurile vechi a

căror sfinţenie a fost dovedită înnumeroase rânduri de-a lungul veacurilor?Cuviosul monah a găsit dezlegareaproblemei acesteia căutând semnelerăstignirii la vedenia slavei omeneşti ce îiapăruse.

Fără moartea pe cruce a Mântuitorului,fără jertfa Lui răscumpărătoare, Evangheliaşi-ar pierde toată puterea. Crucea luiHristos este temelia şi centrul din carepornesc razele luminoase ale păcii, alebucuriei şi ale nădejdii. Tot ce nu poartăurmele Mântuitorului răstignit, tot ce nu epătruns de duhul Crucii şi contraziceînvăţătura Evangheliei nu se poate numi cunumele lui Hristos, nu poate fi al Lui, nuvine de la Dumnezeu. Iubiţilor, nu daţicrezare oricărui duh, ci puneţi duhurile laîncercare, dacă sunt de la Dumnezeu (I Ioan4, 1).

17 ianuarieCuvântul nostru se aude în ceruri

Pentru orice cuvânt deşert pe care îl vorrosti, oamenii vor da socoteală în ZiuaJudecăţii.

(Matei 12, 36)

In munţii înzăpeziţi ai Elveţiei existălocuri în care călăuzele îi previn peexcursionişti să nu vorbească deloc, fiindcăcea mai mică vibraţie a aerului ar puteaproduce avalanşe care trag totul înprăpastie. Cine ar putea crede că un singurcuvânt poate avea asemenea urmărigroaznice? Şi totuşi, înrâurirea morală aspuselor noastre este cu mult mai însem-nată. Cuvintele necugetate, pe care atât dedes şi de uşor le aruncăm în vânt, pun înmişcare evenimente cu ecou care se poateprelungi peste veacuri, şi marea Zi aJudecăţii va da în vileag cumplitele urmăriale cuvintelor noastre.

In acea zi vom da socoteală „pentruorice cuvânt deşert". Oare nu ne tememcând ne gândim la mulţimea cuvintelor pecare le-am rostit şi care se vor înfăţişaatunci înaintea noastră cu o limpezimenecruţătoare? „Cuvintele deşarte" sunt celecare apar dintr-o viaţă deşartă, cuvintelenefolositoare, uşuratice, adeseavătămătoare. Aceste vorbe goale, pe careoamenii fară treabă le trec din gură în gură,adeseori întunecă chipul moral al omului,pricinuiesc răni, arată bucurie răutăcioasă

în faţa nereuşitelor altora şi din deşartedevin crude.

Dintre „cuvintele deşarte" fac parte şidiscuţiile care se vâră în tărâmul sacru alvieţii de familie, care, sub forma unorglume uşuratice sau unor aluzii nelalocullor, pot face să se clatine temeliile fericiriifamiliale. Trebuie să fim destul deprevăzători atunci când vorbim. Cuvintelenoastre să fie adevărate, simple, din inimă,binevoitoare şi pline de dragoste.

Vorba voastră să fie totdeauna plăcută,dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie sărăspundeţi fiecăruia (Coloseni 4, 6), spuneApostolul Pavel. Gândul la judecata luiDumnezeu trebuie să ne ţină limba în frâu.Am vorbi cu mai multă înţelepciune dacăam ţine minte întotdeauna că spuselenoastre se aud în Cer şi că în ele vom găsiîndreptăţire sau osândă în Ziua cea de peurmă. Cât de sfinţit, cât de curat, cât deadevărat ar putea fi orice cuvânt al nostrudacă am ţine minte că unul dintre numelelui Iisus Hristos este „Cuvântul" (Ioan 1, 1)!

18 ianuarieRugăciunea preface răul în bine

Fiindcă ştiu că aceasta îmi va fi mie spremântuire, prin rugăciunile voastre şi cuajutorul Duhului lui Iisus Hristos.

(Filipeni 1, 19)

Când Apostolul Pavel scria cuvinteleacestea, el se găsea într-o situaţie foartegrea: era în închisoare şi, poate, în pragulunei morţi martirice. Mulţi fraţi îl trădaseră,socotind să-i sporească necazul în Unturilelui (Filipeni 1, 17), iar grija pentru bisericilepe care le sădise îl apăsa totdeauna.

Şi totuşi, lucrurile acestea îi apăreauApostolului Pavel într-o lumină limpede: elvedea în toate un rost bun. „Ştiu", spuneel, „că aceasta îmi va fi mie spre mântuire".Tot ce s-a întâmplat cu el la Roma apărea înochii prietenilor săi din Filipi ca o marenenorocire, însă Pavel vedea lucrurilealtfel: el vedea în toate „mântuire", vedeareuşita binevestirii, biruinţa asupra răului,şi aştepta cele mai bune urmări de la toatenecazurile ce-1 loviseră.

Numai când Dumnezeu trimite de Susharul Său este cu putinţă un asemeneadeznodământ fericit al încercărilor noastre,deznodământ la care se ajunge prinrugăciune şi „cu ajutorul Duhului". în sine,

nici un fel de împrejurări nu ne pot aducevreun bine: doar îndurate cu rugăciune şicu smerenie ele ne pot duce la scopulnostru. Lucrarea rugăciunii e uimitoare: câtde des preface răul în bine! Sub înrâurireaei, din întuneric apare lumina, tristeţea sepreface în bucurie, în mijlocul furtunii seînseninează şi orice durere se potoleşte.Răspunsul la rugăciune e, mai întâi detoate, „ajutorul Duhului": doar cu ajutorulLui cel dumnezeiesc ne va sluji „spremântuire" tot ce ni se întâmplă.

19 ianuarieCum este umbra mea?

Ca venind Petru, măcar umbra lui săumbrească pe vreunul dintre ei.

(Faptele Apostolilor 5, 15)

Pe vremea Apostolilor, oamenii segrăbeau să vină la ei cu nevoile lor, leaduceau bolnavi şi paralizaţi, aşa încâtmăcar umbra lui Petru să-i umbreascăatunci când trecea pe lângă ei, încredinţaţifiind că umbra aceasta le va aduce viaţă şivindecare. Trecând pe calea vieţii, fiecareîşi aruncă umbra asupra ei. Viaţa noastră se

răsfrânge de la sine asupra celor din jur, şitrebuie să ne străduim din toate puterile caaceastă răsfrângere să aducă folos, uşurareşi vindecare. înrâurirea noastră asuprasemenilor lucrează nu numai cu voia, ci şifară voia noastră, fară ca măcar să băgămde seamă. Ceva insesizabil se răspândeşteasupra celor din jur din toată fiinţa noastră,ca parfumul delicat al unei flori cesaturează acrul fară să ne dăm seama.Activitatea noastră poate să înceteze farăca viaţa noastră să se încheie, şi prin însăşifiinţarea noastră ajutăm sau încurcămfiinţarea celorlalţi oameni. Atâtneajunsurile, cât şi calităţile noastre suntmolipsitoare; chiar fară să ne dăm seama,ele au o înrâurire asupra celor din jurulnostru. Atunci când este binefăcătoare,această înrâurire aminteşte de adiereaînviorătoare a aerului de munte, care leaduce sănătate şi putere atâtor oameni.

Oare ce umbră arunc eu zilnic în jurulmeu? Ea lucrează ca un şarpe veninos,ucigaş, sau aduce, ca un pom al vieţii,roade vindecătoare? E umbra mea în staresă-i ascundă de restrişti pe nenumăraţiioameni „osteniţi şi împovăraţi" pe care îiîntâlnesc la tot pasul? După o întâlnire

întâmplătoare cu mine, după ce schimbă cumine câteva vorbe, celălalt se simteînvigorat măcar cât de cât? Atunci când noiînşine, sub înrâurirea Dumnezeiescului Duh,revărsăm în jur dragoste, milostivire şipace, fiecare cuvânt al nostru, fiecareprivire a noastră îi poate îmbărbăta pesemenii noştri, transmiţându-le ceea ce nedă Domnul pentru ei. Astfel, chiar şi umbraanumitor oameni lucrează binefăcător. Aşaeste, oare, şi umbra mea?

20 ianuarieSă devenim luminători

Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, casă fiţi fii ai Luminii.

(Ioan 12, 36)

învăţaţi-vă să trăiţi astfel încât privireasă vă fie îndreptată totdeauna către lumină— iar lumina este Hristos, Care a spus: Eusunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mienu va umbla întru întuneric, ci va avealumina vieţii (Ioan 8, 12).

Dacă vom umbla în această lumină, vomdeveni fii ai Luminii, întunericul îşi vapierde puterea asupra noastră şi ne vom

strămuta de sub puterea întunericului înîmpărăţia Fiului iubirii Sale (v. Coloseni 1,13).

Atunci vom fi noi înşine luminători,destrămând întunericul necazurilor dinvieţile celorlalţi, şi ne vom învăţa de la ceamai fragedă vârstă să facem faptele iubirii,abnegaţiei, milostivirii, compasiunii faţă desemeni, şi puterea luminii care lucrează înnoi nu se va împuţina nici la bătrâneţe, civa lumina zilele de neputinţă, de suferinţă,şi clipa trecerii în lumea de dincolo.

Să primim în inima noastră zilnic câte uncuvânt de mângâiere din Sfânta Scriptură,pe care să-1 păstrăm ca pe un izvor debucurie şi de vigoare sufletească; săcercetăm mereu Evanghelia, să privimluminosul chip al lui Hristos, şi sufletulnostru se va preface într-un izvor viu delumină şi bucurie. Atunci, bucuria înDomnul şi pacea lui Dumnezeu, carecovârşeşte orice minte (Filipeni 4, 7), vorprecumpăni în viaţa noastră şi vompregusta încă de aici, de pe pământ,fericirea care este veşnic în dreapta Lui.

21 ianuarieHarul se dă fiecăruia

Te voi binecuvânta, voi mări numele tău,şi vei fi izvor de binecuvântare.

(Facerea 12, 2)

Apostolul Petru spune: Binecuvântaţi,căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca sămoşteniţi binecuvântarea (I Petru 3, 9).Cine a primit binecuvântarea, acela poates-o şi transmită.

Harul lui Dumnezeu, dragostea luiDumnezeu nu stau nemişcate în inimă: lestă în fire să meargă mai departe, şi inimiicu pricina îi este dat să răspândească harul.Dragostea de Sus curge printr-un sufletasupra altora, şi sufletul cu pricina,izvorând harul, se umple iarăşi din râul luiDumnezeu cel plin cu apă (Psalmi 64, 10).

Aşa s-a întâmplat cu Avraam atunci cânds-a supus cu credinţă menirii sale şi adevenit părintele al tuturor credincioşilor.Aşa a fost cu mulţi slujitori ai lui Dumnezeudin vremea Vechiului şi Noului Testament.Aceleiaşi chemări trebuie să ne supunem şinoi — chemării de a fi credincioşi cuadevărat, de a ne deschide larg sufletul casă primim în el binecuvântarea pregătită luiîn Hristos, ca să ne umplem cu prisosinţă

de ea, ţinând minte că binecuvântarea nu-ieste dată omului ca să o ţină doar pentrusine, ci ca să o transmită tuturor celor dinjur.

Harul se transmite uneori chiar şi farăcuvinte, în linişte, fară zarvă, prinnecurmata şi neabătuta înrâurire care lu-crează în orice mediu, în orice împrejurări,în pofida oricărei împotriviri şi oricărorpiedici. Copilul se supune acesteirăsfrângeri calde a dragostei lui Hristos, şiinima lui se va întoarce către Mântuitorul;tânărul fară păs se va opri şi va cădea pegânduri atunci când va întâlni un asemeneapurtător al binecuvântării lui Dumnezeu;săracul va simţi mila nepământească şi vada mulţumită Domnului. In familie, unasemenea vas al harului va fi reazim, ajutorşi lumină pentru toţi. In vecinătatea luipăcatul nu îşi va face cuib, iar păcătosul seva simţi tulburat şi dat în vileag. De har aunevoie oamenii, şi el este dat oricui, până şicelui mai neputincios om care,recunoscându-şi deşertăciunea şineputinţa, se duce la Izvorul dumnezeiescşi se umple din el.

22 ianuarieDomnul doreşte desăvârşirea noastră

Căci voia lui Dumnezeu aceasta este:sfinţirea voastră.


Unii oameni credincioşi nu-şi dau seamacă, dacă ar avea credinţă vie, ar trebui sănăzuiască spre desăvârşire; credinţarămâne în ei nelucrătoare, şi nu devin maibuni. Mulţu-mindu-se cu o viaţă liniştită,netulburată, dorind ca toate să rămânăneschimbate, aceştia nu se gândesc delocla necesitatea marii schimbări care trebuiesă se petreacă în ei atunci când vin lacredinţă. Credinţa fără fapte este moartă,spune Apostolul Iacov (Iacov 2, 20), şifaptele dragostei, faptele jertfirii de sine,dezvoltarea puterilor noastre duhovniceşti,îmblânzirea obiceiurilor noastre şi potolireaaplecărilor păcătoase, urmarea Mareluinostru Domn şi învăţător decurg firesc dincredinţa vie, adevărată. Căci voia luiDumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră (ITesaloniceni 4, 3).

Domnul doreşte desăvârşirea noastră, şiîn El vom găsi nu numai izbăvire de ispită,ci şi izvorul nesecat de putereduhovnicească. Domnul ne iartă greşelile,

cu condiţia să nu le mai repetăm. Eldeschide uşa în faţa noastră, dar nu ne lasăsă intrăm prin ea neînnoiţi, cu păcatelenoastre vechi, cu aplecări rele şi cu gânduristricate. Bolnavii de lepră au nevoie nunumai de iertare, ci şi de tămăduire. La felse întâmplă şi cu noi: avem nevoieneapărată de iertare, dar totodată avemnevoie şi de leac împotriva boliiduhovniceşti.

Intr-o scrisoare către un confrate, o faţăbisericească spunea: „Niciodată nu încetasă vesteşti turmei tale duhovniceşti căsuprema fericire constă în sfinţenie şi căscopul ultim al jertfei răscumpărătoare aMântuitorului este cel de a-i atrage peoameni la sfinţenie şi la urmarea luiHristos."

23 ianuarieDă, Doamne, să fiu gata şi eu!

Sunt gata.(Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3)

Gata de slujire, gata de suferinţă, gatade moarte: iată pentru ce se pregăteaApostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne

arătăm şi noi la fel pregătiţi pentru toatecâte alcătuiesc voia lui Dumnezeuprivitoare la noi! Convertirea lui Pavel afost deplină, fară întoarcere. în el nu eranici urmă de şovăială, nu cerea sfatuloamenilor, nu căuta încuviinţarea lor, nu setârguia cu propria conştiinţă, nu rămâneanehotărât în pragul datoriei. Nevoinţa vieţiise întindea înaintea lui, şi el, ieşindu-i înîntâmpinare cu neclintire, a spus: „Sunt ga-ta!" N-a fost uşor să intre în inima lumiipăgâne ca să se lupte nemijlocit cupăgânătatea, însă, fară a sta în cumpănănici o clipă în faţa nevoinţei acesteia, Pavela spus: Cât despre mine, sunt gata1 să văvestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma(Romani 1, 15), şi a fost la fel de gata săducă la îndeplinire orice altceva pentru aîmplini voia lui Dumnezeu.

Ierusalimul era atunci loc de caznăpentru sfinţii următori ai lui Hristos; acolo îipândea negreşit primejdia - şi totuşi, Pavelera gata să moară în Ierusalim (v. FapteleApostolilor 21, 13), iar atunci când s-a aflatfaţă în faţă cu moartea s-a arătat gata să sejertfească pentru convingerile sale. Cea maiînaltă trăsătură de caracter a ApostoluluiPavel este tocmai această hotărâre de a

ieşi neabătut în întâmpinarea oricăreidatorii, fie că era vorba de suferinţă, fie căera vorba chiar şi de moarte.

Să dea Dumnezeu fiecăruia o asemeneahotărâre! Dă-mi, Doamne, şi mie sănăzuiesc cu bucurie acolo unde îmi veiporunci Tu şi să împlinesc neabătut voia Ta,fără să-mi slăbească vreodată râvna, dă-misă ascult de Tine din toată inima, iar cândva veni ceasul morţii, dă-mi să fiu pregătitsă las tot ce-mi este drag în mâinile Tale şi,năzuind spre Tine din toată inima, să-miîncredinţez dragostei Tale sufletul!

24 ianuarieZădărnicia deşertăciunii lumeşti

Aud cuvântul lui Dumnezeu, darumblând cu grijile şi cu bogăţia şi cuplăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.

(Luca8, 14)

Aşa vorbeşte Mântuitorul despre cei ceîngăduie ca spinii să înăbuşe cuvântul luiDumnezeu. Sămânţa prinde rădăcini,răzbate afară şi chiar creşte până la oanumită înălţime, dar e înăbuşită deînrâuririle lumeşti şi nu aduce roadă.

Oamenii aceştia se întorc, cad iarăşi învârtejul deşertăciunii lumeşti, şi în aceastăvâltoare nu mai rămâne loc pentru vreunsimţământ înalt. Pe un asemenea solcuvântul lui Dumnezeu nu poate da roade.De multe ori, duhovnicescul este înăbuşitde lumesc.

înrâurirea cuvântului lui Dumnezeu esteînăbuşită de plăcerile trupului, de atracţiacătre distracţiile şi satisfacţiile lumeşti. Nute poţi dărui în acelaşi timp împărăţiei luiDumnezeu şi împărăţiei acestei lumi. Atâtatimp cât ne îngrijim şi ne silim pentrumulte, uităm, inevitabil, că de un singurlucru avem nevoie (v. Luca 10, 41-42).

Oamenii, îndeosebi cei tineri, se temuneori de viaţa creştină, crezând că ea le varăpi orice bucurie şi va deschide in faţa loro cale aspră şi searbădă. Aceasta este oconcepţie (oarte greşită, care îi face pemulţi să se oprească la jumăta-leadrumului. Gustaţi şi vedeţi că bun esteDomnul (Psalmi 33, 8), spune SfântaScriptură. Toţi cei care au gustat s-auconvins că nici o plăcere pământească nuse poate asemui cu belşugul bucuriei, cuadâncimea păcii, cu plinătatea vieţii pe carele dă Domnul celor ce îl iubesc.

25 ianuarieNu vom muri

Oricine trăieşte şi crede în Mine nu vamuri în veac! Crezi tu aceasta?

(Ioan 11,26)

Da, Doamne, eu cred aceasta, şi nu voimuri vreodată. Atunci când sufletul mi se vadespărţi de trup, aceasta va fi doar o palidăumbră a morţii, fiindcă sufletul nu mi se vadespărţi niciodată de Dumnezeu şi nu voisuferi acea moarte de care ne-a mântuitHristos, izbăvindu-ne de cel mai cumplitvrăjmaş care s-a născut din păcat. Cel dinurmă vrăjmaş care va fi nimicit estemoartea (I Corinteni 15, 26). Credemaceasta cu tărie nestrămutată, căci nimeninu ne poate despărţi de iubirea luiDumnezeu (v. Romani 8, 39).

Suntem mădulare ale trupului luiHristos, ai Lui suntem, ne-am unit cuHristos pe veci. El nu ne va lăsa din mânaSa. Cum putem să murim, dacă Duhul luiDumnezeu sălăşluieşte în noi? Viaţa pe carene-a dăruit-o Dumnezeu nu poate fidespărţită de El, Care este Izvorul vieţii. în-

suşi Hristos este viaţa noastră, şi El S-afăcut pentru noi, de la Dumnezeu, nu doar„răscumpărare, ci şi dreptate", încât noi,curăţiţi de păcat, să devenim buni pentrucereasca împărăţie, în care nu va intranimic necurat (v. Apocalipsa 21, 27). Privindla El, înaintăm cu neclintita încredinţare căsufletele noastre nu pot să piară.Răscumpăraţi cu Sfântul Sânge al luiHristos, murind în El pentru păcat, în El vorşi învia pentru viaţa veşnică, pentruveşnica fericire.

26 ianuarie„Când va veni Mesia"

Ştim că va veni Mesia; când va veni,Acela ne va vesti nouă toate.

(Ioan 4, 25)

Multe am vrea să ştim, însă ştim atât depuţin! Atâtea întrebări rămân fără derăspuns, atâtea lucruri neînţelese sunt înviaţa noastră, încât, bineînţeles, suntemgata să ne alăturăm înfriguratei aşteptăricare se vădeşte în spusele samari-nencei:Ştim că va veni Mesia şi ne va vesti nouătoate.

Zadarnic căutăm pe pământ măcar oaluzie care să arunce puţină lumină asupraîntâmplărilor misterioase de care este plinăviaţa noastră - însă nu, taina vieţii noastreşi însemnătatea ei rămân pentru noiascunse. Cum se vor schimba toate odatăcu venirea Mântuitorului! Când va veni,tăcerea ce ne împovărează de veacuri va ficurmată, toate vor căpăta o explicaţie: Neva vesti nouă toate. Hristos ne va lămuritoate însuşirile neînţelese ale firiiomeneşti; vom pricepe însemnătateasuferinţei care ne întunecă acum viaţa,pricina nedreptăţii şi a inegalităţii dinsoarta oamenilor; atunci vom înţelegemulte lucruri care ne par acum neînţelese şiinutile, de care ne plângem atât de des şicu care nu putem să ne împăcăm. „Când vaveni Mesia", ochii noştri se vor deschide.

Câte taine nedezlegate nu se duc înmormânt, câte lucruri inexplicabile sunt îndestinul fiecăruia dintre noi, careneînţelegeri care strică cele mai strânserelaţii dintre oameni! Toate acestea ni sevor desluşi „când va veni Mesia". Atunci osă vedem că Dumnezeu a lucrat totul sprebinele nostru (v. Romani 8, 28), iar atâtatimp cât vremea aşteptării noastre se

prelungeşte nu trebuie să o pierdem punân-du-ne întrebări sterpe. Să ne însuşimlucrurile care ni s-au descoperit deja, carenu se vor epuiza până la sfârşitul vieţiinoastre şi care ne pot da putere să trăimpentru Hristos şi să murim împreună cu El.Să ţinem minte aceste spuse care-1 privescpe fiecare din noi: Cele ascunse sunt aleDomnului Dumnezeului nostru, iar celedescoperite sunt ale noastre şi ale fiilornoştri pe veci (Deuteronom 29, 29).

27 ianuarieTemelia noastră

A căzut ploaia, au venit râurile mari, ausuflat vânturile şi au bătut în casa aceea,dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pestâncă.

(Matei 7, 25)

Odată, într-o minunată dimineaţă deprimăvară, două păsărele s-au apucat să-şifacă fiecare cuibul său. Una din ele şi-a alesun colţişor fermecător, între ramurile unuicopac stufos. In aer plutea mireasma deverdeaţă fragedă, în apropiere susura unpârâiaş, ziua sclipind vesel sub razele

soarelui, iar noaptea răsfrângând puzderiade luminători cereşti — însă deodată, întoiul nopţii, s-a iscat o furtună; pârâul s-aprefăcut într-un torent furios, şi-a ieşit dinmatcă şi a inundat împrejurimile până hăt,departe, nimicind totul în calea sa. Copacula fost smuls din rădăcini, cuibul a foststricat şi din sălaşul confortabil al bieteipăsări n-a mai rămas nimic, căci îl făcuseprea aproape de pământ, crezând c-o săaibă parte numai de zile calde şi însorite,de nopţi liniştite, cu cer senin.

Cealaltă pasăre s-a ridicat la o înălţimegreu de atins, fa-cându-şi cuibul într-undefileu sălbatic, pe o stâncă înaltă. Curând,locul a început să clocotească de viaţă,cuibul um-plându-se de puişori. Furtuna abântuit, jos, în vale, a trecut pe lângăstâncă, dar n-a putut să atingă vârful, iardimineaţa, când soarele a prins iarăşi astrăluci, cuibul cel cald era la locul său,nevătămat şi neameninţat de vreoprimejdie.

Dar noi unde ne-am făcut cuibul? Cegânduri şi simţăminte i-am pus la temelie?Stă, oare, sufletul nostru pe piatra ceaneclintită a credinţei, gata să ţină piepttuturor smintelilor şi ispitelor, sau ne-am

clădit casa pe nisip şi căderea ei va fi mare?Nimeni nu poate pune altă temelie decâtcea pusă, care este Iisus Hristos (I Corinteni3, 11).

28 ianuarieNu te bizui în tine însuţi

Eu voi fi cu tine. (Ieşirea 3, 12)

Când i-au fost spuse cuvintele acestealui Moise? Când a avut cel mai mult nevoiede ele şi l-au mânat la o lucrare mare, pesteputerile lui? A fost o vreme când el ocupaînalta poziţie de fiu adoptiv al regelui, cândse socotea puternic si înţelept şi când, înardoarea acestei puteri trupeşti, s-a avân-tat să-şi sprijine poporul — dar ce a ieşit dinasta? O nereuşită deplină, o deplinăînfrângere, şi Moise a fost nevoit să fugă demânia faraonului, însă şi de nemulţumireacompatrioţilor. Atunci a început pentru elvremea răbdării şi frângerii inimii. A trebuitsă se retragă în pustie şi acolo să înde-plinească, timp de patruzeci de ani, cea maiumilă dintre îndeletniciri: cea de păstor.Acolo a fost nevoit să se smerească, să selepede de sine şi de propria sa putere.

După ce şi-a învăţat lecţia, Dumnezeu 1-achemat ca pe o unealtă pregătită si i-aporuncit să meargă să izbăvească poporulsău.

Nădăjduirea în sine pierise însă dinMoise, şi marele ales, socotindu-senevrednic şi neînzestrat, cere cu smerenie:„Trimite pe altcineva." Atunci a sosit clipaca Domnul să-Şi îmbărbăteze alesul cuîncredinţarea: „Eu voi fi cu tine." Nu tetulbura, Moise, din pricina neputinţei tale,slavă lui Dumnezeu că ţi-ai dat seama de eaşi te-ai pătruns de simţirea ei; astăziAtotputernicul îţi spune: „Eu voi fi cu tine!"Să se gândească fiecare la asta şi să tragăînvăţăminte.

Puţini sunt cei care nu-şi dau seama ceînseamnă să te avânţi de capul tău într-otreabă, într-o afacere, bizuindu-te doar pepropriile tale forţe şi cunoştinţe şi pebunele tale intenţii. Omul netrimis deDumnezeu şi nepregătit se repede pe o calesau alta, dă greş şi de cele mai multe orinici nu-şi dă seama din ce pricină. Lipsindu-se de ajutorul lui Dumnezeu, bizuindu-sedoar pe sine, este nevoit să îndure urmărileîngâmfării sale. Dă, Doamne, ca unasemenea suflet să nu întârzie a se smeri

înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a datuitării, să lase uneltele cu care lucraînainte, să-şi recunoască neputinţa şi să-şiîndrepte privirea către Cel care l-a smeritpentru a-1 aduce la înălţimea adevărată,plină de supunere faţă de El. Fără Minenimic nu puteţi face (Ioan 15, 5), a zisHristos. La aceasta vom spune „da" şi„amin". Fie ca şi pentru noi să vină aceavreme când singurul nostru sprijin şi sin-gura noastră putere va fi făgăduinţa: „Euvoi fi cu tine!"

29 ianuarieAprinde harul lui Dumnezeu

Din această pricină, îţi amintesc săaprinzi şi mai mult din nou harul luiDumnezeu, care este în tine.

(II Timotei 1, 6)

Oricare dintre noi, oricât de puţinînzestrat ar fi, are cel puţin un dar pe caretrebuie să-1 dezvolte. Marele Gospodar nu-1 lipseşte de talant pe nici unul din slujitoriiSăi, dar necazul este că nu toţi se pricep săîl înmulţească. Adeseori n-au destulă râvnăpentru a spori darul primit de la Dumnezeu,

alteori pricina stă în sfială, iar alteori înlene.

Pentru ca focul să nu se stingă, jăraticultrebuie răscolit: şi pe noi Sfântul ApostolPavel ne răscoleşte, vrând să stârnească înnoi năzuinţa spre lucrarea cea vie.„Aprindeţi darul lui Dumnezeu", oricare arfi el; nu-1 lăsaţi să amorţească în nelucrare,ci sporiţi-1 şi desăvârşiţi-1 neobosit. Fie căeste vorba de darul cuvântului, de darul dea-i învăţa pe alţii sau de darul scrisului,oricare ar fi talentul omului, el trebuie fo-losit mereu spre slujirea Domnului.

Ce trist este să vezi cum se irosescatâtea puteri proaspete! Câţi oameniinstruiţi, puşi de poziţia lor socială în con-diţii favorabile, care dispun de mijloace şide timp, se complac în inactivitate,neaducând nici un folos, în timp ce ar puteadeveni îndrumători, luminători şi sprijinitoriai tineretului contemporan! Aceşti oamenisunt ca nişte făclii puse in sfeşnicepreţioase, în stare să lumineze strălucitor,dar care rămân neaprinse şi ca atare nu-şiîmplinesc menirea.

Suflete al meu! .Aprinde darul luiDumnezeu", ca să nu te numeri printreaceste făclii fără folos, şi ţine minte că cel

mai mare dar de la Dumnezeu este viaţaveşnică în Hristos Iisus (Romani 6, 23), caretrebuie, sălăşluind în tine, să ardă şi să dealumină. Primeşte acest dar mai întâi detoate, şi fie ca el să-ţi lumineze toatecelelalte daruri, să le îndrume şi să le deaviaţă!

30 ianuarieMântuirea noastră este în Domnul

Domnul va zdrobi mândria lui şi silinţelemâinilor lui...

Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voiînălţa, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcutlucruri minunate.

(Isaia25, 11)

în secolul trecut a murit în Germania, lavârsta de 30 de ani, o persoană bogată şifaimoasă care până în clipa morţii atăgăduit cu îndărătnicie viaţa de dupămoarte. în virtutea convingerilor sale, ea adispus prin testament ca mormântul să îifie acoperit cu o lespede grea de granit şiînconjurat cu un zid de piatră masiv, întăritcu benzi groase de fier. Dorinţa i-a fostîndeplinită, şi pe placa de granit a fost

săpată inscripţia: „Acest loc de îngropare,dobândit pentru veşnicie, trebuie sărămână neatins pentru totdeauna. Esteinterzis cu stricteţe să fie deschis vreodatăacest mormânt." în acest fel, persoana cupricina îl înfrunta pe Cel Preaînalt chiar şidincolo de mormânt.

Şi totuşi, o sămânţă mică, nimerită sublespede, a încolţit şi a răzbătut printrepietrele de la suprafaţa pământului. Cutimpul, din ea a apărut un arbore uriaş.Puternicele lui rădăcini, împânzindpământul, au căpătat o forţă uriaşă; audărâmat zidul, au rupt benzile de fier şichiar au ridicat puţin lespedea de granit.Viaţa a triumfat acolo unde totul eracondamnat la moarte. Stejarul înalt stă şiacum deasupra mormântului, martor tăcutal adevărului şi dovadă vădită împotrivanecredinţei răposatei.

Oamenii de rând din locul acela privescacel monument funerar cu o teamăsuperstiţioasă. într-adevăr, nici o piatră,nici o oprelişte nu te poate ascunde dedreapta judecată dumnezeiască, în ziua ceade pe urmă fiecare dintre noi se va înfăţişalui Dumnezeu, şi atunci doar în Hristos va fiscăparea.

Mielul ne va judeca pe toţi — Mielul Celjunghiat Ce Se va arăta atunci în toatăslava Sa. Numai Hristos însuşi ne va scăpade mânia lui Dumnezeu. Oricât s-ar străduioamenii să răstoarne adevărul dumnezeiescprin necredinţă sau prin mai ştiu eu ce, vaveni vremea când el se va arăta cu nepu-tinţă de tăgăduit, iar în ceasul acela voramuţi înaintea Lui toate gurile şi oricesuflet necredincios va fi silit să se plece înfaţa Lui.

31 ianuarieSă nu vă îngrijiţi de propria glorie

Acela trebuie să crească, iar eu să mămicşorez.

(Ioan 3, 30)

Una din cele mai grele încercări la carepoate fi supusă firea omenească este să-şirecunoască nimicnicia în faţa înălţi miimorale a altcuiva. îţi trebuie o mare dozăde smerenie ca să cedezi locul unuiluminător care vine, recunoscând că iot ce afost înainte, tot ce este vechi, va fi înlocuitcu puteri noi şi cu vederi noi.

Puterea în creştere a Mântuitorului nu atrezit în Ioan Botezătorul nici o urmă deinvidie sau de amărăciune. Om cu o naturăputernică, hotărâtă, independentă, ar fiputut să intre în competiţie cu Hristos, săatragă de partea sa mulţimile credule şi săîntemeieze o nouă învăţătură — însă gân-durile de acest fel erau departe de Ioan.Dimpotrivă, el, abătând atenţia de lapersoana sa, arăta întotdeauna cu evlaviespre Hristos. Socotindu-se doar un înainte-vestitor al Mântuitorului, el s-a mulţumitsă-I proclame venirea, ca după aceea să sedea deoparte ca luceafărul de dimineaţă larăsăritul soarelui. El a înţeles farăîntârziere măreţia Mântuitorului Ce veneaşi a căzut la picioarele lui Hristos, zicând:Acela trebuie să crească, iar eu să mămicşorez.

Să învăţăm de la Înainte-Mergătordeplina smerenie şi să uităm de noi înşine,fiind gata întotdeauna să lăsăm locul altuia.Mai întâi de toate să avem în vedere scopulspre care tindem, fară a ne împiedica deamănunte, care atât de des ne trag înapoi.Ce putere şi ce folos ar dobândi efortulobştesc dacă în el n-ar interveni calculele

personale şi sentimentele meschine, dinpricina cărora principalul piere atât de des!

Urmând pilda Mergătorului-Inainte, săfim mereu gata să rămânem în umbră,bucurându-ne de reuşitele celorlalţi şineîngrijindu-ne de propria noastră glorie.Să nu lăsăm să ne pătrundă în inimă duhulrău al invidiei, ci să ne rugăm ca Domnul săne trimită darul lepădării de sine şi al uităriide sine. Să ne aducem mereu aminte căgrija de căpetenie a lui Ioan era să aratecătre Hristos şi că cea mai însemnatămărturie a lui despre El a fost aceasta: IatăMielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatullumii! (Ioan 1, 29). El arăta către Hristos, îitrimitea pe oameni la El, se bucura pentruEl şi vestea solemn: Tatăl II iubeşte pe Fiulşi toate le-a dat în mâna Lui (Ioan 3, 35).

Fie ca şi inima noastră să urmezeexemplul lui! Să-L prea-slăvim pe Hristos cubuzele şi cu viaţa, ca să fie El Cel dintâiîntru toate (Coloseni 1, 18) şi ca noi să nemicşorăm, iar El să crească.

LUNA FEBRUARIE

1 februarieSă aducem roade duhovniceşti

întru aceasta Se va proslăvi Tatăl Meu,de veţi aduce roadă multă.

(Ioan 15, 8)1

Se poate da slavă lui Dumnezeu nu doarprintr-o moarte mucenicească sau prinlucrare misionară: Intru aceasta Se vaproslăvi Tatăl Meu, de veţi aduce roadămultă. Belşugul de roade duhovniceşti IIproslăveşte în chip deosebit. Pentru noi nupoate exista vreun scop mai înalt; aşadar,să tindem către el şi prin rugăciunilenoastre, şi prin toate năzuinţele sufletului.Roadele aşteptate de la noi sunt înşirate înEpistola către Galateni, capitolul 5, versetul22: Iar roadă Duhului este dragostea,bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea,bunătatea, facerea de bine, credinţa,blândeţea, înfrâna-rea, curăţia. Câtăbogăţie duhovnicească! Am, oare, măcaruna singură dintre aceste însuşiri? CândStăpânul viei vine, an după an, să cauteroade pe ramurile mele, găseşte, oare,măcar vreuna?

Aşadar, cu cât ne va fi mai înflăcăratăcredinţa, cu cât ne va fi mai fierbintedragostea, cu cât ne vor fi mai îmbelşugatebucuria şi pacea, cu cât ne vom arăta mai

răbdători în încercări, cu cât vom fi maibuni şi blânzi faţă de semeni, cu cât vomavea mai multă abnegaţie în viaţă, cu atâtvom proslăvi mai mult numele Tatăluinostru Ceresc.

Aduce roadă plăcută lui Dumnezeunumai ceea ce este sădit de El şi rămâne înEl. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Celce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acelaaduce roadă multă, căci fără Mine nimic nuputeţi face (Ioan 15, 5).

în minunata vedenie a ProroculuiIezechiel despre câmpul semănat cu oasemoarte, uscate, un întreg popor esteasemuit cu câmpul acela şi se spune căpricina e faptul că ei s-au rupt de rădăcinalor şi s-au tot ofilit până când s-au uscat detot. Sufletul nealtoit pe rădăcinadumnezeiască nu are cum să nu se usuce, şide la el nu trebuie aşteptate roade. Căci înEl trăim şi ne mişcăm şi suntem (FapteleApostolilor 17, 28). Iată condiţia unică,obligatorie, pentru a da roade!

2 februarieIn toate este glasul lui Dumnezeu

Simone, am să-ţi spun ceva.(Luca 7, 40)

Parabola datornicului se aplică omeniriiîntregi. Mântuitorul a rostit-o pentru a darăspuns la gândul ascuns pe ca-re-1 citiseîn inima lui Simon fariseul, deşi acesta dinurmă nu îl rostise.

Acelaşi lucru se întâmplă adeseori şi înviaţa noastră. Poate că nu ne-am adresatniciodată Domnului, dar în ce-L priveşte Elare ce să ne spună. în mijlocul grijilornoastre ascunse auzim, mijlocit saunemijlocit, glasul lui Dumnezeu.

De pildă, mă chinuie îndoielile; o vocetainică îmi şopteşte: „Oare lucrul acesta ecu putinţă?" Şi uite că dintr-oda-tă mi sedescoperă minunile atotputernicieidumnezeieşti: pietrele se prefac în pâine,păcătoşii se îndreaptă, noaptea cea maiîntunecată este luminată de luminacerească ce îmi pătrunde până în străfundulsufletului, şi simt că prin toate acesteaDomnul „are ceva să-mi spună".

Şi în întristare adâncă, şi în lacrimi fărăsfârşit, în durerea nemângâiată pentru ofiinţă dragă, simt că Se apropie Mân-tuitorul, că privirea Lui se îndreaptă spremine, şi aud iarăşi: „Am să-ţi spun ceva."

Da, Domnul stă de vorbă nemijlocit cufiecare din noi în parte şi fiecăruia îi spunetocmai cuvântul de care are nevoie el, nualtcineva. El mă ştie pe nume, ştie păcatulmeu ascuns, durerea mea personală,necredinţa mea tăinuită. El îi vorbeşte luiSimon al lui Iona altfel decât lui Simon fari-seul, şi când îi vorbeşte samarinencei îidescoperă păcatul ei şi numai al ei.

Domnul ne vorbeşte în felurite chipuri:prin oameni, prin împrejurări sau nemijlocitîn inimă, prin acel glas lăuntric cuneputinţă de tâlcuit pe care SfântaScriptură îl aseamănă unei bătăi în uşă:Iată, Eu stau la uşă şi bat (Apo-calipsa 3,20). El o cheamă pe Măria prin Marta:învăţătorul este aici şi te cheamă! (Marcu10, 49). El le-a poruncit oamenilor să-ivestească orbului: îndrăzneşte, scoală-te:te cheamă!(Marcu 10, 49).

Iisus a dorit să-i aducă mângâiereMăriei, Iisus a dorit să-1 vindece pe orb:Iisus vrea să mă mângâie şi să mă vindeceşi pe mine. Domnul mă cheamă fiindcă Iitrebuie sufletul meu, şi ştie că fără Elacesta se va usca şi va pieri. El mădeşteaptă prin tot ce mă înconjoară, îmispune ceva de la Sine, lucruri la care

trebuie să iau aminte cu sufletul — dar dacămi-1 voi închide şi voi înăbuşi glasul ceresc,odată şi odată El va înceta pentrutotdeauna să-mi mai vorbească. Astăzidacă veţi auzi glasul Lui, nu învârtoşaţiinimile voastre (Evrei 4, 7).

3 februariePrimeşte sămânţa bună

Ce va semăna omul, aceea va şi secera.(Galateni 6, 7)

Ce semăna semănătorul despre carecitim în Evanghelie? Semăna o sămânţăbună, vie, nemuritoare, şi roadă pe care oaducea pe pământul ce o primea era unabinecuvântată, care dăinuia în viaţaveşnică.

Fiecare om să semene ceva: cuvintele,faptele lui sunt nişte seminţe care cad zilnicşi care nu pier fară urmă. Ele odrăslescpentru seceriş, când grâul va fi strâns înhambarul ceresc, iar buruienile vor fiaruncate în foc — însă oamenilor prea puţinle pasă de asta: seamănă răul cu pumnul,iar la seceriş niciodată nu se gândesc sauîşi închipuie că din răul pe care l-ausemănat va creşte în cele din urmă binele.

Ochiul lui Dumnezeu veghează peste toateacestea, şi cuvântul Său ne preîntâmpină:Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu Se Usăbatjocorit, căci ce va semăna omul, aceeava şi secera. Cel ce seamănă în trupul săuînsuşi, din trup va secera stricăciune, iarcel ce seamănă în duh, în duh va şi seceraviaţă veşnică (Galateni 6, 7-8).

Pentru că ei au semănat vânt, vor culegefurtună (Osea 8, 7).

Furtună vei culege şi tu, bietul meufrate, dacă acum semeni seminţelepăcatului şi stricăciunii — şi cine vaadăposti de această furtună capul tău farăapărare? Grâul se va ascunde în hambar,dar tu unde vei fi atunci?

Sămânţa cea bună este cuvântul luiDumnezeu. începe să-1 primeşti în sufletultău, pe care l-au năpădit neghinele şi spinii.El le va smulge, va pune stăpânire pesuflet, va aduce in acesta o viaţă nouă şi vaface să crească în el mai întâi pai, Mpoispic, apoi grâu deplin (Marcu 4, 28).

4 februarieSă mergem la £1

Veniţi cu Mine, toţi cei osteniţi şiîmpovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.

(Matei 11,28)

Pe mulţi i-au îmbărbătat şi i-au întăritspusele acestea; ele au fost rostite pentrunoi toţi, întrucât, bineînţeles, nu este niciun om care să nu aibă nevoie de ele maidevreme sau mai târziu. Există însă cazuri,există vremuri când ele capătă pentru noi oînsemnătate deosebită. Locul fericiriipământeşti, visurilor entuziaste şinădejdilor înflăcărate ale anilor tinereţiieste luat mult prea degrabă de o stare dedezamăgire şi pierdere a curajului, când nise pare că împărtăşim cu întreaga lume omare suferinţă universală.

Oare nu ne găsim şi astăzi într-oasemenea stare? Nu ni se pare uneori cădupă multe zbuciumuri şi tulburări s-a lăsatpeste noi un fel de acalmie morală, o totalănepăsare faţă de toţi şi de toate?

O asemenea stare sufletească este deînţeles la necredincioşi, dar noi, caresuntem mai fericiţi în privinţa cunoaşteriiadevărului şi luminii, noi, cărora cerurile nesunt deschise, nu trebuie şi nu putem să nelăsăm pradă deznădejdii şi să tot spunem

că ne-am săturat de viaţă. Oare n-am auzitcuvintele: Veniţi la Mine, toţi ceiosteniţi... ?

Veţi spune, poate, că celui ostenit şiîmpovărat îi lipseşte hotărârea, îi lipseşteputerea de a se urni din loc şi de a mergecătre Iisus. Totuşi, dacă Iisus îmi ceresforţarea asta, dacă mă cheamă şi vrea caeu să răspund, prin cuvântul Său El îmi dădeja această putere. Când spune: Veniţi laMine, parcă ne trage deja la Sine, şi spuseleLui, care arată atâta dragoste, atâtamilostivire, ne dau tăria de a străbate caleacea grea. Când spune: cei osteniţi şiîmpovăraţi, simţim în cuvintele Lui o milăatât de adâncă faţă de neputinţele noastreşi o asemenea dorinţă de a ne ajuta, încât,trezindu-ne din somnul duhovnicesc, neridicăm, mergem la El şi în El găsim veşnicăodihnă sufletelor noastre.

5 februarieDomnul ne stă alături

Iar noi nădăjduiam... (Luca 24,21)

Când simţi că toate nădejdile tale sesurpă, treci prin dezamăgiri grele şi te

cuprinde tulburarea lăuntrică: „De ce s-aîntâmplat una ca asta?" Viitorul îţi apareîntunecat şi lipsit cu totul de bucurie... Inasemenea clipe ar trebui să ne aducemaminte de cuvintele: De ce sunteţiposomorâţi?.. (Luca 24, 17), pe care le-aspus Domnul Apostolilor în drum spreEmaus, şi de tot ce s-a întâmplat dupăaceea.

Mergeau pe drum nişte oameni mâhniţi,dezamăgiţi până în adâncul sufletului:pierduseră totul, şi le era atât de greu!Iisus, apropiindu-Se, „mergea împreună cuei", însă nu L-au recunoscut! El vine şi lanoi, Se apropie şi merge împreună cu noiatunci când suntem apăsaţi de tristeţe, însănoi stăm cu ochii aţintiţi la durerea noastră,nu-L recunoaştem! Multă vreme nu-Lrecunoaştem pe Cel ce ne merge alături!

De ce sunteţi posomorâţi? Credeţi că Elnu ştie? Şi atunci, dc ce întreabă?Bineînţeles că ştie, dar vrea să-I spuneţivoi, 1111idcă de asta aveţi nevoie.

Apostolii încep să-şi verse amarul carevenea din ■ Ic/amăgire: Iar noinădăjduiam... Şi tot nu-L recunosc! El levorbeşte în aşa fel încât arde inima în ei, lise face lumină si cald în suflet, şi cu toate

că durerea lor parcă nu s-a risipit încă,deoarece nu L-au recunoscut, cuvintele Luisunt atât de mângâietoare, încât nu se potdespărţi de El şi îl roagă: Rămâi cu noi!

Şi El a rămas. Au urmat bucuria şi viaţanouă, dovada lucrurilor nevăzute (Evrei 11,1).

El S-a ascuns de ochii lor, dar ei au mersînainte neabă-itit, ştiind în Cine au crezut(v. II Timotei 1,2) — întristarea li s-aprefăcut în bucurie (v. Ioan 16, 20).

Aşa, chiar aşa, ni se întâmplă şi nouă:trebuie să-I spunem tot, chiar dacă nu îlcunoaştem încă, deoarece El merge alăturişi stă de vorbă cu sufletul nostru: acestatrebuie să-I răspundă. Domnul îi va vorbidin nou şi, grăindu-i pe potriva stării lui, îlva cuceri până într-atât cu spusele Sale,încât în el se va aprinde o nouă flacără şi îiva spune: „Rămâi cu mine!" Iar El varămâne şi i Se va descoperi în aşa (el, încâtsufletul îl va cunoaşte şi-L va iubi, se vabucura de El, va căpăta încredere în El şi înaceastă încredere va găsi pacea.

6februarieUrinează Călăuzei Cereşti

Omul născut din femeie are puţine zilede trăit, dar se satură de necazuri.

(Iov 14, 1)

Tot ce s-a scris despre vremea lui Iov sedovedeşte a fi şi mai adevărat în societateacontemporană. Viaţa omului nu a mai fostvreodată atât de agitată şi zbuciumată caîn vremea noastră. Unii, într-adevăr, nu-şimai văd capul de treburi, alţii pur şi simplunu se pricep să-şi chivernisească timpul, şitoţi se grăbesc, aleargă în disperare nu seştie încotro, fără să apuce să-şi tragăsufletul, toţi par cuprinşi de un fel defebrilitate morală.

în timpul nostru, oamenii nu mai merg,ci aleargă în toate părţile, şi de aceastăgoană se molipsesc până şi cei mai liniştiţidintre noi — poate că niciodată n-au ajunssă pătrundă tâlcul cuvintelor: liniştea şinădejdea sunt vârtutea voastră (Isaia 30,15). Un singur pas făcut cu linişte şi nădej-de va aduce mai mult folos decât o sută depaşi sub imboldul agitaţiei şi samavolnicieiomeneşti. Când omul, văzând zădărniciamultor sale întreprinderi, dezamăgirile careîl lovesc şi istovirea sa sufletească, se vaconvinge de acest lucru, va înceta să se mai

grăbească de capul său. II va lăsa să-1 călă-uzească pe Păstorul Acela Care, atunci cândscoate oile Sale afară, merge înaintea lor, şioile II urmează (Ioan 10, 4), şi nu le lasă s-oia înaintea Lui. Omul va merge cu pasconstant, ferm si neabătut în urma CălăuzeiSale Cereşti si, atintin-du-şi spre Eaprivirile, va învăţa ce înseamnă să nu-ţialegi singur calea, să urmezi. Nu vor fiopriri, nu va fi nici grabă, vor fi ascultare şiroadă veşnică ce vine din aceasta.

7februarieCe îi trebuie omului

Un singur lucru trebuie.(Luca 10, 42)

Căutăm — uneori vreme îndelungată —ceva de care să ne legăm inima. Sărmanade ea bate ba într-o uşă, ba în alta,căutându-şi liman, dar aici este sfâşiată,dincolo e întinată cu păcatul sau luată înderâdere, iar după toate astea rămânepustie şi amărâtă — şi uite că dintr-odatăaude: Un singur lucru trebuie. Atunci i Seînfăţişează Dumnezeiescul Cunoscător alinimilor, Care, cunoscându-1 deplin pe om,cunoscând deplin căutările lui, şi zbuciumul

lui, şi năzuinţele lui, îi spune atât decategoric că are nevoie de un singur lucru:de legătura cu Dumnezeu, Care 1-a ziditpentru Sine însuşi. El trebuie să-Lprimească pe Mântuitorul, Care a venit pepământ să-1 caute, ca să nu mai fie orfanvreodată. îi trebuie puterea Duhului, carepoate preface o inimă împietrită şi întinatăîntr-o inimă curată, renăscută deDumnezeu, în care este întipărită voia luiDumnezeu. Cine se va îmbogăţi cu aceastava da mărturie că-i e de ajuns.

Doamne, Tu spui: Un lucru trebuie, şi euîţi răspund din tot sufletul: „De ajuns îmieste harul Tău, nimic altceva nu-mi maitrebuie!"

Nu se va găsi nici un creştin adevăratcare să nu dea slavă lui Dumnezeu pentrufaptul că este bine să trăieşti cu El — atâtde bine, încât ai răbda orice, numai să nu tedesparţi de El.

Hristos a spus că cel ce crede în El nu vaflămânzi: sufletul aceluia se va sătura pedeplin şi nu va mai cerşi de la lume, de lapăcat. Oricine poate simţi adevărul acestorcuvinte. Veţi scoate apa cu veselie dinizvoarele mântuirii (Isaia 12, 13).

8 februarieSă respingem minciuna

Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţiadevărul.

(Efeseni 4, 25)

Apostolul Pavel le spune asta celor cecunoscuseră deja adevărul creştinismului,îndemnându-i să renunţe cu totul laminciună, care este atât de răspândită întoate timpurile. Aşadar, după cât se vede,nici măcar după convertire sufletulomenesc nu leapădă dintr-o dată şi cuuşurinţă minciuna, în care seînveşmântează ca într-o haină cu care esteobişnuit. Facem mereu schimb de vorbedeşarte, ne fură fără să vrem celeexterioare, ne înşelăm unii pe alţii, dămconvorbirilor banale o însemnătateexagerată şi sub pretextul amabilităţiispunem o mulţime de lucruri vane. Nunumai în cuvintele, ci şi în privirile noastre,chiar şi în gândurile şi în simţămintelenoastre arareori îşi găseşte loc, din păcate,adevărul adevărat. In toate raţionamentelenoastre se amestecă ceva nefiresc, ceva cene-am obişnuit să numim „norme de

comportament social"; privim toate înlumina unor prejudecăţi pe care ni le-am în-suşit, ascultând prea rar de inima noastră.Cât de rar gândim şi simţim corect! De câteori, în pofida îndemnului conştiinţeinoastre, în pofida cuvântului lui Dumnezeu,ne mulţumim în ceea ce facem cu oonestitate aproximativă — cât de desdenaturăm si ascundem adevărul prinvorbele noastre!

Totuşi, ca să merităm numele de popor allui Dumnezeu, trebuie să ne ţinemîntotdeauna şi în toate privinţele de

Legea supremă, care nu îngăduie în nicio privinţă duplicitatea. La temelia fiecăruigând al nostru să stea adevărul, că-lăuzindu-ne fiecare pas făcut pe caleaacestei vieţi.

9 februarieAjutorul lui Dumnezeu

Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-amUcrimile tale.

(Isaia 38, 5)

Domnul, în milostivirea Sa, i-a spusaceasta regelui Ieze-chia, care era bolnav,

în pofida faptului că amărăciunea lui erapur pământească, chiar egoistă: lacrimilelui Iezechia se datorau doar fricii de moartesi dorinţei de a trăi. Si totuşi, Domnul i-azis: Văzut-am lacrimile tale.

S-ar părea că o prăpastie întreagădesparte neputinţa omenească de măreţiadumnezeiască. Atunci când plâng şi sufărsub apăsarea unei suferinţe arzătoare, însăpur pământeşti, oare Domnul poate să-miprivească lacrimile cu milă? înţelepciunealumească spune că nu, dar Domnul, în mi-lostivirea Sa nesecată, îmi dovedeşte că-mivede lacrimile şi că le bagă în seamă. Şi euştiu că spusele Lui sunt adevărate. Ajutorulomenesc este întotdeauna mărginit;oamenii nu pot nici măcar să cunoască şi săpătrundă tot adâncul suferinţelor şinevoilor fraţilor lor neputincioşi, şi chiardacă ar putea să le înţeleagă n-ar avea nicimijloace, nici timp ca să-i ajute cu adevărat.Domnul însă, văzându-mi lacrimile şi cu-noscând pricina lor, Se îndură de toatenevoile mele şi, din mare mila Sa, este gatasă mă ajute şi să mă mângâie. MângâierileDomnului sunt minunate şi atotputernice.Ele nu satisfac întotdeauna dorinţa inimii,nu înlătură întotdeauna pricina lacrimilor,

însă dau mult mai mult decât atât: împacăsufletul cu tot ce i-a fost trimis, îi dauomului puterea să renunţe de bunăvoie latoate lucrurile de care el duce lipsă. Maimult decât atât, în valea plângerii suişuri îninima sa a pus, iar sufletul merge dinputere în putere (Psalmi 83, 6-7),preaslăvindu-L pe Dumnezeu până şi pentrupătimiri, văzând în toate dragostea Lui.Apostolul Pavel ne cheamă să-I arătăm luiDumnezeu toate dorinţele şi nevoilenoastre, şi asta nu neapărat ca să primimcele cerute, ci ca „pacea lui Dumnezeu",care e trimisă întotdeauna ca răspuns lamărturisirile smerite ale sufletului, săumple toată fiinţa noastră. El vorbeşte depacea lui Dumnezeu, care covârşeşte oriceminte: nepătrunsă şi neclintită, aceasta sepogoară doar de la Dumnezeu, şi nu numaipentru o clipă, ci pentru a ne păzi întruHristos Iisus inimile noastre îndurerate şigândurile noastre tulburate (Filipeni 4, 6-7).

10 februarieRidică-te!

A zis Dumnezeu către Moise: „Suie-te laDomnul, tu şiAaron".

(Ieşirea 24, 1)

Ridica-voi ochii mei spre munţi, spunePsalmistul. Acesta este, fară doar şi poate,un răspuns la chemarea: Suie-te la Domnul.în urma ochilor să se ridice la El sufletul şiviaţa, apucându-se de mâna lui Dumnezeu,care se întinde în jos ca să ne ridice şi să neapropie de El. Omul nu se poate eliberasingur de păcat şi de jugul trupului, nupoate să se caţăre la Cer pe povârnişulispitelor şi smintelilor — însă mână în mânăcu Cel care a deschis şi a croit calea sufletulse îndreaptă cu vigoare în sus, iar ceea ceînainte îi era piatră de poticnire şi prilej decădere se preschimbă în trepte de înălțare.Păcatul şi trupul sunt călcate în picioare,învinse, şi pas cu pas înaintăm şi neridicăm. Lui Iacov, viaţa i s-a înfăţişat închip de scară pe care urcau şi coborauîngerii. Şi viaţa noastră este o scară, pecare a coborât Fiul lui Dumnezeu până latreapta cea mai de jos ca să ne ridice şi săne ducă la Dumnezeu - uneori pe o potecăspinoasă, însă oricum binecuvântată,deoarece poartă urma paşilor Lui.

Un copil ce trăgea să moară se rugaplângător: „Ridi-caţi-mă sus, mai sus!"Tatăl său 1-a luat în braţe şi 1-a ridicat sus,dar copilul continua să se roage, cu voceîntretăiată, până la ultima suflare: „Maisus, mai sus!" Curând, Domnul L-a primit laSine - din mâinile tremurânde ale tatăluipământesc în braţele iubitoare ale TatăluiCeresc. La mormântul copilului, alături denumele acestuia, au fost scrise şi cuvintele„RIDICAT MAI SUS!"

Domnul ne cheamă pe toţi la Sine, maisus, mai aproape de El, şi vrea să ne ridicede la cele pământeşti la cele cereşti.

11 februarieEşti liber

Pe calea poruncilor Tale am alergat cândai lărgit inima mea; am umblat întrulărgime, că poruncile Tale am căutat.

(Psalmi 118, 32, 45)

Când inima ţi-e lărgită îţi vine mai uşorsă te supui Legii dumnezeieşti, iar cândîndeplineşti o ascultare, prin însuşi acestfapt inima se lărgeşte. în asta nu există nicio contradicţie, precum se poate încredinţa

oricine din proprie experienţă. îndeplinindvoia lui Dumnezeu veţi ajunge la cu-noaşterea adevărului, iar adevărul vă vaface liberi. Păzind poruncile Lui, veţirămâne în dragostea Lui, iar rămânând în Elveţi aduce multă roadă (v. Ioan 8, 15).

Nu-i aşa că vă simţiţi bine când inima elărgită, în loc să vă simţiţi ca într-oînchisoare şi să fiţi chinuiţi la nesfârşit deregrete sterpe? Când inima e lărgită respiriliber, mergi drept şi repede, nu mai simţioboseala şi vezi ţinta limpede înaintea ta.Dar nici un om din lume nu îmi poate lărgiinima, chiar dacă e în stare să mă facăstăpânul unei uriaşe împărăţii. Oricât demult aş repeta: „Sunt liber!", inima mea totva fi într-o temniţă strâmtă şi în robiapăcatului, până când Domnul o va lărgi,slobozindu-mă de sminteală şi de păcat.

Din firea noastră suntem robi, darDomnul, în milostivirea Sa, ne-a datlibertatea. Ne-a cumpărat cu preţul Sân-gelui Său, ne-a poruncit să atingem cucredinţă mântuitoa-rea Cruce a lui IisusHristos şi ne-a zis: „Sunteţi liberi!" Tu n-aiauzit acest glas? N-ai simţit cum au căzutde pe tine cătuşele şi cum ţi s-a lărgitinima? Nu te puteai mişca, iar acum poţi şi

trebuie să urmezi năzuinţei lăuntrice.Ascultarea a devenit pentru tine posibilă,uşoară, aducătoare de bucurie. O întindereuriaşă se deschide în faţa ta, şi simţi că poţisă treci peste ea, pentru că te vezi liber şimântuit. Poţi să îţi faci lucrarea, pentru căîn tine s-a săvârşit deja lucrarea Domnuluitău şi ai cunoscut din proprie experienţăadevărul acestor spuse: Dacă Fiul vă vaface liberi, liberi veţi fi într-adevăr (Ioan 8,36).

12 februarieSă năzuieşti spre paceIar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă

mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi întrevoi.

(Galateni 5, 15)

A muşca! A mânca! Ce cuvinte grele! Şitotuşi, nu sunt prea grele, dacă ne uităm cese petrece în realitate. Ce presiune a urii şia răutăţii se simte din toate părţile şi cât depierzător lucrează ea asupra sufletelorfragede, tinere, care n-au gustat încăamărăciunea şi neînduplecarea judecăţiloromeneşti! Cândva ni se vor arăta roadelevrajbei noastre pământeşti, şi atunci nevom îngrozi. Dumnezeu ne vrea făcători de

pace, iar noi ne certăm. Dumnezeu ne vreaziditori, iar noi dărâmăm. Dumnezeu nevrea samarineni milostivi, care să-1miluiască pe cel rănit, să-1 ridice şi să îilege rănile, iar noi râdem adeseori de rănilepăcatelor noastre ori străine sau osândimfără milă la aproapele nostru ceea ceîndreptăţim la noi înşine. Dacă asemeneaînverşunare apare şi între credincioşi, dacăoamenii se poartă unii cu alţii duşmănos dinmotive personale sau din îngustimeavederilor lor, aceasta este o mare ruşinepentru numele lui Hristos, Care a venit să-iunească în Sine pe cei de departe şi pe ceide aproape, nimicind orice vrăjmăşie cuCrucea Sa!

Aşadar, cele înalte să înăbuşe celejosnice. Dragostea pe care doar Dumnezeuo poate da să biruie toate cele ce se ridicăîmpotriva ei. Ascultarea de îndemnul:Căutaţi pacea şi urmaţi-o (I Petru 3, 11) sătriumfe asupra tuturor dezbinărilor ceotrăvesc inima şi viaţa. Dacă suntemcreştini adevăraţi, teama că o să-Lîntristăm pe Hristos va stinge în noi toatesupărările personale şi ne va da imbold săproslăvim prin cuvânt, prin faptă şi pringând numele Lui cel sfânt.

13 februarieCalea adevărată

Ca să vă scriu aceleaşi lucruri mie nu-mieste anevoie, iar vouă vă este de folos.

(Filipeni 3, 1)

Apostolul Pavel nu se simte împovăratrepetând aceleaşi poveţe, încredinţat căface un lucru folositor pentru cei cărora lescrie. Oamenii caută şi iubesc tot ce estenou. Degeaba îi îmbie bătrânii pe tineri cucărţile ce le-au hrănit lor sufletul cu zeci şizeci de ani în urmă. Tineretul nu e satisfă-cut de ele, şi de aceea educaţia întâmpinăatâtea dificultăţi. Copilul se satură sărepete tot timpul aceleaşi lucruri; fară a-şifi însuşit literele, el dă năvală la ştiinţe,care-i sunt încă inaccesibile.

Acelaşi fenomen îl întâlnim în lumeaduhovnicească, şi nu o dată am avut prilejulsă auzim oameni plângându-se că în predicini se repetă tot timpul aceleaşi lucruri —dar putem îngădui, oare, ca predicatorii, dedragul noutăţii, să lase deoparte singurullucru de trebuinţă, singurul lucru ce nu seschimbă si este veşnic?

Adevărul este unul, după cum Dumnezeueste Unul şi una este Răscumpărarea. Iatăde ce creştinul nu se poate simţi citind şirecitind cuvântul lui Dumnezeu. Citind me-reu Sfânta Scriptură, el va fi uimit delucruri pe care la început nu le-a băgat deseamă. Lipsa dorinţei de a reciti aceleaşilucruri nu este, oare, un semn al nepăsăriişi atitudinii noastre superficiale faţă deadevăr, care ne vesteşte despre mântuireanoastră şi ne făgăduieşte veşnica fericire?Dorinţei de noutate îi urmează de obiceirătăcirea pe căile pe care omul şi le-a alesdupă capul său.

Omul care se rupe de rădăcinile saleseculare e aruncat în toate părţile. El serătăceşte în scurtă vreme şi, văzând că-ifuge pământul de sub picioare, ori se dedăunei vieţi tot mai uşuratice şi deşarte, orise dezamăgeşte de toate şi se cufundă înamărăciune. De la începutul vremurilor,Dumnezeu a croit pentru om o singură cale,pe care sunt adunate toate binecuvântărileLui, pe care mergi împreună cu El şi careduce drept la El. Aceasta este o cale veche,dar în acelaşi timp totdeauna nouă şi vie(Evrei 10, 20). Este o cale sigură, fiindcătemelia ei, de la început până la sfârşit,

este cuvântul lui Dumnezeu; totodată, esteo cale pe care se întâlnesc tot felul deexperienţe, descoperiri minunate, izvoarevii, lumină ce nu se stinge. Este uşor degăsit: trebuie doar să nimerim uşa de undeporneşte ea. Iisus a spus: Eu sunt uşa: deva intra cineva prin Mine, se va mântui(Ioan 10, 9).

14 februarieSă-1 saturăm pe aproapele nostru

Milă Îmi este de mulţime, că trei zilesunt de când aşteaptă lângă Mine şi n-au cesă mănânce.

(Marcu 8, 2)

Câtă grijă pentru poporul neputincios şiflămând! Să băgăm de seamă toateamănuntele: oamenii flămânziseră, uniidintre ei locuiau departe, îşi puteau pierdeputerile pe drum. Domnul vede şi înşirătoate aceste lucruri. Aici nu este vorba de obinefacere oarecare, superficială, care nuintră în amănunte şi de-abia atinge nevoiaomului. Domnului nu numai că îi este milăde cei deja istoviţi de foame; El nu numai căvede ceea ce sare în ochi. Nu: El nu vrea să

îngăduie ca oamenii să se istovească pedrum, şi de aceea rămâne cu ei până searatârziu, hrănindu-i cu mâinile oamenilorcare, cu puţin timp în urmă, se saturaserăde mulţimea flămândă atât de tare, încâtceruseră ca ea să fie lăsată să plece,arătând că n-aveau cu ce să o hrănească.

Pe atunci, ucenicii se mai leneveaucâteodată; oboseala precumpănea, osârdiaslăbea, dar cu toate astea erau ascultători,şi când Domnul le-a pus în mână pâinea,poruncin-du-le s-o împartă, au împărţit.Prinzând iarăşi puteri de la Duhul Lui, li s-aînviorat şi simţirea tocită, şi ei au devenitîmpărţitori ai îndurărilor Domnului.

Fie ca Domnul să ne înveţe să avem milăsinceră şi adâncă, să pătrundem însuferinţele aproapelui şi să ţinem minte cădacă nu avem cu ce hrăni, pe lângă suflet,şi trupul lui, îl va hrăni pentru noi Domnul!Să lăsăm în mâinile Lui proviziile noastresărăcăcioase, şi El o să le facăîndestulătoare.

Să-I mulţumim pentru cuvintele acestea:Daţi-le voi să mănânce (Marcu 6, 37). El,Dătătorul a toate, vrea să Se folosească denoi ca de nişte unelte şi să înzestreze, săsature, să mângâie prin noi.

15 februarieSă trăim în pace

Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce aucrezut erau una.


Ar trebui să ne întoarcem mai des cugândul la vremurile dintâi alecreştinismului, când toată viaţaMântuitorului nostru era încă proaspătă înamintirea oamenilor. Din nefericire, ea s-aşters prea repede din memorie, iar duhulunirii şi dragostei, care domnea în rândulprimilor următori ai lui Hristos, s-aevaporat! Acum suntem foarte departe de afi una cu inima şi cu sufletul. Tocmaiproblemele de credinţă nasc cel mai desvrajbă şi certuri între cei ce ar trebui să seunească într-o singură credinţă de obşte,atotcuprinzătoare, atotacoperitoare.

Părăsind acest pământ, Mântuitorul le-alăsat ucenicilor Săi această poruncă sfântă:Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă(Ioan 14, 27), a spus El, şi te apucă groazacând te gândeşti cât de puţini creştini s-aupriceput să o păzească! Chiar dacă seîntâmplă să întâlnim păreri cu care nu

putem fi de acord, să ne străduim totuşi săpăstrăm întotdeauna duhul blândeţii,singurul prin care putem învinge.

Cu puterea Duhului Sfânt, curăţindu-vâsufletele... spre nefăţarnică iubire de fraţi,iubiţi-vă unii pe alţii (I Petru 1, 22). Roadăsădirii în inimă a adevărului lui Hristos estedragostea. Credinţa în Hristos şi învăţăturaLui ar trebui nu să ne dezbine, ci să neîmpace, să sălăşluiască în noi dragostenefaţarnică şi frăţească, fiindcă Hristoseste adevărul cel viu şi veşnic, care înviesufletul mort al omului, care rămâne mereuacelaşi, care nu încetează să dea viaţătuturor celor cu care vine în atingere: Dreptaceea, să urmărim cele ale păcii şi cele alezidirii unuia de către altul (Romani 14, 19).

16februarieInima nu se poate împărţi în două

Astfel, popoarele acestea cinsteau peDomnul, dar slujeau şi idolilor lor — ba şicopiii lor şi copiii copiilor lor, până în ziuade astăzi, urmează tot aşa cum au urmat şipărinţii lor.

(IV Regi 17,41)

Urmaşii acelor neamuri s-au înmulţitpuzderie: la tot pasul întâlnim oameni caaceştia, care slujesc şi lui Dumnezeu, şiluiMamona (Matei 6, 24), şchiopătând deamândouă picioarele (III Regi 18, 21), nicireci, nici fierbinţi (Apocalipsa 3, 15) -sau,cum spun oamenii simpli, „cu fundul îndouă luntrii".

Iată care este păcatul „popoareloracestora": fară să se ţină nici de o parte,nici de cealaltă, ei slujesc în acelaşi timp şilui Dumnezeu, şi lui Mamona, iar în esenţăcaută de la amândoi numai foloase pentrusine.

Este cu neputinţă să te dăruieşti pejumătate lui Dumnezeu şi pe jumătateputerii vrăjmaşului, care pune cu atâta is-cusinţă stăpânire pe oameni; este cuneputinţă să te ţii doar din când în când decuvântul lui Dumnezeu şi să-ţi înteme-ieziviaţa pe el doar în parte, iar totodată să ai„duhul lumii acesteia" drept criteriu alfaptelor şi al hotărârilor tale.

Doamne, oare atunci când o să mă chemila Tine o să-Ţi răspund: „Vino mai târziu,fiindcă nu sunt gata"? Oare o să-mi astupurechile ca să n-aud ceea ce vrei Tu să îmispui acum şi o să mă întorc spre Tine numai

atunci când o să-mi închei socotelile cuaceastă lume? Oare pot să-mi împart îndouă nepedepsit inima, viaţa şi năzuinţele,dându-Ţi numai o parte din toate acestea?Şovăind între două căi, trăiesc o viaţădublă, care este atât de primejdioasă, farăsă îmi dau seama că Dumnezeu poate săocupe în inimă ori primul loc, ori nici unul.

Şi ce vor învăţa copiii de la nişte părinţişovăielnici? La ce bun toate poveţele,străduinţele şi ameninţările dacă în viaţapărinţilor nu se vede acel temei trainic,acea autoritate de Sus căreia, dacă i s-arsupune părinţii, i s-ar supune şi copiii.Fiilor, păziţi-vă de idoli. Amin! (I Ioan 5, 21).

17februarieDespre evlavia de ochii lumii

Tatăl tău, Care vede în ascuns, iţi varăsplăti ţie la arătare.

(Matei 6, 18)

într-unui din primele capitole aleEvangheliei după Matei, Domnul nostruIisus Hristos le vorbeşte celor ce postescdespre postul care place lui Dumnezeu,spunând: Nu fiţi ca făţarnicii — nu postiţi ca

făţarnicii, nu faceţi milostenie ca făţarnicii.Toate aceste lucruri, care se fac în numelelui Dumnezeu, oamenii au început să le facănumai de ochii lumii. Domnul nostru vedecu întristare cum tot ce trebuie să vină dela Dumnezeu şi să tindă spre El s-aîmpotmolit, ca să zic aşa, în pământ. El sestrăduieşte necontenit să abată privirea şiinima oamenilor de la lumea aceastapăcătoasă spre cer.

Milostenia trebuie să meargă drept cătreDumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni;rugăciunea trebuie să meargă drept cătreDumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni;pos-tul trebuie să meargă drept cătreDumnezeu, lăsându-i deoparte pe oameni,adică părerile omeneşti şi laudele ome-neşti. Vai vouă, farisei făţarnici! — le spuneDomnul celor ce coboară dumnezeiescul pepământ pentru a dobândi slavăpământească.

Primiţi slavă unii de la alţii şi slava carevine de la singurul Dumnezeu nu o căutaţi(Ioan 5, 44). Mântuitorului nostru, Careeste vrednic de toată slava şi cinstea, îiplăcea să repete că nu a căutat nici voia,nici slava Sa — iar El vede tot timpuloameni nevrednici, jalnici şi pângăriţi, care

nu caută decât această slavă omenească!Iar această căutare duce la făţărnicie.Domnul vrea să rupă de pământ sufletelelegate de el şi să le îndrepte, ca pe osăgeată trimisă la ţintă, drept spre Cel cevede cele ascunse şi nu primeşte făţărnicia.Domnul, Cel drept, îi cheamă pe oameniicare se roagă şi postesc de ochii lumii,spunându-le: Să nu faceţi înainteaoamenilor..., ci în faţa Tatălui vostru, Carevede într-ascuns. De Tatăl Său şi al nostru,Care vede cele ascunse, vrea Domnul săpironească toate privirile, ca să cunoaştem,în locul evlaviei de faţadă, acea negrăităîmpărtăşire cu Tatăl ce se cunoaşte „într-ascuns", până în adâncul cel mai tainic alsufletului lipsit de făţărnicie.

Tatăl tău este într-ascuns, îţi varăspunde şi ţi Se va descoperi într-ascuns— şi El, Care vede cele ascunse, vede nunumai rugăciunea ta cea neputincioasă,postul lăuntric al inimii tale, ci şi păcatelepe care le tăinuieşti. Pătrunzând în toateadâncurile necurate ale sufletului tău, El nuîţi întoarce spatele. Un om ţi-ar întoarcespatele, însă Dumnezeu nu face aşa:dimpotrivă, El îşi întinde mâinile zi şinoapte către poporul cel răzvrătit (Isaia 65,

2), pentru a chema la Sine inimileîndărătnice şi a răsplăti inimile ce-L cautăprin împărtăşirea cu El, care insuflă înacestea viaţă nouă şi face din ele locaş allui Dumnezeu (Efeseni 2, 22).

18 februarieViaţa — dar de la Dumnezeu

Drept aceea, am urât viaţa, căci relesunt cele care se fac sub soare.

(Ecclesiastul 2, 17)

Nu există om care în viaţa lui să nu fifost supus ispitei de a repeta acestecuvinte ale lui Solomon, dându-şi seamatotodată cât de greşite sunt. Aici este vorbade o ispită; duhul rău aruncă lumina sainfernală asupra tuturor murdăriilor şimârşăviilor care se întâlnesc în aceastăviaţă, şi în faţa acestei privelişti ni se facegreaţă de lumea întreagă; fără să vrem, nepunem întrebarea: „Oare merită să trăim, şipentru ce? Nu cumva doar pentru ca,învârtindu-ne în această vâltoare apăcatului şi smintelii, să adăugăm şi glasulnostru tânguitor la vaietul de obşte alomenirii pătimitoare?"

Creştinul nu trebuie să urască viaţa;dându-şi seama cât este ea de imperfectă,de întunecată şi câteodată crudă, trebuietotuşi să o iubească, deoarece este cel maimare dar de la Dumnezeu, şi să înţeleagăcă oricine, dacă vrea, poate învăţa din eamulte lucruri. Viaţa e o arenă, în care neluptăm pentru adevăr împotriva minciunii şipentru bine împotriva răului; este ocomoară, pe care oamenii o cheltuiesc preades şi cu prea multă uşurinţă. Noi trebuiesă tragem folos din ea şi, atunci când vaveni vremea, s-o punem înapoi în mâinilelui Dumnezeu, din care am primit-o. Viaţa eun pământ supus adesea furtunii şi vremiirele, însă şi adăpat de ploi binefăcătoare, înfine, ea este, mai întâi de toate, un dar dela Dumnezeu: ce drept am eu să urăsc acestdar şi să blestem ceea ce a binecuvântatDumnezeu?

Ca să iubim viaţa, să nu căutăm în eaceea ce ea nu ne poate da, ci ceea cesuntem datori noi înşine să-i aducem. Vreisă iubeşti viaţa? Gândeşte-te ce folos aiputea să aduci prin ea altora. Oare în caleata nu s-a găsit nici un om care să aibănevoie de dragostea ta, pe care să îl poţimângâia, sprijini, aduce la Domnul?

Luminându-se prin faptele dragostei, toatăviaţa noastră se va transfigura şi va înfloriîn lumina acestei dragoste.

Cineva a spus: „Străduieşte-te zi de zi sămicşorezi măcar cât de cât uriaşul munte alsuferinţei omeneşti şi să sporeşti micamovilită a bucuriei omeneşti." Nu-ţi iubiviaţa în mod egoist, ci iubeşte-o de dragulDomnului tău, fiindcă ea este câmpul deluptă pe care poţi ţine piept, pentruHristos, păcatului. Şi ţine minte că veiîncepe să trăieşti cu adevărat doar atuncicând îţi vei pune deplin viaţa la dispoziţiaCelui care ţi-a dat-o.

19 februarieMângâierea noastrăNu plânge! (Luca7, 13)Nu plânge, sărmană mamă! Iţi îngropi

singurul fiu, ultima mângâiere a vieţii taleînsingurate - şi atunci cine, văzând cât demare îţi este jalea, poate să spună: NuplângeP. Insă Cel care îţi vorbeşte este Celce-ţi va şterge lacrimile şi le va preface înbucurie. Iată, El se apropie de patul morţii,pe care odihneşte comoara ta, Se atinge deea, spune un cuvânt, şi fiul tău se ridică -viu. Ce mângâiere ţi-a dat Hristos!

Da, numai El putea spune: Nu plânge! -El, Care avea stăpânirea de a opri acestplâns amar pentru totdeauna.

Si oamenii spun: Nu plânge!, adeseorifară să pătrundă în durerea celuilalt şijignindu-1 astfel pe cel suferind. Pentru unsuflet ce pătimeşte, o asemenea mângâiereneputincioasă, superficială, este uneoridureroasă. Nu-i condamna pe oamenipentru lipsa lor de înţelegere şi pentruneputinţa lor, ci tinde, făcând abstracţie deoameni, către Mângâietorul Atotputernic,luând aminte dacă nu cumva îţi spune şiţie: Nu plânge!'Nu te va mângâia un om şinici măcar un înger, ci însuşi DomnulDumnezeul tău te va mângâia. El, înadâncul milei Sale, îţi spune din adânculiubirii Sale: Nu plânge! Nu plânge, fiindcă Ele Mângâietorul tău, fiindcă El te cunoaşte şite iubeşte, fiindcă El îţi va înapoia celedupă care plângi şi te va învăţa să leaştepţi cu răbdare. Ai încredere în El, ai în-credere în mărturia Apostolului Pavel, carearată că mângâierea noastră prisoseşteprin Hristos (II Corinteni 1,5). Dacă veicrede asta, vei ridica fruntea, vei înceta să-ţi mai plângi de milă, şi de suferinţa ta îţivei aminti doar ca să mângâi pe cei care se

află în tot necazul cu mângâierea cu care tuînsuţi eşti mângâiat de Dumnezeu (v. IICorinteni 1,4).

20 februarieDe ce ne tânguim?Ce faci aici, Ilie? (III Regi 19, 9)

în clipa aceea Ilie se ascundea înpeşteră. După marea nevoinţă de peMuntele Cârmei, obosise; duhul lui fusesecuprins de o descurajare vremelnică şi chiarîşi ceruse moartea, însă Domnul 1-a ridicat,1-a îmbărbătat, 1-a întărit cu hrană şi 1-atrimis pe Muntele Horeb, către care a merspatruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.Ajungând în vârf, s-a ascuns într-o peşteră,şi acolo a auzit glas din cer, care a întrebat:Ce faci aici, Ilie?

Ilie se plânge Domnului de dezamăgirea,singurătatea şi mâhnirea sa. S-a ostenit, s-a străduit din toată inima pentru slava luiDumnezeu, fară să-şi cruţe puterile, şi ce s-a ales din asta? Este prigonit, a rămassingur şi vede doar jertfelnicele luiDumnezeu nimicite, ură faţă de prorocii Luişi apostazia poporului. Cum îl mângâieDomnul? Chemân-du-1 la o nouă slujire şi

ascultare. în loc să te tânguieşti, la treabă!întoarce-ţi privirea de la tine însuţi, de lapăruta nereuşită şi de la necredinţaoamenilor. Priveşte mai sus, către Cel carea primit şi a curăţit osteneala ta sinceră şiCare te îmbărbătează, dându-ţi noi sarcinişi arătându-ţi ceea ce au ascuns de tinenorii descurajării: „Tu te crezi singur, dar iaaminte, Eu încă am şapte mii de sufletecredincioase în Israel, care nu s-au închinatidolilor; le cunosc, le preţuiesc şi vreau săle cunoşti şi tu."

Ilie a mers la slujirea care-i fusesearătată. Un vârtej ceresc avea să-1 ducă laDumnezeu în curând, dar nu înainte ca el săfi dus la capăt, cu râvnă şi cu vigoare,lucrarea care-i fusese încredinţată.Dumnezeu nu 1-a lăsat să-şi piardă vremeacu tânguiri, ci 1-a trimis să slujească.

Dar tu ce faci aici? Te-ai descurajat,poate că te plângi, te uiţi în jurul tău sau întine însuţi, te plângi de împrejurări si nu îţiridici privirea spre Domnul, la Care toţipaşii tăi sunt număraţi. El vrea şi poate săîntoarcă spre folosul tău şi spre slava Sapână şi cea mai grea şi disperată situaţie, şiîţi spune şi ţie: „Ridică-te şi mergi!"

21 februarie

Dumnezeu are grijă de noi

Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci Elare grijă de voi.

(I Petru 5, 7)

Apostolul Petru nu spune: „Lăsaţi-I luiDumnezeu numai grijile voastre mari", ci„toată grija". Cel care poate toate e în staresă împlinească şi lucrurile mici, şi pe celemari. Domnul, Care ne izbăveşte desuferinţele noastre adânci şi de păcatelenoastre grele, poartă pentru noi şi oricepovară a noastră.

Grijile vieţii, tot repetându-se, ne sâcâieşi ne apasă, devenind adeseori nişteadevărate încercări, la fel cum un singur firde praf, ajungând în ochi, ne face săsuferim şi chiar să ne pierdem vedereapentru o vreme.

Dar viata nu este un bloc compact: ea ealcătuită din felurite părţi, fiecare dintreele cu însemnătatea sa şi cu folosul său îniconomia generală. Viaţa e ca o ţesătură dinfire de mai multe feluri: de lână, de mătase,de aur; pentru trăinicia şi frumuseţeaţesăturii este nevoie de fiecare fir. Cum se

destramă unul din ele, echilibrul estestricat şi noi avem de suferit.

Fireşte că nici o mamă nu va rămânenepăsătoare la lacrimile copilului său, care-i împărtăşeşte suferinţa pricinuită destricarea unei jucării sau neîmplinirea uneidorinţe. Şi Tatăl nostru Ceresc primeşte cudragoste de la noi povara grijilor ce neapasă, chiar dacă sunt de micăînsemnătate.

Pentru creştin este preţioasă conştiinţafaptului că poate înălţa totul, prinrugăciune, la Cel a cărui îndelungă răbdaree nesecată. Fie că întâlnim vreo piedică încalea vieţii, fie că ne temem pentru ziua demâine, fie că avem probleme în viaţafamilie, fie că munca noastră ne întreceputerile, să lăsăm toate Domnului cucredinţa deplină că vom primi de la Elajutor şi sprijin, „căci El are grijă de noi".

22 februarieDacă îţi pare rău de cei nepăsători...

Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fiostgăsit vrednic să deschidă cartea, nici să seuite în ea.

(Apocalipsa 5, 4)

Ioan nu plânge pentru sine, ci plângepentru întreaga lume care se lipseşte deRăscumpărător; el plânge pentru omenireaşa cum Hristos a plâns pentru Ierusalim,nu suferă pentru nevoile materiale alefraţilor săi, ci anume pentru faptul că nu s-agăsit nici unul vrednic să răspundă lachemarea îngerului, „să deschidă cartea şisă-i desfacă peceţile".

Această carte a Revelaţiei dumnezeieşti,a iubirii dumnezeieşti, care s-a arătat prinrăscumpărarea omenirii, rămâne închisă şipecetluită pentru oamenii ce trăiesctrupeşte şi numai pentru această lume.Atâta timp cât sunt acoperiţi de păcatenepocăite, necurăţite, ei nu vor şi nu potnici măcar să arunce o privire în aceastăcarte. Vrăjmaşul o acoperă de ei, îi faceorbi şi neputincioşi.

Dar, slavă Domnului, când vor ajunge săîşi dea seama de această orbireduhovnicească, Duhul Sfânt le va deschideochii lăuntrici şi i-L va arăta sufletuluizdrobit pe Mielul junghiat, Cel rară deprihană, Care, ca un biruitor asuprapăcatului şi a morţii, ia cartea în mâna Sa şio deschide. Sufletul II vede pe Cel ce singur

este vrednic, îi cântă cântare nouă de slavăşi primeşte din gura Lui, cuvânt dupăcuvânt, din acea carte ascunsă pe carepăcatul a ţinut-o închisă în faţa sa. Şi Mielulpune, întipăreşte cuvintele sfinte în sufle-tele însetate.

Deplângi, împreună cu Ioan, numărul mical celor cărora li s-a deschis vederealăuntrică? Dacă îţi pare rău să vezi atâţiacreştini nepăsători, creştini doar cunumele, cheamă-i la Hristos prin cuvântulviu şi smerit, prin pilda ta, închi-nându-I Luitoată viaţa Ta.

23 februarieRăzboiul cel nevăzut

Dar acest neam de demoni nu iese decâtnumai cu rugăciune şi cu post.

(Marcu 17, 21)

Mântuitorul însuşi ne porunceşte săpostim. Fiecare post de care ne vorbeşteSfânta Scriptură este strâns legat deDumnezeu însuşi. Fiecare postire apoporului arăta frângere a inimii pentrupăcatul care îl depărtase de Dumnezeu şichema iar la El. Să nu cârtim, aşa cum fac

mulţi, spunând că Moise şi Ilie erau oamenineobişnuiţi, cu care nu semănăm deloc, şică ceea ce au săvârşit ei nu ne e accesibilnouă. Deşi nu suntem sfinţi, aşa cum suntei, şi nici nu ne-a fost menită o slujiredeosebită, totuşi Iisus Hristos ne-a adresattuturor chemarea la întâlnirea cuDumnezeu, la împărtăşirea cu El, laascultarea faţă de El. „Dumnezeu a iubitlumea" — nu doar pe unii oameni, ci lumeaîntreagă, şi această lume suntem noi.Pecetea morţii şi jertfei lui Hristos estepusă asupra noastră, a tuturor, fară vreoexcepţie, fiindcă la Dumnezeu nu estepărtinire.

Acesta este singurul nostru drept, dreptal tuturor. Hris-tos a murit ca să ne facăpărtaşi ai împărăţiei şi slavei Sale. El ni L-aîmpărtăşit şi pe Tatăl Său, zicând: La TatălMeu şi Tatăl vostru. Prin această chemarecătre Tatăl, El ne-a deschis calea către El şiintrarea la El.

Postul şi rugăciunea, care sunt strânslegate între ele, completându-se reciproc,ne ajută şi ne sprijină pe această cale.Rănile noastre sunt adânci, metehnelenoastre morale sunt îndărătnice, încercărilenu ne slăbesc o clipă: să fim şi noi stăruitori

în lupta necontenită cu acel neam care nuiese decât numai cu rugăciune şi cu post.

24 februarieIn rugăciune vom afla răspunsul

In zilele acelea, cuvântul Domnului erarar.

(I Regi 3, 1)

Există perioade în istoria popoarelorcând slava lui Dumnezeu se arată mailimpede. Atunci, împărăţia lui Dumnezeu searată întru putere. Atunci pare a sestatornici o împărtăşire văzută întreDumnezeu şi oameni; minunile, pro-rociile,sunt mai dese. La facerea lumii, lumina s-adespărţit de întuneric şi s-au aprinsluminătorii cereşti: şi lumea duhovniceascăse umple atunci de o luminănepământească, ce le dă oamenilorînţelepciune şi îi îndrumă pe calea dreaptă.In viaţa omenirii urmează însă adeseori şiepoci când glasul lui Dumnezeu nu se maiaude, când tăria I ui nu se mai arată întoată puterea Sa.

Asemenea vremuri sunt trimise-i .i < rlcmai mari încercări pentru credinţa noastră:

atmu i t erul ne pare m< lu's şi auzim mereucârtirea necredincioşilor, care cer semn dincer şi repetă întruna: „Unde e Dumnezeultău?" Dar, cu toate că în zilele noastre nuvedem bolnavi însănătoşindu-se într-o clipăsau morţi care învie, puterea lui Dumnezeunu slăbeşte; glasul Lui răsună chiar şiatunci când noi nu îl auzim: Tatăl Meu pânăacum lucrează, şi Eu lucrez (Ioan 5, 17).

Ceea ce se întâmplă în istoria omenirii serepetă şi în viata fiecăruia dintre noi. Si înlumea noastră duhovnicească după unseceriş bogat urmează secetă şi foamete:sufletul nostru însetează şi flămânzeşte deadevăr, iar proviziile noastre se dovedesc afi neîndestulătoare.

Deseori, după momente de bucurieduhovnicească, deodată începe să ni separă că Domnul S-a depărtat de noi sicuvântul Lui a amuţit. Atunci ţâşneşte dinsufletul nostru un strigăt de disperare, şistrigăm împreună cu David: Doamne, pânăcând?

înţelegem de ce Iisus n-a răspuns laîntrebările lui Pilat, dar atunci când noi, cudeplină nădejde, strigăm către El şi nuprimim răspuns, când învăţătorul nostrupare că doarme, deşi ar putea potoli

furtuna ce ne împresoară, asta ni se pareceva greu de îndurat şi cu neputinţă deînţeles.

Chiar dacă Domnul nu ne răspundeîndată, El ne va vorbi atunci când va venivremea. Dacă vom alerga la El cu credinţăşi vom aştepta cu răbdare răspunsul larugăciunea noastră, fară îndoială că vomprimi acest răspuns atunci când vom aveacea mai mare trebuinţă de el.

25 februarieLAdu-mă, Doamne, la Tine!

Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şiîndreaptă pe toţi cei gârboviţi.

(Psalmi 144, 14)

Doamne, Veşnică Dragoste Careîmbrăţişezi tot universul, Luminător Careluminezi fiecărui om care vine în lume!Luminează întunericul sufletului meupăcătos, înlătură din inima mea oriceînvârtoşare, umple-mă de lumina Ta, ca înlumina Ta să văd lumină! Umple-mă dedragostea Ta, ca în această lumină săîndrăgesc tot ce ai zidit Tu! Vino, DoamneIisuse! (Apocalipsa 22, 20).

Deschide ochii noştri duhovniceşti, fa-nesă înţelegem atotcuprinzătorul adevăr alporuncilor Tale, care deopotrivă ne vor ducepe toţi, bogaţi şi săraci, înţelepţi şineînţelepţi, de vază şi de rând, la viaţa ceaveşnică, pe care Tu ai pregătit-o celor ce Teiubesc. Curăţeşte-mă, Doamne, spală-mă, şidoar atunci voi fi curat! Fiindcă nu Iţitrebuie evlavia cea de ochii lumii, cidreptatea adevărată, care pătrunde până înstrăfundul gândurilor şi simţămintelor.

Curăţeşte-mă, spală-mă, izbăveşte-măde greşelile mele cele ascunse şi umpletoată fiinţa mea de veşnica Ta dreptate!

Fă cu mine tot ceea ce doreşti, încearcă-mă, pedepseş-te-mă, însă şi pe mine, celcare cad atât de des, sprijină-mă, înnoieşte-mă şi adu-mă la Tine!

26februarieSensul suferinţei>Căci socotesc că pătimirile vremii de

acum nu sunt vrednice de mărirea care nise va descoperi.

(Romani 8, 18)

Când vom ajunge la locul odihnei şi ni seva da să cunoaştem aşa cum am fost

cunoscuţi (v. I Corinteni 13, 12), atunci,privind în urmă la toată viaţa noastră care atrecut, vom vedea legătura dintreîncercările pe care le-am îndurat şi ţinta lacare am ajuns prin ele. Atunci îi vommulţumi din tot sufletul Domnului, Care neiubeşte atât de mult, încât nu ne-a cruţatatunci când noi, în neştiinţa noastră, am ce-rut asta de la El. Vom înţelege atunci că El,într-adevăr, i-a topit şi i-a încercat (Ieremia9, 7; I Petru 4, 12) în focul ispitei pe aleşiiSăi, ca să-i curăţească şi să-i aducă la Sine.Poate că tocmai ceea ce ne-a amărât celmai mult în viaţă a pricinuit o schimbarelăuntrică ce ne-a scăpat de primejdia carene ameninţa sufletul. Va veni o vreme cândvom binecuvânta încercarea care ne-a silitatunci să vărsăm multe lacrimi şi vomspune asemenea lui David: Bine-mi estemie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptărileTale (Psalmi 118, 71).

Ceea ce acum ne pare a fi o nenorocirese va preface într-un bine, şi slava care seva descoperi ne va îndulci pe veci toatesuferinţele îndurate. Să nu uităm însă căApostolul Pa-vel a spus cuvintele acesteacând se afla încă pe pământ, în mijloculnecazurilor şi strâmtorării. El presimţea,

pregusta slava cerească, fiindcă în mijloculcuptorului ispitelor privea nu la cele care sevăd, care sunt vremelnice, ci la cele ce nuse văd, care sunt veşnice (v. II Corinteni 4,18).

Dumnezeu să ne dea şi nouă a trăi „princredinţă, nu prin vedere", şi a străbate „curăbdarea nădejdii" calea noastrăpământească, măsurând iubirea Lui nu cumăsura experienţelor noastre, ci cu măsuraCrucii lui Hristos!

27februarieMoştenirea ce ne-a fost dăruităCă tot pământul, cât îl vezi, ţi-l voi da

ţie... Scoală şi cutreieră pământul acesta înlung şi în lat.

(Facerea 13, 15, 17)Domnul i-a dat lui Avraam în stăpânire

pământul făgăduinţei. Si tie îti va da acelaşilucru, în înţelesul duhovni-cesc. Aşadar,însuşeşte-ţi, pe acest pământ duhovnicesc,ceea ce ţi se dăruieşte prin nestrămutatăfăgăduinţă. Aceasta este moştenirea ta,partea cea bună, care îţi poate îndestulasufletul pe deplin. Scoală-te şi cutreieră cucredinţă pământul tău, foloseşte-1. Scoală-te, cutreieră-1 în tot lungul şi latul

dragostei dăruite ţie, cerceteaz-o cu luare-aminte, însuşeş-te-ţi-o, începe să umbli înputerea acestei dragoste.

Poate că te vei izbi de vreo încercare saude vreo durere ascunsă. Caută atunciadâncul dragostei lui Iisus Hristos, fiindcăea este moştenirea ta! Ea va pătrunde înadâncul necazului tău, al grijilor tale.

Te zbuciumi pentru o fiinţă dragă? Vreisă îi vii în ajutor? Scoală-te, scoală-te şicutreieră în lat moştenirea ce ţi s-a dat. Săte cuprindă lărgimea dragostei lui Hristos,care îmbrăţişează toate sufletele cărora tule porţi de grijă şi pe tine însuţi, gata săreverse binecuvântare şi linişte asupra lorşi asupra ta. Caut-o, caută lărgimea ei,toată bogăţia milostivirii ei, cufundă-te înacest belşug şi umblă în el.

Te îngrijorează despărţirea de ceiapropiaţi, depărtarea de un om asupracăruia ai vrea să veghezi pas cu pas? Gân-deşte-te atunci la lungul dragostei luiHristos, care ajunge peste tot şi la oriceom, până acolo unde mâinile tale nu potajunge. Lasă totul în seama acesteidragoste şi linişteşte-te.

Suferi pentru o fiinţă dragă care nu semai află pe pământ, doreşti cu sete să te

uneşti cu ea în patria multdorită şi săgrăbeşti ceasul revederii? Apucă-te atuncide înălţimea dragostei lui Hristos, care,rămânând cu cei din cer, le dă mângâierecelor de pe pământ şi-i uneşte pe toţi.Această dragoste se pogoară asupra ta deSus şi te înalţă acolo unde Dumnezeu însuşişterge orice lacrimă din ochii oamenilor.Ţine-te tare de această dragoste, las-o săvă cuprindă pe tine şi pe cei dragi ai tăi, şivei căpăta mângâiere.

28 februarieUnicul bine

Binecuvânta-voi pe cei ce te vorbinecuvânta... şi se vor binecuvânta întrutine toate neamurile pământului.

(Facerea 12, 3)

Cât de mulţi sunt printre noi cei ce vorsă primească binecuvântare de Sus, darcare trăiesc de fapt numai pentru ei înşişi!Ei nu înţeleg că binele cel mai înalt şi celmai profund, singurul bine adevărat, constăîn a trăi pentru ceilalţi, a le sluji, a împărţicu ei tot ce primim noi înşine.

Numai acesta este rostul adevărat alvieţii, doar în aceasta e libertatea. Numaicei binecuvântaţi de Dumnezeu pot fi obinecuvântare pentru alţii. Vrei să primeştibinecuvântarea dată lui Avraam? Urmează-Lpe Domnul: dă tot ce ai.

Supune-te Domnului, lasă-i pe toţi şitoate în seama Lui, şi vei fi un izvor de apăvie. Vrei să fii o binecuvântare pentruaproapele tău? Lasă-te răsădit într-un altpământ. Dacă te-ai unit cu Hristos, dacă te-ai răstignit împreună cu El, dacă ai prinsrădăcini în împărăţia Lui, atunci veirăspândi binecuvântarea Lui. Numai cei cerămân în Hristos pot întinde o mână deajutor fraţilor care pier.

Binecuvânta-voi pe cei ce te vorbinecuvânta, zice Domnul. El înalţă un zidîn jurul lui Avraam, pe care pune peceteaSa. Cel ce a întărit inima sa în Domnul, pecare Domnul 1-a luat sub sfântul Săuacoperământ, n-are pricină să se teamă deuneltirile diavoleşti şi nici de cele omeneşti,fiindcă pentru el toate se lucrează sprebine (Romani 8, 28).

Izvorându-ne apă vie, El va acoperi, latimpul potrivit, toate neajunsurile noastre.Ne va da credinţă, nădejde, răbdare şi

putere ca să mergem înainte prin credinţă,nu prin

cunoaştere. >Aşadar, să ne încredinţăm Domnului fară

a şovăi. De bună seamă, El n-o să ne lase înbeznă, ci o să lumineze calea noastră culumină cerească, care, ca zarea dimineţii,se măreşte mereu până se face ziua mare(Proverbe 4, 18).

29 februariePrezenţa lui Dumnezeu

Domnul este cu adevărat în locul acesta,şi eu n-am ştiut!

(Facerea 28, 16)

Un călător ostenit merge pe drum laceas târziu. E alungat din casa părintească,se ascunde de răzbunarea fratelui său, s-adespărţit de mult de părinţi, şi toate numaidin vina lui. Şi-a înşelat bătrânul tată, şiroadă amară a nedreptăţii îl sileşte acumpe fiul iubit să fugă, să îndure lipsuri şi sădevină un pribeag singuratic. Este istovit,împrejur este întuneric, şi se culcă subcerul liber, punând o piatră drept căpătâi.Adoarme şi vede în vis o scară sprijinită pe

pământ, care cu vârful atingea cerul. Deundeva de sus, deasupra ungheruluiîntunecat unde Iacov se odihneşte, răsunăglasul lui Dumnezeu: Eu sunt cu tine... nute voi lăsa. Iacov se trezeşte şi spune:Domnul este cu adevărat în locul acesta, şieu n-am ştiut!

în locul surghiunului, unde ai rămassingur, cu desăvârşire singur, Dumnezeueste în jurul tău şi îţi caută sufletul, pentrucă îl iubeşte şi vrea să îl aducă larecunoaşterea vinovăţiei tale şi a dragosteiLui.

„Nu te voi lăsa" până când nu vei veni laMine, până când nu-Mi vei pune altar îninima ta. I-a fost greu lui Iacov să doarmăcu capul pe piatră, dar atunci când luminacerească 1-a luminat, când glasul ceresc arăsunat deasupra sa, piatra cea aspră s-aprefăcut într-un altar, locul pustiu s-aluminat şi a primit numele de Casa luiDumnezeu.

Citiţi cu luare-aminte această istorisiredin Biblie şi primiţi în inima voastră ceea ceare să vă spună şi vouă. Amin.

LUNA MARTIE

LUNA MARTIE

1 martieLumina va birui întunericul

Lumina luminează în întuneric, şiîntunericul n-a cuprins-o.

(Ioan 1, 5)

O noapte neagră, de nepătruns, aînvăluit pământul; nori ameninţători ascundstrălucirea stelelor, şi călătorul singuraticcare-şi croieşte drum prin codrul des nuvede nimic înaintea sa. Aflat în praguldeznădejdii, i se pare că n-o să-şi atingăvreodată ţinta, că n-o să mai ajungănicicând la un sălaş omenesc. Peneaşteptate, ceva a sclipit în bezna deasă -undeva, departe, joacă o flacără, şi însufletul pribeagului s-a ivit neîntârziat orază de nădejde. El începe să meargă cumai multă tragere de inimă, şi treptat seaprinde înaintea lui luminiţă după luminiţă:nu mai este singur, este salvat. Ţinta sprecare se îndrepta i se pare acum accesibilă:înaintea lui se iveşte aşezarea spre care seîndrepta.

Nu se întâmplă aşa în viaţă? In istoriaomenirii şi în viaţa fiecăruia dintre noi

87

LUNA MARTIE

există momente când totul este învăluit deo beznă deasă: păcatul, ura, neîncrederea,vrajba, minciuna - toate aceste puterivrăjmaşe par a pune stăpânire pe întreagaomenire şi, ascunzând de noi orice lumină,nu ne îngăduie să răzbatem prin acestîntuneric de nepătruns. Insă luminaluminează în întuneric, şi întunericul n-acuprins-o — nici nu are cum s-o cuprindă.Ajunge să se aprindă o singură flacără, câtde măruntă, ca lumina să se răspândeascămai departe. O singură scânteie poateaprinde o sumedenie de focuri, şi în jurulnostru se va face din nou lumină.

Când trecem prin vremuri lipsite debucurie, apăsătoare, Domnul nu vrea să nelăsăm pradă gândurilor întunecate. El vreaca în mijlocul acestui întuneric, păstrându-ne curajul, să tindem necontenit sprelumină şi prin pilda noastră să strălucim culumina puternică a adevărului şi a binelui.Cel mai mult avem nevoie în viaţă delumina lină a dragostei, pe care orăspândesc cei apropiaţi de izvorul ei — deiubirea dumnezeiască. Sufletul ce seapropie zilnic, în rugăciune fierbinte, deTronul Celui Preaînalt se va umple, ne-îndoielnic, de razele luminii cereşti,îndeplinind îndemnul Apostolului Pavel: Să

87

LUNA MARTIE

vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca sădeosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ceeste bun şi plăcut şi desăvârşit (Romani 12,2).

Innoindu-se, el va deveni în stare sărăspândească în jurul său lumina lină adragostei, aprinzând şi în alţii scânteiadumnezeiască. Atunci lumina va birui, însfârşit, întunericul, şi Soarele cel Veşnic aldreptăţii va străluci din nou asupra noastră.

2 martieLegătura desăvârşirii

Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertândunul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertatvouă în Hristos.

(Efeseni 4, 32)

Bunătatea şi compasiunea sunt o mareputere în viaţă. Răul pricinuit de vorbelemuşcătoare, de nepăsarea rece faţă deaproapele, de lipsa înţelegeriisimţămintelor celorlalţi, starea de bănuialăneîncetată - toate acestea sunt îmblânziteşi acoperite doar de pornirile bune, doar demanifestări-

87

127

88FIECARE ZI, UN DAR

DE LA DUMNEZEULUNA MARTIE

128

le dragostei. Dtagostea caută în oamenibinele, nu râul, ia^ acolo undenu găseştebinele deplânge răul şi se îndrepte în loc săîl'osandească. Prisosul celor mai alese ^ ^ţăminte ale noastre să se reverse, ca apa vie,asupra aPr°P^ aţilor noştri. Iubindu-i, nepunem în locul lor şi J J ^ cu ei aşa ci^ am vrea

să se poarte ceilalţi cu noi. ec şi nevoile l0r

ne dor ca şi cum ar fi ale noastre.îmbrăcaţi.yă, dar, ca aleşi ai lui

Dumnezeu, sfinţi şip ^iubiţi, cu milostivirile îndurăm, cubunătate, cu smerenie,blândeţe, ck îndelungă-răbdare... iar pestetoate acestea'^brâcaţi-vă htm dragoste, care este legăturadesăvârşimloseni 3, 12,14). su_

Nici un bun pământesc nu se poateasemui cu starea s -fletească penare odescrie Apostolul Pavel în cuvintele oe^sus. De câte ori nu am simţit noi înşineputerea dra^°St^a a îndelungii răbdări! Decâte ori, într-o clipa grea i noastră, căldura

unei vorbe bune, mângâietoare, nu să vedemdiu nou lumina, care pentru noi pierise cm^^Dragostea, pe care Apostolul o numeşte„legătura ^ vârşirii", este izvor viu, un torent

129

de bucurie ^^"^^g se revarsă din

plinătatea sa şi asupra altora, pre aca" T— - - ^,r,or5 vreodată,într-un şuvoi nesecat de dragoste. Fara sa

moara ^ ^acesta curge neobosit, tot mai departe,

spre veşnicie, când noi şi n0i roade în caleasa.

în jurul Unui misionar bătrân şi vestit s-auadunat o^ numeroşi oameni care îşiînchinaseră viaţa s*ujir" **** vQr, şi doreau săaudă din gura lui cuvânt de povaţa. e bitmult timp, cu o putere uluitoare, încheindprin tele: „Vreţi aflaţi cele trei condiţiiobligatorii PcntmJ ^ sita lucrării voaStre întrecei ce pier cu sufletul şi cu Prima condiţle. nţi

buni; a doua condiţie: fiţi buni, acondiţie: fiţi buni. Iată ce am reţinut din

îndelungata mea experienţă."

3 martieIn Cine ai crezut?Şi căuta să vadă cine este Iisus.(Luca 19, 3)

în această dorinţă de a-L vedea pe Iisusşi de a afla „cine este" El putem punetemelia unei schimbări depline a întregiinoastre vieţi. Fiecare din noi ar trebui să-şi

130

lămurească problema: Cine este pentrumine Domnul Iisus Hristos în toateîmprejurările vieţii mele? Ce loc areMântuitorul în inima mea? Cunosc eu bineîn Cine am crezut? (II Ti-motei 1, 12), sauvestea cea bună despre nesfârşita Lui dra-goste n-a pătruns adânc în sufletul meu, cis-a atins doar de suprafaţă? Cel ce a fostrăscumpărat cu scumpul sânge al luiHristos, ca al unui miel nevinovat şineprihănit (I Petru 1, 19), nu îşi maiaparţine sieşi.

Ce loc are Hristos în casa ta? Oare simttoţi membrii familiei tale, toţi cei ce aulegături cu tine, că suprema autoritate îiaparţine Mântuitorului nostru, că în casa taeste pătruns de duhul Său, este supus legiiSale? îi recunoşti puterea de a te spăla şicuraţi de păcatul care te stăpâneşte? I tesupui necondiţionat în toate treburile şihotărârile tale, atât în cele mari, cât şi încele mici? Se poate vedea din felul cum teporţi cu toţi cei din jur că îi ceri mereuajutorul? în blândeţea ta, în milostivireasinceră faţă de aproapele, în abnegaţia tase bagă de seamă oare înrâurireanesfârşitei, nemărginitei iubiri a luiDumnezeu? Se simte în tine Du-

90FIECARE ZI, UN DAR DE

LA DUMNEZEULUNA MARTIE

hui lui Hristos? Eşti gata să dai ajutororicui, să încurajezi şi să mângâi pe oricine,trecând peste ceea ce simţi tu faţă depersoana cu pricina? Când ţi se cereajutorul îţi aminteşti ce le-a răspunsApostolul Petru celor care veniseră la eldupă ajutor? Duhul mi-a zis să merg cu ei,de nimic îndoindu-mă (Faptele Apostolilor11, 12)? Eşti gata şi tu să mergi cu toţi ceipe care ţi-i trimite Dumnezeu, supunându-te nu pornirilor tale, ci voii Lui?

4 martieSuntem chemaţi să postim

A stat Moise acolo la Domnul patruzecide zile şi patruzeci de nopţi.

(Ieşirea 34, 28)

încă din Vechiul Testament întâlnimposturi de patruzeci de zile; toate acesteposturi au fost pricinuite de împrejurăriaparte, au avut înaintea lui Dumnezeu oînsemnătate aparte şi au adus roadeaparte. Chiar la începutul VechiuluiTestament citim despre Moise, cel maiblând dintre oameni, că L-a văzut pe

Dumnezeu faţă către faţă. Chiar la în-ceputul grelei sale nevoinţe - al luptei salenecontenite şi anevoioase cu un popor careîl întărâta pe Domnul Dumnezeul său, s-asuit pe munte, şi a stat Moise acolo laDomnul patruzeci de zile şi patruzeci denopţi, şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-abăut. Şi a scris Moise pe table cuvintelelegământului: cele zece porunci (Ieşirea 34,28).

Şi-a lăsat pentru un timp lucrarea sapământească, grijile şi ostenelile sale, şi s-aridicat drept la Domnul: L-a văzut, s-adesfătat de El, a fost luminat de El, aşaîncât faţa sa a strălucit după aceea vremeîndelungată, şi a rămas singur cu El înaceastă minunată, necontenită împărtăşire,luând aminte la voia Lui şi la cuvintele Luivreme de patruzeci de zile şi patruzeci denopţi! Ce post uluitor, post al unei strânseîmpărtăşiri cu Dumnezeu şi al uneiîmpreună-vorbiri de taină cu El!

Cum L-a putut vedea Moise peDumnezeu? Asta nu ni se spune şi nici nu s-ar putea descrie prin vorbe, însă ştimprecis că această întâlnire a avut loc şi că alăsat urme de neşters. Faţa lui strălucea,fiindcă grăise Dumnezeu cu el (Ieşirea 34,

29), iar sufletul lui, înfaţişându-se înainteaTatălui, Care este într-ascuns, a primitputere şi har pentru tot restul vieţii sale.Acesta a fost un post al întâlniriiîndeaproape cu Dumnezeu.

Dar postul nostru cum este? Oare constăîn căutarea fetei lui Dumnezeu, aşa cumspunea David: Dumnezeule, Dumnezeulmeu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă,însetat-a sufletul meu de Tine... casă vădputerea Ta şi sUva Ta (Psalmi 62, 1-3)? Oarene însingurăm pentru a vorbi în taină cuDumnezeu, lucru în care constă putereatainică a vieţii creştine? Postul plăcut luiDumnezeu înseamnă apropierea şi împăr-tăşirea sufletului cu Dumnezeu, şi la unpost de acest fel a fost chemat nu doarMoise, ci fiecare dintre noi.

5 martieSă înaintăm cu răbdare

Să alergăm cu stăruinţă în lupta care nestă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus,începătorul şi Plinitorul credinţei.

(Evrei 12, 1-2)

Suntem chemaţi să mergem fără abaterepe calea arătată nouă de către Domnul.Adeseori începem bine, pornim la drum cuînsufleţire şi facem cu bine câţiva paşi —însă nu-i de ajuns. Odată ce am hotărât să-Lurmăm pe Domnul, trebuie neapărat să necontinuăm drumul cu aceeaşi râvnă cu carel-am început. Adeseori se spune că în oriceîntreprindere cel mai greu este primul pas.Fără îndoială, acesta cere de la noi multăhotărâre, care nu ne vine întotdeauna cuuşurinţă, dar poate că este şi mai greu, şimai necesar, să avem răbdare statornicăde-a lungul întregii căi.

Primăvara devreme, copacii se acoperăde muguri, din aceştia apar frunze, sezămislesc florile care făgăduiesc roadă, darnu toţi mugurii ajung la înflorirea deplină.Nici bunele noastre intenţii n-atingîntotdeauna dezvoltarea deplină, nu suntduse întotdeauna până la capăt. Să ţinemminte că trebuie să înaintăm zi de zi si ceasde ceas, mânaţi de nădejdea neclintită înDumnezeiescul nostru îndrumător, de laCare nu trebuie să ne abatem niciodatăprivirile şi speranţele.

Să privim mereu spre El, cu deplinăîncredere că El va săvârşi pentru noi tot ce

nu avem putere să facem; noi doar să necontinuăm calea cu răbdare, fără să nedescurajăm, fără să ne abatem, în pofidatuturor piedicilor.

Când privim din depărtare o navă plutindpe mare, n-avem cum să vedem cine oconduce, dar faptul că îşi urmează drumulaşa cum trebuie arată că nu pluteşte de lasine, ci o conduce o mână puternică,iscusită. Şi viaţa noastră, dacă îşi va urmacurgerea cu statornicie şi cu răbdare, culepădare de sine, năzuind doar către patriacerească, va deveni limpede că în noilucrează nevăzut puterea lui Dumnezeu, căDuhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în noi şi neconduce pas cu pas în această arenă deîncercări pe care ni s-a dat să o străbatem.

6 martieDar eu cum sunt?

Deci, să nu ne mai judecăm unii pe alţii,ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu daţifratelui prilej de poticnire sau de sminteală.

(Romani 14, 13)

în loc să căutăm mereu greşeli şi lipsurila apropiaţii noştri, găsind chiar o anumităsatisfacţie în a le judeca faptele, ar trebui

să luăm aminte cu mai multă asprime la noiînşine şi să ne străduim să evităm tot ce arputea sluji drept sminteală fraţilor noştri.Suntem foarte uşuratici când este vorba depropriile noastre neajunsuri, uitând că prinpurtarea noastră nechibzuită nu numai că îiducem în ispită pe fraţii noştri mai mici, cipăcătuim împotriva legii căreia îi slujim,nerespectând acele reguli pe care lemărturisim.

Suntem necruţători când e să neosândim aproapele şi foarte îngăduitorifaţă de noi înşine. Aşadar, să ne întoarcemprivirea către noi înşine, să ne judecăm penoi înşine cu asprime, să ne ferim de oriceînfăţişare a răului (I Tesa-loniceni 5, 22) şi,fără vorbe mari, doar prin exemplul pro-priu, poate că-i vom aduce la Domnul pefraţii noştri căzuţi. Atunci toată viaţanoastră va o predică vie, mai folositoareaproapelui decât mustrările şi îndemnurile.

Recunoscându-ne totdeaunanenumăratele patimi şi scăderi, să-isocotim pe ceilalţi mai de cinste decât noiînşine (v. Filipeni 2, 3), şi ni se va da harulpe care 1-a făgăduit Domnul: Dumnezeucelor mândri le stă împotrivă, iar celorsmeriţi le dă har (Iacov 4, 6).

7 martieLa Domnul e mângâierea

Eu, Eu sunt Mângâietorul vostru.(Isaia51, 12)1

In clipele de durere adâncă, de suferinţănealinată, putem căuta şi găsi mângâierenumai la Domnul. Toţi cei ce am trecut prinîncercări grele ştim din proprie experienţăcât de neputincioase sunt cuvinteleomeneşti în acele clipe, însă mulţi dintrenoi, dacă nu chiar toţi, am cunoscut şiatotputernica mângâiere dăruită de Sus —un şuvoi de har care udă, fară să putemînţelege şi tâlcui cum anume, pământuluscat al inimii noastre chinuite. Să neamintim momentele din viaţa pământeascăa Mântuitorului când El îi mângâia pe ceisuferinzi: îi mângâia ca Dumnezeu atotpu-ternic, dar şi ca om care înţelege toatesuferinţele omeneşti. Ca Dumnezeu, El le-aînapoiat celor care plângeau pe cei răpiţi demoarte de la aceştia: văduvei din Nain i-aînapoiat fiul, lui Iair fiica, Martei şi Mărieipe fratele lor iubit!

Odată cu această mângâiereatotputernică, mai presus de fire, care

vindecă rănile deschise şi şterge lacrimile,El mângâia şi omeneşte, arătându-ne şinouă cum să îi ajutăm pe fraţii noştri şi cumsă le uşurăm suferinţele. Mângâiereaaceasta, la îndemâna oricui, este milasinceră şi adâncă, ce împărtăşeştenecazurile fraţilor suferinzi. Iisus a lăcrimat(Ioan 11, 35): în aceste trei cuvinte se aratătoată puterea, toată căldura milostivirii cecuprinsese inima omenească plină dedragoste a Mântuitorului. In aceste treicuvinte se descoperă înaintea noastră caleaspre uşurarea şi alinarea suferinţelor pecare nu putem să le înlăturăm ale celorlalţi.Acum, stând lângă sicriul unui om drag, nuputem nădăjdui în minunea săvârşită deMântuitorul în viaţa Sa pământească, darnici nu trebuie să ne mâhnim farămângâiere, ca cei care nu au nădejde (I Te-saloniceni 4, 13), căci ştim în cine amcrezut şi suntem încredinţaţi că puterniceste să păzească comoara ce ne-aîncredinţat, până în ziua aceea (II Timotei 1,12).

Poate că ziua aceea nu e departe. înviaţa de dincolo de mormânt, în lumea ceaminunată în care nu este nici boală, niciîntristare, nici suspin, Domnul ni-i va

înapoia pentru totdeauna pe toţi cei pe careîi plângem şi cărora El le-a dăruit viaţaveşnică. Iar cât timp suferim aici, El plângeîmpreună cu noi, vine la noi ca să nurămânem orfani şi ne trimite să-i mângâiempe cei pe care nu i-am putea înţelege dacănu am fi suferit noi înşine.

8 martieSpre vindecarea sufletului

Aşa, Doamne, împărate, dăruieşte-mi casă-mi văd greşaleU mele...

(din Rugăciunea Sfântului Efrem Şirul)

Iarăşi şi iarăşi ne spune cuvântul luiDumnezeu: Domnul lucrează în fel şi chip.Nu îl lasă pe om în pace, căci în aceastăpărută pace a sa omul ajunge nesimţitor, iarpământul inimii lui, uscat şi tare, ajungepână la urmă să nu mai poată primicuvântul lui Dumnezeu. Acesta se atingenumai de suprafaţă, cum se arată înparabola despre semănător, şi piere fiindcăpământul nu 1-a primit în sânul său. Sămulţumim lui Dumnezeu pentru toatelucrurile prin care afânea-ză şi înmoaie

acest pământ tare, făcând în el loccuvântului

Său! Nevoile, bolile, supărările,necazurile din care nu putem să găsimieşire, tot ce ne arată cât suntem de săracişi neputincioşi, sunt plugul lui Dumnezeucare întoarce brazda în pământul inimiinoastre, sunt cercetări ale Lui. El vrea sătaie brazde adânci în acest pământ nesupusşi lipsit de viaţă, pentru a-1 face în stare săprimească sămânţa vie.

Brazdele adânci ale frângerii inimii şirecunoaşterii propriilor păcate facpământul inimii prielnic pentru primireacuvântului dumnezeiesc: aceasta esteînsemnătatea şi roadă postului în careintrăm spre pomenirea postului de patru-zeci de zile pe care 1-a ţinut pentrupăcatele noastre Iisus Hristos. Şi în VechiulTestament a fost de multe ori rânduit postpentru ca oamenii să-şi vină în fire, să sesmerească, să-şi recunoască păcatul, să şi—1 mărturisească şi să se lepede de el. Deaceea ne rugăm şi noi acum: „Dăruieşte-mica să-mi văd greşalele mele!"

Repetăm asta în genunchi, de multe ori,dar cum şi pentru ce? Nu cumva doarpentru a spune cu gura că vrem să ne

vedem păcatele, iar cu sufletul nici măcarsă nu ne uităm la ele ori, uitându-ne întreacăt, după aceea să le ţinem şi maiaproape de inimă şi să nu ne despărţim deele nicicând? Nu cumva doar ca să neacoperim mai repede rănile, să le ascundemde ochii noştri şi de ai celorlalţi, lăsându-leacoperite, dar mirosind dezgustător şiizvorând puroi în inimă?

De ce „să-mi văd greşalele mele"? Oaredoar ca să le tăi-nuiesc iar în suflet şi să măîmpac şi mai liniştit cu rănile meleucigătoare? Satana ascunde de noi cu râvnăaceste răni, le oblojeşte cu cârpe murdare,sub care rănile fac tot mai mult puroi,stricându-ne sufletul. Dumnezeu descoperărănile, fiindcă El este Doctorul sufletelor; ledezgoleşte, sfâşi-ind cârpele ca să sevindece! Asta cerem rugându-ne: „Dă-ruieşte-mi să-mi văd greşalele mele!"Trebuie doar să rostim cu sinceritate asta şisă nu ne privim cu uşurătate păcatul care L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu! Aşadar,dăruieşte-mi „să-mi văd greşalele mele", sămă pătrund de recunoaşterea lor, să leurăsc şi să mă lepăd pentru totdeauna deele!

9 martieSă ne deschidem ochii duhovniceşti

Veniţi la Mine... (Matei 11, 28)

Să întoarcem spatele tuturor celorpământeşti şi să ne îndreptăm privirilecătre Domnul Cel răstignit, Care ne cheamădin adâncul suferinţei la înălţimeanemărginitei Sale slave zicând: Veniţi laMine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi!

Dar ce înseamnă a veni la El? într-unceas liniştit de singurătate, să ne amintimcum au venit la El toţi cei despre care sevorbeşte în Evanghelie. Să începem cucapitolul opt din Evanghelia după Matei şisă urmărim apoi în toate Evangheliile cumveneau oamenii la Mântuitorul cu toatenevoile şi grijile lor. Să-I aducem şi noinevoile noastre sufleteşti, rugându-L să nelumineze, să ne tămăduiască, să neîndrume, să ne deschidă ochii, să ne deamântuire.

Oamenii aceia ştiau de Cine şi de ceaveau nevoie, şi de aceea veneau la El.Aşadar, să chemăm şi noi Duhul Sfânt,cerându-I să ne arate de ce avem nevoie şipentru ce trebuie să ne rugăm.

Să venim la El şi, cunoscând că El e cuadevărat Hristo-sul, Mântuitorul lumii, săstrigăm: Domnul meu şi Dumnezeul meu!(Ioan 20, 28).

Tatăl nostru Ceresc ştia că singuri nuvom găsi calea către El şi, în negrăita Saiubire de oameni, L-a trimis pe Fiul Său săne îndrume şi să ne înveţe. El ne călăuzeşteşi pe căile lăuntrice, şi pe căile dinafară,spunând: Nimeni nu vine la Tatăl decât prinMine (Ioan 14, 6). Nu uitaţi, prorocul spune:Te-am chemat pe nume, al Meu eşti (Isaia43, 1): Dumnezeu cheamă fiecare om penume şi îi arată fiecăruia calea pe caretrebuie să meargă. Pătrunzându-ne până înadâncul sufletului de conştiinţa acestuifapt, vom recunoaşte deja fără urmă deîndoială că tot ce întâlnim în calea vieţiinoastre vine de la Dumnezeu spre folosulnostru. De aceea, trebuie să primim totulcu dragoste şi cu deplină încredere. Minu-nile dragostei Lui se vor descoperi zi de ziînaintea noastră dacă ochii noştriduhovniceşti vor fi totdeauna deschişi, în-totdeauna cu luare-aminte la milele cu careDomnul ne înconjoară. Aceste mile sevădesc în toate mărunţişurile vieţii de zi cuzi. Dacă vom sta să ne gândim la ele, vom fi

uimiţi la fiecare pas de grija, de nesfârşitamilostivire cu care Domnul ne poartă pecalea vieţii, păzindu-ne, învăţându-ne şiîndrumându-ne ca pe nişte copii mititei.Aşadar, să ne încredinţăm pe de-a-ntregulAcestei Călăuze iubitoare şi să mergem la Elşi cu El, fiindcă El a spus: Eu sunt Calea,Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6).

10 martieMai întâi roagă-te

„Şi ce doreşti tu?"— întrebă regele. Euînsă m-am rugat Dumnezeului Ceresc.

(Neemia 2, 4)

Să ne ajute Dumnezeu să nu începemnimic, să nu întreprindem nimic şi nicimăcar să nu răspundem atunci când ni sepune o întrebare înainte de a vorbi însufletul nostru cu Domnul! Mereu avem deregretat câte o vorbă spusă nechibzuit; câtn-am da uneori ca s-o putem lua înapoi, dareste prea târziu şi vătămarea a fost adusă!

Neemia nutrea de mult în inima sagândul de a merge la Ierusalim, la neamulsău aflat în sărăcie şi suferinţă. Ne putemînchipui cum se gândea la asta zi şi noapte,cum se ruga cu osârdie ca Domnul să-i

insufle regelui cuvântul de mult dorit!Pesemne că toată această grijă care îlapăsa i se citea limpede pe chip şi a fostdescoperită de regele Artaxerxe, care avrut să-1 mângâie - însă mai întâi şi maiputernică decât toate a fost la Neemiatrebuinţa de a afla voia lui Dumnezeu chiarşi cu privire la acel lucru care omeneşte i sepărea neapărat trebuincios. El n-a răspunsîndată la întrebarea regelui, ci s-a rugatDumnezeului Ceresc, şi de-abia atunci,după ce s-a întărit prin această rugăciune şia cerut lăuntric consimţământul Celui careera pentru el mai presus decât toţiîmpăraţii pământului, i-a dezvăluit luiArtaxerxe pricina tristeţii sale şi ceea ceinima lui dorea cu înflăcărare.

Aşadar, să dorim cu osârdie ca Domnulsă ne dea să-I cunoaştem voia în toateîmprejurările vieţii noastre. Să-I supunemdoar Lui toate năzuinţele noastre, şirugăciunea noastră sinceră şi fierbinte săstea întotdeauna la temelia fiecărei fapte şifiecărui cuvânt al nostru.

Să vorbim în gândul nostru cu Domnulde fiecare dată când avem de luat ohotărâre, şi indiferent încotro ne-ar mânadorinţele noastre proprii, să căutăm mai

întâi de toate voinţa lui Dumnezeu, fiindgata pe deplin să renunţăm, dacă va finevoie, la voia noastră. Numai atunci vomputea nădăjdui că faptele şi cuvintelenoastre nu se vor pierde, ci vor aduceroadă dorită pentru veşnicie.

11 martieSă ne vindecăm prin pocăinţă

Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă.(Luca 3, 8)

în sfintele zile ale Postului, Biserica îicheamă pe credincioşi la pocăinţă şi larugăciune, la mărturisirea păcatelor şi laîmpărtăşirea cu Sfintele Taine. Săvârşindtoate acestea cu evlavie, trebuie să ţinemminte că pocăinţa, postul şi rugăciuneatrebuie să aducă roade în sufletele noastreşi în viaţa noastră, altfel vom fi ca un copacuscat, în care n-a pătruns seva vieţii.Intoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voivindeca neascultarea voastră (Ieremia 3,22): întoarceţi-vă cu inima, în-toarceţi-vădeplin, cu sinceritate, şi Eu nu vă voi certa,nu vă voi osândi, nu, ci voi vindecaneascultarea voastră.

Să ne ferească Dumnezeu de căinţastearpă, de căinţa care este doar în simţire,nu şi în faptă, şi cu care adeseori neînşelăm pe noi înşine! Aşa s-a căit Faraon:pentru o clipă, superficial, ca după aceea săfacă tot ce făcuse mai înainte, iar inima luisă se împietrească tot mai mult. Şi astăzi,mulţi se căiesc la fel: sunt mişcaţi pentru oclipă, ia apoi se apucă iarăşi de cele vechi,fară să-şi dea seama că, puţin câte puţin,conştiinţa li se împietreşte!

Apostolul Petru nu s-a căit aşa. El şi-aplâns cu amar păcatul, la care apoi nu s-amai întors. Nici fiul risipitor nu s-a căit aşa.El nu numai că a tânjit după casapărintească, ci, sculându-se, a mers la tatălsău şi a venit la el. Ce folos ar fi avut dacă,rămânând în străinătate, n-ar fi făcut decâtsă spună: „Tată, am greşit", dar nu s-ar fimişcat de acolo? Ar fi murit de foameprintre străini. Domnul nu ne spune: „Că-iţi-vă cu vorba, şi gata!" El ne spune:Intoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voivindeca neascultarea voastră. Să ne întoar-cem şi noi, pentru ca El să ne poatăvindeca. El nu vindecă de departe, nuvindecă rănile pe care le tăinuim de El; îi vavindeca doar pe cei care s-au întors la El.

Iată, venim la Tine, că Tu eşti DomnulDumnezeul nostru! (Ieremia 3, 22).

12 martieDragostea găseşte binele

Dragostea acoperă mulţime de păcate.' (I Petru 4, 8)

Iată ce poate face dragostea! Toatăputerea, toată esenţa creştinismului îşigăsesc expresia în aceste cuvinte ale Apos-tolului Petru. Dragostea creştinească nu seopreşte asupra neîmplinirilor celorlalţi, ci leacoperă. Fiecare din noi îşi are lipsurilesale, însuşirile sale aparte care pentru alţiisunt neplăcute, şi în viaţa de zi cu zi neciocnim de asta la orice pas. Viaţa ar devenide neîndurat dacă am sta să luăm în seamăorice răbufnire de nemulţumire, orice crizăde nerăbdare, să cerem explicaţii şi scuzepentru orice jignire; atunci, relaţiile defamilie ar deveni imposibile. Toatăînţelepciunea vieţii în comun constă în aceadelicateţe, în acea bunăvoinţă care ştie sănetezească asperităţile celorlalte caractere.

Dragostea acoperă păcatele, căutându-leşi găsindu-le dezvinovăţire. în sufletul

fiecăruia, chiar şi al celui mai păcătosdintre oameni, există o sămânţă a binelui,răul însuşi fiind uneori o urmare adenaturării acestui principiu bun.

Dragostea înţelege şi împărtăşeşte oriceprin compasiunea sa. Dragostei îi place săgăsească în toate binele, crede în el, îlcaută peste tot. Acest har de la Dumnezeuîl îndeamnă pe om să fie tot mai blând faţăde neajunsurile altora, rămânând mereusever faţă de sine însuşi. Pricina nu se aflăîn laşitate, ci în acea dragoste cereascăpreaînaltă, care în loc să se cufunde înîntuneric se întoarce spre faţa luminoasă aomului.

Aşadar, dragostea iartă chiar şicruzimea, îi găseşte îndreptăţiri celui ceosândeşte. Cea mai grea sarcină a dragos-tei este să ierte lipsa ei la alţii, să găseascădezvinovăţire intoleranţei, să-1 ierte pe celce nu ştie să ierte. Nu există pe lumea astao privelişte mai înduioşătoare şi maiminunată decât aceea a dragostei careacoperă cea mai mare fărădelege: lipsa dedragoste.

Iubirea lui Hristos a fost aşa:Ocărâtfiind, nu răspundea cu ocară. Nimicnu putea clinti ori slăbi în El, fie şi pentru o

clipă, acea putere a dragostei dovedită prinfaptul că Şi-a pus sufletul pentru noi. Săţinem minte deci că dragostea adevărată şineclintită nu vine de la noi, ci doar de la El.Cu cât vom trăi mai aproape de Izvor, cuatât mai statornic vom fi umpluţi de El.

13 martie„Dragostea osârdnică"

Dar, mai întâi de toate, să aveţi dragosteosârdnică între voi.

(I Petru 4, 8)1

Dragostea lui Dumnezeu, ca dragostedesăvârşită, ne duce spre binele cel maiînalt, doreşte pentru noi, mai întâi de toate,să atingem scopul pe care ni-1 aratăDomnul.

Aşadar, iată ce dragoste are în vedereSfântul Apostol Petru atunci când onumeşte „osârdnică", chemându-ne să spo-rim în ea, adică s-o dezvoltăm în noi.Dragostea osârdnică este cea care îndelungrabdă, nu se aprinde de mânie, nu cautăale sale, toate le nădăjduieşte, toate lerabdă (I Corinteni 13, 5-7). Dragosteacreştinească nu este visul unui idealist sauteoria unui filosof, ea este realitate, şi viaţa

trebuie pătrunsă pe de-a-ntregul de ea, nudoar în vorbe, ci şi în fapte.

Cum putem să sporim în dragoste? Aşaceva nu se poate face cu sila. Dimpotrivă,constrângerea ucide dragostea. La fel cainspiraţia, dragostea nu poate fi chematăde către noi: ea vine din afară, adică de Sus- dar să ţinem minte că dacă nu ne esteîncă deschisă calea dragostei, ne este des-chisă calea ascultării de Dumnezeu, şi prinaceasta de multe ori se ajunge la dragoste.în milostivirea Sa cea nemărginită, Domnula zidit în aşa fel firea omului, încât pemăsură ce acesta îşi face datoria dinconvingere se trezeşte în el şi simţământulpotrivit. Dacă nu avem în noi simţământfierbinte, să nu aşteptăm până când vaveni, ci să începem să facem şi fară ellucrurile la care ne-ar da imbold dragostea.Prin faptele dragostei, inima noastră recese va înmuia şi se va încălzi. Cât de des unserviciu făcut aproapelui trezeşte în noicompasiunea faţă de el! Iar compasiunea sepreschimbă cu timpul într-un simţământfierbinte de dragoste.

Vindecarea omului cu mâna uscatădespre care citim în Evanghelie (v. Luca 6,10) ne lămureşte asta printr-un exemplu

viu. Hristos i-a poruncit bolnavului să-şiîntindă către El mâna, deşi aceasta erauscată şi nemişcată. Prin puterea credinţei,bolnavul a putut s-o întindă şi s-a tămăduit.

Să ne întindem şi noi inima uscată cătreHristos, să slujim aproapelui din ascultarede Dumnezeu, chiar dacă ne lipseşte încădragostea, şi dragostea va veni.

14 martieCând ne împărtăşim...

Cel ce mănâncă trupul Meu şi beasângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întruel.

(Ioan 6, 56)

în Taina Euharistiei Hristos se află întreg.Atunci când, cu inimă înfrântă, vă apropiaţide această mare Taină, însuşi Hristos stă închip nevăzut înaintea voastră. în clipaaceea El e mai apropiat de voi şi mai strânslegat de voi decât cei care vă înconjoară închip văzut, şi în Hristos, deşi suntem încănişte pribegi acoperiţi de colbulpământului, ne apropiem de Ierusalimul celceresc şi de duhurile drepţilor celordesăvârşiţi. Această împărtăşire ne este

dăruită de către Mijlocitorul NouluiTestament şi de sângele stropirii, care i-acurăţit pe aceia şi ne curăţă şi pe noi de totpăcatul (Evrei 12, 22-24).

Curăţiţi de toate cele pământeşti şideşarte, ne apropiem de cei ce şi-auîncheiat deja calea pământească. Dragos-tea nu moare, ea trăieşte în veci, şi aceastădragoste faţă de cei dragi care au plecat deaici devine o legătură vie cu lumea maibună spre care tindem. Multe dintre cele ceprivesc lumea de dincolo de mormântrămân ascunse de noi, dar mai puternicădecât orice dovadă materială trăieşte însuflet convingerea nemuririi, care ne dăputerea să îndurăm despărţirea de ceimorţi, nădăjduind în neîndoielnica revederedincolo de mormânt şi în veşnica reunire.

15 martieCel care şi-a recăpătat vederea urmează

lui Hristos

Şi îndată a văzut şi mergea după El,slăvind pe Dumnezeu. (Luca 18, 43)

Evanghelia povesteşte în mai multerânduri despre minunile săvârşite de

Mântuitorul asupra orbilor. Recăpă-tându-şivederea, aceştia mergeau după Hristos. Einu mai puteau să rămână departe de Celcare le dăruise vederea, simţeau faţă de Elo atracţie cu neputinţă de înfrânat, ur-mându-L oriunde ar fi mers. Aşadar, atuncicând ochii duhovniceşti se deschid cătreadevăr nu mai putem rămâne în întuneric,suntem atraşi către lumină, către Hristos.

Să mergem şi noi acolo unde au mersorbii care şi-au recăpătat vederea. Domnulsăvârşeşte aceeaşi minune şi asupranoastră. El ne deschide ochii duhovniceşti,ne luminează cu lumina Sa sufletul. Sămergem, deci, şi noi după El, lăsând înurmă viaţa păcătoasă şi întunericul în caream rătăcit până acum.

Mergeau după El, slăvind pe Dumnezeu.Aceeaşi laudă, aceeaşi adâncă recunoştinţăpentru recăpătarea vederii trebuie să neumple şi nouă sufletul. Odată ce am văzutadevărul, vom merge după Hristos fără săne tulburăm de încercări, de greutăţi, desminteli. Pentru cei ce şi-au recăpătatvederea şi au privirea îndreptată spreDomnul, calea va fi întotdeauna luminoasăşi limpede, ducând spre limanul cel lin, laîmpărăţia dragostei veşnice.

16 martieDouă pahare

Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-adat Tatăl?

(Ioan 18, 11)

In Evanghelie se vorbeşte de douăpahare. Pe unul l-a dat Mântuitorulucenicilor Săi la Cina cea de Taină, spu-nând: Acest pahar este Legea cea nouă,întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi(Luca 22, 20). Era paharul care prevesteamoartea Sa pe cruce, vărsarea pentrupăcatele noastre a preacuratului Său sângeşi Legea cea nouă a dragostei, pe care apecetluit-o acest sânge. El era plin încă deatunci cu suferinţa ce avea să vină.

Al doilea pahar I-a fost dat de Tatăl casemn al începutului suferinţei. Părinte,depărtează paharul acesta de la Mine (Mar-cu 14, 36): cuvintele acestea au fost rostiteîn clipa când tot păcatul omenesc a fost pusasupra Răscumpărătorului fară de păcat şisfântul Său creştet s-a plecat până lapământ sub povara lui. A urmat însă înscurtă vreme alt strigăt: Dar nu voia Mea,

ci voia Ta să se facă! (Luca 22, 42). Şiaceastă voie s-a săvârşit. Paharul suferinţeirăscumpărătoare a fost băut până la fund,iar din paharul ce a fost dat la Cina cea deTaină gustă mereu creştinii, de-a lungulveacurilor, prin aceasta vestind moarteaDomnului, până când va veni (I Corinteni11, 26). Toţi creştinii sunt chemaţi să iaparte la pătimirile Lui. Preacuratul Luisânge spală păcatele, iar, împărtăşindu-sede pătimirea Lui, sufletul se uneşte cuHristos şi vrea să trăiască împreună cu El şipentru El. Viaţa pentru El cuprinde şi oanumită parte de suferinţă, dar aceastăsuferinţă, pe care Apostolul o numeştechiar foc aprins spre ispitire, nu i se parestrăină sufletului (I Petru 4, 12), pentru căe trimisă de mâna dragostei şi în ea estealături de noi însuşi Iisus Hristos.

17 martieStrigă către Domnul

Aproape este Domnul de toţi cei care-Lcheamă.

(Psalmi 144, 18) Dintru adâncuri amstrigat către Tine, Doamne.

(Psalmi 129, 1)

Atunci când, cufundat în adânculpăcatelor şi al îndoielilor, în zadar cauţi orază de lumină, strigă către însuşi DomnulIisus, şi El te va auzi! Mergi la El însuşi, cala Izvorul apei vieţii. De ce să cauţimângâiere şi sprijin la făpturile pământeşti,de vreme ce le poţi găsi chiar la Ziditor? Sămergem, deci, la El şi să strigăm către Eldin străfundul deznădejdii noastre; săstrigăm zi şi noapte, neobosit, farăîncetare, din adâncul neputinţei şislăbiciunii noastre către atotputernicia Lui.

Fiecare din noi are dreptul să se apropiecu încredere de tronul harului, ca săprimească milă şi să afle har, spre ajutor, lavreme potrivită (Evrei 4, 16). Harul acesta i-a fost dat fiecăruia, chiar şi celui mai slab,celui mai păcătos, celui mai neputinciosdintre oameni, fiindcă aproape este Domnulde toţi cei care-L cheamă (Psalmi 144, 18),fiindcă de vor striga către El, va auziplângerea lor (Ieşirea 22, 23).

18 martieApa cea vie

De însetează cineva, să vină la Mine şisă bea.

(Ioan 7, 37)

Mulţi suferă de sete duhovnicească. Şicei ce sunt nemulţumiţi de ei înşişi, roşi devisuri şi năzuinţe neîmplinite, şi cei care nugăsesc întrebuinţare înzestrării lor, căroraîndatoririle lor li se par mai presus deputere şi îndoielile lor - cu neputinţă dedezlegat, ar fi gata de orice jertfa, de oriceschimbare în viaţă, de orice zguduiremorală, dacă toate acestea i-ar curăţa şi i-ar umple de dragoste şi de compasiunepentru întreaga omenire.

Fără îndoială că Cel ce a trezit în noisetea duhovnicească o va şi potoli. Pentrutoţi cei ce flămânzesc şi însetează, la Eleste cuvânt de mângâiere şi îmbărbătare;aceştia sunt fericiţi, căci se vor sătura:cuvântul lui Dumnezeu nu poate săamăgească!

Cel însetat duhovniceşte îşi va potolisetea. Voi, care doriţi să fiţi mai buni, carenăzuiţi spre tot ce este frumos! Veţi fiîndestulaţi dacă vă veţi duce la Cel ce aspus: Vino la Mine şi bea. Ce s-a petrecutatunci când însuşi Fiul lui Dumnezeu a

rostit pe pământ pentru prima dată,limpede şi răsunător, spusele acestea? Niciun suflet nu s-a pornit spre El!

Au început discuţii, până şi certuri: îicercetau din fir a păr obârşia, cuvintele, darla chemarea Lui nemijlocită, limpede,personală, nimeni n-a dat răspuns!

Acelaşi lucru se întâmplă şi acum.Oamenii rămân neîndestulaţi, fiindcă, deşivorbesc, poate, despre Hristos, nu merg laEl cu inima ca să primească de la El apa viece potoleşte pentru totdeauna orice sete.

19 martieSămânţa cea bună

Cel ce va semăna în duh, din duh vasecera viaţă veşnică.

(Galateni 6, 8)

Sămânţa semănată de noi, sămânţapocăinţei, a smereniei, a suspinelor şirugilor noastre va prinde rădăcini, va creşteşi va da roadă fără să ne dăm seama, nucând ne-am fi aşteptat noi, ci la vremearânduită de Dumnezeu. Poate că în caleanoastră ne istovim, ne descurajăm şi cădemcu duhul, ochii noştri slăbiţi aşteaptă

arătarea Domnului mai mult decât aşteaptădimineaţa paznicul de noapte, însă va veninegreşit acea lumină care trebuie să răsarăşi să împrăştie întunericul nopţii celei mailungi. în fiecare dimineaţă apar zorile şirăsare soarele: la fel de sigur este şi faptulcă asupra noastră va răsări Soareledreptăţii, Care biruie orice rău, şi Domnul îiva izbăvi pe toţi cei care strigă către El ce-rând izbăvire: Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre (Iacov 5,8), căci va veni secerişul vieţii veşnice, şiatunci se va afla întreagă fiecare sămânţasemănată în Duhul lui Hristos, pentru slavaLui.

20 martieNădejdea e în harul lui Dumnezeu

Şi a prisosit foarte harul Domnuluinostru, împreună cu credinţa şi cudragostea cea întru Hristos Iisus.

(ITimotei 1, 14)

Putem trage învăţături din felul cumsunt înşirate aceste trei daruri: harul,credinţa şi dragostea.

Mai întâi de toate apare harul ca antipodal oricărei vrednicii personale omeneşti şi

ca îndestulare a tuturor dorinţelor şitrebuinţelor noastre. Toată nădejdeanoastră stă numai în harul lui Dumnezeu,care ni se şi dă nouă, nevrednicilor, dindragostea şi milostivirea lui Dumnezeu.însuşi Hristos este întruchiparea vie şiexpresia limpede a dragostei acesteia.

Amintind istoria convertirii sale,Apostolul Pavel o pune numai pe seamaatotputernicului har al lui Dumnezeu,spunând că harul s-a descoperit în el cuîmhelşugare: deşi păcatul lui era mare,iubirea lui Dumnezeu 1-a covârşit şi 1-aacoperit cu prisosinţă cu harul Său.Apostolul Pavel nu uita niciodată aceasta.Conştiinţa acestui lucru era la temelia

» »marii sale smerenii. Şi credinţa s-a

sălăşluit în sufletul lui în locul necredinţei:nu numai simţământul general, inconştient,al nădejdii în Dumnezeu, ci o credinţă vie,nestrămutată, în Mântuitorul Cel viu, înDomnul nostru Iisus Hristos. Odată cuaceastă credinţă înflăcărată s-a aprins şidragostea de Mântuitorul Cel viu.

Aşadar, să ne rugăm şi noi stăruitorDomnului pentru darurile acestea, şi harulce s-a descoperit în noi să ne umple

întreaga fiinţă. El va schimba pentru noitotul, va îmblânzi necazul ce ne apasă şi neva da puteri noi.

21 martieHristos va ajuta

El însuşi a pătimit, fiind ispitit.(Evrei 2, 18)

. Dacă ispita ne chinuie, dacă ne tulburăîndoielile, să mergem cu ele drept la Celcare, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor cese ispitesc să le ajute. Să mergem cu toategândurile ce ne apasă, de care ne ruşinămşi pe care le urâm, cu gândurile pe care nule-am putea spune nimănui, şi să le spunemCelui ce poate să ne ajute, fiindcă şi El asuferit ispită.

Cu adâncă zdrobire de inimă,recunoscându-ne păcătoşenia, să mergemla Iisus, Care n-a venit să-i cheme la pocă-inţă pe cei drepţi, ci pe păcătoşi (v. Matei 9,13). Să nu întârziem, să nu amânăm nici oclipă, să mergem chiar acum să nerevărsăm tot sufletul înaintea Lui, săvărsăm toate lacrimile noastre în faţa Lui,să-L iubim mult, ca să ni se ierte şi nouămulte (v. Luca 7, 47).

Atunci toate îndoielile noastre vor pieri,vom învinge ispita, şi Domnul ne va face săsporim şi să prisosim în dragoste unul cătrealtul şi către toţi... spre întărirea inimilornoastre, ca să fie fără prihană întrusfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatălnostru, la venirea Domnului nostru IisusHristos cu toţi sfinţii Săi (I Tesaloniceni 3,12-13).

22 martieSă ne grăbim sub acoperământul

părintesc

Cel ce locuieşte întru ajutorul CeluiPreaînalt, întru acoperământulDumnezeului cerului se va sălăşlui. Va ziceDomnului: „Sprijinitorul meu eşti şiscăparea mea; Dumnezeul meu, şi voinădăjdui spre Dânsul. "

(Psalmi 90, 1-2)

Milostivul Domn primeşte cu drag peoricine vine la El. Unii, ca nişte sărăntoci, seopresc în pragul casei Lui şi se străduie să-şi umple coşul doar cu firimituri, şi nici peei nu-i lasă să plece cu mâna goală. Alţii semulţumesc să fie slugi; trăiesc în casa Lui,se străduie să-I împlinească voia, au

legătură cu El, dar după ce îşi terminălucrul ce le-a fost dat nu rămân să seodihnească în casa Lui, ci pleacă la tre-burile lor.

Sunt, în sfârşit, şi copiii lui Dumnezeu;aceştia rămân cu El fără încetare, trăiesc înprezenţa Lui, sunt întotdeauna în casa Lui,ştiu ce e în inima Lui, iar Dumnezeu îi spunefiecăruia dintre ei: Fiul Meu, tu eşti mereucu Mine, şi tot ce este al Meu este şi al Tău.Să se întrebe fiecare ce este: cerşetor,slugă sau fiu? Cuvintele psalmului au fostscrise de un om ce petrecea împreună cuDomnul, care şi-a găsit în El liniştea,mulţumirea sufletească şi acoperământul.Numai cel ce caută va găsi acestacoperământ, harul acesta despre care ori-cine poate spune: „Va fi al meu, o să-1 cautcu râvnă până când o să îl găsesc", dar oinimă leneşă n-o să găsească vreodatăharul. Domnul ne cheamă pe toţi la Sine cape nişte copii ai Săi, ne îmbie cuacoperământul Său şi ne dă odihnă subumbra Sa. Să ne grăbim, deci, a ne adăpostiîn acest liman sigur de suflarea cea rea asmintelii, de viforul îndoielii, de păcat, deispită şi, rămânând în El, vom afla pace şitihnă sufletelor noastre.

23 martieînvaţă să placi aproapelui

Fiecare din noi să caute să placăaproapelui său, la ce este bine, spre zidire.

(Romani 15, 2)

Datoria de a plăcea aproapelui nostrureiese nemijlocit din măreaţa învăţăturădespre dragostea creştinească — darpentru ce trebuie să ne străduim şi spre cetrebuie să tindem facându-i placulaproapelui? Bineînţeles că dragostea noas-tră nu trebuie să se exprime prinsatisfacerea tuturor capriciilor sau prinlauda deşănţată care hrăneşte îngâmfarea.In toate cuvintele şi faptele noastre, înrelaţiile noastre cu oamenii apropiaţitrebuie să avem în vedere întotdeauna nu-mai ceea ce poate sluji spre bine, sprezidire.

în viaţa pământească a Mântuitoruluivedem un exemplu viu al acestei dragosteîmbinate cu fermitatea. Mântuitorul ledorea tuturor binele, răspândea în jurul Săublândeţe şi bunătate. Totuşi, nu se abăteanicicând de la adevăr, mustra răul cu

dreptate şi fără vreun ocoliş. înţelesulspuselor Lui era totdeauna limpede, şi ceidin jurul Lui ştiau că nu îi va scăpa nici ceamai mică nuanţă a răului.

Căutând să imităm atotcuprinzătoareaiubire a lui Hris-tos, ne vom învăţa să facemplacul aproapelui nu spre vătămarea, cispre folosul lui. Fie ca orice cuvânt şi oricefaptă a noastră să respire smerenie, iardacă va fi neapărată nevoie să facem vreunreproş, acesta să fie spus cu duhul blânde-ţii, care îndulceşte tot ce ar putea să doară,şi să ne ferim de vorbele nechibzuite, princare îl putem îndepărta de noi pe cel căruiavrem să-i ajutăm.

A zidi: iată scopul dragostei adevărate!Când viaţa noastră intră în atingere cuvieţile apropiaţilor noştri, să ţinem minte căDomnul ne trimite să fim peste totbinecuvântare, şi că peste tot, slujindaproapelui, trebuie să împlinim ceva pentruDomnul. De aceea, trebuie să căutămmereu prilejul de a face binele şi să fimgata întotdeauna să renunţăm la voinţanoastră în folosul aproapelui. Să nu uitămcă tot Sfânta Scriptură, care ne îndeamnăsă ne facem plăcuţi aproapelui, ne spune sănu fim ca cei ce caută să placă oamenilor, ci

ca slugi ale lui Hristos, făcând din sufletvoia lui Dumnezeu, slujind cu bunăvoinţă,ca Domnului, nu ca oamenilor (Efeseni 6, 6-7). Voia lui Dumnezeu trebuie să câr-muiască slujirea pe care o aducemoamenilor: numai atunci va fi ea cuadevărat spre folosul lor.

24 martieSufletul care cântă

Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte înSion, vestiţi între neamuri faptele Lui.

(Psalmi 9, 11) Iată, slugile Mele vor săltade veselie.

(Isaia65, 14)

Pe peretele unui vechi castel, spunelegenda, stătea atârnat în cui uninstrument muzical vechi, prăfuit,dezacordat. Nimeni nu se pricepea să cântela el, şi, în pofida tuturor strădaniilor,nimeni nu izbutea să scoată din el nicimăcar un sunet. Odată, un călător a ajunsla castel şi, văzând acel obiect atârnat încui, 1-a luat, 1-a şters cu grijă de praf şi 1-aacordat cu delicateţe. Strunele caretăcuseră atâta amar de ani au prins glas

din nou, şi de sub degetele străinului s-aurevărsat sunete răpitoare, care pătrundeaupână în adâncul sufletului. Străinul era defapt stăpânul castelului, care se întorseseacasă după o lungă absenţă.

Oricine poate să priceapă înţelesulascuns al legendei: sufletul omului este cainstrumentul acela. El rămâne dezacordat,prăfuit, tăcut atâta timp cât nu se atinge deel mâna Ziditorului.

Strunele sufletului tău tac? A amuţitorice laudă, a pierit orice bucurie? Deschidelarg în faţa lui Hristos uşile inimii.Primeşte-L la tine, iar El, cu mâna Saiubitoare, va curăţa strunele sufletului tăude orice colb al păcatului, va reface tot ce afost stricat în inima ta. Sunetele altădatăfalse se vor contopi atunci într-o minunatăarmonie, iar din sufletul tău înnoit varăsuna fară contenire o cântare de bucurie,de biruinţă, de laudă.

25 martieMarea nevoinţă a Maicii Domnului

Iată roaba Domnului. Fie mie dupăcuvântul tău!

(Luca 1, 38)

Preasfânta Fecioară Măria este exempluldeplinei supuneri şi al nesfârşitei smerenii.„Vestea cea bună" pe care i-a adus-oîngerul ar fi trebuit să o încremenească deuluire, fiind un lucru neaşteptat,necunoscut, măreţ şi înspăimântător înmăreţia sa. în cele prevestite totul era noupentru ea, şi ar fi fost de aşteptat casufletul nepregătit al tinerei Fecioare ori săse tulbure, ori să se îngâmfe de soartaexcepţională care se deschidea înaintea ei -însă în inima curată a Preasfintei Fecioarenu s-a iscat nici tulburare, nici îngâmfare.Aruncându-se în pulbere înaintea CeluiPreaînalt, le-pădându-se de sine, uitând cutotul de sine, ea răspunde dintr-o suflare:Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântultău! Cât de rar se vorbeşte desprePreasfânta Fecioară în toată viaţapământească a Mântuitorului! Dupănaşterea lui Hristos o vedem numai atuncicând El, prunc fiind, dădea învăţătură înTemplu, apoi la nunta din Cana Galileii, iarapoi tocmai la picioarele Crucii. MaicaDomnului parcă se estompează, nu seevidenţiază prin nimic în ochii oamenilor; înschimb, înaintea lui Dumnezeu ea rămâne

mereu la înălţimea sfintei sale chemări.Binecuvântată este ea între femei în veciivecilor. Tainica nevoinţă a dragostei şi alepădării de sine, ascunsă de ochiioamenilor, neînţeleasă de către ei, însămăreaţă în smerenia sa, este şi acumînaintea lui Dumnezeu un merit cu mult maimare decât o faptă bună care se vede,stârnind lauda şi aprobarea omenească.

26 martieDomnul nu ne va respinge

Cel ce mănâncă trupul Meu şi beasângele Meu are viaţă veşnică, şi

Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.(Ioan 6, 54)

Iată ce ni se vesteşte prin Tainaîmpărtăşaniei! In pofida nenumăratelornoastre păcate şi căderi, a nevrednicieinoastre, putem dobândi viaţa veşnică princredinţa în Domnul nostru. Fiecăruia dintrenoi, la fel ca fiului risipitor, îi e deschisă uşacasei părinteşti, şi Tatăl Ceresc e gata, cudragoste neschimbată, să ne iasă înîntâmpinare încă departe fiind noi (Luca 15,20), numai să strigăm în inima noastră: Ta-

tă, greşit-am la cer şi înaintea Ta; nu maisunt vrednic să mă numesc fiul Tău! Nudoar o dată pentru totdeauna, ci iar şi iar,în fiecare zi şi în fiecare ceas, putem săvenim la El, şi nu vom fi respinşi niciodată.Glasul Domnului ne cheamă prin mareaTaină a împărtăşirii să venim la El,nădăjduind nu în dreptatea noastră, ci înCel ce S-a făcut pentru noi, de laDumnezeu, dreptate.

Nu suntem vrednici nici măcar de aaduna firimiturile care cad de la SfântaCină, iar El ne dă Sfântul Său Trup şi SfântulSău Sânge, spălându-ne de păcate cu acestSânge dumnezeiesc, ca să rămânem în El şiEl în noi, pentru totdeauna.

27 martiePastele nostru

Pastile nostru, Hristos, S-a jertfit pentrunoi.

(I Corinteni 5, 7)

Pastele din vechime era doar opreînchipuire a ceva mai înalt. Mielul dinVechiul Testament îl prevestea pe Nepri-hănitul Miel al lui Dumnezeu, Care a luat

asupra Sa păca-rele lumii. Şi Cina cea deTaină este făgăduinţă a celei mai înaltefericiri, a veşnicei Cine a dragostei, care nuva avea sfârşit.

După obositoarea plutire de noapte pemare, pe Apostoli îi aştepta la ţărmîntărirea pregătită lor de Mântuitorul. El neîntăreşte în cale şi pe noi, hrănindu-ne cuiubirea Sa.

Osteniţi, striviţi de amărăciune, istoviţide lupta vieţii, găsim mângâiere, întărire şihrană pentru sufletul nostru. Primind cuevlavie această Sfântă Taină, pregustămfericirea clipei când nevoinţa noastră de pepământ o să înceteze. Atunci, după ce vomfi împlinit lucrarea pusă asupra noastră, nevom învrednici să vedem luminosul chip allui Hris-tos, Care îşi va întinde mâinile cătrenoi de pe ţărmul unde ne aşteaptă cinanunţii Mielului (Apocalipsa 19, 9); şi noi nevom împărtăşi atunci de fericirea veşnică,nesfârşită.

Aşadar, curăţiţi aluatul cel vechi, ca săfiţi frământătură nouă, precum şi sunteţifără aluat; căci Pastile nostru Hristos S-ajertfit pentru noi (I Corinteni 5, 7). Săcurăţim aluatul cel vechi, să dăm morţiipăcatele noastre vechi, năravurile noastre

vechi, cu puterea Mântuitorului, Care S-ajertfit pentru noi şi ne cheamă să murimpăcatului şi să trăim dreptăţii.

28 martieBinele aproapelui

Nu pierde cu mâncarea ta pe aceUpentru care a murit Hristos.

(Romani 14, 15)

Dragostea trebuie să fie legea întregiinoastre vieţi; dragostea trebuie să rezolvetoate problemele. Libertatea noastră deacţiune trebuie să se oprească acolo undeputem să-1 necăjim pe fratele nostru.Apostolul Pavel, recunoscând pe deplin cănimic nu poate fi necurat în sine, nesfătuieşte totuşi să nu mâncăm carne, dindragoste frăţească şi din respect pentrupărerea altora: Nu strica pentru mâncarelucrul lui Dumnezeu (Romani 14, 20).Suntem liberi să mâncăm orice fel demâncare, însă din dragoste suntem gata săşi renunţăm la ea. Să nu uităm niciodată deaproapele nostru. Gândindu-ne mereu labinele lui, învăţăm să punem interesele luimai presus de interesele noastre; învăţăm

ca, rămânând liberi, să ne supunemlibertatea supremei legi — legii dragostei.

Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine(Romani 14, 7): orice facem îl înrâureşte peaproapele nostru în bine sau în rău şi are oînsemnătate mult mai mare decâtpresupunem noi. Dacă până şi prin ceea cemâncăm îl putem „pierde" pe fratelenostru, cu atât mai mult o putem faceprintr-o vorbă rea şi mincinoasă, printr-ojudecată aspră, printr-un exemplu rău sauprintr-un sfat nechibzuit. Aşadar, luaţiseama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişteneînţelepţi, ci ca cei înţelepţi (Efeseni 5,15).

29 martieCu ajutorul lui Dumnezeu

Dobândind deci ajutorul de laDumnezeu, până în ziua de astăzi stau.


Apostolul Pavel a petrecut aproapedouăzeci şi cinci de ani printre duşmani, înluptă bărbătească pentru adevăr, fară sădescurajeze vreodată şi fară să se abată dela calea dreaptă — şi iată că, dând mărturie

în faţa regelui Agrippa că şi acum stăneclintit pe piatra credinţei, nu pune nici unmerit pe seama sa, ci recunoaşte pe faţă şifară ocolişuri că în toţi acei ani grei a avutajutor de la Dumnezeu.

Purcezând pe calea creştină, adeseori teuiţi cu frică la arena vieţii care îţi stăînainte, prevezi că te aşteaptă o mulţime deprimejdii în viitor şi te temi, fiind supusispitelor, că nu vei rezista în credinţa tapână la sfârşit. Vei găsi însă sprijin înaceste cuvinte ale Apostolului. Dumnezeute va ajuta în fiecare zi, în fiecare nevoinţă,la fiecare pas primejdios din viaţă — trebuiedoar să nădăjduieşti zi de zi în El, să-I fiicredincios, şi ajutorul Lui va venineîntârziat. El nu ne va lăsa de izbelişteniciodată, va veni în clipa când avem ceamai mare nevoie de el.

Ca să primeşti acest ajutor trebuie sămergi înainte cu curaj, fară şovăială,împlinindu-ţi datoria în rugăciune, cudeplina încredinţare că rugăciunea ta nu varămâne fară răspuns. Ajutor de laDumnezeu ni se va da numai atunci cândvom împlini voia lui Dumnezeu.

Oamenii s-au obişnuit cu căderile şi leprivesc cu indiferenţă, ca pe nişte atribute

inevitabile ale vieţii de zi cu zi. A cădeaîntr-un păcat sau în altul şi a nu te ridica epentru ei ceva firesc. Menirea dată deDumnezeu omului este ca el să steaneclintit pe acea Piatră care este Hristos.

30 martieIn viaţă totul este milostivire

Daţi mulţumire pentru toate, căciaceasta este voia lui Dumnezeu.


Ce-ar putea să ne uşureze şi să ne înalţesufletul, să ne risipească descurajarea şiîndoielile? Ce-ar putea să ne îmbărbătezepe calea vieţii? Recunoştinţa, adicămulţumirea adusă lui Dumnezeu în modconştient, viu, din inimă, pentru tot ce ni seîntâmplă.

Un oarecare credincios cădea adesea îndescurajare, şi prin aceasta nu împlineavoia lui Dumnezeu despre care vorbeşteSfântul Apostol Pavel. Cineva 1-a sfătuit să-şi însemneze într-un caiet toate milostiviriletrimise de Dumnezeu. După ce au trecutcâteva luni, caietul era plin. Mileledumnezeieşti, pe care altfel le dăm repede

uitării, erau însemnate pe hârtie şi în inimă,însă descurajarea tot mai cuprindea când şicând sufletul omului cu pricina. „îmi era deajuns atunci, spunea el, să mă uit în caiet,să mă afund din nou în dragostea de care adat dovadă Dumnezeu faţă de mine, ca într-o clipă să se risipească toţi norii: un valcald de bucurie şi de nădejde îmi umpleainima, şi nu mai voiam decât să-Imulţumesc lui Dumnezeu şi să îl laud lanesfârşit."

Da, nu tot ce ne trimite Dumnezeu paremilostivire: Linele lucruri ni se par poveri cuneputinţă de îndurat, şi atunci mulţumireae înlocuită de văicăreli.

înţelege, suflete credincios, că absolutorice se întâmplă în viaţa ta este o milădumnezeiască, oricare ar fi vălul sub carese ascunde ea. Credinţa ta să ridice vălul, şivei descoperi mila, şi ea va pătrunde întine. Aşa a fost cu regele Ie-zechia atuncicând, amintindu-şi încercarea prin care tre-cuse, zicea aşa: Iată, spre bine mi-a fostmie amărăciunea cea rntire... şi noi, întoate zilele vieţii noastre... vom cântacântări îri casa Domnului, fiindcă în toateacestea este viaţa duhului meu (Isaia 38,17, 20)Orice necaz, orice strâmtorare şi

orice osteneală ne sunt trimise pentru aîntări viaţa duhului nostru, care învaţă sămulţumească pentru toate lucrurile ce ne-au făcut să plângem, fiindcă tot ele ne-auînvăţat să lăudăm pe Dumnezeu.

că nu vei rezista în credinţa ta până lasfârşit. Vei găsi însă sprijin în acestecuvinte ale Apostolului. Dumnezeu te vaajuta în fiecare zi, în fiecare nevoinţă, lafiecare pas primejdios din viaţă - trebuiedoar să nădăjduieşti zi de zi în El, să-I fiicredincios, şi ajutorul Lui va venineîntârziat. El nu ne va lăsa de izbelişteniciodată, va veni în clipa când avem ceamai mare nevoie de el.

Ca să primeşti acest ajutor trebuie sămergi înainte cu curaj, rară şovăială,împlinindu-ţi datoria în rugăciune, cudeplina încredinţare că rugăciunea ta nu varămâne fără răspuns. Ajutor de laDumnezeu ni se va da numai atunci cândvom împlini voia lui Dumnezeu.

Oamenii s-au obişnuit cu căderile şi leprivesc cu indiferenţă, ca pe nişte atributeinevitabile ale vieţii de zi cu zi. A cădeaîntr-un păcat sau în altul şi a nu te ridica epentru ei ceva firesc. Menirea dată de

Dumnezeu omului este ca el să steaneclintit pe acea Piatră care este Hristos.

30 martieIn viaţă totul este milostivire

Daţi mulţumire pentru toate, căciaceasta este voia lui Dumnezeu.


Ce-ar putea să ne uşureze şi să ne înalţesufletul, să ne risipească descurajarea şiîndoielile? Ce-ar putea să ne îmbărbătezepe calea vieţii? Recunoştinţa, adicămulţumirea adusă lui Dumnezeu în modconştient, viu, din inimă, pentru tot ce ni seîntâmplă.

Un oarecare credincios cădea adesea îndescurajare, şi prin aceasta nu împlineavoia lui Dumnezeu despre care vorbeşteSfântul Apostol Pavel. Cineva 1-a sfătuit să-şi însemneze într-un caiet toate milostiviriletrimise de Dumnezeu. După ce au trecutcâteva luni, caietul era plin. Mileledumnezeieşti, pe care altfel le dăm repedeuitării, erau însemnate pe hârtie şi în inimă,însă descurajarea tot mai cuprindea când şicând sufletul omului cu pricina. „îmi era de

ajuns atunci, spunea el, să mă uit în caiet,să mă afund din nou în dragostea de care adat dovadă Dumnezeu faţă de mine, ca într-o clipă să se risipească toţi norii: un valcald de bucurie şi de nădejde îmi umpleainima, şi nu mai voiam decât să-Imulţumesc lui Dumnezeu şi să îl laud lanesfârşit."

Da, nu tot ce ne trimite Dumnezeu paremilostivire: unele lucruri ni se par poveri cuneputinţă de îndurat, şi atunci mulţumireae înlocuită de văicăreli.

înţelege, suflete credincios, că absolutorice se întâmplă în viata ta este o milădumnezeiască, oricare ar fi vălul sub carese ascunde ea. Credinţa ta să ridice vălul, şivei descoperi mila, şi ea va pătrunde întine. Aşa a fost cu regele Ie-zechia atuncicând, amintindu-şi încercarea prin care tre-cuse, zicea aşa: Iată, spre bine mi-a fostmie amărăciunea cea mare... şi noi, în toatezilele vieţii noastre... vom cânta cântări încasa Domnului, fiindcă în toate acesteaeste viaţa duhului meu (Isaia 38, 17, 20)'.Orice necaz, orice strâmtorare şi oriceosteneală ne sunt trimise pentru a întăriviaţa duhului nostru, care învaţă sămulţumească pentru toate lucrurile ce ne-

au făcut să plângem, fiindcă tot ele ne-auînvăţat să lăudăm pe Dumnezeu.

31 martieBucuria renaşterii

Eu sunt viţa, voi mlădiţele.(Ioan 15, 5)

Uitaţi-vă primăvara la vie, la şirurile deramuri negre, uscate, urâte, ce par lipsitede viaţă, dar care totuşi vor aduce roade înviitor. Privindu-le cu luare-aminte, vomdescoperi o nouă însemnătate a spuselorMântuitorului: Eu sunt viţa, voi sunteţimlădiţele. In ele se arată nu numai legăturadintre fiecare mlădiţă în parte şi butuculviţei, nu numai însuşirea înviorătoare arodului viţei, nu numai curăţirea butuculuide mlădiţele uscate, netrebnice, şi arderealor. Pe lângă toate astea, cuvinteleMântuitorului arată şi păruta moarte aviţei, care în lungul somn al iernii pareuscată şi lipsită de orice frumuseţe. Dupăacest somn, viţa renaşte şi, cu o atot-biruitoare putere lăuntrică de viaţă, dănaştere unei nenumărate mulţimi demlădiţe tinere. Aici vedem în cuvinteleproroceşti ale Mântuitorului preînchipuirea

Bisericii Lui, renăscute din trupul înviat alDomnului, Care i-a dat viaţa fără sfârşit.

Dumnezeiasca viţă ţine în viaţă nu numairamurile viguroase, mai arătoase, ci şifiecare mlădiţă fragedă şi plăpândă.Bucură-te, Biserica Domnului, că ţinându-testrâns de El vei aduce roadă bogată!Bucuraţi-vă şi voi, mlădiţelor, că şi pe voi văţine, vă hrăneşte şi vă curăţeşte AceeaşiViţă şi că prin puterea lui Hristos, Carerămâne în voi, puteţi să creşteţi în El şi să-Lproslăviţi!

LUNA APRILIE

1 aprilieSă-L primim în inimă pe HristosIar ei, ducându-se, au pecetluit piatra şi

au întărit cu strajă paza mormântului.(Matei 27, 66)Vin din când în când vremuri grele, când

pare că triumfa puterea întunericului şi căbiruinţa este de partea vrăjmaşilor luiHristos. Domnul a îngăduit pironirea pecruce a Fiului Său, punerea Lui în groapă;mormântul părea să se fi închis asupra Luipentru totdeauna: nu mai vedem decât opiatră mare şi pecetea de pe mormânt. în

faţa priveliştii acesteia stau cu durereApostolii.

Deseori ni se pare şi nouă că estepângărită, înfrântă, credinţa noastră...Dumnezeu nu-Şi face auzit glasul, nu-1 au-zim în fărădelegea care se săvârşeşte.Lumina a fost acoperită de o beznă denepătruns, grosolana putere vrăjmaşă paresă fi învins dreptatea şi adevărul.Descurajaţi, cu durerea în inimă, Apostoliilui Hristos se întreabă: de ce S-a lăsat aco-perit cu o piatră de mormânt învăţătorullor?

Astăzi înfrângere, mâine biruinţă — şidacă în istoria popoarelor, din pricinamulţimii păcatelor omeneşti, Hristos aparemai des înfrânt decât biruitor, să fimîncredinţaţi că după îndelungata domnie arăului va veni triumful deplin, văzut, al luiHristos încununat de slavă, în faţa Căruia s-a plecat tot genunchiul celor cereşti, alcelor pământeşti şi al celor de dedesubt(Filipeni 2, 10).

Fiecare dintre noi, repetând zilnic vieîmpărăţia Ta, poate grăbi venirea acesteiaprimind stăpânirea lui Hristos în inima sa şiînmulţind numărul celor care în mijloculstăpânirii păcatului şi a trupului se închină

lui Hristos cu toată fiinţa şi cu toată viaţalor.

2 aprilieMijloc de vindecare

Moise, robul Meu, a murit. Ridică-tedar...

(Iisus Navi 1, 2)

E îndoielnic că în clipa marii dureri careîi lovise pe toţi Iisus Navi se simţea în staresă se supună lui Dumnezeu şi să se arateîndată mulţimilor. De obicei, oamenii aunevoia firească de a-şi trăi durerea maiîntâi în singurătate. Cutremuraţi de olovitură neaşteptată, ei simt de cele maimulte ori nevoia de linişte şi singurătate, şiaceastă nevoie vine din frica pe care omul oîncearcă fară voie în faţa clipei întoarceriila viaţă. Singurătatea, pustiul îţi cuprindsufletul. Ai trăit multă vreme alături decineva, aţi fost împreună la bine şi la rău;astăzi, după cuvântul Evangheliei, unul dinvoi a fost luat, iar celălalt a fost lăsat - afost lăsat fară ajutor, fară sprijin pe acestpământ! Cum ţi se strânge inima de durere!Cum îţi vine să te ascunzi de oameni până

când va trece prima clipă de dureresfâşietoare!

Totuşi, Domnul ne cheamă şi pe noi, cum1-a chemat pe Iisus Navi, să ne ridicăm şisă II urmăm. Oricât de mult ne-am răsfaţăsinguri durerea, nu o s-o vindecăm. Singu-rul mijloc de a vindeca inima rănită este s-oîndrepţi către Dumnezeu, să uiţi în El dedurerea ta şi să-i ajuţi în numele Lui peceilalţi. Vedem că Domnul nu-i spuneacestui urmaş al lui Moise să se ridicesingur, ci îi spune: „Voi fi cu tine;

nu Mă voi depărta de tine, nu te voipărăsi. Voi umple locul rămas pustiu; nunumai că nu te voi părăsi, ci nu Mă voidepărta nici măcar cu un pas de tine, numaisă te ridici şi să îmi slujeşti. Mergi înainte,să nu-ţi fie frică de viitor. Toată tăria,apărarea, înţelepciunea, vigoarea,mângâierea ta se află în aceastăfăgăduinţă: Eu voi fi cu tine!"

Să ne ridicăm şi noi şi să îl urmăm. Să-Iîncredinţăm Lui durerea noastră şi săpornim împreună cu El în întâmpinareadurerii lumii. Va trebui să mergem de-alungul şuvoiului nenumăratelor dureriomeneşti: acolo ne vom îngropa proprianoastră durere şi îi vom mângâia pe alţii cu

mângâierea cu care noi înşine suntemmângâiaţi de Dumnezeu (II Corinteni 1,4).

3 aprilieDomnul te va da în vileag

Tu ai făcut acestea, iar Eu am tăcut.(Psalmi 49, 21)

Aşa zice Domnul. Până acum a tăcut, şiţi-ai închipuit că El nu vede, că unul saualtul din păcatele tale se pot ascunde de Elşi pot rămâne fară urmări. Fiindcă nu seface curând judecată celor ce fac rău, deaceea s-a umplut inima oamenilor de poftade a face rău (Ecclesiastul 8, 11). Până la ovreme Domnul îngăduie să creascăpălămida amestecată cu grâul, dar vinevremea când îi aduce aminte omului de totce acesta a uitat, spunându-i: Tu ai făcutacestea! Şi acum ne vorbeşte deja cuvântullui Dumnezeu dându-ne pe faţă păcatele;ne vorbesc, de asemenea, viaţa şiexperienţa, facându-ne să ne lovim deurmările lor. Totul a pornit de la lucruri mă-runte: la început te-a înfăşurat, ca un firsubţire, un obicei rău sau altul, iar acumacel fir subţire s-a prefăcut într-un odgon

gros, ce te-a legat de mâini şi de picioare.Urmele păcatelor tale se întâlnesc în copiiităi, în apropiaţii tăi, în ceea ce faci, şi îţispun: Tu ai făcut acestea!, dar tu întorcicapul şi mergi mai departe. In sfârşit,glasul mustrător al Domnului va răsuna însufletul tău nepăsător, şi vei auzi de la el nunumai: Tu ai făcut acestea!, ci şi Voi da învileag păcatele tale; înţelege asta, tu, celce ai uitat de Dumnezeu.

Ia aminte la acest glas, fiindcă îţi spuneadevărul, şi cazi cu pocăinţă şi cu inimăzdrobită înaintea Domnului, Care îţi dă învileag păcatele ca să te înţelepţeşti. El vreaşi poate să-ţi ierte şi să-ţi şteargăfărădelegile şi, dându-ţi o inimă nouă, să tepună pe o „cale nouă şi vie".

4 aprilieîntărirea credinţeiSporeşte-ne credinţa. (Luca 17, 5)

Trebuie să ne mărturisim credinţa înfiecare zi şi în fiecare ceas.

Ca să facem asta nu e nevoie să oexprimăm prin cuvinte, să o predicăm ori săo predăm ca pe o lecţie. Cea mai bunăpredică se ţine prin exemplul vieţii, prin

fiecare faptă, prin atitudinea faţă de tot ceeste în jurul tău. Fireşte, trebuie să fimmereu conştienţi că avem nevoie să ne fieîntărită credinţa. Ne trebuie o credinţătare, neclintită, pentru a ţine piept tuturorpiedicilor care apar mereu în calea noastră.Ţi-e şi groază să te gândeşti cât de puţinăeste între oameni credinţa! Câte lipsuri areaceastă credinţă, cât este de rece şi cât dedes oamenii sunt gata să se lepede de ea!Totuşi, nici un fel de argumente, nici un felde raţionamente filosofice nu pot rămâne înpicioare în faţa credinţei adevărate.Aceasta este biruinţa care a biruit lumea:credinţa noastră (I Ioan 5,4). .

După faptele noastre ne vor cunoaşte;aşadar, să rămânem neclintiţi în dorinţa dea trăi potrivit credinţei noastre, ca să nu nescadă credinţa din nelucrare şi sterpiciune.Sim-ţindu-ne toată neputinţa, în clipele deîndoială, în clipele de istovire să-L rugămneobosit pe Tatăl nostru Ceresc: „Sporeştecredinţa noastră!" Rugându-ne pentruaceasta, trebuie neapărat să punem înlucrare toate câte ni s-au dat deja, şi atunciele vor spori şi se vor întări. Credinţa dănaştere ascultării, iar din ascultare creştecredinţa. Tot din credinţă se nasc şi

cunoaşterea, şi încrederea. La începutpurcezi cu fior şi cu sfială pe calea în caretoată întărirea e nevăzută, însă treptat, pemăsură ce creşti în experienţă, creşti şi încunoaştere. Simţi pământul tot maineclintit sub picioare, acestea păşesc totmai ferm şi sigur, iar gura spune deja farăşovăială şi îndoială: Ştiu în Cine am crezut(II Timotei 1, 12).

5 aprilieUrmează-L pe Hristos

Şi trecând Iisus de acolo, a văzut un omcare şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-azis: „Urmează-Mă!"Şi, ridicându-se, a mersdupă El.

(Matei 9, 9)

Mântuitorul ne cheamă şi pe noi cuaceste cuvinte: Urmează-Mă! Ne găseşteoriunde am fi, şi glasul Lui răsună înstrăfundul conştiinţei noastre. Ne rămânedoar să răspundem la această chemare: săne ridicăm şi să-L urmăm. Hris-tos nespune: „Urmează-Mă pe calea îngustă adatoriei smerite şi adeseori grele."Răspunde la chemarea glasului dum-

nezeiesc şi a glasului propriei taleconştiinţe ridicându-te pentru a te consacraunui scop sfânt şi, urmând scopul acesta,urmează-L pe Dumnezeu!

Mergi fară să dai uitării munca ta zilnică;urmează-L pe Domnul cu supunere, cusmerenie şi cu dragoste, cu iubire pentruaproapele tău şi cu hotărârea de a-i sluji;mergi fară să te clatini, cu uitare de sine,dăruieşte-te întru totul chemăriidumnezeieşti. Nu te opri, nu privi în urmă,nu te teme de cele ce ai să pătimeşti(Apocalipsa 2, 10). Să nu te tulbure nicipiedicile, nici lupta, să nu dispreţuieşti penimeni, să mergi mână în mână cu ceidispreţuiţi şi umiliţi, înaintează mereu cupaşi siguri, răspândind în jurul tăunemuritoarea sămânţă a binelui. Aceasta seva pârgui la timpul său şi îi vei culegeroadele în veşnicie. Trebuie doar să-Lurmezi pe El, să mergi cu ochii laîncepătorul şi Săvârşitorul credinţei — lalisus (Evrei 12, 2).

6 aprilieAripile noastre

Le vor creşte aripi ca ale vulturului.

(Isaia 40, 31)

Există o legendă plină de poezie desprefelul cum au fost create păsările. Acestefăpturi drăgălaşe fuseseră împodobite cupene frumoase, aveau un glas minunat şiumpleau văzduhul de cântece cristaline,dar, din păcate, nu se puteau avânta învăzduh fiindcă n-aveau aripi. Atunci, Dom-nul le-a făcut aripi, le-a arătat păsărilor şi aspus: „Va dau această povară ca s-opurtaţi." Păsările au privit cu nedumerire şispaimă acea povară necunoscută, dupăcare, ascultătoare, au luat-o în cioc, şi-aupus-o în spate şi li s-a părut foarte greu depurtat - însă cu timpul s-au obişnuit cu ari-pile şi, pe măsură ce le purtau, acestea sefăceau una cu trupul lor, până când păsăriles-au învăţat să le folosească. în-tinzându-şi-le, s-au avântat sus de tot deasuprapământului: şi aşa, povara s-a prefăcut înaripi. In locul greutăţii, păsările audobândit puterea nouă, până atuncinecunoscută de către ele, de a zbura.

Această legendă are două înţelesuri. Toţisuntem ca nişte păsări fără aripi, iarîncercările şi îndatoririle pe care ni letrimite Domnul trebuie să ne înveţe să ne

ridicăm deasupra a tot ce e pământesc. Neprivim grijile ca pe o povară greu de purtat,dar când vom înţelege că Domnul ni letrimite ca să ne înveţe să ne ridicăm maisus, le primim fară murmur. Ce se întâmplăatunci? Ele se prefac în aripi şi ne poartăpână la cer, pe când fară ele poate că amrămâne lipiţi de acest pământ jalnic.Inălţându-ne sufleteşte, ele se prefac într-obinecuvântare. Dacă ne dăm în lături de laîndeplinirea unei îndatoriri, dacă ne ferimde sarcina care ne-a fost trimisă, pierdemputinţa de a creşte duhovniceşte. Aşadar,să ne purtăm fară şovăială sarcinile, cunădejdea în Domnul, şi să nu uităm că Elvrea să ni le preschimbe în aripi — aripicare ne vor purta tot mai sus, până când nevom sui acolo unde pasărea şi-a aflat casăşi turtureaua cuib unde-şi va pune puii săi:altarele Tale, Doamne al puterilor,împăratul meu şi Dumnezeul meu (Psalmi83, 3).

Să nu uităm că în timpul zborului prinviaţa pământească aceste aripi pe care nile-a dat Dumnezeu, de multe ori încăplăpânde, au nevoie de ocrotire, de întărireşi mai ales de curăţire de colbul pământesc,ce le îngreunează. Aici ne vine în ajutor

dragostea lui Dumnezeu, întinsă asemeneaunor aripi largi asupra noastră, a celor careperegrinăm pe acest pământ. SubAcoperământul Celui Preaînalt trebuie săalergăm iar şi iar, ca să ne întărim pentrunoi zboruri şi, desfaşurându-ne aripile, săţinem minte întotdeauna că ele nu potrămâne întinse decât prin Puterea luiDumnezeu.

7 aprilieSprijin de nădejde

Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El, careerau Moise şi Ilie.

(Luca 9, 30)

în vremea căii Sale însingurate şiîndurerate de pe pământ, Iisus Hristos nu aavut să nu simtă asupra Sa, încă de laînceput, întreaga greutate a crucii care îlaştepta. Sufletul Lui suferea pentrusărmana omenire păcătoasă, pe care venisesă o răscumpere, fiind El însuşi întru totulun om al durerilor (Isaia 53, 3) - şi iată căapar doi bărbaţi din lumea de dincolo, carede multă vreme sălăşluiau în slava Tatăluiceresc. Trimişi de Dumnezeu, ei au stat de

vorbă cu Iisus despre ceea ce-L aştepta,unind, parcă, în clipa aceea cerescul cupământescul! Erau Moise şi Ilie, trimişi laFiul lui Dumnezeu ca să-L întărească înaintede ceasul cel dureros de pe Golgota, să-Iaducă lumina cerească înainte ca El sămeargă prin valea întunecată de păcat alumii pământeşti.

Oare această vedenie minunată nu nearată că Domnul trimite şi acum sufletelecelor dragi care au plecat dintre noi ca săne mângâie şi să ne sprijine? Această maretaină nu ne-a fost dezvăluită, nu îndrăznimsă spunem cu tărie că aşa este - dar,întemeindu-ne pe Evanghelie, n-am putea,oare, nădăjdui într-o asemenea comunicarecu lumea cea nevăzută? Legătura noastră înHristos cu această lume nu înceteazăniciodată: moartea nu poate strica nimicdin cele duhovniceşti, ea nu poate slăbiiubirea: Dumnezeu nu este Dumnezeu almorţilor, ci al viilor, fiindcă toţi trăiesc în £/(Luca 20, 38).

Ce bucurie să te gândeşti laînsemnătatea minunatei întâlniri de peMuntele Taborului! întemeind Noul Testa-ment prin Sângele Său, Hristos, cu puţinînaintea patimilor şi a morţii Sale, stă de

vorbă cu doi soli ai lumii VechiuluiTestament, care aştepta de multe veacurivenirea Lui şi vestea jertfa Luirăscumpărătoare. Cei din vechime îşipuneau nădejdea în Cel ce avea să vină, noine-o punem în Cel care a venit, şi toţi, ceicereşti şi cei pământeşti, îi slăvim într-uncuget minunatul şi preaslăvitul nume.

8 aprilieDacă se va porni furtună...

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moştenipământul.

(Matei 5, 5)

Ce limpede se răsfrânge cerul cu toatestelele lui, cu albastrul lui adânc, şi cât deputernic strălucesc razele soarelui şi alelunii pe luciul neted al unei ape! Dar ajungesă se işte o furtună ca să piară chipulrăsfrânt în apă al cerului: apa se întunecă,se stârnesc valuri mari, pietrele şi nisipulse răscolesc; stihia întărâtată spumegă,urlă, spărgându-se de stânci şi purtând cuea pierzare şi pustiire.

Oare nu se întâmplă acelaşi lucru şi cusufletul omenesc atunci când pun stăpânire

pe el enervarea şi răutatea? Acolo unde artrebui să strălucească iubirea, unde arputea să sălăş-luiască pacea şi liniştea,dintr-o dată armonia se destramă, esemănată dezbinarea, sunt rănite suflete,pacea şi buna înţelegere sunt stricate.

Ce poate, oare, pricinui dezlănţuireaunei asemenea furtuni în suflet? De undevin norii aceştia negri? De cele mai multeori, enervarea noastră este o urmare aegoismului, a trufiei, a dorinţei de adomina. Vrem ca toţi să cedeze în faţanoastră, vrem ca toţi să fie de acord cu noi,vrem să ca toţi să ne facă placul; oriceîncercare de a ne contrazice, orice ne-plăcere, cât de mică, stârneşte în noienervarea, care, aţâţată prin lucrareademonică, pune stăpânire pe noi, netulbură sufletul, făcând să clocotească înnoi o furtună de nerăbdare şi răutate.

Dacă am fi smeriţi şi blânzi, aşa ceva nus-ar întâmpla! Chemându-ne să luăm jugulSău asupra noastră, Domnul ne dă unexemplu de smerenie şi blândeţe; El nefăgăduieşte că acest jug ne va fi uşor, căaceastă povară va fi bună şi că vom aflaodihnă sufletelor noastre. învăţând de laDomnul, urmându-I, primim puterea Lui;

mergându-I pe urme, trebuie mai întâi detoate să ne smerim şi să potolim în noiorice răutate. împărăţia lui Dumnezeu nu sepoate sălăşlui în sufletul plin de întărâtare.Domnul nu este în suflarea de vijelie (v. IIIRegi 19, 11)! E anevoie să ţii pieptfurtunilor sufleteşti: adeseori, acestea seiscă pe neaşteptate, iar sufletul nepregătitsă le înfrunte slăbeşte şi se pleacă în faţavalurilor. Trebuie să fim cu ochii în patru şi,dacă vine furtuna, să-L căutăm îndată peCel pe Care L-au trezit Apostolii atunci cândvalurile puneau corabia în primejdie. Atunci

S-a ridicat, a certat valurile şi marea, şis-a făcut linişte mare (Matei 8, 26).

Fie ca şi în sufletul nostru să sesălăşluiască împărăţia lui Dumnezeu şi săse zugrăvească în el chipul blândului nostruMântuitor!

9 aprilieCurăţie în mijlocul întinării

Toate sunt curate pentru cei curaţi.(Tit 1, 15)

îmi amintesc de o istorioară pe care amcitit-o cândva, în care era vorba despre o

mină de cărbuni. Chiar la gura minei, undetotul era acoperit de pulbere neagră,creştea o floare albă ca zăpada, pe care n-oatingea deloc praful de cărbune. Vizitatoriiminei se uitau miraţi la această floare,neputându-şi crede ochilor, şi nu erau înstare să îşi explice fenomenul acela atât destraniu. Un miner a încercat să presare pefloare puţin praf de cărbune, dar nu s-aprins de ea nici un firicel; totul s-a scuturatde la sine, şi petalele albe au rămasimaculate, ca înainte, în mijlocul pulberiinegre. Nimic străin nu se putea lipi de acelepetale firave.

Lumea întreagă zace în rău (I Ioan 5, 19).Ne învârtim în fiecare zi în murdărie şi înrăutate, murdăria morală acoperă întreagalume ca un praf negru, ca o perdea groasă;ea pătrunde pretutindeni, bântuind cu oputere îngrozitoare. Noi, credincioşii,suntem chemaţi să rămânem curaţi înmijlocul murdăriei acesteia.

Toate sunt curate pentru cei curaţi,spune Apostolul. Sufletul spălat de Hristosnu trebuie să se atingă de nici o necurăţie.Albit de Domnul şi păzit de păcat cuputerea Lui, el trebuie să rămână curat, lafel ca acea floare, chiar şi în toiul beznei de

nepătruns a răului lumii. Harul lui Dum-nezeu poate săvârşi această minune. Elpoate apăra sufletul omului de oricenecurăţie, îl poate face să rămână curat,neatins, în mijlocul lumii păcătoase, roasede vicii, neîngădu-ind puterilor întunericuluisă pună stăpânire pe el. Fie ca, din mila luiDumnezeu, să nu se atingă de noi nimicnecurat şi veşmintele sufletului nostru săfie albe în toată vremea (Ecclesiastul 9, 8)!

10 aprilieSă ne rugăm neîncetat

Părinte, de voieşti, depărtează paharulacesta de la Mine...

Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.(Marei 22, 42)

Cine ar putea să măsoare întreg abisulde suferinţă cuprins în acest strigăt alDumnezeiescului nostru Mântuitor?

Pogorât pe pământ pentru a aduce,pentru mântuirea neamului omenesc, ceamai înaltă jertfa de răscumpărare, Domnula fost cuprins de tristeţe la apropiereaclipei acestei jertfe - şi atunci, El,Dumnezeu-Omul, purtând asupra Sa

suferinţa întregului neam omenesc, astrigat către Tatăl Ceresc, rugându-L săîndepărteze de la El paharul acesta alsuferinţei, dar a adăugat câteva cuvintecare ar trebui să stea la temelia tuturorgândurilor şi simţămintelor noastre: Dar nuvoia Mea, ci voia Ta să se facă.

Când ni se pare că suntem gata de oricesacrificiu în afara celui pe care îl vrea de lanoi Domnul în clipa aceea, când îl rugămdin adâncul sufletului să ne cruţe, ar trebuitotuşi să precumpănească în noisimţământul că trebuie să se facă nu voianoastră, ci voia Lui. Domnul nu ne opreştesă ne rugăm în vremea încercărilor grele;dimpotrivă, El însuşi ne-a dat pildă derugăciune şi, prin dumnezeiescul Săuexemplu, ne-a arătat cum putem şi cumtrebuie să ne rugăm- Să nu ne lăsămcuprinşi de amărăciune sau tulburareatunci când ni se pare că rugăciuneanoastră a rămas fără răspuns. Să neamintim că n-a fost îndeplinită nicirugăciunea Iui Hristos însuşi, revărsată dininima Lui care suferea. Paharul n-a fostîndepărtat de la El! Şi atunci, de ce să nemirăm n^\, muritorii, fiinţe păcătoase, cărugăciunile noastre par adeseori să rămână

fără răspuns? Să ne rugăm neîncetat, darneîncetat să şi repetăm cu deplină credinţă,nădejde si supunere: „Doamne! Facă-sevoia Ta!"

11 aprilieînrâurirea binelui

Faptele l°r v'n cu **· (Apocalips» 14, 13)

înrâurirea pe care viaţa şi activitateanoastră pământească o poate avea asupracelor din jur se întinde cu mult dincolo demormânt.

în natură nici măcar un singur sunet nupier£; el se răspândeşte în spaţiul infinit şise transmite cu mult dincolo de hotareleauzului nostru. O pietricică aruncată &celuciul mării să fremete, şi valurile măruntepe care le-2 stârnit ea vor merge tot maideparte, mişcarea lor trecând la nesfârşit înalte mări şi în oceane.

Şi fiecare cuvânt bun spus pe pământ,fiecare gând bun, fiecare intenţie bună şifiecare iniţiativă bună capătă, fară să nedăm seama, o înrâurire neprevăzută şinesfârşită. In acest înţeles, faptele noastre„vin cu noi". Tot ce săvârşim în Hris-tos şi

pentru Hristos, tot ce II are pe Hristos caizvor şi ţintă, sămânţa binelui sădită de noiîntr-un suflet tânăr, pornirile bune pe carele urmăm: toate acestea nu mor odată cutrupul nostru. Când pământul inimiiomeneşti este îngrăşat, el va odrăsli roadela fel de neîndoielnic cum cresc şi cum secoc sub ochii noştri, an de an, fructelepomilor. Oare natura, aflată într-o veşnicăînnoire, nu ne arată şi ea neîndoielnica şinemăsurata realitate a înrâuririibinefăcătoare? Cel ce-a sădit cândva unpom a murit demult, dar sub umbrapomului călătorii osteniţi îşi găsesc şi acumodihna.

Au trecut aproape trei mii de ani de lamoartea psalmis-tului David, dar cuvintelelui continuă să răsune până astăzi în toatălumea creştină, şi înrâurirea psalmilor săise răsfrânge asupra unei nenumăratemulţimi de inimi omeneşti. Apostolul Pavelşi mulţi alţi drepţi care au răposat demultîşi continuă lucrarea şi astăzi oriunde suntcitite cuvintele lor şi se vorbeşte despre ei.

Aşijderea, până şi cea mai umilă viaţăînchinată lui Dumnezeu, cea mai smeritălucrare în ogorul Domnului lasă pe pământurme, şi chipul duhovnicesc al acestor

ostenitori nebăgaţi în seamă va trăi,înrâurirea lor va lucra şi va aduce folosmultora mult timp după moartea lor.

12 aprilieRenaşterea noastră

Ca să-L cunosc pe El şi puterea învieriiLui.

(Filipeni 3, 10)

Hristos a murit pe cruce. Cum au trecutprin asta Apostolii, prietenii Lui, toţiucenicii Lui? Ei au sperat până în ultimaclipă, căci un asemenea deznodământ li sepărea cu neputinţă de închipuit. Aşteptau ominune care să abată nenorocirea, darmoartea nemiloasă le-a spulberat toatenădejdile.

Oare nu ni se întâmplă şi nouă să trecemprin împrejurări asemănătoare? N-amîntâlnit şi noi pe calea vieţii evenimenteinexplicabile, încercări ce ne-au sfâşiatsufletul, contradicţii misterioase, enigmerămase nedesluşite?

Asupra noastră se abat pe neaşteptategrele lovituri ale soartei; în mijloculclocotului vieţii apare fară de vestemoartea, răpindu-ţi ceea ce ai mai drag,

lăsându-te încremenit de durere. Pentruucenicii Domnului, cea mai grea încercare afost aceea că pentru sărăcăcioasa lorînţelegere această moarte contraziceatoate aşteptările. Din cuvintele Luiînţeleseseră că El este Viaţa şi Adevărul şică, dacă vor crede în El, nu vor vedeamoartea, că Tatăl rămâne în El: şi atunci,cum ar fi putut să-şi lămurească moarteaLui? Poate omul să pătrundă vreodată căileşi planurile lui Dumnezeu? Poate să aflepricina şi explicaţia oricărei întâmplări? Daratunci unde este credinţa noastră? Credinţavie, adevărată, poate apărea numai dintr-un întuneric deplin, dintr-o orbiredesăvârşită. Deplina încredere înDumnezeu apare doar atunci când nuputem vedea, nici simţi nimic în jurulnostru. De cele mai multe ori, renaştereanoastră se săvârşeşte în durere, în furtună,în dezamăgire, în destrămarea nădejdilor.

Supunerea necondiţionată faţă de legeadragostei se obţine doar prin ascezatrupului, prin zdrobirea şi nimicirea trufieidin noi.

învierea lui Hristos a fost la fel deneaşteptată ca un cutremur. A fost un lucrula care nu se aştepta nimeni, care părea cu

neputinţă. Dar „puterea învierii Sale" vă vaelibera şi pe voi. Rămâneţi neclintiţi înîntuneric, şi lumina, puterea si iubirea Luivă vor lumina. Nu respingeţi nădejdea! Vi s-a părut că a murit, dar El e veşnic viu şi v-aîndrăgit cu iubire veşnică. Biruinţa voastrăaduce cu sine şi biruinţa altora. Domnul îşiva arăta puterea în voi; oamenii vă vorvedea credinţa, supunerea în încercări,îndelunga răbdare, bucuria duhovniceascăîn vremea necazului, pacea netulburată înmijlocul furtunilor vieţii, şi vor spune: „Iatăroadă, iată puterea învierii Lui!"

Prin această putere a lui Hristos, care înneputinţa voastră se săvârşeşte (v. IICorinteni 12, 9), vi se va da să împliniţichiar şi cele cu neputinţă de împlinit, săatingeţi cele de neatins.

13 aprilieîngerul de pe piatra durerii

îngerul Domnului, pogorându-se din cerşi venind, a prăvălit piatra de la uşă, şişedea deasupra ei.

(Matei 28, 2)

De ce după învierea lui Hristos îngerulnu şi-a luat zborul, ci a rămas pe piatra dela intrarea în mormânt?

Nu era firesc ca după săvârşirea mariibiruinţe a învierii să se întoarcă în cer? Şitotuşi, el a rămas pe piatră, pentru ca prinprezenţa sa să reverse lumină asupra aceleipietre, să o transfigureze, să vesteascăcelor îndureraţi de moartea lui Iisusbiruinţa asupra morţii şi să prefacă plânsullor în laudă înălţată Domnului.

învierea lui Hristos aruncă raze delumină asupra întregului nostru trecut,asupra tuturor mormintelor noastre. Ea nevesteşte că acolo nu mai este loc pentruceea ce numim „moarte"; ne ştergelacrimile, dă durerii o nouă însemnătate.Dă, Doamne, să vedem şi noi îngermângâietor, aducător de veste bună, pefiecare piatră a durerii care apasă inimanoastră; dă să vedem deschisă uşanădejdii, raza iubirii dumnezeieşti şitriumful învierii!

Prisosul pătimirii noastre ne aduce nouă,mai presus de orice măsură, prisos deveşnică slavă (II Corinteni 4, 17).

14 aprilie

Puterea cuvântului

în puterea limbii este viaţa şi moartea,şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.

(Pilde 18, 21)

Apostolul Iacov ne arată cumplitaînrâurire şi putere a limbii - acest micmădular ale cărui lucrări sunt atât de mari.

El ne previne asupra primejdioaselorurmări ale limbii pornite spre răutate, carearde şi otrăveşte totul în jur - iar încuvântul de mai sus al înţeleptului Solomonse spune că viaţa şi moartea se află înputerea cuvintelor omului! Zidin-du-1 peom după chipul şi asemănarea Sa, suflândîn el duh de viaţă nemuritor, Dumnezeu 1-aridicat deasupra făpturii necuvântătoare -1-a înzestrat cu inimă şi cu minte, dân-du-işi limba ca instrument prin care să şi leexprime. Astfel, cuvântul este expresiasufletului omenesc, care i-a fost datăpentru a-L preaslăvi pe Făcător, pentru asluji dreptăţii lui Dumnezeu! Din păcate,deseori, aproape mereu, în viaţa omuluilimba se pune în slujba răului, a minciunii, aclevetirii, a hulirii; ea răneşte, seamănăvrajbă, ucide mai abitir decât sabia,

otrăveşte mai sigur decât cea maiveninoasă otravă. Limba lucrează ca unvrăjmaş ascuns, pe furiş, pe nevăzute; egreu să te fereşti de ea, să te fereşti deloviturile ei; deseori este greu, esteaproape cu neputinţă să descoperi izvorulvorbei rele, necruţător de aspre, să-ţi daiseama de unde vine. Cât rău, câtă suferinţămai rea decât moartea trupului n-a pricinuitlimba oamenilor, câte seminţe rele n-asemănat! Toate acestea sunt cu neputinţăde măsurat; aceste roade ucigătoare par săse piardă în veşnicie. Deosebit deprimejdios şi de cumplit prin urmările luieste cuvântul ce răspândeşte necredinţa,imoralitatea, necurăţia în sufletele fragedeşi receptive ale copiilor şi tinerilor. Acestcuvânt ucide ceea ce este mai de preţ, maifrumos în viaţă, înăbuşă buna sămânţădumnezeiască, nimiceşte floarea care de-abia-şi desface petalele, întunecă zoriilimpezi ai sufletului tânăr! Deseori, într-opornire de răutate şi iritare, sub înrâurireaunei îndoieli şi dezamăgiri, ajungem săspunem în prezenţa unui copil - fără gândrău, din nechibzuinţă -ceva care exprimăstarea noastră sufletească din clipa aceea.Noi trecem cu uşurinţă peste asemenea

întâmplări şi uităm de ele, dar sufletultânăr, impresionabil, nu-1 va uita, reţinândcuvântul nostru ce poartă urmelenecredinţei, răutăţii, răcelii, şi otrăvindu-secu veninul lui.

Este deosebit de dureros să-ţi dai seamacă acest rău sporeşte şi creşte între oamenicare poartă numele lui Hristos şi care îşi zicunii altora „fraţi". Păcătuim unii faţă dealţii nu numai prin cuvintele rele pe care lerostim, ci şi prin faptul că ascultăm curăceală, în tăcere, cuvintele rele ale altora.Adevărat a zis Solomon că „moartea şiviaţa sunt în puterea limbii", şi poruncadumnezeiască: „Să nu ucizi!" priveşte, întoată adâncimea sa, limba noastră.

O, dacă am putea să ne înfrânămcuvântul sau, şi mai bine, să ne schimbăminima! Atunci limba ni se va preface într-ounealtă a vieţii, în putere de viaţăfăcătoare a dragostei! Dintr-un izvor de apădulce nu va curge apă sălcie: din-tr-o inimăîn care sălăşluieşte Dumnezeu nu va ieşinici un cuvânt rău, ci se vor revărsa laudeaduse lui Dumnezeu, cuvinte de dragostepentru aproapele.

Prin cuvintele de laudă sinceră să neîmbărbătăm şi să ne încurajăm între noi;

prin cuvintele de mângâiere să aducembucurie; prin cuvântul de compasiune săalinăm suferinţele; prin cuvântul decredinţă să înflăcărăm inimile; prin cuvântulde binecuvântare şi rugăciune să luminămtoată viaţa din noi şi din jurul nostru!Doamne! Schimbă inima noastră, renaşte-oşi fa-o izvor de iubire şi bunătate, iar dinlimba noastră fa o unealtă a slaveidumnezeieşti şi a dreptăţii veşnice!

15 aprilieGreutatea crucii

Ia-ţi crucea ta şi urmează-Mi Mie.(Matei 16, 24)

Există o istorioară în care o femeieistovită de greutatea crucii pe care o aveade purtat se ruga să i se dea orice altăcruce, convinsă fiind că oricare i s-ar da arfi mai uşoară. Ea a adormit şi a visat că seaflă în mijlocul unei mulţimi de cruci culcatela pământ, de felurite mărimi şi înfăţişări. Apus ochii pe una dintre ele: o cruce nu preamare, ferecată în aur, împodobită cu pietrepreţioase. „Uite, s-a gândit ea, crucea astaaş putea s-o port fară osteneală!" Totuşi,îndată ce-a ridicat-o, crucea aceea a

început să o strivească sub greutatea sa:aurul şi pietrele preţioase erau tarefrumoase, însă copleşitor de grele. Alăturise afla o altă cruce, împodobită cu flori. „Ei,să ştii că asta pentru mine a fost făcută, debună seamă!", a strigat femeia, grăbindu-se s-o ridice - dar sub florile minunate seaflau spini, care i s-au înfipt dureros încarne. In cele din urmă, a găsit o crucesimplă, fară nici o podoabă, care nu seremarca nici prin eleganţa formei, niciprintr-o ferecătură bogată, dar pe care erascris cuvântul „iubire". Ridicând-o, şi-a datseama că aceasta era cea mai uşoară dintoate pe câte le încercase până atunci - şice credeţi că s-a întâmplat? A recunoscut înea crucea sa dinainte, care i se păruse atâtde grea.

Dumnezeu ştie crucea de care avemnevoie şi pe care o putem purta: ne-o dă pemăsura puterii noastre. Noi nu putemjudeca greutatea încercărilor trimise asupraaltuia. Suferind de lipsuri materiale, desărăcie, ne uităm cu invidie la cei bogaţi,fară să ne gândim că aurul şi pietrelescumpe pot spori greutatea crucii acestora.Alte vieţi ne par a înflori sub semnul uneifericiri senine şi înfloritoare, dar nu vedem

spinii ascunşi sub frunzele minunaţilortrandafiri. Dacă am fi în stare să încercămtoată mulţimea crucilor pe care Dumnezeule trimite omenirii pătimitoare, ne-amconvinge, cu siguranţă, că n-am aveaputere s-o purtăm pe vreuna dintre ele, înafara propriei noastre cruci, pe careDomnul, în marea Sa dragoste, ne-a ales-o.

16 aprilieFăclia lui DumnezeuFăclie picioarelor mele este legea Ta şi

lumină cărărilor mele.(Psalmi 118, 105)Atunci când, în toiul nopţii, străbatem un

loc pustiu, cufundat în întuneric, cufelinarul în mână, drumul ni se lumineazădoar pas cu pas - vedem doar petecul depământ pe care urmează să călcăm. Astfel,înaintăm treptat şi în siguranţă, deşi în jureste o beznă de nepătruns, până ce ajun-gem la ţintă. Felinarul şi-a îndeplinit rostul:ne-a luminat, pas cu pas, toată calea.

In acelaşi chip ne călăuzeşte şi Domnul:cuvântul Său ne slujeşte drept făclie pecalea vieţii. El luminează drumul de subpicioarele noastre, dându-ne aceastălumină în măsura care ne trebuie pentru aputea înainta în siguranţă, pas cu pas, zi de

zi, spre ţinta propusă. Nu întotdeaunastrăluceşte pentru noi soarele: adeseori neînconjoară un întuneric de nepătruns, darneprivind în viitor, ci preocupându-ne doarde prezent, întotdeauna primim de Susdestulă lumină ca ziua de astăzi să fielimpede pentru noi.

După ce ne-am îndeplinit cu smereniedatoria pe ziua de astăzi, să ne încredinţămDomnului şi să aşteptăm cu răbdare luminaLui şi pentru ziua de mâine. Astfelînaintând ascultători, pas cu pas, şi avândîn fiecare zi drept armă lumina luiDumnezeu, vom ajunge în cele din urmă, cuajutorul dumnezeiesc, la ziua plină debucurie când soarele tău nu va mai asfinţişi nici luna ta nu va mai descreşte, căciDomnul va fi pentru tine lumină veşnică, şizilele tânguirii tale se vor sfârşi (Isaia 60,20).

17 aprilieMartorul învierii

Şi mahrama care fiisese pe capul Său nuera pusă împreună cu giulgiurile, ciînfăşurată într-un loc deoparte.

(Ioan 20, 7)

De ce atâta grijă pentru un lucru ce nupare a fi de vreun folos? Mahrama care seafla pe capul lui Iisus a fost împăturită cugrijă de mâinile îngereşti şi pusă deoparte!Această mahrama îşi îndeplinise dejamenirea, acoperind chipul mort alMântuitorului, iar acum, după învierea Lui,părea că nu mai face trebuinţă nimănui.

Şi totuşi, îngerii s-au îngrijit şi de ea! Dece? Pentru că la Domnul nimic nu seiroseşte, ci El păstrează chiar şi ceea cepurta semnul morţii, dorind să îşi aratebiruinţa şi prin aceasta.

Dintr-un simbol al lacrimilor, aceastămahrama s-a prefăcut într-un stindard albiruinţei. începuse prin a însemnanereuşita, stricăciunea şi moartea, dar deatunci înainte avea să vestească slavaveşnică şi viaţa cea nesfârşită.

Aşa se întâmplă şi cu multe din lucruriletrăite pe pământ cu durere: acestea vorapărea în veşnicie într-o lumină nouă, nevor învăţa să binecuvântăm şi să slăvimcele pentru care am vărsat cândva cele maimulte lacrimi. Giulgiul era un lucru legat demoarte, dar a devenit martor al învierii luiHristos, una dintre dovezile faptului că

acolo zăcuse Mortul înfăşurat cândva în el,Care era deja înviat.

Şi în viaţa noastră multe lucruri carepăreau moarte, lipsite de viaţă, au înviatsub suflarea Celui ce nu va stinge feştilafumegăndă (Matei 12, 20), Care reface celedărâmate, cele nefacute până la capăt orirostite numai pe jumătate, Care pe celenedesăvârşite le aduce la împlinire! Atunciînţelegem că acele clipe care ni s-au părutpierdute ne-au adus, de fapt, cel mai marefolos. Atunci viaţa noastră părea că batepasul pe loc, fără scop şi fără folos, Domnulne ducea înainte fără să ne dăm seama, şiîn sufletul nostru se pregătea o cotiturămare, hotărâtoare. Locul care părea a fipustie neroditoare a înflorit în chipminunat; chiar atunci când ne lăsam pradădeznădejdii şi rătăceam prin beznă, îngeriine slujeau sco-ţându-ne din întuneric lalumină - la lumina cea minunată a iubiriidumnezeieşti, în care toate ale noastre,până şi cele mai umile, vor străluci cu ofrumuseţe nouă, nestricăcioasă,transfigurându-se.

18 aprilieCurăţirea sufletuluiVoiesc, curăţeşte-te! (Marcu 1,41)

Rigolele de pe stradă sunt pline demurdărie: picăturile de ploaie, amestecatecu gunoaie şi cu nisip, se prefac într-un valtulbure - dar o rază de soare, pogorându-sede la înălţimea cerului pe pământ, a atrasla sine, cu dragoste şi cu grijă, o picăturăde apă tulbure, ducând-o undeva sus, pe unpisc acoperit de zăpadă. Acolo, picăturaaceea s-a pătruns de lumina soarelui, s-alăsat în voia căldurii lui, şi în aerul curat demunte, în mijlocul albelor zăpezi, deodatăs-a prefăcut ea însăşi într-un fulg dezăpadă imaculat, strălucitor ca un diamant,răsfrângând razele strălucitoare alesoarelui.

Murdăria pământească - necurăţiapăcatului, duhoarea înăbuşitoare apatimilor pierzătoare - întunecă, întinează,dă pierzării sufletul omenesc, face să sestingă în el scânteia dumnezeiască. Aceastazace în rău şi în întuneric la fel ca picăturade ploaie în rigola cu apă tulbure, daratotputernica iubire dumnezeiască, prinharul său, străpunge ca o rază de soareîntunericul, învinge puterea păcatului şi,fără să se scârbească de sufletul căzut, sesălăşluieşte în el, îi dă căldură, îi dă viaţă şi

îl ridică de la pământ. Sărmana inimă ame-ninţată de pierzanie, întunecată, amorţită,se deşteaptă, în ea iau naştere năzuinţenoi, foamea şi setea duhovnicească, dorulde patria cerească.

Privirea începe să se ridice spre înălţimi,căutând lumina cerească; o nădejdeînfiorată începe să umple sufletul păcătos,şi Duhul lui Dumnezeu, Cel Atotputernic şicu neputinţă de stăvilit, îl atrage laDumnezeu ca la Izvorul harului şi aladevărului! Puţin câte puţin, viaţa luiHristos pătrunde în inima păcătoasă, şisufletul curăţit, spălat în Sângele Mielului,mai alb decât zăpada, bucuros şi strălucitor,intră în locaşul luminii veşnice şi al veşniceifericiri!

19 aprilieGrăbeşte-te!

Trebuie să fac până este ziuă lucrărileCelui ce M-a trimis pe Mine, că vinenoaptea, când nimeni nu poate să lucreze.

(Ioan 9, 4)

Cât de des nu ni se întâmplă să pierdemprilejul de a ajuta un sărac, de a ne arăta

compasiunea faţă de un om ce suferă, de acerceta un bolnav, de a aduce bucurie şimângâiere unui bătrân sau unui copil! Preatârziu ne dăm seama cât de multă vătămarea pricinuit delăsarea noastră în viaţa aceloroameni! Poate că sufletul le va fi fostcopleşit de durere, le va fi fost înăbuşit derăul lumii, iar un cuvânt bun venit la timpdin partea noastră le-ar fi risipit negura dinsuflet, şi odată cu ea ameninţareaîntunericului veşnic.

Am avut un copil alături: am înrâurit,oare, printr-o iubire adevărată sufletul luigingaş? Nu, şi din acel copil a ieşit unnecredincios, care poate că rătăceşte şiastăzi pe căile samavolniciei saudesfrânării, pentru că n-am ştiut să-1 oprimla vreme.

Inimile bătrânilor sunt sfâşiate desingurătate: câţi dintre ei nu varsă lacrimiîn taină? Iar noi trecem pe lângă ei fără să-iluăm în seamă şi, dintr-odată, moartea nerăpeşte putinţa de a îndrepta lucrurile.Atunci, cuprinşi de durere neputincioasă,dăm fuga la trupurile lor lipsite de viaţă,aducem la mormânt lacrimile şi suspinelenoastre, dar este prea târziu: ochii lorînchişi nu ne mai privesc, gura lor nu ne

mai vorbeşte, nu mai putem aduce înapoinimic! Ni se strânge inima, ne mustrăconştiinţa, arătându-ne rară cruţare tot ceam fi putut face şi n-am făcut; nerecunoaştem nepăsarea, neatenţia, însă nule mai putem drege, nu putem să dămtimpul înapoi. Am fi putut înfrumuseţa viaţabătrânilor cu o vorbă bună, de mângâiere,cu un ajutor dat la timp, cu o încurajaresinceră — dar acum nu putem face mai multdecât să venim cu flori şi lacrimi la trupullipsit de viaţă!

Să fim toţi într-un gând, împreună-pâtimitori, iubitori de fraţi (I Petru 3, 8), sănu lăsăm de azi pe mâine, să ne grăbim ane ajuta aproapele din tot sufletul! Săfacem cu osârdie lucrările Domnului nostru,până ce este ziuă (Ioan 9, 4)1

20 aprilieTrimişii lui Hristos

Şi cel ce va primi un prunc ca acestaîntru numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

(Matei 18, 5)

într-o veche legendă germană sepovesteşte că odată, seara, în ajunul

Crăciunului, un biet ţăran sărac se grăbeasă ajungă de la lucru acasă, la cina modestăcu care familia lui se pregătea să întâmpinemarele praznic. Deodată, cum mergea prinpădure, i s-a părut că aude un sunettânguitor, asemănător cu plânsul unui copil.Privind în jur, ţăranul a văzut pe pământulîngheţat, sub un copac, un prunc careplângea cu lacrimi amare. Ţăranului i s-afăcut milă de micuţul părăsit în pădure şi,fară să stea pe gânduri, 1-a luat în braţe şi1-a dus acasă, în coliba lui sărăcăcioasă.Soţia şi copiii îl aşteptau nerăbdători cumodesta cină de Crăciun. Intrând în casă,ţăranul i 1-a dat pe pruncul găsit soţiei,spunându-i: „Nu prea avem ce pune pemasă, cina de-abia ne ajunge nouă, dar ţi-am adus un oaspete cu care s-o împărţim;nu puteam să las în pădure, în ajunul uneiasemenea sărbători, un copil părăsit,flămând şi îngheţat. Plângea, sărăcuţul, deţi se rupea inima! Ia-1, încălzeşte-1 şi dă-ide mâncare; o să-1 adăpostim măcarastăzi."

Pruncul primit cu atâta dragoste a cinatîmpreună cu acea familie sărmană, şi dintr-odată căsuţa sărăcăcioasă s-a umplut delumină; deasupra capului pruncului s-a ivit

un nimb, faţa i s-a luminat de o frumuseţenepământească, şi el a ridicat mâna,binecuvântând familia ţăranului, ce rămă-sese încremenită de o uimire evlavioasă.Era însuşi Hristos, Pruncul Cel mai înaintede veci, arătat în chipul unui copil suferind!

Legenda este, desigur, un rod alînchipuirii, dar din ea putem trageînvăţătură. Hristos bate şi astăzi la multeuşi sub chipul săracilor loviţi de soartă şisuferinzi: primindu-i, II primim pe însuşiMântuitorul. Cât de grijulii trebuie să nearătăm faţă de aceşti nefericiţi, care duclipsă de compătimirea şi ajutorul nostru! Săvedem în fiecare dintre ei un trimis al luiHristos: înconjurându-1 cu dragoste, vomdobândi binecuvântare de Sus. Sub chipulunuia dintre aceşti fraţi ai noştri mai mici,Hristos însuşi va primi de la noi tot ceea ceîi vom da din tot sufletul.

21 aprilieMoartea şi-a pierdut putereaŞi mi-a zis: „Fiul omului, proroceşte

asupra acestor oase şi spune-le: oaseuscate, auziţi cuvântul Domnului... lată, Euvoi face să intre în voi duh, şi veţi învia".

(Iezechiel 37, 4-5)

în câteva locuri din Sfânta Scriptură neeste înfăţişată cea mai înaltă minunesăvârşită de puterea lui Dumnezeu:învierea din morţi. Mântuitorul a luat-o demână pe fiica lui Iair, care s-a ridicat dupăce fusese moartă câteva ceasuri. Pe fiulvăduvei din Nain îl duceau la groapă înafara cetăţii când s-a ridicat la cuvântulDomnului Iisus Hristos, Care S-a milostivitde jalea unei inimi de mamă. Despre Lazăr,prietenul Domnului, se poate spune că eramai mult decât mort, fiindcă trupulîncepuse să putrezească - şi totuşi, a ieşitdin mormânt la chemarea Domnului.

Toate aceste minuni ne uimesc, dându-ne nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.Moartea îşi pierde puterea: apare nădejdearenaşterii duhovniceşti. Deosebit deuluitoare în această privinţă estepriveliştea zugrăvită de Prorocul Iezechiel.Un câmp plin de oase: aici nu mai estevorba de moarte, de îngropare, deputrezire, ci de urmarea definitivă a tuturoracestora: oasele uscate şi risipite. Proroculîncremeneşte nedumerit: oare este nădejdeşi pentru acestea? Prorocul se îndoieşte,dar la Domnul nu este îndoială. Ziditorulştie menirea fiecărui lucru zidit de El, şi nici

oasele moarte nu sunt lipsite de putinţa dea „auzi cuvântul Domnului". Auzirii îiurmează învierea de către Dumnezeu: Voiface să intre în voi duh, şi veţi învia. începesă îmbine os cu os, creşte carnea, morţii seridică, prind viaţă.

Dragostea Tatălui nostru Ceresc estenemăsurat mai puternică decât dragosteaomenească! în mărginirea sa, omul nu vedenici cea mai mică rază de speranţă, însănesfârşita, nemărginita iubiredumnezeiască se pogoară până în stră-fundul beznei, caută de-a lungul şi de-alatul întregii lumi tot ce este pierit, uscat şimort fară de nădejde, pentru a-i da viaţă!Leproşii, îndrăciţii - toţi sunt aflaţi, toţisunt chemaţi, tuturor le întinde mânaMântuitorul, toţi găsesc la El vindecare,iertare, viaţă veşnică. Ierusalime prefăcutîn ruine, în care nu a mai rămas piatră pepiatră! Şi pentru tine a plâns iubireaMântuitorului, şi tu poţi, prin puterea Mân-tuitorului, să te scoli şi să străluceşti înzidurile Ierusalimului celui nou! Toate suntcu putinţă la Dumnezeu, şi credinţa biruieorice deznădejde.

Suflete al meu, nu-ţi pierde niciodatănădejdea în mântuirea sufletelor care-ţi

sunt apropiate! Nu le socoti pierite pentrutotdeauna, oricât de uscate şi de moarte ţis-ar părea; iubeşte-le cu iubire dătătoarede viaţă, încălzeste-le în numele aceleiMilostiviri a cărei atotputernicie le poatereface şi readuce la viaţă. Şi roagă-te ca elesă audă cuvântul Domnului. E limpede că,de vreme ce Domnul a poruncit aceastăauzire şi ea a premers întregii prefaceriminunate, înseamnă că ea este cu putinţăchiar şi pentru cel mai uscat os. Hristos îimântuia numai pe cei care luau aminte laglasul Lui, iar pe ceilalţi îi mustra că nu audcu urechile şi nu înţeleg cu inima, ca să-ivindece (v. Matei 13, 15).

22 aprilieLumina lui Hristos

Voi sunteţi toţi fii ai luminii..., ca fii ailuminii să umblaţi.

(I Tesaloniceni 5, 5; Efeseni 5, 8)întunericul nu este întuneric la Tine, şinoaptea ca ziua va lumina.

(Psalmi 138, 12)

Toate plantele se întorc spre lumină,dorind să primească de la ea puteriproaspete, dătătoare de viaţă. Să tindem şi

noi întotdeauna către lumină, să nurămânem în partea întunecată a vieţii.Oricât de mare ar fi durerea care ne lo-veşte, oricât de grele ar fi suferinţele ce nesfâşie sufletul, să nu deznădăjduim, ci,întotdeauna întorcându-ne spre lumină, săsorbim din ea puteri proaspete şi vigoarenouă pentru a sluji semenilor, aducându-lelumina şi căldura iubirii şi mângâieriinoastre. Şi să nu uităm că lumină e Hristosînsuşi, a Cărui forţă de atracţie este la felca cea a soarelui pentru floare. El cheamăsufletul din întuneric, şi când acesta vine laEl, îl atrage tot mai puternic, tot maiaproape de Sine, îl face să-L urmezenedespărţit şi să fie şi el lumină-răsfrângere a Luminii Sale. întunericul nueste întuneric la Tine: cu cât este maiîntuneric în jur, cu atât străluceşte maiputernic lumina lui Hristos şi sufletulluminat de El duce făclia sa în locurileîntunecate.

23 aprilieCuvânt de învăţătură către părinţi

Părinţii L-au adus pe Pruncul Iisus întemplu.

(Luca 2, 27)

Şi aduceau la El copii ca să Se atingă deei.

(Marcu 10, 13)

Exemplul acestor evlavioşi părinţi, careL-au adus pe Pruncul Iisus în templu, alacestor mame care îşi duceau copiii la Iisus,trebuie urmat de toţi părinţii creştini. înaceasta constă baza oricărei educaţii.Duceţi-i pe copiii voştri în templuladevărului şi al dragostei, închinaţi-iDomnului, daţi-i în slujba Lui de la cea maifragedă vârstă; în rugăciunile voastrefierbinţi aduceţi-i jertfa Dumnezeului CeluiViu, încredinţaţi-i deplin în mâinile Lui, şiinima voastră va fi liniştită în privinţa lor, şiasupra lor se va pogorî binecuvântarea ceade Sus.

El, Cel Atotputernic, rămâne în veciAcelaşi. Cel ce i-a primit atunci pe copii cudragoste, binecuvântându-i, rămâne AcelaşiPărinte iubitor până astăzi. El se află,nevăzut, în fiecare familie, şi sufletelecurate ale copiilor îi sunt deosebit deapropiate. Duceţi-i la El pe micuţii voştri dela cea mai fragedă vârstă. Aruncaţi înogorul gingaş al sufletului de copilseminţele cuvântului lui Dumnezeu. Copiii

voştri să aibă mereu înaintea ochilor chipulluminos al Mântuitorului, să se obişnuiascăsă-L cheme în orice necaz, în oriceamărăciune. Nu îngăduiţi ca micuţii săcrească fără să ştie că El le este aproape.Fie ca ei să se simtă mereu ocrotiţi deumbra prezenţei Lui şi, întăriţi decunoaşterea acestui fapt, să fie înarmaţiîmpotriva tuturor încercărilor care îiaşteaptă în viaţă.

Astăzi, ca şi în timpul vieţii pământeşti aMântuitorului, se vor găsi oameni care vorîncerca să pună beţe în roate dorinţeivoastre de a vă duce copiii la Iisus. Incurentul rece al necredinţei şi nepăsăriiaceastă dorinţă va întâmpina piedici, darvoi să nu vă tulburaţi, să cedaţi în faţa lor,ştiind că nicăieri nu vor fi mai în siguranţăcopiii voştri decât lângă Cel ce a spus:Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi(Marcu 10, 14).

Ferice de părinţii şi de educatorii care,ţinând minte aceste spuse, îşi vor aduce laMântuitorul, fără a şovăi, cea mai marecomoară!

24 aprilie

„Varsă la Domnul grija ta"Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună

pace, vă veţi izbăvi;liniştea şi nădejdea sunt vârtutea

voastră.(Isaia30, 15)

Deseori ne imaginăm că în grijile şigreutăţile noastre nu trebuie să lipseascăniciodată o stare de apăsare şi panică. Nu-iînţelegem şi adesea îi judecăm pe cei ceadoptă o atitudine calmă faţă deamărăciunile vieţii. Fără îndoială, este cuneputinţă să nu resimţim într-o anumitămăsură povara grijilor puse pe umeriinoştri. Conştiinţa acestei greutăţi esteinevitabilă, dar ea nu trebuie să nelipsească de capacitatea de a simţi bucurieşi de a ne folosi de razele luminii trimisenouă. îngrijorarea exagerată şidescurajarea nu numai că nu ne ajută să neîndeplinim datoria, dar ne fac şi rău. Duhulagitaţiei şi permanentei nelinişti ne răpeşteacele puteri pe care le putem primi doar dinduhul blândeţii şi al nădejdii în Dumnezeu.Numai duhul netulburat al deplinei supu-

LUNA APRILIE 155

neri faţă de Dumnezeu va da sufletuluipacea desăvârşită, de care avem neapăratănevoie pentru a reuşi în eforturile noastre.în acest duh, care ni se dăruieşte de Sus,ne ostenim nu aparte de Dumnezeu, ci înîmpărtăşire cu El.

Adesea, împrăştiindu-ne în agitaţia şi înneliniştea noastră, ne străduim săîndeplinim tot felul de lucruri pe care ni separe că suntem datori să le facem, şi elepar să ne scape printre degete. Ar fi maibine dacă am înlocui măcar uneori agitaţiaaceasta prin retragere şi rugăciune,trecând asupra lui Dumnezeu povara pecare nu suntem în stare să o purtăm. Dacăne vom bizui doar pe propriile noastreforţe, nu vom reuşi să ne ducem la bunsfârşit îndatoririle. Numai cei îmbărbătaţide iubirea lui Dumnezeu pot nădăjdui că îşivor îndeplini lucrarea: aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu, Căruia noi îi vom fi uneltecredincioase.

25 aprilieBlândeţe şi răbdare

Aduc roadă întru răbdare.(Luca8, 15)

Nimeni nu dobândeşte imediatexperienţa vieţii. Este nevoie de mulţi anipentru a smeri voinţa noastră nesupusă, ane înmuia inima împietrită, a prefaceiritarea noastră în blândeţe, a „pune pazăgurii" noastre, ce se deschide atât de despentru o flecăreală fară folos ori de-adreptul dăunătoare. Creştereaduhovnicească a sufletului omenesc are loctreptat, aşa cum pământul rodeşte de lasine: mai întâi pai, apoi spic, după aceeagrâu deplin în spic (Marcu 4, 28). Toate latimpul lor. Pentru ca Dumnezeu să poatăcreşte în noi157

155

roadă adevărată este neapărată nevoie săaşteptăm cu răbdare şi linişte uşurareagreutăţilor vieţii noastre.Aşadar, să nu cârtim, să nu ne plângem delucrurile pe care nu le putem schimba. Săprimim toate cu duhul blândeţii, privind cuseninătate nereuşitele şi crezând că toateau o latură luminoasă. încercările vor fiatunci spre folosul nostru şi ne vor aducepace în suflet.A aduce roadă întru răbdare înseamnă şi aîncredinţa în mâna lui Dumnezeu toateurmările acţiunilor noastre. Semănătorularuncă sămânţa, pământul o primeşte,omul nădăjduieşte într-o recoltămulţumitoare. El seamănă cu nădejde, darştie că reuşita este în mâna lui Dumnezeu.Secerişul nu trebuie grăbit. Nu trebuie sătot tulburăm sămânţa ascunsă în şanurilepământului. Uneori este nevoie doar săaşteptăm cu răbdare şi cu nădejde. Monica,mama Fericitului Augustin, a aşteptatpatruzeci de ani roadă rugăciunilor salepână când fiul ei păgân s-a întors cătreDumnezeu. La vremea rânduită de cătreDomnul, acea roadă s-a pârguit minunat,spre bucuria ei şi spre slava lui Dumnezeu.

26 aprilie

155

O inimă nouă

Şi le voi da inimă ca să Mă cunoască peMine că Eu sunt Domnul.(Ieremia 24, 7)Să nu abaţi inima mea spre cuvinte devicleşug.(Psalmi 140, 4)Veselească-se inima mea, ca să se teamăde numele Tău.(Psalmi 85, 10)

Cel ce tinde neprefacut spre desăvârşire nuva avea încredere în inima sa. Inima omuluieste vicleana şi stricată din firea sa: deaceea ne şi rugăm Domnului să ne dea oinimă nouă - iar Domnul, Cel ce pe toate lerenaşte şi le înnoieşte, vrea să schimbe şiinima omenească, aducând-o subascultarea Sa. Hristos ne-a făgăduit că vaveni şi va face locaş (Ioan 14, 23) în inimaomului - dar va putea, oare, să locuiascăîntr-o inimă întinată, nerenăscută încă deDuhul Său Cel Sfânt?Nu încape îndoială că Hristos însuşi Se vaîngriji să deretice şi să înfrumuseţeze acestlocaş înainte de a Se sălăşlui în el. Deaceea, şi noi suntem datori să venim la Elcu deplină nădejde, să ne rugăm Lui cu

155

osârdie să ne dea inimă nouă şi duh nou(Iezechiel 36, 26).Făgăduinţele Domnului au fost făcute cumult timp înainte ca noi să le fi cerut: autrecut două mii de ani de când Domnul arostit sfintele Sale cuvinte, şi este gataîntotdeauna să le îndeplinească ori de câteori cerem de la El asta. Să nu contenim,deci, a ne ruga să ne dea o inimă nouă,până când vom simţi că această inimă seaflă deja în noi.

27 aprilieImpreună-lucrători cu Dumnezeu

Cel ce crede în Mine va face şi el lucrărilepe care le fac Eu, şi mai mari decât acesteava face.(Ioan 14, 12)

Lucrarea lui Dumnezeu este în primulrând renaşterea şi mântuirea sufleteloromeneşti, şi tocmai în această mare şisfântă lucrare Domnul ne cheamă pe toţi săîi fim tovarăşi, muncind în ogorul Lui şistrângând în el, prin puterea Mântuitoruluiînsuşi, roade tot mai desăvârşite. Suntem

155

noi vrednici de o asemenea sfântă şi înaltăchemare? Nu poţi


purcede la sfânta şi marea lucrare de asădi binele în sufletele oamenilor altfeldecât cu suflet curat şi cu inimă curată.

Un mare gânditor a comparat omenireacu un bloc de marmură, din care un sculptorpoate plăsmui forme minunate. Şi omuleste o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, lafel ca dalta în mâinile unui sculptor - dar ounealtă conştientă şi, prin urmare,responsabilă.

Cu adevărat, mare este chemareaartistului, care dintr-o piatră informă poatecrea un chip de înger, dar neasemuit maimare şi mai frumoasă este puterea de atrezi sufletul omului la scopul cel mai înalt,duhovnicesc. Educându-şi copilul,alintându-1 în braţele sale, mama trebuiesă se gândească în primul rând căDumnezeu i-a încredinţat un suflet viu şi i-adat puterea de a creşte acest suflet înduhul adevărului şi al iubirii lui Dumnezeu,de a înăbuşi în el sămânţa răului, de a treziîngerul adormit din el, ca să zic aşa, de a-1pune pe calea adevărată, care duce laDomnul. Toate strădaniile, toate puterileinimii de mamă trebuie să fie îndreptatespre acest scop, pe care ea îl poate atinge

158 159LUNA APRILIE


numai cu atotputernicul sprijindumnezeiesc.

Dar această mare lucrare a deşteptării şieducării sufletului nu se înfăptuieşte doarprin strânsa legătură a părinţilor cu copiii.Şi copiii pot, la rândul lor, să-şi înrâureascăpărinţii, să le dea imbold spre bine, şi fraţiipot să se înrâurească între ei, şi prietenii.La temelia tuturor relaţiilor omeneştitrebuie să stea înalta şi sfânta sarcină de ane da unii altora imbold spre bine, de a nechema la adevărul veşnic. Toţi oameniicultivaţi, înţelepţi, bogaţi în cunoaşteretrebuie să-şi pună cultura, cunoştinţele,înţelepciunea la picioarele lui Hristos, aşaîncât, primind învăţătură de la El, să-i poatăajuta pe fraţii lor încă neluminaţi să-Lcunoască. Şi ţineţi minte că nici o faptăbună nu e, la drept vorbind, a voastră. Hris-tos vorbeşte nu de faptele şi planurilevoastre, ci de ale Sale, pe care vrea să lesăvârşească prin voi, dacă vă veţiîncredinţa Lui cu totul şi nu-L veţi împiedicaprin îngâmfarea voastră şi prin facerea voiiproprii. Lumea are nevoie de Dumnezeu, delucrurile Lui, iar voi nu sunteţi decât nişteunelte ale Lui. Aşadar, să nu se Uudeînţeleptul cu înţelepciunea lui, nici pu-ternicul cu puterea lui, ci de se laudă

158 159LUNA APRILIE


cineva, să se laude cu aceea că pricepe şiMă cunoaşte că Eu sunt Domnul..., căcinumai aceasta este plăcut înaintea Mea(Ieremia 9, 23-24).

28 aprilieNeputinţă şi putere

Puterea Mea întru neputinţă sesăvârşeşte.

(II Corinteni 12, 9)

Când ne credem puternici, tocmai atuncisuntem mai slabi ca oricând, pentru că,bizuindu-ne pe noi înşine, nu cerem ajutorulde Sus — dar când ne recunoaştem slăbiciu-nea şi neputinţa, incapacitatea de a lupta,nepriceperea de a lucra, atunci suntemputernici prin acea Putere care întruneputinţă se săvârşeşte. Suntem cuadevărat puternici, fiindcă ne adresăm luiDumnezeu, rugându-L să ne dea ajutorulSău, pe care El niciodată nu ni-1 refuză. Dinpăcate, prea des, sub pretextul slăbiciuniişi nepriceperii, ne dăm în lături de lalucrarea pe care suntem datori să o facemşi, sim-ţindu-ne incapabili de o muncăfolositoare, preferăm să rămânem într-otrândăvire deplină.

158 159LUNA APRILIE


N-ar fi mai bine să trecem ostenealanoastră în mâinile Domnului, Care vaacoperi toate lipsurile noastre şi ne vapreschimba slăbiciunea, umplându-ne cuputerea Sa? El este gata să facă aceastăminune zilnic, fiindcă puterea Lui întruneputinţă se săvârşeşte. Cu nemărginita Saînţelepciune, El acoperă neputinţa noastrăomenească. Apostolul Pavel a fost adâncpătruns de gândul acesta când a spus că selaudă cu neputinţele sale, simţind că în else arată puterea lui Dumnezeu, şi de aceeaîşi dădea pe deplin seama că este taretocmai atunci când este neputincios (v. IICorinteni 12, 10).

29 aprilieSă ne pocăimVrednic de crezare şi de toată primirea

este cuvântul că Iisus Hristos a venit înlume să-i mântuiască pe cei păcătoşi,

dintre care cel dintâi sunt eu.(ITimotei 1, 15)

N-am venit să-i chem la pocăinţă pedrepţi, ci pe păcătoşi (Marcu 2, 17).Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să semântuiască şi U cunoştinţa adevărului săvină (I Timotei 2, 4). Vrednic de crezare şi

158 159LUNA APRILIE


de toată primirea este, aşa cum spuneApostolul Pavel, acest cuvânt, fiindcă pepământ nu poate fi aflat altul mai frumos,mai dătător de bucurie şi mângâiere, şi niciunul dintre cuvintele înţelepţilor nu i sepoate asemui. Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu Cel Unul-Născut, a venit în lumeca să-i mântuiască pe păcătoşi! Auzindacest cuvânt, înţelegându-1 aşa cumtrebuie, omul va dobândi îndată cea maimare bogăţie a lumii şi se va umple de ofericire pe care nimic altceva nu i-o poateda.

Ceea ce scria Apostolul Pavel fusesevestit mai înainte omenirii păcătoase decătre însuşi Mântuitorul: N-am venit să-ichem la pocăinţă pe drepţi, ci pe păcătoşi(Marcu 2, 17).

Luaţi aminte: Dumnezeul dragostei nu L-a trimis pe Fiul Său la sfinţi sau la drepţi -nu, ci L-a trimis să-i caute şi să-imântuiască pe cei pierduţi, să-i spele cuSângele Său pe cei necuraţi, să-i cheme pepăcătoşi la o viaţă nouă, să răscumpere cumoartea Sa toată omenirea care pierea înpăcate!

El vrea ca toţi oamenii să se mântuiascăşi la cunoştinţa adevărului să vină (I

158 159LUNA APRILIE


Timotei 2, 4). Nu vrea moartea păcătoşilor,ci să se întoarcă şi să fie vii.

Auzind de această uimitoare minune,întreaga lume ar fi trebuit să cadă lapicioarele Mântuitorului! Să ne pătrundem,deci, şi noi de înţelesul minunat al acestorcuvinte şi, chiar dacă până acum nimic n-afost în stare să ne clintească inimaîmpietrită şi îndărătnică, acum, luând amin-te la această minunată chemare a iubiriidumnezeieşti, striviţi, copleşiţi denemărginita milostivire a Mântuitoruluinostru, Care Şi-a vărsat pentru noi SfântulSânge şi Care îi cheamă la pocăinţă pepăcătoşi, să ne grăbim a cădea la picioareleSale, pocăindu-ne cu rugăciune fierbinte şimulţumire pentru darul Lui negrăit.

30 aprilieRugăciunea de taină

Tu însă, când te rogi, intră în cămara taşi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Careeste întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vedeîntru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare.

(Matei 6, 6)

La temelia fiecărei vieţi sfinte trebuie săse afle o convorbire vie, statornică, a

158 159LUNA APRILIE


sufletului cu Dumnezeu, în tainiţa inimii,departe de oameni, faţă către faţă, dacă sepoate spune aşa, cu Domnul însuşi.întreaga însemnătate a rugăciunii

stă în această relaţie nemijlocită,strânsă şi personală a omului cu Dumnezeu,prin care omul află intrare la tronul CeluiPreaînalt. Fără îndoială, peste tot şiîntotdeauna suntem în prezenţa luiDumnezeu, dar însuşi Hristos ne-a arătat cătrebuie neapărat să ne retragem pentru ane ruga în singurătatea odăii noastre, şiexperienţa ne arată întregul folos al uneiasemenea retrageri atunci când devineobişnuinţă.

Acolo, în acest sanctuar al nostru,departe de tot ce este pământesc,omenesc, vom găsi izvor de apă vie pentrua ne potoli setea duhovnicească, iar flacăracredinţei ni se va aprinde cu puteri noi;acolo ne vor fi date aripi pentru a zburafără de primejdie peste adâncul îndoielilorşi păcatului. Să căutăm, aşadar,însingurarea, şi în ea îl vom găsi pe Tatălnostru ceresc; întru lumina fetei Sale, cuconştiinţa vie

' > ' i ia iubirii Lui părinteşti, vom învăţa să ne

rugăm. Deşi Domnul nu cere de la noi

158 159LUNA APRILIE


rugăciuni lungi şi nu socoate a fi un meritrostirea de vorbe multe, trebuie totuşi ca,începând ziua, în care poate că ne aşteaptănu puţine griji şi greutăţi, să prindemputeri noi în singurătatea odăii noastre.Acolo vom pune la picioarele Lui tot ce nesperie la lucrarea ce ne aşteaptă şi,chemând binecuvântarea Lui asupra lucrăriiacesteia, luminaţi de lumina Lui, plini deDuhul Lui, înarmaţi cu rugăciunea, să ieşimfară frică în întâmpinarea încercărilor ce neaşteaptă.

Să fim convinşi că de fiecare dată cândne înfăţişăm lui Dumnezeu, chiar şi doarpentru scurtă vreme, vom primibinecuvântare de Sus, şi Tatăl Ceresc, Carevede întru ascuns, ne va răsplăti nouă laarătare.

LUNA MAI

1 maiLiniştea din toiul furtunii

Iată, El mă ucide, însă eu voi nădăjdui.(Iov 12, 15)'

Corabia pluteşte pe mare. Oricât ar fi deadânc noianul acesteia, oricât ar fi de

158 159LUNA APRILIE


puternice valurile, oricât s-ar înverşunafurtuna, totul este bine atâta timp cât apanu a pătruns în vas. Grija cea mare amarinarului nu este aceea de a-şi scoatecorabia din mare, ci de a împiedica apa să oinunde. La fel şi cu grija creştinului: ea nustă în a fugi de griji, de ispite, de încercări,ci în aceea ca nimic să nu-i poată tulburaliniştea sufletească, inundându-i sufletul caun val de nestăvilit, fară a lăsat loc pentrualtceva.

Dacă vom da intrare liberă în inimanoastră nenumăratelor griji mici şi mari,care nu încetează să-1 asedieze pe fiecaredin noi, acestea nu vor întârzia să neprovoace nemulţumire, enervare,amărăciune, şi vom fi o povară atât pentrunoi înşine, cât şi pentru ceilalţi. Stareanoastră de spirit morocănoasă va arunca oumbră peste tot ce ne înconjoară, şi vomîncepe să emanăm răceală.

Să învăţăm, deci, să nu ne lăsămdoborâţi de griji şi de greutăţi, să nu leexagerăm importanţa: atunci lumea noastrăduhovnicească va rămâne intactă şi înmijlocul acestor furtuni ne vom bucura,după cuvântul apostolesc, pururea.

Nu există nimic mai aducător de bucurieşi mângâiere decât să vezi un om care

158 159LUNA APRILIE


întotdeauna, chiar şi în mijlocul unor multeşi grele griji, este plin de linişte, de pace,de bucurie. Un asemenea om răspândeştelumină în bezna vieţii, lucrează mai bine caorice predică, poate da sprijin şi îmbăr-bătare fratelui descurajat, dându-i puteresă-şi continue calea grea. Noi întru toatepătimim necaz, dar nu suntem striviţi;suntem lipsiţi, dar nu deznădăjduiţi;suntem prigoniţi, dar nu părăsiţi, doborâţi,dar nu nimiciţi (II Corinteni 4, 8-9).

2 maiEliberat de lanţul cel greu

Iar Domnul l-a pus iarăşi pe Iov în starealui de la început, după ce s-a rugat pentruprieteni.

(Iov 42, 10)

Sunt liber doar atunci când uit de mineînsumi. Grija pentru mine însumi şi pentrunecazurile mele este un lanţ care mă leagă.Dacă aş putea să uit de mine, aş fi liber. Da-că, atunci când se abate asupra mea un nornegru, mi-aş aminti că şi fratele meu eacoperit de acelaşi nor, n-aş mai băga deseamă umbra lui deasupra capului meu, m-aş ruga pentru fratele meu, şi atunci

158 159LUNA APRILIE


povara mea ar pieri fară urmă, aş înceta săo simt. Duhule al uitării de sine,dumnezeies-cule duh al lui Hristos, duh alsmereniei şi al dragostei care s-a revărsatpe Cruce! Doar în Tine îmi pot găsilibertatea deplină! Eliberează-mă de mineînsumi, scoate de pe mine acest lanţ greu!

Nu mă doboară necazul, nici suferinţa, cifaptul că sufăr pentru mine însumi. Ajută-mă, Doamne, să iau asupra mea poverilealtora, ajută-mă să gust dulcele simţământal păcii purtând pe umerii mei poverilecelor ce mă înconjoară şi având aceastăîmpărtăşire cu Tine, Cel ce ai luat asupra Taneputinţele şi bolile noastre! Invaţă-mă sămă rog pentru ceilalţi — şi, orice arîncătuşa sufletul meu, fa să scap şi să ajungla libertatea dăruită de către Tine,libertatea lepădării de sine şi a hotărârii dea deveni unealtă a Ta pentru a slujicelorlalţi prin rugăciune, prin cuvânt sauprin faptă.

3 maiA fi creştin cu fapta

Că flămând am fost, şi nu Mi-aţi dat sămănânc..., bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţicercetat.

158 159LUNA APRILIE


(Matei 25, 42-43)

Mântuitorul nu-i osândeşte aici peoameni pentru ce au făcut, ci pentru ceeace n-au făcut. Nu este vorba de vreo faptărea faţă de fraţii flămânzi, bolnavi, închişiîn temniţă, apăsaţi de singurătate, ci estevorba de nepăsarea faţă de ei. Cei care augreşit i-au văzut pe aceşti „mai mici", cumîi numeşte Evanghelia, în lipsuri,înfometaţi, însetaţi, întemniţaţi, goi, şi nu i-au ajutat cu nimic. Au „trecut pe alături",pe lângă durerea şi sărăcia omenească, pecare ar fi putut să le uşureze. N-au luat înseamă geamătul omenesc, iar dacă acestava fi ajuns la urechile lor, i-a lăsat reci. Eibine, această atitudine indiferentă faţă desemeni este un păcat greu înaintea luiDumnezeu.

Mulţi dintre noi trăiesc fară să le pese,lasă să treacă pe lângă ei prilejurile de a-şiajuta semenii, de a le uşura suferinţa; nuvor să înţeleagă că prin aceasta păcătuiescfaţă de Hristos însuşi, că în persoanafraţilor noştri săraci îl lasă lipsit de ajutor,de compătimire, de mângâiere! Nu negândim, nu ne oprim asupra acestui fapt. Şitotuşi, trebuie să ne gândim, trebuie să neoprim asupra lui. Trebuie să ne întrebăm

158 159LUNA APRILIE


dacă suntem creştini cu fapta sau doar cuvorba. Dacă ne numim ucenici ai lui Hristosîn mod conştient, cum putem să trăim farăduhul Lui, fără ascultarea faţă de El? Cumputem să-L lăsăm flămând şi însetat,refuzându-I singurul lucru pe care-1 cere dela noi: o inimă devotată?

4 maiSlava cea veşnică

Căci o clipă uşoară de necaz trecător neaduce nouă prisos de veşnică slavă. (IICorinteni 4, 17)

O suferinţă uşoară, vremelnică, poateaduce slavă veşnică: fiecare cuvânt dinacest verset este plin de tâlc. Opoziţiadintre cele văzute şi cele nevăzute îluimeşte tot mai mult pe Apostolul Pavel şi,pe măsură ce gândul lui se ridică tot maisus, toate cele pământeşti pier treptatdinaintea lui, rămânând numai slavacerească, care acoperă toate celelalte şi pecare el o numeşte chiar prisos de veşnicăslavă.

In concepţiile noastre despre slavă cugreu poate încăpea ideea de prisos: acestcuvânt înseamnă pentru noi ceva în plus, o

158 159LUNA APRILIE


povară exagerată, care ar putea fi legatămai degrabă de grijile, de necazurile şiîncercările ce ne împovărează. Prisos deslavă! Această imagine nu este, oare, deînţeles? Şi totuşi, este adevărată. Tot cealcătuia greutatea necazului nostru se vapreface, fară îndoială, pentru noi în prisosde slavă. Pentru aceasta ne trebuie doar olumină nouă, ca să putem vedea ziua ceeace n-am putut vedea în întunericul nopţii.

Aceeaşi idee o exprimă şi cuvintelepsalmului: Trimite lumina Ta şi adevărulTău; acestea m-au povăţuit şi m-au adus lamuntele cel sfânt al Tău (Psalmi 42, 3).David nu cere să fie schimbateîmprejurările în care se află, ci o lumină no-uă, pentru a lumina aceste împrejurări. Şitu, cel copleşit de apăsarea suferinţelor,grăbeşte-te să ceri ca uşurare o nouălumină, pentru ca povara ta să se poatăpreface cândva în prisos de slavă! Toateîncercările şi necazurile prin care trecemtrebuie să ducă, în cele din urmă, la slavaaceasta. După cele şase zile de osteneală,ce ne-au fost date ca să luptăm şi săsuferim, în cea de a şaptea zi vom privi înurmă şi vom vedea că întunericul trecutuluieste destrămat de o luminănepământească, că trecutul nostru este

158 159LUNA APRILIE


acoperit de slavă. Fiecare pas din acesttrecut, oricât ar fi fost de greu şi obositor,ne-a dus spre a şaptea zi, Ziua Domnului,ziua odihnei, şi tot acest prisos alsuferinţelor noastre pământeşti se va pre-face atunci într-un prisos de veşnică slavă.

5 maiVeşnicia a şi început

Calea cea nouă şi vie... (Evrei 10, 20)

A fost cale nouă, fiindcă a fost cale vie.Adesea oamenii caută în Evanghelie doarun mijloc de a trece prin „valea morţii"; nucaută în ea ajutor şi povaţă pentru arenavieţii — dar când Se apropie de sufletHristos, îi deschide calea cea nouă şi vie. Eldezvăluie că veşnicia a şi început şi că pu-tem să o cunoaştem de pe acum fară săaşteptăm moartea în acest scop; nedezvăluie că la părtăşia cu Dumnezeu pu-tem ajunge nu numai după moarte, ci şi înviaţă, că înfăţişând trupurile noastre ca peo jertfa vie, sfântă, bineplăcută luiDumnezeu, slujba voastră cuvântătoare(Romani 12, 1), dobândim încă de aici, depe pământ, împărăţia cerurilor, prinîmpărtăşirea şi unirea cu Domnul. Mergând,

158 159LUNA APRILIE


asemenea israelitenilor, prin pustiul vieţii,nu vom suferi de foame si nici de sete,fiindcă Mântuitorul merge înaintea noastrăsi prin El ni se dă zi de zi harul care nemântuieşte, lumina care ne luminează,pâinea vieţii şi izvorul adevărului, care neumplu şi ne întăresc sufletul.

Fără harul lui Dumnezeu, fară credinţă şifară dragoste mergeam pe calea păcatului,pe calea egoismului, a plăcerilor, asuperficialităţii - pe calea cea largă, care nuduce în împărăţia lui Dumnezeu! Calea ceanouă este calea lepădării de sine, adragostei de aproapele - cale strâmtă şi nuarareori presărată cu spini. Pe această caletrebuie să umblăm sub povara crucii, însăea ne duce la Domnul, şi luminoasa nădejdeîn viaţa veşnică, în unirea cu Domnul, nesprijină pe această cale.

Mergând pe urmele Lui, va fi cuneputinţă să ne rătăcim. El este calea,adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6). Trebuie doarsă ţinem ochii deschişi, să avem conştiinţatrează, să dorim şi să căutăm întreaga viaţăaceastă cale.

Doamne! Oare mă voi dărui Ţie numai înceasul morţii? Arată-mi calea cea vie.învaţă-mă viaţa sfântă, care se dăruieşteŢie încă de la Bethleem, şi în continuare în

158 159LUNA APRILIE


Nazaret, şi pe Golgota! Ajută-mă să mergcu Tine pe calea vie; dă-ruieşte-mi încă dintimpul vieţii mele măreaţa putere a ne-muririi, învaţă-mă să renunţ cu desăvârşirela voia mea, să o supun voii Tale! înosteneală, în griji, în luptă, în clipele dedurere mută, în necaz si în bucurie, în boalăsi în sănătate.

în sărăcie şi în belşug, ajută-mă să mădăruiesc Ţie în întregime, zicând: Părinte!In mâinile Tale încredinţez duhul meu!(Luca 23, 46) Atunci, viaţa mea va fi o calevie spre cer!

6 maiMijlocitorul

A luat cele şapte pâini şi doi peşti şi,mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenicilor; iarucenicii midţimilor.

(Matei 15, 36)

Mântuitorul a înmulţit pâinile, dar nu le-a împărţit chiar El mulţimilor. Le-a dat maiîntâi ucenicilor, aşa încât daruldumnezeiesc n-a trecut nemijlocit lamulţimile care-1 aşteptau, ci prinmijlocitorii Domnului.

158 159LUNA APRILIE


Aşa se întâmplă şi cu noi. Domnul nesatură cu hrana Sa, dar foarte adesea neoferă această hrană în vase pământeşti. Elne-o trimite prin mijlocirea încercărilor, aschimbărilor grele din viaţa noastră, şiadesea în felul cel mai puţin băgat deseamă, cel mai obişnuit. Zi de zi, ceas deceas, clipă de clipă ne întâlnim cuasemenea unelte trimise de Sus. întreaganoastră experienţă de viaţă, oricare ar fipreţul cu care a fost cumpărată, ne educă,într-o formă sau alta, aşa cum ne educă, dealtfel, şi contactele cu oamenii pe care îiîntâlnim în calea noastră. Pâinea cereascăajunge la noi după ce a trecut prin mâinileunei nenumărate mulţimi de oameni.

Doamne! Prefa-mă şi pe mine într-unadin uneltele Tale, lucrează prin mine! Mi-aşdori să hrănesc cu bună ştiinţă un flămândcu pâinea Ta, să-1 întăresc cu puterea Ta;aş vrea să iau în nevrednicele mele mâinipâinea Ta şi s-o împart celor nevoiaşi.

Fă-mă doar să înţeleg smerit şi adânc cănu am proviziile mele proprii, că uscatăeste pâinea şi tulbure este apa cu care l-aşputea îmbia pe aproapele. De aceea, arată-mi cât sunt de sărac, învaţă-mă să-mi întindmai întâi mâinile către Tine şi numai dupăaceea să le întind spre fratele meu, pentru

158 159LUNA APRILIE


a-i da nu ceea ce este al meu, ci ceea ceeste al Tău!

7 maiIn ce constă viaţa creştină?

Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nutrup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, ciTatăl Meu Cel din ceruri.

(Matei 16, 17)

Cuvântul lui Dumnezeu este Revelaţie, şiîntreaga viaţă creştină constă în primireaacestei Revelaţii. Ea nu poate fi pătrunsăde simpla raţiune omenească, nu poate fimăsurată, studiată, aprobată sau respinsăaplicându-i-se criteriile acestei lumi. Ea nuintră în inimă sub înrâurirea trupului şisângelui, care, dimpotrivă, adeseori serăzvrătesc împotriva ei, ci doar prinmijlocirea lucrării Sfântului Duh. Domnul S-a bucurat de vădita lucrare a haruluidumnezeiesc asupra sufletului uceniculuiSău şi 1-a numit „fericit" pe acesta, de-oarece el primise credinţa sa nu „de la trupşi de la sânge", ci de la Duhul Tatălui Său.Ceea ce e primit de la trup şi de la sângeeste fragil, superficial, schimbător,nerodnic.

158 159LUNA APRILIE


Credinţele primite de la oameni nurezistă încercărilor, nu pătrund în adânculinimii, nu o fac să renască pentru o nouăviaţă, nu-i dau puterea de a trăi şi a muricreştineşte.

Adevărat, trainic şi veşnic este numaiceea ce ne-a fost descoperit de Dumnezeuînsuşi. Hristos Se bucură şi acum de oricesuflet care trăieşte ceea ce a trăit Simon,fiul lui Iona, în ziua aceea când, în pofidatuturor nedumeririlor, L-a numit pe IisusFiul Dumnezeului Celui Viu. Fericiţi sunt şiastăzi cei ce, neţinând seama de sfatul„trupului şi sângelui", merg drept spreDumnezeu, Care pentru asta II arată lor peFiul Său, Iisus Hristos! Fericiţi sunt cei cestau pe Piatra cea tare, Care este Hristos(v. I Corinteni 10, 4). Ei rămân neclintiţi nufiindcă ar fi puternici şi tari, ci pentru că Eleste puternic şi de neînvins şi îi ţine, şi eistau neclintiţi pe El, şi vor sta în veci.

8 maiPrivirea mustrătoare

Şi întorcându-Se Domnul, a privit sprePetru.

(Luca22,6l)

158 159LUNA APRILIE


Ce putea să fie în acea privire aMântuitorului? Ce trebuia să simtă Petruîntâlnind această privire plină de mustrareblândă şi iubitoare? Nu-i de mirare că dintr-odată în sufletul său s-a trezit căinţa, că înclipa aceea a înţeles cum L-a întristat peînvăţătorul şi Domnul său, iar din ochi auînceput să-i picure lacrimi fierbinţi. Cum aputut el, care se bizuise atât de mult petăria sa, care nu demult spunea sus şi tarecă-L va urma pe Hristos pretutindeni, cum aputut să uite într-o clipă totul şi, lăsându-sepradă unei frici josnice, să se lepede de Celpentru Care fusese gata să îşi dea viaţa?

De aceea, înţelegem tot adâncul căinţeice l-a cuprins pe Petru atunci când privireaDomnului l-a trezit din această frică. Fie caaceastă privire plină de dragoste, dar şi demustrare îndreptăţită, să ne oprească şi penoi atunci când suntem gata să ne uitămfăgăduinţele, bunele intenţii, când oricepricină, chiar şi una neînsemnată, ne dăimbold să ne abatem de la adevăr. Aşadar,să ne dovedim dragostea faţă deMântuitorul nostru slujindu-I cudevotament Celui căruia ne-am hotărât să-Irămânem credincioşi pentru totdeauna. Sănu ne bizuim pe tăria noastră, care esteatât de şubredă, ci să ne punem nădejdea

158 159LUNA APRILIE


în Dumnezeu, să ne ţinem de El, să nebizuim pe cuvântul Lui, pe izvorul viu şinesecat al acestui cuvânt - şi, aducându-neaminte de lepădarea lui Petru, să căutămmereu această privire dumnezeiască aMântuitorului nostru. La El să căutăm înprimul rând ajutor de fiecare dată cândsimţim că ne fuge pământul de sub picioareşi că se apropie primejdia. Sprijinindu-nedoar pe El, să îi rămânem credincioşi pânăla moarte - iar atunci când ne va întreba:Mă iubeşti?, să-I răspundem fără să stăm pegânduri: Doamne, Tu pe toate le ştii, Tu ştiică Te iubesc (Ioan 21, 17).

9 maiDuhul blândeţii şi al iubirii

Nu ştiţi ai cărui duh sunteţi?(Luca 9, 55)

Oare ne dăm seama întotdeauna „aicărui duh suntem"? De câte ori nu judecămcu asprime, cu indignare ce ni se parejustificată, convinşi că avem tot dreptul sărostim sentinţe necruţătoare asupraaproapelui! Uneori chiar chemăm asupra luipedeapsa lui Dumnezeu - dar să ne amintim

158 159LUNA APRILIE


atunci cuvintele Mântuitorului: Nu ştiţi aicărui duh sunteţi?

El, Atotputernicul, dar şi AtotiertătorulHristos, i-a oprit pe ucenicii Săi prin acestespuse atunci când ei chemau focui cerescasupra samarinenilor, fiindcă nu voiseră să-L primească la ei pe Mântuitorul. Aceastămânie părea cu totul îndreptăţită - odovadă a iubirii lor fierbinţi de Mântuitorul.Dar nu! O asemenea iubire, care pretinderăzbunare, nu e pe placul Domnului, fiindcădin ea lipseşte duhul blândeţii, pe care Elne învaţă să îl avem şi care trebuie să fieduhul nostru - duhul creştinismului. De câteori nu spunem că am fi gata să iertăm toaterăutăţile îndreptate împotriva noastră, darcă nu putem ierta o jignire adusă unui omdrag, arătând astfel că nu ştim „ai căruiduh suntem"?!

Oricare ar fi răul pricinuit nouă sauapropiaţilor noştri, să fim totuşi zăbavnicila mânie, căci mânia omului nu lucreazădreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 19-20).Să-1 tratăm pe vinovat cu duhul blândeţii,al dragostei, al iertării, cu duhul careînvinge răul prin puterea blândeţii şi adragostei.

10 mai

158 159LUNA APRILIE


Calea ascultăriiAtunci Ilie i-a zis: „Nu te teme, ci du-te şi

fă aşa cum ai zis;dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru

mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentrufiul tău vei face la urmă".

(III Regi 17, 13)

Ce ciudată privelişte: adresându-se uneifemei care suferea de foame, Prorocul Ilie îispune dinainte ce trebuie să facă cu darulpe care avea să-1 primească! Primul ei gesttrebuia să fie cel de a da, nu cel de a lua. înprimul rând, ea trebuia să se osteneascăpentru altcineva - pentru proroc: Fă maiîntâi pentru mine o turtă. Să nu ne mirăm,să nu vedem în aceste spuse egoism alprorocului faţă de nevoia altuia sau uitarede suferinţa lui.

tem gata să ne uităm făgăduinţele,bunele intenţii, când orice pricină, chiar şiuna neînsemnată, ne dă imbold să neabatem de la adevăr. Aşadar, să ne dovedimdragostea faţă de Mântuitorul nostruslujindu-I cu devotament Celui căruia ne-amhotărât să-I rămânem credincioşi pentrutotdeauna. Să nu ne bizuim pe tărianoastră, care este atât de şubredă, ci să nepunem nădejdea în Dumnezeu, să ne ţinem

158 159LUNA APRILIE


de El, să ne bizuim pe cuvântul Lui, peizvorul viu şi nesecat al acestui cuvânt - şi,aducându-ne aminte de lepădarea lui Petru,să căutăm mereu această priviredumnezeiască a Mântuitorului nostru. La Elsă căutăm în primul rând ajutor de fiecaredată când simţim că ne fuge pământul desub picioare şi că se apropie primejdia.Sprijinindu-ne doar pe El, să îi rămânemcredincioşi până la moarte - iar atunci cândne va întreba: Mă iubeşti?, să-I răspundemfară să stăm pe gânduri: Doamne, Tu petoate le ştii, Tu ştii că Te iubesc (Ioan 21,17).

9 maiDuhul blândeţii şi al iubirii

Nu ştiţi ai cărui duh sunteţi?(Luca 9, 55)

Oare ne dăm seama întotdeauna „aicărui duh suntem"? De câte ori nu judecămcu asprime, cu indignare ce ni se parejustificată, convinşi că avem tot dreptul sărostim sentinţe necruţătoare asupraaproapelui! Uneori chiar chemăm asupra luipedeapsa lui Dumnezeu - dar să ne amintim

158 159LUNA APRILIE


atunci cuvintele Mântuitorului: Nu ştiţi aicărui duh sunteţi?

El, Atotputernicul, dar şi AtotiertătorulHristos, i-a oprit pe ucenicii Săi prin acestespuse atunci când ei chemau focui cerescasupra samarinenilor, fiindcă nu voiseră să-L primească la ei pe Mântuitorul. Aceastămânie părea cu totul îndreptăţită — odovadă a iubirii lor fierbinţi de Mântuitorul.Dar nu! O asemenea iubire, care pretinderăzbunare, nu e pe placul Domnului, fiindcădin ea lipseşte duhul blândeţii, pe care Elne învaţă să îl avem şi care trebuie să fieduhul nostru - duhul creştinismului. De câteori nu spunem că am fi gata să iertăm toaterăutăţile îndreptate împotriva noastră, darcă nu putem ierta o jignire adusă unui omdrag, arătând astfel că nu ştim „ai căruiduh suntem"?!

Oricare ar fi răul pricinuit nouă sauapropiaţilor noştri, să fim totuşi zăbavnicila mânie, căci mânia omului nu lucreazădreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 19-20).Să-1 tratăm pe vinovat cu duhul blândeţii,al dragostei, al iertării, cu duhul careînvinge răul prin puterea blândeţii şi adragostei.

10 mai

158 159LUNA APRILIE


Calea ascultăriiAtunci Ilie i-a zis: „Nu te teme, ci du-te şi

fa aşa cum ai zis;dar fa mai întâi de acolo o turtă pentru

mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentrufiul tău vei face la urmă".

(III Regi 17, 13)

Ce ciudată privelişte: adresându-se uneifemei care suferea de foame, Prorocul Ilie îispune dinainte ce trebuie să facă cu darulpe care avea să-1 primească! Primul ei gesttrebuia să fie cel de a da, nu cel de a lua. înprimul rând, ea trebuia să se osteneascăpentru altcineva - pentru proroc: Fă maiîntâi pentru mine o turtă. Să nu ne mirăm,să nu vedem în aceste spuse egoism alprorocului faţă de nevoia altuia sau uitarede suferinţa lui.

Dimpotrivă, ele sunt expresia uneiînţelegeri cât se poate de fine a nevoiloromului. Atât în lumea materială, cât şi în lu-mea duhovnicească, grija noastră decăpetenie trebuie să fie lepădarea de sine.Toate amărăciunile noastre vin din preamulta grijă pentru noi înşine.Concentrându-ne asupra propriilor noastregreutăţi şi necazuri nu primim uşurareadorită, dar dacă ne dedicăm celorlalţi,

158 159LUNA APRILIE


străduindu-ne să le facem mai uşoarăpovara, uşurăm şi povara noastră.Ajutându-i pe ceilalţi în neputinţele lor,aflăm vindecare şi pentru boala noastră.întotdeauna, în orice împrejurări, se cuvinesă ţinem minte că rănile altora sunt la felde dureroase ca şi ale noastre, că noriinegri care plutesc deasupra noastră aruncăaceeaşi umbră şi asupra celor din preajmanoastră, că fraţii noştri au tot atâta nevoieca şi noi de uşurare, de încurajare, demângâiere şi de iubire.

însăşi durerea noastră ne aduce un maredar: darul compasiunii. Să împărtăşim acestdar şi altora, să-1 cheltuim cu dărnicie: prinaceasta, puterea noastră duhovnicească nuva face decât să crească. Să uităm de noiînşine şi, întorcân-du-ne după aceea încămara noastră duhovnicească, o vom găsiscăldată într-o lumină nouă: lumina DuhuluiDomnului, lumina iubirii dumnezeieşti.

Poate că nu-i va fi fost uşor prorocului -om puternic, care nu depindea de nimeni —să ceară pâine de Ia sărmana văduvă; niciei nu-i va fi fost uşor să-şi uite necazul şi săslujească altuia, însă amândoi se supuneauvoinţei lui Dumnezeu şi aceasta le-a adusamândorura un mare bine. Prin smeritul şiascultătorul proroc s-a săvârşit o minune

158 159LUNA APRILIE


mare, iar femeia sărmană, lipsită deapărare, a văzut în această minunedragostea şi grija pe care i le poartăDumnezeu însuşi. Aşa se întâmplăîntotdeauna când un suflet ce pare lipsit desprijin merge pe calea ascultării.

11 maiPacea lui Dumnezeu si>dragostea lui Hristos

Să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, ceamai presus de cunoştinţă.

(Efeseni 3, 19)

Să nu spuneţi că nu puteţi crede ceea cenu înţelegeţi. Există în noi o însuşire maipresus de orice minte şi pe care nici ominte nu poate să o cuprindă. Este ceva cescapă oricărei explicaţii, ceva ce ne înalţădeasupra propriei noastre raţiuni, caredescoperă sufletului nostru o întreagă lumeinaccesibilă privirii minţii. Cel mai puţinînţelegem însă pacea lui Dumnezeu şidragostea lui Hristos. Cum poate omul săaibă pace în Hristos, de vreme ce-1înconjoară neorânduieli, dezbinări,tulburări şi deşertăciune? Cum poate el, înnimicnicia lui, în păcătoşenia lui, să fie

158 159LUNA APRILIE


obiect al iubirii dumnezeieşti? Şi totuşi, dinmila lui Dumnezeu, pacea şi dragostea luiHristos se pogoară asupra noastră. Cum şipe ce căi, nu ştim, dar simţim asupranoastră lucrarea lor binefăcătoare.

Ştim că pacea Lui ne umple sufletulatunci când rămânem neclintiţi şi liniştiţi înfurtuna vieţii. Năzuinţa noastră spreDomnul îl face să Se apropie de noi. îl iubimpentru că El ne-a iubit întâi (I Ioan 4, 19), şisetea noastră de a-L cunoaşte pe Hristos,Biruitorul lumii, dovedeşte apropierea Luide noi. Pogorându-se asupra sufletuluinostru păcătos, dragostea Lui îltransfigurează şi, încălzindu-1 cu razelesale, îl pârguieşte pentru veşnicie. Atunci,smereniei şi credinţei noastre le va fi datădragostea lui Hristos, cea mai presus decunoştinţă.

12 maiRugăciune pentru izvorârea dragostei

Iar când duhul necurat a ieşit din om,umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă,şi nu găseşte.

(Matei 12, 43)

Stările de trecere sunt cele mai greu deîndurat în viaţa duhovnicească. Vechiul a

158 159LUNA APRILIE


trecut deja, noul n-a sosit încă. Cea maigrea vreme din istoria poporului lui Israelau fost cei patruzeci de ani când a rătăcitprin pustiu. în Egipt încă se mai dedaudesfătărilor păcătoase, în pământulfăgăduinţei au gustat fericirea pe care oaşteptaseră, dar în pustiu totul era sterp şilipsit de viaţă.

Nici tu, suflete al meu, nu suferi să rămâiîn pustiu pentru multă vreme, nu te poţimulţumi numai cu oprelişti. Ne simţimapăsaţi şi ameninţaţi când ne vedem casadereticată şi împodobită, însă pustie,nelocuită. Dragostea noastră de păcatpoate fi înlocuită doar de o nouă dragoste;legea nu o poate înlocui. De aceea, trebuiesă ne rugăm Domnului să ne trimită ocomoară duhovnicească mai presus detoate lucrurile la care am renunţat, un izvorviu de dragoste, care să adape pustiulpârjolit de secetă al inimii noastre, deplină-tatea bucuriei, care să umple golul rămas înnoi. învaţă-mă, Doamne, să înţeleg în cemăsură făgăduinţa Ta întrece tot ce amlăsat în urmă în vechea ţară a Egiptului.Prefă legea în har, robia în libertate, jertfamea în izvor al desfătării.

Atunci, în loculplângerii voi primiuntdelemnul bucuriei, în locul duhului

158 159LUNA APRILIE


trândăvirii — veşmânt de slavă, atunci cândEl ne va îmbrăca în haina mântuirii si cuveşmântul veseliei ne va acoperi (Isaia 61,10). Atunci, casa mea nu va mai fi pustie:se va face templu al Dumnezeiescului Duh,iar duhul răului va fi izgonit din ea pentrutotdeauna.

13 maiUn avertisment înfricoşător

Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al luiDumnezeu Celui Preaînalt?

(Marcu 5, 7)

Duhul răutăţii, duhul trufiei, duhulsatanei nu poate avea nimic în comun cublândul duh al dragostei lui Hristos; foculnu se poate amesteca niciodată cu apa, nuse pot uni întunericul şi lumina. Tot ce estenecurat, rău, păcătos în noi fuge în modinstinctiv de la faţa lui Dumnezeu. Neapropiem de El doar în clipele noastre celemai bune, mai luminoase, şi numai cu oparte a fiinţei noastre.

Ce groaznice sunt vorbele acestea: Ce aicu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Prin ele, duhul satanic altăgăduirii şi răutăţii şi-a rostit singur

158 159LUNA APRILIE


osânda. Ele trebuie să fie şi pentru noi unavertisment înfricoşător, care să neoprească în pragul păcatului. Dacă vomtrece pragul acesta, ne va fi greu să facemcale întoarsă, ne va cuprinde dezgustul faţăde tot ce este sfânt şi curat, vom simţi cugroază că nu mai avem nimic în comun culuminosul Chip al lui Hristos.

Să cădem înaintea Lui, rugându-L să neatragă la Sine cu puterea Sa, să aprindă înnoi flacăra iubirii cu iubirea Sa ceadumnezeiască, aşa încât, cu adâncărecunoaştere a păcătoşeniei şi nimicnicieinoastre, să ne lepădăm la picioarele Luipentru totdeauna de acel duh al răutăţiicare, în nebunia sa, a cutezat să îl respingăpe Mântuitorul lumii.

14 maiIubirea şi rugăciunea

Bucuraţi-vă totdeauna. Neîncetat rugaţi-vă.

(I Tesaloniceni 5, 17-18)

Bucuria şi rugăciunea nu se potcontrazice reciproc, deşi s-ar părea căsufletul plin de bucurie şi tresăltare n-armai avea ce să-I ceară lui Dumnezeu. Darrugăciunea nu este doar o expresie a

158 159LUNA APRILIE


necazului şi durerii, un strigăt al unui sufletaflat în suferinţă. Oare în bucuria cea mailuminoasă şi mai deplină nu simţim nevoiade a sta de vorbă cu Dumnezeu, de a-Iaduce mulţumire pentru marele dar albucuriei care ne umple inima? La bucurie,ca şi la necaz, sufletul trebuie, mai întâi detoate, să-L caute pe Domnul, Izvorul vieţiinoastre. La El, la picioarele Lui trebuie săaducem şi fericirea, şi amărăciunea, şilacrimile, şi tresăltarea de bucurie.

Tot darul desăvârşit ne vine de Sus.Bucuria şi necazul - toate sunt de laDumnezeu, iar rugăciunea este neîncetatăpărtăşie cu El. Tot ce e luminos, plin debucurie, în viaţa noastră este dar de laDumnezeu: tinereţea, sănătatea, sfântafericirea familială, frumuseţea naturii,fiecare rază de soare, fiecare floare decâmp care ne încântă: tot ce ne bucură, totce ne este scump, toate le primim dinmâinile Făcătorului.

Cea mai de seamă bucurie a noastră,bucuria duhovnicească, bucuria în Hristos,este deplinătatea iubirii. Adevărata fericirestă numai în iubire; numai un suflet iubitorse poate bucura de lumina soarelui,răsfrângând în sine lumina cerească.Iubirea are nevoie de rugăciune, iar cel ce

158 159LUNA APRILIE


se bucură întru iubire se roagă neîncetat,fiindcă adevărata iubire este în sinerugăciune.

în iubire aflăm bucurie, dar iubireaaceasta nu este desăvârşită atâta timp câtnu ne-am pus sufletul pentru prieteniinoştri. Mai mare iubire decât aceastanimeni nu are: ca sufletul lui să şi-lpunăcineva pentru prietenii săi (Ioan 15, 13).Străduindu-ne să ne iubim unii pe alţii, săne dăruim sufletul slujirii aproapelui, săuităm de noi înşine pentru ceilalţi, începemsă înţelegem că în iubire constă viaţaadevărată. Ne va deveni limpede că atuncicând am trăit numai pentru noi înşine amrăbdat de foame duhovnicească şi ne-amhrănit doar cu roşcove. Cu cât iubim maimult, cu atât vom dori mai mult să nedesăvârşim. Cu cât iubim mai mult, cu atâtnăzuim mai mult către ideal, cu atât maipuţin suntem mulţumiţi de noi înşine.Fericirea aproapelui, tihna lui, sănătatealui, bucuriile lui alcătuiesc scopul vieţiinoastre. Pentru ele să ne rugăm zi şinoapte lui Dumnezeu, asupra lor săchemăm în primul rând binecuvântarea luiDumnezeu.

Dumnezeule! Fă ca bucuria să seunească pentru totdeauna în mine cu

158 159LUNA APRILIE


rugăciunea şi mulţumirea! Să se roage înmine iubirea mea de Tine şi de aproapelemeu; fie ca, amin-tindu-mi cuvintele Tale dedinaintea morţii, să nu uit niciodată spusa:Mi-e sete! (lozn 19, 28).

Această spusă cuprinde toată iubirea Ta,care însetează de mântuirea omenirii. Dă-mi, Doamne, şi mie să însetez nu doar demântuirea sufletului meu, ci şi demântuirea tuturor oamenilor. Dă-mi să măbucur nu doar de bucuria pământească şitrecătoare, ci dă-mi să intru întru bucuriaDomnului meu (Matei 25, 23)! Dă-miputerea iubirii Tale, a rugăciunii Tale, iarcând voi ajunge înaintea slavei Tale dă-misă gust din bucuria cea veşnică aflatătotdeauna în dreapta Ta.

15 m.aiPuterea lui Dumnezeu ajută

Ajunge zilei răutatea ei.(Matei 6, 34)

Să nu vă temeţi dinainte de slăbiciuneavoastră: ajunge zilei răutatea ei. Să nu vătemeţi de ziua de mâine: ziua de mâine seva îngriji singură de ale sale. Celui ce v-atrimis astăzi pace sufletească toate Ii suntcu putinţă: El nu vă va refuza nici mâine

158 159LUNA APRILIE


această pace. Să nu vă chinuiţi singuri cugrija încercărilor viitoare. Să nu vă lăsaţipradă nici unei temeri, să nu vă străduiţideloc să ghiciţi ce vă aşteaptă în viitor, ci,prin credinţa în Domnul şi prin nădejdea căEl vă va ajuta la nevoie, să alungaţi cât maideparte de voi orice temere.

Dăruiţi-vă Domnului întru totul şi pe de-a-ntregul, cu deplina credinţă că odată cuîncercarea El vă va trimite şi destulă puterepentru a-i face faţă. Domnul împlineştetoată lipsa noastră, după bogăţia Sa, cuslavă (Filipeni 4, 19). Lăsaţi toate în seamaLui; dacă aţi pus mâna pe plug, să nu vămai uitaţi înapoi, să nu vă împiedicaţi deamănunte, să aveţi bărbăţie; încrezându-văLui în toate, să aşteptaţi în linişte, cudeplină nădejde şi deplină supunere,împlinirea voii Lui.

Să ţineţi minte că vi se dă putere pentrua purta crucea de astăzi, nu cea de mâine.Un om care căzuse într-o adâncădescurajare, vărsându-şi oful în faţa altuia,1-a întrebat: „De ce mi-o fi atât deîngrozitor de greu?" „Pentru că, i-a răspunsacela, odată cu povara de acum ai luat-o şipe cea viitoare, şi le porţi pe amândouă cupropria ta putere, nu cu puterea luiDumnezeu."

158 159LUNA APRILIE


Propria noastră putere ne apasă cuneputinţa, pe când puterea lui Dumnezeune ridică cu atotputernicia Sa.

16 maiMâhnirea dispare

De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi dece mă tulburi?

(Psalmi 41, 6)

Tulburatu-s-a sufletul meu în mine,recunoaşte psalmis-tul, şi cuvintele ceurmează: Toate talazurile şi valurile Talepeste mine au trecut ne lămuresc stareaaceasta a lui. Există momente când şisufletul credincios se umple de mâhnire;peste el trece val după val, îl apasă lipsa deînţelegere şi de bunăvoinţă a semenilor,dezamăgirea, nereuşitele. Atunci îşi pune,ca David, întrebarea: „De ce umblu mâhnit?De ce este atât de puţină bucurie în viaţamea?" El se plânge lui Dumnezeu însuşi, nuoamenilor, şi orice plângere adusă ne-mijlocit Lui se preface grabnic în laudă.

Adie asupra omului Duhul Mângâietor,Care îi schimbă starea sufletească: atunci,el începe dintr-o dată să-şi aminteascăbunătatea şi ajutorul lui Dumnezeu:Ziuaporunci-va Domnul mila Sa, şi noaptea

158 159LUNA APRILIE


cântarea Lui va fi cu mine (Psalmi 41, 11),şi va încheia spunând cu convingere:Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci mă voimărturisi Lui, Mântuitorulfeţei mele şiDumnezeul meu. Suflete mâhnit! Ridică-tedeasupra adâncului grijilor şi amărăciunilortale, priveşte rară teamă valurile ce seînalţă câteodată în jurul tău, ţine minte căprin ele ţi se deschide cale şi că deasupralor îţi strălucesc lumina Lui şi adevărul Lui,care te vor povăţui şi te vor aduce lamuntele cel sfânt al Lui şi la locaşurile Lui(Psalmi 42, 3). învaţă-te să dai slavă luiDumnezeu, şi tânguirea va înceta.Nădăjduieşte, şi mâhnirea va pieri.

15 maiPuterea lui Dumnezeu ajută

Ajunge zilei răutatea ei.(Matei 6, 34)Să nu vă temeţi dinainte de slăbiciunea

voastră: ajunge zilei răutatea ei. Să nu vătemeţi de ziua de mâine: ziua de mâine seva îngriji singură de ale sale. Celui ce v-atrimis astăzi pace sufletească toate îi suntcu putinţă: El nu vă va refuza nici mâineaceastă pace. Să nu vă chinuiţi singuri cugrija încercărilor viitoare. Să nu vă lăsaţipradă nici unei temeri, să nu vă străduiţi

158 159LUNA APRILIE


deloc să ghiciţi ce vă aşteaptă în viitor, ci,prin credinţa în Domnul şi prin nădejdea căEl vă va ajuta la nevoie, să alungaţi cât maideparte de voi orice temere.

Dăruiţi-vă Domnului întru totul şi pe de-a-ntregul, cu deplina credinţă că odată cuîncercarea El vă va trimite si destulă puterepentru a-i face faţă. Domnul împlineştetoată lipsa noastră, după bogăţia Sa, cuslavă (Filipeni 4, 19). Lăsaţi toate în seamaLui; dacă aţi pus mâna pe plug, să nu vămai uitaţi înapoi, să nu vă împiedicaţi deamănunte, să aveţi bărbăţie; încrezându-văLui în toate, să aşteptaţi în linişte, cudeplină nădejde şi deplină supunere,împlinirea voii Lui.

Să ţineţi minte că vi se dă putere pentrua purta crucea de astăzi, nu cea de mâine.Un om care căzuse într-o adâncădescurajare, vărsându-şi oful în faţa altuia,1-a întrebat: „De ce mi-o fi atât deîngrozitor de greu?" „Pentru că, i-a răspunsacela, odată cu povara de acum ai luat-o şipe cea viitoare, şi le porţi pe amândouă cupropria ta putere, nu cu puterea luiDumnezeu."

Propria noastră putere ne apasă cuneputinţa, pe când puterea lui Dumnezeune ridică cu atotputernicia Sa.

158 159LUNA APRILIE


16 maiMâhnirea dispare

De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi dece mă tulburi?

(Psalmi 41, 6)

Tulburatu-s-a sufletul meu în mine,recunoaşte psalmis-tul, şi cuvintele ceurmează: Toate talazurile şi valurile Talepeste mine au trecut ne lămuresc stareaaceasta a lui. Există momente când şisufletul credincios se umple de mâhnire;peste el trece val după val, îl apasă lipsa deînţelegere şi de bunăvoinţă a semenilor,dezamăgirea, nereuşitele. Atunci îşi pune,ca David, întrebarea: „De ce umblu mâhnit?De ce este atât de puţină bucurie în viaţamea?" El se plânge lui Dumnezeu însuşi, nuoamenilor, şi orice plângere adusă ne-mijlocit Lui se preface grabnic în laudă.

Adie asupra omului Duhul Mângâietor,Care îi schimbă starea sufletească: atunci,el începe dintr-o dată să-şi aminteascăbunătatea şi ajutorul lui Dumnezeu:Ziuaporunci-va Domnul mila Sa, şi noapteacântarea Lui va fi cu mine (Psalmi 41, 11),şi va încheia spunând cu convingere:Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci mă voi

158 159LUNA APRILIE


mărturisi Lui, Mântuitorulfeţei mele şiDumnezeul meu. Suflete mâhnit! Ridică-tedeasupra adâncului grijilor şi amărăciunilortale, priveşte fară teamă valurile ce seînalţă câteodată în jurul tău, ţine minte căprin ele ţi se deschide cale şi că deasupralor îţi strălucesc lumina Lui şi adevărul Lui,care te vor povăţui şi te vor aduce lamuntele cel sfânt al Lui şi la locaşurile Lui(Psalmi 42, 3). învaţă-te să dai slavă luiDumnezeu, şi tânguirea va înceta.Nădăjduieşte, şi mâhnirea va pieri.

17 maiDragostea lui Hristos

Sporiţi cu iubirea frăţească dragostea.(II Petru 1, 7)

Creştinismul este expresia iubiriiatotcuprinzătoare, universale. El ne învaţăsă iubim şi să facem binele nu numaiapropiaţilor noştri, ci omenirii întregi, să-iiubim chiar şi pe cei cu care nu ne potrivimnicidecum, să-i iubim chiar şi pe cei care neurăsc. Dragostea creştinească nu seaseamănă cu nici o altă dragoste.Dragostea omenească se întinde asupraacelor oameni care ne atrag prin calităţiînalte, însă dragostea lui Hristos vine să-1

158 159LUNA APRILIE


caute şi să-1 mântuiască pe cel căzut, pecare vrea să-1 mântuiască; ea îl vede dedeparte pe fiul risipitor şi îi iese înîntâmpinare, îi află pe cei leproşi, îi cheamăpe toţi cei lepădaţi de oameni.

Minunată dragoste a lui Hristos!Luminează-mă şi pe mine cu razele tale! Inpăcătoasa mea iubire pământească esteîncă atât de mult egoism... Deseori,crezând că-i iubesc pe alţii, totuşi însetezde altă iubire, aş vrea să-i îmbrăţişez cuiubirea mea pe fraţii mei nevrednici, pieriţi,căzuţi, pe cei cărora toată lumea le-a întorsspatele.

Numai în Tine pot să aflu aceastădragoste. Suflă în mine Duhul Tău Făcătorde viaţă, umbreşte-mă cu slava Crucii Tale,care mă va ajuta să port poverile altora;pune asupra mea jugul Tău, care-mi va fiuşor, căci va stârpi din mine orice urmă deegoism. Lărgeşte hotarele iubirii mele, casă pot înţelege tot adâncul dragostei Tale şisă-i pot numi fraţi pe toţi oamenii.

18 maiIdealul duhului creştinesc

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează dedreptate.

(Matei 5, 6)

158 159LUNA APRILIE


Faimosul sculptor Thorvaldsen1 a lucratmultă vreme la o statuie a lui Hristos, şi sespune că după ce a terminat-o a fostcuprins de o tristeţe adâncă. Atunci când afost întrebat de ce este trist, el a răspuns:„Pentru prima dată în viaţă sunt mulţumitde opera mea; până acum visurile meleîntreceau cu mult ceea ce puteam face, însăacum, când mi se pare că am atins idealulsuprem, nu-mi mai rămâne nimic de aştep-tat, nu m^i am spre ce năzui."

Fiind satisfăcut de opera sa, atingându-şi scopul, sculptorul parcă s-a epuizatbrusc, pierzându-şi energia şi bucuria încee^ Ce a creat după aceea. Deşi nu suntemde acord cu concepţia marelui artist căidealul care reprezintă pentru noi chipulMântuitorului poate fi atins, nu putem sănu fim de acord cu profunzimea şi adevărulideii exprimate de el. Dacă sentimentele,cerinţele şi aspiraţiile noastre ar putea fisatisfăcute de ceva pentru totdeauna aici,pe pământ, am cădea într-o stare deletargie, iar dezvoltarea morală a sufletuluinostru ar trebuie să înceteze.

Aceasta lege acţionează în fiecare viaţă.Foamea este un semn de sănătate aorganismului viu; setea de cunoaştere este

158 159LUNA APRILIE

1 Thordv^lsen Fjertel (1770-1844),


un semn de evoluţie a capacităţilorintelectuale. Dacă n-ar exist^ această setear apărea stagnarea. In viaţa duhov-nicească foamea şi setea, nemulţumirea desine arată năzuinţa către idealul cel maiînalt. Fericiţi cei ce flămânzesc şi

17 maiDragostea lui Hristos

Sporiţi cu iubirea frăţească dragostea.(II Petru 1, 7)

Creştinismul este expresia iubiriiatotcuprinzătoare, universale. El ne învaţăsă iubim şi să facem binele nu numaiapropiaţilor noştri, ci omenirii întregi, să-iiubim chiar şi pe cei cu care nu ne potrivimnicidecum, să-i iubim chiar şi pe cei care neurăsc. Dragostea creştinească nu seaseamănă cu nici o altă dragoste.Dragostea omenească se întinde asupraacelor oameni care ne atrag prin calităţiînalte, însă dragostea lui Hristos vine să-1caute şi să-1 mântuiască pe cel căzut, pecare vrea să-1 mântuiască; ea îl vede dedeparte pe fiul risipitor şi îi iese înîntâmpinare, îi află pe cei leproşi, îi cheamăpe toţi cei lepădaţi de oameni.

158 159LUNA APRILIE


Minunată dragoste a lui Hristos!Luminează-mă şi pe mine cu razele tale! Inpăcătoasa mea iubire pământească esteîncă atât de mult egoism... Deseori,crezând că-i iubesc pe alţii, totuşi însetezde altă iubire, aş vrea să-i îmbrăţişez cuiubirea mea pe fraţii mei nevrednici, pieriţi,căzuţi, pe cei cărora toată lumea le-a întorsspatele.

Numai în Tine pot să aflu aceastădragoste. Suflă în mine Duhul Tău Făcătorde viaţă, umbreşte-mă cu slava Crucii Tale,care mă va ajuta să port poverile altora;pune asupra mea jugul Tău, care-mi va fiuşor, căci va stârpi din mine orice urmă deegoism. Lărgeşte hotarele iubirii mele, casă pot înţelege tot adâncul dragostei Tale şisă-i pot numi fraţi pe toţi oamenii.

18 maiIdealul duhului creştinesc

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează dedreptate.

(Matei 5, 6)

Faimosul sculptor Thorvaldsen1 a lucratmultă vreme la o statuie a lui Hristos, şi sespune că după ce a terminat-o a fostcuprins de o tristeţe adâncă. Atunci când a

158 159LUNA APRILIE


fost întrebat de ce este trist, el a răspuns:„Pentru prima dată în viaţă sunt mulţumitde opera mea; până acum visurile meleîntreceau cu mult ceea ce puteam face, însăacum, când mi se pare că am atins idealulsuprem, nu-mi mai rămâne nimic de aştep-tat, nu mai am spre ce năzui."

Fiind satisfăcut de opera sa, atingându-şi scopul, sculptorul parcă s-a epuizatbrusc, pierzându-şi energia şi bucuria înceea ce a creat după aceea. Deşi nu suntemde acord cu concepţia marelui artist căidealul care reprezintă pentru noi chipulMântuitorului poate fi atins, nu putem sănu fim de acord cu profunzimea şi adevărulideii exprimate de el. Dacă sentimentele,cerinţele şi aspiraţiile noastre ar putea fisatisfăcute de ceva pentru totdeauna aici,pe pământ, am cădea într-o stare deletargie, iar dezvoltarea morală a sufletuluinostru ar trebuie să înceteze.

Această lege acţionează în fiecare viaţă.Foamea este un semn de sănătate aorganismului viu; setea de cunoaştere este

un semn de evoluţie a capacităţilorintelectuale. Dacă n-ar exista această setear apărea stagnarea. In viaţa duhov-

158 159LUNA APRILIE

1 Thordvalsen Bertel (1770-1844),


nicească foamea şi setea, nemulţumirea desine arată năzuinţa către idealul cel maiînalt. Fericiţi cei ce flămânzesc şi înseteazăde dreptate — fericiţi cei nemulţumiţi de eiînşişi, fericiţi cei nesătui, cei ce dorescmereu tot mai multă dragoste. Aceastăputernică sete duhovnicească, aceastădorinţă nestăvilită, înflăcărată, către o totmai strânsă, mai deplină şi mai desăvârşităpărtăşie cu Dumnezeu este semnul uneivieţi duhovniceşti sănătoase, o manifestarea unui suflet deşteptat, renăscut. Inaceastă năzuinţă neobosită spre mai bine,în acest dor de patria cerească, de o viaţănouă, de desăvârşire în toate privinţele, seascunde idealul duhului creştinesc.

Izvorul dumnezeiesc este plin de atâtaîmbelşugare, încât sufletul omenesc nu-1poate încăpea deodată, ci tinde către el iarşi iar, cu o sete neostoită. Acest izvor adapăsufletul şi—1 desfată, iar prin aceasta îisporeşte tot mai mult dorinţa de a fi umplutde el.

Lărgindu-ne sufletul, el ni-1 umple cuasupra de măsură, aşa încât harul dă pedinafară şi se întinde şi asupra altora.

19 maiFolosul şi paguba cuvântului

158 159LUNA APRILIE


Limba mic mădular este, dar cu marilucruri se făleşte.

(Iacov 3, 5)

într-adevăr, cât bine poate facecâteodată un singur cuvânt spus la vreme,bine gândit, pornit din inimă, rodul unuisimţământ bun, al unui gând înalt! Pe dealtă parte, cât rău de neînchipuit poate faceun cuvânt spus cu răutate, usturător, carelucrează ca o otravă îndreptată împotrivaaproapelui! Cu câtă asprime trebuie săţinem din scurt acest „mic mădular", care echemat doar să binecuvânteze, să răs-pândească binele şi să se împotriveascărăului oriunde îi stă în putinţă!

Majoritatea oamenilor privesc cu preamare uşurătate cuvântul care le iese dingură. De foarte multe ori, din dorinţa de asclipi prin inteligenţă, ei sunt gata sădenatureze adevărul şi să spună lucruricare pot face un mare rău — şi întrucât numai putem opri lucrarea cuvântului dejarostit, care este mult mai puternică decâtcredem, acesta se răspândeşte tot maideparte, ideea de la început fiind exageratăpe parcurs, şi până când ne dăm noi seama

158 159LUNA APRILIE


ce se întâmplă stigmatizează deja pecineva, poate pe nedrept.

Să ne străduim, aşadar, să ţinem minteasta întotdeauna şi să repetăm cât mai desîn inima noastră: Pune, Doamne, pază guriimele! Totodată, nu ne lăsa, Doamne, să neabţinem de la cuvântul ce trebuie rostit înapărarea adevărului sau pentruîmbărbătarea şi mângâierea aproapeluicare suferă şi pe care adeseori un singurcuvânt îl poate întări şi încălzi în clipa dedeznădejde! Să nu ne lipsim aproapele deacest ajutor dintr-o falsă ruşine ori dintr-osfială nelalocul ei, şi cuvântul nostru să fieîntotdeauna cu har, să ştim cum trebuie sărăspundem fiecăruia (Coloseni 4, 6).

20 maiBinecuvântarea

în sfârşit, fiţi toţi într-un gând,împreună-pătimitori, iubitori de fraţi,milostivi, smeriţi...

(I Petru 3, 8)

Toate îndemnurile acestea pot ficuprinse într-unui singur, pe care îl aflăm înurmătorul verset: Binecuvântaţi, cunoscândcă la aceasta aţi fost chemaţi, ca să

158 159LUNA APRILIE


moşteniţi binecuvântarea. Din ceea ceprimim de la Dumnezeu trebuie să vinăceea le dăm oamenilor. însuşindu-ne celeale lui Dumnezeu, vom putea să ne ajutămsemenii. Ştiind că suntem chemaţi labinecuvântare nu pentru că am fi meritat-o,ci doar în Iisus Hristos, cum să nu dăm şialtora din ceea ce am primit şi cum să nurăspundem la feluritele nevoi ale oamenilorprin cuvinte şi fapte în care se aratăbinecuvântarea aceasta?

Compasiunea, dragostea frăţească,smerenia — toate acestea se regăsesc înmarea binecuvântare cu care Domnul vreasă îmbogăţească sufletul nostru şi de toateacestea fraţii noştri duc lipsă. însuşirea decăpetenie a tuturor darurilor Sale edărnicia: ele nu pot rămâne doar la unsingur om, ci trebuie să meargă maideparte şi să se reverse prin dragosteafrăţească, prin milostivire şi prin toatemanifestările dragostei.

Să iubim, aşadar, fiindcă suntem iubiţide Dumnezeu; să dăm, fiindcă ni se dă; săbinecuvântăm, fiindcă El binecuvântează.

21 maiIn lumina lui Hristos

158 159LUNA APRILIE


El descoperă adâncul din întuneric şiscoate la lumină umbra morţii.

(Iov 12,22)

In cele mai întunecate laturi ale vieţiinoastre se descoperă cel mai limpedelumina cerească: aceasta este experienţaomului care a străbătut calea cea maiînnegurată. Lucrul pe

care 1-a dobândit Iov în urmaîncercărilor sale îl învăţăm si

> ,noi zi de zi: crucea este cununa slavei

noastre; piatra pe care n-au băgat-o înseamă ziditorii, aceea a ajuns să fie pusă încapul unghiului.

Căutaţi acea lumină care să împrăştiebezna mormântului şi să vă lumineze viaţade după moarte, dar nu înţelegeţi că însăşiumbra morţii se va preface în lumină şi căEl scoate la lumină umbra morţii, cumspune Iov. Cuvintele acestea dovedesc călumina apare tocmai atunci când credem căea a pierit pentru totdeauna. Noi, creştinii,tocmai în chipul morţii vedem cel mailimpede chipul vieţii veşnice. Oare nu ne-auimit niciodată lumina de amurg pe cerulîntunecat? Oare nu am fost niciodatămartori ai faptului că locuinţa nefacută de

158 159LUNA APRILIE


mână, veşnică, din ceruri este tot mai vietocmai atunci când locuinţa noastrăpământească se strică (II Corinteni 5, 1)?Oare nu am simţit niciodată în noi o putereneobişnuită, inexplicabilă, o sporire acredinţei tocmai în clipele cele grele când nise părea că toată lumea ne-a părăsit? înlupte şi osteneli peste puterile noastre, înîntunericul amărăciunilor şi necazurilor,doar cu ochii credinţei am fost în stare săvedem o rază de lumină; credinţa ne-asprijinit, nădejdea ne-a licărit între noriinegri şi moartea însăşi a devenit pentru noidescoperire a unei alte vieţi — a celei maiînalte, adevărate!

Să nu cârtiţi împotriva întunericului cevă înconjoară! El vă va face să înţelegeţiceea ce n-aţi ştiut până acum: că există olume nevăzută, o putere mai presus deputerea noastră omenească, şi că dinîntunericul acesta veţi auzi glasulDomnului: Să fie lumină! (Facerea 1, 3).

22 maiStie Domnul

Căci Domnul Dumnezeul tău te-abinecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şite-a ocrotit în timpul călătoriei tale prinpustiul acesta mare şi înfricoşător.

158 159LUNA APRILIE


(Deuteronom 2, 7)

Este, oare, adevărat că Purtarea de grijădumnezeiască veghează asupra fiecărui omîn parte, că Domnul ştie cumplita meamâhnire, calea mea singuratică prin pustialipsită de mângâiere? Mi se părea că toţi m-au părăsit, că L-am pierdut pe Dumnezeulmeu. Ziua şi noaptea L-am chemat, şi amcrezut că nu mă aude. Totuşi, nimic nu I-ascăpat din vedere în tot răstimpul acela:nici singurătatea mea, nici uriaşa pustieneroditoare prin care am trecut.

Si atunci, de ce m-am îndoit? Domnul mi-a fost tot tim-pul aproape. Pe pământulcare mi se părea neroditor El a sădit fărăştirea mea, în tăcere, seminţele care ar fitrebuit să încolţească în pământulfăgăduinţei. In timp ce străbăteam pustiulEl era cu mine, mă ducea la ape line, lapăşuni verzi. Domnul este în locul acesta, şieu n-am ştiut (Facerea 28, 16).

înţelegând această apropiere de mine aDomnului, îi voi mulţumi în primul rândpentru acele ceasuri de singurătate, deîntristare şi de luptă lăuntrică, când El afost, în chip nevăzut, cu mine, când, însfârşit, L-am cunoscut pe Dumnezeu şi amsimţit iubirea Lui.

158 159LUNA APRILIE


Când vine această apropiere a Domnului,pustia încetează a mai fi pustie: ea sepreface într-o grădină adăpată şi într-unizvor care nu seacă niciodată (Isaia 58, 11),şi înaintea ochilor se vede o cale dejabătătorită, sfântă şi luminoasă, pe care nuse va rătăci nici cel fără experienţă, fiindcăpriveghea-ză asupra lui Domnul însuşi, Ceştie socoteala tuturor peregrinărilor princare trec copiii Săi pribegi pe acest pământ.

23 maiSuntem copiii lui Dumnezeu

Tatăl nostru. Carele eşti în ceruri...(Luca 11,2)

„Tatăl nostru"! Cât de puţin ne dămseama ce înseamnă asta! Hristos ni L-a datpe Tatăl; în timpul vieţii Sale pământeşti aspus în dese rânduri: „Tatăl vostru Ceresc",însă cu o putere deosebită a vestit aceastăînfiere înainte de moarte şi după moarte. I-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine(Ioan 17, 23), îi spune El Tatălui. Cândauzim cuvintele acestea ne trec fiorii: eoare cu putinţă ca dragostea care este datăFiului Unuia-Născut şi Iubit al lui Dumnezeusă se pogoare în aceeaşi măsură şi asupra

158 159LUNA APRILIE


noastră? Hristos aşa a spus; El îl cunoaştepe Tatăl şi I-a cerut, drept răsplată pentrupătimirea Sa, să ne înfieze. Ridicându-sedin mormânt, a vestit: Mă sui U Tatăl Meu şiTatăl vostru (Ioan 20, 17).

înfierea pe care El a fagăduit-o s-aîmplinit.

Dându-şi seama de tot preţul, de toatăbucuria şi de toate întâietăţile înfieriiacesteia, Apostolul Ioan strigă: Vedeţi cefel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca săne numim fi ai focîDumnezeul'(I Ioan 3, 1).

Această înfiere îi uneşte pe toţicredincioşii. Tatăl este al nostru, şi în Elsuntem cu toţii rude. Această înrudire e maipresus, mai strânsă, mai temeinică decâtoricare alta. La Acest Tată avem intrarenecontenit; la El trebuie să ne vărsăm toatenecazurile şi toate grijile, la El este izvorulcel nesecat al bunătăţilor pentru cei carenădăjduiesc în El, şi în El inimile secontopesc, fiindcă este un singurDumnezeu şi Tată al tuturor, Care estepeste toţi, şi prin toţi, şi întru noi toţi(Efeseni 4, 6).

24 maiRugăciunea Domnească

158 159LUNA APRILIE


Sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţiaTa.

(Luca 11,2)

Numele Tău, numele Tatălui meu Cerescîl voi cinsti şi îl voi sfinţi mai presus decâtorice nume. Dacă am întinat numele meu,dacă l-am pătat, mi-1 pot spăla în NumeleTatălui meu. Bucuraţi-vă nu de faptelevoastre, nici de slujirea voastră, nici deputerea voastră asupra duhurilor rele, ci defaptul că numele voastre sunt scrise înceruri (Luca 20, 10).

Doar Hristos ne putea învăţa cum să nerugăm; doar prin El am dobândit împăcarecu Dumnezeu, am avut apropiere, princredinţă, la harul acesta în care stăm şi nelăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu(Romani 5,2).

Doamne! Numele Tău este: Adevărul,Iubirea, Dreptatea, Curăţia, înţelepciunea,Milostivirea, Pacea, Sfinţenia, Smerenia,Blândeţea — tot ce-i măreţ, luminos şi bun.Sfinţească-se numele Tău în suflet, îninimă, în minte, în viaţă, în gura mea, să-mifie odorul cel mai de preţ, care să măsfinţească şi căruia să închin viaţa mea! Sănu fie hulit, să nu fie spurcat de nimic, să

158 159LUNA APRILIE


nu se depărteze niciodată de la mine acestodor!

Vie împărăţia TalPe acest pământ plin de stricăciune, pe

care ne luptăm cu păcatul, cu patimile, cunoi înşine, cu lumea răului şi smintelii, undesunt atâta zarvă, atâta deşertăciune,nedreptate şi suferinţă, unde împărăteşterăul, noi strigăm către Domnul însetaţi devenirea împărăţiei Lui. Ne rugăm ca răul săfie supus, să împărătească dreptatea luiDumnezeu, să fie ştearsă orice lacrimă, sănu mai fie moarte, să venim şi noi la pi-cioarele Lui asemenea tâlharului pocăit şisă ne unim cu toţii în dragoste frăţeascăînaintea Tronului slavei Lui, întru împărăţiaLui. Doamne, auzi rugăciunea noastră şi săvină împărăţia Ta în sufletul nostru,preschimbându-1, spălân-du-1 şi înnoindu-1în întregime!

25 maiVoia lui Dumnezeu

Facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pepământ.

(Luca 11,2)

158 159LUNA APRILIE


Cea mai bună soartă pentru om pe acestpământ este să facă voia lui Dumnezeu: nunumai uneori, nu superficial, nu în silă, cumse întâmplă adeseori, ci aşa cum estefăcută ea în ceruri.

Primele trei cereri ale RugăciuniiDomneşti sunt legate nemijlocit de Tatăl:„numele Tău", „împărăţia Ta", „voia Ta".Hristos îl învaţă pe om să-L pună peDumnezeu pe locul de frunte, ce I se şicuvine. Mai întâi cele cereşti, şi abia apoicele pământeşti; mai întâi celeduhovniceşti, şi abia apoi cele trupeşti; maiîntâi dumnezeiescul, şi abia apoiomenescul. Hristos rupe privirile oamenilorde la cele din jurul lor, în-dreptându-le spreTatăl şi spre toate cele ce ţin de El.

Cu noi lucrurile stau altfel: pe primul locpunem ale noastre. Grijile, nevoile,treburile înghit totul, şi alergăm cu ele laDumnezeu ca la singura ieşire din greutăţi,însă El însuşi poate că n-are nici un loc înviaţa noastră. De aici vin strâmbătatea,păcătoşenia, lipsa de rost a existenţeinoastre. Hristos recunoaşte o singurăordine a lucrurilor, pe care o vesteşte înaceastă minunată rugăciune: Dumnezeutrebuie să fie pe primul loc.

158 159LUNA APRILIE


Numai când omul va accepta cu sufletulsău acest adevăr va începe pentru eladevărata viaţă creştină. Căutând mai întâivoia lui Dumnezeu şi împlinind-o pe măsuraluminii care i s-a dat, el intră pe tărâmulîmpărăţiei lui Dumnezeu şi începe săcunoască şi Numele Celui de la Care vinetot harul şi acoperirea orişicărei nevoi. însufletul lui apare atunci echilibrul, şi voialui Dumnezeu nu mai este doar acceptatăcu tristă supunere, ci împlinită cu toatăenergia şi cu încrederea iubirii devotate.

într-o şcoală li s-a pus copiilorîntrebarea: „Cum se face voia lui Dumnezeuîn ceruri?" Mulţi s-au grăbit să răspundă:„Cu tragere de inimă!", „Cu bucurie!",„îndată!"... în cele din urmă s-a făcut auzitşi glăsciorul unei fetiţe foarte mici, care arăspuns cu evlavie: „Fără a fi pusăîntrebarea: de ce?" Da, în ceruri voia luiDumnezeu se face cu acea încredere carenu pune întrebări, ci îndeplineşte; aşa facvoia Domnului cei ce rostesc cea de-a treiacerere înţelegând ceea ce spun şi care îşitrăiesc viaţa potrivit ei.

26 maiCere de la Cel ce dă

158 159LUNA APRILIE


Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

(Luca 11,3)

Mai departe, în Rugăciunea Domneascăurmează trei cereri privitoare la om şi lanevoile lui. Cum Se îngrijeşte Tatăl de hranafiilor Săi! El a dat să mănânce poporuluiSău „pâinea îngerilor", trimiţând drept dincer, zilnic, această pâine. A scos pentru elapă în pustie din stâncă. Hristos i-a hrănitpe cei flămânzi, i-a vindecat pe cei bolnavi,S-a arătat milostiv nu numai faţă de nevoilesufleteşti, ci şi faţă de cele trupeşti — şi înaceastă cerere ne învaţă de la Cine săcerem mai întâi ajutor.

Oamenii cer ajutor de la alţi oameni şi seîntristează atunci când sunt trataţi curefuz, însă ar trebui să-I ceară ajutor, directşi simplu, de la Dătătorul tuturorbunătăţilor.

întrebată de unde cere ea ajutor, ofemeie foarte săracă a răspuns: „De laDumnezeu, iar de la oameni numai prin El.Inimile sunt în stăpânirea Lui, şi El le înclinăspre milă atunci când vrea."

Cu cât înaintăm mai mult în viaţanoastră duhovnicească, cu atât ne învăţămmai mult această dependenţă deplină de

158 159LUNA APRILIE


voia lui Dumnezeu-Tatăl, bizuindu-ne pe eaîntru totul, în fiecare clipă a vieţii noastre,până când vom înţelege adevărul acestorspuse: Fără Mine nimic nu puteţi face (Ioan15, 5). Trupul este pentru Domnul, şiDomnul este pentru trup (I Corinteni 6, 13).Iar când Domnul ne refuză ceva, El com-pensează însutit totul. Copiii Săi nu depindîn nici o privin-^ţă-de condiţiile exterioare,ci numai de tot cuvântul care iese din guralui Dumnezeu (Deuteronom 8, 3).

Chiar dacă uneori pâinea pământeascăeste puţină, Domnul poate să adauge la eao asemenea binecuvântare, să pună oasemenea bucurie, răbdare şi recunoştinţăîn inima omului, încât acea pâine puţină sepreface în mâinile Lui într-o bogată hranăduhovnicească, ce întăreşte sufletul atuncicând trupul suferă lipsuri.

27 maiImpacă-te!

Şi ne iartă nouă păcatele noastre,fiindcă şi noi iertăm tuturor celor ce negreşesc nouă.

(Luca 11,4)

158 159LUNA APRILIE


Deseori, chiar iertăm supărările care nise fac, în adâncul sufletului nutrim ooarecare înstrăinare faţă de cel ce ne-asupărat. într-un asemenea caz însă artrebui să aşteptăm acelaşi tratament de laDomnul: Cu măsura cu care măsuraţi, cuaceea vi se va măsura (Matei 7, 2), spuneEl. Dacă spunem: „Aş vrea să iert, dar nupot", nu suntem vrednici să ne apropiem deDumnezeu rugându-ne să ne ierte. Mai binelasă totul, lasă rugăciunea, lasă lucrul, şimai întâi îrn-pacă-te pe deplin cu toţi, şiabia atunci roagă-te iarăşi lui Dumnezeu. Aigrijă, ca să nu-ţi spună Domnul şi ţie la felca slugii viclene: Slugă vicleană, toatădatoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-airugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milăde cel împreună slugă cu tine, precum şi euam avut milă de tine? (Matei 18, 32-33). Nise va ierta în măsura în care iertăm. Numaiputerea Crucii Domnului ne poate izbăvi deranchiună, dându-ne putinţa de a ierta lafel cum ne iartă pe noi Domnul.

în Hristos, Dumnezeu a împăcat lumeacu Sine însuşi, ne-socotindu-le lor greşaleleşi punând în noi cuvântul împăcării (IICorinteni 5, 19). Dacă mărturisim păcatelenoastre, credincios este El şi drept ca să ne

158 159LUNA APRILIE


ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi detoată nedreptatea (I Ioan 1,9).

în primele timpuri ale creştinătăţii trăiauîn Antiohia doi prieteni: preotul Saprichie şimireanul Nichifor. Dintr-o oarecare pricină,s-au certat şi au încetat să se mai vadă.Intre timp s-a iscat o prigoană împotrivacreştinilor. Saprichie a fost prins şi pus săaleagă între a jertfi zeilor sau a suferi pe-deapsa cu moartea. Saprichie a alesmoartea şi a fost dus la caznă. Nichifor,care şi înainte încercase să se împace cu el,s-a grăbit să meargă să se ierte cumucenicul, şi întâlnindu-1 pe drum i-a căzutla picioare cu rugămintea: „Mucenicule allui Hristos, iartă-mă!" Saprichie nu i-arăspuns, ci i-a întors spatele. Asta s-arepetat de câteva ori. Nichifor s-a ţinut peurmele osânditului până la locul caznei,continuând să-şi ceară iertare cu stăruinţă,dar Saprichie a rămas neclintit în vrajbă. Cecredeţi că s-a întâmplat?

în ultima clipă, înspăimântându-se,Saprichie s-a lepădat de Hristos şi s-a învoitsă aducă jertfa idolilor. Astfel, s-au împlinitasupra lui cuvintele Apostolului Ioan: Cel ceurăşte pe fratele său este în întuneric, şiumblă în întuneric, şi nu ştie încotro se

158 159LUNA APRILIE


duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui(I Ioan 2, 11).

Iar Nichifor a mărturisit fără teamăcredinţa creştinească şi a primit cununamuceniciei.

28 maiPunerea la încercare a sufletuluiŞi nu ne duce pe noi în ispită.(Luca 11, 4)Cuvântul „ispită" are două înţelesuri. în

Deuteronom 8, 2 se spune: ca să teispitească în sensul în care Dumnezeu l-aispitit pe Avraam (Facerea 22, 1). încă de laînceputul omenirii Dumnezeu îi ispiteşte înacest înţeles pe oameni. Prima ispitire deacest fel a avut loc chiar în Rai, cu protopă-rinţii noştri, prin opreliştea gustării dinpomul cunoaşterii binelui şi răului.

Acest cuvânt capătă altă noimă atuncicând diavolul îl ispiteşte pe om spre a-1atrage în păcat. O asemenea ispită nupoate veni nicicând de la Dumnezeu, şiînţelegem limpede acest lucru când citim înScriptură: Nimeni să nu zică atunci cândeste ispitit: nde Dumnezeu sunt ispitit",pentru că Dumnezeu nu-i ispitit de rele şi Elînsuşi nu ispiteşte pe nimeni (Iacov 1, 13).Iar când omul e ispitit fiind tras şi momit deînsăşi pofta sa (Iacov 1, 14), aceasta

158 159LUNA APRILIE


dovedeşte că el nu mai rămâne în duhul luiHristos, fiindcă cei cexsunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimileyicu poftele (Galateni 5, 24).

Dar de îndată ce copilul lui Dumnezeu s-a mutat de la picioarele Crucii, el poate fiatras cu uşurinţă de patimile şi de poftelesale. Poftele noastre lăuntrice trebuie săpiară. Atâta timp cât ele sunt în viaţăsupunerea noastră faţă de Duhul luiDumnezeu nu poate fi deplină. Pe de altăparte, citim în aceeaşi Epistolă: Fericit estebărbatul care rabdă ispita, căci lămuritfacându-se va primi cununa vieţii, pe care afăgăduit-o Dumnezeu celor ce II iubesc(Iacov 1, 12).

în marea Sa iubire, Domnul trimiteaceastă încercare pentru ca lucrarearăbdării noastre să ajungă în pârgă şi săatingă desăvârşirea. De aceea, marebucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţiîn felurite ispite (Iacov 1,2), căci prin ceeace a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şicelor ce sunt ispitiţi să le ajute (Evrei 2,18).

în toate împrejurările, în toate relaţiilenoastre cu cei din jur, chiar şi în toateamănuntele vieţii de zi cu zi, trebuie să nerugăm ca Domnul să ne îndrume şi să ne

158 159LUNA APRILIE


ţină cu mâna Sa, păzindu-ne de tot răul.Vom fi în afara oricărei primejdii doaratunci când ne vom recunoaşte necontenitanoastră dependenţă de Dumnezeu. Vom fiputernici în neputinţa noastră atunci cândvom căuta reazim şi putere în atotpu-ternicia Lui. Chiar dacă ispitele ne năpădescdin toate părţile, să repetăm mereucuvintele: şi nu ne duce pe noi în ispită,ştiind că Domnul ţine în mâinile Sale tot ceare legătură cu noi şi că El nu va îngădui săfim ispitiţi peste puterile noastre dacărugăciunea şi cererea de ajutor înălţate Luivor sta la temelia oricărui pas al nostru.

29 maiStăpânirea atotputernică

Ci ne izbăveşte de cel rău.(Luca 11, 14)

Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şil-aţi biruit pe cel viclean (I Ioan 2, 14). Dece l-aţi biruit? Fiindcă Cel ce este în voi emai mare decât cel ce este în lume (I Ioan4, 4). Nu prin putere omenească sedobândeşte biruinţa aceasta - ea este maipresus de puterile lui. Există însă ostăpânire atotputernică, ce nu îngăduie ca

158 159LUNA APRILIE


vrăjmaşul să doboare sufletul credincios.Vrăjmaşul poate trimite asupra acestuia„săgeţile sale arzătoare", dar sufletului i s-a dat să le stingă cu pavăza credinţei şi,toate biruindu-le, să rămână în picioare(Efeseni 6, 16, 13).

Vrăjmaşul momeşte sufletele în fel şichip; cursele lui sunt nenumărate, însăDomnul, Care sălăşluieşte în copiii Săi, estemai mare decât ispititorul şi poate să neapere de tot lucrul rău, păstrându-nepentru cereasca Sa împărăţie. Ru găciuneaci ne izbăveşte de Cel rău, spusă cusinceritate, nu va rămâne niciodată farărăspuns, fiindcă Hristos, prin moartea Sa, acălcat puterile iadului şi 1-a înfrânt pediavol, i-a luat toate armele pe care sebizuia, iar prăzile de la el le-a împărţit (v.Luca 11, 22). Stă scris: Potrivnicul nostrudiavolul umblă ca un leu răcnind, căutândpe cine să înghită (I Petru 5, 8): cautăsuflete lipsite de apărare, încrezătoare însine, rătăcitoare pe căile voii lor, lipsit deocrotirea Iui Hristos. Aceste suflete suntcele pe care poate el să Ie înghită.

Cele ascunse sub acoperământul CeluiPreaînalt, chiar şi cele mai neputincioasedintre cele care se ţin de Hristos, sunt înafara stăpânirii lui şi pot spune cu hotărâre,

158 159LUNA APRILIE


oricât de cumplite li s-ar părea răcnetelevrăjmaşului: Credincios este Domnul, Careva întări şi vă va păzi de Cel viclean (IITesaloniceni 3, 3).

30 maiîmpărăţia lui Dumnezeu

Că a Ta este împărăţia, şi puterea, şislava, în veci. Amin.

(Matei 6, 13)

Deşi împărăţia lui Dumnezeu nu s-aarătat încă, nu încape îndoială că ea există.Să ne îndreptăm privirile către împăratulCeresc, aşteptând cu răbdare deplinabiruinţă asupra tuturor vrăjmaşilor Lui.Satana va fi înfrânt de către Hristos, şiDumnezeul păcii îl va zdrobi curând subpicioarele voastre pe satana (Romani 16,20).

Hristos, Capul Bisericii, a învins, dându-le stăpânire şi biruinţă mădularelor TrupuluiSău. Chiar dacă trece multă vreme fară caputerea şi slava Lui se se arate înmădularele Trupului Său, adică în noi, ceirăscumpăraţi cu Sângele Său, tot nutrebuie să ne pierdem nădejdea, ci sărepetăm zilnic: Că a Ta este împărăţia...

158 159LUNA APRILIE


Cu fiecare nouă manifestare a împărăţieiSale conştiinţa deplinătăţii vieţii veşnice nepătrunde tot mai adânc în suflet; suntemnăscuţi pentru veşnicie, şi timpul nu sepoate prelungi pentru noi prea mult. înnăzuinţa lor către veşnicie, sufletele înnoitepătrund în noi şi noi taine descoperite lorde la Dumnezeu. Ei nu se tem deameninţarea satanei nici măcar atunci cândsimt că le fuge pământul de sub picioare,îndreptându-şi privirile către cer, ei nuîncetează a striga fară teamă: A Ta esteîmpărăţia!

Oricât de mari ar fi pierderile lor, oricâtistovitoare le-ar fi oboseala, chiar şi atuncicând s-ar părea că nu au cum să semântuiască, ei trec din biruinţă în biruinţă,strigând: Că a Ta este împărăţia... Atuncicând le este cel mai greu, când vrăjmaşul îiîmpresoară din toate părţile cu puteri noi,ei pătrund şi mai adânc în viaţă (v. Coloseni3, 3), biruind toate prin Cel care ne-a iubit(Romani 8, 37).

Să luăm aminte la rânduiala cererilor dinRugăciunea Domnească şi să le aplicămfiecare la sine însuşi, la inima sa şi la viaţasa. Voi putea, oare, să-I spun lui Dumnezeuîn inima mea răzvrătită şi samavolnică: a Taeste împărăţia?..

158 159LUNA APRILIE


Oare I s-a supus ea Domnului pe deplin?Oare El este acolo Stăpân şi îndrumătorpeste toate? Dacă aşa stau lucrurile, înaceastă inimă se va arăta şi puterea Lui. Ellucrează cu putere acolo unde împărăteşte,iar unde este puterea Lui, acolo este şislava Lui. Omul nu poate să se laude cu si-ne însuşi, deoarece ştie că doar putereadumnezeiască săvârşeşte în el cele plăcutelui Dumnezeu, drept care toată slava şitoată lauda I se cuvin doar Celui vrednic detoată închinarea: Atotputernicului şiAtotiubitorului nostru Domn.

Fie ca inima noastră să devină locaş alîmpărăţiei şi puterii Lui şi să-I aducă slavă,cinste şi închinăciune!

31 maiViaţa înnoită

Aşadar, ne-am îngropat cu El, prin botez,în moarte, pentru ca precum Hristos aînviat din morţi prin slava Tatălui, aşa şi noiîntru înnoirea vieţii să umblăm.

(Romani 6, 4)

Să umblăm întru înnoirea vieţii! Să nepătrundem de aceste spuse şi să încercămsă înţelegem ce anume trebuie să moară în

158 159LUNA APRILIE


noi pentru ca viaţa noastră să se înnoiascăaşa cum se înnoieşte natura la venireaprimăverii. Trebuie să moară omul nostrucel vechi (Romani 6, 6), adică omulpăcatului -al acelui păcat cu care ne-amnăscut şi care s-a răspândit pe pământ dela prima cădere a omului.

în fiecare om există sămânţa păcatului,dar există şi scânteia de viaţă, sămânţabinelui, ce trebuie să crească şi să învingăsămânţa păcatului. Toţi cei ce credem înFiul lui Dumnezeu, care ne-am încredinţatLui, ne înnoim prin însuşi acest fapt cuputerea Duhului Celui Sfânt. Tot ceea ceeste vechi, tot ceea ce este putred, trebuiesă se desprindă de noi aşa cum cadfrunzele moarte în aşteptarea tinerelor mlă-diţe. Aşadar, să ne rugăm Domnului să necureţe în aşa măsură, încât toate faptele şigândurile noastre păcătoase, care neîmpresoară atât de des, să cadă singure,negăsindu-şi loc în sufletul nostru, careeste îndreptat spre lumină şi se so-coatemort păcatului, dar viu pentru Dumnezeu,în Hristos Iisus (Romani 6, 11).

Mare întâietate este să umbli întruînnoirea vieţii! Să ne folosim, aşadar, de eacu bucurie şi să ţinem minte că nu maiputem avea nici o părtăşie cu viaţa

158 159LUNA APRILIE


păcătoasă căreia obişnuiam să ne dedămmai înainte. Luminaţi de strălucireaadevărului, să nu mai lăsăm întunericul săne pătrundă în suflet, ci să năzuim spre şimai mare lumină, pe care întunericul nupoate să o cuprindă — şi atunci încă de aici,de pe pământ, vom umbla întru înnoireavieţii (Romani 6, 4).

158 159LUNA APRILIE

LUNA IUNIE

LUNA IUNIE

1 iunieToamna şi primăvara

învăţaţi de la smochin pilda: cândmlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleştefrunze, cunoaşteţi că vara e aproape.

(Matei 24, 32)Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre

apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare, şiaşa este; iar când suflă vântul de la miazăziziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

(Luca 12, 54-55)Natura ne învaţă multe. Ea este ca o

carte întotdeauna deschisă în faţa noastră,la îndemâna oricui vrea să tragă învăţăturădin ea. Primăvara, toate se deşteaptă,toate par să respire şi să trăiască; fară săvrem, suntem cuprinşi de bucuria vieţii:ochii ni se odihnesc asupra unei priveliştiminunate, şi sub razele dătătoare de viaţăale soarelui totul pare să se îmblânzească.N-ar trebui, oare, ca şi în noi înşine, îninimile noastre, în simţămintele noastre, săse deştepte cu puteri noi tot ce este frumosşi bun? Văzând frumuseţile minunate alenaturii, risipite cu dărnicie în faţa noastră,n-ar trebui să ni se încălzească inima şi mai

203

LUNA IUNIE

tare faţă de orice nevoie a semenilor, n-artrebui ca iubirea noastră să se reverse înjuVca un şuvoi mai viu, mai anevoie destăvilit?

Ni se îndreaptă, oare, gândurile spreFăcătorul nostru,\ simţim, oare, un nou fiorde recunoştinţă pentru tot ce ne-a dăruit şio nevoie aparte de a ne deschide sufletulînaintea Lui rugându-ne cu căldură?

Toamna şi iarna sunt mereu comparatecu bătrâneţea, si în faţa sumbrului tablou alnaturii muribunde te cuprind fară să vreigânduri triste - dar, deşi privelişteaarborilor despuiaţi de frunzişul lor eîntunecată, printre crengile uscate se vedealbastrul cerului. Cu anii, nu se desprind denoi doar bucuriile - se desprinde totul. Nune mai trebuie podoabele tinereţii, grijile şineplăcerile mărunte ale vieţii încetează săne mai tulbure, deşertăciunile lumeşti nune mai atrag, toate fleacurile care ne leagăde pământ se desprind de noi singure, canişte frunze moarte. Ne simţim cumvauşuraţi atunci când, eliberându-ne de tot cee de prisos, ne putem dărui deplin vieţiiduhovniceşti.

Călătorul obosit nu se întristează cândse apropie de multaşteptata ţintă - şiatunci, de ce să ne întristăm noi, de vreme

203

LUNA IUNIE

ce ne apropiem de ţinta noastră, de vremece suntem deja în pridvorul veşnicei fericiri,de vreme ce presim-ţim uneori veşnicaprimăvară, pentru care vom învia şi noiatunci când călătoria noastră pământeascăva lua sfârşit?

2 iunie /Trăieşte după Evanghelie

Mergi şi fă şi tu asemenea.(Luca 10, 37)

Istorisind parabola despre samarinean,Mântuitorul trage o concluzie care-1priveşte în primul rând pe ascultător. Celcăruia îi vorbea probabil că nu se aştepta lao asemenea concluzie şi nu ar fi ajunssingur la ea. El nu voia decât să-L pună înîncurcătură pe Mântuitorul printr-una dinacele probleme cu dus şi întors, pe carereprezentanţilor Legii iudaice le plăcea atâtde mult să le dezbată. Răspunzân-du-i,Mântuitorul Se adresează conştiinţei lui si—i pătrunde în adâncul inimii. El vrea calumina să se răsfrângă asupra întregii vieţia acelui om îmboldindu-1 să acţioneze, să-idea puterea şi năzuinţa de a face o faptăbună: Mergi şi fă şi tu asemenea.

203

LUNA IUNIE

Aşadar, să nu ne mulţumim doar cucitirea cuvântului lui Dumnezeu, cureflectarea la el. Cunoaşterea Evanghelieiimpune să trăim după Evanghelie. Fiecarecuvânt din Sfânta Scriptură, fiecarepropovăduire cuprinde o învăţătură moralăpe care trebuie să o aplicăm la noi înşine şis-o înfăptuim în viaţa noastră. Adevăruleste o sămânţă dată nouă de Dumnezeu cas-o semănăm în calea vieţii noastre prinfaptele iubirii şi milosteniei. Atunci,sămânţa dumnezeiască va odrăsli pentrunoi în veşnicie, după ce va fi dat însutit înviaţa noastră roade pe care adesea nici nule observăm. Mergi şi fa şi tu asemenea!

3 iunieCum să ajungem Ia unire

Să păziţi unirea duhului.(Efeseni 4, 3)

Adresându-se efesenilor, Apostolul Pavelîi cheamă la unirea duhului întru legăturapăcii. Unirea creştinilor -este departe de afi obţinută, iar pricina e, fără doar şi poate,lip-\ sa smereniei nu numai înaintea luiDumnezeu, ci şi înaintea oamenilor. Or,Apostolul Pavel vede în smerenie o condiţie

203

LUNA IUNIE

neapărată pentru atingerea unirii - în aceasmerenie a cărei pildă o vedem în Hristos.încă nu am înţeles pe deplin că în acel trupunic, care este Biserica lui Hristos, fiecareom are rostul său, locul său, şi că, în modevident, locurile acestea nu pot fi egaleîntre ele. Există trepte mai înalte şi treptemai joase.

Unirea duhului stă, mai întâi de toate, înpacea duhovnicească, în înţelegere, înîngăduinţa reciprocă, în concordiasufletelor care tind spre acelaşi scopsuprem. Fiecare să se mulţumească curostul său. Dacă nu ne vom îngâmfa, dacăvom invidia, dacă vom fi pătrunşi desmerenie şi dragoste creştinească, vomgăsi mijlocul cel mai bun de a contribui launirea duhovnicească dintre creştini şi nevom apropia, pe cât este cu putinţă, destarea despre care vorbeşte Sfântul ApostolPavel.

Fireşte că la întreaga deplinătate a uniriiacesteia vom ajunge numai atunci cândsuferinţa întregii lumi va lua sfârşit, cândtot ce este pământesc, păcătos, va dispăreaşi când, dincolo de mormânt, vom atingedeplina înflorire a puterilor noastreduhovniceşti - însă şi aici, pe pământ,putem să tindem spre acest lucru.

203

LUNA IUNIE

4 iuniePotrivit sfintei Sale voi

Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi înHristos Iisus spre fapte bune, pe careDumnezeu mai înainte le-a gătit ca săumblăm întru ele.

(Efeseni 2, 10)

Voi, cei ce credeţi în Domnul, Care v-azidit pentru fapte bune, nu ştiţi oare că Elv-a menit să îndepliniţi aceste fapte buneaici, faţă de tot ce vă înconjoară, cu deplinăhotărâre şi din tot sufletul? Poate că văsimţiţi strâmtoraţi de împrejurări; poate căaceste împrejurări vi se par înjositoare şi văirită; poate că sfera voastră de activitate vise pare prea îngustă sau prea banală - însătoate acestea îi sunt cunoscute Domnului.Până şi cea mai mică suferinţă află la Elrăsunet şi compasiune.

Aşadar, să se întărească în voi conştiinţafaptului că şi pentru voi este cu putinţăviaţa cea fericită, care este ascunsă cuHristos în Dumnezeu (Coloseni 3, 3): viaţaplină de pace şi bucurie, plină de iubire şilibertate, binecuvântată chiar şi în toateaceste împrejurări împovărătoare. într-o

203

LUNA IUNIE

asemenea viaţă totul, de la primul până lacel de pe urmă ceas, toate grijile noastrepersonale şi toate necazurile obşteşti,crucea noastră relativ uşoară şi cea maigrea dintre cruci: toate acestea vă vorapărea în lumina voii sfinte şi fară greş a luiDumnezeu, şi ca atare va fi primită de noi„din suflet", fără cârtire! Făcând din sufletvoia lui Dumnezeu (Efeseni 6, 6), veti simţiîmpărtăşire cu Duhul lui Dumnezeu, Care văumbreşte. Vă veţi înfăţişa lui Dumnezeu cavii, sculaţi din morţi (Romani 6, 13), şiatunci toate vor fi scăldate pentru voi de olumină nouă. Fără Mine nimic nu veţi puteaface (Ioan 15, 5), dar Dumnezeu este Cellucrează în voi şi ca să voiţi, şi ca săsăvârşiţi, după a Sa bunăvoire (Filipeni 2,13) şi după voia Sa cea sfântă. Să nu uitaţiadevărul acesta sfânt: el vă va da putere şibucurie, va transfigura întreaga voastrăviaţă. /

5 iunie IPastorul nostru \

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.(Psalmi 2, 21)

David descrie în acest psalm legătura sacu Dumnezeu. El depinde de Dumnezeul său

203

LUNA IUNIE

ca oaia de păstor. El îsi dă seama că mânaDomnului este asupra sa, că Domnul îl ţine,şi în înţelegerea acestui fapt stă toatăputerea lui. Nu se abate din drum, ci mergeacolo unde îl duce Domnul; nu îşi alegesingur hrana, ci primeşte totul din mâinileDărui-torului - şi aşa, merge tot maideparte, din bine în mai bine. Păşuneaaceasta îl apropie de locul unde locuieştePăstorul însuşi. Harul se revarsă asupra luidin belşug, şi e fericit.

Tu, fratele meu, pe ce cale te afli? Nucumva te abaţi de la păşunea adevărată, nucumva guşti din rodul oprit, nu cumva îţipotoleşti setea bând dintr-un izvor spurcatde plăcerile păcătoase? Faci, oare, voia luiDumnezeu, îi dai locul de frunte în inima ta,în năzuinţele tale?

Sau te abaţi de la cuvântul Lui? Dacă aşastau lucrurile, nu-ţi vei găsi nici liniştea,nici fericirea adevărată, ci sufletul tău se vatrezi într-o pustie fară de apă.

Grăbeşte-te să te întorci la Păstorul celbun, şi toiagul Lui te va îndruma. El, CareŞi-a pus sufletul pentru oile Salecuvântătoare, este singurul care poateumple viaţa noastră. Să ne încredem Lui şisă-L urmăm fară a şovăi nici măcar o clipă,ca să ne ducă la ape line şi păşuni verzi.

203

LUNA IUNIE

Sufletul l-a întors, povăţuitu-m-a pe căiledreptăţii, pentru numele Lui (Psalmi 22, 3).

6 iunieChemaţi la slujire

Fiecare ajută tovarăşului său şi zicefratelui său: „întăreşte-te!"

(Isaia4l,6)

Un cunoscut scriitor duhovnicescspunea: „Ne asemănăm lui Dumnezeunumai atunci când devenim folositori"

- şi, într-adevăr, slujirea aproapelui esteo lege dumnezeiască. Hristos a luat chipulrobului - a venit ca să slujească şi ne-aînvăţat să slujim: Eu, în mijlocul vostru,sunt ca unul care slujeşte (Luca 22, 27). Aslujit neîncetat cu cuvântul, cu fapta, cuîntreaga viaţă; a slujit trupului şi sufletuluioamenilor din jurul Său, cu răbdare,neobosit, urmărind mereu doar binele lor.El a umblat făcând bine (Faptele Apostolilor10, 38). Dumnezeiasca Sa iubire s-a arătatprintr-o slujire însoţită chiar de jertfapropriei Sale vieţi.

în ceruri se slujeşte ziua şi noaptea,după cum ne spune Scriptura. îngerii,numiţi „duhuri slujitoare", se pogoară pe

203

LUNA IUNIE

pământ pentru a le sluji în chip deosebitoamenilor. Dumnezeu însuşi slujeşteoamenilor cu o grijă nemărginită pentrubinele lor cel veşnic, neîncetat chemând,atrăgând, des-pietrind, îndrumând sufletelepăcătoşilor.

Şi noi trebuie să slujim, şi pe noiDumnezeu ne-a cinstit chemându-ne la olucrare asemănătoare lucrării Sale: să-iajutăm pe oameni, să-i sprijinim, să fimgata de orice slujire pentru a le aduce foloscu adevărat.

Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâneîn iubire rămâne în Dumnezeu, şiDumnezeu rămâne în el{l Ioan 4, 16).Fiecare să-şi ajute aproapele: aceasta estemenirea dată de Dumnezeu tuturorfăpturilor Sale: nu doar unor aleşi, cifiecărrîia. Să nu te aştepţi la o slujirerăsunătoare, de vază; mai/bine intră acumîn rândul tuturor celor ce întind aproapeluio mână de ajutor, şi îţi vei da seama căîncurajându-ţj, încăl-zindu-ţi sufleteşte,sprijinindu-ţi fratele, tu însuţi vei\prindecuraj, te vei încălzi şi întări în calea vieţiitale creştine.

7 iuniey-v w AA.Dupa necaz vine mângâiere

203

LUNA IUNIE

Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazulnostru, ca să putem să mângâiem pe cei cese află în tot necazul, prin mângâierea cucare noi înşine suntem mângâiaţi deDumnezeu.

(II Corinteni 1,4)

Felurite sunt chipurile în care„Dumnezeul a toată mângâierea" nemângâie - ele nici nu pot fi numărate.Uneori, El ne trimite o rază de lumină încalea noastră întunecată sub chipul unuiverset din Sfânta Scriptură ce pare să necadă din întâmplare sub ochi. Alteori, uncuvânt mângâietor al lui Dumnezeu răsunăîn noi şi îl repetăm parcă fară voie, cu oputere mereu crescândă. Uneori, când ni seacordă o atenţie la care nu ne-am fiaşteptat, când ni se spune o vorbă bunăsau când ne mângâie venirea neaşteptată aunui prieten drag, aşa cum au fostmângâiaţi corintenii prin venirea lui Tit (v.II Corinteni 7, 6), ne amintim de aceaDragoste care se îngrijeşte neobosit de noi.

Nu există nici o zi neagră, nici o soartăgrea în care Domnul să nu fi pus măcar unstrop din mângâierea Sa. El nu înlăturătotdeauna durerea, de care avem nevoie cade o doctorie folositoare, însă ne dă putere

203

LUNA IUNIE

întotdeauna să trecem prin cuptorulsuferinţei şi să ieşim din acesta biruitori.

Să căutăm şi să prindem aceste raze delumină cerească pe care Domnul ni letrimite. Nu există necaz căruia mângâiereasă nu-i urmeze. Dacă n-o simţim, asta seîntâmplă întotdeauna fiindcă ne lăsăm preamult copleşiţi de acel necaz, şi când vărsămlacrimi deasupra unui mormânt proaspătnu-1 băgăm de seamă pe îngerulmângâietor care zboară deasupra lui. Pedeasupra, adesea necazul nostru ni se parecu neputinţă de îndurat, fiindcă ni se parefără rost, însă uităm că în fiecare încercarepe care ne-o trimite Domnul există un scop,chiar dacă noi nu suntem în stare să îlvedem.

Aşadar, să ne aducem aminte că suntemchemaţi sâ-i mângâiem pe cei ce se află întot necazul şi că pentru a putea face aşaceva trebuie să trecem noi înşine prinnecazuri. Va veni vremea când toatelucrurile prin care am trecut vor sluji dreptînvăţătură şi mângâiere fraţilor noştri. Fărăîndoială că de experienţa noastră va aveanevoie altcineva, şi atunci când viaţazdrobită a aproapelui, inima lui chinuită, seva dezvălui înaintea noastră, vom găsicuvântul de mângâiere care să poată da

203

LUNA IUNIE

mărturie despre nemărginita milă cu care şinoi am fost scoşi din întuneric la lumină decătre Domnul.

Cuvântul nostru, puternic în virtuteaexperienţei noastre de viaţă, îl va scoatedin deznădejde pe fratele suferind şi îi va fiancoră de salvare, iar nouă ni se vadescoperi în această nevoinţă a dragosteifericitul scop pe care Domnul 1-a urmăritpunându-ne la încercare prin necazuri şipătimiri.

8 iuniePăstorul ne călăuzeşte

Oile ascultă de glasul Lui, şi oile Sale lecheamă pe nume şi le mână afară.

Ooan 10, 3)

In lumea de dincolo de mormântMielul //' va paşte pe ei şi-i va duce laizvoarele apelor vieţii (Apocalipsa/7, 17) —însă şi aici, pe pământ, El face cu noiacelaşi lucrul ne duce pas cu pas, fărăcontenire, ne scoate din ceea ce este vechila ceea ce este nou, din ceea ce estecunoscut la ceea ce este necunoscut, dintr-un lucru încheiat la altul care trebuie săvâr-şit, de la cunoştinţele pe care ni le-am

203

LUNA IUNIE

însuşit la descoperirea unora noi, pe carenu le ştim încă.

El ne duce tot înainte pe felurite căi: prinîmprejurări, prin apropierea de anumiţioameni, prin lecturi, prin cunoaştereaSfintei Scripturi. Iar cei care cunosc glasulPăstorului II urmează pretutindeni îndatăce îl aud. Pentru a merge după El trebuie săfaci însă parte din turma Lui şi să iei amintela glasul Lui. Atunci se va îndepliniminunata făgăduinţă a Domnului: Şi Eu ledau viaţă veşnică, şi nu vor pieri în veac, şidin mâna Mea nu le va răpi nimeni (Ioan 10,28).

9 iuniePe urmele Păstorului

El merge înaintea lor. (Ioan 10, 4)

Uitându-ne la Păstorul cel bun, Caremerge înaintea noastră, să nu uităm că Elvede şi ştie înaintea noastră tot ce neaşteaptă în viaţă. Cu ochii credinţei vomvedea mereu sfântul Său Chip înainteanoastră, netezindu-ne calea, fe-rindu-ne deprimejdii, ocrotindu-ne prin prezenţa Sa.

Ce mare mângâiere este să ştim că Elînsuşi a trecut prin tot ce ne aşteaptă şi pe

203

LUNA IUNIE

noi, că a trăit toate suferinţele şi a purtattoate durerile noastre, care nu ne mai potstrivi sub greutatea lor! Este ca şi cum ne-ar croi drum printr-o pădure de nepătrunssau printre stânci şi prăpăstii de netrecut,iar nouă nu ne rămâne decât să-L urmăm cusupunere!

în aceasta stă toată fericirea omului:fără a privi înainte cu îngrijorare, fără a seteme de pasul care urmează, fără să-şialeagă singur calea, fără să ia dinainteasupra sa povara necazurilor ce vor veni,fără teamă, cu credinţă nestrămutată, să-şiurmeze liniştit, pas cu pas, Păstorul,bucurându-se şi ţinând minte întotdeaunacă El merge înaintea lui.

10 iunieDuhul lui Dumnezeu Se roagă în noiDe asemenea, şi Duhul vine în ajutor

slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să nerugăm cum trebuie, ci însuşi Duhulmijloceşte pentru noi cu suspine denegrăit.

(Romani 8, 26)

Niciodată nu ne simţim atât de adâncneputinţele ca în vremea rugăciunii. Cât dedes ni se împrăştie gândurile în toate

203

LUNA IUNIE

părţile, şi slăbim în strădania de a le înălţacătre Dumnezeu! Cine n-a suferit de peurma acestei neputinţe a noastră de a neruga, cine n-a simţit răceala, uscăciuneacare pun stăpânire pe noi şi împotrivacăreia nu suntem în stare să ne luptăm?Câteodată nu ştim pentru ce să ne rugăm,nu cerem ceea ce ne trebuie cel mai mult,nu ştim să pătrundem însuşi duhulrugăciunii, nu avem credinţa aceea care săne înveţe să ne punem povara grea lapicioarele lui Hristos si să o lăsăm, cuneclintită nădejde, acolo.

Suntem neputincioşi, însă Duhul luiDumnezeu poate să ne întărească: dupăcuvântul Scripturii, El ne întăreşte }n ne-putinţele noastre. Fiind una după fire cuDumnezeu-TJtăl, El ştie ce îi place Domnuluisă ne dea, şi când nu ştim pentru ce să nerugăm mijloceşte pentru noi cu suspine defnegrăit.

Duhul lui Dumnezeu, Cel de viaţăFăcător, pipate să ne facă să simţimaproape fără voia noastră un talaz puternicde dorinţe şi năzuinţe dintre cele maiînalte, care ne desface de zădărniciilepământeşti. Să ne lăsăm cu toată fiinţanoastră duşi de acest talaz, lăsând în următoate micile neplăceri care adesea ne ţin

203

LUNA IUNIE

legaţi de acest pământ; să ne înălţăm, fie şiprintr-o rugăciune fară cuvinte, ştiind căsuspine de negrăit mijlocesc pentru noiînaintea Tronului Celui Preaînalt!

Puterea nestăvilită a dorinţei acesteia n-are decât să ne doară câteodată, inimanoastră n-are decât să se chinuie şi să setânguie, fiindcă în clipe de acest fel Domnulface lucruri mari în sufletul nostru,revărsând asupra noastră ploaie debinecuvântare şi potolindu-ne setea!Aceasta este rugăciunea adevărată:năzuinţa sufletului de a vărsa înaintea luiDumnezeu tot ce este adânc, de negrăit, deneînţeles pentru noi înşine, tot ce nu sepoate arăta prin cuvinte şi umple de un dornelămurit inima însetată. Iar Duhul luiDumnezeu, Care sălăşluieşte în noi, ia de lanoi năzuinţa asta şi Se roagă în noi Elînsuşi!

11 iunieSă dăm fară reproşuri

De este cineva din voi lipsit deînţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, Celce dă tuturor destul şi fară înfruntare, şi ise va da lui.

(Iacov 1, 5)

203

LUNA IUNIE

Domnul dă cu mărinimie şi fară săreproşeze. Noi însă, atunci când dăm,rareori ne putem abţine de la reproşuri. Lereproşăm oamenilor că cer atât de des şiatât de mult, nu pierdem prilejul de a leface o întreagă morală, amintin-du-le că nuau fost recunoscători pentru binefaceriletrecute. Domnul nu face aşa cu noi,păcătoşii. Putem să-I cerem ajutorul denenumărate ori pe zi: El nu ne va reproşaniciodată asta. Ii putem aduce toate nevoilenoastre nenumărate, fără deosebire: El nuva găsi niciodată că sunt prea multe.

După ani îndelungaţi de nepăsare, deînstrăinare, când, în sfârşit, ne îndreptămspre Domnul din nou, El nu reproşeazăacest trecut, fiind gata întotdeauna săreverse asupra noastră milostivirea Sa şi săne primească cu dragoste, ca pe fiulrisipitor, ieşindu-ne în întâmpinare. Iată dece cuvintele: El dă tuturor destul şi fărăînfruntare (imputare) arată foarte bineaceastă însuşire dumnezeiască!

Domnul ne dă, într-adevăr, totul: S-a datpe Sine însuşi omenirii păcătoase.Păcătoşenia noastră, nevrednicia noastrănu pot schimba dragostea Lui, care petoate le acoperă, întotdeauna îndelung

203

LUNA IUNIE

rabdă. Să nu vă temeţi, deci, de reproşurileLui, ci numai de reproşurile conştiinţeivoastre, dacă veţi întârzia să vă întoarceţila mărinimosul, iubitorul vostru Părinte. Fieca milostivirea Lui, cu care aţi făcut nesfâr-şit de des cunoştinţă, să vă înveţe şi pe voinu doar să cereţi şi să primiţi, ci şi să daţi -să daţi aproapelui vostru tot ce puteţi, cudragoste nefaţarnică, destul şi fărăînfruntare, cum aţi primit şi voi de laDumnezeu!

12 iunieDuhul dreptăţii dumnezeieşti

Duhul Domnului este peste Mine.(Luca4, 18)/ /Iată, deci, cum defineşte Mântuitorul

Hristos scopul venirii Sale: El le aduceoamenilor nu duhul ştiinţific, filosofic orisocial-politic, ci aduce lumii DuhulDomnjului, Duhul dreptăţii dumnezeieşti şial iubirii dumnezeieştii îl aduce pe

Dumnezeu în viaţa oamenilor, trezeştesimţăminte dumnezeieşti în inimileomeneşti. Lucrarea lui Dumnezeu nu poatefi stricată de mâini omeneşti. Ea va triumfaasupra răutăţii omeneşti.

203

LUNA IUNIE

Duhul lui Dumnezeu nu Se dă degeaba: îlprimeşte doar cel care tânjeşte de dorul luiDumnezeu, aşa cum călătorul istovit dearşiţă însetează de apă în pustie. In inimafiecărui om este ascuns, ca într-o fântânăadâncă, chipul lui Dumnezeu, dormsimţăminte dumnezeieşti. Luaţi aminte laizvorul dumnezeiesc din adâncul inimiivoastre, lăsaţi să ţâşnească slobodlimpezile şuvoaie dumnezeieşti, aduceţi înviaţa voastră măcar o picătură de iubiredumnezeiască şi de dreptatedumnezeiască, şi nu veţi pierde răsplatavoastră (v. Matei 10, 42).

13 iunieGlasul lăuntric

învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eştiDumnezeul meu, Duhul Tău Cel Bun mă vapovăţui la pământul dreptăţii.

(Psalmi 142, 10)

Cât de măreţ este gândul psalmistului!El vrea să spună că există o legătură vieîntre însuşirile noastre şi menirea noastră.Duhul Cel Bun al lui Dumnezeu trebuie săne ducă la pământul dreptăţii. Nu cuprinde,oare, gândul acesta toată nădejdea noastră

203

LUNA IUNIE

în nemurire? Ne dăm seama că în noi existăforţa năzuinţelor morale supreme, al cărorscop nu poate fi atins în această lume.Inima noastră caută ceva de neatins,întrezărim idealuri cu neputinţă de realizat,hotărâri pentru a căror îndeplinire nu avemdestulă voinţă.

dată asta. Ii putem aduce toate nevoilenoastre nenumărate, fară deosebire: El nuva găsi niciodată că sunt prea multe.


Domnul ne dă, într-adevăr, totul: S-a datpe Sine însuşi omenirii păcătoase.Păcătoşenia noastră, nevrednicia noastrănu pot schimba dragostea Lui, care petoate le acoperă, întotdeauna îndelungrabdă. Să nu vă temeţi, deci, de reproşurileLui, ci numai de reproşurile conştiinţeivoastre, dacă veţi întârzia să vă întoarceţila mărinimosul, iubitorul vostru Părinte. Fie

203

LUNA IUNIE

ca milostivirea Lui, cu care aţi făcut nesfâr-şit de des cunoştinţă, să vă înveţe şi pe voinu doar să cereţi şi să primiţi, ci şi să daţi— să daţi aproapelui vostru tot ce puteţi, cudragoste nefaţarnică, destul şi farăînfruntare, cum aţi primit şi voi de laDumnezeu!


Duhul Domnului este peste Mine.(Luca4, 18)/Iată, deci, cum defineşte Mântuitorul

Hristos scopul venirii Sale: El le aduceoamenilor nu duhul ştiinţific, filosofic orisocial-politic, ci aduce lumii DuhulDomnului, Duhul dreptăţii dumnezeieşti şial iubirii dumnezeieşti, îl aduce pe

Dumnezeu în viaţa oamenilor, trezeştesimţăminte dumnezeieşti în inimileomeneşti. Lucrarea lui Dumnezeu nu poatefi stricată de mâini omeneşti. Ea va triumfaasupra rău-lăţii omeneşti.

Duhul lui Dumnezeu nu Se dă degeaba: îlprimeşte doar cel care tânjeşte de dorul luiDumnezeu, aşa cum călătorul istovit dearşiţă însetează de apă în pustie. In inima

203

LUNA IUNIE

fiecărui om este ascuns, ca într-o fântânăadâncă, chipul lui Dumnezeu, dormsimţăminte dumnezeieşti. Luaţi aminte laizvorul dumnezeiesc din adâncul inimiivoastre, lăsaţi să ţâşnească slobodlimpezile şuvoaie dumnezeieşti, aduceţi înviata voastră măcar o picătură de iubiredumnezeiască şi de dreptatedumnezeiască, şi nu veţi pierde răsplatavoastră (v. Matei 10, 42).


învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eştiDumnezeul meu, Duhul Tău Cel Bun mă vapovăţui In pământul dreptăţii.

(Psalmi 142, 10)

Cât de măreţ este gândul psalmistului!El vrea să spună că există o legătură vieîntre însuşirile noastre şi menirea noastră.Duhul Cel Bun al lui Dumnezeu trebuie săne ducă la pământul dreptăţii. Nu cuprinde,oare, gândul acesta toată nădejdea noastrăîn nemurire? Ne dăm seama că în noi existăforţa năzuinţelor morale supreme, al cărorscop nu poate fi atins în această lume.Inima noastră caută ceva de neatins,

203

LUNA IUNIE

întrezărim idealuri cu neputinţă de realizat,hotărâri pentru a căror îndeplinire nu avemdestulă voinţă.

203


dată asta. îi putem aduce toate nevoilenoastre nenumărate, fără deosebire: El nuva găsi niciodată că sunt prea multe.


Domnul ne dă, într-adevăr, totul: S-a datpe Sine însuşi omenirii păcătoase.Păcătoşenia noastră, nevrednicia noastrănu pot schimba dragostea Lui, care petoate le acoperă, întotdeauna îndelungrabdă. Să nu vă temeţi, deci, de reproşurileLui, ci numai de reproşurile conştiinţeivoastre, dacă veţi întârzia să vă întoarceţila mărinimosul, iubitorul vostru Părinte. Fieca milostivirea Lui, cu care aţi făcut nesfâr-şit de des cunoştinţă, să vă înveţe şi pe voinu doar să cereţi şi să primiţi, ci şi să daţi -să daţi aproapelui vostru tot ce puteţi, cudragoste nefaţarnică, destul şi fărăînfruntare, cum aţi primit şi voi de laDumnezeu!

215LUNA IUNIE



Duhul Domnului este peste Mine.(Luca4, 18)

Iată, deci, cum defineşte MântuitorulHristos scopul venirii Sale: El le aduceoamenilor nu duhul ştiinţific, filosofic orisocial-politic, ci aduce lumii DuhulDomnului, Duhul dreptăţii dumnezeieşti şial iubirii dumnezeieşti, îl aduce pe

Dumnezeu în viaţa oamenilor, trezeştesimţăminte dumnezeieşti în inimileomeneşti. Lucrarea lui Dumnezeu nu poatefi stricată de mâini omeneşti. Ea va triumfaasupra răutăţii omeneşti.

Duhul lui Dumnezeu nu Se dă degeaba: îlprimeşte doar cel care tânjeşte de dorul luiDumnezeu, aşa cum călătorul istovit dearşiţă însetează de apă în pustie. în inimafiecărui om este ascuns, ca într-o fântânăadâncă, chipul lui Dumnezeu, dormsimţăminte dumnezeieşti. Luaţi aminte laizvorul dumnezeiesc din adâncul inimiivoastre, lăsaţi să ţâşnească slobodlimpezile şuvoaie dumnezeieşti, aduceţi înviata voastră măcar o picătură de iubire

215LUNA IUNIE


dumnezeiască şi de dreptatedumnezeiască, şi nu veţi pierde răsplatavoastră (v. Matei 10, 42).


învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eştiDumnezeul meu, Duhul Tău Cel Bun mă vapovăţui la pământul dreptăţii.

(Psalmi 142, 10)

Cât de măreţ este gândul psalmistului!El vrea să spună că există o legătură vieîntre însuşirile noastre şi menirea noastră.Duhul Cel Bun al lui Dumnezeu trebuie săne ducă la pământul dreptăţii. Nu cuprinde,oare, gândul acesta toată nădejdea noastrăîn nemurire? Ne dăm seama că în noi existăforţa năzuinţelor morale supreme, al cărorscop nu poate fi atins în această lume.Inima noastră caută ceva de neatins,întrezărim idealuri cu neputinţă de realizat,hotărâri pentru a căror îndeplinire nu avemdestulă voinţă.

In aceste imbolduri înalte nu se aude,oare, glasul Duhului Dumnezeiesc?Bineînţeles că da, şi el este un glas profe-tic. Cât de puţine dintre intenţiile noastre

215LUNA IUNIE


ajung să se îndeplinească, cât de puţineidealuri reuşim să atingem chiar şi în celemai bune clipe ale vieţii noastre! în noiexistă o mulţime de contradicţii, trupulnostru slab nu poate ţine piept patimilor şivoinţa nu ne este îndeajuns de puternicăpentru a face să precumpăneascănăzuinţele noastre duhovniceşti.

Şi totuşi, aceste năzuinţe nu nepărăsesc, ci se luptă pentru a birui! Oareputem socoti că acest glas lăuntric, ce ră-sună cu atâta putere în noi, este o iluziedeşartă? O, nu: este un glas profetic! El nedezvăluie în ascunsul inimii noastre cevaneasemuit mai înalt decât ceea esteaccesibil simţurilor noastre exterioare;acest glas lăuntric pare să ne prevesteascăo putere viitoare, care va fi cândva anoastră.

Nu este cu putinţă ca nevoile noastremorale să rămână neroditoare! Nu este cuputinţă ca această sete sufletească sărămână nepotolită: însăşi această sete estechezăşia împlinirii viitoare! Sătura-mă-voicând se va arăta slava Ta (Psalmi 16, 15)!

Acum purtăm în noi numai arvunaviitorului, însă această arvună ne-a fostdată de Duhul Cel Bun, Care sălăşluieşte înnoi. Acum, în noi parcă ar dormita

215LUNA IUNIE


primăvara, aşteptând să se deştepte şi săatingă frumuseţea deplină a verii, însăaceastă flacără născândă a zorilorprevesteşte bucuria căldurii de la amiază.Duhul Tău Cel Bun mă va povăţui lapământul dreptăţii.

14 iunieDeschide uşa inimii

Şi fiind seară în ziua aceea, întâia asăptămânii, şi uşile fiind încuiate, undeerau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, avenit Iisus şi a stat în mijloc, şi le-a zis:„Pace vouă!"

(Ioan 20, 19)

Să nu pierdem nădejdea că Hristos Se vaarăta şi în inima noastră împietrită. S-arpărea că nu are cum să intre, fiindcă noiînşine închidem cu îndărătnicie uşa în faţa atot ce este bun, respingând în trufianoastră nechibzuită „singurul lucru detrebuinţă" şi străduindu-ne să înăbuşim gla-sul conştiinţei noastre, care nu ne dă pace.Dar chiar şi în această îndărătnicăînstrăinare, în această fortăreaţă aparentde necucerit în care ne închidem, Domnulpoate să apară pe neaşteptate în mijloculsimţămintelor noastre egoiste, viclene, în

215LUNA IUNIE


mijlocul gândurilor deşarte, şi să ne spună:Pace vouă! Domnul vrea mântuirea noastrăşi, acoperindu-ne toate fărădelegile farănumăr, bate la uşa inimii noastre; deşi ogăseşte închisă, intră totuşi pe ea şiluminează cu lumina Sa sufletul nostruîntunecat.

Doamne Iisuse, pătrunde şi în inimamea! Tu, Cel ce ai înviat morţii, Cel ce însuţiai înviat, Hristoase, învie şi în minesămânţa amorţită a binelui şi chiar prin uşaîncuiată intră în inima mea, lumineazăorbirea mea cu lumina prezenţei Tale şi dă-mi să aud sfântul Tău cuvânt: Pace vouă!

15 iunieSă trăiască în noi Hristos

Eu, in mijlocul vostru, sunt ca unul careslujeşte.

(Luca 22, 27)

Slujirea Domnului continuă până în ziuade astăzi. El încinge mijlocul Său şi acum casă ne spele nouă picioarele. Poartă durerileşi neputinţele noastre. Iarăşi şi iarăşi neoferă Sfântul Său Trup ca hrană şi ne dă săbem din potirul care cuprinde Sfântul SăuSânge.

215LUNA IUNIE


Voi sunteţi ai lui Hristos (I Corinteni 3,23). Să ne aducem aminte, deci, ai cuisuntem şi să îndeplinim voia Lui totdeauna.Să trăiască şi în noi Hristos, nu noi înşine!El a jertfit totul, S-a dat pe Sine însuşipentru a duce la bun sfârşit lucrarea pecare I-a încredinţat-o Tatăl ceresc.

Aşadar, să nu precupeţim nici noi nimic,să nu dăm înapoi în faţa nici unei jertfe, casă ni se spună şi nouă cândva cuvintele:Bine, slugă bună şi credincioasă!... intrăîntru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21).

16 iunieScopul cel bun

Şi ştim că celor ce-L iubesc peDumnezeu toate li se lucrează spre bine.

(Romani 8, 28)

Oamenii uită mereu că Dumnezeu nuface deosebire între mic şi mare, acestecategorisiri ţinând doar de concepţiileomeneşti. Oamenii sunt gata să recunoascăvoia lui Dumnezeu într-o întâmplarezguduitoare, într-/) manifestare izbitoare adreptei judecăţi dumnezeieşti, nu seîndoiesc că Domnul conduce, în general,viaţa omului, dar în aşa-zi-sele mărunţişuri

215LUNA IUNIE


refuză să vadă împlinirea voii lui Dumne-zeu, uitând că nici un fir de păr nu cade dincapul nostru fără îngăduinţa Lui şi căpurtarea Lui de grijă se întinde până şiasupra celei din urmă vrăbii.

Cei ce gândesc aşa nu-şi dau seama cădrumul vieţii nu se măsoară numai înkilometri, ci flecare pas ne duce spreaceeaşi ţintă. Celor ce-L iubesc pe Domnultoate li se lucrează spre bine. Aceastăiubire îi face să vadă în toate voia luiDumnezeu, purtarea Lui de grijă pentruflecare pas al nostru, pentru flecare faptă anoastră; ea nu se îndoieşte nici o clipă că,ţinând în mâinile Sale destinele omenirii,Dumnezeu este aproape de flecare om luatîn parte şi că flecare din noi poate să alergela El, nădăjduind deplin, cu toate nevoile şicu toate grijile sale.

Cei ce-L iubesc pe Domnul nu iau înseamă cauzele secundare, nu pun pe seamaoamenilor nimic, ci văd în toate mâna luiDumnezeu, Care cârmuieşte până şi celemai mărunte evenimente, toate faptele şichiar gândurile. Atunci vom auzi în toateglasul lui Dumnezeu, vom vedea un scopbun în toate şi toate sunetele vieţii se vorcontopi într-o minunată armonie.

17 iunie

215LUNA IUNIE


Lumina dragostei

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate ocetate aflată pe vârf de munte să seascundă; nici nu aprinde cineva făclie şi opune sub obroc, ci în sfeşnic, şi lumineazătuturor celor din casă. Aşa să luminezelumina voastră înaintea oamenilor încât săvadă faptele voastre bune şi să-L slăveascăpe Tatăl vostru Cel din ceruri.

(Matei 5, 14-16)

Mântuitorul le arată ucenicilor Săi în cechip lumina lor trebuie să lumineze înainteaoamenilor, ocolind cele două extreme:dorinţa de a arăta ostentativ aceastălumină şi cea de a o ascunde de ochiioamenilor.

El spune că o cetate aşezată pe unmunte nu poate să se ascundă - cu altecuvinte, că în Apostolii înşişi era o puterepe care nu puteau s-o ascundă nici dacă arfi vrut. Această putere se arată de la sineoamenilor şi le dă să simtă prezenţa, parcăvăzută, a ceva nou.

Cum putem ajunge şi noi la asta? Cumputem lumina cu ştiinţă şi fară ştiinţă,dându-ne seama de puterea noastră şităgăduind-o în acelaşi timp? Domnul ne

215LUNA IUNIE


scoate din această încurcătură învăţându-ne să luminăm altora fară a ne însuşi vreunmerit, punând totul pe seama slavei luiDumnezeu: Aşa să lumineze lumina voastrăînaintea oamenilor încât să vadă faptelevoastre bune şi să-L slăvească pe Tatălvostru Cel din ceruri.

Fie ca puterea noastră să fie putereadragostei, acea putere care moare zi de zipentru a renaşte în viaţa altuia! CuvântulTatălui vostru Ceresc să vă fie slavă, grijileLui să fie grijile voastre, voia voastră să sefacă una cu voia Tatălui şi să fie înghiţită deea cu totul. Cea mai înaltă bucurie sjt-fiepentru voi cea de a-I aduce Lui bucurie, ceamai mare durere — cea de a-L întrista, ceamai puternică năzuinţă — cea de a-I slujiLui.

Dacă veţi ajunge să faceţi aceasta, veţilumina, într-adevăr, oamenilor ca o steaîntr-o noapte întunecoasă. Veţi fi purtătoriai luminii lui Dumnezeu, răsfrângere adumnezeieştilor Sale raze. Uitând defericirea voastră personală veţi dobândi oputere nemaivăzută. Oamenii se vor mirade această putere a voastră, şi voi vă veţimira de ea mai mult decât toţi ceilalţi,fiindcă puterea voastră va fi puterea sme-

215LUNA IUNIE


reniei, puterea sufletelor care se răstignescpe sine, puterea dragostei.

18 iuniePlugul lui Dumnezeu

Amărăciunea cea mare mi-a fost miespre bine1.

(Isaia38, 17)

Fericit cel ce poate repeta cu deplinăsinceritate aceste spuse! Fericit cel căruiaamarul nu i-a împietrit inima, ci i-a făcutsufleteşte bine! Din mila lui Dumnezeu,este cu putinţă ca necazul să aibă aceastăînrâurire, care este menirea lui ceaadevărată, scopul lui cel adevărat.

Uneori, tocmai în clipele celei maicumplite amărăciuni sufletul ni se înalţăspre Dumnezeu şi, într-o pornire de re-cunoştinţă pentru toate milele din trecut,simţim o năzuinţă nestăvilită către Izvorultuturor bunătăţilor, Care S-a arătat atât demărinimos cu noi. Simţim că, răpindu-nechiar şi ceea ce avem mai drag, El areputerea de a sălăşlui în inimile

17 iunieLumina dragostei

215LUNA IUNIE


Voi sunteţi lumina lumii; nu poate ocetate aflată pe vârf de munte să seascundă; nici nu aprinde cineva făclie şi opune sub obroc, ci în sfeşnic, şi lumineazătuturor celor din casă. Aşa să luminezelumina voastră înaintea oamenilor încât săvadă faptele voastre bune şi să-L slăveascăpe Tatăl vostru Cel din ceruri.

(Matei 5, 14-16)

Mântuitorul le arată ucenicilor Săi în cechip lumina lor trebuie să lumineze înainteaoamenilor, ocolind cele două extreme:dorinţa de a arăta ostentativ aceastălumină şi cea de a o ascunde de ochiioamenilor.

El spune că o cetate aşezată pe unmunte nu poate să se ascundă — cu altecuvinte, că în Apostolii înşişi era o puterepe care nu puteau s-o ascundă nici dacă arfi vrut. Această putere se arată de la sineoamenilor şi le dă să simtă prezenţa, parcăvăzută, a ceva nou.

Cum putem ajunge şi noi la asta? Cumputem lumina cu ştiinţă şi fară ştiinţă,dându-ne seama de puterea noastră şităgăduind-o în acelaşi timp? Domnul nescoate din această încurcătură învăţându-ne să luminăm altora fară a ne însuşi vreun

215LUNA IUNIE


merit, punând totul pe seama slavei luiDumnezeu: Aşa să lumineze lumina voastrăînaintea oamenilor încât să vadă faptelevoastre bune şi să-L slăvească pe Tatălvostru Cel din ceruri.

Fie ca puterea noastră să fie putereadragostei, acea putere care moare zi de zipentru a renaşte în viaţa altuia! CuvântulTatălui vostru Ceresc să vă fie slavă, grijileLui să fie grijile voastre, voia voastră să sefacă una cu voia Tatălui şi să fie înghiţită deea cu totul. Cea mai înaltă bucurie sjMiepentru voi cea de a-I aduce Lui bucurie, ceamai mare durere - cea de a-L întrista, ceamai puternică năzuinţă — cea de a-I slujiLui.

Dacă veţi ajunge să faceţi aceasta, veţilumina, într-adevăr, oamenilor ca o steaîntr-o noapte întunecoasă. Veţi fi purtătoriai luminii lui Dumnezeu, răsfrângere adumnezeieştilor Sale raze. Uitând defericirea voastră personală veţi dobândi oputere nemaivăzută. Oamenii se vor mirade această putere a voastră, şi voi vă veţimira de ea mai mult decât toţi ceilalţi,fiindcă puterea voastră va fi puterea sme-reniei, puterea sufletelor care se răstignescpe sine, puterea dragostei.

215LUNA IUNIE


18 iuniePlugul lui Dumnezeu

Amărăciunea cea mare mi-a fost miespre bine1.

(Isaia38, 17)

Fericit cel ce poate repeta cu deplinăsinceritate aceste spuse! Fericit cel căruiaamarul nu i-a împietrit inima, ci i-a făcutsufleteşte bine! Din mila lui Dumnezeu,este cu putinţă ca necazul să aibă aceastăînrâurire, care este menirea lui ceaadevărată, scopul lui cel adevărat.

Uneori, tocmai în clipele celei maicumplite amărăciuni sufletul ni se înalţăspre Dumnezeu şi, într-o pornire de re-cunoştinţă pentru toate milele din trecut,simţim o năzuinţă nestăvilită către Izvorultuturor bunătăţilor, Care S-a arătat atât demărinimos cu noi. Simţim că, răpindu-nechiar şi ceea ce avem mai drag, El areputerea de a sălăşlui în inimile noastre peneaşteptate pacea Sa minunată, de a potoliviforul şi de a lumina cu lumina Sa beznachinuitului nostru suflet!

Domnul vrea să înmoaie inima noastrăprin încercări, s-o încălzească prinsensibilitatea faţă de nevoile celorlalţi, să

215LUNA IUNIE


ne deschidă prin ea calea spre înţelegereadurerii lor. Lipsurile, necazurile sunt plugullui Dumnezeu, cu care El întoarce brazdelesufletului, lucrându-1 ca pe un ogor al Său.în adâncul întuneric al suferinţei noastre Elaruncă sămânţa marii bucurii viitoare. înmilostivirea Sa cea nemăsurată, Domnul neaduce aminte din când în când că pătimirilevremii de acum nu sunt vrednice demărirea ce ni se va descoperi (Romani 8,18) - şi înţelegerea acestui fapt nu este, oa-re, în sine, o mare milostiviredumnezeiască?

19 iunieMemoria inimii

Iar mama Lui păstra în inima sa toatecuvintele acestea.

(Luca 2, 51)

De obicei, memoria este socotită oînsuşire a creierului. Mie îmi pare însă cămemoria cea mai trainică este memoriainimii. Ceea ce păstrăm în inimă nu seevaporă, nu se pierde niciodată, rămâneveşnic viu. Mulţi se plâng că uită cuuşurinţă, dar să fim cinstiţi: pricina nu estenepăsarea, de cele mai multe ori? Dacă am

215LUNA IUNIE


fi avut mai multă râvnă faţă de îndatoririlenoastre nu le-am fi dat uitării. Ceea ce amiubit în trecut lasă urme de neşters în inimanoastră şi nu se mai poate uita vreodată.

Cum ar trebui să dezvoltăm aceastăînsuşire a inimii? Avem ochi ai inimii, avemauz duhovnicesc, iar aceşti ochi şi acest auzsunt mai sensibili faţă de cele duhovniceştidecât simţurile trupului nostru. Deasemenea, judecăţile inimii sunt adeseorimult mai raţionale decât recile socoteli aleminţii. Cât de viu ne răsar în închipuirelucrurile de mult trecute, dacă inimanoastră le-a îndrăgit!

Aşadar, să-I dăruim Domnului aceastămemorie a inimii, păstrând în ea luminosulchip al tuturor bunătăţilor pe care le-amprimit de la El şi, aducându-ne aminte deacestea, să nădăjduim că le vom primi şi peviitor. De ce strigă David cu atâtaconvingere: Nimic nu-mi va lipsii (Psalmi22, 1)? Oare nu pentru că simţea următorullucru: La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit,la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-aîntors (Psalmi 22, 2-3)? După ce trăise toateacestea, le ţinea minte şi nu se mai puteateme.

Credinţa noastră, sprijinindu-se petrecut, să soarbă nădejde pentru viitor din

215LUNA IUNIE


milostivirile de până acum ale Domnului. Săpăstrăm, aşadar, în inimi nu numaiamintirea vie a tot ce am primit de laDomnul până acum, ci, aşa cum a făcutMaica Sa Preacurată, să păstrăm acolotoate cuvintele Lui, toată luminaminunatului Său chip, toate minunile şipătimirile Lui, toată viaţa Mântuitoruluinostru, în care avem izvorul vieţii veşnice.

20 iunieSoarele vieţii duhovniceşti

El face să răsară soarele Său peste ceirăi şi peste cei buni.

(Matei 5, 45)

Lumina soarelui are, pe lângă o uriaşăputere de a da viaţă, şi o frumuseţe fară deseamăn. în zilele fară soare, când cerul esteacoperit de nori, frumuseţea naturii seînceţoşează, devine rece şi se întunecă.Ajunge însă ca dintre nori să strălucească osingură rază de soare ca totul să sepreschimbe, să prindă viaţă, săstrălucească, zâmbind şi strălucind, parcă,de bucurie. Cu căldura sa, soarele trezeşteviaţa ascunsă în măruntaiele pământului,învinge frigul si întunericul; sub razele

215LUNA IUNIE


soarelui se topesc bulgării de gheaţă şi tro-ienele de zăpadă, prefacându-se în şuvoaiece înviorează pământul. El ne bucură culumina sa, îl încălzeşte pe om si încălzeştetoate rapturile, se răsfrânge şi străluceşteîn fiecare picătură de rouă, luminează fiecefiricel de iarbă, spre el se îndreaptă toateprivirile.

Un soare asemănător, dar cu luminăveşnică, fără margini, pe care nimic nu opoate întuneca, există şi în viaţa du-hovnicească. Fiecare suflet omenesc, fiindfăcut pentru veşnica fericire, poate şitrebuie să se umple de razele lui. Acestsoare este adevărul veşnic, iubirea veşnică,binele veşnic, pe care ni le dă MilostivulDomn, Care a poruncit soarelui Său sărăsară şi peste cei buni, şi peste cei răi.

Primind în suflet aceste minunate raze,toţi oamenii le pot răsfrânge mai departe,răspândind în jurul lor lumina şi căldura luiDumnezeu.

Din păcate, sufletul nostru nu esteîntotdeauna deschis pentru a primi aceastălumină. Există oameni cu daruri mari în carenu simţim, din păcate, acea îmbărbătare,acea mângâiere pe care ni le dau oamenimai puţin talentaţi, modeşti, dar în caretrăieşte, ascunsă, raza de soare. Aceştia

215LUNA IUNIE


din urmă ne dau curaj, ne mângâie, nereaduc buna dispoziţie, ne sprijinăsufleteşte, au însuşirea de a ne face săvedem întotdeauna partea luminoasă avieţii, de a împodobi şi a lumina cele maiîntunecate unghere ale ei. Oricare dintrenoi poate deveni, fie şi în măsura cea maimodestă, un bun transmiţă-tor de lumină şide căldură duhovnicească. Nefericiţi şi jal-nici sunt oamenii despre care Mântuitorul azis că au iubit întunericul mai mult decâtlumina (Ioan 3, 19).

Cine iubeşte Lumina merge spre Lumină,şi Lumina se răsfrânge în el. Uită-te în jurultău, înalţă-ţi spre cer privirea: cu siguranţăcă vei găsi între nori o fâşie de azur lumi-nos. Arată-le-o celor posomorâţi, lipsiţi denădejde; adu-ţi aminte tu însuţi şiaminteşte-le celorlalţi că dincolo de norieste soarele, deşteaptă-le nădejdea în zilemai bune. Şi de copil, şi de bătrân să teapropii cu zâmbetul pe buze; strădu-ieşte-te să trezeşti în cei necăjiţi nădejdea, săaprinzi scânteia binelui în cei nepăsători şidescurajaţi. Ca să nu se piardă în tine însuţiputerea razelor luminoase, pătrunde-temereu de lumina iubirii lui Dumnezeu, nuscăpa nici o rază, bagă de seamă fiecarenuanţă a frumuseţii răspândite pretutindeni

215LUNA IUNIE


de Ziditor, depărtează-te de tot ce enecurat şi hâd ori fa să pătrundă şi acoloatotbiruitoarele raze ale luminii! Cere şi dela Domnul, Cel ce dă tuturor destul şi fărăînfruntare, ia de la El apă vie, şi aceasta vafi în tine izvor pentru cei ce te înconjoară,ia lumină neînserată de la Cel ce a spus: Sălumineze lumina voastră înaintea oamenilor(Matei 5, 16).

De la El să luăm, odată cu lumina, şibucuria Lui cea desăvârşită, şi astfel vomajuta cu toţii să răsară Soarele Dreptăţiiîntru toată puterea şi slava lui Dumnezeu.

21 iunieVasul de lut al vieţii de zi cu zi

Şi avem comoara aceasta în vase de lut,ca să se învedereze că puterea covârşitoareeste a lui Dumnezeu, şi nu de la noi.

(II Corinteni 4, 7)

Despre ce comoară e vorba? ApostolulPavel ne lămureşte în versetul dinainte:Cunoştinţa slavei lui Dumnezeu pe faţa luiHristos Iisus (II Corinteni 4, 6).

Dar de ce această cunoştinţă trebuiepăstrată în vase de lut? Apostolul ne dă deînţeles prin aceste cuvinte că cele mai marişi mai alese daruri ale lui Dumnezeu îşi află

215LUNA IUNIE


întrebuinţare până şi în viaţa cea maisimplă şi mai lipsită de pretenţii, înlegăturile noastre zilnice cu oamenii, înîmprejurările cele mai obişnuite şi maibanale.

Deseori ni se pare că această comoarătrebuie căutată undeva sus, departe depământ, şi am vrea să plecăm din lume,crezând că ne putem potoli seteaduhovnicească departe de zădărnicialumească - însă, fugind de greutăţi şi delupta inevitabilă căreia îi suntem supuşitrăind printre oameni, ne îndepărtăm şi deharul pe care Domnul este gata să ni-1 deaîn vederea acestei lupte în mijlocul tuturorgreutăţilor vieţii.

Să ne amintim: „cunoaşterea slavei luiDumnezeu" este cuprinsă în vase de lut şiea ne este descoperită în viata de zi cu zi.Dacă vom căuta să pătrundemînsemnătatea Crucii lui Hristos, ne vomridica propria cruce cu deplină credinţă şi ovom purta fară cârtire. Fiecare om arecrucea sa, adeseori fiind alcătuită din grijileşi ciocnirile mărunte de zi cu zi, care neirită prin permanenta lor repetare. Poate cătoc/mai această cruce, pe care am fi gata săo schimbăm cu alta, ne va duce la comoara

215LUNA IUNIE


noastră, la cunoaşterea slavei lui Dumne-zeu pe faţa lui Hristos Iisus.

22 iunieAvem neapărată nevoie de blândeţeBlândeţea voastră să se facă ştiută

tuturor oamenilor.Domnul este aproape. (Filipeni 4, 5)

Foarte mulţi sunt creştinii ce nu socot căavem neapărată nevoie de virtuteablândeţii, văzând în ea doar ceva ce ţine deexterior. Dacă fructul este dulce, spun ei, ceimportanţă are că scoarţa pomului estegrosolană? Ce importanţă are că te porţigrosolan dacă sub această înfăţişare seascund o inimă bună, o conştiinţă curată şiintenţii oneste?

Şi totuşi, în mai toate epistolele saleApostolul Pavel spune că trebuie neapăratsă avem blândeţe în simţămintele şi înfaptele noastre. Bun, să zicem că este, într-adevăr, vorba de exterior - dar prinexteriorul acesta îi înrâurim pe ceilalţi,liniştindu-i. De aceea Apostolul Pavel vreaca blândeţea noastră să se facă ştiutătuturor oamenilor, să devină o trăsăturădistinctivă a noastră, la fel cum Mântuitorulspune că ucenicii Lui se deosebesc prin

215LUNA IUNIE


dragostea lor: întru aceasta vor cunoaştetoţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi aveadragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35).

Să ne amintim, aşadar, şi noi că Domnuleste aproape -şi, având mereu conştiinţaprezenţei Sale, pătrunzându-ne de duhulblândeţii Sale neschimbătoare, să ne ferima jigni blândul chip al Mântuitorului prinvreo vorbă spusă din nerăbdare. Blândeţeanoastră să nu se mărginească la abţinereaexterioară, ci să exprime seninătatealăuntrică de care fiecare creştin adevărat seîmpărtăşeşte.

23 iunieDe unde vine ispita

Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiindispitit de satana.

(Marcu 1, 13)

Ni se pare adeseori că satana are maimultă putere asupra noastră când suntemîn mijlocul mulţimii decât când suntem înpustie, însă ne înşelăm. în Biblie se arată înmulte locuri că ispita este întotdeauna maiputernică în pustie. Căderile oamenilor mariau avut loc de cele mai multe ori în clipe deînsingurare. Moise rămăsese neclintit în fa-

215LUNA IUNIE


ţa lui Faraon, dar în pustie răbdarea 1-apărăsit. Şi David a căzut în ispită doar dupăterminarea luptei, când s-a aşezat să seodihnească. întotdeauna este mai uşor săînvingi păcatul când este cineva de faţădecât în liniştea însingurării, când areputeri sporite. Pricina de căpetenie aispitelor stă în gândurile noastre, care neîmpresoară cu o putere nebiruită atuncicând rămânem singuri. Tocmai de aceeaApostolul Pavel spune: Pentru aceea, luaţitoate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi staîmpotrivă în ziua cea rea (Efeseni 6, 13).

Doamne! Numai Tu cârmuieşti gândurilemele: fii mie ajutător în pustia mea! Acolo,în clipele de singurătate, am cea mai marenevoie de ocrotirea Ta. Dă-mi să simt,Doamne, că numai în umbra Ta voi fi feritde primejdie! în clipele de ispită, în clipelede sminteală, când nici o făpturăpământească nu-i în stare să ţină pieptvrăjmaşului,

Tu singur, Cela ce eşti fară de păcat,întinde-mi mâna Ta şi scoate-mă din pustiaaceasta în care pribegesc! Tu, întrucât iipătimit, însuţi fiind ispitit, poţi şi celor cese ispitesc să le ajuţi (v. Evrei 2, 18)!

24 iunie

215LUNA IUNIE


Pe tablele inimii

Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă îninimile noastre, cunoscută şi citită de toţioamenii.

(II Corinteni 3, 2)

Pentru Apostolul Pavel, corintenii erau oscrisoare a lui Hristos, scrisă de DuhulDumnezeului Celui Viu pe tablele de carneale inimii (II Corinteni 3, 3).

Fiecare dintre noi are o asemeneascrisoare în sine: ea este acel cuvânt pecare Domnul îl spune fiecărui om şi care îlpriveşte numai pe el, nu pe altcineva, ca obună vestire care îi este adresată personal.Să privim înapoi, în trecutul nostru, şi vomdescoperi că de multe ori în adâncul inimiinoastre a răsunat un glas ce ne chema laDomnul. Tocmai această chemaredumnezeiască înscrisă pe tablele inimiinoastre este scrisoarea care nu poate şi nutrebuie să fie vreodată ştearsă.

Să se întrebe fiecare pe sine însuşi cuma folosit această scrisoare. Nu cumva amlăsat-o nebăgată în seamă, nu cumva amdat-o deoparte ca pe un lucru fară folos, nucumva cele scrise de Duhul Dumnezeului

215LUNA IUNIE


Celui Viu nu vor duce la deplina noastrărenaştere?

Despre corintenii de curând convertiţiApostolul Pavel spune cu toată convingereacă sunt o scrisoare cunoscută şi citită detoţi oamenii. Limpede lucru, el nu se îndoiacă în urma cunoaşterii adevăruluideveniseră neclintiţi în credinţă, pe caredeja o mărturiseau pe faţă.

Exemplul acestor corinteni să nu treacăneobservat de noi. Să ne amintim cât maides de el, să ne pătrundem cât mai mult deînalta menire la care suntem chemaţi: sun-tem templu al Dumnezeului Celui viu,suntem scrisoare a lui Hristos scrisă deDuhul Dumnezeului Celui viu. Aşadar, săpăzim templul sufletului nostru în curăţiedesăvârşită, în smerenie deplină, încredinţă nezdruncinată. Să ardem în eltămâia curată a iubirii nemincinoase deDumnezeu şi a supunerii fară cârtire faţă devoia Lui cea sfântă. Să fim şi pentru ceilalţiscrisori deschise ale lui Dumnezeu, vestindcuvântul Lui prin fiecare faptă a noastră şiprin întreaga

noastră viată!>

25 iunie

215LUNA IUNIE


Unirea cu Domnul

Ai Domnului suntem. (Romani 14, 8)

Să ţinem minte întotdeauna cele douămari adevăruri care stau la temeliacredinţei noastre, părând a se împleti într-un fir necurmat şi îndrumând tot ceea cefacem, toată viaţa noastră: în primul rând,că suntem ai lui Hristos — ai Domnului; în aldoilea rând, că suntem uniţi cu El — cel cese alipeşte de Domnul este un duh cu El (ICorinteni 6, 17).

Dacă trăim, pentru Domnul trăim, şidacăSnurim, pentru Domnul murim (Romani14, 8). Cuvintele acestea — ai Domnuluisuntem — să ne fie întipărite în inimă de-glungul întregii căi a vieţii noastre. Să netrezim dimineaţa cu acest simţământ - şi nunumai cu simţământul, ci şi cu deplinaînţelegere a acestui fapt, care să nu nepărăsească nici când ne chinuim în arşiţade amiază, nici când ne odihnim în răcoareaserii, ci să rămână la fel de vie în adânculsufletului nostru şi când adormim liniştiţidupă o zi plină de griji şi de osteneli. Căcipentru aceasta a murit şi a înviat Hristos,ca să stăpânească şi peste morţi, şi pestevii (Romani 14, 9).

215LUNA IUNIE


A fi sub o asemenea stăpânire, iatălibertatea adevărată! Lanţul care ne leagăde Domnul nostru ne sloboade, în acelaşitimp, de trup şi de păcat: Iar cel ce sealipeşte de Domnul este un duh cu El (ICorinteni 6, 17) încă de aici, de pe acestpământ păcătos. Aceasta nu este numaifăgăduinţa unei fericiri viitoare, ci un lucrucare s-a săvârşit. într-o unire atât destrânsă cu El până şi fiinţa cea mai slabă vacuteza, fară îndoială, să zică: Pe toate lepot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte (Fi-lipeni 4, 13), şi atunci, după cuvântul luiHristos, nimic nu ne va vătăma (Luca 10,19). Ce pace adâncă, ce linişte desăvârşităne umple sufletul când ne dăm seama deacest lucru!

26 iunieSă ne rugăm întotdeauna şi pretutindeni

Auzind eu cuvintele acestea, am începutsă plâng, şi multe zile am fost mâhnit, şiam postit şi m-am rugat înainteaDumnezeului cerului.

(Neemia 1, 4)

Aş vrea să mai cuget o dată la aceastăîntâmplare din viata lui Neemia. înaintea

215LUNA IUNIE


noastră stă sufletul unui om aflat într-osinceră comunicare cu Dumnezeu. Neemiase adresează Făcătorului său cerând de laEl îndrumare într-o clipă hotărâtoare avieţii sale. Din această cerere a lui putemtrage multe învăţăminte. Neemia înalţărugăciunea sa în falnicele palateîmpărăteşti, înaintea capetelor încoronate,în mijlocul unei adunări numeroase şi alunui ospăţ bogat. S-ar fi părut că nici nu seputea găsi un timp şi un loc mai nepotrivitpentru rugăciune - totuşi, Neemia a rămasneclintit, ca şi cum L-ar fi văzut pe CelNevăzut (Evrei 11, 27).

Din faţa ochilor săi piere deodatăîntreaga măreţie pământească, piere şistăpânul împărăţiei persane dimpreună cutot fastul din jurul lui; nimic nu-i poateîmpiedica intrarea la Cel Nevăzut, şi elvorbeşte rară piedici cu Dumnezeul său.

Fiecare dintre noi va fi simţit vreodatăneputinţa aproape fizică de a vorbi cuDumnezeu prin rugăciunea de taină înanumite împrejurări, în care totuşi ne găsimfoarte des. Fie că este vorba de o gloatăpestriţă, de o adunare gălăgioasă ori dezădărnicia şi pustietatea nimicniciei morale,când ieşim de acolo suntem siliţi sărecunoaştem că am fost foarte departe de

215LUNA IUNIE


Dumnezeu, ca şi când ne-am fi învârtit într-o altă lume. Aşa ceva nu trebuie să seîntâmple. Domnul nu este doar Dumnezeulmunţilor, ci şi Dumnezeul văilor (v. III Regi20, 28), şi, dacă suntem ai Lui, gândurilenoastre se vor îndrepta spre El în mijloculunei mulţimi gălăgioase tot atât deneîngrădit ca în singurătatea odăii noastresau la ceas de noapte, când naturaadoarme în tăcere adâncă.

Din primul capitol al cărţii lui Neemiavedem însă că el a început să plângă şitimp de mai multe zile a fost mâhnit, că apostit şi s-a rugat înaintea Dumnezeuluicerului - şi tocmai din această rugăciunesinceră, făcută în singurătate, a primitputerea de a striga către Domnul în oriceclipă şi în orice împrejurări. Sufletul său seînălţa spre Domnul în cele mai grele clipe,ştiind unde să ceară sprijin şi ajutor.

Astfel, convinşi că rugăciunea făcută întaină ne dă putinţa de a ne rugaîntotdeauna şi pretutindeni, trebuie să nedeprindem a-L căuta pe Dumnezeu înfiecare clipă prin rugăciune necontenită,folosind momentele de singurătate. Atuncicând vom fi nevoiţi să trecem dinsingurătate în tovărăşia oamenilor şi săumblăm înaintea fiilor omeneşti (Psalmi 30,

215LUNA IUNIE


19), vom şti deja cum să arătăm cererilenoastre înaintea lui Dumnezeu (Filipeni 4,6). Nici un fel de împrejurări dinafară nuvor mai putea să împiedice comunicareanoastră cu Dumnezeu.

27 iunieChemarea noastră

Şi ridicându-şi Avraam corturile, a venitşi s-a aşezat la stejarul Mamvri, care esteîn Hebron, şi a zidit acolo un jertfelnicDomnului.

(Facerea 13, 18)

Jertfelnicul ridicat de Avraam are odeosebită însemnătate. El străbătuse dejatoată ţara sfântă, şi atunci când, ajungândla Hebron, a putut să se odihnească înumbra unor palmieri, în el se va fi trezitpresimţirea odihnei veşnice, şi va fi înălţat,într-un elan de recunoştinţă, cântare delaudă către ceruri.

Oare nu am trăit şi noi lucruriasemănătoare în viaţa noastră? Atuncicând, după o luptă înverşunată cu înclină-rile noastre rele, ajungem, până la urmă, săne supunem şi să împlinim voia Domnului,nu ne simţim oare mai aproape de

215LUNA IUNIE


Dumnezeu? Nu vedem atunci o răsfrângere,fie ea şi slabă, a veşnicei fericiri?

Poate că am vrea să trăim în vremurileprorocilor şi să avem, la fel ca ei,experienţa atingerii văzute a Dumnezeirii.Poate că am dori să străbatem împreună cuSaul drumul Damascului, să vedem cu ochiinoştri minunile cărora Apostolii le-au fostmartori. însetăm să ajungem în viatanoastră la mărirea, la slava care-i înconjurape patriarhii Vechiului Testament - darDomnul ne cheamă să-I fim „credincioşi înpuţin" — în acele nesfârşite mărunţişuri alevieţii de zi cu zi care trec neobservate decătre oameni. Aceasta este chemareanoastră.

Viaţa ne învaţă să renunţăm la proprianoastră voie, ne sfărâmă trufia, nesmereşte înfumurarea. Domnul ne cheamăla marea nevoinţă a răbdării, la compasiunefaţă de aproapele, la uitare de sine în grijapentru ceilalţi - şi adeseori ni se pare că numerită efortul, însă nimic nu ne poateîndreptăţi nepăsarea faţă de această sfântăîndatorire. Când vom înţelege, în sfârşit, căvoia lui Dumnezeu trebuie să ne fie sfântăîn toate şi că nimic nu poate fi subdemnitatea noastră, că şi lucrurile cele maisimple, care tind să treacă nebăgate de

215LUNA IUNIE


seamă şi ni se par cu totul neînsemnate,trebuie să le împlinim cu aceeaşi râvnă,întru slava lui Dumnezeu?

Adevărul Evangheliei este foartelimpede, şi trebuie să-1 acceptăm cu totatâta simplitate cum ar face-o copil mic.Adevărat zic vouă: de nu vă veţi întoarce şinu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra înîmpărăţia cerurilor (Matei 18, 3).

28 iunieContinentul frăţiei

Şi marea nu mai este. (Apocalipsa 21,1)

Ştim cu toţii că în lumea materialămările ocupă mai mult spaţiu decât uscatul.Se poate spune că acelaşi lucru are loc şi înlumea duhovnicească. Oamenii nu trăiesc înbună înţelegere, ca fraţii, într-o unire carenu ştie ce-i dezbinarea. Dimpotrivă, ei parsă alcătuiască o mulţime nesfârşită deinsule, despărţite de talazuri care sezbuciumă. O prăpastie uriaşă desparteviaţa noastră de viaţa fraţilor noştri; sătrecem peste ea nu suntem în stare, şiaceastă prăpastie este egoismul. înînstrăinarea dintre noi se ascunde pricinafrământării noastre neîncetate. Trăim doarpentru noi înşine, şi ca atare trăim într-o

215LUNA IUNIE


deşertăciune inevitabilă. Ca nişte valuri cespumegă, gândurile omeneşti se întorcmereu acolo de unde au plecat: la noiînşine.

înalta viaţă duhovnicească ce s-adescoperit Apostolului Ioan în Patmosînfăţişa însă altă privelişte: toate acesteoprelişti, toate prăpăstiile dispăruseră, şipe pământ nu mai exista despărţire.întreaga omenire îi apărea ca un singurcontinent, şi toate diferitele/personalităţise uniseră. Oamenii vedeau cu aceiaşi ochi,simţeau la fel, lucrau cot la cot, şi vedereaslavei cereşti se deschidea înaintea lor.Purtând povara altuia, fiecare uitase depropria sa povară. Marea spumegân-dă agrijilor personale se potolise şi o paceadâncă, netulburată, pusese stăpânire peorice suflet.

în clipele când ne simţim istoviţi subgreaua povară a vieţii, când ne simţimapăsaţi de ea, când încercăm să ne irii.Poate că am dori să străbatem împreună cuSaul drumul Damascului, să vedem cu ochiinoştri minunile cărora Apostolii le-au fostmartori. însetăm să ajungem în viaţanoastră la mărirea, la slava care-i înconjurape patriarhii Vechiului Testament — darDomnul ne cheamă să-I fim „credincioşi în

215LUNA IUNIE


puţin" — în acele nesfârşite mărunţişuri alevieţii de zi cu zi care trec neobservate decătre oameni. Aceasta este chemareanoastră.

Viaţa ne învaţă să renunţăm la proprianoastră voie, ne sfărâmă trufia, nesmereşte înfumurarea. Domnul ne cheamăla marea nevoinţă a răbdării, la compasiunefaţă de aproapele, la uitare de sine în grijapentru ceilalţi — şi adeseori ni se pare cănu merită efortul, însă nimic nu ne poateîndreptăţi nepăsarea faţă de această sfântăîndatorire. Când vom înţelege, în sfârşit, căvoia lui Dumnezeu trebuie să ne fie sfântăîn toate şi că nimic nu poate fi subdemnitatea noastră, că şi lucrurile cele maisimple, care tind să treacă nebăgate deseamă şi ni se par cu totul neînsemnate,trebuie să le împlinim cu aceeaşi râvnă,întru slava lui Dumnezeu?

Adevărul Evangheliei este foartelimpede, şi trebuie să-1 acceptăm cu totatâta simplitate cum ar face-o copil mic.Adevărat zic vouă: de nu vă veţi întoarce şinu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra înîmpărăţia cerurilor (Matei 18, 3).

28 iunieContinentul frăţieiŞi marea nu mai este. (Apocalipsa 21,1)

215LUNA IUNIE


Ştim cu toţii că în lumea materialămările ocupă mai mult spaţiu decât uscatul.Se poate spune că acelaşi lucru are loc şi înlumea duhovnicească. Oamenii nu trăiesc înbună înţelegere, ca fraţii, într-o unire carenu ştie ce-i dezbinarea. Dimpotrivă, ei parsă alcătuiască o mulţime nesfârşită deinsule, despărţite de talazuri care sezbuciumă. O prăpastie uriaşă desparteviaţa noastră de viaţa fraţilor noştri; sătrecem peste ea nu suntem în stare, şiaceastă prăpastie este egoismul. înînstrăinarea dintre noi se ascunde pricinafrământării noastre neîncetate. Trăim doarpentru noi înşine, şi ca atare trăim într-odeşertăciune inevitabilă. Ca nişte valuri cespumegă, gândurile omeneşti se întorcmereu acolo de unde au plecat: la noiînşine.

înalta viaţă duhovnicească ce s-adescoperit Apostolului Ioan în Patmosînfăţişa însă altă privelişte: toate acesteoprelişti, toate prăpăstiile dispăruseră, şipe pământ nu mai exista despărţire.întreaga omenire îi apărea ca un singurcontinent, şi toate diferitele personalităţise uniseră. Oamenii vedeau cu aceiaşi ochi,simţeau la fel, lucrau cot la cot, şi vederea

215LUNA IUNIE


slavei cereşti se deschidea înaintea lor.Purtând povara altuia, fiecare uitase depropria sa povară. Marea spumegân-dă agrijilor personale se potolise şi o paceadâncă, netulburată, pusese stăpânire peorice suflet.

în clipele când ne simţim istoviţi subgreaua povară a vieţii, când ne simţimapăsaţi de ea, când încercăm să ne

215LUNA IUNIE

236FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEULUNA IUNIE237

punem la adăpost de furtuni şi devremea rea, să ne ridicăm privirile spre Celal cărui jug este bun şi a cărui povară esteuşoară. Doamne, fa-mă să uit de mine ca săpot intra în bucuria Ta, în veşnica Taodihnă! Ajută-mă să-mi ridic crucea, ca săfiu purtat de puterea acestei cruci. Insuflăîn mine duhul lepădării de sine şi al iubirii,care nimiceşte orice tulburare şi orice frică.Uneşte-mă cu marele continent al frăţieiîntregii omeniri, şi atunci toate valurile dinjurul meu se vor potoli şi inima mea o săînţeleagă cuvintele Apocalipsei: Iar mareanu mai este.

29 iunieAtunci când Domnul făgăduieşte

Şi a zis lisus: „ Venind, îl voi vindeca. "(Matei 8, 7)

Există rugăciuni la care Domnulrăspunde doar prin făgăduinţa că în viitorle va împlini. Sutaşul cerea să-i fie tă-

1 Potrivit versiunii ruse din original (n.tr.).

măduită sluga, şi Domnul i-a răspuns: „Voiveni!" Nu se repetă şi cu noi acelaşi lucru?Când rugăciunea noastră nu esteîndeplinită fără întârziere simţim, totuşi, căDomnul nu rămâne tăcut. Ceva ca opresimţire ne apare în inimă şi, dându-ne onemaipomenită vigoare, slujeşte dreptchezăşie a fericirii ce va veni. Atunci,cuvintele: „Voi veni" ne răsună în adânculsufletului ca ciripitul primei rândunelevestitoare a primăverii. Să fim, aşadar,recunoscători pentru aceste clipe; dacă elenu ne vor aduce ceea ce am cerut, ne vorarăta că ne aşteaptă vremuri mai bune înviitor. Să preţuim şi liniştea care vine înclipele de aşteptare. Făgăduinţa neincu-rajează şi simţim că vom avea parte de unrăspuns.

Asemenea clipe au fost pentru mulţifericite şi rodnice. Să ne aducem amintecum a părăsit Avraam patria sa şi casatatălui său, bizuindu-se doar pe făgăduinţalui Dumnezeu, în această făgăduinţă a găsitputerea de a sui pe Muntele Moria şi de atrece acolo prin cea mai mare încercare acredinţei. Această putere i-a fost dată decuvintele: „Voi veni!"

Şi noi trebuie să căutăm în acestecuvinte sprijin. Şi noi, pornind pe greaua şi


lunga cale a vieţii, să păstrăm în iniminădejdea că rugăciunea noastră va ficândva ascultată şi îndeplinită.

Nu există suferinţă pe care Hristos să nuo poată tămădui. Nu există viaţă de om pecare El să nu o fi cercetat, mai devreme saumai târziu, ca răspuns la sincera chemare asufletului chinuit. Ţinând minte lucrulacesta, să fim neclintiţi în încercări chiardacă se va cere de la noi cea mai marejertfa. Lacrimile noastre vor prevesti slavace va să vină, şi în mijlocul iernii aspre vomauzi sunetele aducătoare de bucurie aleprimăverii ce se apropie, fiindcă Domnul ne-a grăit: „Voi veni!"

30 iunieDeşteaptă-te devreme...

Deştepta-mă-voi devreme1.(Psalmi 56, 11)

Acestea sunt cuvintele unui omstrâmtorat de griji şi amărăciuni. El setrezeşte devreme ca să se sature de LuminaFeţei lui Dumnezeu înainte de a vedeavreun chip omenesc. Despre mulţi dintreslujitorii Domnului - Avraam,


Iacov, Moise, Samuel, Iisus Navi şi alţii —Sfânta Scriptură spune că se trezeaudevreme. Aceleaşi cuvinte sunt folosite şi înNoul Testament cu privire la Domnul însuşi:Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu, şi Seruga acolo (Marcu 1, 35).

Femeile care îl jeleau au venit lamormântul Său foarte de dimineaţă (Marcu16, 2).

Dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şiveţi cunoaşte că Eu sunt Domnul (Ieşirea16, 12), a spus Dumnezeu poporului Său, şiodată cu roua dimineţii pe pământ zăceadin belşug mana cerească, trimisă de cătreEl - însă trebuia să te scoli devreme ca s-oculegi...

Şi astăzi are hrană cerească poporul luiDumnezeu, şi astăzi trebuie să o mănâncepe săturate dacă vrea să aibă puterea săţină piept păcatului. în fiecare zi teaşteaptă ispita, oamenii te amărăsc, teenervează sau te smintesc; în fiecare zi eştiînclinat tu însuţi să-i tulburi pe oameni orisă-i jigneşti, în fiecare zi trebuie să teosteneşti, să birui răul, să mergi pe caleacea strâmtă, să nu te abaţi şi să nu şovăi.

Cine-i în stare să facă aşa ceva? Cel ce s-a sculat devreme şi a prins putere, cel ce şi-


a deschis sufletul înfometat ca săprimească hrana dumnezeiască şi să sesature. în stare să înfrunte vrăjmaşul edoar oşteanul care s-a înarmat înainte săintre în luptă. Ce altceva decât înfrângereaîl aşteaptă pe cel fără arme? Acesta n-arece căuta între luptători.

Să ne trezim, aşadar, devreme, şi nunumai pentru treburile noastre pământeşti,ci în primul rând pentru Dumnezeu; să netrezim devreme, ca El să vadă că înainte defoloasele pământeşti căutăm împărăţiacerurilor, că pentru noi este lucru de marepreţ că ne hrănim cu cuvântul Lui, căprimim merindea Lui pentru ziua de faţă,fiindcă numai El,

Care ştie ce ne aşteaptă, ne poateînarma aşa cum avem nevoie. Şi să nu spui:„O să fac pe urmă." Pe urmă vin griji şinecazuri, şi deşertăciunea lumească, şidiscuţii, şi certuri cu oamenii; pe urmă vinneliniştea inimii, vorbe rele, gânduripăcătoase; pe urmă vine apăsătoareaînţelegere a faptului că şi aici ai păcătuit, şidincolo ai făcut rău - şi toate acestea nu seîntâmplă, oare, fiindcă ai intrat în luptă cusufletul flămând şi neînarmat?

LUNA IULIE


1 iulieSprijinul nostru

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă înneam şi în neam... învaţâ-ne să socotimbine zilele noastre, ca să ne îndreptăminimile spre înţelepciune.

(Psalmi 89, 1, 14)

Din neam în neam, numai Dumnezeurămâne pentru noi scăpare şi sprijin, numaiEl rămâne pururea neschimbat, numai Eleste ancora mântuirii noastre, stânca ceaveşnică despre care vorbea Prorocul Isaia(Isaia 26, 4) - stânca ce nu ne va trădaniciodată, pe care putem şi pe care trebuiesă ne sprijinim Iară a ne clinti vreodată.

Nu ni s-a dat tuturor inimă înţeleaptă,dar dacă ne vom ruga în fiecare zi să odobândim, nu încape îndoială că o să ne fiedată. Repetăm adesea că la Domnul toatesunt cu putinţă, dar ne dăm seama, oare, căîn orice nevoie a noastră, în orice grijă, înorice ispită avem o singură ieşire, o singurămângâiere, un singur sprijin, şi anumeAtotputernicul şi Atotmilostivul nostru TatăCeresc?

Singuri suntem neputincioşi, suntemslabi şi nepricepuţi, dar cu cât ne


recunoaştem mai mult neputinţa, cu atâtsuntem mai puternici, căci Domnul spune:Puterea Mea întru neputinţă se săvârşeşte,şi numai bizuindu-ne pe El putem căpătaputere şi prospeţime. învaţă-ne să socotimbine zilele noastre (Psalmi 89, 14), ca înfiecare zi să ne biruim pe noi înşine şi săputem înainta cătr^-Xinejriăcar în ceva şiîntrucâtva...

2 iulieDespre luarea-aminte faţă de aproapele

Şi să luăm seama unul altuia, ca să neîndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

(Evrei 10, 24)

Ar trebui să ne amintim mai des acestespuse, ar trebui să înţelegem mai limpedecâtă nevoie avem să fim atenţi cu toatălumea. Uneori este mai uşor să facem ofaptă bună, să oferim un ajutor însemnatcuiva aflat în nevoie, decât să fim atenţimereu în mărunţişurile vieţii de zi cu zi, săevităm conflictele, să ne abţinem de la oremarcă înţepătoare sau de la un cuvântcare ar putea să-1 jignească pe ascultător -or, atenţia faţă de cei din jur, chiar şi faţăde slăbiciunile şi ciudăţeniile lor, este tot ofaptă a dragostei, de la care nu trebuie să


ne dăm în lături. Duhul dragostei esteacelaşi şi în lucrurile mari, şi în cele mici,fiindcă duhul dragostei este duhul luiDumnezeu, iar la Dumnezeu nu există maresau mic.

3 iulieI Binele cel mai mareDomnul să lumineze faţa Sa spre tine şi

să te miluiască! IDomnul să îndrepte faţa Saspre tine şi să-ţi dea ţie pace!

(Numerii 6, 25-26)

Cât de mângâietoare sunt vorbeleacestea pentru orice inimă suferindă!Deseori ne aflăm în beznă, totul în jur estetrist si întunecat, în sufletul nostru nurăzbate niciodată lu-

mina; ni se pare că toate sunt împotrivanoastră — şi iată că uneori se descoperădintr-odată Faţa strălucitoare a Domnului,luminând tot ce-i în jurul nostru. Atunci,lumina Lui se revarsă în jurul nostru, neintră în suflet, luminează cu altă luminătotul, şi începem să privim altfel tot ce neamăra, şi vedem un petec de lumină pecerul nostru întunecat.

Prin însuşi acest fapt Dumnezeu ne dăpace — binele cel mai mare, de care


însetează oricine, dar pe care nu-1 putemdobândi fară Domnul. Intru Mine pace săaveţi (Ioan 16, 33), spune El - şi, într-adevăr, oriunde ne-am duce, orice am face,nicăieri şi în nimeni nu vom găsi paceaadevărată, decât în Milostivul nostruMântuitor.

4 iulieCele cereşti şi cele pământeşti

Doamne, bine este nouă să fim aici; dacăvoieşti, vom face aici trei colibe.

(Matei 17, 4)

In clipele când Domnul revarsă însufletul nostru conştiinţa vie a apropieriiSale, a milostivirii Sale, a ajutorului Său şi anemărginitei noastre nimicnicii, când învremea rugăciunii fierbinţi sau a primiriiSfintelor Taine începem să ne simţimdeasupra celor pământeşti şi mai aproapede cele cereşti, apar în noi dorinţa şitrebuinţa de a rămâne pentru totdeauna înstarea aceasta. Ni se pare că nici n-ar maitrebui să ne întoarcem la cele de pepământ.

Această stare minunată a sufletului nupoate fi păstrată însă prea multă vreme;


pentru sufletul nostru ar fi o fericire preamare — şi atunci când viaţa, cu tulburările,smintelile şi neplăcerile ei cu neputinţă deocolit, ne răpeşte acest simţământ luminos,nu trebuie să ne întristăm peste măsură şicu atât mai puţin să ne supărăm. Domnulne va duce iar pe Tabor, ne va trimite iarharul Său, atunci când o să-i ducem cel maimult lipsa. Iar legăturile cu oamenii,îndeletnicirile pământeşti nu ne depărteazăde El, aşa cum suntem uneori înclinaţi săcredem. Dimpotrivă, tocmai atunci trebuieca în tot ce facem, în toate legăturilenoastre cu semenii, să aducem un pic decer, să punem o părticică din dispoziţia derugăciune, care înalţă şi curăţă toate, chiarşi cele mai neînsemnate lucruri.

5 iulieCine ne va prăvăli nouă piatra?

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, MăriaMagdalena, Măria, mama lui Iacov, şiSalomeea au venit la mormânt foarte dedimineaţă, şi ziceau între ele: „ Cine ne vaprăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?"— dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatrafusese răsturnată, şi era foarte mare.

(Marcu 16, 1-4)1 Potrivit versiunii ruse din original (n.tr.).

Cât de des ne stă în cale o piatră grea, omare piedică în calea noastră spre scopulpe care îl urmărim, şi ni se pare că nuputem nicidecum să o dăm deoparte! Nesimţim neputincioşi şi repetăm cuvintelefemeilor mironosiţe: Cine ne va prăvălinouă piatra? Dar atunci ce s-a întâmplat?Au avut parte de o bucurie neaşteptatătocmai acolo unde se aşteptau la piedicacea mai mare: piatra era prăvălită deja, şiau aflat despre învierea Domnului!

De aici se cuvine să tragem învăţăminte,şi anume că trebuie să ne bizuim peDomnul cu totul, fară a lăsa să se strecoareîn noi nici măcar o umbră de îndoială, şiîngerul Domnului se va pogorî pe caleanoastră presărată cu spini. El va da la oparte piatra, şi când ne vom trezi în faţalucrului care înainte ne speria, vomdescoperi că acesta, prin mila luiDumnezeu, s-a prefăcut într-o pricină debucurie, încetând să ne împovăreze.

6 iulieDragostea luminează

Dragostea îndelung rabdă; dragosteaeste binevoitoare, dragostea nu


pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nucaută ale sale, nu se aprinde de mânie, nugândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr. Toate le suferă,toate le crede, toate le nădăjduieşte, toatele rabdă.

(I Corintcni 13, 4-7)

Probabil că nu există cuvinte despredragoste mai pătrunzătoare decât acestea.Ele exprimă tot ce ne poate face să simţimcă avem neapărată nevoie de dragoste. Eletrebuie să ne încălzească sufletul şi săaprindă în el acea scânteie a dragosteicare, prefacându-se în flacără, să ne umpleîntreaga fiinţă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu,să se reverse peste tot ce ne înconjoară.

Ce fiori de groază ar trebui să necuprindă la gândul că păcătuim cu atâtauşurinţă împotriva dragostei! Care dintrenoi nu se enervează, nu se îngâmfa, nucaută ale sale, nu gândeşte răul?.. în toateaceste semne ale slăbiciunii omeneştidragostea nu este de găsit!

Să ne rugăm, aşadar, din tot sufletul caDomnul să nu lase să se stingă în noiaceastă scânteie, ca El, Cel ce este dra-gostea însăşi, să ne înveţe să iubim în aşa


fel, încât dragosica să ne umple cu luminasa viaţa şi, niciodată întunecată, să nelumineze până la sfârşitul zilelor noastre,arătându-ne calea către cer.

Orice colţişor de pe pământ, până şi celmai dosnic, arată frumos în lumina soarelui.Şi dragostea - dragostea generoasă, fărămargini, faţă de toţi şi toate - trebuie sălumineze, să înalţe, să încălzească fiecarelucru pe care-1 facem. în acest fel, tot ce nise pare lipsit de însemnătate, plictisitor saurespingător va căpăta o altă nuanţă şi oaltă însemnătate. Aşadar, toate ale voastrecu dragoste să se facă (I Corinteni 16, 14).

7 iulieDe unde vine ajutorul

Ştiu în Cine am crezut, şi suntîncredinţat că puternic este să păzeascăcomoara ce mi-a încredinţat până în ziuaaceea.

(IITimotei 1, 12)

Când ne apasă grija pentru o fiinţă dragăde care suntem departe sau pe care n-oputem ajuta, să o lăsăm, cu deplinăcredinţă, în seama Celui în care am crezut


şi care va păzi comoara noastră cu mult maibine decât am putea noi s-o facem.

Deseori suferim în viaţă din pricinaneputinţei de a ajuta, de a uşura cumvasoarta grea a aproapelui. Până şi rugăciu-nea noastră slăbeşte, şi ne simţim cu totulneputincioşi, deşi s-ar părea că suntemgata să ne dăm viaţa pentru a-1 ajuta.

Tocmai în asemenea clipe să ne amintimde unde pot veni ajutorul şi mângâierea.Prietenul nostru nu este singur: îl apără Cela cărui mână are întotdeauna puterea de aajuta, de a sprijini, de a-1 ridica pe cel carepiere, Cel ce nu părăseşte nici oaia cearătăcită, ci o duce la păşuni grase.

Această convingere a Apostolului trebuiesă treacă şi în noi, sprijinind slaba noastrăcredinţă. Să-I încredinţăm Mântuitorului totce ne e mai drag şi mai apropiat, pentrucare tremurăm de grijă mereu, şi atunci nevom linişti, ştiind că El va păstra comoaranoastră până în ziua când va trece oriceprimejdie.

8 iulieDomnul ne îndrumă

Indrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pecare nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi


povăţui; întunericul îl voi preface înaintealor în lumină şi povârnişurile în câmpiiîntinse. Acestea sunt făgăduinţele Mele, pecare le voi împlini şi cu vederea nu le voitrece.

(Isaia42, 16)

Cât de des cârtim împotriva sorţiinoastre când ni se pare că rătăcim pepipăite prin întuneric, că ne-am abătut dela drumul bun, că suntem înconjuraţi denecunoscut! Dar şi acolo, în acest întuneric,în acest necunoscut, cine ne îndrumă?Domnul! De ce şi încotro? Nu ştim, dar săne mulţumim cu faptul că El ne îndrumă şică nimic nu mai trebuie să ne sperie.

Auziţi ce făgăduinţă face Domnulpoporului Său: întunericul îl voi prefaceînaintea lor în lumină şi povârnişurile încâmpii întinse. Aşadar, să nu deznădăjduim,fraţilor: Tatăl nostru Ceresc nu ne va părăsi,ci va avea grijă de noi, ne va duce undetrebuie. Dacă trimite întuneric asupra noas-tră, dacă ne trimite încercări, înseamnă cătoate acestea sunt spre folosul şi sprebinele nostru. El ştie mai bine decât noi pece cale trebuie să mergem: Ceea ce fac Eu,tu nu ştii acum, dar vei înţelege dupăaceasta (Ioan 13, 7).


9 iulieLumina vieţii noastre

Domnul va fi pentru tine lumină veşnică.(Isaia 60, 20)

într-un vechi tablou ce înfăţişeazăNaşterea Domnului, Pruncul Iisus estezugrăvit stând culcat în iesle, iar Preasfân-ta Fecioară Măria — aplecată asupra Lui. îiînconjură păstorii cuprinşi de evlavie mută,iar în planul al doilea sunt dobitoacele.

împrejur este noapte de nepătruns,felinarul nu luminează peştera decât slab,însă Pruncul însuşi răspândeşte o strălucirecare luminează tot tabloul acesta. Aşa seîntâmplă şi în sufletul întunecat deamărăciune atunci când Hris-tos se află înel cu adevărat. Lumina ce se revarsă din Celce însuşi este Lumina lumii, în Care nu-i niciun întuneric (I Ioan 1,5), luminează beznaatât de adâncă a suferinţei. Mai mult decâtatât, suferinţa însăşi se preface în milădumnezeiască, deoarece doar prin ea ni sedeschide izvorul bucuriei duhovniceşti, careeste ascuns în viaţa de zi cu zi.

Fără întunericul nopţii n-am şti că existăstelele. Fără necaz am fi lipsiţi de acea


mângâiere, de acel har nespus pe careDomnul îl revarsă din belşug asupra celorce suferă.

în această minunată Lumină toate grijile,toate nevoile acestei vieţi, chiar şi cea maiarzătoare durere, rămân în umbră, iar ochiinoştri, luminaţi, privesc cu evlavie spreînsuşi Mântuitorul, Izvorul a toatămângâierea.

10 iulieGlasul Mântuitorului

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cinevaglasul Meu şi va deschide uşa, voi intra lael şi voi cina cu el, şi el cu Mine.

(Apocalipsa 3, 20)

Să fim cu luare-aminte la glasulMântuitorului, Care stă şi bate la uşa inimiinoastre. Cât de des pierdem prilejul de apricepe acest glas, înăbuşindu-1 cu grijilenoastre pământeşti, cu socotelile noastreomeneşti! Fie că ne loveşte vreo boalăgrea, fie că grijile ne împresoară, fie căviaţa ne face să ne ciocnim de cineva carene displace, fie că ne aflăm în împrejurărice nu se potrivesc deloc cu gusturile şi cudorinţele noastre, în toate acestea nu


trebuie să vedem altceva decât glasulMântuitorului, care ne cheamă la El.

Aşadar, să-I dăm ascultare şi să-Lcăutăm în toate. Atunci Domnul însuşi vaintra la noi, şi totul va deveni limpede şiuşor. Să nu încuiem niciodată uşa în faţaLui, ci să ne pătrundem de înţelegereafaptului că El însuşi, Milostivul şi Iubitorul,stă lângă noi şi aşteaptă. Să ne grăbim,deci, să strigăm: Amin, vino, DoamneIisusel (Apocalipsa 22, 20).

11 iulieLucrarea vie

Tot ce mâna ta se apucă să săvârşească,fă cu hotărâre.


„Tot" - fără să alegi şi fără sădispreţuieşti ceva. Tot ce întâlnim în caleavieţii noastre se poate preface pentru noi înlucrare vie, şi este uimitor câte poţi să faciîntr-o singură zi dacă te apuci de treabă cudragoste şi cu râvnă.

într-una din scrierile sale, un teologspunea, foarte nimerit, că timpul nu ealcătuit numai din ore şi din minute, ci şi


din dorinţă şi din iubire. Cine iubeşte mult,acela apucă să facă multe.

într-adevăr, nimeni nu se plânge atât demult că nu are timp ca oamenii care staudegeaba; ajunge să vrei ca şi într-unrăstimp scurt să ai de două ori mai multspor decât atunci când ai multă vreme ladispoziţie, dar te apuci de treabă fărătragere de inimă şi în silă. Aici, ca de altfelîn toată viaţa noastră, motorul principaleste dragostea de lucrarea pe care o facemşi dorinţa neprefacută de a o duce la bunsfârşit. Nu încape îndoială Domnul va ajutabunele noastre intenţii dacă ne vom apucade treaba noastră cu toată râvna, punândîn ea şi silinţă, şi dragoste.

12 iulieCa viaţa să aducă roadă

Dacă vrea cineva să vină după Mine, săse lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

(Matei 16, 24)

Suntem, oare, pătrunşi destul deînţelesul cuvintelor: să se lepede de sinelFiecare din noi ştie, în teorie, că trebuie sătrăim pentru ceilalţi, că egoismul este un


mare viciu, dar înţelegem, oare, deplin ceînseamnă lepădarea de sine? Şi împlinim,oare, această poruncă, urmând lui IisusHristos?

Atâta timp cât omul nu încetează sătrăiască doar pentru sine însuşi, încă n-aînvăţat nimic. Atâta timp cât nu înţelege cătrebuie să-şi dăruiască toată voinţa, toatăputerea, toată viaţa, toată fiinţa luiDumnezeu şi aproapelui, nu poate săurmeze lui Hristos.

Cuvântul lui Dumnezeu arată asta înmulte locuri. De pildă, el spune: Dacăgrăuntele de grâu nu va muri, nu va puteasă aducă roadă. Numai murind în fiecare zifaţă de egoism putem să aducem prin viaţanoastră roade vrednice de chemareanoastră creştină, roadele pe care leaşteaptă de la noi Domnul, pe care ne-amenit să le aducem şi care sunt de folossufletului nostru.

Având mereu în faţa noastră chipulMântuitorului, urmând Lui, cum să ne maigândim la noi înşine? Privirea îndreptatădoar către Domnul nu mai poate vedeanimic din propriile noastre griji, şi cinemerge în urma Lui va merge întotdeauna pecalea dreaptă.


13 iulieTaina morţii

Cele ce ochiul n-a văzut, şi urechea n-aauzit, şi U inima omului nu s-au suit, peacelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-Liubesc.

(I Corinteni 2, 9)

Ce mare plată îi aşteaptă pe cei ce-Liubesc pe Domnul! Ii aşteaptă ceea ce slabanoastră înţelegere omenească nu poatenicidecum să priceapă! Şi ce viitor denecuprins este deschis înaintea noastră deaceste spuse! în ele se simte ceva ce nuputem explica, fiindcă această lumeminunată, ce ne aşteaptă dincolo demormânt, nu poate fi închipuită de minteanoastră atâta timp cât suntem pe acestpământ.

Mulţi se sperie de moarte, temându-sede necunoscut, şi încearcă să pătrundăaceastă taină, pe care Domnul n-a vrut săne-o dezvăluie. Dar nu ne este de ajunssfântul Său cuvânt, nu ne este destul săştim că dincolo, pe acel tărâm al luminii,credincioşii se vor bucura de o fericiredeplină? Şi cum să nu înţelegem că această


fericire este prea măreaţă şi minunată ca s-o putem încăpea acum?

Aici ne înconjură încă umbrele; ochiinoştri pământeşti n-ar putea răbda acealumină mare, după cum nici mintea noastrăslabă şi mărginită nu poate cuprinde ceeace se descoperă sufletului la trecerea înviaţa veşnică. Simţul nostru lăuntric nevorbeşte de viaţa veşnică, de dragosteaveşnică, de dreptatea veşnică, şi toatăfiinţa noastră trebuie să se pătrundă deîncredinţarea că pătimirile vremii de acumnu sunt vrednice de mărirea ce ni se vadescoperi (Romani 8, 18).

14 iulieDatoria de a iubi

Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, decâtcu iubirea unuia faţă de altul, fiindcă celcare-şi iubeşte aproapele a împlinit legea.

(I Corinteni 13, 8)

Să ţinem minte întotdeauna că suntemveşnic datori aproapelui nostru şi căaceastă datorie este dragostea, de caretrebuie să fim pătrunşi faţă de toţi fraţiinoştri. Este foarte uşor să-i iubim pe cei cesunt buni cu noi, pe cei ce ne sunt


simpatici, însă nu e de ajuns. Adevărataiubire pe toate le suferă, pe toate leacoperă, şi nu vom îndeplini legea dum-nezeiască dacă ea nu se va revărsa asupraoricărui aproape al nostru.

Cine nu simte această dragoste să seroage cu căldură lui Dumnezeu, şi Cel ce aspus: Voi lua din trupul vostru inima cea depiatră şi vă voi da inimă de carne va înmuiaşi inima ta împietrită. Eşti pornit împotrivaaproapelui care te-a supărat, însă de ce nute gândeşti cu cât mai mult şi cu cât maides L-ai jignit şi L-ai supărat tu peAtotmilostivul Domn? Şi ai tu dreptul sănutreşti răutate, fie şi o singură clipă, faţăde fraţii tăi? Dacă te-ai fi silit să judeci farăpatimă şi te-ai fi pus în locul celui care te-asupărat, poate ţi-ai da seama că i-ai datpricină şi eşti cu mult mai vinovat decât el.

Nimic nu poate fi mai rău decât să ţiiduşmănie în tine — în schimb, cât de mult ţise uşurează sufletul când pătrunde în elraza dragostei, risipind orice urmă de ură!

Să ne rugăm Domnului neîncetat, pentruca El să întărească în noi simţământuldragostei, şi să ţinem minte că a iubi estedatoria noastră, datorie pe care trebuie săo plătim fară încetare, fară să pretindem şifară să aşteptăm nimic în schimb.


15 iulieNu suntem singuri

Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici săte spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tăueste cu tine pretutindenea, oriunde veimerge.

(Iisus Navi 1, 9)

Trecem uneori prin încercări grele, şiatunci ni se pare că suntem singuri, că nune ajută nimeni. Să ne aducem aminte însăde făgăduinţele Domnului, care sunt multe,şi toate trebuie să ne fie mângâiere şireazim. Oriunde vei merge, spune Domnul.Şi atunci, mai putem crede vreodată căsuntem singuri? La gândul că Cel ce Seîngrijeşte de noi mai mult decât o mamă depruncul său ne este atât de aproapeîntotdeauna ar trebui să piară oricetulburare şi orice teamă. Orice am face,oriunde am merge, pretutindeni şi în-totdeauna, Domnul va fi cu noi, dacă înneputinţa noastră o să chemăm putereaLui.

Ce stare de linişte şi de bine ne dăsimţământul că noi — făpturi slabe,neputincioase, nimicnice —, privind către Ii-


sus, începătorul şi Plinitorul credinţei (Evrei12, 2), putem îndeplini tot ce ne-a poruncitEl să facem! Să rostim deci şi noi împreunăcu Apostolul Pavel: Pe toate le pot întruHris-tos, Cel ce mă întăreşte (Filipeni 4,13).

16 iulieCu ajutorul lui Dumnezeu

Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că Elştia ce avea să facă.

(Ioan 6, 6)

Domnul ne încearcă mereu pe toţi, printot felul de mijloace, ca să stârnească în noicredinţa. El ne dă prilejul de a vedeanevoile, necazul, nefericirea din jurulnostru, ca să trezească în noi simţământulcompasiunii şi iubirii faţă de semeni şi ca săne înveţe să îi slujim atât timp cât El ne valăsa pe acest pământ.

Ucenicii Lui socoteau că nu se poate săhrănească mulţimea poporului adunat, darIisus voia ca oamenii să fie hrăniţi — şipuţinul pe care îl aveau s-a dovedit a fi, cubinecuvântarea Lui, îndestulător.

Adesea ni se pare că nu putem uşura cunimic grijile celor din preajma noastră, dar


dacă vom dori cu adevărat vom putea săfacem lucrul acesta. Domnul vrea ca noi, înnumele lui Hristos, să încercăm a uşuraorice nevoie pe care o vom întâlni în caleavieţii noastre. Poate pare că nu suntem înstare să facem mare lucru, însă Domnulînsuşi va întoarce spre folosul celornefericiţi acest puţin care stă în putereanoastră. Orice cuvânt de mângâiere, oricegest de compasiune faţă de un om aflat însuferinţă, orice manifestare a dragosteinoastre poate, cu ajutorul lui Dumnezeu,să-1 sprijine şi să-1 întărească pe cel slab,să-i ridice moralul în clipa de deznădejde şisă aducă roadă, oricât ar fi de măruntăaceasta.

Aşadar, să nu spună nimeni: „Nu am cesă fac în situaţia asta." La asemeneacuvinte Domnul ne va răspunde întot-deauna: „Daţi-le să mănânce!", şi suntemdatori să ne hrănim semenii cu ceea ceavem, chiar dacă este doar o coajă de pâinesau un pahar cu apă.

17 iulieLecţiile Domnului


Iar el, răspunzând, a zis: „Doamne, Usă-lşi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejurşi voi pune gunoi, poate va face rod. "

(Luca 13, 8-9)

Această parabolă arată tot adânculmilostivirii şi îndelungii răbdări a Domnului.Dacă am putea avea faţă de semenii noştrimăcar o părticică din răbdarea aceasta!Smochinul ce de trei ani nu făcea roadăsuntem noi, cei care atât de des şi deîndelung ne împotrivim poruncilor lui Dum-nezeu. Domnul caută să ne înţelepţească,ne trimite zi de zi lecţii de care noi nu nefolosim, ne aduce pe calea dreaptă de pecare noi ne abatem tot timpul. în sfârşit,atunci când orice om şi-ar pierde răbdareaşi ne-ar lăsa în voia soartei, Domnul nerabdă încă, dându-ne prilej să ne revenim,să ne întoarcem, să ne venim în fire,încearcă în toate felurile să ne oprească dindrumul nostru către pierzanie.

Să fim, deci, cu luare-aminte la glasulDomnului. Să ne amintim cât de desabuzăm de milostivirea Lui, să ne folosimde ceea ce face pentru noi DumnezeiesculStăpân al viei şi să ne străduim ca măcaracum să nu irosim răstimpul ce ni se dăpentru îndreptare.


Domnul ne rabdă, aşteaptă să facemrod: aşadar, să ne silim din răsputeri şi cudorinţă neprefacută pentru a face aceastăroadă şi să cerem ajutor de la Dumnezeu,Care nu refuză vreodată şi nici în aldoisprezecelea ceas nu respinge pe nimenidintre cei care vin la El.

18 iulieApropierea de Dumnezeu

Şi s-a dus regele Davidşi a stat înainteafeţei Domnului.

(II Regi 7, 18)

Oriunde ne-am afla, putem să stămoricând înaintea Domnului dacă ne vomabate privirea de la toate cele lumeşti şi ovom aţinti spre chipul Mântuitorului. Chiarşi în mijlocul mulţimii putem fi singuri cuDomnul şi să stăm de vorbă cu El, privindlucrurile mâinilor Lui. în natură totulvorbeşte despre El. Marea cea necuprinsăvorbeşte despre nemărginita puteredumnezeiască; azurul cerului fără norirespiră pacea Lui, munţii străvechi aratătăria Lui cea nezdruncinată.

Putem sta însă înaintea feţei luiDumnezeu şi într-un alt sens. Când ne


însingurăm în odaia noastră este ca şi cumam sta înaintea Lui. Când ne cufundăm cuevlavie în citirea cuvântului lui Dumnezeu,prin cuvintele Sfintei Scripturi ne vorbeştechiar Domnul; când ne plecăm genunchii larugăciune şi ne revărsăm înaintea Luisufletul, parcă am zăcea la picioarele Lui,parcă ne-am atinge de poala veşmintelorLui, şi simţim cum El Se atinge de inimanoastră tulburată, dăruindu-i pace şilinişte. Ce apropiaţi suntem atunci deMântuitorul nostru şi câtă putere nouă, cerenaştere a duhului ne aduce apropiereaaceasta!

19 iuliePreţul faptelor noastre

Aşa şi voi, când veţi face toate celeporuncite vouă, să ziceţi: „Slugi netrebnicesuntem, ceea ce eram datori să facem amfăcut."

(Luca 17, 10)

Nimeni nu se miră atunci când, să zicem,un militar îşi face datoria cu abnegaţie, cuuitare de sine ca să execute întocmaiordinele. Toate acestea sunt socotite lucrurifireşti si nimeni nu se aşteaptă să fie


recompensat fiindcă şi-a făcut datoria. Noisuntem însă prea înclinaţi să ne punem înseamă o anumită parte de merit pentruceea ce reuşim câteodată să împlinim,uitând că nu suntem decât slugi ale Dumne-zeiescului nostru învăţător, că am primit dela El totul şi nu merităm nimic, că singuri nuputem izbuti nimic, ci numai de la El primimputerea şi prilejul să ajutăm.

Aşadar, să nu uităm niciodată deplinanoastră nimicnicie, înţelegând că nimic dinceea ce facem n-are vreun preţ faţă de ceeace primim zi de zi de la Dumnezeu - şi caredintre noi poate să spună cu mâna pe inimăcă a împlinit tot ce i s-a poruncit? Dar chiardacă ar fi aşa, să ţinem minte întotdeaunacă suntem doar nişte slugi care au făcutceea ce erau datoare să facă.

20 iuliePartea cea bună

Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentrumulte te sileşti, dar un singur lucru este detrebuinţă; Măria partea cea bună şi-a ales,care nu se va lua de la ea.

(Luca 10, 41-42)


Domnul a spus-o limpede: un singurlucru este de trebuinţă, toate celelalte suntde însemnătatea a doua, vor apărea de lasine, în măsura în care vom avea nevoie deele şi nu trebuie să le ducem grija! Dar careeste partea cea bună pe care şi-a ales-oMăria şi care s-a învrednicit deîncuviinţarea Mântuitorului? După cât sevede, Măria nu făcea nimic: şedea lapicioarele Lui, cufundată în discuţia cu El, şicuvintele dumnezeieşti îi erau izvor decredinţă şi adevăr.

De câte ori grijile şi preocupările noastrezilnice nu înăbuşă în noi acest glas alMântuitorului, de care, totuşi, avem atâtanevoie pentru viaţa noastră duhovnicească!Adesea ne lăsăm absorbiţi prea mult de totce e exterior; în această vânzoleală febrilănu mai găsim timp pentru reflecţie şi rugă-ciune. Să nu mai îngăduim să se întâmpleasta, să ne amintim de Măria - să neamintim că Domnul a numit partea ceabună ceea ce alesese ea. In fiecare zi săconsacram neapărat o parte din timpulnostru convorbirii cu Dumnezeu.

în liniştea însingurării, înălţându-nesufletul către El, să ne grăbim spre AcestIzvor Viu, să sorbim din El putere pentru aîmplini osteneala noastră de zi cu zi - şi


această putere, acest bun care este cel maiînalt dintre toate, această „parte bună" nuse va mai lua de la noi vreodată.

21 iulieSă dobândim plinătatea vieţii

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şiCel ce sunt viu.

Mort am fost şi iată, sunt viu în veciivecilor.

(Apocalipsa 1, 18)

Gândiţi-vă cât de măruntă, deimperfectă, de neîndestulătoare este viaţanoastră pământească! Tindem către un ţelcare se dovedeşte de neatins. Visăm la totce am vrea să îndeplinim, dar când neapucăm de treabă mâinile noastreneîndemânatice se lasă în jos cuprinse deneputinţă. Apar înaintea noastrăstrăfulgerări ale iubirii nemărginite care ui-tă de sine, care nu ştie de răutate, care nuţine supărare — ale iubirii care îndelungrabdă, nu caută ale sale, nu se aprinde demânie, toate le suferă. Găsim aceastăiubire desăvârşită în Mântuitorul Hristos,iar glasul lăuntric ne spune: „Vreau sădeprind această iubire, vreau să o am în


mine" - dar strădaniile noastre sunt în van,se destramă la prima piedică. încercăm săne păstrăm liniştea sufletească, să fimblânzi, să ne îngrijim doar de folosulaproapelui, dar când ziua se apropie desfârşit şi prefirăm în amintire tot ce amfăcut de-a lungul ei, ajungem să vărsămlacrimi de disperare, căci ne dăm seama câtde departe suntem încă de scopul pe careni l-am propus.

Avem o nevoie nemăsurată de pace,însetăm de această pace care covârşeştemintea, o căutăm, însă n-o găsim nicăieri!Şi pe pământ toate se întâmplă aşa:întotdeauna şi peste tot căutăm cele denecuprins, nimic nu ne mulţumeşte, fiindcătot ce avem este imperfect şi lipsit dedeplinătate — însă toate aceste părţiseparate, toate aceste străfulgerări care neatrag, dar nu ne îndestulează, se contopescîntr-o deplină armonie în PersoanaMântuitorului înviat: El însuşi este Izvoruldesăvârşirii, Izvorul vieţii veşnice, şi doar înEl dobândim întreaga plinătate a vieţii,după care tânjim atât.

22 iulieIzvorul vieţii


Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeuşi Cine este Cel care-ţi zice: „Dă-Mi săbeau", tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi datapă vie.

(Ioan4, 10)

„Dacă ai fi ştiut!" Da, deseori în viaţă,când ne găsim în împrejurări grele, cândtrebuie să facem ceva şi ne împotrivim dinrăsputeri, dacă am fi ştiut că tocmai înlucrul acela este cuprins pentru noi izvorulvieţii l-am fi primit, bineînţeles, cu râvnă.De aceea, să nu nesocotim nici o îndatorire,oricât ar fi aceasta de grea. Dacă ea ne-aieşit în cale, înseamnă că Domnul însuşi ne-a trimis-o, şi nu degeaba. Poate căniciodată nu vom primi acea comoarăduhovnicească care ni s-ar fi descoperittocmai prin îndeplinirea acelei îndatoriri,dacă vom pierde prilejul de a face ceea cene-a rânduit Domnul.

Ni se întâmplă adesea să îndurămnecazuri şi nedreptăţi din parteaaproapelui, şi atunci, scoşi din fire, spunemcă mai uşor ne-ar veni să îndurăm oîncercare trimisă de Dumnezeu decât atâtasuferinţă din partea oamenilor - însă nueste, oare, şi aceasta tot o încercare de laDumnezeu? Dacă El a îngăduit-o, înseamnă


că El a şi trimis-o, şi a trimis-o pentrudesăvârşirea noastră. Aşadar, să primimtoate cu iubire şi cu supunere, ca şi cum le-am primi chiar din mâna Mântuitorului, şine va fi mai uşor. Să-I cerem Domnului „apavie", chiar dacă aceasta iese dintr-un izvoramar...

23 iulieSlujirea aproapelui

Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţiîmplini legea lui Hristos.

(Galateni 6, 2)

Nu ne aflăm pe acest pământ ca să trăimnumai pentru noi înşine şi să ne căutămpropria fericire. întreaga lume este ofamilie uriaşă de oameni care sunt cu toţiifraţi şi sunt datori să se ajute unii pe alţii,să îşi dea imbold unii altora, să-şi uşurezeunii altora toate greutăţile vieţii.

Nu există nimic mai trist decât o viaţătrăită în singurătate, în care n-ai pe cine săiubeşti, n-ai pe cine să ajuţi. O asemeneaviaţă este însă cu neputinţă pentru creştin.Până şi cei mai singuratici, care nu aufamilia lor, sunt înconjuraţi de oameni carepot avea nevoie de ei. Căutând să des-


coperim aceste nevoi, străduindu-ne săcâştigăm prin compasiunea noastrăîncrederea semenilor noştri nefericiţi, vomîndeplini legea lui Hristos.

Toată această lege respiră dragoste,constă doar în dragoste, iar cel ce-şiiubeşte fratele va purta, fireşte, întotdeau-na sarcina ei şi prin aceasta îi va uşuracrucea grea. Aşadar, să ţinem minte cănimic din ce avem nu ne aparţine. Puterilenoastre, capacităţile noastre şi toatedarurile pe care le-am primit de laDumnezeu trebuie închinate slujiriiaproapelui.

24 iulieNu te descuraja

Să nu încetăm a face binele, căci vomsecera la timpul potrivit,

dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6, 9)

Nu totdeauna reuşim să ducem la bunsfârşit lucrul bun pe care ni l-am propus: demulte ori apar piedici cu care trebuie să neluptăm, de multe ori ne stau împotrivătoate — şi oamenii, şi împrejurările! Atuncicădem cu duhul, ni se pare că nu mai avem


putere să continuăm lupta şi suntem gatasă renunţăm la ceea ce am început.

Creştinul adevărat nu poate să cadă însăîn descurajare; el ştie că Domnul îibinecuvântează intenţiile dacă ele suntvrednice de asta cu adevărat, şi,încredinţând totul în mâinile Lui, merge maideparte fără să şovăie, fără să-şi cruţeputerile şi strădaniile, uitând de sine,îndurând fără cârtire toate piedicile şigreutăţile. Urmărind doar scopul propus,ascultă doar de glasul lui Dumnezeu, care îirepetă în orice nereuşită: Să nu se tulbureinima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi înMine credeţi (Ioan 14, 1), şi aceste spuse îlvor face să meargă mai departe.

25 iulieOsteneala în numele lui Hristos

Noi înşine suntem slugile voastre, dedragul lui Iisus.

(II Corinteni 4, 5)

Se spune despre un pictor renumit, carea pictat tavanul Catedralei Sfântul Petru, căşi-a prins de tichie un felinar mic, ca să nucadă umbra lui pe pictură. Ar trebui săurmăm şi noi exemplul acesta şi să nuîntunecăm niciodată cu umbra noastră


lumina în care lucrăm. Trebuie să ne po-ziţionăm faţă de lucrarea noastră în aşa felîncât eul nostru să nu arunce umbră asupraa ceea ce facem în numele lui Hristos.

Bineînţeles, nu este uşor să ne trăimviaţa aşa încât, atunci când ne îndeplinimobligaţiile, să facem abstracţie de toateproblemele personale. Ispita este uneorifoarte mare. Situaţia nu evoluează aşa cumam vrea; ni se pare că nu suni cm apreciaţişi că nu suntem trataţi cu respectul pe careîl merităm. Bineînţeles, apare în noisimţământul orgoliului rănit, care adeseaface ca râvna noastră să se răcească şi sea-mănă dezbinare între noi şi colegii noştri. Inaceasta nu este nimic creştinesc, şi Hristosn-a făcut aşa.

Nici o jignire, nici o desconsiderare, fieea adevărată sau doar părută, nu trebuie săne micşoreze râvna şi statornicia înîmplinirea datoriei. Orgoliul nu face partedintre roadele Duhului Sfânt.

26 iulieRăsplata celor smeriţi

Fericiţi cei săraci cu duhul, că aceloraeste împărăţia cerurilor.

(Matei 5, 3)


Câtă deosebire între concepţiileomeneşti şi cele ale Evangheliei! Ceea celumea dispreţuieşte are preţ în ochii luiDumnezeu. Cât de des sunt înjosiţi şidispreţuiţi aceşti săraci cu duhul, căroraDumnezeu le făgăduieşte o răsplată atât demare! Dumnezeu celor mândri le stăîmpotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Decâte ori nu întâlnim în Sfânta Scripturălaude pentru cei smeriţi, care îşi recunoscpăcatele, neputinţa, care-şi înţeleg toatănevrednicia şi se cred mai prejos decâttoată lumea!

De aceea, ei sunt recunoscători pentrutoate, gata mereu să cedeze în faţa altora -şi lor, celor ce nu aşteaptă nimic de lanimeni, bizuindu-se doar pe milostivirea luiDumnezeu, Domnul le făgăduieşteîmpărăţia cerurilor. Ei, socotindu-se pebună dreptate nimicnici, sunt mai în staresă primească puterea harului dumnezeiesc,cea care s-a făgăduit inimii înfrânte şismerite.

Astfel, ei sunt.mai fericiţi decât ceilalţiîncă de pe pământ, fiindcă Domnul a zis:împărăţia lui Dumnezeu e înlă-untrul vostru(Luca 17, 21), iar cuvintele ApostoluluiPavel ne reamintesc, de asemenea, căîmpărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi


băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie înDuhul Sfânt (Romani 14, 17).

strecoare în noi nici măcar o umbră deîndoială, şi îngerul Domnului se va pogorîpe calea noastră presărată cu spini. El vada la o parte piatra, şi când ne vom trezi înfaţa lucrului care înainte ne speria, vomdescoperi că acesta, prin mila luiDumnezeu, s-a prefăcut într-o pricină debucurie, încetând să ne împovăreze.

6 iulieDragostea luminează

Dragostea îndelung rabdă; dragosteaeste binevoitoare, dragostea nupizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nucaută ale sale, nu se aprinde de mânie, nugândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr. Toate le suferă,toate le crede, toate le nădăjduieşte, toatele rabdă.

(I Corinteni 13, 4-7)

Probabil că nu există cuvinte despredragoste mai pătrunzătoare decât acestea.Ele exprimă tot ce ne poate face să simţimcă avem neapărată nevoie de dragoste. Ele


trebuie să ne încălzească sufletul şi săaprindă în el acea scânteie a dragosteicare, prefacându-se în flacără, să ne umpleîntreaga fiinţă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu,să se reverse peste tot ce ne înconjoară.

Ce fiori de groază ar trebui să necuprindă la gândul că păcătuim cu atâtauşurinţă împotriva dragostei! Care dintrenoi nu se enervează, nu se îngâmfa, nucaută ale sale, nu gândeşte răul?.. In toateaceste semne ale slăbiciunii omeneştidragostea nu este de găsit!

Să ne rugăm, aşadar, din tot sufletul caDomnul să nu lase să se stingă în noiaceastă scânteie, ca El, Cel ce este dra-gostea însăşi, să ne înveţe să iubim în aşafel, încât dragostea să ne umple cu luminasa viaţa şi, niciodată întunecată, să nelumineze până la sfârşitul zilelor noastre,arătându-ne calea către cer.

Orice colţişor de pe pământ, până şi celmai dosnic, arată frumos în lumina soarelui.Şi dragostea — dragostea generoasă, farămargini, faţă de toţi şi toate - trebuie sălumineze, să înalţe, să încălzească fiecarelucru pe care-1 facem. In acest fel, tot ce nise pare lipsit de însemnătate, plictisitor saurespingător va căpăta o altă nuanţă şi o


altă însemnătate. Aşadar, toate ale voastrecu dragoste să se facă (I Corinteni 16, 14).

7 iulieDe unde vine ajutorul

Ştiu în Cine am crezut, şi suntîncredinţat că puternic este să păzeascăcomoara ce mi-a încredinţat până în ziuaaceea.

(IITimotei 1, 12)

Când ne apasă grija pentru o fiinţă dragăde care suntem departe sau pe care n-oputem ajuta, să o lăsăm, cu deplinăcredinţă, în seama Celui în care am crezutşi care va păzi comoara noastră cu mult maibine decât am putea noi s-o facem.

Deseori suferim în viaţă din pricinaneputinţei de a ajuta, de a uşura cumvasoarta grea a aproapelui. Până şi rugăciu-nea noastră slăbeşte, şi ne simţim cu totulneputincioşi, deşi s-ar părea că suntemgata să ne dăm viaţa pentru a-1 ajuta.

Tocmai în asemenea clipe să ne amintimde unde pot veni ajutorul şi mângâierea.Prietenul nostru nu este singur: îl apără Cela cărui mână are întotdeauna puterea de aajuta, de a sprijini, de a-1 ridica pe cel care


piere, Cel ce nu părăseşte nici oaia cearătăcită, ci o duce la păşuni grase.

Această convingere a Apostolului trebuiesă treacă şi în noi, sprijinind slaba noastrăcredinţă. Să-I încredinţăm Mântuitorului totce ne e mai drag şi mai apropiat, pentrucare tremurăm de grijă mereu, şi atunci nevom linişti, ştiind că El va păstra comoaranoastră până în ziua când va trece oriceprimejdie.

8 iulieDomnul ne îndrumă

îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pecare nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voipovăţui; întunericid îl voi preface înaintealor în lumină şi povârnişurile în câmpiiîntinse. Acestea sunt făgăduinţele Mele, pecare le voi împlini şi cu vederea nu le voitrece.

(Isaia42, 16)

Cât de des cârtim împotriva sorţiinoastre când ni se pare că rătăcim pepipăite prin întuneric, că ne-am abătut dela drumul bun, că suntem înconjuraţi denecunoscut! Dar şi acolo, în acest întuneric,în acest necunoscut, cine ne îndrumă?


Domnul! De ce şi încotro? Nu ştim, dar săne mulţumim cu faptul că El ne îndrumă şică nimic nu mai trebuie să ne sperie.

Auziţi ce făgăduinţă face Domnulpoporului Său: întunericul îl voi prefaceînaintea lor în lumină şi povârnişurile încâmpii întinse. Aşadar, să nu deznădăjduim,fraţilor: Tatăl nostru Ceresc nu ne va părăsi,ci va avea grijă de noi, ne va duce undetrebuie. Dacă trimite întuneric asupra noas-tră, dacă ne trimite încercări, înseamnă cătoate acestea sunt spre folosul şi sprebinele nostru. El ştie mai bine decât noi pece cale trebuie să mergem: Ceea ce fac Eu,tu nu ştii acum, dar vei înţelege dupăaceasta (Ioan 13, 7).

9 iulieLumina vieţii noastre

Domnul va fi pentru tine lumină veşnică.(Isaia 60, 20)

într-un vechi tablou ce înfăţişeazăNaşterea Domnului, Pruncul Iisus estezugrăvit stând culcat în iesle, iar Preasfân-ta Fecioară Măria — aplecată asupra Lui. îiînconjură păstorii cuprinşi de evlavie mută,iar în planul al doilea sunt dobitoacele.


împrejur este noapte de nepătruns,felinarul nu luminează peştera decât slab,însă Pruncul însuşi răspândeşte o strălucirecare luminează tot tabloul acesta. Aşa seîntâmplă şi în sufletul întunecat deamărăciune atunci când Hris-tos se află înel cu adevărat. Lumina ce se revarsă din Celce însuşi este Lumina lumii, în Care nu-i niciun întuneric (I Ioan 1, 5), luminează beznaatât de adâncă a suferinţei. Mai mult decâtatât, suferinţa însăşi se preface în milădumnezeiască, deoarece doar prin ea ni sedeschide izvorul bucuriei duhovniceşti, careeste ascuns în viaţa de zi cu zi.

Fără întunericul nopţii n-am şti că existăstelele. Fără necaz am fi lipsiţi de aceamângâiere, de acel har nespus pe careDomnul îl revarsă din belşug asupra celorce suferă.

în această minunată Lumină toate grijile,toate nevoile acestei vieţi, chiar şi cea maiarzătoare durere, rămân în umbră, iar ochiinoştri, luminaţi, privesc cu evlavie spreînsuşi Mântuitorul, Izvorul a toatămângâierea.

10 iulieGlasul Mântuitorului


Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cinevaglasul Meu şi va deschide uşa, voi intra lael şi voi cina cu el, si el cu Mine.

(Apocalipsa 3, 20)

Să fim cu luare-aminte la glasulMântuitorului, Care stă şi bate la uşa inimiinoastre. Cât de des pierdem prilejul de apricepe acest glas, înăbuşindu-1 cu grijilenoastre pământeşti, cu socotelile noastreomeneşti! Fie că ne loveşte vreo boalăgrea, fie că grijile ne împresoară, fie căviaţa ne face să ne ciocnim de cineva carene displace, fie că ne aflăm în împrejurărice nu se potrivesc deloc cu gusturile şi cudorinţele noastre, în toate acestea nutrebuie să vedem altceva decât glasulMântuitorului, care ne cheamă la El.

Aşadar, să-I dăm ascultare şi să-Lcăutăm în toate. Atunci Domnul însuşi vaintra la noi, şi totul va deveni limpede şiuşor. Să nu încuiem niciodată uşa în faţaLui, ci să ne pătrundem de înţelegereafaptului că El însuşi, Milostivul si Iubitorul,stă lângă noi şi aşteaptă. Să ne grăbim,deci, să strigăm: Amin, vino, DoamneIisuse! (Apocalipsa 22, 20).

11 iulie1 Potrivit versiunii ruse din original (n.tr.).

Lucrarea vie

Tot ce mâna ta se apucă să săvârşească,fă cu hotărâre.


»Tot" — fară să alegi şi fară sădispreţuieşti ceva. Tot ce întâlnim în caleavieţii noastre se poate preface pentru noi înlucrare vie, şi este uimitor câte poţi să faciîntr-o singură zi dacă te apuci de treabă cudragoste şi cu râvnă.

într-una din scrierile sale, un teologspunea, foarte nimerit, că timpul nu ealcătuit numai din ore şi din minute, ci şidin dorinţă şi din iubire. Cine iubeşte mult,acela apucă să facă multe.

într-adevăr, nimeni nu se plânge atât demult că nu are timp ca oamenii care staudegeaba; ajunge să vrei ca şi într-unrăstimp scurt să ai de două ori mai multspor decât atunci când ai multă vreme ladispoziţie, dar te apuci de treabă farătragere de inimă şi în silă. Aici, ca de altfelîn toată viaţa noastră, motorul principaleste dragostea de lucrarea pe care o facemşi dorinţa neprefacută de a o duce la bunsfârşit. Nu încape îndoială Domnul va ajutabunele noastre intenţii dacă ne vom apuca


de treaba noastră cu toată râvna, punândîn ea şi silinţă, şi dragoste.

12 iulieCa viaţa să aducă roadă

Dacă vrea cineva să vină după Mine, săse lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

(Matei 16, 24)

Suntem, oare, pătrunşi destul deînţelesul cuvintelor: să se lepede de sine?Fiecare din noi ştie, în teorie, că trebuie sătrăim pentru ceilalţi, că egoismul este unmare viciu, dar înţelegem, oare, deplin ceînseamnă lepădarea de sine? Şi împlinim,oare, această poruncă, urmând lui IisusHristos?

Atâta timp cât omul nu încetează sătrăiască doar pentru sine însuşi, încă n-aînvăţat nimic. Atâta timp cât nu înţelege cătrebuie să-şi dăruiască toată voinţa, toatăputerea, toată viaţa, toată fiinţa luiDumnezeu şi aproapelui, nu poate săurmeze lui Hristos.

Cuvântul lui Dumnezeu arată asta înmulte locuri. De pildă, el spune: Dacăgrăuntele de grâu nu va muri, nu va putea


să aducă roadă. Numai murind în fiecare zifaţă de egoism putem să aducem prin viaţanoastră roade vrednice de chemareanoastră creştină, roadele pe care leaşteaptă de la noi Domnul, pe care ne-amenit să le aducem şi care sunt de folossufletului nostru.

Având mereu în faţa noastră chipulMântuitorului, urmând Lui, cum să ne maigândim la noi înşine? Privirea îndreptatădoar către Domnul nu mai poate vedeanimic din propriile noastre griji, şi cinemerge în urma Lui va merge întotdeauna pecalea dreaptă.

13 iulieTaina morţii

Cele ce ochiul n-a văzut, şi urechea n-aauzit, şi la inima omului nu s-au suit, peacelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-Liubesc.

(I Corinteni 2, 9)

Ce mare plată îi aşteaptă pe cei ce-Liubesc pe Domnul! Ii aşteaptă ceea ce slabanoastră înţelegere omenească nu poatenicidecum să priceapă! Şi ce viitor denecuprins este deschis înaintea noastră de


aceste spuse! în ele se simte ceva ce nuputem explica, fiindcă această lumeminunată, ce ne aşteaptă dincolo demormânt, nu poate fi închipuită de minteanoastră atâta timp cât suntem pe acestpământ.

Mulţi se sperie de moarte, temându-sede necunoscut, şi încearcă să pătrundăaceastă taină, pe care Domnul n-a vrut săne-o dezvăluie. Dar nu ne este de ajunssfântul Său cuvânt, nu ne este destul săştim că dincolo, pe acel tărâm al luminii,credincioşii se vor bucura de o fericiredeplină? Şi cum să nu înţelegem că aceastăfericire este prea măreaţă şi minunată ca s-o putem încăpea acum?

Aici ne înconjură încă umbrele; ochiinoştri pământeşti n-ar putea răbda acealumină mare, după cum nici mintea noastrăslabă şi mărginită nu poate cuprinde ceeace se descoperă sufletului la trecerea înviaţa veşnică. Simţul nostru lăuntric nevorbeşte de viaţa veşnică, de dragosteaveşnică, de dreptatea veşnică, şi toatăfiinţa noastră trebuie să se pătrundă deîncredinţarea că pătimirile vremii de acumnu sunt vrednice de mărirea ce ni se vadescoperi (Romani 8, 18).


14 iulieDatoria de a iubi

Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, decâtcu iubirea unuia faţă de altul, fiindcă celcare-şi iubeşte aproapele a împlinit legea.

(I Corinteni 13, 8)

Să ţinem minte întotdeauna că suntemveşnic datori aproapelui nostru şi căaceastă datorie este dragostea, de caretrebuie să fim pătrunşi faţă de toţi fraţiinoştri. Este foarte uşor să-i iubim pe cei cesunt buni cu noi, pe cei ce ne suntsimpatici, însă nu e de ajuns. Adevărataiubire pe toate le suferă, pe toate leacoperă, şi nu vom îndeplini legea dum-nezeiască dacă ea nu se va revărsa asupraoricărui aproape al nostru.



I ·■<.Cine nu simte această dragoste să se

roage cu căldură luii îmi i >4l Dumnezeu, şi Cel ce a spus:Voi lua din trupul vostru inima

cea de piatră şi vă voi da inimă decarne va înmuia şi inima1 I ta împietrită. Eşti pornitîmpotriva aproapelui care te-a su-

părat, însă de ce nu te gândeşti cu câtmai mult şi cu cât maides L-ai jignit şi L-ai supărat tu peAtotmilostivul Domn?Şi ai tu dreptul să nutreşti răutate, fie şio singură clipă, faţămi de fraţii tăi? Dacă te-ai fi silit săjudeci fără patimă şi te-ai fi

pus în locul celui care te-a supărat,poate ţi-ai da seama că i-ai dat pricină şieşti cu mult mai vinovat decât el.

Nimic nu poate fi mai rău decât să ţiiduşmănie în tine -în schimb, cât de multţi se uşurează sufletul când pătrunde înel raza dragostei, risipind orice urmă deură!

Să ne rugăm Domnului neîncetat,pentru ca El să întărească în noisimţământul dragostei, şi să ţinem minte

252 253LUNA IULIE


că a iubi este datoria noastră, datorie pecare trebuie să o plătim fără încetare,fără să pretindem şi fără să aşteptămnimic în

l' schimb.' "»« ICnJVB&OUHUţDtfiCI15 iulieNu suntem singuri

Fii tare şi curajos, să nu te temi, nicisă te spăimântezi, căci DomnulDumnezeul tău este cu tinepretutindenea, oriunde vei merge.

(Iisus Navi 1, 9)

Trecem uneori prin încercări grele, şiatunci ni se pare că suntem singuri, că nune ajută nimeni. Să ne aducem aminteînsă de făgăduinţele Domnului, care suntmulte, şi toate trebuie să ne fiemângâiere şi reazim. Oriunde vei merge,spune Domnul. Şi atunci, mai putemcrede vreodată că suntem singuri? Lagândul că Cel ce Se îngrijeşte de noi maimult decât o mamă de pruncul său neeste atât de aproape întotdeauna artrebui să piară orice tulburare şi oriceteamă. Orice am face, oriunde am merge,

252 253LUNA IULIE


pretutindeni şi întotdeauna, Domnul va ficu noi, dacă în neputinţa noastră o săchemăm puterea Lui.

Ce stare de linişte şi de bine ne dăsimţământul că noi — făpturi slabe,neputincioase, nimicnice -, privind cătreIisus, începătorul şi Plinitorul credinţei(Evrei 12, 2), putem îndeplini tot ce ne-aporuncit El să facem! Să rostim deci şinoi împreună cu Apostolul Pavel: Petoate le pot întru Hris-tos, Cel ce măîntăreşte (Filipeni 4, 13).

16 iulieCu ajutorul lui Dumnezeu

Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, căEl ştia ce avea să facă.

(Ioan 6, 6)

Domnul ne încearcă mereu pe toţi,prin tot felul de mijloace, ca săstârnească în noi credinţa. El ne dăprilejul de a vedea nevoile, necazul,nefericirea din jurul nostru, ca sătrezească în noi simţământul compasiuniişi iubirii faţă de semeni şi ca să ne înveţe

252 253LUNA IULIE


să îi slujim atât timp cât El ne va lăsa peacest pământ.

Ucenicii Lui socoteau că nu se poatesă hrănească mulţimea poporului adunat,dar Iisus voia ca oamenii să fie hrăniţi —şi puţinul pe care îl aveau s-a dovedit afi, cu binecuvântarea Lui, îndestulător.

Adesea ni se pare că nu putem uşuracu nimic grijile celor din preajma noastră,dar dacă vom dori cu adevărat vom

I Viputea să facem lucrul acesta. Domnul

vrea ca noi, în nu-ni ul i mele lui Hristos, să încercăm auşura orice nevoie pe care

o vom întâlni în calea vieţii noastre.Poate pare că nu suntem în stare săfacem mare lucru, însă Domnul însuşi vaîntoarce spre folosul celor nefericiţi acestpuţin care stă în puterea noastră. Oricecuvânt de mângâiere, orice gest decompasiune faţă de un om aflat însuferinţă, orice manifestare a dragosteinoastre poate, cu ajutorul lui Dumnezeu,să-1 sprijine şi să-1 întărească pe celslab, să-i ridice moralul în clipa dedeznădejde şi să aducă roadă, oricât ar fide măruntă aceasta.

252 253LUNA IULIE


Aşadar, să nu spună nimeni: „Nu am

ce să fac în situaţia asta." La asemeneacuvinte Domnul ne va răspunde întot-deauna: „Daţi-le să mănânce!", şi suntemdatori să ne hrănim semenii cu ceea ceavem, chiar dacă este doar o coajă depâine sau un pahar cu apă.

17 iulieLecţiile Domnului

Iar el, răspunzând, a zis: „Doamne,lasă-lşi anul acesta, până ce îl voi săpaîmprejur şi voi pune gunoi, poate va facerod. "

(Luca 13, 8-9)

Această parabolă arată tot adânculmilostivirii şi îndelungii răbdări aDomnului. Dacă am putea avea faţă desemenii noştri măcar o părticică dinrăbdarea aceasta! Smochinul ce de treiani nu făcea roadă suntem noi, cei careatât de des şi de îndelung ne împotrivim

VA»l

252 253LUNA IULIE


poruncilor lui Dumnezeu. Domnul cautăsă ne înţelepţească, ne trimite zi de zilecţii de care noi nu ne folosim, ne aducepe calea dreaptă de pe care noi neabatem tot timpul. în sfârşit, atunci cândorice om şi-ar pierde răbdarea şi ne-arlăsa în voia soartei, Domnul ne rabdăîncă, dându-ne prilej să ne revenim, săne întoarcem, să ne venim în fire,încearcă în toate felurile să ne opreascădin drumul nostru către pierzanie.

Să fim, deci, cu luare-aminte la glasulDomnului. Să ne amintim cât de desabuzăm de milostivirea Lui, să ne folosimde ceea ce face pentru noiDumnezeiescul Stăpân al viei şi să nestrăduim ca măcar acum să nu irosimrăstimpul ce ni se dă pentru îndreptare.

Domnul ne rabdă, aşteaptă să facemrod: aşadar, să ne silim din răsputeri şi cudorinţă neprefacută pentru a faceaceastă roadă şi să cerem ajutor de laDumnezeu, Care nu refuză vreodată şinici în al doisprezecelea ceas nu respingepe nimeni dintre cei care vin la El.

18 iulieApropierea de Dumnezeu

252 253LUNA IULIE


Şi s-a dus regele Davidşi a statînaintea feţei Domnului.

(II Regi 7, 18)

Oriunde ne-am afla, putem să stămoricând înaintea Domnului dacă ne vomabate privirea de la toate cele lumeşti şio vom aţinti spre chipul Mântuitorului.Chiar şi în mijlocul mulţimii putem fisinguri cu Domnul şi să stăm de vorbă cuEl, privind lucrurile mâinilor Lui. înnatură totul vorbeşte despre El. Mareacea necuprinsă vorbeşte desprenemărginita putere dumnezeiască; azurulcerului fară nori respiră pacea Lui, munţiistrăvechi arată tăria Lui ceanezdruncinată.

252 253LUNA IULIE

256 FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU

, .Li11·

MII II

muţiIUI ;! '10

MIJIM |) III HI Kg

iM

,,,..1 i iiPreţul faptelor noastrei I. |-tlAşa şi voi, când veţi face toate cele

poruncite vouă, să ziceţi: „Sluginetrebnice suntem, ceea ce eram datorisă facem am făcut."

(Luca 17, 10)

Nimeni nu se miră atunci când, săzicem, un militar îşi face datoria cuabnegaţie, cu uitare de sine ca săexecute întocmai ordinele. Toate acestea

I Vi

Putem sta însă înaintea feţei lui Dumnezeu şi într-

un alt sens. Cana ne însinguram in odaia noastră este

ca şi cum am sta înaintea Lui. Când ne cufundăm cu

evlavie în citirea cuvântului lui Dumnezeu, prin

cuvintele Sfintei Scripturi

ne vorbeşte chiar Domnul; când ne plecăm genunchii la ru-l H1 i'f S A A . Ţ . n i

gaciune şi ne revarsam înaintea Lui sunetul, parca am zăcea

la picioarele Lui, parcă ne-am atinge de poala

veşmintelor Lui, şi simţim cum El Se atinge de inima

noastră tulburată, dăruindu-i pace şi linişte. Ce

apropiaţi suntem atunci de Mântuitorul nostru şi câtă

19 iulie

LUNA IULIE 257


sunt socotite lucruri fireşti şi nimeni nuse aşteaptă să fie recompensat fiindcăşi-a făcut datoria. Noi suntem însă preaînclinaţi să ne punem în seamă oanumită parte de merit pentru ceea cereuşim câteodată să împlinim, uitând cănu suntem decât slugi ale Dumne-zeiescului nostru învăţător, că am primitde la El totul şi nu merităm nimic, căsinguri nu putem izbuti nimic, ci numaide la El primim puterea şi prilejul săajutăm.

Aşadar, să nu uităm niciodată deplinanoastră nimicnicie, înţelegând că nimicdin ceea ce facem n-are vreun preţ faţăde ceea ce primim zi de zi de laDumnezeu - şi care dintre noi poate săspună cu mâna pe inimă că a împlinit totce i s-a poruncit? Dar chiar dacă ar fiaşa, să ţinem minte întotdeauna căsuntem doar nişte slugi care au făcutceea ce erau datoare să facă.

20 iuliePartea cea bună

Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentrumulte te sileşti, dar un singur lucru este

LUNA IULIE 257


de trebuinţă; Măria partea cea bună şi-aales, care nu se va lua de la ea.

(Luca 10,41-42)

Domnul a spus-o limpede: un singurlucru este de trebuinţă, toate celelaltesunt de însemnătatea a doua, vor apăreade la sine, în măsura în care vom aveanevoie de ele şi nu trebuie să le ducemgrija! Dar care este partea cea bună pecare şi-a ales-o Măria şi care s-aînvrednicit de încuviinţareaMântuitorului? După cât se vede, Mărianu făcea nimic: şedea la picioarele Lui,cufundată în discuţia cu El, şi cuvinteledumnezeieşti îi erau izvor de credinţă şiadevăr.

De câte ori grijile şi preocupărilenoastre zilnice nu înăbuşă în noi acestglas al Mântuitorului, de care, totuşi,avem atâta nevoie pentru viaţa noastrăduhovnicească! Adesea ne lăsămabsorbiţi prea mult de tot ce e exterior;în această vânzoleală febrilă nu maigăsim timp pentru reflecţie şi rugăciune.Să nu mai îngăduim să se întâmple asta,să ne amintim de Măria - să ne amintimcă Domnul a numit partea cea bună ceea

LUNA IULIE 257


ce alesese ea. în fiecare zi să consacramneapărat o parte din timpul nostruconvorbirii cu Dumnezeu.

în liniştea însingurării, înălţându-nesufletul către El, să ne grăbim spre AcestIzvor Viu, să sorbim din El putere pentrua împlini osteneala noastră de zi cu zi -şi această putere, acest bun care estecel mai înalt dintre toate, această „partebună" nu se va mai lua de la noivreodată.

.1.1" l"W·' 'I* 21 iulieSă dobândim plinătatea vieţii

IU Ml ·Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

şi Cel ce sunt viu.Mort am fost şi iată, sunt viu în vecii

vecilor.(Apocalipsa 1, 18)I i i -lGândiţi-vă cât de măruntă, de

imperfectă, de neîndes-tulătoare este viaţa noastrăpământească! Tindem către unţel care se dovedeşte de neatins. Visămla tot ce am vrea săîndeplinim, dar când ne apucăm de

iul

LUNA IULIE 257


treabă mâinile noastreil' |'l neîndemânatice se lasă în joscuprinse de neputinţă. Apar

înaintea noastră străfulgerări aleiubirii nemărginite care uită de sine,care nu ştie de răutate, care nu ţinesupărare — ale iubirii care îndelungrabdă, nu caută ale sale, nu se aprindede mânie, toate le suferă. Găsim aceastăiubire desăvârşită în Mântuitorul Hristos,iar glasul lăuntric ne spune: „Vreau sădeprind această iubire, vreau să o am înmine" - dar strădaniile noastre sunt învan, se destramă la prima piedică. în-cercăm să ne păstrăm linişteasufletească, să fim blânzi, să ne îngrijimdoar de folosul aproapelui, dar când ziuase apropie de sfârşit şi prefirăm înamintire tot ce am făcut de-a lungul ei,ajungem să vărsăm lacrimi de disperare,căci ne dăm seama cât de departesuntem încă de scopul pe care ni l-ampropus.

Avem o nevoie nemăsurată de pace,însetăm de această pace care covârşeştemintea, o căutăm, însă n-o găsim nică-ieri! Şi pe pământ toate se întâmplă aşa:întotdeauna şi peste tot căutăm cele de

LUNA IULIE 257


necuprins, nimic nu ne mulţumeşte,fiindcă tot ce avem este imperfect şilipsit de deplinătate — însă toate acestepărţi separate, toate aceste străfulgerăricare ne atrag, dar nu ne îndestulează, secontopesc într-o deplină armonie înPersoana Mântuitorului înviat: El însuşieste Izvorul desăvârşirii, Izvorul vieţiiveşnice, şi doar în El dobândim întreagaplinătate a vieţii, după care tânjim atât.

22 iulieIzvorul vieţii

Dacă ai fi cunoscut darul luiDumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice:„Dă-Mi să beau", tu ai fi cerut de la El, şiţi-ar fi dat apă vie.

(Ioan4, 10)

„Dacă ai fi ştiut!" Da, deseori în viaţă,când ne găsim în împrejurări grele, cândtrebuie să facem ceva şi ne împotrivimdin răsputeri, dacă am fi ştiut că tocmaiîn lucrul acela este cuprins pentru noiizvorul vieţii l-am fi primit, bineînţeles,cu râvnă. De aceea, să nu nesocotim nicio îndatorire, oricât ar fi aceasta de grea.

LUNA IULIE 257


Dacă ea ne-a ieşit în cale, înseamnă căDomnul însuşi ne-a trimis-o, şi nudegeaba. Poate că niciodată nu vomprimi acea comoară duhovnicească careni s-ar fi descoperit tocmai prinîndeplinirea acelei îndatoriri, dacă vompierde prilejul de a face ceea ce ne-arânduit Domnul.

Ni se întâmplă adesea să îndurămnecazuri şi nedreptăţi din parteaaproapelui, şi atunci, scoşi din fire,spunem că

LUNA IULIE 257


,1.mai uşor ne-ar veni să îndurăm o

încercare trimisă de Dumnezeu decâtatâta suferinţă din partea oamenilor - însănu este, oare, şi aceasta tot o încercare dela Dumnezeu? Dacă El a îngăduit-o,înseamnă că El a şi trimis-o, şi a trimis-opentru desăvârşirea noastră. Aşadar, săprimim toate cu iubire şi cu supunere, caşi cum le-am primi chiar din mânaMântuitorului, şi ne va fi mai uşor. Să-Icerem Domnului „apa vie", chiar dacăaceasta iese dintr-un izvor amar...

A "Ly

23 iuliei|| HI '"*|I .i.l.iulfPurtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa

veţi împlini legea lui Hristos.(Galateni 6, 2)IV, iIM4

Nu ne aflăm pe acest pământ ca să

trăim numai pentru noi înşine şi să necăutăm propria fericire. întreaga lume es-te o familie uriaşă de oameni care sunt cu

LUNA IULIE

Slujirea aproapelui

II

II I I I


toţii fraţi şi sunt datori să se ajute unii pealţii, să îşi dea imbold unii altora, să-şiuşureze unii altora toate greutăţile vieţii.

Nu există nimic mai trist decât o viaţătrăită în singurătate, în care n-ai pe cinesă iubeşti, n-ai pe cine să ajuţi. Oasemenea viaţă este însă cu neputinţăpentru creştin. Până şi cei mai singuratici,care nu au familia lor, sunt înconjuraţi deoameni care pot avea nevoie de ei.Căutând să descoperim aceste nevoi,străduindu-ne să câştigăm prin com-pasiunea noastră încrederea semenilornoştri nefericiţi, vom îndeplini legea luiHristos.

Toată această lege respiră dragoste,constă doar în dragoste, iar cel ce-şiiubeşte fratele va purta, fireşte,întotdeauna sarcina ei şi prin aceasta îi vauşura crucea grea. Aşadar, să ţinem mintecă nimic din ce avem nu ne aparţine. Pu-terile noastre, capacităţile noastre şi toatedarurile pe care le-am primit de laDumnezeu trebuie închinate slujiriiaproapelui.

24 iulieNu te descuraja

LUNA IULIE


Să nu încetăm a face binele, căci vomsecera la timpul potrivit,

dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6, 9)

Nu totdeauna reuşim să ducem la bunsfârşit lucrul bun pe care ni l-am propus:de multe ori apar piedici cu care trebuie săne luptăm, de multe ori ne stau împotrivătoate - şi oamenii, şi împrejurările! Atuncicădem cu duhul, ni se pare că nu mai avemputere să continuăm lupta şi suntem gatasă renunţăm la ceea ce am început.

Creştinul adevărat nu poate să cadăînsă în descurajare; el ştie că Domnul îibinecuvântează intenţiile dacă ele suntvrednice de asta cu adevărat, şi,încredinţând totul în mâinile Lui, mergemai departe rară să şovăie, fară să-şi cruţeputerile şi strădaniile, uitând de sine,îndurând fară cârtire toate piedicile şigreutăţile. Urmărind doar scopul propus,ascultă doar de glasul lui Dumnezeu, careîi repetă în orice nereuşită: Să nu setulbure inima voastră; credeţi în Dumne-zeu, şi în Mine credeţi (Ioan 14, 1), şiaceste spuse îl vor face să meargă maideparte.

25 iulieOsteneala în numele lui Hristos

LUNA IULIE

i . i t .l I"l"V


Noi înşine suntem slugile voastre, dedragul lui Iisus.

(II Corinteni 4, 5)

i l U Se spune despre un pictorrenumit, care a pictat tava-

nul Catedralei Sfântul Petru, că şi-aprins de tichie un fe-linar mic, ca să nu cadă umbra lui pepictură. Ar trebui săurmăm şi noi exemplul acesta şi să nuîntunecăm niciodatăcu umbra noastră lumina în care lucrăm.Trebuie să ne po-ziţionăm faţă de lucrarea noastră în aşa felîncât eul nostrul să nu arunce umbră asupra a ceeace facem în numele lui

Hristos.Bineînţeles, nu este uşor să ne trăim

viaţa aşa încât,i i. |>t| atunci când ne îndeplinimobligaţiile, să facem abstracţie

de toate problemele personale. Ispitaeste uneori foarte ma-,1 I l re. Situaţia nu evoluează aşa cumam vrea; ni se pare că nu

LUNA IULIE


suntem apreciaţi şi că nu suntem trataţicu respectul pe care îl merităm.Bineînţeles, apare în noi simţământulorgoliului rănit, care adesea face ca râvnanoastră să se răcească şi seamănădezbinare între noi şi colegii noştri. Inaceasta nu este nimic creştinesc, şiHristos n-a făcut aşa.

Nici o jignire, nici o desconsiderare, fieea adevărată sau doar părută, nu trebuiesă ne micşoreze râvna şi statornicia înîmplinirea datoriei. Orgoliul nu face partedintre roadele Duhului Sfânt.

26 iulieRăsplata celor smeriţi

Fericiţi cei săraci cu duhul, că aceloraeste împărăţia cerurilor.

(Matei 5, 3)

Câtă deosebire între concepţiileomeneşti şi cele ale Evangheliei! Ceea celumea dispreţuieşte are preţ în ochii luiDumnezeu. Cât de des sunt înjosiţi şidispreţuiţi aceşti săraci cu duhul, căroraDumnezeu le făgăduieşte o răsplată atâtde mare! Dumnezeu celor mândri le stăîmpotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Decâte ori nu întâlnim în Sfânta Scriptură

LUNA IULIE


laude pentru cei smeriţi, care îşi recunoscpăcatele, neputinţa, care-şi înţeleg toatănevrednicia şi se cred mai prejos decâttoată lumea!

De aceea, ei sunt recunoscători pentrutoate, gata mereu să cedeze în faţa altora— şi lor, celor ce nu aşteaptă nimic de lanimeni, bizuindu-se doar pe milostivirealui Dumnezeu, Domnul le făgăduieşteîmpărăţia cerurilor. Ei, socotindu-se pebună dreptate nimicnici, sunt mai în staresă primească puterea haruluidumnezeiesc, cea care s-a făgăduit inimiiînfrânte şi smerite.

Astfel, ei sunt.mai fericiţi decât ceilalţiîncă de pe pământ, fiindcă Domnul a zis:împărăţia lui Dumnezeu e înlă-untrulvostru (Luca 17, 21), iar cuvinteleApostolului Pavel ne reamintesc, deasemenea, că împărăţia lui Dumnezeu nueste mâncare şi băutură, ci dreptate şipace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14,17).

LUNA IULIE


i|(.

L ■

,1 .

LUNA IULIE 263


27 iulieRăspuns la rugăciune

Iar Celui ce poate face, prin putereacea lucrătoare în noi, cu multmai presus decât toate câte cerem saupricepem noi, Lui să fie slava..1. \W |"»v (Efeseni 3, 20)

"0 Deseori ni se întâmplă să auzimcum oamenii povestesc

cât de greu le e să se roage. Dinpăcate, toţi slăbim adeseori în credinţăcând ne găsim în situaţii grele sau cândrăspunsul la rugăciunea noastră se lasăîndelung aşteptat. Ne descurajăm şiuneori chiar încetăm cu totul să nerugăm. Dacă am vedea în Domnul un Tatăiubitor, dacă am crede cu tărie în cuvântulLui, nu ne-am lăsa niciodată derugăciune. Domnul întârzie deseori curăspunsul, din pricini ce rămân ascunsede noi, dar asta nu înseamnă că nu neaude.

Când Mântuitorul a fost chemat laLazăr, care era pe moarte, pe care îl iubeasi—1 numea prieten, El a zăbovit, aş-teptând încă două zile până când a mers

.1. |»l

LUNA IULIE 265


la Betania. O asemenea purtare ar puteasă ne mire, dar acum ştim de ce azăbovit. A venit după moartea lui Lazăr,când surorile şi toţi apropiaţii lui nu maiaşteptau de la El nimic, şi iată că atuncicând totul părea terminat Domnul 1-aîntors pe Lazăr la viaţă, a prefăcutplânsul în bucurie şi le-a arătat tuturorslava şi puterea dumnezeiască.

Deseori Dumnezeu face cu noi la fel.Ne rugăm cu osârdie, de multe orialergăm cu lacrimi la El, dar nu seschimbă nimic din tot ce ne amărăşte.Domnul ştie însă de ce nu răspunde larugăciunea noastră îndată. Să nudeznădăjduim, să credem că El ne aude,şi poate că izbăvirea va apărea tocmaicând o să ni se pară că totul este pierdut!

■Să ţinem minte că El, Milostivul,

Atotputernicul, poate face neasemuit maimult decât ne închipuim noi. Aşadar, sănu-L întristăm cu puţina noastră credinţă,ci să nădăjduim că rugăciunea noastrăsinceră va fi ascultată şi împlinită, sprebinele nostru, întotdeauna.

28 iulieRăspunderea

LUNA IULIE 265


Cel care n-a ştiut, dar a făcut lucrurivrednice de bătaie, puţin va fi bătut, iaroricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şicui i s-a încredinţat mult, mai mult i se vacere.

(Luca 12, 48)

Aş vrea să pătrundem mai adâncînţelesul acestor spuse. Asupra noastrăapasă o grea răspundere pentru talantulpe care Dumnezeu ni 1-a încredinţat. Fiecă este vorba de bogăţia pământească —bani, putere, sănătate, abilităţi —, fie decea duhovnicească, toate îi suntîncredinţate omului numai pentru ovreme, ca să folosească ceea ce i s-a datspre binele aproapelui şi spre slava luiDumnezeu. Vom fi traşi la răspundere cuasprime şi ne vom învrednici de laudeleDomnului, ca nişte slugi vrednice, doardacă sporim ceea ce am primit şi dinfiecare părticică vom dobândi folospentru aproapele nostru, fără a păstraceva străin în mâinile noastre nevrednice.

îndoielile de prisos

LUNA IULIE 265


.. ,!...·»»·( \ t, Binecuvântează, suflete al

meu, pe Domnul, şi nu uita toate. răsplătirile Lui; pe Cel ce

curăfeşte toatefărădelegile tale, pe Cel ce vindecă

toate bolile tale.I \\\ (Psalmi 102,2-3)

,, i I'I 'M Dacă ne-am aduce aminte

întotdeauna toate binefaceri-le nenumărate pe care noi, nevrednicii,

le-am primit de laDumnezeu, n-ar mai rămâne loc în noipentru nemulţumi-i| re şi cârtire — dar suntem preaînclinaţi să ne amintim din

trecut numai greutăţile, şi deseori,înşirând toate amărăciu-nile şi restriştile din viaţa noastră, uitămsă le punem faţă înfaţă cu numeroasele rânduri când amtrăit lucrarea vădită şisimţită a milostivirii şi ajutorăriidumnezeieşti., 1.1>«| Câtă nerecunoştinţa faţă deTatăl nostru Ceresc şi cât de

LUNA IULIE 265


puţină credinţă se arată atunci în noi!Ce-am zice dacă, înciuda numeroaselor servicii pe care le-amfăcut unui prie-,. IMf ten, acesta ne-ar privi totuşi cuneîncredere şi s-ar îndoi de

, prietenia noastră? Bineînţelescă o asemenea purtare ne-ar

revolta. Cu atât mai mult păcătuim noiîmpotriva Domnului atunci când, după cene-am bucurat în atâtea rânduri demărinimosul Lui ajutor şi de îndelungărăbdarea Sa, tot ne mai îndoim cărugăciunea noastră va fi ascultată şiprivim viitorul cu temere.

Nu asta aşteaptă Dumnezeu de la noi.Duhul îndoielii nu poate fi plăcut înainteaLui. Mult mai bine ar fi dacă,recunoscându-ne mereu nevrednicia, ampăstra în inimă amintirea recunoscătoarea nenumăratelor dovezi de milostivire decare ne-am bucurat din parteaMântuitorului şi am fi gata să-I dăm fărăcârtire orice ne-ar cere.

Să fie iubirea noastră faţă de Domnulatât de slabă, încât când vine clipa să nesupunem sfintei Lui voi vom şovăi sărepetăm cu deplină supunere cuvintele lui

LUNA IULIE 265


Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, fienumele Lui binecuvântat!

30 iulieMâna celui ce dă

Argint şi aur nu am, dar ce am, aceeaîţi dau.

(Fapte Apostolilor 3, 6)

Ne putem ajuta aproapele nu numai cuaur sau cu argint. Nu oricine are bani, înschimb oricine, bătrân sau tânăr, săracsau bogat, printr-o vorbă bună poateîncălzi sufletele, prin compasiuneafrăţească poate uşura suferinţa altuia.

Nici o mişcare bună a inimii nu vatrece neluată în seamă în ochii Celui ce afăgăduit plată chiar şi pentru un pahar cuapă oferit cu dragoste.

Mântuitorul a fost mai sărac decâtmulţi dintre noi. N-avea nici bani, niciungher unde să-Şi plece capul - şi to-tuşi,cc izvor bogat, nesecat de dragoste şi decompasiune a revărsat asupra întregiilumi, ce pildă vie de ajutorare a tuturorcelor suferinzi nc-a dat prin viaţa Sapământească!

LUNA IULIE 265


Să păşim, aşadar, şi noi pe urmele Luiîmpreună cu Apostolii şi să dăruim fărăpreget tot ce avem. Privind mereu chipulluminos al Dumnezeiescului nostruînvăţător, vom găsi în el, fară îndoială,puterea şi priceperea de a-L urma.

LUNA IULIE 265


I

Iul Avi*\i

11111UJ31 iulieConvorbirea sufletului cu Dumnezeu

268


Neîncetat rugaţi-vă. (I Tesaloniceni 5,17)

Să-I cerem Domnului, din toată inima,să-1 atragă pe fiecare din noi tot mai multla Sine, încât să nu purcedem niciodată larugăciune cu răceală şi împrăştiere sau cuconştiinţă necurată, cu o inimă care n-aajuns să se împace cu toată lumea, cirugăciunea noastră să fie de fiecare dată oconvorbire vie, adevărată, a sufletuluinostru cu Dumnezeu. Atunci ea nu varămâne stearpă.

1 nmina toate din mâinile luiDumnezeu, singuri vom vrea să neîndeplinim cu osârdie toate îndatoririle, nupentru lauda omenească, ci pentruDomnul, şi vom sluji nu ca nişte năimiţi, cica nişte fii ai lui Dumnezeu, punând drep-tatea la temelia întregii noastre vieţi.Aşadar, să nu fim creştini doar cu numele,ci să ne facem adevăraţi următori ai luiHristos, mădulare vii ale Bisericii,dăruindu-I toată inima noastră Domnului.Atunci El, Atotputernicul, ne va îndeplinitoate nevoile şi vom fi încă de aici, de pepământ, la liman neprimejduit: oricât deînalte vor fi valurile mării acestei vieţi, elenu ne vor îneca.

268


Iată ce le făgăduieşte Domnul celor ce Ise dăruie: Pu~ ne-voi înăuntrul vostruDuhul Meu şi voi face ca să umblaţi dupălegile Mele şi să păziţi şi să urmaţirânduielile Mele (Ie-zechiel 36, 27).

Dumnezeu să fie cu noi si noi cu Elîntotdeauna si pretutindeni!

LUNA AUGUST1 augustDurerea şi bucuria noastră

Acum mă bucur de suferinţele melepentru voi şi împlinesc, în trupul meu,lipsurile necazurilor lui Hristos, pentrutrupul Lui, adică Biserica.

(Coloseni 1, 24)

Şi în noi, când ne aflăm în suferinţă,trebuie să precumpănească bucuria şidragostea. Suferind, să uităm de noi în-şine şi în primul rând să ne îndreptămcătre Dumnezeu prin rugăciune, iar apoicătre fraţii noştri aflaţi tot în suferinţă,pentru a-i ajuta. Ce bucurie este atuncicând şi în durerea noastră putem aducefolos aproapelui, asemănându-ne luiHristos prin asta! Apostolul Pavel uneştepătimirile sale cu pătimirile lui Hristos,suferind pentru binele aproapelui. El îi

268


scrie lui Timotei: Făcând aceasta, şi petine te vei mântui, şi pe cei care te ascultă(I Timotei 4, 16). Hristos a suferit, şi noitrebuie să suferim. Hristos a mântuitlumea prin suferinţele Sale, şi noi, înmijlocul necazurilor, trebuie să facem bineoamenilor şi să-i înduplecăm să asculte devoia Lui.

Fără cuvinte, fară filosofare, doar prinexemplul propriu, putem arăta calea cătreDomnul, şi viaţa noastră va deveni atuncio predică vie. Toţi cei aflaţi în suferinţă,toţi cei ce plâng să se pătrundă cu totul dedragostea lui Hristos, să se lepede cu totulde ei înşişi şi de propriile lor pofte, ca săse dăruiască aproapelui. La umbra crucii,care arată calea spre viaţa veşnică, să seadune toţi credincioşii pentru a-L prea-slăvi pe Tatăl Ceresc!

Prin necazurile şi bolile noastre să-Lpreaslăvim pe Domnul, nu să cârtim! Să nebucurăm în Hristos! In numele iu-

...

268


•I

birii şi al credinţei vom putea înduraorice necaz cu smerenie, în pace, cuseninătate, fară amărăciune şi tulburare.Putem face ca suferinţa noastră să fieîntru slava lui Dumnezeu şi spre folosulaproapelui. Va veni vremea când vomînţelege, în lumea de dincolo de mormânt,toată însemnătatea suferinţelor noastre şiîi vom mulţumi Domnului pentru ele. Seseamănă întru necinste, învie întru skvă;se seamănă întru slăbiciune, învie întruputere (I Corinteni 15, 43).

2 augustBizuiţi-vă pe Domnul

Eu sunt; nu vă temeţi! (Marcu 6, 50)

In timpul furtunii, când Apostolii eraucuprinşi de spaimă, a răsunat deodatăglasul cunoscut: Eu sunt; nu vă temeţi! —şi furtuna a încetat îndată, şi vântul s-apotolit. Ucenicii au fost uimiţi din caleafară de această schimbare neaşteptată.De unde această uimire, de vreme ce în

268


ajun fuseseră martorii unei minuni celpuţin la fel de uluitoare? Evanghelia nerăspunde: Căci nu pricepuseră nimic dinminunea pâinilor, deoarece eraînvârtoşată inima lor (Marcu 6, 52).

Aşadar, de fiecare dată când nuînţelegem glasul Dumnezeu şi, uitând demilele Lui, ne îndoim iarăşi de ajutorulSău, să ne amintim că pricina stă nu într-un neajuns al ţinerii de minte, ci în răcealasimţămintelor, fiindcă s-a împietrit inima.

Cuprinsul lăuntric, latura ziditoare,legătura duhovnicească dintre minunilesăvârşite de către Domnul le scăpaserăucenicilor, iar Domnul le repetă aceeaşilecţie: „Bizuiţi-vă pe Mine, şi tot ce este alMeu va fi şi al vostru; negreşit veţi primiajutor, însă nu atunci când vreţi voi, ciatunci când hotărăsc Eu."

Fiecare minune a fost o chezăşie adragostei nesecate ce se arată în viaţafiecăruia dintre noi şi se va arăta lanesfârşit pentru toţi cei ce au crezut în ea.Mâna lui Dumnezeu nu trădează penimeni, căci în veac este mila Lui (Psalmi135, 6). Minunile lui Hristos îi chemau peucenicii Săi să crească în credinţă, ca să seîntoarcă la slujirea lor plini de puteriproaspete.

268


De atunci nu s-a schimbat nimic:Hristos este Acelaşi şi în veac este milaLui. Ne putem avânta cu tot atâta neînfri-care în luptă cu viaţa, ştiind că vomînvinge orice duşman cu puterea luiHristos.

E o putere care trebuie reînnoităneapărat zi de zi, ca să nu o pierdem.începând ziua, care adeseori nepregăteşte atâtea complicaţii şi încercărimari şi mici, trebuie, în primul rând, să neîmbrăcăm în Hristos! Atunci vom puteaaştepta în linişte viitorul necunoscut. El neva scoate întotdeauna învingători!

3 augustAscultarea

De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi capruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

(Matei 18, 3)

în viaţa Sa pământească, Iisus Hristos alăsat omenirii o pildă de fiu ascultător.Ştim că le era supus (Luca 2, 51) părinţilorSăi pământeşti, şi avem mărturia Sadespre deplina

268


ascultare faţă de voia Tatălui Ceresc:M-am pogorât din cerca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis (Ioan 6,38). Voia Tatălui Meu: cuvintele acesteaerau mereu în guraI M, Mântuitorului. Eu şi Tatăl unasuntem (Ioan 10, 30). Dar

nu voia Mea, ci voia Ta să se facă(Luca 22, 42). Tatăl este mai mare decâtMine (Ioan 14, 28).

Şi, în sfârşit, ultima exclamaţiesolemnă: Săvârşitu-s-a!(Ioan 19, 30), adică voia lui Dumnezeu afost împlinităpână la capăt, cu totul, desăvârşit. Dece? Pentru că viaţai liil lui Hristos a fost desăvârşită înascultare, ca şi cum El ar fi

i'.'H reflectat în Sine, în deplinăconglăsuire, voia lui Dumne-

zeu. Noi nu-i putem fi însă moştenitoridacă nu vom fi „cal pruncii". Numai atunci va începeîn noi viaţa adevăraţilor

fii ai lui Dumnezeu, care se bizuie întrutotul pe El, lăsând în seama Lui, cunădejde deplină, toate grijile noastre

273272 LUNA AUGUST


privitoare la această viaţă şi la ceaviitoare.

Necazurile noastre, greutăţile noastre- toate sunt ale Lui. A noastră trebuie săfie ascultarea fără grijă şi cârtire acopilului faţă de tatăl său. Să cădem,aşadar, în genunchi şi să încredinţăm înmâinile Domnului, în fiecare zi, la fiecarepas, îndoielile şi grijile noastre - atât pecele mari, cât şi pe cele mărunte. Voia luiDumnezeu se poate săvârşi numai încondiţiile acestei depline supunericopilăreşti, care ne face să nu netulburăm de nimic. Lâsaţi-I lui Dumnezeutoată grija voastră (I Petru 5,7), şl nu văîmpovăraţi cu nici o grijă, ci întru toate,prin închinăciune şi prin rugă cumulţumire, cererile voastre să fie arătatelui Dumnezeu, şi pacea lui Dumnezeu,care covârşeşte orice minte, să păzeascăinimile voastre şi cugetele voastre, întruHristos Iisus (Filipeni 4, 6-7).

4 augustUnirea sufletului cu Dumnezeu

Cu dor am dorit să mănânc cu voiaceste Paşti, mai înainte de patima Mea.

(Luca 22, 15)

273272 LUNA AUGUST


Pastile sunt simbolul strânseiapropieri, sfintei împărtăşiri, necurmateilegături pe care Domnul doreşte să ostatornicească cu orice suflet. Cât demult însetează Domnul de această unirevie, necontenită! Aceasta este o taină pecare trebuie să o guşti ca să ajungi laîmpărtăşirea sufletească neîncetată cuDomnul, din prima clipă a zilei până lacea din urmă, împărtăşire pe care oputem dobândi cu adevărat. El le-o dăîncă de aici, de pe pământ, anumitoroameni, care umblă atunci în lumină,fiindcă Hristos e lumina lumii, luminafiecărui suflet.

De va fi ochiul tău curat, tot trupul tăuva fi luminat (Matei 6, 22). Să nu vătemeţi de locurile întunecate, unde nupătrunde lumina - totul va străluci,lumina lui Dumnezeu va cuprinde toatăfiinţa ta. Mult înseamnă ochiul curat, darsă nu credeţi că este atât de simplu şi deuşor să-1 ai. Ochiul curat, neîntunecat,aţintit drept şi limpede spre un singurţel, este ochiul pregătit să întâmpinechiar şi cu preţul vieţii cercetătoareaprivire dumnezeiască: Şi când L-amvăzut, am căzut la picioarele Lui ca mort(Apocalipsa 1, 17). Cel ce vrea să fie viu

273272 LUNA AUGUST


cu adevărat trebuie să îndure aceastămoarte, această frângere, aceastăsfărâmare a fiinţei sale. Dacă te vei uitacu ochi curat la Domnul Cel răstignit şiproslăvit, până şi cea mai mică dorinţă aSa îţi va fi lege veşnică, neschimbată, tevei grăbi să-I îndeplineşti sfânta voie.Duhul lui Dumnezeu va fi cu tine şiocrotirea cerească te va apăra pururea.

Chiar dacă în lupta cu viaţa ai fostrănit şi ţi-ai vărsatsângele, cu bucurie şi cu recunoştinţă veiaduce darul tău lapicioarele Domnului, iar când El va veniîntru slava Sa vaspune despre tine: „Acest rob al Meu Mi-a fost credinciosîn lume" şi-ţi va porunci: Intră întrubucuria Domnului tău(Matei 25, 21). Atunci vei pleca ostenitultău cap pe pieptullui Hristos, Care te iubeşte, şi vei rămâneîn veac cu El.i.^ili l>4 liltoflu* 4#«FP&*

5 augustMergi înainte

Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.(Luca 17, 32)

273272 LUNA AUGUST


Pentru ce Iisus, vorbind despre a DouaVenire, aminteşte de femeia lui Lot?Acesteia i se spusese să nu privească înurmă la Sodoma care pierea, şi dinpricina neascultării a fost prefăcută înstâlp de sare: în chip asemănător, nici înmarea zi a celei de a Doua Veniri n-o sămai fie cale de întoarcere. Atunci va fitârziu pentru a ne întoarce să privim laviaţa pământească, pe care am lăsat-o înurmă - va trebui să ne aţintim privirileînainte, spre cer.

De altfel, şi pentru vremurile de astăzicuvintele Mântuitorului au o adâncăînsemnătate. Ele ne previn asupra cu-riozităţii dăunătoare. Femeia lui Lot ştiacă, uitându-se în urmă, n-are cum să-iajute pe cei ce pier. Neascultând deporunca lui Dumnezeu, n-a făcut decâtsă-şi satisfacă un capriciu fără folos. Toţiam simţit puterea de atracţie pe care oare fructul oprit. Am vrea câteodată săaruncăm la el măcar o privire, iar privireaaceasta devine nu numai călcătoare delege, ci şi aducătoare de vătămare, căcine frânează mersul spre bine şi neţintuieşte de un singur loc.

273272 LUNA AUGUST


Iată de ce femeia lui Lot închipuiepentru noi sufletul omenesc: în urma eipiere o lume întreagă, iar înaintea ei seîntind mântuirea cea nesfârşită, viaţaveşnică, îndeplinirea tuturor nădejdilor -ea însă bate pasul pe loc.

Suflete al meu! Pentru mântuirea ta,pentru mântuirea sufletelor încredinţateţie trebuie să mergi înainte fară săpriveşti înapoi, fară şovăială, spre loculde unde răsare Soarele dreptăţii: Când s-a ridicat soarele deasupra pământului,Lot a intrat în Ţoar (Facerea 18, 23).Grăbeşte-te şi tu să intri în veşnicelelocaşuri, întru bucuria Domnului tău.

6 augustRăul este molipsitor

Cuvântul lor va roade ca o cangrenă.(IITimotei 2, 17)

Prin spusele acestea Apostolul Pavel avrut să arate cum în urma flecăreliinetrebnice răul se răspândeşte treptat şiinevitabil. „Cei ce se vor deda acesteiavor spori tot mai mult în necredinţă",spune Apostolul.

273272 LUNA AUGUST


Orice rău moral acţioneazădistrugător. Când suntem stăpâniţi de opatimă, ea devine ca un atribut al fiinţeinoastre si nu mai suntem în stare să-ioprim evoluţia. Ne obişnuim prea uşor curăul şi când se strecoară nebăgat de sea-mă în viaţa noastră, şi când ne ia înstăpânire fară veste, ca o stihienestăvilită. Această obişnuinţă ne roadeca o cangrenă, storcându-ne treptat deputeri. Nici un fel de strădanii

omeneşti, nici un fel de mijloacepământeşti nu pot opri( , , răspândirea acestui rău carecreşte atât de repede.

Nu ne putem face robii răuluirămânând totodată nepe-Av^'B depsiţi. Această robie trece şiasupra celor din jurul nostru,

pe care îi molipsim de propria noastrăboală. Din pricinanoastră ajung să sufere şi alţii, iar răuldevine nu doar eredi-, .i^i tar, ci şi molipsitor.

Aceasta molima se transmite cel maiuşor prin cuvinte,după cum zice Sfântul Apostol Pavel.Acest rău care se naş-te, nebăgat de seamă, din vorbe poate fi

273272 LUNA AUGUST


asemănat unei can-grene ce roade trupul până când îlomoară. Obiceiul de a nededa „netrebnicelor vorbiri deşarte" netoceşte auzul şi bu-,|, nul simţ, încât nu ne mai speriegrozăvia păcatului, care ni

se strecoară în suflet pe nesimţite, cao otravă neobservată.. Cine ştie, s-ar putea ca odatăşi odată, după moarte, în

faţa judecăţii lui Hristos, un sufletcare a pierit din pricinaL s«i| acestei molime rele să neînvinuiască de pierzarea sa, şi va

trebui să răspundem pentru elînaintea lui Dumnezeu,i ,ii,| Pune, Doamne, pază gurii meleşi uşă de îngrădire împre-

jurul buzelor mele! (Psalmi 140, 3).

7 augustDespre mânie

Fiecare să fie grabnic la ascultare,zăbavnic la vorbire, zăbavnic k mânie,căci mânia omului nu lucrează dreptatealui Dumnezeu.

(Iacov 1, 19-20)

273272 LUNA AUGUST


Nu o dată, şi pe bună dreptate, mâniaa fost comparată cu nebunia. La mânieomul îşi iese din fire, se poartă ca unsmintit. Nu mai ştie ce face şi nu mai estestăpân pe sine. Se

.iflă într-un fel de beţie a duhului,gândurile i se încâlcesc, privirea îi estetulbure, îşi pierde cu totul cumpătul. Instătea aceasta, omul este ca o corabiefară cârmă, aruncată de furtună în toatepărţile, şi în acest răstimp, fie el lung sauscurta are loc o întunecare a voinţei,„eul" omului pierind in faţa patimii caredomneşte asupra lui. Cel încet la mânie cmai de preţ decât un viteaz, iar cel ce-şistăpâneşte duhul este mai preţuit decâtcuceritorul unei cetăţi (Proverbe 17, 34),spune Solomon.

Trecerea veacurilor n-a schimbataceastă patimă groaznică: chiar dacă nu-idăm frâu liber întotdeauna, adeseoriclocoteşte în noi şi ne dăm seama că nepierdem stăpânirea de sine în faţa ei.

îndreptăţirile noastre sunt vane.Spunem că mânia noastră e dreaptă, căne luptăm pentru dreptate şi adevăr, căsuntem mânaţi de râvna pentru dreaptajudecată dumnezeiască. Dar Dumnezeu

273272 LUNA AUGUST


nu are nevoie de asemenea strădanii!Dreptatea Lui se descoperă şi farăajutorul nostru. Prin patima noastrădezlănţuită nu facem decât să înăbuşimglasul Lui, să întunecăm chipul Lui cudeşertăciunea noastră, să vătămămlucrarea cea bună printr-o râvnă farămăsură. Iată ce suntem nevoiţi, spreruşinea noastră, să recunoaştem!

Părinţi, educatori, şefi, toţi cei ce aveţiputere asupra semenilor voştri, luaţiaminte: îndrumaţi-i cu dragoste; cufermitate, dar fară înverşunare. Nu uitaţică mânia omului nu lucrează dreptatealui Dumnezeu. Domnul însuşi este încetla mânie. Aşadar, făcând voia luiDumnezeu pe pământ, să urmăm, maiîntâi de toate, Celui ce este blând şismerit cu inima.

273272 LUNA AUGUST


Id8 augustCândva înflori pustia

Veseleşte-te, pustie însetată! Să sebucure pustia, ca şi crinul să înflorească.

(Isaia 35, 1).i Uimi *11 tm ^kt^^ «y*> ^ «»

w«\& uUn scriitor contemporan istoriseşte că

odată, într-onoapte tropicală senină şi înstelată, aauzit un foşnet nelă-murit, care trecea pe lângă el, deasuprapustiei. Mi s-a părut,,lt\ că aud în el o notă de tânguire,şi am întrebat cu uimire: „Să

fie vântul sau altceva?" Nubianul care-islujea drept călăuză i-a destrămatnedumerirea: „Ascultă, i-a zis, cum plângedeşertul. îşi plânge jalea, tânjeşte, fiindcăar vrea să se preschimbe într-o valeînfloritoare."

De atunci mi-am amintit nu o dată detânguirea aceea tristă şi mi s-a părut că şinoi, toţi muritorii, purtăm în fiinţa noastrăun asemenea deşert, care visează să fievale înfloritoare. Până şi în viaţa celui mai

279I.UNA AUGUST


van şi superficial om sunt, probabil, clipecând se trezeşte în el conştiinţa proprieideşertăciuni şi năzuinţa către mai bine.

Dacă n-ar exista pe pământ renunţareala rău şi bucuria răscumpărării, n-am maiajunge niciodată pe pământul făgăduinţei.Aşadar, să dăm slavă Domnului, Care ne-afăcut să înţelegem toată prăpastia, toatănimicnicia desfătărilor pământeşti, săînţelegem că în mijlocul lor ne înăbuşim caîntr-un deşert de nisip, putând doar săstrigăm către El: „Mi-e sete!" Să dămmulţumită Domnului! Ca răspuns la aceststrigăt de deznădejde, El va îngăduipustiei să înflorească - dar ea va înflorinumai atunci când ne vom da seama căsufletul nostru e o pustie. în inima omuluise vor găsi întotdeauna locuri uscate,colţuri întunecate în care n-a pătruns încălumina lui Dumnezeu; uneori suferim cândne dăm seama de uscăciunea aceasta,trecem adeseori prin asemenea clipe,când ni se pare că totul s-a răcit în noi şi aamorţit, şi de-abia găsim o geană delumină unde putem să ne odihnim.

Dar nu vom muri de sete. Nădăjduim înDomnul, Care a spus: De însetează cineva,să vină la Mine şi să bea (Ioan 7, 37).

279I.UNA AUGUST


Să se bucure pustia, ca şi crinul săînflorească. Da, ea trebuie să înflorească,şi va înflori negreşit. Deplina înflorire seva petrece numai în Rai, însă şi aici, dacăne vom încredinţa Domnului pe de-a-ntregul, El va împăraţi cu adevărat îninima noastră, iar clipele de uscăciune şide deznădejde vor veni la noi tot mai rar.Cu cât ni se vor deschide ochii mai despentru a contempla măreţia şi slava luiDumnezeu, cu atât mai îmbelşugat vorînflori şi se vor pârgui în inima noastrăroadele Duhului Celui Sfânt. Sub razeledătătoare de viată ale iubiriidumnezeieşti, sămânţa binelui poate în-colţi şi în pământ uscat - acolo undeînainte precumpăneau îndoielile şitulburările sufleteşti.

9 augustCererile noastre

Doamne, dă-ne pâinea aceastaîntotdeauna!

(Ioan 6, 34)

Iată o rugăciune adevărată! Deasemenea rugăciune fiecare dintre noi arenevoie zilnic, însă cei care îi ceruseră

279I.UNA AUGUST


aceasta Mântuitorului nu înţelegeau cecer.

279I.UNA AUGUST

FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUiMNEZEU

MM

,41' ·»»< *' f|.r I " I, l.

IH| fi ··» * I,,.!...· |•Ul*U. 4·»

• V» vm**P

Iţi» |'« »H |i III» IAşa se întâmplă, deseori, şi cu noi:

Domnul nu ne sorteşte nicidecum ceeace dorim, ci ne pregăteşte un dar du-hovnicesc mare, iar noi alergăm dupăbunuri pământeşti, materiale.

Din mila lui Dumnezeu, avemMijlocitor — Duhul Sfânt, Care duce toatecererile noastre la El, şi ca răspuns larugăciunile greşite, nechibzuite, netrimite nu ceea ce aşteptam, ci lucrurimai bune şi mai înalte.

Avraam a căutat toată viaţa lui o ţarăpe care n-a primit-o niciodată, dar aprimit în schimb ceva mult mai bun: aprimit sporirea credinţei, iar gândurile şidorinţele lui au început să caute comoara

280 470I UNA AUGUST


duhovnicească, singura comoarăadevărată.

Aşa se întâmplă şi cu noi: de multe orisuntem dezamăgiţi fiindcă nu primim dela Dumnezeu ceea ce am cerut, dar ni sedă în schimb, cu prisosinţă, un har lacare nici nu puteam visa. înaintând pecalea cea grea vieţii, alergăm uneoridupă năluca unei fericiri de neîmplinit,dar Domnul ne poartă pas cu pas, petrepte nevăzute, spre singura fericireadevărată şi veşnică.

10 augustMilă din necazuri

Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând:„învăţâtorule, cine a păcătuit, el saupărinţii lui, de s-a născut orb?" Iisus arăspuns: „Nici el n-a păcătuit, nicipărinţii lui, ci ca să se arate în ellucrările lui Dumnezeu. "

(Ioan 9, 2-3)

Necazurile ne sunt trimise, oare, capedeapsă pentru păcate? In vechime aşacredeau oamenii, dar Mântuitorul dă altăexplicaţie. El spune că omul cu pricinaera orb ca să se irite asupra lui puterea

280 471I UNA AUGUST


lui Dumnezeu. Orbirea 1-a adus pe laIisus, şi prin aceasta i-a mijlocit îndoitămilă: i s-au deschis şi ochii trupeşti, şicei duhovniceşti. Este de crezut că nu L-ar fi întâlnit pe Iisus dacă n-ar fi fost orbşi că atunci nu s-ar fi săvârşit minuneaaceasta asupra lui.

Foarte adesea, marile miledumnezeieşti vin şi pentru noi dinnecazurile prin care trecem. Boala luiLazăr a fost, după spusele lui Iisus, întruslava lui Dumnezeu, ca prin ea să Seslăvească Fiul lui Dumnezeu (Ioan 11, 4).Nu încape îndoială că orice boală poateda bolnavului şi celor din jurul lui prilejulde a primi binecuvântare de Sus. Adesea,Domnul le trimite încercări oamenilortocmai ca să-i proslăvească în urma lor.Fiecare pierdere ar trebui să ne deschidăochii asupra unui adevăr adânc, şifiecare dezamăgire din viaţa noastră arerostul de a ne aduce, în locul fericirii pecare o aşteptăm, ceva mult mai bun.

11 augustIubirea triumfătoare

280 472I UNA AUGUST


Vă voi da inimă nouă ţi duh nou vă voida; voi lua din trupul vostru inima cea depiatră ţi vă voi da inimă de carne.

(Iezcchiel 36, 26)

Ce mare suferinţă este când îţi daiseama că inima ta este împietrită! Ţi s-arăcit sufletul? Te simţi departe deDumnezeu, amorţit, lipsit de bucurie şide nădejde? Rugăciunile tale au amuţit,lumina ta s-a înnegurat, te striveştesărăcia duhovnicească şi te întrebi dacăDomnul poate să te iubească aşa cumeşti: nesimţitor, nevrednic şi poate chiarnecredincios? Caută atunci spreDragostea cea nesfârşită şi neschim-

280 473I UNA AUGUST


IMbată, care din veac şi până în veac

rămâne aceeaşi: ea nu se clatină în urmaschimbărilor ce au loc în tine, poateîncălzi şi inima ta de piatră,preschimbând-o deplin cu puterea sa.

Domnul 1-a iubit pe Petru şi atunci

când, nu cu mult înainte de lepădarea sa,II urma de departe (Luca 22, 54). Privireaneadormitei iubiri a Domnului a frântinima lui Petru şi a aprins în ea focul cese stinsese (v. Luca 22, 61). Aceastăiubire nestrămutată a lui Dumnezeu esteşi a ta. Apucă-te de ea, ţine-te de ea,intră rară întârziere pe tărâmul eiminunat!

Duci dorul celor ce cândva eraubucuria vieţii tale, iarii ,»· acum sunt în împărăţiacerurilor? Te istoveşte dorul acesta,

suferinţa amarnicei despărţiri?Legătura duhovnicească dintre voi esteînsă la fel de vie. Când sufletul tăutânjeşte după tovărăşia lor, priveşte spreînălţimea dragostei lui Hristos.

LUNA AUGUST 283

64


Această dragoste, care triumfa înslavă împreună cu cei mântuiţi, luândaminte la laudele lor, se întinde şi asupradorului tău şi mâhnirii tale, cuprinzânddin toate părţile inima ta rămasă pustieşi făcând o legătură vie între tine şi ei.

Această dragoste, care cuprinde cerulşi pământul, se bucură de cei ce s-auîntors acolo şi este alături de cei rămaşiaici. Să ai încredere că inima ta de piatrăva învia şi va începe să bată mai puternicsub înrâurirea acestei dragoste, pentrucă nici lungimea zilelor chinuitoare, nicilărgimea apăsătoarelor experienţepământeşti, nici adâncimea pătimirilor,nici înălţimea dorinţelor nu vor putea săne despartă de iubirea lui Dumnezeu, ceaîntru Hristos Iisus, Domnul nostru(Romani 8, 39).

12 augustCrucea lui Hristos şi dragostea

Mai mare dragoste decât aceastanimeni nu are, ca sufletul lui să şi-lpunăpentru prietenii săi.

(Ioan 15, 13)

LUNA AUGUST 283


Te gândeşti cumva că Crucea luiHristos este o minunată mărturie a feluluicum a iubit Dumnezeu lumea cândva, căEl a revărsat în întreaga lume râuri dedragoste, care şi-au lăsat urmele, dar căiubirea însăşi s-a reîntors în sânul luiDumnezeu? Nu: crucea este semnul,dovada şi măsura dragostei nesfârşite,nemuritoare. Crucea, simbol al dorinţeiînflăcărate, tari până la moarte, de abinecuvânta şi a mântui omenirea, esteexpresia dragostei pe care Dumnezeu oare faţă de lume acum.

Faţă de lume! Fără să vrei, te gândeştică în această dragoste care cuprindeîntreaga lume partea noastră personalăeste cu totul neînsemnată. Ce-ar puteaînsemna pentru Domnul durerea noastră,nevoile noastre, deznădejdea noastră?Dragostea lui Dumnezeu este însădesăvârşită. Iubirea nu se împarte, legeaei este „totul sau nimic". Şi dragosteanoastră, adesea oarbă, amăgită, preapătimaşă şi nestatornică, are totuşi în eaceva dumnezeiesc, şi poate fi ne-ţărmurită, nemuritoare, neînfricată şitare până la moarte.

Marea, nesecata, desăvârşita iubiredumnezeiască e şi a ta, ca şi cum n-ar

LUNA AUGUST 283


mai fi nici o altă fiinţă asupra căreia să sereverse. Poţi zice „Dumnezeul meu" ca şicum El ţi-ar aparţine doar ţie. însuşindu-ţi-L astfel pe Dumnezeu, nu vei fi egoist,nici trufaş. Puterea acestei iubirineîmpărţite a lui Dumnezeu este atât demare, încât lucrează nu doar asupra

LUNA AUGUST 283

282FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU

IIJNA AUGUST

283

bată, care din veac şi până în veacrămâne aceeaşi: ea nu se clatină în urmaschimbărilor ce au loc în tine, poate încălzişi inima ta de piatră, preschimbând-odeplin cu puterea sa.

Domnul 1-a iubit pe Petru şi atunci când,nu cu mult înainte de lepădarea sa, îl urmade departe (Luca 22, 54). Privireaneadormitei iubiri a Domnului a frânt inimalui Petru şi a aprins în ea focul ce sestinsese (v. Luca 22, 61). Această iubirenestrămutată a lui Dumnezeu este şi a ta.Apucă-te de ea, ţine-te de ea, intră fărăîntârziere pe tărâmul ei minunat!

Duci dorul celor ce cândva erau bucuriavieţii tale, iar acum sunt în împărăţiacerurilor? Te istoveşte dorul acesta,suferinţa amarnicei despărţiri? Legăturaduhovnicească dintre voi este însă la fel devie. Când sufletul tău tânjeşte dupătovărăşia lor, priveşte spre înălţimeadragostei lui Hristos.

Această dragoste, care triumfa în slavăîmpreună cu cei mântuiţi, luând aminte lalaudele lor, se întinde şi asupra dorului tăuşi mâhnirii tale, cuprinzând din toate părţileinima ta rămasă pustie şi făcând o legăturăvie între tine şi ei.

Această dragoste, care cuprinde cerul şipământul, se bucură de cei ce s-au întorsacolo şi este alături de cei rămaşi aici. Să aiîncredere că inima ta de piatră va învia şiva începe să bată mai puternic subînrâurirea acestei dragoste, pentru că nicilungimea zilelor chinuitoare, nici lărgimeaapăsătoarelor experienţe pământeşti, niciadâncimea pătimirilor, nici înălţimeadorinţelor nu vor putea să ne despartă deiubirea lui Dumnezeu, cea întru HristosIisus, Domnul nostru (Romani 8, 39).

12 augustCrucea lui Hristos şi dragosteaMai mare dragoste decât aceasta nimeni

nu are, ca sufletul lui să şi-lpună pentruprietenii săi.

(Ioan 15, 13)

Te gândeşti cumva că Crucea lui Hristoseste o minunată mărturie a felului cum aiubit Dumnezeu lumea cândva, că El a

revărsat în întreaga lume râuri de dragoste,care şi-au lăsat urmele, dar că iubireaînsăşi s-a reîntors în sânul lui Dumnezeu?Nu: crucea este semnul, dovada şi măsuradragostei nesfârşite, nemuritoare. Crucea,simbol al dorinţei înflăcărate, tari până lamoarte, de a binecuvânta şi a mântuiomenirea, este expresia dragostei pe careDumnezeu o are faţă de lume acum.

Faţă de lume! Fără să vrei, te gândeştică în această dragoste care cuprindeîntreaga lume partea noastră personalăeste cu totul neînsemnată. Ce-ar puteaînsemna pentru Domnul durerea noastră,nevoile noastre, deznădejdea noastră?Dragostea lui Dumnezeu este însădesăvârşită. Iubirea nu se împarte, legea eieste „totul sau nimic". Şi dragosteanoastră, adesea oarbă, amăgită, preapătimaşă şi nestatornică, are totuşi în eaceva dumnezeiesc, şi poate fi neţărmurită,nemuritoare, neînfricată şi tare până lamoarte.

Marea, nesecata, desăvârşita iubiredumnezeiască e şi a ta, ca şi cum n-ar mai finici o altă fiinţă asupra căreia să sereverse. Poţi zice „Dumnezeul meu" ca şicum El ţi-ar aparţine doar ţie. însuşindu-ţi-L

astfel pe Dumnezeu, nu vei fi egoist, nicitrufaş. Puterea acestei iubiri neîmpărţite alui Dumnezeu este atât de mare, încâtlucrează nu doar asupra sufletului meu, cişi asupra celor din jur. Cu cât îmi însuşescmai mult din bunurile pământeşti, cu atâtrămâne mai puţin pentru ceilalţi - aici însălucrurile stau altfel: cu cât îmi însuşesc maimult cele dumnezeieşti, cu atât mai mult serevarsă şi asupra altora.

Dragostea şi adevărul nu rămânniciodată pe loc, ci trebuie să se reverse. Lafel ca soarele, ele trebuie să lumineze, şiaceasta este viaţa lor.

13 augustRidică-ţi privirile către cer

Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutultău şi răsplata ta va fi foarte mare.

(Facerea 15, 1)

Solemnele făgăduinţe primite de Avraamla Haran par să-şi fi pierdut pe urmă, într-oanumită măsură, puterea. Poate nici pentrutine cuvântul lui Dumnezeu nu mai are oînsemnătate atât de vie ca atunci când

seminţele lui ţi-au pătruns pentru primadată adânc în suflet.

Poate că, întunecat de greutăţile zilnice,cerul nu ţi se pare la fel de senin ca înclipele luminoase ale vieţii tale. Poate căacele culori vii în care ţi-a apărut la începutînalta chemare creştinească au pălit dejaîntr-o oarecare măsură, iar fericirea vieţiiveşnice, ce te aşteaptă, pare a se depărtatot mai mult de privirile tale îngrijorate.

Tu fii însă credincios acolo unde te-a pusDumnezeu şi mergi pe urmele PăstoruluiCelui Bun, chiar dacă nu le vezi atât de bineca înainte. Credincios este Domnul! El esteCalea ta, e Lumina ta! El o să-ţi vină, lavremea potrivită, în ajutor, o să luminezecalea vieţii tale cu lumină neînserată. Nu temai plânge, nu te mai teme, înalţă-ţiprivirile către cer, şi fiecare stea vapătrunde în inima ta, aducând cu sine razanădejdii. Cât de fericite sunt clipele cândDomnul ne ridică deasupra greutăţii grijilornoastre, deasupra întunericului care neumple sufletele, şi ne poartă pe înălţimeaculmilor Sale, în strălucirea luminătorilorcereşti!

înalţă-ţi privirile către cer, şiamărăciunea ta va pieri. Ce fericire este să

ne trezim iarăşi pe pământul tare aladevărului celui veşnic după ce am simţitcă pierim sub povara durerii noastre, că neepuizăm în atmosfera înăbuşitoare!înaintea lui Dumnezeu nu există altăîndreptăţire decât îndreptăţirea princredinţă. Milostivirea Sa se întinde asupracelor care cred în tăcere şi aşteaptă curăbdare împlinirea celor făgăduite. Numaiatunci El poate săvârşi în noi cu mult maipresus decât toate câte cerem saupricepem noi (Efeseni 3, 20).

Poate că mâinile îţi cad neputincioase, îţifuge pământul de sub picioare, inima ţi sestrânge, dar să ştii că dacă te vei arunca lapicioarele Mântuitorului nu este încă nimicpierdut. El te va ridica, va deschideîntinderi noi înaintea ta şi Se va arăta ţiecând vei slăbi. El nu-ţi cere decât să-Lurmezi chiar şi în valea morţii. Adeseori,Domnul face mai deasă bezna din jurulnostru, ca lumina să vină doar de la El.

Domnul îţi va reda lumina şi bucuria, şichiar dacă au trecut toate cele de maiînainte, aceasta s-a întâmplat doar ca să sefacă noi toate (Apocalipsa 21, 4-5). CândDomnul va lua de la tine toate celepământeşti, te va aştepta o nouă slavă şi

fericire, la care până atunci nu puteaiajunge.

14 augustDomnul ne hrăneşte

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nonă astăzi.

(Matei 6, 11)

Să ne obişnuim, fraţilor, să alergăm laDomnul zi de zi şi să cerem de la El pas cupas cele de trebuinţă pentru fiecare nevoiea noastră, fară a face socoteli dinainte, fărăa ne împovăra dinainte cu ceea ce neaşteaptă mâine. Ajunge zilei răutatea ei(Matei 6, 34). Când ne lăsăm pradăneliniştii pentru viitor, ne cheltuim fară rostputerile care ne-au fost date pentru altscop. Ingrijorându-se pentru ziua de mâine,săracul care duce lipsă de pâine nu îşi vaface astăzi nici un bine. Domnul vrea ca noi,bizuindu-ne pe El, să primim din mâinile Luiceea ne dă zilnic, fară a ne face griji pentruviitor. Să-L rugăm, aşadar, să ne deahrănească zi de zi cu pâinea răbdării,supunerii, uitării de sine şi să ne străduimsă amânăm grijile care ne apasă până cândva veni clipa să le aducem Domnului,

cerându-I să facă în privinţa lor ce va fiplăcut înaintea Lui. Bineînţeles, Domnul n-osă ne lase flămânzi: ne va da zi de zi hranăduhovnicească, ne va sprijini cu o rază delumină cerească, ne va trimite vorbe demângâiere şi încurajare în clipa cândosteniţi, sleiţi de puteri, ne vom ruga Lui cutoată credinţa. Şi aici trebuie să fim ca niş-te copii care se supun Tatălui lor Ceresc.Copilul trăieşte în prezent, nu se îngrijeştede viitor. Şi noi, dăruindu-ne Tatălui Cerescpe noi înşine şi tot ce este al nostru, să nerugăm zilnic lui Dumnezeu, fară a ne îndoide milostivirea Lui şi de faptul că vom primiajutor la vreme.

15 augustCredinţa se întăreşte în luptăCăci întrucât a pătimit, fiind El însuşi

ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să leajute.

(Evrei 2, 18)

Diavolul L-a ispitit pe Hristos şi în pustie,şi pe munte, şi în Sfânta Cetate. Şi pe noine aşteaptă pretutindeni ispita: în lume, însingurătate, în biserică şi în afara bisericii.S-o ocolim nu stă în puterea noastră:suntem datori să ne răz-boim cu ea şi să

ieşim cu puteri noi din această luptă, careva da tărie credinţei noastre.

Ispita, pe care Domnul o îngăduie cu unscop bun, ne curăţă sufletul aşa cum foculcurăţă aurul, dar pentru a-i face faţătrebuie să stăm cu tărie pe temelia ceaneclintită a credinţei, lăsând-o pe aceastasă pătrundă cât mai adânc în sufletulnostru. Copacul tânăr, care n-a apucat săprindă rădăcini adânci, cu greu va puteaînfrunta furtuna. Aşadar, peste măsură sănu vă întristaţi, nici să nu cârtiţi atuncicând viforul ispitelor se abate asupravoastră. Gândiţi-vă la cele patruzeci de zileîn care Hristos a fost supus ispitelor, şi va fide ajuns ca să vă întăriţi în luptă. Când văstă împotrivă tot ce este în jurul vostru,când toate strădaniile voastre suntzadarnice şi, istoviţi de luptă, nu găsiţinicăieri mângâiere, aruncaţi o singurăprivire la Mântuitorul ispitit în pustie,înarmaţi-vă cu cuvântul lui Dumnezeu, pecare Hristos l-a folosit împotriva satanei, şiel vă va apăra de toate îndoielile şismintelile.

16 augustLumină în casă

Nici aprinde cineva făclie şi o pune subobroc, ci în sfeşnic, şi ea le lumineazătuturor celor din casă.

(Matei 5, 15)

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă înmulte rânduri să slujim drept lumină lumii.Eu sunt Lumina lumii, spune Mântuitoruldespre Sine, iar Apostolul Pavel spunedespre fraţii săi întru Hristos că suntluminători în lume (Filipeni 2, 15).

Această regulă generală este însăconcretizată în versetul de mai sus, atuncicând se spune: luminează tuturor celor dincasă.

Primele şi cele mai însemnate îndatoririsunt faţă de fraţii noştri cei mai apropiaţi,faţă de cei din casa noastră, şi acestoratrebuie în primul rând să le luminăm.

De multe ori oamenii simt dezgust faţăde această lucrare restrânsă, pe care o credprea măruntă şi neînsemnată. Ei cautăglorie şi strălucire, vor să devină faruri caresă lumineze peste marea vieţii pânădeparte sau luminători străluciţi care sământuiască legiuni întregi de fraţi ce pier.Ei dispreţuiesc soarta modestă a opaiţuluice arde într-un colţ sărăcăcios şi îl

luminează cu firava sa lumină pe muncitorulumil, însă degeaba nesocotesc aceastălumină slabă. Oare mâna de ajutor întinsădiscret fraţilor noştri mai mici sau cuvântulde mângâiere spus lângă patul unuimuribund şi care aruncă o ultimă rază delumină asupra pătimirilor lui de pe acestpământ nu fac cât toată gloria răsunătoaredupă care aleargă ei?

Mulţi îşi imaginează că roadele credinţeinoastre creştine trebuie cheltuite departede hotarele familiei. Dimpotrivă, tocmaiacolo vom găsi adevărata lor întrebuinţare.

Amintiţi-vă că şi Marta, cu toate grijilesale lumeşti, a venit la picioarele lui Iisus,pe Care Măria îl asculta deja.

Fiecare să găsească aplicare în cerculsău apropiat, oricât de modest ar fi el,acelor virtuţi creştine caracteristice bunuluifamilist, mamei iubitoare, copiilorascultători. Ele împodobesc viaţa defamilie, înlăturând asperităţile drumuluinostru pământesc şi răspândind peste totce este în jur acea lumină limpede careluminează tuturor celor din casă şi care îiîncălzeşte pe toţi, fiindcă izvorul ei estedragostea ce vine de la Dumnezeu însuşi.

17 augustNădăjduieşte în DomnulDurerea lui o ştiu. (Ieşirea 3, 7)

Un om n-ar fi putut spune aceasta. însufletul lui sună adeseori strune dureroase,care nu îşi găsesc ecou nici în cea maisensibilă compasiune omenească — darTatăl celor aflaţi în suferinţă, Care însuşine-a arătat calea suferinţei, ştie tot ce seîntâmplă în noi. Atunci când, de pildă,suntem apăsaţi de povara unei despărţiridureroase, când nu putem dezvălui tainadurerii noastre nici celui mai apropiat prie-ten, Domnul o ştie toată, Domnul vrea şipoate să pătrundă în ea!

Privirea Celui care împărăteşte în cerurie împăienjenită uneori de lacrimile noastre:în mijlocul suferinţei noastre, în mijlocullacrimilor noastre, putem spune: A lăcrimatIi-sus (Ioan 11, 35).

Poporul lui Israel zăcea în robie. Păreacă Domnul nu ştie asta. Totuşi, Ochiul Luiatotvăzător privea spre poporul Său cumilostivire: Durerea lui o ştiu.

Uneori ni se pare că am fost daţi uităriişi suntem gata să strigăm: „Domnul ne-apărăsit!" El însă, în acest răstimp, ne

ocroteşte cu dragostea cea mai gingaşă; nelasă să ajungem la marginea prăpastieipentru ca în clipa deznădejdii să ne întindămâna Sa cea atotputernica şi să deschidăînaintea noastră tot adâncul milelor Sale.Putem fi siguri că nici o încercare nu estede prisos, fiindcă El ştie durerea noastră.De El nu se ascunde „nici picătura delacrimi, nici din picătură vreo parte": toatesunt băgate de seamă şi numărate de cătreEl.

Chiar dacă sabia suferinţei a pătrunsadânc în sufletul tău, bucură-te! Ridică-ţiprivirea spre luminosul curcubeu arcuitpeste cerul întunecat de deasupra ta. Iisus,Care a suferit şi El pe pământ, ştie durereata, a văzut lacrimile tale şi S-a pogorât latine ca să te izbăvească. Chiar dacă dupăploaie se vor aduna iarăşi norii, vom fiîntotdeauna gata să spunem: Nu mă voiteme de rele, că Tu cu mine eşti (Psalmi 22,4). Când va veni ziua întristării, Domnul vaveni împreună cu ea. Pune-ţi nădejdea înDomnul şi bizuie-te pe ajutorul Lui, de carenu va fi niciodată lipsă.

18 augustDurerea ne apropie de Hristos

Aşadar, de vreme ce Hristos a pătimitpentru noi cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cuacelaşi gând.

(I Petru 4, 1)

Toţi suferim şi, de cele mai multe ori,suferă mai mult cel ce îşi arată suferinţa celmai puţin. Unele necazuri sunt cunoscutenumai lui Dumnezeu. Doar în SfântaScriptură găsim cuvinte de mângâiere, înafara lui Dumnezeu nimic nu ne poateaduce linişte.

La picioarele Crucii orice suferinţă îşischimbă chipul, se luminează, setransfigurează pe măsura credinţei noastre.La Cruce sunt concentrate toatesuferinţele, şi acestea capătă în eaexplicaţie şi sens. Durerea noastră îşipierde orice amărăciune de îndată ce negândim că ea ne apropie de Hristos şi căprin aceasta ne face să ne asemănăm cu Elîntr-o anumită măsură.

în clipele celei mai sfâşietoare dureri, alecelei mai negre disperări, un singur lucrune poate aduce linişte: că de suferinţă aavut parte şi Hristos însuşi. El a purtatcrucea noastră asupra Sa înainte de a fipurtat-o noi, şi prin această cruce ne

cheamă la Sine. „înarmându-ne şi noi cuacelaşi gând", vom fi ai Lui pe de-a-ntregul!

19 augustDupă voia lui Dumnezeu

Nu sunt vrednic de toate îndurările Taleşi de toate binefacerile ce

mi-ai arătat mie, robului Tău.(Facerea 32, 10)

Nu toate câte ni se întâmplă acum ni separ a fi mile dumnezeieşti, dar dacă vomprivi înapoi la toate furtunile şi necazurileprin care am trecut, ce sfărâmau cândvacorabia noastră, vom înţelege că tocmaimile dumnezeieşti au fost. Nu sunt vrednicde toate îndurările Tale, spunea Iacov mer-gând în întâmpinarea fratelui său Esau - darînainte de a-şi întâmpina fratele el trebuiasă primească binecuvântare de la Domnulînsuşi.

Domnul S-a întâlnit cu Iacov, S-a atins deel, 1-a strivit cu cuvântul iubirii Sale, iarapoi, după ce 1-a binecuvântat, i-a datînnoire şi stăpânire: „De acum... Israel tevei numi... şi vei birui oamenii."

Lăsaţi-vă în grija Domnului, El să văhotărască viaţa. Su-puneţi-vă necondiţionat

lui Dumnezeu. Nu-I spuneţi pe ce cale vreţisă mergeţi, lăsaţi-vă conduşi de El, fiindcădoar El vă poate apăra şi păzi. Nu pregetaţisă-I spuneţi: „Mă dau în mâinile Tale cu totce sunt, fară întoarcere!"

Domnul este milostiv, ştiu, El ne iubeşteatât de tare, că nu ne poate lăsa lipsiţi desuferinţe, fiindcă suferinţa ne trage la El;nu ne poate scăpa de lacrimi, fiindcălacrimile sunt apa pe care trebuie sămergem. Spuneţi, deci, împreună cuDomnul: „Nu voia mea, ci voia Ta să sefacă!"

20 augustVino!

Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vinla Tine pe apă.

(Matei 14, 28)

Iată cum face omul primii paşi pe caleaminunată şi de nepătruns a credinţei. Maiîntâi trebuie să fie porunca de la El:„Porunceşte-mi!" Da, şi noi avem poruncaLui: aceea de a trăi în duh. Am luat, oare,hotărârea de a o împlini şi de a purcede peaceastă cale? Iată calea cea sigură şi scopuladevărat. Nu contează ce ne aşteaptă:

moarte sau viaţă, făptuire sau suferinţă;important este ca drumul să ne ducă la Elde-a dreptul.

Poate că mulţi dintre cei aflaţi în pragulmorţii strigă către Iisus prin apele adânci şiîntunecate: „Porunceşte-ne să venim laTine pe apă!", iar El le răspunde: „Veniţi!"Ai grijă, aşadar, să mergi potrivit porunciiLui şi fară abatere. Să nu te sperii dacă vatrebui să păşeşti pe ceva ce pare că nu ceva putea ţine. Va trebui să purcezi pe o calenesigură, să umbli pe apă, pe valurimişcătoare, deasupra prăpastiei gata să teînghită. Mulţi au trăit această experienţă;ei ştiu ce înseamnă să mergi pe apelelacrimilor, fară a şti încotro te duci. Să nupriveşti în jos, la materia nesigură de subpicioarele tale, ci să ai privirile aţintite spreIisus, începătorul şi Săvârşito-rul credinţei.

Ce fericire este ca după lunga călătoriepe valurile furioase ale vieţii pământeşti săajungi, în sfârşit, pe cereasca mare desticlă (Apocalipsa 15, 2), unde picioareletale au sprijin trainic! întinderea ei netedăşi curată nu se va întuneca de răsfrângereachipului nostru, umbra păcatului nu se vaaşteme pe netulburatele ape, fiindcă atunci

vom fi noi înşine fară de prihană, izbăviţi depăcate pe veci.

„Vino!", îi spune Iisus lui Petru. Nu necheamă, oare, şi pe noi cu acelaşi cuvânt:„Vino!"? Aceasta e chemarea care răsunăde pe fiecare pagină a Sfintei Scripturi, dingura sfinţilor proslăviţi, din gura lui Hristosînsuşi.

Şi chiar dacă El ne ia barca, fiindcă neţineam de ea şi nu voiam să o părăsim ca săvenim la El, să mergem în urma Lui!

Doamne, Tu ne chemi, zicându-ne:„Vino!" Calea nu este limpede, apa esteadâncă, picioarele noastre nu găsescsprijin, dar nu mă pot împotrivi chemăriiTale: vin, ca să se împlinească voia Ta şi săpună stăpânire pe mine iubirea Ta!

21 augustFolos pentru suflet

„Eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău estesănătos? Şi copilul tău este sănătos?" Şi eaa răspuns: „Sunt sănătoşi!"

(IV Regi 4, 26)

Aceste răspunsuri ale şunamitencei,căreia tocmai îi murise unicul fiu, ne uimesc

prin absurdul lor şi nu ne putem da seamadacă exprimă credinţa ei nezdruncinată înProro-cul Elisei sau o amară ironie adeznădejdii în faţa speranţelor spulberate.

Oricum ar fi, şi noi, creştinii credincioşi,am putea spune aceleaşi vorbe dacă,abătându-ne privirea de la suferinţele şirestriştile pământeşti, le-am înălţa mai desspre cer, unde vom găsi totdeaunamângâiere şi linişte.

Aceasta nu ne va izbăvi de suferinţelepământeşti. Nedreptăţile omeneşti vordăinui chiar şi atunci când le putem spunevrăjmaşilor noştri cum le-a spus Iosiffraţilor săi: Iată, voi aţi uneltit asupra mearele, însă Dumnezeu le-a întors în bine(Facerea 50, 20).

Durerea pricinuită de feluritele încercăricontinuă să doară şi atunci cândrecunoaştem că a fost trimisă de Sus.Suferinţele noastre nu se împuţinează, însădevin mai folositoare sufletului, atunci cândsuntem încredinţaţi că celor ce II iubesc peDumnezeu, care sunt chemaţi după voiaLui, toate li se lucrează spre bine (Romani8, 28).

Nu trebuie să deznădăjduim nici atuncicând durerea inimii ne răpeşte orice

nădejde, orice putere: voia lui Dumnezeu sesăvârşeşte şi atunci în noi, adeseoriîmpotriva propriei noastre voi, şi chiar înclipa când, asemenea şunamitencei, vedemînaintea noastră numai un trup neînsufleţit,s-ar putea ca viaţa să revină în el farăştirea noastră; Domnul ne preschimbălacrimile în „îngrăşăminte" pentrupământul nostru lăuntric, şi durereanoastră o să se prefacă în bucurie, pe carepoate că o vom înţelege şi preţui deplindoar în viaţa de dincolo de mormânt.

22 augustDomnul lucrează asupra ta

Vasul... s-a stricat. (Ieremia 18, 3)

Iubite frate, iubită soră, oare aşa să fie?Dacă vasul s-a spart, nu mai este bun denimic? Ba nu, el n-a fost aruncat afară demâinile Olarului! El a ţinut vasul în mânaSa, şi asta-i de ajuns ca să ne liniştească. înneputinţa noastră, în durerea noastră, înnecunoscutul ce ne înconjoară, rămânem,totuşi, mereu în mâinile Celui ce nu poatesă greşească.

Oricare altul ar fi aruncat vasul spart cape un lucru fară folos, dar Olarul nu o săfacă asta. El are o menire de taină şi pentruvasul spart: menirea dragostei şimilostivirii, pe care el trebuie să ledobândească. Supune-te Domnului şi roa-gă-L (Psalmi 36, 7). Chiar dacă pare cănimeni nu mai are nevoie de tine, să ştii căîn ochii Lui ai fost „cumpărat cu preţscump". De aceea şi lucrează fară încetareasupra ta. Cu mâna Sa, pe căile Sale, El tecurăţeşte, te pune la încercare, tedesăvârşeşte.

Nu-I putem şti acum planurile şi scopulîn ceea ce ne priveşte, însă din vasul ce s-astricat OUrul a făcut alt vas, cum a crezutcă-i mai bine să-lfacă (Ieremia 18, 4). El vafolosi vasul care se stricase. II va umple cuslava Sa pentru viaţa cea trecătoare şipentru cea veşnică. Dumnezeiescul Săuchip se va răsfrânge în acest vas în veci.Nu-i aşa că sunt minunate căile Lui?

Aşadar, răniţi, zdrobiţi, să ne aruncăm lapicioarele Lui, rugându-L să împlineascăasupra noastră voia Sa, oricare ar fi aceea.în mâinile Lui vom fi întotdeauna însiguranţă. N-au decât să se zbuciumeîmprejurul nostru valurile vieţii, n-au decât

1 Potrivit versiunii ruse din original

să se înverşuneze necazurile şi viforele. Pecel tare cu duhul îl vei păzi în pacedesăvârşită, că în Tine nădăjduieşte (Isaia26, 3)1.

23 augustTovărăşiile releNu vă lăsaţi înşelaţi: tovărăşiile rele

strică obiceiurile bune.(I Corinteni 15, 33)

Această spusă a Apostolului Pavel a fostrepetată de atâtea ori, încât aproape că adevenit proverb şi cei mai mulţi i-au uitatobârşia. Această idee poate fi găsită şi înVechiul Testament, în pildele lui Solomon:Cel ce se însoţeşte cu înţelepţii va ajungeînţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu ceinebuni se va face rău (Proverbe 13, 20).

Nu putem alege întotdeauna societateaîn care trăim. Uneori, viaţa ne leagă deanumiţi oameni împotriva voinţei noastreşi, asemenea lui Lot, ne chinuim asistând lafapte nevrednice. Ce-i de făcut atunci cândîmprejurările îi fac pe tineri să ajungă într-otovărăşie nefastă? Ei trebuie să se fereascănu doar de desfrânare, ci şi desuperficialitate. Concepţiile şi vederilesocietăţii sunt adeseori atât de false, încât

tinerii, supunându-li-se fară să vrea şi chiarfară să bage de seamă, îşi trădează treptatidealurile înalte, năzuinţele nobile.

Răul încetează să-i mai revolte şi nu maipreţuiesc atât de fierbinte binele ca înainte.

Şi cărţile proaste, atât de multe astăzi,pot fi considerate „tovărăşii rele". Ele nufac decât să zugrăvească răul în cele maiatrăgătoare culori şi, deprinzând imaginaţiacu tot ce este urât, întinează prospeţimeaminţii tinere.

Există încă o tovărăşie rea care neurmăreşte până şi în singurătate: tovărăşiagândurilor rele, prin care ne ispiteşte duhulrăului, aşa cum L-a ispitit pe Hristos înpustie. Urăsc această voce lăuntrică, mătem de ea şi nu pot să scap de ea, o alungde la mine din răsputeri, însă ea revinemereu.

ta-i de ajuns ca să ne liniştească. înneputinţa noastră, în durerea noastră, înnecunoscutul ce ne înconjoară, rămânem,totuşi, mereu în mâinile Celui ce nu poatesă greşească.

Oricare altul ar fi aruncat vasul spart cape un lucru fară folos, dar Olarul nu o săfacă asta. El are o menire de taină şi pentruvasul spart: menirea dragostei şi

milostivirii, pe care el trebuie să ledobândească. Supune-te Domnului şi roa-gă-L (Psalmi 36, 7). Chiar dacă pare cănimeni nu mai are nevoie de tine, să ştii căîn ochii Lui ai fost „cumpărat cu preţscump". De aceea şi lucrează fară încetareasupra ta. Cu mâna Sa, pe căile Sale, El tecurăţeşte, te pune la încercare, tedesăvârşeşte.

Nu-I putem şti acum planurile şi scopulîn ceea ce ne priveşte, însă din vasul ce s-astricat Olarul a făcut alt vas, cum a crezutcă-i mai bine să-lfacă (Ieremia 18, 4). El vafolosi vasul care se stricase. îl va umple cuslava Sa pentru viaţa cea trecătoare şipentru cea veşnică. Dumnezeiescul Săuchip se va răsfrânge în acest vas în veci.Nu-i aşa că sunt minunate căile Lui?

Aşadar, răniţi, zdrobiţi, să ne aruncăm lapicioarele Lui, rugându-L să împlineascăasupra noastră voia Sa, oricare ar fi aceea.în mâinile Lui vom fi întotdeauna însiguranţă. N-au decât să se zbuciumeîmprejurul nostru valurile vieţii, n-au decât

să se înverşuneze necazurile şi viforele. Pecel tare cu duhul îl vei păzi în pace


desăvârşită, că în Tine nădăjduieşte (Isaia26, 3)1.

23 augustTovărăşiile releNu vă lăsaţi înşelaţi: tovărăşiile rele

strică obiceiurile bune.(I Corinteni 15, 33)

Această spusă a Apostolului Pavel a fostrepetată de atâtea ori, încât aproape că adevenit proverb şi cei mai mulţi i-au uitatobârşia. Această idee poate fi găsită şi înVechiul Testament, în pildele lui Solomon:Cel ce se însoţeşte cu înţelepţii va ajungeînţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu ceinebuni se va face rău (Proverbe 13, 20).

Nu putem alege întotdeauna societateaîn care trăim. Uneori, viaţa ne leagă deanumiţi oameni împotriva voinţei noastreşi, asemenea lui Lot, ne chinuim asistând lafapte nevrednice. Ce-i de făcut atunci cândîmprejurările îi fac pe tineri să ajungă într-otovărăşie nefastă? Ei trebuie să se fereascănu doar de desfrânare, ci şi desuperficialitate. Concepţiile şi vederilesocietăţii sunt adeseori atât de false, încâttinerii, supunându-li-se fară să vrea şi chiar

fară să bage de seamă, îşi trădează treptatidealurile înalte, năzuinţele nobile.

Răul încetează să-i mai revolte şi nu maipreţuiesc atât de fierbinte binele ca înainte.

Şi cărţile proaste, atât de multe astăzi,pot fi considerate „tovărăşii rele". Ele nufac decât să zugrăvească răul în cele maiatrăgătoare culori şi, deprinzând imaginaţiacu tot ce este urât, întinează prospeţimeaminţii tinere.

Există încă o tovărăşie rea care neurmăreşte până şi în singurătate: tovărăşiagândurilor rele, prin care ne ispiteşte duhulrăului, aşa cum L-a ispitit pe Hristos înpustie. Urăsc această voce lăuntrică, mătem de ea şi nu pot să scap de ea, o alungde la mine din răsputeri, însă ea revinemereu.

Dumnezeule! Tu, Cel ce l-ai biruit pesatana, izbăveş-te-mă şi pe mine de rău!Apără-mă cu Dragostea Ta, întă-reşte-mă cuPuterea Ta, înfrânge şi nimiceşte toatăîntină-ciunea sufletului meu cu Biruinţa Ta!

24 augustCea mai mare răsplată

Iată, răsplata Lui este cu El.

(Isaia40, 10)

Aşa i s-a întâmplat şi străvăzătoruluiIoan în Apocalipsa sa când a auzit de laDomnul însuşi: Iată, Eu vin curând şi plataMea este cu Mine, ca să dau fiecăruia dupăcum este fapta lui (Apocalipsa 22, 12).

Această făgăduinţă a Domnului le dărăspuns celor pe care îi duc în rătăcireaparentele nedreptăţi de pe acest pământ,care lasă de atâtea ori impresia că răultriumfa asupra binelui.

Noi însă ştim că Domnul vine: „Iată,răsplata Lui este cu El", şi avem şi altefăgăduinţe, şi mai bune. Să lăsăm în seamaDomnului răsplătirea fiecăruia după merit.El este deja aici, pe pământ, şi adeseori nedă să pregustăm această răsplată. Dacă amputea pătrunde în tainiţele conştiinţeiapropiaţilor noştri, ne-am convinge că, într-adevăr, Domnul răsplăteşte fiecăruia dupăfaptele lui.

In clipele când s-ar părea că neîncredinţăm fără grijă dulceţii trecătoare apăcatului (Evrei 11, 25), se iscă în adânculinimii noastre o tristeţe apăsătoare şitulbure, prevestin-du-ne inevitabilapedeapsă dumnezeiască pentru ceea ce am

săvârşit. Asta arată că Domnul Se apropieşi că „răsplata Lui este cu El".

Şi aici, pe pământ, Domnul ne dă uneorisă pregustăm fericirea veşnică, fără să neceară nimic în schimb, la fel cum tot în dar,nu pentru meritele noastre, ne duce înîmpărăţia cerurilor.

Slujirea Domnului aduce deja cu sinerăsplata, fiindcă slujindu-I Lui îl aflăm pe El.

Fie ca noima spuselor rostite de cătretatăl din parabola evanghelică fiului săumai mare să ne fie mai limpede decât i-afost aceluia: Fiule, tu totdeauna eşti cumine şi toate ale mele ale tale sunt (Luca15, 31), căci mare a fost răsplata lui: cefericire este mai mare decât a fi totdeaunacu Domnul?

Apostolul Pavel spune: Domnul Se facerăsplâtitor celor care II caută (Evrei 11, 6).Da, Domnul Se dă pe Sine celor care îlcaută: „răsplata Lui este cu El", fiindcă Eleste cea mai mare răsplată a noastră.

25 augustIubirea care mângâie

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu",zice Domnul.

(Isaia 40, 1)

Ce îmbucurător sună cuvântul demângâiere! Cu câtă luare-aminte îl ascultăpătimitorii! Câtă nevoie de mângâiere esteîn această lume plină de necazuri! Stihul demai sus îi are în vedere pe cei aflaţi înrobie. Mulţi sunt şi în zilele noastre pribegiicare se chinuie printre străini, departe decăminul părintesc şi de dragostea rudelor.Mulţi sunt „robii" înlănţuiţi de nenorocire,de păcate sau de nevoi fără ieşire, care sechinuiesc în neputinţă, în sărăcie, în viciu,în deznădejde. Şi iată că răsună glasul luiDumnezeu: Mângâiaţi, mângâiaţi pepoporul Meu!

Dar ce mângâiere să fie asta? Unii înclinăsă creadă că este vorba de cevaasemănător cu felul cum mângâie de obiceioamenii: compătimesc, varsă lacrimi cu ceice suferă, le sunt alături în cele mai greleclipe, şi cam atât. Dar mângâierea de laDumnezeu este altceva. El îşi aratăcompasiunea prin faptul că rupe lanţurile,eliberează sufletul, îl izbăveşte de păcat, îldespovărează şi îl face biruitor asupradurerii şi încercărilor.

Mângâierea de la Dumnezeu are în sine oputere care zdrobeşte ceea ce pare cuneputinţă de zdrobit, dar totodată refacesufletele şi vieţile ruinate. Nici un fel derobie nu poate ţine piept razeloratotputernice ale mângâierii acesteia: celemai strălucitoare stele ale ei lumineazăpână şi în cea mai întunecată temniţă, şi nuexistă vreun rob la uşa inimii căruia să nubată mângâietoarea iubire dumnezeiască.

26 augustSteaua străluceşte

Steaua... mergea înaintea lor.(Matei 2, 9)

Dar ce s-a întâmplat cu steaua înrăstimpul cât magii au rămas în cetatea luiIrod? Nu cumva ea a încetat să mai stră-lucească pe cer şi s-a stins în clipa când i-aadus la curţile marelui rege?

Nu, steaua a rămas la locul ei, dar magiiau pierdut-o din vedere. A fost acoperită deslava omenească, de clădirile înalte alecetăţii. întunecaţi de umbra lumii, magii auîncetat să mai vadă minunatul semn ceresccare-i călăuzise, însă când au lăsat iarăşi în

urmă toate cele lumeşti, steaua li s-a arătatdin nou. îi aşteptase pe curata boltăcerească şi, când privirile lor s-au întors dela lumea păcătoasă, lumina ei lină i-aluminat iar de Sus.

Aşa se întâmplă uneori şi cu tine, sufleteal meu. Răsună strigătele taledeznădăjduite că steaua Bethleemului apierit, când de fapt tu însuţi ţi-ai întorsprivirile de la ea. Steaua a rămas la locul ei,dar tu ai pierdut din vedere cerul. Toatezădărniciile, toate lucrurile lumeşti ţi-auînceţoşat văzul şi au întunecat slava zilelordinainte.

Ridică-te, aşadar, şi steaua va strălucidin nou pentru tine în toată splendoarea sa.Minunata lumină de la Răsărit o să-ţi fieînapoiată, şi vei cunoaşte iar slava ce ţi s-aarătat în zilele tinereţii tale. Steaua ta teaşteaptă ca să te ducă la iesleaDumnezeiescului Prunc, şi atunci când veiajunge la smerenia arătată în Bethleem tevei preface însuţi în prunc şi vei avea inimăde prunc şi înţelepciune de om copt laminte.

27 augustSă ne rugăm, şi vom învinge!

Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cumulţumire.

(Coloseni 4, 2)

Pentru a urma pilda Mântuitorului şi atrăi după cuvântul Său, trebuie să dămascultare glasului Său din sufletul nostru,glasului Duhului Său Sfânt din noi.

Prin Duhul Său cel Sfânt Domnul necheamă, ne învaţă, ne mângâie, ne renaşte.Doar Duhul Sfânt poate să ne înveţeadevărata zdrobire a inimii, credinţa vie,pacea netulburată. Aflându-ne mereu înstrânsă unire cu Hristos, învăţăm să iubim.în El înţelegem toată deşertăciunea fericiriipământeşti; în El ni se descoperă minunatecomori de mângâiere duhovnicească înmijlocul luptei şi încercărilor.

Urmând poruncile lui Hristos, II urmămpe El însuşi. Fericit sufletul care înăbuşă însine toate sunetele pământeşti ca să iaaminte doar la glasul Lui cel dumnezeiesc!Fericit cel ce-şi pleacă urechea spre acestglas, care a gustat şi a văzut că bun esteDomnul. Fericiţi cei ce au învăţat să ducăviaţa lăuntrică, duhovnicească, care auînvăţat să se roage! Toate pornesc de la

rugăciune, şi la ea ne întoarcem mereu; înea stă toată puterea, prin ea se ţin toate:să ne rugăm iar şi iar!

Să fim statornici în rugăciune, şi toateopreliştile, toată bezna ce ne înconjoară,toate îndoielile noastre vor pieri. Să nerugăm, şi însuşi Hristos ne va învăţa să-Lurmăm, să ne purtăm crucea, să nelepădăm de noi înşine; facându-ne uceniciadevăraţi şi credincioşi ai Lui, să ne rugăm,şi vom birui! Sus să avem inimile! Doamne,primeşte în această clipă inimile care strigăcătre Tine, curăţeşte-le pe ele, nevred-nicele, cu harul Tău, sfinţeşte-le Ţie şiînvaţă-ne să credem doar în Tine, să Teiubim doar pe Tine şi să nădăjduim doar înTine. Şi să se întipărească în sufletul nostrucuvântul Tău: Dacă vrea cineva să vinădupă Mine, să se lepede de sine, să-şi iacrucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

28 augustFeluritele slujiriDarurile sunt felurite, insă Acelaşi Duh;

şi felurite slujiri sunt, dar Acelaşi Domn.(I Corintcni 12, 4-5)

Păsările cerului îl slăvesc pe Dumnezeuprin cântarea lor; florile de câmp înalţă

spre cer miros de bună mireasmă ca pe unfum de tămâie adus spre lauda Domnului;pomii presară cu roadele lor pământul; noriiîl stropesc cu ploi binefăcătoare; steleleluminează întunericul nopţii cu strălucirealor minunată; natura întreagă îl slujeşte peFăcător şi-L slavosloveşte.

Şi noi, cei ce slujim lui Hristos pepământ, avem fiecare menirea sa. Unul seosteneşte hrănind o familie numeroasă,altul îşi dedică forţele şi capacităţile slujiriisociale; altul, epuizat de boală, este o pildătăcută de răbdare şi de supunere. Unuia i s-a dat darul cuvântului, altuia talentul descriitor, altul a fost înzestrat cu o voceminunată, altuia i s-a dat să şadă cu evlaviemută la picioarele lui Hristos, luând amintela cuvintele Lui, sorbind cu buzele însetatedin izvorul cu apă vie.

Darurile pe care le-am primit sunt demulte feluri, dar fiecare dintre noi trebuiesă slujească Domnului tocmai cu darul pecare 1-a primit de la El, oricât de modest şinebăgat în seamă ar fi acesta. Aşadar, să nupierdem timpul străduin-du-ne fără folos săscoatem din noi ceea ce nu ne-a fost dat, ci,mulţumindu-ne fiecare cu darul primit de laDomnul, să-1 sporim fară încetare spre

slava Lui — şi la sfârşitul vieţii noastre vada Dumnezeu şi vom auzi cuvinteleMântuitorului: Bine, slugă bună şicredincioasă; peste puţine ai fost cre-dincioasă, peste multe te voi pune: intrăîntru bucuria Domnului tău (Matei 25, 23).

29 augustRaza de lumină dumnezeiască

întru aceasta s-a arătat dragostea luiDumnezeu către noi, că pe Fiul Său CelUnul-Născut L-a trimis Dumnezeu în lume,ca prin El viaţă să avem.

(I Ioan 4, 9)

într-o temniţă, sub pământ, într-unungher întunecos, umed, a crescut o iederă.Nici o picătură de ploaie sau de rouă n-ostropise vreodată; frunzele ei firave, pejumătate uscate, sorbeau doar umezealamucegăită a hrubei — însă odată cu venireaverii, o rază de soare a pătruns şi în acel locîntunecos de întemniţare, şi în fiecare zi,vreme de un ceas, această rază încălzeasărmana plantă care trăgea să moară — şiuite că viaţa a început să se trezească înea, rădăcinile s-au înviorat, frunzele au

prins să se ridice către lumină; tulpinaîngălbenită s-a umplut de sevă proaspătă;au apărut noi lăstari, şi o ramură subţirică,ridicându-se tot mai mult pe perete, a ajunsîn cele din urmă la deschizătura îngustă aferestrei şi, răzbătând la libertate printregratiile de fier, s-a putut deja bucura o ziîntreagă de razele dătătoare de viaţă alesoarelui. Ramura aceea a tot crescut, pânăcând a acoperit cu verdeaţă deasă totperetele dinafară al închisorii, dând culoareşi prospeţime clădirii întunecate.

Aşa se întâmplă şi cu sufletul omenescînchis în întunericul păcatului şi desfrâului.Atunci când raza iubirii dumnezeieşti,pătrunzând în el, se atinge de inimaîmpietrită, în suflet se iscă un fior debucurie; el prinde viaţă şi creşte, sorbindbinefăcătoarea rază a luminii dumnezeieşti,se trezeşte la o viaţă nouă. La fel ca ramurade iederă înviată, se îmbracă într-unpreafrumos frunziş proaspăt şi, în cele dinurmă, aduce roadele dreptăţii întru slavalui Dumnezeu.

înţelepciunea omenească are un loc defrunte în istoria popoarelor, însă niciofilosofie nu poate readuce la viaţă un sufletmort. Ştiinţa face minuni în zilele noastre:

toate piedicile pe care le ridică natura înfaţa noastră dispar una câte una; nu maiexistă, practic, distanţe; se deschid căi noipe sub pământ şi pe sub ape. Se poartădiscuţii la distanţe nemăsurat de mari.Luminătorii cereşti sunt măsuraţi cu exac-titate matematică. Totuşi, nici cea maiexactă ştiinţă nu poate rezolva mareaproblemă a vieţii şi a morţii, şi cu atât maipuţin poate reface viaţa care s-a stins.Numai Hristos dă viaţă, ca viaţă să avem, şidin belşug s-o avem (Ioan 10, 10).

Cuvântul Săti, Duhul Său înnoiesc, dauviaţă sufletului omorât; numai în El estemântuirea şi deşteptarea din somnulpăcatului, fiindcă cine crede în El are viaţăveşnică (Ioan 6, 40).

30 augustPuterea atotbiruitoare

Vederea lui nu slăbise şi tăria lui nu seîmpuţinase.

(Deuteronom 34, 7)

în cea mai mare parte, visele cele maioptimiste aparţin oamenilor tineri. Atuncicând începem ziua fără ca privirea noastră

să fie înceţoşată, pământul făgăduinţei neapare în toată splendoarea sa — dar înaceastă privinţă Moise era o excepţie. El avăzut cel mai limpede tocmai la bătrâneţe.

Anii tinereţii lui se scurseseră înprimejdii, în nelinişte, în lupte grele, în grijimărunte, şi numai înainte de apusul vieţii s-a descoperit înaintea lui vedenia slaveiviitoare, priveliştea pământuluifăgăduinţei. Aşadar, cât timp a fost înfloarea vârstei văzul i-a fost întunecat deîndoieli, în timp ce la adânci bătrâneţi oriceîndoială şi orice temere dispăruseră, iarvederea lui nu slăbise şi tăria lui nu seîmpuţinase.

De ni s-ar da şi nouă să îndeplinim înviaţa noastră ne-voinţa lepădării de sine,ceasul morţii ar fi luminat şi pentru noi devederea cereştii slave! Există ceva în viaţanoastră duhovnicească ce nu slăbeşte cuanii; dimpotrivă, pe măsură ce puterilefizice ni se sting, acel ceva tot sporeştepână când ne aduce pe culmea de pe careputem vedea pământul făgăduinţei pe caream primit-o.

Ce-ar putea să ne dea puterea de a urcape Muntele Ne-bo? Această putereatotbiruitoare e dragostea! Dacă dragoste

nu am, nimic nu sunt, spune ApostolulPavel. Şi darul pro-rociei, şi oricecunoaştere, până şi suprema putere acredinţei: toate rămân fără folos dacă nuvom avea în noi atotputernica,atotcuprinzătoarea dragoste, care pe toatele suferă şi pe toate le învinge.

Chiar dacă, apropiindu-se de amurg,judecata noastră slăbeşte şi mintea ni setoceşte, în schimb ochii inimii noastre vădtot mai limpede totul, şi pentru noi începe adoua tinereţe a sufletului!

în loc să ne coboare în valea plângerii,ceasul înserării ne va urca pe o culme de pecare apusul soarelui ni se va arăta scăldatîn lumina unor zori noi. Ne vom întoarce lacredinţa simplă, copilărească, ascunsă decei înţelepţi şi pricepuţi, şi o cântare deprimăvară va răsuna în inima noastră, cutoate că iarna se apropie. Atunci, uimiţi deminunea săvârşită, vom striga: Unde ţi-e,moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule,biruinţa? (I Corinteni 15, 55).

31 augustCalea sufletului

Pentru aceea, încingând mijloacelecugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţidesăvârşit în harul care vi se va da vouă,

la arătarea lui Iisus Hristos.(I Petru 1, 13)

Prin spusele acestea, Apostolul Petruarată cele trei trepte în care se împartetoată viaţa lui. El şi-a început-o „încin-gându-se" — ca tânăr plin de încredere însine, încredinţat că viaţa nu-i o problemăgrea. Nimic nu-1 înspăimânta, era gata,fără a şovăi, să meargă pe mareaînvolburată.

A urmat o perioadă nouă: cea alucidităţii, a trezviei. încrederea în sine adispărut: viaţa i se părea întunecată şi l-auîmpresurat furtunile vieţii. I se părea dejacu neputinţă nu numai mersul pe mare, cichiar şi înotul. Din sufletul lui ţâşnea doarstrigătul deznădăjduit: „Mântuieşte-mă,pier!"

A urmat a treia treaptă: nădejdea înharul dat de Domnul. Scrutând viaţa, avăzut Izvorul acestei vieţi. A dobândit celmai înalt reazim: a început să nu mainădăjduiască în sine, ci în Dumnezeu. A fosto contopire a celei mai adânci smere-nii cu

cele mai înalte năzuinţe. Şi-a cunoscutneputinţa, dar totodată s-a încredinţat căvalurile sălbatice îl vor trage la limanul linpe care Domnul, fără îndoială, i-1 pregătea.

Aşa te călăuzeşte Domnul şi pe tine,suflete al meu! Mai întâi îl vezi pe Hristosîntr-o strălucire lină, neîntunecată de nori.El Se apropie de tine în afara furtunii şi avremii rele, dar nu te lasă prea mult timp înaceastă linişte. Ca să te smerească, te punela încercare, trimiţându-ţi furtuni şi valurinăprasnice, şi nu Se grăbeşte să-ţi întindă omână de ajutor.

Dar încercarea aceasta ţi-e de folos: ainevoie de ea şi te va învăţa multe; ea te vaface să cunoşti durerea altuia, care,asemenea unei verigi, te uneşte cu mareafrăţie a omenirii.

In sfârşit, va veni şi împăcareadefinitivă: Domnul va trece peste valuri, seva lăsa o linişte mare şi vei auzi glasuldumnezeiesc: Eu sunt, nu te teme!Atunci ţise va dărui harul la arătarea lui IisusHristos.

LUNA SEPTEMBRIE

1 septembrieScopul căii noastre

Avem zidire de la Dumnezeu, casănefăcută de mână, veşnică, în ceruri.

(II Corinteni 5, 1)

Oriunde ne-am afla, calea noastră ducespre patria veşnică, într-acolo neîndreptăm, în orice clipă putem auzichemarea. Chiar dacă această cale estegrea şi e singuratică, chiar dacă picioarelene sunt rănite de atâta mers, totuşi şi aici,printre spinii, mărăcinii, opreliştile întâlniteîn cale, putem culege roadele ce sepârguiesc pe acest pământ. Ajung la noisunete cereşti, şi acestea ne înviorează, neîncălzesc inima singuratică, umplând-o deaşteptare luminoasă şi aducătoare debucurie.

Pe această cale spinoasă ne înconjoarătovarăşi de drum care se îndreaptă spre„porţile de mărgăritar". Ei intră uneori prinaceste porţi chiar sub ochii noştri, auzimultimele sunete ale cântării lor de laudă şiştim că au fost spălaţi de toate păcatele cuSângele lui Hristos. Umplea-mă-vei de ve-selie cu faţa Ta (Psalmi 15, 11). Şi aici, înmohorâta noastră pustietate, ne lumineazăcâteodată răsfrângerea acestor bucurii

cereşti, parcă le pregustăm, şi curând,foarte curând, poate mai curând decâtcredem, ne vom afla şi noi înaintea porţilordeschise ale împărăţiei, la însuşi Izvorulvieţii, înaintea Feţei Lui, întâmpinaţi,iertaţi, primiţi de El însuşi în odihna ceaveşnică.

2 septembrieCu noi este Domnul

Eu cu voi sunt în toate zilele, până lasfârşitul veacului.

(Matei 28, 20)

Ce adâncă însemnătate au vorbeleacestea! Băgaţi de seamă, Hristos nu spunecă a fost sau că va fi cu noi, ci că estemereu cu noi. Se întâmplă să nu ne dămseama de prezenţa Lui, privirea noastră ecâteodată înceţoşată de lacrimi şi orbită destrălucirea mincinoasă a deşertăciunilorlumii. în cele din urmă, când paharulpătimirilor noastre dă pe dinafară, ni separe că Domnul ne-a părăsit.

Mântuitorul însuşi a trecut prinsimţământul acesta de deznădejde,pătimind pe cruce. Şi totuşi, Domnul estecu noi întotdeauna şi pretutindeni,

milostivindu-Se de noi, având grijă mereude noi, aşteptând clipa când, ca ucenicii îndrum spre Emaus sau ca Măria, careplângea lângă mormântul gol, ne vom daseama cu bucurie de prezenţa Lui.

Să ţinem minte întotdeauna acestespuse: „în toate zilele": în zilele mohorâtede iarnă, când ne înconjoară noriameninţători, în zilele de boală şi suferinţă,de încercare şi de ispită, la fel ca în zilelecele mai pline de bucurie din viaţa noastră,când cerul este limpede şi sufletul netresaltă. Chiar şi prietenii cei mai apropiaţise pot înstrăina de noi, însă Domnulrămâne mereu aproape de cei ce-L cheamă.El străbate împreună cu noi valurile adâncişi nisipurile deşertului. Este lângă noi pemarginea prăpastiei. Cu El nu suntemsinguri şi, dacă ne vom deprinde treptat cugândul acesta, nu ne vom simţi niciodatăsinguri. Aşadar, să întipărim adânc în inimanoastră aceste spuse: Eu cu voi sunt întoate zilele, până la sfârşitul veacului.

3 septembrieŞi atunci se va înstăpâni pacea...

Staţi!... Spune-le fiilor lui Israel săpornească.

(Ieşirea 14, 13, 15)

Atâta timp cât n-am învăţat încă stăm peloc atunci când ne-o cere Domnul, nu vomputea nici să mergem înainte, urmândchemării Lui. Dacă am hotărât să-I slujim, Elne va învăţa să ne odihnim pe cale, să stămpe loc ori să ne mişcăm pas cu pas înainte,aşteptând îndrumările Lui. In locul acesteiodihne silite am prefera orice activitate.Măria şi-a ales partea cea bună şezând lapicioarele Mântuitorului şi ascultându-Icuvântul, dar deseori o asemenea atitudinecontemplativă nu răspunde necesităţilornoastre. Ne repezim înainte, spre undomeniu larg de activitate cât mai vie, nedezgustă viaţa noastră modestă, ce ni separe a fi lâncezeală searbădă.

Poate că şi acum aşteptaţi îndrumărileDomnului. Bun este Domnul cu cei ce seîncred în El, pentru omul care II caută. Bineeste să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului(Plângerile lui Ieremia 3, 25-26). Aşteptareaaceasta vă împovărează? Da, atâta timp câtnu vă veţi dărui pe de-a-ntregul Lui, cât nuvă veţi supune, cât nu vă veţi împăca deplinşi definitiv cu menirea voastră - însă dinclipa când vă veţi pune totul în mâna Lui,

lăsându-L să vă cârmuiască chiar împotrivavoii voastre şi primind voia Lui fară cârtire,din toată inima, credeţi-mă că în sufletulvostru se va înstăpâni o pace netulburată,pacea ce covârşeşte orice minte.

Domnul cere şi aşteaptă de la noi, maiîntâi de toate, o lepădare deplină de voianoastră, de tot ce este al nostru: poate căatunci veţi primi şi voi porunca de a mergemai departe, iar lucrarea pe care aţi căutat-o cu atâta trudă va apărea alături de voi.Veţi vedea cale limpede înaintea voastră,nu va mai trebui să căutaţi nimic, veţiînainta sub acoperământul aripilor Sale,întru lumina feţei Sale. Prin râu am trecutcu piciorul, acolo ne-am veselit de El(Psalmi 65, 6)1.

Suflete tulburat, neliniştit, agitat!Linişteşte-te, rabdă, te potoleşte,încredinţează-te Domnului şi convinge-te căscopurile Lui sunt atinse întotdeauna,fiindcă la El nimic nu este cu neputinţă,fiindcă nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-avăzut un dumnezeu, afară de Tine, care arsăvârşi unele ca acestea pentru cei cenădăjduiesc în el (Psalmi 64, 4).

4 septembrie

Suferinţa în afara porţiiIisus... a pătimit în afara porţii. Să ieşim

aşadar la El afară din tabără, luând asupranoastră ocara Lui.

(Evrei 13, 12-13)Există două feluri de suferinţe. Unele

stau drept în calea noastră şi intră în sferavieţii noastre de zi cu zi. Cu acestea ne-amobişnuit, şi ele nu ne mai miră. Sunt însă şiamărăciuni, necazuri, ce ni se par a fi maipresus de puterile noastre, în afara porţii,şi este mai greu să ne supunem acestora.

Când avem parte de asemenea încercări,ni se pare că soarta a fost nedreaptă cu noi,că am fi îndurat cu răbdare oricare altnecaz, dar suferinţele în afara porţii ni separ de neîndurat, ele ne fac să ne indignămşi să ne simţim jigniţi.

Totuşi, cel ce a scris cuvintele din

versetul de mai sus a vrut să ne aducă omângâiere deosebită, a vrut să spună căsuferinţa noastră în afara porţii esteasemenea suferinţei lui Hristos; prin ele necheamă, atunci când ne simţim descurajaţi,în Grădina Ghetsimani, în care îl vedem peCel ce a pătimit în afara porţii.

în această grădină, în timpul supremeidureri sufleteşti dinaintea morţii, Fiul lui


Dumnezeu încă nu purta în trupul Său rănideschise. Părea că nu face nimic, că nu iaparte la luptă. Răbda fară crâcnire învinuirinedrepte. Oamenilor putea să li se pară căviaţa Lui era fară folos şi că nimeni nu aveanevoie de ea. Totuşi, marea Lui slujire înacele clipe, meritul Lui faţă de oameni suntneasemuite. în acea grădină Domnul asăvârşit o nevoinţă uriaşă, de necuprins!Acolo, în Grădina Ghetsimani, în timp ce Elpărea că nu face nimic, a fost câştigată ceamai mare biruinţă din lume. în noapteaaceea, când Domnul a fost trădat, înjosit,lepădat, batjocorit de oameni, slava Sa aatins cea mai înaltă treaptă.

Şi voi, cei care pătimiţi în afara porţii,însinguraţi-vă împreună cu El în GrădinaGhetsimani, căutaţi acolo alinarea dureriivoastre. îmbărbătaţi-vă, prindeţi curaj cugândul la acele clipe solemne când însuşiFiul lui Dumnezeu a fost ascultător până Umoarte, şi încă moarte de cruce (Filipeni 2,8).

5 septembrieMângâie-i pe cei ce suferă

Binecuvântat este Dumnezeul şi TatălDomnului nostru lisus Hristos, Părintele

indurărilor şi Dumnezeul a toatămângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi întot necazul nostru, ca să putem sămângâiem şi noi pe cei care se află în totnecazul, prin mângâierea cu care noi înşinesuntem mângâiaţi de Dumnezeu.

(II Corinteni 1, 3-4)

Multe şi felurite sunt mijloacele prin careDumnezeul a toată mângâierea ne mângâie.Uneori, un cuvânt din Sfânta Scriptură neluminează deodată mintea şi inima, ca orază de soare care străpunge norii. Unasemenea cuvânt răsună îndelung în inimanoastră, dându-ne vigoare şi făcând luminăîn gândurile noastre întunecate. Alteori,compasiunea aproapelui, un cuvânt cald, odovadă de dragoste ne încălzesc sufletul,care ni se părea singur şi părăsit de toţi, şiîn această dragoste vedem o preînchipuirea veşnicei dragoste ce ne înconjoară dinclipa naşterii până în ceasul morţii.

Nu există amărăciune în care Domnul sănu picure măcar un strop de alinare. El nuva îndepărta deodată durerea de la inimanoastră, fiindcă avem nevoie de ea şitragem folos de pe urma ei, dar ne-o vauşura prin prezenţa Sa. Să ne străduim

doar să prindem aceste raze de lumină carepătrund la noi şi să nu ne afundăm cu totulîn suferinţă, să nu ne descurajăm până într-atât, încât să nu mai băgăm de seamă razade lumină care se strecoară printre nori.Uneori ne întrebăm fără să vrem: de ce netrebuie această durere a inimii, care neloveşte întreaga fiinţă, de ce tot ce alcătuiafericirea noastră, tot ce ne umplea viaţa,dispare puţin câte puţin, lăsându-ne singurişi zdrobiţi? Să alungăm din mintea noastrăîntrebarea aceasta şi să căutăm înţelesuladânc a tot ce ni s-a întâmplat în acestecuvinte ale Apostolului: Să putem sămângâiem şi noi pe cei care se află în totnecazul.

Oare gândul acesta nu ne poate aduceuşurare? Amarul ar fi de neîndurat dacă amavea conştiinţa zădărniciei lui; de aceea, sănu ne întrebăm niciodată: „De ce?" Aceastăşcoală a suferinţei şi a răbdării, prin care tutreci acum, are menirea sa aparte, şi poateva veni vremea când Domnul te va în-vrednici să-ţi mângâi fratele suferind cumângâierea pe care ai dobândit-o prinpropria-ţi experienţă.

Când înaintea ta se descoperă adânculsuferinţei altuia, vei putea să-i aduci

aceluia uşurare prin ceea ce a uşurat şimarea durere în care te-a lăsat Domnul petine.

Nesecată este îndelunga răbdare aMântuitorului. El ne rabdă cu anii, nuîncetează să ne urmărească pas cu pas, es-te gata să ne ierte slăbiciunile şi abaterile.în cea mai adâncă beznă, pe cea maispinoasă cale, Părintele îndurărilor şiDumnezeul a toată mângâierea... nemângâie pe noi.

6 septembrieîntristarea se va preface în bucurie

Precum mângâie maica pe fiul ei, şi Euvă voi mângâia pe voi.

(Isaia 66, 13)

în dragostea de mamă, atât de firească,atât de cunoscută fiecăruia dintre noi,Domnul ne arată un simbol al dragosteiSale faţă de întreaga omenire. în nesfârşitaSa dragoste, Domnul are grijă de noi (IPetru 5, 7) şi, în virtutea acestei griji, netrimite suferinţe şi încercări. Orice mamăiubitoare îşi calcă uneori pe inimă şi îşiîntristează odrasla, supunând-o la o

pedeapsă sau refuzându-i o plăcere,deoarece ştie că aceasta îi va fi copiluluispre folos. Copilul plânge, mica lui suferinţăi se pare insuportabilă şi nedreaptă, şi pemamă o doare inima de amarul lui, dar,urmărind binele copilului, care pentru eaeste cel mai scump lucru din lume, rămânestatornică în hotărârea luată.

De câte ori, într-o clipă de suferinţă, nune asemănăm şi noi cu copiii nechibzuiţi?Plângem nemângâiaţi, ni se pare căsuferinţa grozavă care ne-a fost trimisă ne-ar fi putut ocoli, că ea este mai presus deputerile noastre, şi nu ne dăm seama debinele preaînalt pe care ni-1 aduce înveşnicie. De bună seamă că Domnuluinostru, în nemărginita Sa milostivire şidragoste, Ii este milă de noi mai mult decâti-ar fi celei mai tandre mame. Fără îndoială,şi pentru noi va veni ceasul când întristarease va preface în bucurie (v. Ioan 16, 20).Atunci vom înţelege că pătimirile vremii deacum nu sunt vrednice de mărirea ce ni seva descoperi (Romani 8, 18).

7 septembrieTrăieşte pentru ceilalţi

Rămâneţi întru Mine, şi Eu întru voi.Precum mlădiţa nu poate să aducă roade dela sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nicivoi, de nu rămâneţi întru Mine.

(Ioan 15, 4)

Nici un om nu poate ajunge la măreţieprin sine însuşi; el devine mare numai înlegătură cu altă viaţă, numai pier-zându-şiviaţa ca s-o câştige (v. Matei 10, 39).

în ce constă măreţia filantropiei? înfaptul că filantropul nu-şi îndreaptăafecţiunea către un singur individ, ci cătretoată omenirea; toată lucrarea lui estepătrunsă de dragostea faţă de întreagaomenire. Fiecare dintre noi va începe sătrăiască într-adevăr numai atunci când vamuri faţă de sine însuşi. Mlădiţa nu poatesă aducă roade de la sine, dacă nu rămâneîn viţă. Uitarea de sine nu este însă deajuns ca să înalţe sufletul. Deseori spunemcă trebuie să uităm de noi înşine, darîntrebarea este: cum să ajungem la asta?Vrem să uităm de noi înşine murind saurenăscând?

Poţi să uiţi de sine şi de durerile taledrogându-te, dar asta nu este altceva decâtotravă, şi această metodă nu arată altceva

decât laşitate. Există însă o uitare de sine,o nimicire a durerii, la la care se ajungedoar prin puterea vie, puterea dragostei,care ne sileşte ca, uitând de noi înşine, săne amintim doar de ceilalţi.

Suflete al meu! Lipeşte-te de Viţă, intrăpe de-a-ntregul în altă viaţă, în viaţa Lui,fa-te mădular al trupului Lui, pă-trunde-tede Duhul Lui! Rugăciunea Domnească sădevină rugăciunea ta; roagă-te să sesfinţească Numele Lui, să se facă voia Lui,să vină împărăţia Lui, ca omenirea să fieizbăvită de cel viclean, ca păcatul să fieînvins de puterea dragostei! Atunci, uitândde sine, în contemplarea necontenită aMântuitorului Hristos, vei ajunge lafericirea pe care Domnul a pregătit-o celorce îl iubesc.

nând-o la o pedeapsă sau refuzându-i oplăcere, deoarece ştie că aceasta îi va ficopilului spre folos. Copilul plânge, mica luisuferinţă i se pare insuportabilă şinedreaptă, şi pe mamă o doare inima deamarul lui, dar, urmărind binele copilului,care pentru ea este cel mai scump lucru dinlume, rămâne statornică în hotărârea luată.

De câte ori, într-o clipă de suferinţă, nune asemănăm şi noi cu copiii nechibzuiţi?

Plângem nemângâiaţi, ni se pare căsuferinţa grozavă care ne-a fost trimisă ne-ar fi putut ocoli, că ea este mai presus deputerile noastre, şi nu ne dăm seama debinele preaînalt pe care ni-1 aduce înveşnicie. De bună seamă că Domnuluinostru, în nemărginita Sa milostivire şidragoste, Ii este milă de noi mai mult decâti-ar fi celei mai tandre mame. Fără îndoială,şi pentru noi va veni ceasul când întristarease va preface în bucurie (v. Ioan 16, 20).Atunci vom înţelege că pătimirile vremii deacum nu sunt vrednice de mărirea ce ni seva descoperi (Romani 8, 18).

7 septembrieTrăieşte pentru ceilalţi

Rămâneţi întru Mine, şi Eu întru voi.Precum mlădiţa nu poate să aducă roade dela sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nicivoi, de nu rămâneţi întru Mine.

(Ioan 15,4)

Nici un om nu poate ajunge la măreţieprin sine însuşi; el devine mare numai înlegătură cu altă viaţă, numai pier-zându-şiviaţa ca s-o câştige (v. Matei 10, 39).

In ce constă măreţia filantropiei? înfaptul că filantropul nu-şi îndreaptăafecţiunea către un singur individ, ci cătretoată omenirea; toată lucrarea lui estepătrunsă de dragostea faţă de întreagaomenire. Fiecare dintre noi va începe sătrăiască într-adevăr numai atunci când vamuri faţă de sine însuşi. Mlădiţa nu poatesă aducă roade de la sine, dacă nu rămâneîn viţă. Uitarea de sine nu este însă deajuns ca să înalţe sufletul. Deseori spunemcă trebuie să uităm de noi înşine, darîntrebarea este: cum să ajungem la asta?Vrem să uităm de noi înşine murind saurenăscând?

Poţi să uiţi de sine şi de durerile taledrogându-te, dar asta nu este altceva decâtotravă, şi această metodă nu arată altcevadecât laşitate. Există însă o uitare de sine,o nimicire a durerii, la la care se ajungedoar prin puterea vie, puterea dragostei,care ne sileşte ca, uitând de noi înşine, săne amintim doar de ceilalţi.

Suflete al meu! Lipeşte-te de Viţă, intrăpe de-a-ntregul în altă viaţă, în viaţa Lui,fa-te mădular al trupului Lui, pă-trunde-tede Duhul Lui! Rugăciunea Domnească sădevină rugăciunea ta; roagă-te să se

sfinţească Numele Lui, să se facă voia Lui,să vină împărăţia Lui, ca omenirea să fieizbăvită de cel viclean, ca păcatul să fieînvins de puterea dragostei! Atunci, uitândde sine, în contemplarea necontenită aMântuitorului Hristos, vei ajunge lafericirea pe care Domnul a pregătit-o celorce îl iubesc.

8 septembrieMijlocul de „oblojire"

Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima.(Psalmi 146, 3)

O inimă zdrobită nu se vindecă dintr-odată. Inima zdrobită de durere a paralizat,şi-a pierdut puterea de a lucra, nu mai esteîn stare să ia parte la mişcarea de obşte afiinţei. A vindeca o asemenea inimă bolnavăînseamnă a-i reda puterea de muncă, darrana va rămâne deschisă pentru mult timp.Nici măcar Hristos însuşi n-a făgăduit că vatămădui rana îndată, ci doar că o va„obloji" cu mâinile Sale, şi asta înseamnăcă El va opri sângerarea şi ne va îngădui sălucrăm din nou, în pofida durerii din inimă.

în ce constă acest mijloc de „oblojire" cevine de la Domnul? Acest mijloc e

compasiunea faţă de suferinţa altuia,conştiinţa faptului că nu suntem singuriicare suferim, păr-tăşia vie la suferinţafraţilor noştri, care uşurează proprianoastră suferinţă. Uitându-ne la poverilepurtate de umerii tuturor celor din jurulnostru, nu vom mai băga de seamă proprianoastră povară.

Doamne! în numărul celor osteniţi şiîmpovăraţi pune povara Ta şi asupra mea!Doar povara Ta poate vindeca rănile şi doarcrucea Ta mi le poate acoperi. Ingăduie-măla calea crucii Tale, lasă-mă să port cruceaTa împreună cu Tine şi să împart cu Tinedurerea întregii lumi. Umbra crucii Tale să-mi fie lumină, crucea mea să fie uşuratăprin greutatea crucii Tale; lacrimile mele săînceteze la vederea lacrimilor pe care Tu leverşi pentru păcatele şi răul întregiiomeniri.

9 septembrieNu sta degeaba

Secerişul este mult, dar lucrătorii suntpuţini.

(Matei 9, 37)

Ce minunate sunt zilele de vară, câmpiilebogate presărate cu flori, lanurile acoperitede grâne coapte: ce bine seamănă toateacestea cu viaţa omului! Fiecare zi care neeste dată de Dumnezeu înseamnă omulţime nesfârşită de prilejuri de a-I sluji,fiecare clipă, dacă vom fi mereu atenţi, e cao floare preafrumoasă ce se descoperăochilor noştri; noi trebuie să ducemfrumuseţea, mireasma ei în acele unghereîntunecate care sunt lipsite de lumina luiDumnezeu.

Câmpul vieţii noastre e semănat cu spicenecoapte încă, dar care făgăduiesc orecoltă bogată în viitor: să nu le nesocotim,să nu irosim nici o clipă, nici un prilej de aîngraşă pământul, de a ajuta la pârguireaacestor roade. Lucrării noastre i s-a deschiso arenă largă, şi de noi depinde dacă vommunci în ea sau vom rămâne cu braţeleîncrucişate ca nişte leneşi. Fiecare să seîntrebe astăzi: cum mi-am folosit ziua deieri? La sfârşitul săptămânii, ajuns la ZiuaDomnului, fiecare să privească în urmă, lasăptămâna ce a trecut, şi să vadă cum îiapare câmpul său: înfloritor, cu roade coap-te, sau lăsat în paragină, nelucrat, plin deburuieni, pierind din lipsă de îngrijire?

Să ne amintim cât de preţios este timpulşi să nu irosim nici o clipă: atunci câmpulvieţii noastre ni se va înfăţişa în toatăfloarea frumuseţii sale. Secerişul este multpeste tot; aşadar, să ne grăbim a fi lucrătoriharnici pe ogorul Domnului şi să nehotărâm a ne dărui acestei lucrări toatăviaţa noastră.

10 septembrieCâtă vreme este ziuă

Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămasşi era să moară.

(Apocalipsa 3, 2)

Când durerea voastră este gata să seprefacă în disperare, într-o suferinţăneostoită pentru ceea ce aţi pierdut, adu-ceţi-vă aminte de ceea ce aveţi încă.Amintirea celor răposaţi nu trebuie să seşteargă din inima noastră, dragostea faţăde ei nu trebuie să înceteze, ci trebuie săse prefacă în dragoste de cei rămaşi înviaţă şi să ne îndemne să slujim acestora,pomenindu-i pe răposaţi.

Când îi pierdem pe cei apropiaţi aparaproape inevitabil părerea de rău şi căinţapentru faptul că, atunci când erau în viaţă,

nu i-am preţuit îndeajuns, nu i-am iubitîndeajuns, nu i-am mângâiat îndeajuns; nedoare să ne dăm seama că nu le-am oferittot ce am fi putut şi că acum nu mai putemîndrepta nimic! Nu trebuie să ne lăsăm însăcopleşiţi de sentimentele acestea, ci secuvine să tragem din ele învăţăminte.

Amintindu-ne de toate scăpările dintrecut, să lucrăm cu mai multă râvnă înprezent, şi atunci părerile de rău nu vor fizadarnice, ci vor fi prefăcute în putere vie,în dragoste, prin dorinţa arzătoare de a nedărui slujirii celor rămaşi alături de noi.

Aţi pierdut mult? Gândiţi-vă că puteţi fide folos multor altora. Câte lacrimi maiputeţi şterge, câte suferinţe mai puteţiuşura, câte inimi singuratice mai puteţiîncălzi cu iubirea voastră! Vine noaptea,când nimeni nu poate să mai lucreze (Ioan9, 4). Lucraţi, aşadar, cât timp este ziuă, şiîntăriţi ce-a mai rămas.

/ / septembrieîncrederea lui Dumnezeu

Zis-au lui: „Fiindcă nimeni nu ne-atocmit. "Zis-a lor: „Duceţi-vă şi voi în vie."

(Matei 20, 7)

Oamenii despre care vorbeşte Domnul înaceastă parabolă stătuseră degeaba pânăla ceasul al unsprezecelea. Veniseră târziu,şi nimeni nu-i mai tocmea la lucru. Domnulle găseşte însă de lucru şi celor de care n-are nevoie nimeni.

Şi atunci, de ce atâţia oameni vin târziuşi rămân „fără lucru"? Fiindcă îndeobşteoamenii sunt neîncrezători, şi despre celcare a greşit o dată cred că nu mai este bunde nimic. Domnul crede însă că orice ompoate să se îndrepte. El nu dispreţuieşte penimeni, nu-i respinge nici pe cei care vin laEl doar în ceasul al unsprezecelea, ci le dăprilejul să se îndrepte.

Unul dintre cei mai mari lucrători înogorul Domnului a fost tocmai un om venitîn ceasul al unsprezecelea: Apostolul Pavel.Ceilalţi credincioşi îl priveau cuneîncredere, însă Domnul i-a dat un ogorlarg în care să lucreze spre slava Sa.

Doamne! Iţi mulţumesc pentru îndelungărăbdarea Ta, pentru încrederea Ta în omulcăzut! Mulţi dintre noi venim în alunsprezecelea ceas, apropiaţii noştri neîntorc spatele, nu este loc pentru noi în vialor, însă Tu ne vei arăta loc! Tu însuţi aistrăbătut calea însingurată a suferinţei,

fiind lepădat şi părăsit de toţi. Tu aiîncredere şi în cei care vin târziu. Tu laşiuşa deschisă pentru păcătosul ce secăieşte. Tu îi primeşti pe toţi cei lepădaţi deoameni, pentru Tine totul e cu putinţă. PeTine nu Te înspăimântă nici noaptea ceamai întunecată. Prin bezna cea mai deasăTu vezi loc pentru raza Ta, în sufletul celmai negru găseşti un sâmbure de lumină.

12 septembrieSă ne dăruim toată viaţa Domnului

Vie împărăţia Ta. (Luca 11,2)

în primul rând, Domnul ne învaţă să nerugăm nu numai pentru noi, ci pentru toatălumea. Această rugăciune arată nu numaideplină supunere, ci şi dorinţa noastră sin-ceră, arzătoare, ca toată omenirea săpropăşească duhovni-ceşte. Trebuie sărenunţăm la năzuinţele noastre proprii şi săne pătrundem întru totul de planurileDomnului, de înţelesul adânc al voii Lui, alîmpărăţiei Lui.

Ca răspuns la rugăciunile sfinţilor luiDumnezeu, împărăţia cerurilor se poateînstăpâni şi în mijlocul acestei lumi care

zace în rău. Ne rugăm: Vie împărăţia Ta pepământ, dar în primul rând trebuie să nerugăm ca ea să vină în noi înşine şi caDomnul Iisus Hristos - El şi nimeni altul - săîmpărătească în toată fiinţa noastră.

Făgăduindu-I deplină ascultare, îiaducem la picioare totul: viaţa noastră,slujirea noastră, ataşamentele noastre.Dacă nu-I vom da lui Hristos toată fiinţanoastră, dacă nu ne vom supune Lui întoate, fară să privim înapoi, nu ne vomputea ruga: Vie Împărăţia Zi/Trebuie să nufim împărţiţi, să nu slujim în acelaşi timp luiDumnezeu şi lui Mamo-na. Altminteri,Domnul nu ne va asculta rugăciunea, nu vaprimi inima ce I se dăruieşte numai pejumătate.

13 septembrieIn unire cu Hristos

Tu eşti Dumnezeu Atotvăzător.(Facerea 16, 13)

Suflete răscumpărat cu scumpul preţ alsângelui lui Hristos! Gândeşte-te mereu căMântuitorul a pătimit şi a murit pe crucepentru păcatele tale, că sfântul Lui sânge s-a vărsat pentru tine, ca să te dezlege din

legăturile păcatului şi să te scape din robiatrupului. Niciodată, nici măcar o singură zi,să nu te laşi de rugăciunile din singurătateaodăii tale şi să nu nesocoteşti citireacuvântului lui Dumnezeu. Sufletul tău nupoate trăi fară această hrană, aşa cumtrupul nu poate trăi fară mâncare.

Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cumulţumire (Co-loseni 4, 2). Cuvântul luiHristos să locuiască întru voi cu bogăţie.Invăţaţi-vă şipovăţuiţi-vă între voi cu toatăînţelepciunea (Coloseni 3, 16). Trăieşte într-o unire necontenită cu Hristos, Mântuitorulşi Domnul tău. Scopul tuturor gândurilor şistrăduinţelor tale trebuie să fie cel ca nicicea mai mică umbră să nu ascundă de tine,fie şi pentru o clipă, chipul lui Hristos — iardacă această unire s-a curmat în urmavreunui păcat, trebuie s-o refaci farăîntârziere prin recunoaştere sinceră şipocăinţă din inimă.

Credincios este Dumnezeu, prin Care aţifost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său,Iisus Hristos, Domnul nostru (I Corinteni1,9). Ţine minte: Domnul Iisus Hristos nunumai că te vede întotdeauna, ci totodatăînţelege şi ştie pe de-a-ntregul oricemişcare a sufletului tău. El stă mereu de

veghe pe calea care I-a fost încredinţată.De aceea, dăruieş-

FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEULUNA SEPTEMBRIE325

545

te-te Lui cu totul şi leapădă-te de tot cenu se potriveşte cu învăţătura Lui. Ininima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sănu greşesc Ţie (Psalmi 118, 11).

14 septembrieCrucea noastră şi învierea noastră

Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şisfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.

Nu există viaţă de om care să treacăfară încercări, fară luptă şi fară chin, şinimeni nu se poate aştepta să fie ocolit detoate acestea. Trebuie ca toate puterilesufletului nostru nu numai să primeascăîncercările, nu doar să rabde tot ce trimiteDomnul, ci să se şi închine crucii, adică săo poarte cu dragoste, privind la cruceaMântuitorului prin care am primitrăscumpărarea.

Când răsună această cântare a SfinteiCruci, mi se pare că noi toţi, închinându-ne cu smerenie înaintea crucii, trebuie s-oprimim deplin, în prezent şi în viitor, în totce ne-a menit Domnul să îndurăm — şi,purtându-ne crucea fară crâcnire, să neamintim că după cruce a urmat învierea

546

lui Hristos, bucuria cea mai înaltă, pe carene-o vesteşte Evanghelia. Crucea ne vaduce şi pe noi la biruinţă, la înviereasimţurilor noastre răcite şi a puterilornoastre slabe care dormitează.

15 septembrieRespingerea răului

Pe care II iubiţi fără să-L fi văzut.(I Petru 1,8)

Care este scopul vieţii creştine? în sensprofund, el constă în strânsa împărtăşirecu Iisus Domnul, pe Care îl iubim fără să-Lfi văzut. Ne este cunoscută voia luiDumnezeu, II cunoaştem, cu toate că nu-Lvedem.

Prima urmare a acestei împărtăşiri vafi, neîndoielnic, deplina înscăunare aîmpăratului şi Dumnezeului nostru însufletul nostru, acolo unde mai înainteprecumpănea iubirea de sine. Apoi, în chipfiresc trebuie să apară dezgustul faţă deorice păcat, cât ar fi el de mic, năzuinţa dea ne pătrunde de cunoaşterea păcatelornoastre şi de a stârpi din noi rădăcinarăului cu puterea Duhului lui Dumnezeu.

Ne vom atinge scopul numai atuncicând vom umbla cu Domnul mereu, când

547

vom rămâne în El clipă de clipă şi când Elşi cuvântul Lui vor rămâne în noi. Trebuiesă-L iubim din toată inima noastră, din totcugetul nostru, şi să-1 iubim pe aproapelenostru ca pe noi înşine — şi asta nu numaicu vorba, nu după buchea legii, ci dintoate puterile sufletului nostru.

în măsura în care am fost robiipăcatului atunci când voia noastră erapăcătoasă, în aceeaşi măsură trebuie săne facem robi ai lui Hristos, aruncând lapicioarele Lui orice gând, orice mişcare avieţii noastre lăuntrice, asumându-ne debunăvoie supunerea deplină faţă de voiaLui.

Fără îndoială, şi în viaţa exterioarăscopul nostru este acelaşi, iar năzuinţacătre el trebuie să fie, de asemenea, sta-tornică şi deplină. Alegerea între bine şirău trebuie să fie neclintită, definitivă.Trebuie să hotărâm cu tărie să nu neenervăm niciodată, să nu îngăduimniciodată atitudini uşuratice faţă decălcarea poruncii lui Dumnezeu, ci săprivim cu asprime orice necurăţie şinedreptate, să nu ne abatem niciodată dela împlinirea voii lui Dumnezeu şi să nu nelepădăm de Numele Lui.

548

In privinţa tuturor problemelor vieţiimorale să se întipărească în noi aceastărespingere severă şi neînduplecată aoricărui rău. Credinciosul nu-şi aparţine,el a fost „cumpărat cu preţ scump" şi areînaintea sa un scop limpede: cel de amerge neclintit şi neabătut în urmaiubitului său Stăpân, în pofida tuturorpiedicilor.

16 septembrieCredincios este Dumnezeu

Credincios este Dumnezeu, Care nu vaîngădui să fiţi ispitiţi mai mult decâtputeţi.

(I Corinteni 10, 13)

Nu uitaţi: Credincios este Dumnezeu,Care nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai multdecât puteţi. Dar rugându-L pe Domnul:nu ne duce pe noi întru ispită,recunoaştem posibilitatea ispitei, carepoate oricând să se abată asupra noastră.Când suntem ispitiţi, Domnul ni Se aratăîn toată puterea Sa. Ci noi, în noi înşine,ne-am socotit ca osândiţi la moarte, ca sănu ne punem încrederea în noi, ci în

549

Dumnezeu, Cel care înviază pe cei morţi(II Corinteni 1, 9), spune Apostolul.

Se întâmplă ca în credinţa, nădejdea,iubirea noastră şi chiar în bucuria slujiriisă se amestece şi o doză de egoism.

Această doză, oricât ar fi deneînsemnată, trebuie nimicită, încât să nurămână în noi nimic al nostru şi numaiDomnul să devină pentru noi totul întoate.

De aceea, fugiţi de închinarea la idoli (ICorinteni 10, 14). în ce constă această„închinare la idoli"? In a pierde din vederepricina adevărată şi singură care conducetotul, adică voia lui Dumnezeu, şi a daînsemnătate pricinilor de mâna a doua,omeneşti.

Vazându-L înaintea noastră numai peDomnul, neaşteptând ajutor din nici o altăparte, punându-ne nădejdea numai în El,ne facem raptură nouă. El va învia în noitot ceea ce a pierit, tot ce a murit, şi vomsimţi că cele vechi au trecut, acum sunttoate noi. înălţaţi-vă privirea către Iisus,ascultaţi-I cuvântul, mulţumiţi-I pentruispitele care vă fac să cunoaşteţi maideplin bunătatea Lui, aşteptaţi zilnic de laEl pâinea cea spre fiinţă.

550

Nădăjduiţi în El chiar şi atunci când vise pare îndepărtat, de neajuns, când caleavoastră este grea, când încercările par săvă covârşească puterile. învăţaţi-vă atuncisă mergeţi cu răbdare pe căile Domnului,ţinând minte că credincios este Dumnezeuşi că puterea Lui cea nebiruită va lucra înneputinţa şi sărăcia voastră.

17 septembrieCalea cea grea a dragosteiDragostea toate le rabdă. (I Corinteni

13, 7)

Este uimitor faptul că, în imnul pe care-1 înalţă dragostei, Apostolul Pavelvorbeşte despre lucrurile de la careaceasta se înfrânează. începe cu cuvinteledragostea îndelung rabdă şi termină cuiubirea toate le rabdă. în esenţă, esteaproape acelaşi lucru, dar ni s-ar fi părutmai firesc să se vorbească de ceea ceiubirea poate săvârşi, nu de ceea ce poateîndura. De ce să nu-i fie lăudaterăsunătoarele nevoinţe, piedicile biruite,minunile săvârşite? Şi totuşi, ApostolulPavel are dreptate.

în calea rămasă în umbră, nebăgată înseamă şi anevoioasă se cuprinde măreţia

551

nevoinţei, iar anevoioasa cale a dragosteieste îndelunga răbdare. într-un momentde entuziasm, de însufleţire, suntem gatade orice jertfa, dar nu în vârtejul agitaţieientuziaste se află piatra de încercare adragostei; adevărata dragoste îşidovedeşte puterea în viaţa de zi cu zi, pecare nimeni n-o bagă în seamă — şi-odovedeşte prin lacrimi fierbinţi pe care nule zăreşte nimeni, prin sacrificiul făcut întaină, după o crâncenă luptă sufletească.

Va rezista dragostea ta mărunteloriritări zilnice? Vei rezista văzându-teneînţeles, osândit pe nedrept? Vei rezistacând nu îţi răspunde nimeni, ci eştiîntâmpinat peste tot cu o tăcererăuvoitoare? Vei rezista în deplinasingurătate, respins de toţi? Dacădragostea ta nu va muri nici atunci, ea vafi cu adevărat vrednică de laudaApostolului Pavel.

18 septembrieDomnul a dat putere

Şi zicea: „Avva, Părinte, toate sunt Ţiecu putinţă. Depărtează paharul acesta dela Mine! Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce Tuvoieţti. "

552

(Marcu 14, 36)

Este o suferinţă adâncă în spuseleacestea, dar ele vădesc şi tot adânculnădejdii în iubirea lui Dumnezeu-Tatăl, înnemărginita Lui stăpânire şi înţelepciune.Depărtează paharul acesta de la Mine...Nicicând n-a simţit inima omenească oasemenea durere, o asemenea întristarecum a simţit inima Fiului lui Dumnezeu, aFiului Său iubit, atunci când aceste spuseau răsunat, ca un strigăt de disperare, depe sfintele Sale buze.

Voi, cei ce sunteţi în suferinţă! înaceste puţine vorbe veţi găsi o linişte fărăseamăn. Niciodată sufletul omenesc n-acunoscut o asemenea întristare ca sufletulîntristat până la moarte al lui Hristos.Durerea şi suferinţa trebuie să nedeschidă calea spre o mai strânsăîmpărtăşire cu Mântuitorul. Hristos S-arugat pentru asta, şi auzit a fost pentruevlavia Sa (Evrei 5,7). Aşa va fi şi cu voi.Uneori răspunsul vine înainte de a ne fiîncheiat noi rugăciunea. Iar înger din cers-a arătat Lui şi II întărea (Luca 22, 43).

Pe felurite căi nevăzute, ascunse deochii noştri, Domnul ne întăreşte şi pe noiîn calea noastră plină de necazuri. Când

553

ne trimite o încercare deosebit de grea,revarsă asupra noastră şi un har aparte.Domnul va da poporului Său tărie (Psalmi28, 11). Curând, foarte curând, cununaslavei va lua locul paharului suferinţei. înnemărginita Sa dragoste, Domnul Iisus abăut până la fund acest pahar amar, şi Elva şterge orice lacrimă din ochii lor(Apocalipsa 7, 17).

Câteodată, la necaz, suntem înclinaţisă ne depărtăm de Domnul şi să căutămmângâiere la oameni, însă oamenii nu vorputea să ne mângâie. Fără Domnul,suferinţa se preface într-o pustie fără deapă, însă Domnul vrea să facă din ea unpământ roditor şi înfloritor. El vrea să nedescopere în ea sfântul Său chip, să oprefacă într-un mijloc de cunoaştere aadevărului. Arca lui Noe a plutit peîntinsul apelor: valurile dezlănţuite ne vorpurta şi pe noi la limanul lin, dacă atuncicând suferim ne bizuim pe iubireanemărginită, pe îndelunga răbdare şiînţelepciunea care ne pun la încercare şitotodată ne descoperă minunilemilostivirii dumnezeieşti.

19 septembrieSfintele Paşti

554

Luaţi seama la crinii câmpului cumcresc.

(Matei 6, 28)

Nu întâmplător prăznuim luminoasasărbătoare a învierii în acel anotimp alanului când natura se trezeşte din somnuliernii, când păsările se întorc din ţările dela miazăzi, când totul înfloreşte, cândseminţele care au fost îngropate înpământ şi au murit învie, dându-nemărturie despre învierea lui Hristos.

Fiecare pasăre ce revine la cuibul său,fiecare floare care îşi deschide petalele nevorbeşte de învierea lui Hristos şi deînvierea noastră. Natura toată se supunela glasul Domnului Atotţiitorului; ea revinela viaţă, închipuind învierea ZiditoruluiHristos, Care mort a fost şi a înviat, S-apogorât la iad şi S-a înălţat la Rai, undeîmpărăteşte în veci.

Aşadar, ori de câte ori serbămluminatul praznic al Paştilor ne aducemaminte de învierea din morţi a lui IisusHristos, care ne vesteşte că şi pentru noiva veni ceasul când viaţa va biruimoartea, când lumina va risipi întunericul,când binele va triumfa asupra răului şi

555

bucuria asupra tristeţii, când toatăfăptura, care împreună suspină şiîmpreună are dureri până acum (Romani8, 22), se va înnoi pe de-a-ntre-gul, şi vorfi ceruri noi şi pământ nou (Isaia 65, 17),unde nu va mai fi nici plângere, nicitânguire, ci veşnică bucurie.

20 septembrieRăsplata semănătorului smeritSe seamănă întru necinste, învie întru

slavă; se seamănă întru slăbiciune, învieîntru putere.


Sămânţa semănată cu smerenie, cunădejde în Domnul, aduce întotdeaunaroadă dorită, iar roadă aceasta, pârguităcu harul lui Dumnezeu, va întreceîntotdeauna aşteptările

semănătorului!Nimeni nu vede şi nu ştie cum se

pârguieşte grăuntele în adânculpământului, cum dintr-o sămânţămăruntă, umilă, ce „n-are chip, nicifrumuseţe", se trezeşte viaţa şi cumaceastă viaţă creşte, răzbeşte prinîntuneric la lumină şi se preface într-omândreţe de floare bineînmiresmată.Această minune o face Domnul, însă cel ce

556

seamănă cu smerenie aşteaptă aceastăminune cu aceeaşi încredinţare cu carepaznicul de noapte aşteaptă răsăritulsoarelui după întunericul lung şiplictisitor.

Semănătorul seamănă cu lacrimi,secerătorul se bucură. Cât de adânc şi câtde mângâietor este acest gând! Atuncicând cu mare durere, cu negrăităsuferinţă încredinţăm pământului un ompe care-1 iubim, putem, desprinzându-nede mormânt privirea înlăcrimată-, s-oridicăm spre cer şi să ne amintim de viaţacea nestricăcioasă, de luminoasa învierecare îi aşteaptă pe morţii noştri. Atuncicând, smeriţi şi încovoiaţi sub povaragrea, ne lucrăm cu osteneală ogorul,punând în el sămânţa dragostei noastrede aproapele, adeseori fără să ştim în cefel de pământ va nimeri şi fară să avemtimpul şi putinţa de a ne opri aşteptândrecolta, trebuie totuşi să ne continuămcalea cu nădejdea că ceea ce am semănatnoi întru necinste şi neputinţă va răsăriîntru slavă prin puterea lui Dumnezeu.

Orice lucru bun pe care îl facem, căinţanoastră pentru păcate, rugăciunile princare cerem cu lacrimi ajutorul luiDumnezeu, dorinţa din inimă de a şterge

557

răul pe care l-am făcut, pornirealucrătoare spre bine: toate acestea suntseminţe pe care Domnul ni le dă ca să lesemănăm.

Aşadar, să le semănăm — să lesemănăm fără încetare, să le semănămîntru smerenia, întru umilinţa, întrusărăcia noastră, dar cu nădejde neclintităîn soarele lui Dumnezeu, în roua haruluiSău, sub a căror înrâurire atotputernicăseminţele noastre vor învia întru slavă şiîntru putere.

21 septembrieîncheind ziua...

Soarele să nu apună peste mâniavoastră.

(Efescni 4, 26)

Amurgul fiecărei zile trebuie să neaducă aminte de sfârşitul vieţii, de apusuldupă care pentru noi nu va mai răsăriniciodată soarele. Seara întrerupe pentruun anumit răstimp activitatea noastră; neamânăm până dimineaţa îndeletnicirile,treburile, lăsăm să se odihnească şigândurile, până şi simţămintele. Munca

558

zilei s-a încheiat şi cine ştie, poate chiarpentru totdeauna.

De aceea, atunci când încheiem o zitrebuie de fiecare dată să ne cercetăm penoi înşine şi să facem rânduială în toatălumea noastră lăuntrică, ca şi cum neaşteaptă sfârşitul vieţii. Mai ales la ceasulrugăciunii de seară trebuie să ne curăţiminima de toate păcatele şi lucrurilenedrepte care s-au adunat acolo în timpulzilei: de orice simţământ de amărăciune,supărare sau nesupunere, de orice pornirede mânie, de tot ce ne îndepărtează deDumnezeu. Viaţa noastră e trecătoare;când se lasă noaptea nu ştim dacă vommai vedea zorile şi dacă ni se va mai daprilejul de a îndrepta ceva. înaintea luiDumnezeu şi a conştiinţei noastre să nune îngăduim a ascunde în inimă, atuncicând mergem spre somn, nici o răutate,nici un gând păcătos.

Soare să nu apună peste mânia voastrăeste un sfat venit din cea mai înaltăînţelepciune.

22 septembriePacea Domnului

559

Pace vă las vouă, pacea Mea o dauvouă.

(Ioan 14, 27)

Doamne, dăruieşte-mi şi mie pacea Ta!Nu am în mine duhul de pace al smereniei,ştiu că nu-1 pot dobândi prin nici un fel destrădanii şi prin nici un fel de filosofari,fiindcă el este mai presus decât oriceminte. Potoleşte sufletul meu tulburat,egoist şi neliniştit aşa cum îşi linişteştemama pruncul ce plânge. Eu nu ştiu cumfaci asta, dar ştiu că atunci când copilulîncă nu poate ajunge singur la mama sa,mama vine la el în grabă, iar Tu eşti maiaproape ca orice mamă.

Tu eşti Atotputernicul nostru Tată, Tufaci să sălăşluiască lumina şi viaţa la toatăfăptura. Luminează-mă cu lumina Ta şi adupacea Ta în sufletul meu! Nu pot pătrundeîn adâncul iubirii Tale, însă ştiu că Tu aiiubit lumea atât de mult, încât pe L-aitrimis pe Fiul Tău Unul-Născut sământuiască lumea şi să mă mântuiască şipe mine. Ştiu că dragostea Ta acoperătoată lumea şi mă acoperă şi pe mine. Ştiucă Tu înstăpâneşti pacea pe pământ şibunăvoirea între oameni, şi prin pacea Tapotoleşti şi sufletul meu tulburat,

560

întinzând milostivirea Ta şi asupra mea,celui dintâi dintre păcătoşi.

23 septembrieHrană pentru suflet

Pace multă au cei ce iubesc legea Ta, şinu este lor sminteală.

(Psalmi 118, 165)

Prin cercetarea cuvântului luiDumnezeu ajungem la pacea sufletului.Uitaţi-vă la cei ce-şi întemeiază viaţa peCuvântul lui Dumnezeu, şi veţi vedea că eise bucură de pace netulburată - însă aceiadintre noi care nu cad la acest izvor dă-tător de viaţă se tulbură cu mare uşurinţăchiar şi în faţa celor mai mici ispite, şipacea lor sufletească piere într-o clipită.

Uneori este de-a dreptul uimitor cucâtă uşurinţă îşi pierd unii cumpătul. Oricecuvânt deşert spus de un om nechibzuit îiface să-şi piardă liniştea. Nimeni nu-ipoate lipsi însă de pacea lui Dumnezeu pecei care o au cu adevărat! Ea vine dinizvorul cel mai de sus, ne este dată deHris-tos însuşi, Care a zis: Fericit cel carenu se va sminti întru Mine (Matei 11,6).

561

Fireşte, cel care se nutreşte cu aceastăhrană duhovnicească, cel care cade şi vinela acest izvor viu rugându-se, nu va şti ceeste sminteala. Unul ca acesta creşte pe zice trece, ostenindu-se mereu în ogorulDomnului. Cei ce nu simt nevoia acestuicuvânt viu, care cercetează SfântaScriptură, lesne se smintesc şi sepoticnesc. în cea mai mare parte, ei susţincă nu găsesc în învăţătura lui Hristos ceeace aşteptau - însă ar fi găsit, dacă ar fipătruns în înţelesul adânc al cuvântului luiDumnezeu.

Aceştia se hrănesc ani la rând doar curoşcove, au plecat departe de Dumnezeu,sufletul lor flămânzeşte şi însetează,neavând hrană adevărată. El slăbeşte şinu mai poate să ţină piept. Zilnic hrănimtrupul nostru stricăcios, care o să se în-toarcă în pământ şi o să putrezească, darfiinţa noastră lăuntrică, sufletul nostru viuşi veşnic, o lăsăm să flămânzească si chiarsă moară de foame.

24 septembrieCu crucea

562

Căci cuvântul crucii pentru cei ce piereste nebunie, dar pentru noi, cei ce nemântuim, este puterea lui Dumnezeu.

(I Corinteni 1,18)

Un călugăr avea în chilie o fereastră înformă de cruce, încât toate cele de afarăle vedea doar prin această cruce. Fiecaredin noi poate avea în inimă o asemeneachilie şi se poate însingura în ea. Când neplecăm genunchii la rugăciune, să ceremde la Domnul ca El să nu îngăduie nimic înviaţa noastră - nici bucurie, nici necaz,nici osteneală şi nici ispită — în afaracrucii.

Aşadar, toate lucrurile cereşti şipământeşti pe care le primim să seprefacă pentru noi în binefacere,adumbrite fiind de Crucea Mântuitorului,şi atunci toate simţămintele, toategândurile şi toate câte le simţim, întăritecu semnul Crucii, vor fi întru slava luiDumnezeu.

25 septembrieMila nemeritată

Dumnezeul a tot harul. (I Petru 5, 10)

563

In spusele acestea găsim unul dinnumele lui Dumnezeu, în Sfânta Scripturăîntâlnim multe nume ale Dumnezeirii:Dumnezeul păcii, Dumnezeul nădejdii,Dumnezeul a toată mângâierea. Aici,Apostolul îl numeşte Dumnezeul a tot ha-rul. Această definiţie acoperă orice nevoiea noastră. Dumnezeu poate săînmulţească tot harul la voi (II Corinteni 9,8).

De la noi se cere să ne supunem voiiLui, să nădăjduim în dragostea Lui şi înmilostivirea Lui, ca să rămânem mereu laizvorul harului Său nesfârşit, neîncetat,atotbiruitor. Nimeni dintre noi nu vacunoaşte ce este harul atâta timp cât nuvom învăţa să ne bizuim peatotiertătoarea iubire faţă de noi aDomnului, în Hristos Iisus.

Harul este o milă nemeritată; prin elprimim lucruri de care nu suntem vrednici.El covârşeşte orice vrednicie şi nemântuieşte nu pentru meritele noastre;de asemenea, răspunde oricărei nevoi pecare o avem, umple pustietatea din noi.

Harul lui Dumnezeu lucrează în noi nunumai atunci când, împovăraţi de păcateşi de necazuri, venim la El pentru primadată, ci de-a lungul întregii căi a vieţii

564

noastre. în fiecare ceas al vieţii noastre,când, împăcaţi, umblăm întru lumina feţeiLui ca mădulare ale marii familii a TatăluiCeresc, harul se revarsă asupra noastră şine îndrumă, ca să prisosim spre tot lucrulbun (II Corinteni 9, 8).

26 septembrieStrălucirea slavei lui DumnezeuMoise nu ştia că faţa sa strălucea

pentru că grăise Dumnezeu cu el.(Ieşirea 34, 29)

Moise s-a învrednicit să grăiască cuDumnezeu pe Muntele Sinai vreme depatruzeci de zile. Cât de minunată va fifost această împreună-vorbire! Şi slavaDomnului 1-a schimbat la faţă pe Moise,răsfrângându-se asupra lui. El nu băga deseamă propria sa lumină, nu ştia că faţalui strălucea, fiindcă lua aminte doar lalumina Feţei Domnului.

Noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţadescoperită, slava Domnului, ne prefacemîn acelaşi chip din slavă în slavă, ca de laDuhul Domnului (II Corinteni 3, 18), spuneApostolul Pavel. Şi pentru noi, cel maiînsemnat lucru e ca nimic străin să nu seaşeze între sufletul nostru şi Domnul. Darcâte piedici nu se ridică zi de zi între noi şi

565

Domnul! Nu numai păcatul ne împiedicăsă privim drept la EI. Apar şi grijile,neliniştile, numeroasele noastre treburi,până şi osteneala noastră pentru Domnulînsuşi, cu care câteodată, în râvnanoastră, întunecăm chipul lui Hristos.Nimic nu trebuie să devină însă oprelişteîntre noi şi slava lui Dumnezeu, caretrebuie să se răsfrângă de-a dreptulasupra noastră, asupra vieţii noastre şi atot ce facem.

27 septembrieTemelia lumii

Cine va cădea pe piatra aceasta se vasfărâma, iar pe cine va cădea ea îl vastrivi.

(Matei 21, 44)

Nu de puţine ori ne-am gândit la tâlculacestor spuse, şi poate ne este greu săpătrundem în noima lor adâncă. Piatra dincapul unghiului, care este temelia întregiilumi şi pe care se zideşte tot ce esteveşnic şi nestricat, este de bună seamăHristos, Fiul lui Dumnezeu.

Ce se va sfărâma însă căzând pe El? Seva sfărâma tot cc-i nepotrivit cubunătatea Lui. Când ne vom arunca la pi-

566

cioarele Lui cu toată fiinţa noastră şi nevom dărui numai Lui cu totul, se vorsfărâma trufia noastră, egoismul nostru,inima noastră împietrită şi îndărătnică, sevor sfărâma toate piedicile care stăteauîntre noi şi bine, şi Domnul însuşi ne vaumple inima zdrobită cu dragostea Sa, culumina Sa şi cu harul Său.

Atunci vom sta sub această minunatăpiatră, ce ne va ocroti de furtunile vieţii,de tot ce e păcătos şi rău, şi ne vomodihni sub acoperământul Lui,recunoscând asupra noastră o singurăstăpânire: cea a Fiului lui Dumnezeu. LuiUnuia să-I slujim şi doar ai Lui să fim înveci, cu toată fiinţa noastră.

28 septembrieDespre credinţăAceasta este biruinţa care a biruit

lumea: credinţa noastră.(I Ioan 5, 4)

Puternică este credinţa care vedepământul făgăduinţei dincolo de mareaînviforată, dincolo de pustie şi de hoarde-le de vrăjmaşi, care poate vedea împreunăcu Avraam urmaşi numeroşi ca stelelecerului, care prin ruină şi cenuşă, prin le-pra cumplită, prin grelele lovituri de la

567

Dumnezeu şi de la oameni, prin ispitanevestei, prin amarele cuvinte ale prie-tenilor şi prin răutatea satanei, împreunăcu Iov Răscumpărătorul, îşi poate vedeareaşezarea în slavă şi învierea; care-Lpoate vedea, împreună cu Ştefan, peHristos în ceruri priit-tr-o întreagă ploaieşi un întreg vifor de pietre azvârlite asu-pră-i; care poate primi împreună cusărmana canaaneancă milostivire de laHristos prin cuvântul de ocară „câine";care poate vedea în cuptorul de foc îngerde lumină, în fiecare ispită uşa spreizbăvire, în fiecare mormânt înviere şilaudă!..

Această credinţă să fie credinţanoastră!

29 septembrieFă ce poţiEa a făcut ceea putea.1 (Marcu 14, 8)

„Ce ţii în braţe, Abele?"„Un mieluşel din turma mea,

Dumnezeule, pe care ţi-L aduc jertfa."1 Potrivit versiunii ruse din original

568fiecare zi, un dar de la dumnezeui una septembrie341

Aşa a şi făcut, iar tămâia acestei arderide tot nu încetează până acum să se înalţespre Dumnezeu ca o necontenită jertfa delaudă.

„Ce ai în mână, Moise?"„Un toiag ca toate toiegele, Doamne, cu

care pasc turma mea."„Foloseşte-1 pentru Mine!"Moise a ascultat, şi cu acel toiag simplu

au fost săvârşite minuni care i-au umplutde uimire pe egipteni şi pe trufaşul lorîmpărat.

„Mărie, ce duci în mâini?"„Un vas cu mir de nard scump,

Dumnezeule, cu care vreau să ungpicioarele Fiului Tău Unuia-Născut."

Ea a făcut aceasta, şi nu numai că toatăcasa s-a umplut de buna mireasmă amirului, ci până în ziua de astăzi aceastăslujire a dragostei răspândeşte mireasmăpe paginile Evangheliei şi în inimile celor ceo citesc, şi ea s-a păstrat în veac: în toată

lumea se va spune şi ce-a făcut aceasta,spre pomenirea ei (Marcu 14, 9).

„Sărmană femeie, ce ai în mână?"„Doi bănuţi, Doamne — toată averea

mea, mai mult n-am ce să pun în vistieriaTa."

I-a pus, şi darul ei sărac s-a arătat înochii lui Hristos mai bogat decât toatecelelalte daruri, şi până acum le dă oame-nilor imbold să jertfească Domnului.

„Ce ai în mână, Tavito?"„Un ac, Doamne."„Lucrează cu el pentru Mine!"Aşa a şi făcut, şi nu numai că i-a

îmbrăcat pe săracii şi suferinzii din oraşulIope, ci munca ei plină de râvnă este po-menită până în ziua de astăzi, dându-lepildă multora.

Fiecare să facă ceea ce poate!30 septembrie Cu supunere faţă de voia

lui DumnezeuMai bine muream bătuţi de Domnul în

pământul Egiptului, când şedeamîmprejurul căldărilor cu carne şi mâneampâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus inpustia aceasta, ca toată obştea aceasta sămoară de foame.

(Ieşirea 16, 3)

Viaţa pământească cu grijile,amărăciunile şi dezamăgirile ei nu trebuiesă ne arunce în descurajare. Nu putemscăpa de toate aceste lucruri; aşadar, să nestrăduim a păstra mereu cumpăna cu duhulblândeţii, supunându-ne voii lui Dumnezeu.

Atunci când primăvara se topesczăpezile după o iarnă lungă, uneori aparede sub ea vesel un firicel de iarbă, de parcăar fi crescut în răsadniţă. Ocrotit de ger şide vremea rea sub pătura de zăpadă, estegata să înflorească, la primele raze alesoarelui, cu puteri noi.

Această privelişte închipuie viaţa omului,care se scurge între lipsuri apăsătoare şiîncercări pline de amărăciune.

Calea noastră nu trece întotdeauna prinvăi umbroase, ci străbate adeseori nisipularzător al pustiei arse de soare şi zăpezicare nu-1 cruţă pe călător. Necazurile şiîncercările nu pot fi ocolite, dar şi înmijlocul lor să ne străduim a păstra o inimăblândă de copil, plină de nădejde şi deîncredere. Atunci când după o iarnă lungăva veni iarăşi primăvara vom ieşiînvingători din încercarea aceasta, neatinşi

de furtunile vieţii, gata să ne trezim la oviaţă nouă.

Sămânţa cea bună nu va putrezi în noi,ci va prinde rădăcini şi mai adânci în inimanoastră, învăţată de experienţa vieţii. Doarîn nădejdea neclintită în Dumnezeu vomgăsi puterea de a dobândi o asemeneabiruinţă.

l.UNA OCTOMBRIE343

LUNA OCTOMBRIE

1 octombrieLepădarea de sine

Să se lepede de sine. (Matei 16, 24)

Cât de des se întreabă sufletul caretinde spre deplina lepădare de sine: „Cumaş putea să-mi potolesc această sete, cumsă înving toate greutăţile şi opreliştile?"Cea mai mare piatră de poticnire estechiar în noi înşine, în egoismul nostru.Lepădarea de sine este prima condiţie asmeritei biruinţe duhovniceşti, care nepoate elibera de orice lanţuri, aducândpace deplină în viaţa noastră.

în ce constă însă lepădarea de sine?Adeseori nu înţelegem acest cuvânt întoată deplinătatea lui. Nici stăpânirea desine, nici calculul raţional şi nici măcarsupunerea însuşirilor inferioare alesufletului nostru scopurilor supreme nueste încă deplină lepădare de sine. în duhcreştin, lepădarea de sine trebuieînţeleasă în deplinul înţeles al cuvântului.A te lepăda de tine însuţi înseamnă a

renunţa la tine însuţi, ca şi cum nici n-aiexista în propriii tăi ochi. în acest scop,trebuie neapărat să ieşi din tine însuţi şi,predându-te pe de-a-ntregul Domnului,pătrunzându-te totdeauna de Duhul Lui, săajungi la deplina uitare de sine,închinându-ţi viaţa slujirii aproapelui.

în anii dinainte, poate chiar ieri, nepuneam multe lucruri bune în seamă, nueram nepăsători faţă de laudele şidefăimările oamenilor, ne îngăduiam să nedesfatăm satisfăcându-ne anumite dorinţeproprii. Acum însă, predându-ne Domnului,am hotărât cu tărie să dăruim toate, farăexcepţie, Domnului Iisus Hristos, să trăimşi să lucrăm numai spre slava Lui,mărturisindu-L mereu prin viaţa noastră.Numai atunci vom putea spune împreunăcu Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ciHristos trăieşte în mine (Galateni 2, 20).

2 octombrieEl este mântuirea mea

Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici săintre în corabie şi să treacă înaintea Lui peţărmul celălalt.

(Matei 14, 22)

Pesemne că această poruncă aMântuitorului li se va fi părut ciudatăucenicilor. Obişnuiţi să fie cu Iisustotdeauna, putând mereu să-Iîmpărtăşească gândurile lor, să-I încre-dinţeze grijile şi îndoielile lor, poate că nicinu-şi vor fi dat seama cât de greu aveausă îndure lipsa prezenţei Lui. Uceniciiavuseseră nu o dată parte de delicataatenţie a Mântuitorului, însă nu puteau săo preţuiască după cuviinţă. Nici noi, deobicei, nu preţuim fericirea de care nebucurăm.

Şi iată că Domnul a ales întunericulnopţii pentru a le mişca inimile, cerămăseseră nepăsătoare în lumina veselăa soarelui. Acum, în mijlocul furtunii,aveau să înfrunte toată grozăviasingurătăţii, tot adâncul neputinţeiomeneşti, şi trebuia să-şi dea seama, pânăla urmă, că izbăvirea poate să vină doar dela Domnul, că numai El trebuie să le fiestăpân în inimi. Şi Domnul, ştiind tot ce îiaştepta, îi trimite singuri, pe furtună, înbezna nopţii, făcând asta nu din nepăsare,ci din plinătatea iubirii Sale, urmărindbinele lor.

Tot El spusese însă: Când scoate afarăoile Sale, merge înaintea lor (Ioan 10, 4).Cum se împacă această făgăduinţă cu ceeace li s-a întâmplat Apostolilor la cea de apatra strajă a nopţii? FăgăduinţeleDomnului nu ne amăgesc niciodată, darîntre măsura Sa şi măsura noastră este omare deosebire.

Domnul este foarte aproape de noichiar şi atunci când nu-L vedem. Nu ţi s-aîntâmplat niciodată să te trimită singur, înîntuneric şi necunoscut, şi să iei aminte laglasul Lui fară să ştii de ce te-a trimis,neînţelegând altceva decât că aşaporunceşte Domnul, să iei seama de glasulLui, nu ţi s-a întâmplat să-ţi urmezi caleacu îndrăzneală fară să-L vezi pe Domnul înfaţa ta, mirându-te că piedicile par a pieride la sine, că greutăţile sunt înlăturate şică ai o reuşită neaşteptată?

De această dată, pesemne că Apostoliinici nu au înţeles de ce i-a depărtat de laSine Domnul. Va fi vrut să-i îndepărteze deo sminteală ori să-i scape de o ostenealăpe care o împlineau fară plăcere, saupoate şi una, şi alta. Oare tu nu te-aisimţit niciodată apăsat de îndatoririle tale,îndeplinin-du-le fară tragere de inimă, fară

dragoste, fară pasiune, ca după aceea săte trezeşti dintr-o dată cu mâna goală,uimit şi înmărmurit de lovitura ce ţi-a răpitmunca pe care până atunci nu o îndrăgeai?

După primul simţământ denemulţumire, pesemne că ucenicii se vor fibucurat totuşi de odihna şi liniştea şi bu-curia că osteneala zilei s-a încheiat şi căDomnul însuşi îi trimite să se odihnească.Liniştea lor n-a ţinut însă mult. In scurtăvreme s-a iscat un vânt puternic, a începutfurtuna, iar corabia era învăluită de valuri,căci vântul era împotrivă (Matei 14, 24).Astfel, un singur ceas, pe neaşteptate,fară să înţelegem cum, ne schimbăcâteodată întreaga viaţa şi toate nădejdilenoastre se spulberă într-o clipă. Uceniciipiereau, iar Mântuitorul era departe. îitrimisese de la El pe o cale primejdioasă.Să ne mirăm, oare, că credinţa ucenicilorse clătina?

Şi tu, călătorule ostenit, stors de puteriîn mijlocul furtunii acestei vieţi, când ţi separe că Domnul te-a părăsit aminteşte-ţi:Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind(Marcu 6, 48). El, pentru Care noapteaeste luminoasă ca ziua, Se uita la ei, îivedea tulburaţi şi înspăimântaţi, le vedea

zbuciumul, lua aminte la strigătul lordeznădăjduit. îi vedea cum se chinuiau: şiatunci, de ce nu S-a grăbit să le vinăîndată în ajutor? Oare îi uitase? Oare nu-Imai păsa de ei? Nu! El Se ruga pentru ei.Nu îi scăpa nimic din ceea ce se întâmplape corabie, şi Se ruga pentru siguranţa lorlăuntrică, duhovnicească, voia să previnănu naufragiul dinafară, ci naufragiullăuntric. Ştia că pentru ei, la fel ca pentrunoi, era de o mie de ori mai bine săînfrunte furtuna şi vântul potrivnic, care-1silesc pe om să strige către El, decât oplutirea lină, netulburată, în careMântuitorul e dat uitării. El a vrut să-isalveze pe ucenici nu de stihiile furioase,ci de necredinţă, de superficialitate, deîmpietrirea inimii.

Să nu ne temem, aşadar, de furtună, cisă ne amintim că Domnul ne va izbăvi deorice lucru rău şi ne va mântui înîmpărăţia Sa cea cerească (II Timotei 4,18). El ne veghează, cunoaşte luptanoastră, strădaniile noastre neputincioase,deznădejdea noastră, ne vede cândsuntem în necaz şi în suferinţă. El ia toatăpovara greutăţii noastre asupra Sa şi estegata să o poarte împreună cu noi. El nu ne

poate uita vreodată. Iată, pe palmele Melete-am însemnat, şi zidurile tale sunttotdeauna înaintea ochilor Mei (Isaia 49,16). In Dumnezeu este mântuirea mea şislava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şinădejdea mea e în Dumnezeu (Psalmi61,7).

3 octombrieDespre răbdare

Suferinţa aduce răbdare.(Romani 5, 3)

Viaţa ne dă o mare lecţie de răbdare.Indiferent la ce şcoală am învăţa-o, trebuiesă fim totdeauna gata să o primim. Derăbdare avem nevoie cel mai mult în viaţă.Mulţi ajung să piardă totul fiindcă n-audestulă răbdare. Prin răbdarea voastrăveţi dobândi sufletele voastre (Luca 21,19), spune Domnul.

într-adevăr, uneori pierim din pricinanerăbdării, pe când, dacă îndurămîncercarea cu răbdare şi cu blândeţe, ieşimînvingători. Aşadar, merită să deprindemrăbdarea, căci fără ea nu vom face nimic înviaţă. Şcoala grea a nevoii şi suferinţei neînvaţă să avem răbdare.

Supunându-ne unei asemenea încercări,Domnul nu vrea să jeluim şi să suspinăm,ci să-L lăudăm pe Cel Preaî-nalt. Se spunecă unele păsări sunt închise o vreme înîntuneric ca să înveţe cântări noi. Pe mulţicredincioşi Domnul îi lipseşte pentru ovreme de lumină şi bucurie ca să-i înveţerăbdarea. Fără să vrem îi admirăm peoamenii răbdători, fără să bănuim careeste preţul pe care îl plătesc ei pentruacest dar scump, pe care trebuie să-1căutăm şi noi, chiar dacă pentru astatrebuie să înfruntăm lipsurile şi necazurilede tot felul.

Iar răbdarea să-şi aibă lucrul eidesăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi,nelipsiţi fiind de nimic (Iacov 1,4).

4 octombrieAjutorul lui DumnezeuIar Ilie s-a dus mai departe în pustiu,

cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr,şi îşi ruga moartea, zicând: „îmi ajungeacum, Doamne! Ia-mi sufletul!"

(III Regi 19, 4)

în inima cui n-au răsunat asemeneacuvinte în clipe de întristare? Feluriteîmprejurări, care nu aveau în sine însem-

nătate, s-au unit împotriva prorocului,punându-i-se parcă de-a curmezişul.Tocmai se despărţise de ajutorul şi slugasa credincioasă şi rătăcise o zi întreagăprin nisipul deşertului, sub razele fierbinţiale soarelui - şi spre seară, istovit deoboseală şi de foame, s-a culcat sub unienupăr. Nu este de mirare că a căzut cuduhul sub povara istovirii fizice şi că ne-mulţumirea stârnea în el gânduriîntunecate. Să Se fi mâniat Domnulvăzându-1 atât de abătut? Oricum, nu i-aspus nici un cuvânt de reproş. Prorocul Ilieera răpus de oboseală, şi Domnul celoriubiţi ai Săi le dă somn (v. Psalmi 126, 2).îi era foame, şi i-a fost trimisă pâine; îi erasete, şi înaintea lui a apărut un ulcior plincu apă. Aşadar, Tatăl Ceresc i-a acoperittoate nevoile, şi Ilie, întremat, s-a ridicatgata să se apuce iar de lucrarea sa.

Poate că şi tu, cititorule, zaci ostenit,sleit de puteri, sub tufa ta de ienupăr,poate ţi se pare că grijile tale, neliniştile,alergăturile zilnice sunt mai presus deputerea ta. Să prinzi curaj cât mai repede,fiindcă Domnul nostru ieri şi azi şi în vecieste Acelaşi (Evrei 13, 8). Aşa cum i-atrimis prorocului Său odihnă, îţi va trimite

odihnă şi ţie. El va linişti frământarea tadacă tu vei veni la El. Cu dragostea Sa vapotoli foamea ta sufletească şi cu izvorulde apă vie îţi va răcori inima însetată, şitu, înnoit, cu puteri proaspete, vei mergemai departe pe calea ta, bucurându-te,gata să împlineşti voia Domnului înosteneala ta zilnică.

5 octombrieRecunoaşteţi-L pe Domnul

L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi s-au înfricoşat.

(Ioan 6, 19)

Atunci când II chemăm în neputinţanoastră pe Domnul suntem oare gata să-Lrecunoaştem, oricare ar fi înfăţişarea subcare ni Se arată? Noi ne rugăm, fără să-Idăm putinţa de a răspunde la rugăciunilenoastre aşa cum vrea, ca şi cum I-amordona şi cum, şi când să răspundă.

Ucenicii II chemau la vreme deprimejdie, îl aşteptau, tânjeau după El -însă acum, când a apărut înaintea lor, „s-au înfricoşat". De ce oare? Numai fiindcăS-a arătat într-un alt chip, nu aşa cum se

aşteptau ei? Poate îşi închipuiau că o săplutească în întâmpinarea lor într-o luntresau o să apară pe neaşteptate în mijlocullor, în corabie. Oricum, L-au văzut toţi şi s-au tulburat (Marcu 6, 50). Totuşi, n-aveaunici o pricină să se teamă de Cel ce Seapropia de ei în întunericul nopţiistrălucind de o lumină cerească şimergând pe valuri fără a fi înghiţit de ele.Oare nu îşi recu-noscuseră învăţătorul, nuînţeleseseră că în mare este calea Lui, şicărările Lui în ape multe, şi urmele Lui nuse vor cunoaşte (Psalmi 79, 18)? Şi atunci,de ce să ne temem de lumina care-Ldescoperă ochilor noştri? Oare doar fiindcăîn această arătare minunată se vede cevamai presus de fire, ca dintr-o altă lume?

Poate că aşteptăm ajutor de un anumitfel, iar ajutorul se arată într-un cu totul altchip. îl chemăm pe Domnul la amurg, iar ElSe apropie de noi la a patra strajă a nopţii.Căutăm izbăvire potrivită ideilor noastreînguste, pământeşti, iar El ne lumineazăcu razele luminii cereşti. Adevărata cre-dinţă primeşte însă totul, numai să vină dela Domnul.

Şi atunci, de ce erau speriaţi ucenicii?Li s-a părut că este nălucă, şi au strigat

(Marcu 6, 49). Şi dacă chiar ar fi fost aşa?O asemenea vedenie putea prevestimoarte grabnică. Ei, şi? Nu cumva aceştioameni nu ar fi vrut să se despartă şi demarea învolburată de furtună, şi de luptadisperată cu stihiile înverşunate, şi,plătind preţul morţii, să sfârşească odatăcu toate astea?

Şi noi ne simţim deseori apăsaţi deviaţă, dar totuşi nu suntem încă gata demoarte şi nu recunoaştem puterea luiDumnezeu în tot ce ni se întâmplă. Pentrunoi nu Se apropie Hristos, în strălucireaaducătoare de bucurie a luminii cereşti, cio putere necunoscută ce porunceştevalurilor şi e înarmată împotriva noastră.Dacă am fi însă încredinţaţi că la mijloceste lucrarea Domnului, am răbda toate cudragă inimă. Noi însă dăm vina pe unul şipe altul, pe o împrejurare sau alta, uitândcă nimeni şi nimic nu poate lucra împotrivavoii lui Dumnezeu.

Aşadar, se dovedeşte că noi, pornind ladrum, îl lăsăm pe Domnul departe în urmanoastră, pe ţărm, şi vrem să îndurămsinguri toate primejdiile şi restriştile.Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de n-aveţi credinţă? (Marcu 4, 40). în mijlocul

zgomotului şi tulburării, în mijlocul furtuniidezlănţuite în jurul nostru, trebuie să luămaminte la glasul Domnului, să-L căutămdin toată inima în fiecare clipă a vieţiinoastre şi să fim totdeauna gata să îlprimim, oricare ar fi chipul în care ar venisă ne cerceteze.

6 octombrieRaza de lumină cerească

El a luat asupră-Şi durerile noastre şicu suferinţele noastre S-a împovărat.

(Isaia 53, 4)

Când, sub povara durerii noastre, nearuncăm la picioarele Mântuitorului, nearuncăm înaintea Celui care a cunoscut Elînsuşi toate durerile. Când strigăm către Eldin mijlocul ispitei, strigăm către Cel ceînsuşi a fost ispitit. Când suspinăm dinpricina răutăţii oamenilor, ştim că ne audeCel ce El însuşi a fost amărât deînvârtoşarea inimii omeneşti. Când,distruşi de pierderea unei fiinţe dragi, su-ferim în casa rămasă pustie, ne vede Celcare a plâns la mormântul prietenului Său.Când, rămaşi singuri, zadarnic căutămcompasiunea oamenilor; ne înţelege

întristarea inimii Cel ce a cunoscut ceînseamnă singurătatea şi al Cărui suflet„s-a întristat de moarte" în GrădinaGhetsimani. Şi când, într-o clipă deslăbiciune şi de durere a inimii, lumina luiDumnezeu se ascunde de noi şi suntemcuprinşi de o îndoială grozavă, în ceasulacela negru ne întăreşte Cel ce a strigat închinurile dinaintea morţii: DumnezeulMeu, Dumnezeul Meu, de ce M-aipărăsit?(Marcu 15, 34).

Când Mântuitorul nostru a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţelenoastre S-a împovărat, El a urmat caleacare avea să-L ducă pe Golgota. Acum, caşi atunci, El îşi revarsă asupra noastrădragostea nesecată. Fericit cel ce se vapătrunde de adevărul acesta! Pentru acelanu va mai fi nici mâhnire, nici singurătate,fiindcă Mântuitorul este totdeauna cu el;nu va mai fi amărăciune în inima lui,deoarece ştie că Domnul va înţelege şiceea ce noi nu suntem în stare săexprimăm în cuvinte; nu va şti nici deslăbiciune, nici de frică, deoarece, simţindasupra sa privirea iubitoare a Mân-tuitorului, e încredinţat că nici o încercare

din viitor nu-1 va putea despărţi dedragostea lui Hristos.

Binecuvântată să fie clipa când neplecăm genunchii înaintea Lui pentruprima dată în liniştea însingurării şi poatecă nu suntem în stare încă să dăm glasrugăciunii noastre, ci simţim doar dulceaţaprezenţei Sale; când nici nu cerem ajutor,dar ştim că El înţelege toate şi ştie toate;când simţim în adâncul inimii adevărata,neschimbătoarea, veşnica iubiredumnezeiască, care ne dă tărie în ceasulmorţii şi ne luminează cu lumina Sa ceanepământească! Trimite, Doamne, asuprafiecăruia dintre noi o rază din aceastălumină cerească!

7 octombrieOchii ce au primit darul vederii

El a răspuns şi a zis: „Dar cine este,Doamne, ca să cred în El?" Şi a zis Iisus:„L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine,Acela este!"

(Ioan 9, 36-37)

Această întrebare a orbului din naşterene uimeşte. Cum putea el, după ce primise

o binefacere atât de mare şi de ne-aşteptată ca vindecarea de boala sagroaznică, să nu înţeleagă încă de unde îivenise această tămăduire? Suferise o viaţăîntreagă neputând să vadă lumina zilei, şidintr-odată i s-au deschis ochii trupeşti:nu ar fi fost firesc să i se deschidă şi ochiiduhovniceşti şi să i se descopere că se aflăîn prezenţa Fiului lui Dumnezeu? Dar, dupăcât se pare, este mai uşor ca orbul să vadădecât ca ochii credinţei omenirii jalnice,rămase în îndoială, să se deschidă.

Uneori Domnul ne vorbeşte, iar noi nemai şi întrebăm unde este El, de ce ne-apărăsit. în lumea noastră duhovniceascăse săvârşesc şi astăzi minuni: fară ca ochiioamenilor să vadă aceasta, adeseori seproduc mari prefaceri în inima omenească.Aceasta renaşte toată, sub înrâurireainsuflării de Sus, iar oamenii nu ştiu peseama cărui fapt să pună prefacerea pecare nu o pot înţelege. Tocmai atunciDomnul vorbeşte sufletului nostru. Elvorbeşte şi prin împrejurări, şi prinîncercări, şi prin Sfânta Scriptură. El stăînaintea noastră în ceasurile chinuitoareale nopţilor fară somn, luminând orbireanoastră cu prezenţa Sa, deschizând ochii

noştri ca să poată pătrunde adânculmilostivirii Lui. El ne vorbeşte chiar şi cândnu ne dăm seama.

Să fim cu luare-aminte la acest glas, săne grăbim a striga din adâncul sufletului:Cred, Doamne!, şi să ne amintim cuvinteleLui: Am venit în lumea aceasta ca cei carenu văd să vadă (Ioan 9, 39).

8 octombrieMirul compasiunii

Şi iată, era in cetate o femeiepăcătoasă şi, aflând că sade la masă, încasa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

(Luca 7, 37)

Folosiţi vasele de alabastru ale iubirii şimilostivirii voastre asupra oamenilorapropiaţi înainte de moartea lor, turnaţiasupra lor preţiosul mir al compasiuniiatâta timp cât mai sunt în viaţă. Spuneţi-lecuvinte de mângâiere atâta timp cât potsă le audă, îndulciti-le viaţa cu nevoinţeledragostei atâta timp cât dragostea voastrămai poate să-i mângâie şi să-i bucure.Vorba bună pe care o veţi spune despre eicând nu vor mai fi în viaţă mai bine

spuneţi-o acum, în prezenţa lor. Florile cucare vreţi să le împodobiţi morminteleduceţi-le mai bine acum, ca să-şiîmprospăteze cu ele locuinţa lorpământească. Prietenii noştri au deseorinevoie de compasiune, de sprijin: să nu lerefuzăm, deci, această compasiune şiacest sprijin acum, cât pentru ei sunt încălucruri de preţ, şi să deschidem înaintealor, cât mai sunt în viaţă, vasele noastrede alabastru pline cu mir, ca să-i înviorămşi să-i îmbărbătăm în ceasul singurătăţii.Să învăţăm, ca şi femeia din Evanghelie,cât timp nu-i încă prea târziu, să facem ceputem pentru ei înainte de moartea lor.

Dincolo de mormânt nu-i mai putemajuta pe fraţii noştri; în faţa mormântuluideschis dragostea noastră va rămâneneputincioasă, iar florile noastre nu vormai răspândi mireasmă asupra vieţii carea trecut.

9 octombrieBiruinţa credinţei

Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel,înaintea Căruia stau eu.

(III Regi 17, 1)

A sta mereu înaintea lui Dumnezeu şidoar înaintea Lui: în aceasta se cuprindetoată puterea şi îndrăznirea. Eu suntslujitorul Tău şi am făcut totul dupăcuvântul Tău (III Regi 18, 36): iată izvorulbiruinţei. Dar Ilie trebuia să treacă prinfelurite experienţe şi încercări alecredinţei sale: să se ascundă la pârâulCherit şi acolo, în singurătate, să sepregătească pentru o mare slujire, hrănitcu hrană minunată, potrivit făgăduinţei luiDumnezeu.

După o vreme pârâul seacă, şi dupăaceea Ilie aude altă poruncă: Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căciiată am poruncit unei femei văduve să tehrănească! (III Regi 17, 9). Domnul îischimbă calea, schimbaşi înnoieşte terenullucrării lui, pentru a da credinţei luiputerea de a înfrunta încercările iar şi iar.

Cu toate se obişnuieşte omul, chiar şicu lucrurile cele mai minunate şi maipresus de fire, aşa cum s-au obişnuit is-raeliţii cu mana cerească. Când pârâulCherit seacă, încetează o minune, însăDomnul o înlocuieşte cu alta, ducându-1pe Ilie la o nouă lucrare a puterii Sale, la o

nouă încercare a credinţei. Va urmaîncercarea de pe Muntele Cârmei: uimi-toarea luptă şi biruinţă a unui om singurasupra unei mulţimi, când Ilie urcă peMuntele Cârmei, plecându-se la pământ şiplecându-şi faţa între genunchi (v. III Regi18, 42). Aici, slujitorul lui Dumnezeu searuncă în ţărână pentru a cere şi a primifăgăduinţa Domnului.

Nu poate sta decât cel ce ştie să zacă înţărână. Dumnezeu a făgăduit ploaie -ploaia miluirii, a împăcării, a redobândiriimilei dumnezeieşti ca răspuns larugăciunea robului Său. Şi din ţărânaaceasta se întinde către Domnul mânacredinţei, se apucă bine şi-L ţine strâns,până când făgăduinţa este primită. Decâteva ori este trimis tânărul să priveascăla cer. îndelungat aşteaptă în genunchi, curăbdarea neclintitei nădejdi, prorocul. însfârşit, apare cel dintâi norişor, şi acolo, înţărână, pe Muntele Cârmei, este dobândităbiruinţa credinţei. Toate cele pământeştise pleacă înaintea lui Ilie, şi el poate săstea înaintea Domnului.

10 octombrieNu te împotrivi Domnului

Şi luându-L Petru deoparte, a începutsă îl dojenească.

(Marcu 8, 32)

Este vrednic de luare-aminte faptul cănu cu mult înainte, când până şi cei maiapropiaţi dintre ucenici, neprice-pândînţelesul spuselor lui Hristos, încercau să-Labată de la pătimirea pentru care venisede fapt în lume, doi bărbaţi ai VechiuluiTestament, Moise legiuitorul şi Ilie, celcare re-facuse slujirea adevăratuluiDumnezeu, au stat de vorbă cu Domnul pemuntele Schimbării la Faţă tocmai despreieşirea Z.«;'(Luca9, 31).

Celor doi, luminaţi de lumina cerească,le era limpede toată însemnătatea acestei„ieşiri" neasemuite, care a pus în umbrătoate, care a săvârşit luctarea mântuirii şinu a fost săvârşită de nimic altceva: nicide tunetele de pe Sinai, nici de primireaLegii, nici de cuvintele insuflate aleprorocilor.

Prorocul Ilie a înţeles nimicnicia a tot cese străduise el să împlinească faţă denevoinţa ce avea să se săvârşească înIerusalim. Nici vântul, nici furtuna, nicicutremurul nu însemnau nimic faţă de

„suflarea de vânt lin" a harului pe care aadus-o Domnul. împărăţia lăuntrică,nestricată, a fost înălţată fară putere şistrălucire dinafară, a fost întemeinicităpentru totdeauna în inimi prin moartea şiprin viaţa Fiului lui Dumnezeu.

Ilie se ascunsese în pustie, furtunabântuia înaintea sa, cutremurând munţii şifăcând să se prăvălească stâncile, când aauzit glas spunând: Ieşi mâine şi staiînaintea Domnului în munte (III Regi 19,11). După adierea de vânt lin,

Ilie a ieşit din peşteră. Vocea lină aDomnului 1-a scos de acolo, arătându-i onouă slujire: Du-te la Damasc..., şi 1-amângâiat cu faptul că în Israel mairămăseseră şapte mii de bărbaţi ce nu-şiplecaseră genunchii înaintea lui Baal: Ridi-că-te şi stai înaintea Domnului...

Ieşi din peştera ta, din descurajarea şispaima ta, ieşi din gândurile şisimţămintele tale şi trage în piept aerul ceadie de Sus, de la Dumnezeu. Domnul îţiva spune şi ţie: „Ieşi" — şi nu în peşterata, ci în mâna Sa, care pentru tine a fostrănită, te va ascunde de înfricoşătoareaputere a întunericului, de dezamăgire şi detot răul. Iar dacă vei primi cu supunere, ca

Ilie, educaţia dată de Dumnezeu, povaradată de Dumnezeu si calea dată deDumnezeu, maturizându-te în însin-gurarelăuntrică şi smerenie, supunându-te cucredinţă tuturor condiţiilor educaţieiacesteia, să ştii că roadă cea bună şiveşnică a fost dăruită slujirii tale — roadăascunsă, poate, pentru o vreme, însăneîndoielnică, crescută de harica adierede vânt lin a Duhului Dumnezeiesc, Care,trezindu-ţi sufletul la viaţă, îl va purta „dinputere în putere", întru slava luiDumnezeu.

11 octombrieDomnul va trimite uşurare

Şi îngerul Domnului i-a zis: „întoarce-tela stăpâna ta şi te supune sub mâna ei... Aauzit Domnul suferinţa ta."

(Facerea 16, 9, 11)

Agar a fugit de la Sara. I s-a părut că nuva putea suporta prigoana acesteia, însăîngerul Domnului i-a poruncit să seîntoarcă la îndatoririle ei. In paharulsuferinţei omeneşti nu poate fi nici opicătură de prisos. Este uşor să fugi de o

încercare, dar ce vom obţine făcând aşa?Să nu ne luăm soarta în nepriceputelenoastre mâini, ci să ne smerim sub mânacea tare a lui Dumnezeu (I Petru 5, 6) şi sălăsăm toate în seama Lui. Să ne smerim, şivom căpăta binecuvântare de Sus. Agarajunsese la deznădejde, însă i s-adescoperit îndată o mare milă: îngerul i-aspus că i se va naşte un fiu, Ismail.

„Ismail" se tălmăceşte: „Domnul aauzit". Chiar dacă oamenii rămân surzi lanevoile noastre, chiar dacă ne umilesc şine jignesc, să ne mângâiem: Domnul neaude, şi atunci când ne trimite uşurare,milostivirea Lui întrece până într-atâtsuferinţa noastră, încât o şi dăm uitării.

Aşadar, să ne mulţumim cu faptul căDomnul ne ascultă şi să încetăm cuplângerile şi cu cârtirea. Domnul nu vatrimite niciodată încercări mai presus deputerea noastră, El însuşi ne va trece prinapele de lacrimi ale necazurilor noastre.Să-L recunoaştem în toate pe Dumnezeu,pe Dumnezeul Cel Viu, aşa cum a facut-oAgar atunci când s-a smerit înaintea Lui şiL-a ascultat, ştiind că El i-a luat suferinţaîn seamă.

12 octombrieIzvorul bucuriei

Şi s-a dus în calea sa, bucurându-se.(Faptele Apostolilor 8, 39)

Eunucul proaspăt convertit nu arenunţat, pentru a începe o nouă viaţă, ladrumul pe care urma să-1 facă. El s-a dusîn calea sa, în ţara sa, la neamurile sale,dorind să-şi continue lucrarea acolo unde-1 pusese Domnul şi să împărtăşească nouasa cunoaştere cu cei cu care trăise maiînainte, să le aducă vestea cea bunădespre Hristos.

El purta în inima sa un izvor de bucurienouă, simţea că trebuie să împartăaceastă comoară cu fraţii săi. Şi noi, cândprimim de la Domnul har din belşug, cândni se dă să pătrundem cu puteri noi înadâncul învăţăturii Lui, când simţim căparcă am renăscut, nu trebuie să părăsimlucrarea pe care am început-o, ci să ocontinuăm cu puteri noi, cu bucurie nouă,aplicând la modestele noastre îndatoririzilnice preaînaltul bine pe care l-amdobândit.

Numai atunci orice osteneală a noastrăva renaşte şi se va preface în cevapreafrumos. Duhul lui Hristos dă fericirea;creştinul trebuie să fie fericit. Eunucul s-adus în calea sa bu-curându-se. In inima luirăsuna o cântare de laudă. Orice adevăraturmător al lui Hristos merge pe caleaostenelii şi încercărilor, şi la fiecare pas îlaşteaptă o nevoinţă nouă. El împlineştetoate cu osârdie şi răbdare, dând laudă luiDumnezeu, şi această cântarea a lui,uşurându-i povara, scurtează orele lungide muncă şi-i îmbărbătează pe cei întâlniţiîn cale.

13 octombrieOsteneşte-te totdeauna şi peste tot

Iar Pavelprimea pe toţi care veneau lael, propovăduind împărăţia lui Dumnezeuşi învăţând cele despre Domnul IisusHristos.

(Faptele Apostolilor 28, 30-31)

Aceste cuvinte aruncă o ultimă privireasupra vieţii Apostolului Pavel. El ne apareaici închis, dar primindu-i totuşi pe toţi ceice veneau la el - şi mulţi veneau cu grijile,

cu întrebările şi îndoielile care-ifrământau, fiind primiţi întotdeauna cubucurie. Oamenii cu inimă bună, cu odragoste largă, atotcuprinzătoare, fireştecă îi atrag pe toţi cei împovăraţi de păcatesau de necazuri, toate sufletele careînsetează să vină la izvorul de apă vie. Unasemenea om era şi Pavel, şi nu încapeîndoială că el avea darul de a-i încuraja petoţi şi de a le da oamenilor ceea ce căutau,ascultându-i cu răbdare şi compasiune.

Luaţi aminte la felul de ajutor pe care îldădea Apostolul Pavel: el le vorbeaoamenilor de Hristos, propovăduia împă-răţia lui Dumnezeu, le astâmpăra foameacu pâinea cerească.

El arăta că Hristos este Singurul de laCare poat veni ajutor şi linişte. Nu avemnimic în noi înşine cu care să putem ajutasau mângâia oamenii, ci putem doar să îiîndrumăm spre Mântuitorul nostru. Acestezile de închisoare ale Apostolului Pavel s-au dovedit a fi cele mai rodnice din toatăviaţa lui, deşi părea că fusese sortitinactivităţii. Şi noi, când suntem ţintuiţiîntr-un loc de o boală sau de alte împreju-rări, să nu ne descurajăm. Şi atunci, înaparenta inactivitate, pe care Domnul nu

degeaba o îngăduie, putem aduceaproapelui mult folos, lucrând în ogorul luiHristos.

14 octombrieSmereşte-ţi voia

întru răbdarea voastră veţi dobândisufletele voastre.

(Luca21, 19)

Răbdarea, silindu-ne să ne lepădămdeplin de noi înşine, cere o voinţă foarteputernică. Cu cât este mai puţin lustruexterior în această nevoinţă tainică arăbdării, cu cât aceasta rămâne mai puţinbăgată de seamă şi preţuită de către oa-meni, cu atât avem mai multă nevoie dehotărâre şi râvnă ca să o împlinim. Tocmaiatunci această nevoinţă, această jertfa vafi primită şi răsplătită de către Tatăl nostruCeresc, întreaga viaţă este lepădare devoia proprie pentru a urma pas cu pas voiiînvăţătorului nostru. Scopul vieţii nu stă însăvârşirea nevoinţei ca atare.

Uneori, putem fi reduşi la inactivitatetotală, dacă Domnul alege această cale casă ne cureţe. Este greu să te supui unei

asemenea sorţi atunci când sufletul îţiarde de dorinţa de a lucra, dar trebuieştim să îndurăm fară cârtire şi o asemeneaîncercare, înţelegând că Domnul necheamă să mergem pe această cale. Ceeace semeni tu nu învie dacă întâi nu moare(I Corinteni 15, 36). Şi noi, ca să trăim,trebuie să murim faţă de noi înşine,trebuie să murim zi de zi în deplinăascultare faţă de această lege, dând totul,smerindu-ne voia în faţa voii CeluiPreaînalt.

15 octombrieHarul şi libertatea

Duhul Domnului peste Mine, că M-a unssă binevestesc săracilor, M-a trimis săvindec pe cei zdrobiţi cu inima, săpropovăduiesc robilor dezrobirea şi celororbi vederea, să slobozesc pe cei apăsaţişi să vestesc anul bineprimit al Domnului.(Luca4, 18-19; Isaia6l, 1-2)

Până în ziua de astăzi, Hristos îi trimitepe slujitorii Săi la întreaga omenire cuaceeaşi veste. Primind de la El propo-văduirea aceasta, ei trebuie să vestească,

de asemenea, anul bineprimit alDomnului.

în milostivirea Sa, Domnul nu-i striveştecu ameninţări pe păcătoşii care s-au ruptde El, ci le trimite cuvinte de dragoste şiiertare, deschizând calea către cerînaintea lor. Uşile Raiului se deschid largpentru oricine se pocăieşte fară făţărnicie.Poate intra şi săracul, fiindcă acolo nu-inevoie de bogăţie. Pot intra şi cei farăştiinţă de carte, alături de cei mai mariînvăţaţi, dacă au învăţat să-şi iubeascăMântuitorul si să aibă nădejde în El.Aceasta nu este însă totul: pro-povăduireae îndreptată spre cei zdrobiţi cu inima,care sunt mulţi pe acest pământ, şi nimeninu-i în stare să socotească întregul număral pricinilor care zdrobesc inimile oameni-lor de-a lungul vieţii lor.

Ştii tu, care citeşti aceste rânduri, ceînseamnă zdrobirea inimii? Necazul tăueste, oare, dintre cele pe care nici uncuvânt omenesc nu e în stare să le aline?Rana ta este dintre cele care nu pot să afletămăduire? Viu este Cel ce a zis: Veniţi laMine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Euvă voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Nu teteme, că Eu cu tine sunt... Că Eu sunt

Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta(Isaia 41, 10, 13). Viu este Mântuitorul,Care a luat asupra Sa neputinţele noastreşi a purtat durerile noastre (v. Isaia 53, 4).El te poate mângâia, te poate face pe tine,orbul, să vezi, te poate pune în libertatepe tine, cel istovit.

Există însă şi altă întristare, cea pentrupăcate, atunci când se trezeşte conştiinţaîn noi. Regele David a trecut prin ea,Apostolul Pavel la fel, şi toţi cei care secăiesc sincer cunoscând această întristareapăsătoare. Numai Domnul ne poate facesă simţim toată grozăvia păcatului nostru,şi tocmai atunci, după ce ne dă de înţelescă nu vom găsi în noi înşine izbăvire deacest rău, El ne arată singurul izvor altămăduirii, şi pricepem că pentru fiecaredintre noi există iertare şi împăcare prinsângele lui Ii6us Hristos, Care pentru noi avenit şi a pătimit. Nouă, celor de departeşi celor de aproape (Efeseni 2, 17), ne-afost vestită pacea, avem un Tată Cerescplin de dragoste, lată Mielul luiDumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!(Ioan 1, 29). El ridică şi păcatul tău,păcatul oricui vine la El cu credinţăîntreagă; El este Dumnezeul dragostei,

gata să fie mângâierea ta, sprijinul tău,scăparea ta în veac.

A venit să propovăduiască robilordezrobirea şi să-i slobo-zească pe ceiapăsaţi. Pe noi toţi, cei robiţi de păcat,încurcaţi, poate chiar fără să ne dămseama, în lanţurile duhului celui rău, avenit să ne slobozească Fiul lui Dumnezeuşi să ne smulgă din stăpânirea satanei.Dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fiîntr-adevăr (Ioan 8, 36). Şi dacă nu ne dămseama întotdeauna de această libertatenemărginită, care ne ridică deasupratuturor meschinăriilor şi măruntelor neplă-ceri pământeşti, oare nu se va întoarce şiasupra noastră reproşul pe care ni-1 faceApostolul Iacov: Nu aveţi, pentru că nucereţi (Iacov 4, 2). Cereţi, cereţi cufierbinte stăruinţă, pentru ca Domnul săreverse asupra voastră darurile celebogate ale Sfântului Duh. Şi voi dărui lorbinecuvântare, şi ploaie le voi trimite lavreme; ploi de binecuvântare vor fi aces-tea (Iezechiel 34, 26).

Să se îndeplinească în zilele noastreacest cuvânt! Doamne, învaţă-ne să nerugăm (Luca 11, 1). Şi să nu mărginimrugăciunea noastră la îngustele idei

omeneşti, ci să cerem să se trimită harulasupra noastră. Când harul va pătrundeadânc în sufletul nostru, vom simţi căsuntem cu adevărat liberi şi că aparţinemlui Hristos întru totul.

16 octombrieNu te teme!Eu sunt; nu vă temeţi. (Marcu 6, 50)

Cu ce i-a ajutat Domnul pe ucenicii Săiîn restriştea lor? Prin faptul că le-a spus:Eu sunt! Nu le-a făgăduit vreme liniştită,nu le-a poruncit încă valurilor să sepotolească, nu le-a prevestit că vor ajungeîn curând la liman. Toate acestea puteasau nu să se întâmple, dar ei nu trebuia săse teamă de nimic din clipa când Domnulînsuşi li Se alăturase. Aici se ascunde oînvăţătură pentru fiecare din noi, şi anumeni se arată tocmai lucrul de care avemnevoie şi de care uităm adesea. Avemnevoie neapărată nu să ne izbăvească detot ce ne înspăimântă, ci să îndepărtezede la noi frica însăşi; nu să potoleascăfurtuna, ci ca El însuşi să vină la noi înmijlocul furtunii acesteia. Iată ce trebuiesă-I cerem Domnului; nimic altceva nupoate să ne ajute.

Iar voi, cei cărora vi s-a întâmplat săvedeţi chipul strălucitor al lui Hristos,apropiindu-se de voi calea de apă a la-crimilor şi a durerii voastre, veţi puteaoare vreodată să uitaţi asta? Puteţi, oare,uita lumina aducătoare de bucurie pe careEl a revărsat-o asupra mării înviforate dininima voastră? Puteţi, oare, uita fericireaacelei cereşti vedenii, şi nu a pătrunsatunci în sufletul vostru măcarrăsfrângerea uluitorului înţeles alcuvintelor: Fericiţi cei ce plâng, că aceiase vor mângâia (Matei 5, 4)?

Să nu încercăm să ne alegem singurisoarta, fiindcă nu putem prevedea nimic;să primim întru totul calea pe care a ales-opentru noi Domnul însuşi. Şi să nu neînfricoşăm! Nu te teme de cele ce ai săpătimeşti! (Apocalipsa 2, 10).

17 octombrieTăria mea

Domnul este întărirea mea, scăpareamea şi izbăvitorul meu, stânca mea descăpare..., puterea cea mântuitoare,Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea!

(II Regi 22, 2-3)

Scăparea mea! Să ne amintim de toţivrăjmaşii care ne urmăresc. Din trecutulnostru năvăleşte asupra noastră o oasteîntreagă. Tot ce n-am dus la bun sfârşit,toate gândurile păcătoase, toate vorbelerele, înrâurirea proastă asupra altora —toate acestea răsar înaintea noastră,dându-ne în vileag şi urmărindu-ne.Trecutul nu poate fi îngropat sau ascuns,nu va amuţi, ci trăieşte şi ne apasă.

Avem însă Adăpost şi Scăpare: pe IisusDomnul. El a purtat păcatele noastre, întrupul Său, pe lemn (I Petru 2, 24); El ne-arăscumpărat din blestemul Legii, facându-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13).Aşa S-a dat pe Sine Domnul, facându-ni-Seadăpost pentru izbăvirea şi mântuireanoastră. S-a luptat cu vrăjmaşii noştri,biruindu-i cu moartea Sa. Drept aceea nicio osândă nu este acum pentru cei ce suntîn Hristos Iisus (Romani 8, 1).

Asupra întregului trecut a adiatsuflarea atotiertării Lui. „El este Adăpostulmeu şi Scăparea mea!" Să nu ne oprimînsă aici, ci să mergem mai departe: „Eleste stânca mea". în adăpost mă ascundde păcatele mele, pe stâncă mă lupt cuele. Fă-ţi mai întâi adăpost în Domnul, iar

după aceea suie-te cu picioare neclintitepe stânca ta! Fugi de păcatele tale pânăcând vei ajunge la Domnul, şi în El, pestânca cea neclintită, o să le birui petoate. Iată, suflete al meu, unde ebiruinţa! Afară din adăpost vei fi biruit,însă pe stâncă vei fi biruitor. Acolo voilocui, în pofida vrăjmaşilor mei. Ţine denoi ca, întărindu-ne pe stâncă, să ne ferimde vrăjmaşi prin zidul de nestricat careeste însuşi Atotputernicul, Atot-bunulDomn!

18 octombrieîmpotriva legii dragostei

Şi văzându-l, a trecut pe alături.(Luca 10,31)

• în parabola despre bunul samarineanvedem mai întâi doi oameni care sesocoteau cucernici: un preot şi un levit.Amândoi, văzându-l pe nefericitul călătorrănit, prădat de tâlhari, trec liniştiţi pealături - şi pentru noi este limpede căaceşti oameni nu îşi iubeau aproapele cape sine însuşi.

Totuşi, la drept vorbind, nici preotul,nici levitul nu-i făcuseră omului aceluianici un rău. Nu l-au lovit, nu l-au prădat, cipur şi simplu au trecut mai departe dupăce s-au uitat la el. Veţi spune că nu aupăcătuit, fiindcă adevăraţii vinovaţi erautâlharii, care fuseseră atât de cruzi cu acelom, rănindu-1, prădându-1 şi lăsându-1aruncat în drum. Nici preotul, nici levitulnu fuseseră părtaşi la această fărădelege -şi totuşi, ei au păcătuit împotriva legiidragostei, neaju-tându-şi aproapele.

Nu obişnuim să ne reproşăm ceea ce n-am făcut. Fireşte, ne pare rău când seîntâmplă să-i aducem vătămare cuiva, însăfoarte rar ne învinuim că am scăpat ocaziade a face un bine, de a da un ajutor ceţinea de noi. Totuşi, nu încape îndoială căluăm asupra noastră un păcat mare atuncicând nu dăm aproapelui acea dragoste şiacel bine care stăteau în puterea noastră.

Vom da seama pentru fiecare prilej de ane ajuta aproapele pe care l-am scăpat dinneglijenţă, din neatenţie, din lene sauegoism. Acel prilej nu se va mai întoarce,iar noi ar fi trebuit să îl folosim, fiindcă ne-a fost trimis chiar de Dumnezeu.

Pe calea vieţii întâlnim la tot pasul fraţirăniţi, dezmoşteniţi ai sorţii, părăsiţi farăajutor. Ce vom fi pentru ei: preot, levit orisamarinean?

19 octombrieFăgăduinţele Domnului

Ajiitâ-mă, şi mă voi mântui.(Psalmi 118, 117)

Făgăduinţele Domnului nu suntmărginite de număr sau de timp, ci seînnoiesc pentru noi mereu, acoperindtoată viaţa noastră. De şase ori din nevoite va scoate, iar a şaptea oară răul te vaocoli (Iov 5, 19). Aşadar, nu există zi încare Domnul să nu fie gata să ne ajute. Noiînsă nu pricepem îndată asta; nici măcarPetru nu s-a încrezut Domnului când aînceput să se înece în valurile sălbatice.Totuşi, Iisus i-a întins îndată mâna şi 1-aapucat (v. Matei 14, 31). A fost de ajuns caPetru, istovit de lupta cu valurile, să-şiîntindă mâna slăbită către Hristos, ca săfie izbăvit în clipa aceea. Domnul a fostîngăduitor cu frica lui şi n-a făcut decât să-

i spună: Puţin credinciosule, de ce te-aiîndoit?

Şi până în ziua de astăzi Domnul nepune mereu întrebarea asta. Noi credemcă avem multă credinţă, dar ia gândiţi-vă:ce înseamnă îndoielile, cârtelile, şovăielilenoastre? Nu ni se întâmplă toate acestea,oare, fiindcă, la fel ca Petru, ne abatemprivirea de la Hristos, Singurul în Care emântuirea noastră, şi ne-o oprim asupralucrurilor din jurul nostru, care ne tulbură,căutând chiar şi în viitor tot ce ne poateînspăimânta?

Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?In această îndoială stă tragedia noastră.Să ne tindem privirea către Hristos, să fimneclintiţi, şi atunci valurile vieţii nu ne vorîneca, ci vom spune cu încredinţare: întoate pătimim necaz, dar nu suntemstriviţi; lipsiţi suntem, dar nudeznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi (IICorinteni 4, 8-9).

20 octombrieUrmând Mielului

Toţi aceştia au murit întru credinţă...mărturisind pe pământ că ei sunt străini şicălători.

(Evrei 11, 13)

Avraam a fost unul dintre ei. A lăsattotul în urmă şi a plecat pe o calenecunoscută, şi acolo a ajuns la culmeamenirii sale. I-a fost dat un fiu, a trăit înîndestulare, şi totuşi îl aştepta o încercarecât se poate de mare: Dumnezeu i-a po-runcit să 1-1 jertfească pe fiul său. Puteaface cale întoarsă; putea să se tulbureauzind întrebarea fiului: Dar mielul pentrujertfă unde este? Dar Avraam i-a răspuns:Fiul meu, Se va îngriji Dumnezeu de mieluljertfei Sale! (Facerea 22, 8). Şi-a continuatfară abatere drumul până în pământulMoria (Facerea 22, 2), fiindcă nu era dintrecei ce stau veşnic la îndoială, amânăîmplinirea datoriei de azi pe mâine,lucrează nehotărât şi împlinesc porunca luiDumnezeu în ultima clipă, fară vreotragere de inimă.

Avraam s-a supus îndată, în tăcere, luiDumnezeu, fără să încerce măcar să aflepricina poruncii aceleia. Ii era de ajuns căfusese dată de către Domnul. în locul lui,

noi am fi tremurat, fară doar şi poate, înfaţa jertfei ce se cerea, uitând căDumnezeu nu va îngădui să fim ispitiţi maimult decât putem, ci odată cu ispita vaaduce şi scăparea din ea, ca să putemrăbda (I Corinteni 10, 13).

De ce să ne gândim dinainte: „Ce o săceară de la noi Domnul?" El ne va daputere pentru încercările adevărate, nupentru cele închipuite. Nu trebuie decât sămergem înainte cu hotărâre, şi El ne vaieşi în întâmpinare ori de câte ori vomavea nevoie, ne va uşura greutăţile înmăsura în care va trebui, ne va ducenevătămaţi la capăt, dacă ne vom încrededeplin în El şi ne vom gândi laatotputernicia Lui, nu la neputinţanoastră.

Domnul ne cere adesea jertfa pentru ane pune credinţa la încercare. El, Care, caFiu al Omului, S-a smerit pe Sine până lamoarte, şi încă moarte pe cruce, şi Care Şi-a vărsat sângele pentru noi, nu a înlăturatde la noi prin asta şi frica morţii? Oare totvom mai şovăi a urma Mielului chiar şi „înpământul Moria"?

Domnului îi trebuie suflete care,asemenea lui Avraam, sunt gata să-I dea

tot ce le va cere — însă noi, în cârtireanoastră, parcă ne-am lua la gâlceava cuDumnezeu sau parcă ne-am târgui cu El,nelăsând din mână ceea ce El a hotărât săia de la noi.

Să ne ajute Domnul ca fară de cârtire şifară de şovăială să punem pe jertfelnic totce ne e mai scump: să-1 dăm sprejunghiere pe „Isaacul" nostru, comoaranoastră, nădejdile noastre, toate câte nemână în viaţă şi care fac bucuria noastră.Fiecare din noi să meargă fară a şovăi „înpământul Moria", urmând Mielului chiar şicu preţul vieţii. Dumnezeu ne va răsplătiînsutit pentru toate.

21 octombrieTot ce e mai bun — pentru Dumnezeu

Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau. "(Ioan 4, 7)

De ce înseta Iisus când a venit lafântâna lui Iacov? înseta de mântuireasufletului samarinencii. Şi acum vrea sământuiască orice suflet; mare sete demântuirea oamenilor se află în sufletul luiEmanuel! Dar voi aţi simţit măcar o mică

parte din această sete? Ceea ce aţi primitpentru voi înşivă de la Domnul a trezit învoi grija pentru mântuirea celorlalţi? Iardacă nu, asta nu înseamnă că aţi lăsat înparagină darurile pe care le-aţi primit dela Dumnezeu?

A venit vremea când Hristos a fost duspe Golgota, întins pe cruce, supus unorchinuri groaznice. Atunci, sufletul I-a fostcuprins de o sete nesfârşită, chinuitoare,şi El, ca să se plinească Scriptura, a zis Mi-e sete! Ostaşii care erau acolo I-au pus lagură un burete îmbibat cu oţet, şi după cea gustat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a!(Ioan 19, 28-30).

Pe cruce, Iisus era însetat de mântuireaîntregii lumi. Acolo Hristos Se face pentrunoi jertfa pentru păcat, ca noi să dobân-dim întru El dreptatea lui Dumnezeu (IICorinteni 5, 21).

Dar voi împărtăşiţi, oare, această sete alui Hristos, ori Ii daţi oţet în loc de băuturărăcoritoare? El a primit deja destulăamărăciune de la cei ce se numesc robi aiSăi: amarăciunea egoismului, asuperficialităţii şi a nepăsării noastre.Chiar nu-I puteţi aduce, până la urmă, ocupă cu apă curată, proaspătă, plină cu

dorinţa de a-I sluji cu inimă devotată, de aîmpărtăşi setea Lui sufletească demântuirea păcătoşilor?

Oare nu este amăgire de sine toatăcucernicia noastră, dacă din aceasta nuvine dorinţa fierbinte de a-i chema la El şipe ceilalţi? Nu-I daţi Domnului băuturătrezită, sălcie, nu-I daţi doar o părticicăfară culoare din fiinţa şi viaţa voastră.Daţi-I tot ce aveţi mai bun, turnaţi-I vinulcel tare al puterilor şi al priceperii voastre:daţi-I tot ce v-a dăruit Dumnezeu!

22 octombriePavăza credinţei

In toate luaţi pavăza credinţei, cu careveţi putea să stingeţi toate săgeţile celearzătoare ale vicleanului.

(Efeseni 6, 16)

Mulţi vrăjmaşi avem în această viaţă.Unul dintre cei mai aprigi este lumea, darîmpotriva acesteia avem pavăza credinţei.Aceasta este biruinţa care a biruit lumea:credinţa noastră (I Ioan 5,4), credinţa înCel ce a biruit lumea. Avem de-a face,deci, cu un vrăjmaş rănit şi deja biruit.

Credinţa este cheia ce ne deschide lumeanevăzută, ne descoperă slava luiDumnezeu şi ne-o arată chiar aici, pe acestpământ.

Prin credinţă putem vedea celenevăzute, fiindcă Domnul şi toată oasteaSa sunt cu noi. Priveşte cele nevăzute, şiacesta îţi va da putere să înduri toatenecazurile văzute. Aceeaşi pavăză acredinţei te va ajuta împotriva tuturorvrăjmaşilor care te împresoară. Pavăza stăîntre noi şi trupul nostru, între noi şitrecutul nostru amar, între noi şi prezentulapăsător, între noi şi viitorul necunoscut;în sfârşit, între noi şi uneltirile diavoleşti.Cu ea ne vom apăra sufletul, cu ea vombirui pentru totdeauna, dacă nu o vomscăpa niciodată din slabele noastremâini...

23 octombrieMenirea noastră

Şi a zis Domnul către Aaron: „Mergi înîntâmpinarea lui Moise în pustie. "

(Ieşirea 4, 27)

Domnul ştie întotdeauna unde să-1găsească pe omul care Ii trebuie. El îipregăteşte pe oameni, fară ca ei să-şi deaseama, pentru lucrarea care le-a fostmenită. Timp de optzeci de ani 1-apregătit pe Moise pentru a fi căpetenia luiIsrael. Şi Aaron a fost pregătit pentrumenirea sa: nu ştia ce-1 aşteaptă, însăDomnul ştia; nu bănuia ce întrebuinţare seva găsi pentru însuşirile sale, dar când asosit vremea a fost gata să-şi împlineascădatoria.

Când începem viaţa, nu ştim care estemenirea ei, dar orice tânăr este înzestratcu anumite capacităţi, pe care trebuie săle dezvolte din răsputeri, pentru a fi gatasă-şi îndeplinească menirea atunci cândDomnul va avea nevoie de el.

O tânără se ruga zi de zi ca Domnul s-opregătească pentru ceea ce o aştepta înviaţă. De multe ori, capacităţile noastre seirosesc fară folos pentru alţii şi pentru noiînşine, pentru că, din nepăsare, nu ni le-am dezvoltat. Trebuie să ne exersămmereu darurile, ca la vremea potrivită săarate limpede cum să ne întrebuinţămforţele.

24 octombrie

Pacea duhovnicească

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstrapacea noastră, că întru Tine ne punemnădejdea.

(Isaia 26, 3)

Pacea este făgăduită celui cenădăjduieşte în Domnul. în ce constăaceastă uimitoare însuşire, pe careDumnezeu însuşi o dăruieşte şi pe care opăstrează pentru noi neştirbită? Paceaeste simţământ lin, plin de bucurie, cumult mai liniştit şi mai temeinic decâtbucuria obişnuită, mai vrednic şi maipresus decât simţământul de mulţumire.Mulţumirea ne poate distrage de lanecazul nostru pentru o vreme, bucuriatrecătoare îl înăbuşă pentru răstimp scurt,însă pacea lui Dumnezeu este neasemuitmai adâncă decât amândouă. Pătrundeţi înstarea omului care a dobândit pace de-săvârşită, şi veţi vedea că această pace i-acuprins până în adânc sufletul, acoperindtotul şi alcătuind temelia întregii salevieţi. îndestularea şi grijile, bucuriile şinecazurile, sănătatea şi boala vin pe rândde-a lungul întregii vieţi, însă pacea

precumpăneşte în cei tari cu duhul, orices-ar întâmpla în rest. Bagă de seamă câtde rar se întâlneşte cuvântul „pace" îndiscuţiile oamenilor lumeşti. Pentruaceştia, pacea este de neatins. Cândvorbesc de o viaţă liniştită, au în vederenumai lipsa grijilor exterioare, însă paceaduhovnicească nu depinde deloc deîmprejurările exterioare. Viaţa noastrăpoate fi plină de mişcare necontenită,lucrarea care ne-a fost sortită poate figrea, obositoare, plină de griji, neplăcută,însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar şicând ducem o viaţă cât se poate deagitată putem păstra în suflet netulburatăpacea duhovnicească - pacea luiDumnezeu, ce covârşeşte orice minte(Filipeni 4, 7).

25 octombrieDomnul ascultă rugăciunea

El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt.(Matei 15,23)

Cine n-a venit în viaţa lui la Hristos cu opovară grea, cine n-a strigat către El dinadâncul suferinţei sale şi cui nu i s-a părut

niciodată că Domnul tace, că nu îi ia rugileîn seamă? La multe rugăciuni fierbinţiparcă nu răspunde nici un cuvânt. Ni s-aspus: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţiafla, bateţi şi vi se va deschide (Matei 7,7). Totuşi, câteodată nu ni se dă ceea cecerem din tot sufletul, nu găsim ceea cecăutăm, batem în uşă, iar ea rămâneînchisă.

Ni se pare atunci că Domnul S-adepărtat de noi atât de mult, că nu ajungela El strigătul rugăciunii noastre. Nimic nu-i mai îngrozitor decât acest simţământ alînstrăinării, al îndepărtării de Dumnezeu.Suntem gata să îndurăm de la El orice, maipuţin aceasta. Atunci strigăm către El dinadâncul sufletului: Dumnezeul meu, iaaminte, că de nu mă vei auzi mă voiasemăna cu cei care se pogoară în groapă(Psalmi 27, 1).

Să nu ne descurajăm însă, ci să neamintim de femeia ca-naaneancă, ce avădit o credinţă atât de adâncă. Nimic nu aputut s-o oprească în rugăciunea eifierbinte către Mântuitorul. După ce i-apus la încercare credinţa, Domnul i-a datrăspuns.

Să ne amintim, deci, şi noi că mânaDomnului nu este prea scurtă ca să poatăsă izbăvească, şi nici urechea Lui preatare ca să audă (Isaia 59, 1). El ne vedemereu, ne aude ruga. Soarele luminează şidincolo de nori, chiar dacă nu-1 vedem, şiva veni vremea când lumina Domnului neva lumina şi Dumnezeu ne va da să simţimcă rugăciunea noastră a ajuns la El.

26 octombrieCa nimic să nu se piardă

Adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca sănu se piardă ceva.

(Ioan 6, 12)

Nu este oare ciudat că Cel ce a hrănitatât de uşor cinci mii de oameni cu cincipâini Se îngrijeşte de adunarea farâ-miturilor? Chiar dacă avem de toate dinbelşug, nimic nu trebuie să se piardă.Aceeaşi regulă este valabilă şi când estevorba de timp — şi cât timp nu se pierde înviaţa noastră! Din toate minutele pe carele irosim zilnic s-ar aduna, dacă am sta săcalculăm, ani întregi. Cât bine am fi putut

face în acest răstimp, care a trecut tarăputinţă de întoarcere!

Şi puterile noastre sunt tot ale luiDumnezeu, şi nu trebuie să le cheltuim pelucruri nefolositoare şi deşarte. Toate sunttrebuincioase pentru lucrarea luiDumnezeu. Aşadar, să nu le irosim, ci să leînchinăm Domnului.

Va trebui să răspundem înaintea luiDumnezeu pentru tot ce am primit de la El:pentru fiecare clipă pierdută, pentrufiecare cuvânt deşert vom fi traşi lasocoteală de către Domnul. El va arătafiecărui suflet, fară cruţare, care estemenirea lui şi ce a pierdut din pricinavorbirii deşarte şi trândăviei.

27 octombrieA slujiFiul Omului n-a venit să I se slujească,

ci să slujească El.(Matei 20, 28)

Toată viaţa lui Hristos este concentratăîn aceste puţine spuse: N-a venit să I seslujească, ci să slujească El. A venit nu casă primească ceva, ci ca să dea totul, ca săslujească întregii omeniri - să facă binele,să Se uite cu desăvârşire pe Sine însuşi, să

slujească fiecăruia, şi, în cele din urmă,să-Şi dea sufletul ca răscumpărare pentrumulţi.

Voi spuneţi că doriţi să urmaţi luiHristos, vă rugaţi să vi se întipărească îninimă chipul Său. Iată chipul acesta, şiurmarea lui e la îndemâna oricui: a sluji,iată ce se cere! Pentru aceasta nu trebuiesă ne sihăstrim în pustie, nu trebuie săfugim de oameni, ci trebuie ca, rămânândîn mijlocul lor, să-i slujim, să-ibinecuvântăm, să le facem bine şi, însfârşit, de va fi nevoie, să ne dăm pentruei chiar şi viaţa.

28 octombrieMoartea biruită

Având nădejde în Dumnezeu că va săfie învierea morţilor:

şi a drepţilor, şi a nedrepţilor. (FapteleApostolilor 24, 15)

Nădejdea învierii din morţi trebuie săne umple de bucurie în timpul vieţiinoastre pământeşti. Mormântul nu în-seamnă sfârşitul. Vom învia într-o viaţănouă şi veşnică.

Hristos nu numai că a propovăduitînvierea din morţi, ci S-a pogorât El însuşiîn mormânt şi după trei zile S-a întors viupe acest pământ. Prin aceasta, El adovedit că învierea e cu putinţă. El,Dumnezeu şi Omul, a murit şi a înviat, şilucrul acesta a devenit cu putinţă pentrutoţi. Prin moartea Sa, El a biruit moartea odată pentru totdeauna. Acum, moartea eun vrăjmaş deja învins. Eu sunt învierea şiviaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă vamuri, viu va fi, spune Hristos.

Prin moarte, viaţa noastră nuîncetează. Duhul nu moare, ci după moartetrăieşte o viaţă mai deplină, mai minu-nată. Numai trupul este coborât înmormânt, unde drepţii dorm în Hristospână la înviere, şi va veni vremea când eise vor deştepta pentru totdeauna. Nu vaînvia trupul dinainte, stricăcios, păcătos,muritor, ci un trup înnoit, nepătimaş, careva trăi cu Hristos în veci.

29 octombrieMarea sarcină

Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni.(Luca 19, 13)

Toţi îndeplinim pe pământ lucrarea carene-a fost încredinţată de Dumnezeu.Fiecăruia dintre noi i s-a dat un talant,pentru o anumită întrebuinţare. însăşiviaţa noastră şi tot ceea ce ni s-a datodată cu ea reprezintă talantul care ne-afost încredinţat. Viaţa noastră nu neaparţine, ea nu ne-a fost dăruită numai casă trăim câţiva ani pe pământ fără griji şiîn îndestulare: nu, ci după moarte vatrebui să dăm socoteală Celui de la Caream primit-o pentru felul în care ne-amfolosit de ea. Lucrarea noastră este să„neguţătorim" tot ceea ce am primit, încâtnimic să nu se piardă.

Adeseori se vorbeşte despreînsemnătatea ceasului morţii, însă şi viaţa,ca atare, este un lucru la fel de măreţ şi deînsemnat. Murind, înapoiem lui Dumnezeudarul vieţii, şi dacă am trăit cu vredniciemoartea va fi o biruinţă, va însemnaslobozirea sufletului din legăturiletrupului, din legăturile pământeşti,trezirea la o nouă viaţă, deplină, adevăra-tă. Marea noastră sarcină este aceea de atrăi în aşa fel, încât toate darurile primitede la Domnul să fie înmulţite, iar în Ziua

Judecăţii să putem întâmpina fară fricăochiul atotvă-zător al Domnului şi să dămsocoteală pentru felul în care am folosittot ce am primit la naştere.

30 octombrieBucuria adevărată

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul, şiiarăşi zic: „Bucuraţi-vă!"

(Filipeni 4, 4)

Cuvântul lui Dumnezeu stăruie căbucuria trebuie să precumpănească înviaţa creştinului. Hristos a dorit ca bucuriavoastră să fie deplină! (Ioan 15, 11)

Apostolul Pavel le cere credincioşilor săse bucure pururea, şi numără bucuria întreroadele Duhului Celui Sfânt. Bucuriaduhovnicească a creştinului nu esteveselie zgomotoasă; poţi fi bucuros chiarşi la necaz. Aceasta este o bucurielăuntrică, înaltă, ce vine dintr-un izvorduhovnicesc, la care lumea dinafară nupoate ajunge.

Nu oricine are acest izvor. In cea maimare parte, dispoziţia oamenilor seschimbă după împrejurări, ridicându-se si

coborându-se ca mercurul termometrului.Noi trebuie să năzuim spre dobândireaunei bucurii lăuntrice care să nu ţină decondiţiile exterioare. în acest scop, unuldintre mijloace este supunereanecondiţionată faţă de voia lui Dumnezeu,iar altul e slujirea aproapelui. Numaiînvăţând deplina uitare de sine şi slujireavom putea avea în noi bucuria adevărată.Fiecare nevoinţă a dragostei şi a lepădăriide sine sporeşte bucuria aceasta şi ne dăsă înţelegem care este scopul adevărat alvieţii.

31 octombrieCa să murim cu vrednicie

Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus,începătorul şi Plinitorul credinţei.

(Evrei 12, 2)

Totul se schimbă pentru cel ce priveşteţintă la Iisus. In viaţa vremelnică şi în ceaveşnică, până şi în moarte, toate devinpentru el mângâiere, nădejde,binecuvântare. El ştie că este iubit şi căDomnul este Cel care îl iubeşte, şi înaceasta stă toată puterea lui. Acest

simţământ acoperă toate bucuriile şi toateîntristările lui. Când ne apropiem de ca-pătul călătoriei noastre pământeşti şi nesimţim sleiţi de puteri, mai ales atunciprivim la Iisus cu ochii credinţei — şi,asemenea mucenicului Ştefan când trăgeasă moară, îl vom vedea pe Iisus de-adreapta lui Dumnezeu-Tatăl, întărindu-i pecredincioşii Săi în ultimele clipe ale vieţiilor.

Când ni se va descoperi veşnicia denepătruns, când va trebui să păşim înnecunoscut, atunci vom privi la Iisus cudeplină credinţă, ca la singura caleadevărată către locuinţa cea veşnică,singura uşă prin care putem intra înîmpărăţia drepţilor.

Noi, care ne temem încă de ceasulmorţii, să ne întărim inimile, gândindu-necât ne iubeşte Domnul Iisus Hristos.

Să prindem curaj! Cel ce pe Fiul SăuUnul-Născut L-a dat ca oricine crede în Elsă nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan3, 16) şi ne pregăteşte veşnica fericire neva uşura şi trecerea din viaţapământească în veşnicie, care poate că nuva fi atât de grea pe cât credem noi. Să nestrăduim să trăim cu vrednicie, iar atunci

Domnul ne va da şi să murim cu vrednicie,în pace.

LUNA NOIEMBRIE1 noiembriePuterea învierii lui Hristos

Ca să-L cunosc pe El şi puterea învieriiLui.

(Filipeni 3, 4)

Hristos a murit pe cruce. Cât de greu le-a venit Apostolilor, prietenilor Săi, tuturorucenicilor Săi să trăiască acel moment!Până în ultima clipă ei au nădăjduit, auaşteptat o minune care să opreascăaceastă nenorocire, însă moarteanecruţătoare le-a spulberat toatenădejdile, le-a destrămat toate visele.

Nu li se întâmplă, oare, şi unora dintrenoi să trăiască ceva asemănător? Nu amîntâlnit şi în calea vieţii noastre asemeneaevenimente inexplicabile, asemeneaîncercări ce ne sfâşie sufletul, asemeneaabsurdităţi misterioase, asemeneaprobleme irezolvabile de ni se pare căsoarele s-a întunecat şi că luna nu mairăspândeşte lumina sa? Simţim şi noi ceeace au simţit atunci primii creştini privind

mormântul care-L răpise de la ei pe Cel cele era mai scump decât orice.

Cele mai grele lovituri ale sorţii se abatasupra noastră fară de veste: în mijloculvieţii se arată moartea, ne răpeşte tot ceavem mai scump, şi atunci parcăîncremenim de durere. Pentru uceniciiMântuitorului, cel mai greu de îndurat afost faptul că, după judecata lorsărăcăcioasă de atunci, ei puteau vedea înaceastă moarte prăbuşirea tuturoraşteptărilor. Din cuvintele Mântuitoruluiînţeleseseră că El însuşi este Adevărul şiViaţa, că dacă vor crede în El nu vor vedeamoartea, că Tatăl rămâne în El: şi atunci,cum puteau să-şi explice moartea Lui?

Fraţilor, voi chiar vreţi să înţelegeţicăile şi intenţiile Domnului? Nu cumvacăutaţi pricina şi explicaţia oricăreiîntâmplări în loc să vă încredeţi înDomnul? Unde este credinţa voastră?încrederea desăvârşită în El se aratănumai atunci când nu putem nici pipăi, nicivedea nimic înaintea noastră. Foarte desrenaşterea noastră se săvârşeşte în mijlo-cul necazului, furtunii, dezamăgirii,nădejdilor spulberate. Omorându-nepoftele trupului, sfarâmându-ne şi nimicin-

du-ne trufia, ajungem la supunereanecondiţionată faţă de legea dragostei.

învierea lui Hristos a fost la fel deneaşteptată ca un-cutremur. Era lucrul celmai puţin aşteptat, ceva care părea cuneputinţă. Totuşi, „puterea învierii Lui" văva elibera şi pe voi. Să rămâneţi neclintiţiîn întuneric, iar lumina, puterea şidragostea ne vor lumina. Să nu renunţămla nădejde. Chiar dacă vi se va păreavreodată că El e mort, să ştiţi că El esteviu în veci şi că v-a îndrăgit cu dragosteveşnică. Biruinţa voastră va sluji dreptbiruinţă şi pentru alţii. Domnul îşi va arătaputerea în voi. Oamenii vă vor vedea cre-dinţa, supunerea în încercări, îndelungarăbdare, bucuria duhovnicească în mijloculnecazurilor, pacea netulburată în mijloculfurtunilor vieţii, şi vor spune: „Iată rodul,iată puterea învierii Lui!"

Prin această putere a lui Hristos, carese săvârşeşte întru neputinţa voastră, vise va da să îndepliniţi chiar şi cele cuneputinţă de îndeplinit şi să atingeţi celede neatins.

LUNA NOIEMBRIE 383

2 noiembrieMântuitorul este cu voi

Domnul îl va ajuta în patul durerii lui, înaşternutul bolii lui îi va da tărie.

(Psalmi 40, 3)

Poate că sunteţi istoviţi de slăbiciune şiboală, dar Domnul făgăduieşte că vă vaîntări. Aşadar, întoarceţi-vă spre El. In locsă vă plângeţi oamenilor de soarta voastră,rugaţi-vă ca El să înmulţească în voirăbdarea şi să vă dea tărie în aşternutulbolii voastre. In boală să vă îndreptaţi şimai mult privirea către Domnul, singurulCare vă poate da vindecare, cum zicepsalmul. Doar El vă poate da puterea de aîndura cu bărbăţie cele mai grele suferinţeşi de a rămâne neclintiţi în cele maicumplite încercări.

Vă chinuiţi sub povara suferinţelortrupeşti? Aduceţi-vă aminte de binefacerilepe care le-aţi primit de la Dumnezeu.Mântuitorul este cu voi. El nu vă va trimiteîncercări mai presus de puterile voastre.Dacă oamenii v-au părăsit şi nu vă înţelegenimeni, El nu vă va părăsi vreodată.Depărtaţi de la voi orice îndoială,


LUNA NOIEMBRIE 383

întoarceţi-vă spre El! Păstraţi în inimăcuvintele Psalmistului: Domnul îi va datărie în aşternutul bolii lui. In orice zi Te voichema, degrabă auzi-mă! Sporeşte însufletul meu puterea (Psalmi 137, 3).

Rămâneţi neclintiţi în credinţă, şiDomnul vă va întări inima în ceasuldescurajării. Când o să vă înconjoare valuriîntunecate, să nu vă temeţi; păşiţi pe ele,sprijinindu-vă pe Iisus. Marea vieţii seînvolburează în jurul vostru şi ameninţă săvă înghită, dar nu vă temeţi, căci cu voieste Cel ce a zis: Eu sunt Dumnezeul tău,Eu întăresc dreapta ta (Isaia 41,

13). Orice vă va fi dat să înduraţi, oricev-ar apăsa, să ştiţi că Dumnezeu este tăriainimii voastre şi vă va sprijini în neputinţavoastră. Cu cât vă veţi simţi mai slabi, cuatât mai mare va fi puterea ce vă va umple,pentru că Domnul Cel Atotputernic va fi cuvoi. Nici n-o să vă daţi seama de toatădeplinătatea puterii Lui până când nu veţisimţi propria neputinţă, fiindcă puterea Luiîn neputinţă se săvârşeşte.

3 noiembrieDurerea altuia este întotdeauna si

durerea noastră


LUNA NOIEMBRIE 383

Până când avem vreme, să facem binelecătre toţi.

(Galateni 6, 10)

Urmăm lui Hristos numai atunci când nestrăduim să aducem folos şi ajutoraproapelui, să-i uşurăm măcar cât de câtsoarta, să-i întărim pe cei slabi, să aducemo rază de lumină într-o viaţă întunecată.Orice faptă de dragoste şi lepădare de sinene apropie de Dumnezeu. Cei care au nevo-ie de ajutorul nostru nu sunt greu de găsit,se întâlnesc la orice pas, şi aproape că nueste zi de la Dumnezeu în care Domnul sănu ne trimită prilejul de a ne ajuta în vreunfel aproapele — dar, pentru a fi totdeaunagata să ne folosim de acest prilej, nutrebuie să ne lăsăm cuprinşi de grija pentrunoi înşine. Celui ce se preocupă numai desine, de grijile, de simţămintele şi dorinţelesale, i se îngustează atât de mult mintea, ise mărgineşte atât de mult orizontul, că numai vede nimic dincolo de propria sapersoană şi trece pe lângă suferinţa altuiafară s-o bage în seamă.

Dimpotrivă, cu cât este mai adâncă ranadin inima noastră, cu atât mai simţitoare şimai miloasă faţă de suferinţa altuia ar


LUNA NOIEMBRIE 383

trebui să devină aceasta. Nu există durereomenească pe care s-o putem socotistrăină. Orice durere trebuie să ne fieapropiată, trebuie să suferim cu oricinesuferă şi să ne purtăm poverile unii altora,uitând de povara noastră.

4 noiembrieîncercarea rodeşte nădejde

Necazul rodeşte răbdare, şi răbdareaîncercare, şi încercarea nădejde.

(Romani 5, 3-4)

Odată cu trecerea anilor ar trebui sădevenim mai buni, mai vrednici. Chiar dacănu ni s-au îndeplinit visele, în schimb amînţeles mai bine care ne sunt limitele. Chiardacă entuziasmul din tinereţe ne-a maiscăzut, a fost înlocuit de o mai marestăpânire de sine; chiar dacă ne-am maipierdut din sensibilitatea prisositoare, cutrecerea anilor am căpătat alte calităţi:puterea voinţei, realismul, adevărata în-ţelegere şi îngăduinţă faţă de aproapele.Dacă forţele fizice ne părăsesc, cele moralese înmulţesc. Iar necazurile nu ne sunt,oare, de folos? Ba da! Prin ele am câştigat


LUNA NOIEMBRIE 383

mai mult decât am pierdut, dacă în vremealor a sălăşluit în noi Duhul lui Dumnezeu.

Necazul rodeşte răbdare, şi răbdareaîncercare, şi încercarea nădejde — nădejdeaîn Cel ce ne-a ţinut până acum nevătămaţişi ne va ţine, bineînţeles, şi în continuare,Care în trecut ne-a încercat şi ne-aîndrumat şi ne-a pregătit inima pentru aprimi noi încercări, dar şi noi bucurii — nucele ce ne puteau atrage în tinereţe, cialtele, mai adânci şi mai luminoase, a cărornoimă o înţelegem tot mai bine pe an cetrece.

5 noiembrieînnoire în suferinţăiIar Davida zis: „Câtă vreme era viu

pruncul, am postit şi am plâns, jiindcăsocoteam: cine ştie, poate mă va miluiDomnul şi va trăi pruncul. Dar acum, dacă amurit, de ce să mai postesc? Oare voi puteasă-l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, darel nu se va mai întoarce la mine. "

(II Regi 12, 22-23)

In această mişcătoare împrejurare dinviaţa lui David, harul Domnului s-a arătat înnecazul lui, sfinţindu-1. Când poate li


LUNA NOIEMBRIE 383

numită sfântă suferinţa? Când vedem în eaiubirea lui Dumnezeu şi suntem încredinţaţide bunăvoirea Sa faţă de noi. Există multădurere în lume, şi cine a fost ferit de ea?însă unele necazuri omoară sufletul, alteleaduc în el viaţă, vigoare, pace. Şi în noinecazul poate lucra în mai multe feluri,după cum înţelegem sau nu sfinţenia iubiriilui Dumnezeu şi gândul bun cu care El ne-atrimis necazul acela.

Nu este de ajuns să suferim: trebuie săne rugăm ca Domnul să sfinţească necazulnostru. Dacă nu va fi sfinţit, el va deveni unblestem, nu binecuvântare. Suferinţasfântă ne apropie de Domnul, ne apropie şide oameni, înduhov-niceşte inima, duce laviaţa neprihănită şi luminează viitorul cuvederea slavei dumnezeieşti.

Necazul lui David, care i-a smerit şi i-aînmuiat inima, 1-a apropiat de Domnul. Nua putut fugi de Dumnezeu, ci s-a grăbit la Elca la singura nădejde, singura sa scăpare.Ni se pare câteodată că n-a mai fost pelume necaz ca necazul nostru, că ne-aupărăsit şi Dumnezeu, şi oamenii — dar,asemenea lui David, trebuie să-L găsim înacest necaz pe Dumnezeu însuşi, Care ni Seva arăta în el, îl va sfinţi, ne va acoperi, şi


LUNA NOIEMBRIE 383

sub acoperământul aripilor Lui vom fi înafara orişicărei primejdii.

Istoria lui David ne zugrăveşte la începutpriveliştea unei depline deznădejdi: îndurerea sa, el se închisese şi nu mai voia săvadă pe nimeni, dar din această încercareavea să iasă înnoit, cu inima deschisăpentru aproapele. Durerea sa 1-a învăţat săînţeleagă necazul altuia. Nici suferinţanoastră nu trebuie să ne îndepărteze defraţii noştri, ci să ne apropie de ei: putemsă îi slujim şi prin ea.

Pentru David s-a schimbat atunciîntreaga viaţă. Tristeţea însăşi a căpătatpentru el o nouă însemnătate şi i-adescoperit fericirea din viitor, pe care el nicimăcar nu o bănuia.

Eu mă voi duce la el, dar el nu se va maiîntoarce la mine. In spusele acestea seaude nădejdea plină de bucurie şi de tărie,care înlocuieşte amărăciunea părerii de răupentru ceea ce a trecut.

Adu povara ta şi pe tine însuţi laDumnezeul lui David, iar El te va mântui şiîţi va da sprijin! Viu este Domnul, Care 1-aiertat pe David, ce se pocăia! El poatebinecuvânta şi durerea noastră. El esteDumnezeul a toată mângâierea, bi-zuie-te


LUNA NOIEMBRIE 383

pe El! Roagă-te să-ţi sfinţească întristarea -roagă-te cu smerenie, cu dragoste şinădejde, iar El îţi va spune: Fericiţi cei ceplâng, că aceia se vor mângâia (Matei 5,4).

6 noiembrieRoadă cea bună a ostenelii

Şi după şase zile, lisus a luat cu Sine pePetru şi pe Iacov şi pe han, fratele lui, şi i-adus într-un munte înalt, de o parte, şi S-aschimbat la faţă înaintea lor.

(Matei 17, 1-2)

Omul trebuie să-şi înalţe gândurile cătreceea ce este dumnezeiesc şi sfânt, săpătrundă în adevărul adânc al cuvântului luiDumnezeu şi să nu uite niciodată de celecereşti. Atunci, cuprins de conştiinţamăreţiei lui Dumnezeu, va arde de dragostepentru Mântuitorul său.

Când nu ne este însă dat să simţim în noiflacăra iubirii acesteia, trebuie s-o înteţimprin faptele milostivirii, grăbin-du-ne săvenim în ajutor aproapelui nostru chiar şiatunci când ni se pare că o facem numaisuperficial, cu inimă rece. Domnul ne vavedea intenţiile, va fi îngăduitor faţă de


LUNA NOIEMBRIE 383

strădaniile noastre şi, în urma faptelor, neva trimite şi căldura simţirii. >

Apostolii au fost nevoiţi să părăseascăMuntele Tabor pentru a-şi reluaîndeletnicirile. La fel şi noi. Fiecare nevo-inţă a dragostei şi a lepădării de sine,fiecare pahar cu apă dat în numele luiHristos, lepădarea de voia proprie, biruinţaasupra propriilor patimi fac cât toateentuziasmele, cât toată înflăcărarea vieţii„contemplative". Roadele bune, după carese cunoaşte pomul cel bun, sunt faptelecare vin din credinţa noastră.

7 noiembriePriviţi cu ochii credinţei

Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fieîmpreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-aidat.

(Ioan 17, 24)

La Domnul nimic şi nimeni nu se pierde.Apropiaţii noştri care s-au mutat la El suntîn deplină siguranţă acolo, Dumnezeu îipăzeşte nevătămaţi. Când vom ajunge şi noila fel cum sunt ei acum, ni se vor descoperişi nouă tainele vieţii veşnice, Domnul ne vaprimi la Sine şi ne va uni pe vecie cu cei


LUNA NOIEMBRIE 383

după care am plâns pe acest pământ.Atunci, în fericirea cea nesfârşită, vom uitade necazurile pământeşti.

Aşadar, îmbărbătaţi-vă, bieţilor truditoriistoviţi de apăsarea grelei voastre poveri!Continuaţi-vă drumul cu îndrăzneală:curând va veni şi pentru voi ceasul izbăvirii,doar să vă puneţi nădejdea în Cel ce văcunoaşte mai bine decât voi înşivă atuncicând va veni vremea să vă spună: Bine,slugă bună şi credincioasă; intră întrubucuria Domnului tău (Matei 25, 21)! Uitaţi-vă cu ochii credinţei la fiinţele iubite careacum se odihnesc de ostenelile lor,aşteptându-vă în Patria voastră Cerească,unde Domnul v-a pregătit loc şi vouă, ca săfim împreună cu El.

Nu v-au mai rămas multe zile de trudă şisuferinţă până când vă veţi uni pe veci cucei pe care îi plângeţi. Veţi fi uniţi cu eiacolo unde nu va mai fi nici spaimă, nicilacrimă, nici păcat, nici despărţire, undeHristos va fi totul în toate în vecii ceinesfârşiţi şi unde veţi fi mângâiaţi pentrutotdeauna cu mângâiere nestrămutată şiadevărată.

8 noiembrieNoi nu murim


LUNA NOIEMBRIE 383

Eu sunt învierea şi viaţa: cel ce crede înMine, chiar dacă va muri, viu va fi.

(Ioan 11,25)

Oare poate fi numită moarte eliberareadin legăturile trupului, de care în aceastălume sunt legate atâtea necazuri şisuferinţe? Nu: prin puterea credinţei şi prinharul lui Dumnezeu, ceea ce trăieşte în noicu adevărat nu va muri niciodată. Cum sămurim când credinţa ni se preface în vedereşi nădejdea în realitate, când setea noastrăe potolită şi strădaniile noastre îşi atingscopul, când lumina ale cărei răsfrângeri lezărim aici cu atâta trudă îşi revarsădeodată asupra noastră razele dătătoare deviaţă?

Cum să murim când primim dezlegareanedumeririlor noastre, când ne saturăm deadevăr, când, în sfârşit, aflăm pacea cecovârşeşte orice minte, de care a însetatatât de mult sufletul nostru printrezbuciumele şi suferinţele pământeşti?

Cum să murim când II vedem faţă cătrefaţă pe Mântuitorul, pe Care aici II iubim cuiubire ce nu e încă desăvârşită? Cum sămurim când trecem în viaţa veşnică? Cel ce


LUNA NOIEMBRIE 383

crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi(Ioan 11, 26).

9 noiembrieMângâiere

Legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-aslobozit de legea păcatidui si a morţii.

(Romani 8, 2)

Pentru creştin, moartea dispare şirămâne numai Hristos. El ţine cheile lumiinevăzute. El stă lângă patul de moarte aloricărui fiu al Său, pentru a-i eliberasufletul de trupul cel stricăcios şi a-1 primiîn casa nejacutâ de mână, veşnică, în ceruri(II Corinteni 5, 1). Fie ca gândul acesta săne mângâie atunci când pierdem pe cinevaapropiat!

Hristos însuşi este alături de noi în chipnevăzut în tristele clipe când ne despărţimde o fiinţă dragă. El apare când aceasta îşidă suflarea cea de pe urmă şi ne spune: Eusunt! (Marcu 6, 50).

Când nu mai avem putere să nestăpânim lacrimile de disperare, El nespune: Eu sunt!, urmează împreună cu noisicriul răposatului nostru, stă lângămormântul deschis, ce pare a ne răpi cele


LUNA NOIEMBRIE 383

mai scumpe nădejdi, şi zice: Eu sunt! Da, Eleste: El însuşi primeşte sufletele însălaşurile slavei veşnice, unde nu va mai fimoarte, nici amărăciune, nici suferinţă.

Aşadar, să uităm durerea, întristareanoastră nemângâiată, şi să ne gândimnumai la fericirea, la bucuria nepămân-tească ce ne aşteaptă dincolo, în limanulcel lin, departe de toate furtunile acesteivieţi.

10 noiembrieCum dobândim răbdare?

Căci toate căte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prinrăbdarea şi mângâierea care vin dinScripturi să avem nădejde.

(Romani 15,4)

Cum să dobândim răbdare? Dumnezeuştie cât de greu ne este nouă, oamenilorslabi şi păcătoşi, să fim întotdeaunarăbdători — însă putem dobândi răbdareprin credinţa în Fatal nostru Ceresc, CareSe numeşte pe Sine însuşi Dumnezeulrăbdării şi al mângâierii (Romani 15, 5).Rugaţi-vă, deci, să vă trimită Duhul Său celSfânt, iar Acesta o să vă dea răbdare, o să


LUNA NOIEMBRIE 383

vă mângâie, o să fie milostiv faţă de nepu-tinţele voastre.

Mântuitorul ne-a făgăduit că îl va trimitepe Mângâietorul, Duhul Sfânt, DuhulDragostei, Duhul blândeţii şi al răbdării,celor care-L vor cere. Rugaţi-vă, aşadar, caDomnul să pună răbdare în inima voastră,să unească voia voastră cu voia Sa şi săsupună Sieşi toată fiinţa voastră.

Atunci se vor deschide ochii voştri sprecunoaşterea adevărului, atunci veţiînţelege Scriptura şi veţi găsi în ea făgă-duinţe nemincinoase despre mântuireavoastră şi a întregii omeniri. Atunci, cuharul Sfântului Duh, veţi vedea asupravoastră împlinirea celor făgăduite, şi în voiînşivă răbdarea va avea lucrare desăvârşită(Iacov 1, 4), şi nădejdea voastră se vaîntrupa.


LUNA NOIEMBRIE 391

9 noiembrieMângâiere

Legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-aslobozit de legea păcatului şi a morţii.

(Romani 8, 2)

Pentru creştin, moartea dispare şirămâne numai Hristos. El ţine cheile lumiinevăzute. El stă lângă patul de moarte aloricărui fiu al Său, pentru a-i eliberasufletul de trupul cel stricăcios şi a-1 primiîn casa nejăcutâ de mână, veşnică, în ceruri(II Corinteni 5, 1). Fie ca gândul acesta săne mângâie atunci când pierdem pe cinevaapropiat!

Hristos însuşi este alături de noi în chipnevăzut în tristele clipe când ne despărţimde o fiinţă dragă. El apare când aceasta îşidă suflarea cea de pe urmă şi ne spune: Eusunt! (Marcu 6, 50).

Când nu mai avem putere să nestăpânim lacrimile de disperare, El nespune: Eu sunt!, urmează împreună cu noisicriul răposatului nostru, stă lângămormântul deschis, ce pare a ne răpi celemai scumpe nădejdi, şi zice: Eu sunt! Da, Eleste: El însuşi primeşte sufletele în


LUNA NOIEMBRIE 391

sălaşurile slavei veşnice, unde nu va mai fimoarte, nici amărăciune, nici suferinţă.

Aşadar, să uităm durerea, întristareanoastră nemângâiată, şi să ne gândimnumai la fericirea, la bucuria nepămân-tească ce ne aşteaptă dincolo, în limanulcel lin, departe de toate furtunile acesteivieţi.

10 noiembrieCum dobândim răbdare?

Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prinrăbdarea şi mângâierea care vin dinScripturi să avem nădejde.

(Romani 15, 4)

Cum să dobândim răbdare? Dumnezeuştie cât de greu ne este nouă, oamenilorslabi şi păcătoşi, să fim întotdeaunarăbdători — însă putem dobândi răbdareprin credinţa în Tatăl nostru Ceresc, Care Senumeşte pe Sine însuşi Dumnezeul răbdăriişi al mângâierii (Romani 15, 5). Rugaţi-vă,deci, să vă trimită Duhul Său cel Sfânt, iarAcesta o să vă dea răbdare, o să vămângâie, o să fie milostiv faţă de nepu-tinţele voastre.


LUNA NOIEMBRIE 391

Mântuitorul ne-a făgăduit că îl va trimitepe Mângâietorul, Duhul Sfânt, DuhulDragostei, Duhul blândeţii şi al răbdării,celor care-L vor cere. Rugaţi-vă, aşadar, caDomnul să pună răbdare în inima voastră,să unească voia voastră cu voia Sa şi săsupună Sieşi toată fiinţa voastră.

Atunci se vor deschide ochii voştri sprecunoaşterea adevărului, atunci veţiînţelege Scriptura şi veţi găsi în ea făgă-duinţe nemincinoase despre mântuireavoastră şi a întregii omeniri. Atunci, cuharul Sfântului Duh, veţi vedea asupravoastră împlinirea celor făgăduite, şi în voiînşivă răbdarea va avea lucrare desăvârşită(Iacov 1, 4), şi nădejdea voastră se vaîntrupa.

11 noiembrieRugăciunea pentru vrăjmaşi

Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!(Luca 23, 34)

Aşa S-a rugat Hristos pe cruce pentruvrăjmaşii Săi, şi această rugăciune ar trebuisă fie o pildă pentru fiecare din noi. Secuvine să fim sufleteşte alături de toţioamenii şi de fiecare în parte: să ne


LUNA NOIEMBRIE 391

bucurăm cu cei ce se bucură, să plângem cucei ce plâng. Să înţelegem durerileoamenilor şi să le iertăm slăbiciunile; să nepunem în locul fiecăruia, chiar si în loculcelor care ne supără; să nu judecăm penimeni, ci să nădăjduim în îndreptarea şimântuirea tuturor oamenilor. Să avemblândeţe şi bunătate faţă de fiecare, să nudispreţuim pe nimeni şi să nu deznădăjduimpentru soarta nimănui, fiindcă Hristos nu adispreţuit pe nimeni şi nu i-a respins nicimăcar pe cei mai mari păcătoşi.

Să nu lăsăm nici măcar o clipă să nepătrundă duhul răutăţii în inimă, iar dacă,în neputinţa noastră, ne vine greu săiertăm, să ne rugăm pentru cei ce ne-ausupărat. Prin rugăciune, piatra supărării vafi prăvălită de pe sufletul nostru, ne vomrecăpăta bucuria şi liniştea, iar cel pentrucare ne-am rugat ne va deveni apropiat şidrag.

12 noiembrieVeşnicele mile dumnezeieştiPe Cel ce curâţeşte toate firădelegiU

tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale, peCel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, peCel ce te încununează cu mile şi cu îndurări,pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta.


LUNA NOIEMBRIE 391

(Psalmi 102, 3-5)

Ce bogăţie a milostivirii dumnezeieşti seaflă în cuvintele acestea! Fiecare din elepreţuieşte cât toate comorile pământeşti.Dacă nu suntem iertaţi, rămânem subpovara grea a păcatelor noastre - însăDomnul ne iartă, ne iartă toate fă-rădelegile, pe de-a-ntregul şi pentrutotdeauna. Dacă nu ne vom vindeca, vomrămâne veşnic sub apăsarea bolii, stăpâniţide lepra păcatului - însă Domnul ne vindecăpe deplin toate bolile, ne izbăveşte de oriceprimejdie, ne ţine, ne apără şi ne satură detoate bunătăţile.

Cununa pământească este acoperită despini, frunzele i se veştejesc, nu este deloctrainică - însă Domnul încununează poporulSău cu mile şi cu îndurări ce rămân în veac,care strălucesc cu lumina adevărată, cuslava neveştejită.

Viaţa pământească nu ne poate potolifoamea; cele mai înalte năzuinţe nu vor fiîndestulate vreodată pe acest pământ - însăDomnul ne împlineşte cu bunătăţile Saleveşnice toate dorinţele: Cel ce va bea dinapa pe care Eu i-o voi da nu va mai însetaîn veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va


LUNA NOIEMBRIE 391

face într-insul izvor de apă vie, săltătoarespre viaţa veşni-că (Ioan 4, 14).

13 noiembrieViu e Mântuitorul

A fost îngropat şi a înviat a treia zi, dupăScripturi.

(I Corinteni 15, 4)

Dacă credinţa noastră în Hristos numerge dincolo de moartea Lui pe cruce, nelipsim singuri de cel mai mângâietor adevărdin toată propovăduirea evanghelică. Avemnevoie de un Mântuitor viu, Care nu numaică a murit pe cruce, pentru păcatelenoastre, cu două mii de ani în urmă, ci stăşi acum alături de noi la fiecare pas al vieţiinoastre pământeşti, povăţuindu-ne,arătându-ne drumul, întărin-du-ne prinprezenţa Sa nevăzută.

Avem nevoie de un Mântuitor viu, Caresă audă rugăciunile noastre, înainteaCăruia să ne putem pocăi pentru păcatelenoastre, pe Care să-L putem chema înajutor atunci când ne simţim istoviţi înluptă. Avem nevoie de un Mântuitor, Caresă privească toate nevoile noastre cuîndurare, Căruia să nu Ii fie străine


LUNA NOIEMBRIE 391

suspinele noastre ascunse, Care să vrea săne fie Prieten, Care să-i numească fraţi pecei ce împlinesc voia lui Dumnezeu.

El este totdeauna cu noi, trăieşte însufletul nostru, îşi revarsă dragosteaasupra noastră şi astăzi. Numai un aseme-nea chip viu al Mântuitorului Hristos poaterăspunde trebuinţelor noastre, seteinoastre duhovniceşti, şi despre unasemenea Hristos ne binevesteşteEvanghelia: despre Cel care a murit, şi aînviat, şi trăieşte în veci!

14 noiembrieCalea datoriei

Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta... tuşi casa tatălui tău veţi pieri.

(Estera 4, 14)

Singura cale nerătăcită în viaţă e să nefacem datoria. Cel ce se abate de la aceastăcale, fie şi numai pentru o vreme, seexpune unei mari primejdii. în luptăprimejdia nu este niciodată atât de mare caîn evitarea luptei. Acelaşi lucru se poatespune şi despre toate căile vieţii noastrepământeşti. A te da în lături de laîmplinirea îndatoririi tale nemijlocite este


LUNA NOIEMBRIE 391

întotdeauna cu mult mai groaznic decâtîndatorirea aceea, oricât de grea ar fi.

Adeseori fugim de răspundere, spunândcă nu putem să ne-o asumăm - însă,ferindu-ne de ea, dăm de greutăţi in-comparabil mai mari. Este mult mai uşor săîndeplinim ceea ce ne-a trimis Domnul,oricât de greu ar fi, decât să ne asumămrăspunderea neîndeplinirii datoriei aceleia.

Domnul ne-a făgăduit nu o dată că ni sevor da destule puteri pentru a duce la bunsfârşit toate lucrurile cu care am fostînsărcinaţi - însă atunci când ne dăm înlături nu mai putem conta pe ajutorul deSus şi, fără îndoială, vom avea de înduraturmările nesupunerii.

Toţi avem de pierdut dacă pierdemprilejul care ne-a fost trimis spre binelenostru. A-ţi alege calea de capul tău esteun lucru nefolositor şi primejdios. Să-Llăsăm pe Domnul să ne-o arate şi săîndeplinim ceea ce ne arată datoria noas-tră, fără să stăm pe gânduri, fără să neferim de ea, ci nădăjduind în milostivirea şiîn ajutorul lui Dumnezeu.

15 noiembrieDespre lipsa de răspundere


LUNA NOIEMBRIE 391

Şi văzând Davidpe îngerul care loveapoporul, a zis către Domnul: „Iată, eu ampăcătuit'. Fărădelegea am facut-o eu, daraceste oi ce-au făcut? îndreaptă-fi, deci,mâna Ta asupra mea şi asupra casei tatăluimeu!"

(II Regi 24, 17)

Foarte mulţi sunt cei ce obişnuiesc sădea vina pe alţii atunci când se întâmplădin vina lor vreo nenorocire sau vreun eşec.

Va amintiţi purtarea lui Saul atunci cândSamuel 1-a învinuit de neascultare? El a datvina pe popor pentru toate. Purtarea luiDavid a fost mult mai nobilă: văzând popo-rul sub apăsarea pedepsei pe care trebuias-o poarte el însuşi, strigă către Domnul,rugându-L să mute năpasta asupra lui.

Iată o lecţie pentru fiecare. Să nuaruncăm asupra altora răspunderea care nerevine, ci să dăm socoteală pentru ceea ceam făcut. Dacă ajungem să suferim din vinanoastră, trebuie să îndurăm pedeapsa farăcârtire, cu deplina conştiinţă că o merităm,fară să învinuim pe altcineva şi fară să în-găduim ca oameni nevinovaţi să aibă desuferit din pricina noastră. Mulţi serăzvrătesc atunci când le vine o pedeapsă


LUNA NOIEMBRIE 391

de Sus, deşi ar trebui, dimpotrivă, să sesmerească sub mâna Celui Preaînaltrecunoscându-şi păcatul şi să se apropie deEl, aducând prinos de pocăinţă la picioareleMântuitorului. Numai duhul smereniei, alpocăinţei şi al supunerii este plăcutînaintea Domnului, Care, trimiţându-neîncercări, vrea să-1 trezească în noi.

16 noiembrieTimpul aşteptării

Şedefi aici, până ce Mă voi duce acolo şiMă voi ruga.

(Matei 26, 36)

Este foarte greu ca într-o clipăhotărâtoare să stai fară să faci nimic. InGrădina Ghetsimani, dintre cei unsprezeceucenici opt au fost condamnaţi lainactivitate. Iisus se dusese înainte să Seroage; Petru, Iacov şi Ioan rămăseseră la ju-mătatea drumului, ca şi cum ar fi stat destrajă. Ceilalţi, mai la urmă, stăteau înaşteptare... se aflau în grădină, şi atât.

Era o clipă hotărâtoare, o clipă deaşteptare chinuitoare - şi totuşi, Dumnezeunu le-a îngăduit să acţioneze. Fiecare dintrenoi va fi încercat acelaşi simţământ de


LUNA NOIEMBRIE 391

dezamăgire atunci când am fost nevoiţi sărămânem pasivi în timp ce oameni dinpreajma noastră primeau o anumitămisiune. Poate că ne împiedică boala orisărăcia; în orice caz, împrejurările ne leagăde mâini şi de picioare, şi ne amărâm, şi nevine greu.

Tu însă, suflete al meu, nu te tulbura:asta nu înseamnă că nu iei parte la lucrareaobştească a Bisericii. Crezi oare că laDomnul este loc numai pentru cei careacţionează, care se trudesc? Nu: El îiprimeşte şi pe cei ce sunt siliţi de îm-prejurări să nu acţioneze.

Adu-ţi aminte că însuşi Hristos a spus„Şedeţi aici." Locul tău în GrădinaGhetsimani este sfinţit prin spusele aces-tea. El are însemnătatea sa aparte: nu esteloc de luptă, nici de priveghere, ci deaşteptare.

Sunt oameni cărora nu le este dat săîmplinească mari nevoinţe ori să poartesarcini grele, ci numai să-şi ducă zilele înlinişte şi tăcere. Ei sunt acele flori carerămân neluate în seamă şi care nu au omenire deosebită, însă nu scapă priviriiMântuitorului, II mângâie cu mireasma, cufrumuseţea lor: Domnul are nevoie şi de


LUNA NOIEMBRIE 391

ele! Să nu cârtiţi dacă faceţi parte dintreaceste flori modeste.

17 noiembrieIn cele nevăzute stă adevărul

Ceea ce fac Eu tu nu ştii acum, dar veiînţelege după aceasta.

(Ioan 13, 7)

Aceste cuvinte sunt întotdeauna la fel deadevărate. Pentru a înţelege toatăînsemnătatea lor este nevoie de credinţăputernică şi de aşteptare răbdătoare.Uneori ni se pare că toată viaţa noastrăeste alcătuită doar din necazuri şi încercări.Să ne amintim atunci că Domnul are înprivinţa noastră propriile Lui scopuri,propriile Lui intenţii. El direcţioneazăevenimentele potrivit planului Său, fară săînceteze vreodată a ne purta de grijă.Pentru El în toate este doar armonie, chiarşi acolo unde noi vedem neorânduială şitulburare.

Aşadar, să nu ne descurajăm. Credinţaeste ca zorii: când începe să se lumineze,înseamnă că ziua este aproape. Uneori nuştim ce ne va aduce ziua de mâine şi stăm


LUNA NOIEMBRIE 391

pe marginea unei prăpăstii fară fund, însăcalea Domnului este întotdeauna limpede şistatornică; El însuşi a mers pe apă, şi mânaLui este gata să îl ajute pe cel care seîneacă.

Să nu ne depărtăm de umbra Crucii.Nevoinţa săvârşită pe ea ne vesteştebiruinţa. Când nu ne mai putem ruga, săsuspinăm către Domnul. Când şi suspinelenoastre vor amuţi, să aşteptăm. Fericit celce aşteaptă de la Domnul, răbdător,izbăvire! Lumea întreagă se află întulburare, la fel ca sufletul nostru, darsprijinindu-ne pe credinţă vom birui lumea.

Domnul vrea să ne spele picioareleîntocmai ca lui Petru, care nu înţelegeaplanul Său. Să lăsăm totul în voia Lui, căcidacă El nu ne va spăla picioarele nu vomavea parte cu El. Căile Lui sunt de negrăit,judecăţile Lui sunt de nepătruns, dar atuncicând vom ajunge la scopul nostru totul neva fi limpede, vom vedea în toate numaibine şi numai dragoste.

îmbărbătaţi-vă, deci, şi continuaţi-vădrumul! Nu în cele văzute, ci în celenevăzute stă adevărul. Lumina lui Hristos,ce luminează lumea nevăzută, să nelumineze şi să ne mângâie şi pe noi!


LUNA NOIEMBRIE 391

18 noiembrieNu te feri de încercări

Şi Mă voi bucura de Ierusalim, şi Mă voiveseli de poporul Meu, şi nu se va mai auziîn acesta nici plângere, nici ţipăt.

(Isaia65, 19)

Cât de mulţi oameni suferinzi,împovăraţi, necăjiţi sunt în marea familie aTatălui nostru Ceresc! Câte suspine dedisperare se înalţă zilnic către El de pe aceacale a suferinţei pe care fiecare din noitrebuie s-o străbată înainte să ajungă lapatria sa cea veşnică!

Lacrimile copiilor noştri ne întristează;ne străduim să le uşurăm amarul şi să-imângâiem cu dragostea noastră. Cât demare va fi bucuria Tatălui nostru Ceresccând se vor sfârşi zilele de încercare aleomenirii pătimitoare, când se vor risipipentru totdeauna toţi norii, când nu va fiplângere, nici suspin, ci veselia cea veşnicăva încununa capul lor; lauda şi


LUNA NOIEMBRIE 401

bucuria şi veselia îi vor ajunge peaceştia şi vor fugi durerea, întristarea şisuspinarea (Isaia 35, 10).

Cel ce cu o compătimire atât de adâncăi-a spus văduvei la porţile Nainului: Nu maiplânge! va ridica El însuşi toată suferinţade la poporul Său. Mâna care s-a atins defiul mort al acelei văduve va şterge toatălacrima din ochii tuturor, şi în ziua aceea vasălta de bucurie inima Lui; lucrarea răscum-părării va fi încheiată, iar El va intra înodihna Sa.

Fiu al lui Dumnezeu! întunecată şistrâmtă e calea ta, povara ta ţi-e pesteputeri? Nu te descuraja, nu te lăsa, nu teferi de încercări! Iubiţilor, nu vă miraţi defocul aprins între voi spre ispitire, ca şi cumvi s-ar întâmpla ceva străin (I Petru 4, 12).în jurul tău sunt mulţi alţii ce suferă la felca tine, deşi ţie ţi se pare că eşti singurulcare suferă. Calea pe care mergi estesfinţită de Cel ce a străbătut-o deja,purtând Crucea Sa, într-o zi mult maiîntunecată decât cea care ţi-a fost trimisăţie.

19 noiembrieInima lui Hristos

FIECARE ZI, UN DAR DE LA DUMNEZEU400

LUNA NOIEMBRIE 401

Seara se va sălăşlui plângerea, iardimineaţa bucuria.

(Psalmi 29, 5)

Zorile nu-s departe. Orice încercare pecare ne-o trimite Domnul este ca un semnal încrederii Lui faţă de noi. Nu ar trebuioare ca acest gând să ne umple de dragostefaţă de încercări? In Tine au nădăjduitpărinţii noştri, nâdăjduit-au în Tine şi i-aiizbăvit pe ei... în Tine au nădăjduit, şi n-aufost ruşinaţi (Psalmi 21, 4-5). Aceastăîncredere alcătuieşte legătura vie dintresuflet şi Dumnezeu. El ştie pe cei ce seîncred în El (Naum 1,7).

Noi nu îndrăznim să căutăm ori să ceremîncercări, nu îndrăznim nici să pretindemizbăvirea de ele. Trebuie doar să umblăm cusmerenie înaintea lui Dumnezeu, îndesăvârşită unire cu El, şi să aşteptăm ca Elsă ne dăruiască ori să ia de la noi ceea cedoreşte şi când doreşte.

Am putea trage învăţăminte dinamărăciunile copilaşilor noştri. O mamăiubitoare urmăreşte ce face copilul ei atuncicând plânge şi aşteaptă ca el să-iîncredinţeze micile lui secrete. Dacămicuţul îşi caută alinare în alte braţe,


LUNA NOIEMBRIE 401

mama suferă, este gata să ia asupra sa şisă cuprindă în inima sa tot ce îl amărăşte.Cel mai sigur liman pentru o inimăomenească frântă, îndurerată, este inimalui Hristos, care a fost rănită, însângeratăpentru noi.

Toate încercările, toate rănile ce ne vinde la mâna Sa iubitoare, au scopul de a neapropia de El. Pe Măria, cea care şi-a alespartea cea bună (v. Luca 10, 42), o vomgăsi mereu la picioarele Mântuitorului ca săasculte cuvântul Lui (v. Luca 10, 39); lapicioarele Lui ca să-şi găsească alinare; lapicioarele Lui ca să îi slujească; în toate şitotdeauna sufletul ei tânjea numai dupăIisus.

20 noiembrieînaintea Domnului

Cereţi, şi vi se va da. (Matei 7, 7)

Domnul nu cere de la noi multecunoştinţe - îi trebuie numai iubireanoastră. El vrea să-I destăinuim tot ce avempe inimă, ca propriei noastre mame. Ducemgrija cuiva, am vrea să ne rugăm pentrucineva? Să-i numim pe toţi aceşti oameniDomnului, să cerem ajutorul Lui pentru


LUNA NOIEMBRIE 401

fiecare din ei, să ne rugăm ca ei să capeteharul Său: Dumnezeu îl va revărsa cuîmbelşugare asupra celor ce ne sunt dragi.

Să-I spunem Domnului despre săracii pecare vrem să-i ajutăm; despre suferinziicare au nevoie de uşurare; despre ceiîndepărtaţi pe care am vrea să îi aducem laEl; despre cei ce ne-au întors spatele şi cucare am vrea să ne împăcăm. Să-Idestăinuim şi dorinţele noastre ascunse, săaducem la El toate grijile, toate greutăţile,toate năzuinţele noastre; să-I dezvăluimtoate păcatele, toate neajunsurile, toateslăbiciunile noastre, să ni le recunoaştem,şi El ne va aduce tămăduire.

Ce caută sufletul nostru astăzi? Care egrija noastră? Să aducem toate la El, sădăm în mâinile Lui totul, şi El va săvârşi. Seascunde în inima noastră simţământulamărăciunii sau duşmăniei? Să ne rugăm, şisimţămintele noastre se vor schimba, inimani se va înnoi, şi vom putea ierta! Unde afost răutate va apărea dragostea.

Viitorul ne înspăimântă? Să ne întoarcemspre Domnul: El ştie şi vede tot, El nu ne vapărăsi nicicând, El va fi şi acolo unde neaşteaptă primejdia. S-a întâmplat în viaţanoastră o bucurie neaşteptată? Ne-a zâmbitsoarta? Să ne grăbim a veni la Domnul şi cu


LUNA NOIEMBRIE 401

aceasta, să revărsăm recunoştinţa noastrăînaintea Lui, fiindcă toate sunt trimise decătre El, toate sunt prevăzute de către El.

Să alergăm la Domnul zi de zi,deschizându-ne înaintea Lui inima pedeplin, şi zi de zi vom primi de la iubitorulTată Ceresc binecuvântare, povăţuire,mângâiere şi putere pentru a trăi această zicu conştiinţa apropierii Lui şi a ajutoruluidat de El.

21 noiembriePietrele cele vii

Şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, zidiţi-vădrept casă duhovnicească.

(I Petru 2, 5)

Oricare creştin adevărat este o piatră întemplul lui Hris-tos. Cei care îl urmează peHristos se numesc pietre vii. Tot ce este alLui viază. în Biserica Lui moartea nu-şi arelocul; creştinul nu poate să fie mort. înfiecare zidire intră pietre de felurite mărimişi forme, mari şi mici, intră şi ţăndări ne-băgate de seamă, cu care se astupăgăurile.

Mădularele vii ale Bisericii lui Hristos potfi foarte deosebite între ele prin însuşirile,prin capacităţile şi prin rostul lor, însă toate


LUNA NOIEMBRIE 401

au locul lor bine statornicit şi aduc folos în-tr-o măsură sau alta. în fiecare parohie suntmădulare asupra cărora este pusă cea maimare răspundere şi povară, de la care fraţiimai slabi cer ajutor şi sfat.

Totuşi, asemenea luminători sunt puţini,iar locurile mai modeste trebuie ocupate şiele. Creştinii tineri, lipsiţi de experienţă, n-ar trebui să evite, sub pretextul că nu suntcapabili, sarcinile care se vor găsiîntotdeauna şi pentru ei. Fără ei, cauzacomună poate să aibă de suferit. Obolulvăduvei a fost mai plăcut în ochiiMântuitorului decât dania bogată afariseului.

Oricare dintre noi, oricât de modest şi deneînsemnat ar fi, dacă va nesocotiosteneala în via Domnului va lăsa un loc golacolo unde ar fi putut să crească cevafrumos şi folositor. Din pricina nepăsăriinoastre cineva sau ceva are de suferit.Chiar şi la bătrâneţe, când încep să nepărăsească puterea şi capacitatea de amunci, rămâne totuşi ceva viu în duhulviguros, sănătos al creştinului, şi înrâurireaacestui lucru continuă să lucreze şi întăcere, tară ca omul însuşi să bage deseamă.


LUNA NOIEMBRIE 401

într-o clădire, fiecare piatră o sprijină pecea de deasupra, toate se ţin una de alta.Dacă cedează una singură, întreaga clădirese prăbuşeşte. Toţi stau şi se sprijină pe osingură piatră, piatra din capul unghiului,iar piatra este Hristos (I Corinteni 10,4).

22 noiembrieSă nu ne descurajăm

Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zice:„Curaj!"

(Isaia4l, 6)

Să respectăm cu stricteţe două reguli înviaţa noastră de zi cu zi: să nu nedescurajăm niciodată şi nici să nu le insu-flam altora duhul descurajării. Să nu nedescurajăm vreodată, pentru că stareanoastră sufletească se răsfrânge asupracelor din jur şi gândurile noastre întunecatele răpesc nădejdea în viitor şi puterea de alupta cu ispitele. Mai bine să tăcem decâtsă dăm dinainte glas temerilor. Pe de altăparte, dacă inima noastră e plină denădejde veselă, ne vom povesti cu glas tarecredinţa şi bucuria, şi ceea ce am primit dela Domnul se va revărsa ca o binecuvântareîn jurul nostru.


LUNA NOIEMBRIE 401

Deseori, oamenii, deznădăjduiţi,încetează să mai lucreze când văd căostenelile lor sunt deşarte, că roadele nu sevăd, că secerişul întârzie. Când punestăpânire pe noi acest simţământ, să neamintim de statornicia şi neclintirea cu careS-a trudit pe pământ Hristos. Nădejdea nuL-a părăsit niciodată, deşi nu a câştigat obiruinţă văzută şi strădaniile Lui puteau săpară zadarnice.

Să purtăm mereu în inimă acest minunatexemplu, să ţinem minte că dincolo de noristrăluceşte soarele, şi aşteptând cu răbdareca el să ne strălucească şi nouă iarăşi să nune îngăduim vreodată să cădem îndescurajare. Aceasta ne răpeşte puterea şivioiciunea de care avem nevoie neapărată.Să privim înainte cu îndrăzneală, căutândmereu un punct luminos. Domnul vaîndreptăţi nădejdile noastre, şi celor dinjurul nostru viaţa li se va părea mai veselă,mai luminoasă şi mai frumoasă.

23 noiembrieEl apără şi iubeşte

Nu vor mai flămânzi, nici nu vor maiînseta, nici nu va mai cădea soarele pesteei şi vreo arşiţă.


LUNA NOIEMBRIE 401

(Apocalipsa 7, 16)

El caută până ce găseşte (v. Luca 15, 4),şi cei pe care i-a găsit nu vor mai flămânzişi nu vor mai înseta... şi Dumnezeu vaşterge orice lacrimă din ochii lor(Apocalipsa 7, 17). Să ţinem minte însă căeste vorba de duhurile drepţilor, care auajuns la desăvârşire (Evrei 12, 23) şi de ceicare vin din strâmtorarea cea mare(Apocalipsa 7, 14) la minunata moştenireduhovnicească, a căror foame a fost foameasufletului, a căror sete a fost setea inimii.

Iată ancora cea neclintită şi tare asufletului (Evrei 6, 19), care rezistă oricăreiîncercări şi căreia îi urmează strălucireabucuriei şi fericirea cea nedescrisă.Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă săumblăm duhovniceşte (v. Galateni 5, 16) şitotodată să ne întoarcem şi să fim capruncii (v. Matei 18, 3), ca să intrăm înîmpărăţia cerurilor.

Alăturându-ne încă de pe acum celor cesunt casnici ai lui Dumnezeu (Efeseni 2,19), încredinţaţi că suntem înconjuraţi deîngerii Lui, care ne păzesc în toate căile(Psalmi 90, 11) noastre, ne vom găsi acelloc ce ne e menit şi lucrarea pe care nimenin-o poate împlini în locul nostru. Cu


LUNA NOIEMBRIE 401

nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, Carene înţelege mai bine decât toţi prieteniipământeşti, să mergem curajoşi înainte,uitând cele ce sunt în urmă şi tinzând cătrecele dinainte, alergând U ţintă, la răsplatachemării de Sus, a lui Dumnezeu, întruHristos Iisus (Filipeni 3, 13-14).

Cine ştie întreaga putere a dragostei, pecare se ţine lumea? Nu totul se sfârşeşteodată cu viaţa pământească: aceasta esteînconjurată de plinătatea vieţii veşnice şiîmprejurul nostru este un nor de mărturii(Evrei 12, 1) de care trebuie să ne aducemaminte mereu. Aerul însuşi e impregnat dedragoste, care răspunde la orice suspin alnostru, care ne înţelege cel mai măruntimbold. Domnul ne încununează cu milă şicu îndurări (Psalmi 102, 4), iar când ne vaîntâmpina acolo unde multe locaşuri sunt,vom afla că El a îndeplinit cererile inimiinoastre (Psalmi 36, 4).

In mâinile lui Dumnezeu vom găsimângâierea şi liniştea de care pe pământnu am avut parte. El ştie cât de greu ne-afost când n-am găsit înţelegere la cei pecare îi iubim. Desăvârşita Lui dragoste neeste alături în toate încercările noastre, şiîn clipa grea El ne şopteşte: „Veniţi la Mine,Eu vă voi odihni, Eu vă iubesc!" El ne


LUNA NOIEMBRIE 401

iubeşte aşa cum nimeni altul nu poate săiubească. El, Care S-a supus voii Tatăluiîntru totul, ştie şi ce înseamnă deplinalepădare de voia proprie.

Rugaţi-vă cum Se ruga El: Facă-se voiaTa!, şi răspunsul va veni în cele din urmă. Elne va scălda sufletul ca un val de pacedeplină, desăvârşită, aşa cum raza de soarescaldă deodată o încăpere întunecoasăcând deschizi uşa. El va intra, ne va umplegolul din suflet, şi nu va mai fi nici durere,nici mâhnire, nici întristare, nici tulburare,ci un răspuns deplin, desăvârşit, lesne deînţeles la toate rugăciunile noastre,împlinirea tuturor nădejdilor. Domnul însuşiva fi cu noi.

24 noiembrieAdevăratul bine

Nimic de preţ nu scapă privirii Lui.(Iov 28, 10)

Dumnezeu ştie preţul tuturor prinoaselorpe care I le aducem. Hristos, stând înTemplu, lângă vistierie, îi urmărea pe toţicei ce veneau să-şi aducă darul. Iuda stăteaalături de El, la locul său îndrăgit. Iată căintră un fariseu cu mers semeţ, cu ţinută


LUNA NOIEMBRIE 401

măreaţă, ţinând în văzul tuturor un ban deaur. Cum scânteiază aceasta sub razelesoarelui, cum se răsfrânge sclipirea ei înochii lui Iuda!

După această privelişte a slaveiomeneşti, tabloul se schimbă: apare ovăduvă săracă, mâhnită şi istovită; mâna-iuscată scoate sfios doi bănuţi de subîmbrăcămintea veche şi zdrenţuită şi îiaruncă în vistieria Templului; cu ochii ple-caţi, de parcă i-ar fi ruşine de sărăciadarului, se duce umilă în calea sa.

Parcă îl auzim pe Hristos întrebându-1pe Iuda: „Cât a dat?"

„Doi bănuţi, învăţătorule", răspundeacela. „Numai atât?"

„Atât, învăţătorule; nici nu merita săaducă aşa puţin, ce zici? Cu doi bănuţi nuse va îmbogăţi vistieria Templului!"

„ludo", cuvântează învăţătorul, „ea a datmai mult decât toţi ceilalţi!"

Iuda este uimit, nu-i în stare să înţeleagăşi nu a înţeles vreodată, însă ochiiMântuitorului nu scapă „nimic de preţ". El avăzut gândul văduvei, a văzut cu câtădragoste adusese prinosul său.

Cât de mult s-ar schimba raţionamentelenoastre dacă am putea vedea ceea ce vedeEl! Dar inima omului cade adesea în


LUNA NOIEMBRIE 401

descurajare şi un strigăt plângător denedumerire se aude în cuvintele: „Unde arputea fi acele lucruri de preţ pe care le-avăzut Domnul? Există oare undeva bineleabsolut? S-ar putea să nici nu-1 găsim înaceastă lume. Peste tot bântuie păcatul,viciul, minciuna, pierzarea!" Să ne amintim,totuşi, şi o altă scenă: învăţătorul şade încasa lui Simon fariseul, şi intră acolo femeiadesfrânată. Vazând-o, fariseul indignatcugetă în sinea sa: „Dacă ar fi proroc, ar şticine este femeia ce s-a atins de El, că epăcătoasă."

Proroc?! El este mai străvăzător decâttoţi prorocii. Simon a văzut în acea femeie opăcătoasă; Hristos a văzut în ea căinţa,zdrobirea inimii, întristarea, setea deizbăvire; S-a aplecat spre ea şi a ridicat-odin adâncul disperării şi al păcatului, aaşezat-o pe piatră tare şi a pus în inima eicântare nouă.

Hristos nu ţine seama de trecutul trăit înpăcat: El vede viaţa nouă, înaintea Lui estedescoperit viitorul cel luminos. „Nimic depreţ nu scapă privirii Lui."

25 noiembrieMoartea înseamnă renaştere


LUNA NOIEMBRIE 401

Unde ţi-e, moarte, boldul? Unde ţi-este,iadule, biruinţa?


De fapt, cei ce mor cu frică de Dumnezeuşi cu credinţă în Hristos nu gustă moartea:pentru ei nu există moarte, ci doarrenaştere, strămutare. Ei trec într-o nouăviaţă, păstrându-şi simţămintele, gândurile,însuşirile. Fără îndoială că îi aşteaptăodihnă, dar ce odihnă? Nu pasivitate, cipace a sufletului. Ei se odihnesc de păcat,de amărăciune, de frică, de îndoială, degriji: iată adevărata pace, în care petreceDomnul însuşi!

Aceasta este veşnică pace în lucrarenecontenită, la fel cum stelele de deasupracapetelor noastre se mişcă necontenit înspaţiul nemăsurat şi totuşi rămân în pace,fiindcă mişcarea lor este armonioasă, sesupune legii dumnezeieşti. Odihnădesăvârşită în lucrare necontenită: iată,fără îndoială, pacea de care se bucurăsufletele drepţilor! Dacă aşa stau lucrurile,ce mângâiere avem noi, muritorii, care ampierdut deja atâţia oameni apropiaţi, îngândul că moartea înseamnă naştere înviaţa cea mai înaltă, în care se schimbădoar învelişul care acoperă sufletul nostru


LUNA NOIEMBRIE 401

nemuritor! Unde e atunci boldul morţii? Elnu atinge fiinţa noastră duhovnicească, cenu este supusă stricăciunii. Toate celeduhovniceşti, înalte, sunt veşnice, şiDomnul, Care a biruit moartea cu moarteaSa, ne-a dăruit biruinţă prin Domnul nostruIisus Hristos (I Corinteni 15, 55).

Totuşi, în faţa morţii se iscă în noiadeseori întrebarea: „De ce?" în fiecaremoarte există scop şi există rost, chiar dacăele nu ne-au fost descoperite.

Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, căTu eşti Cel care ai făcut asta! (Psalmi 38,13)', exclamă David. Aşa să spunem şi noi:„Amuţit-am!" Nu cu mânie, nu cu disperare,ci fiindcă este lucrarea Ta şi, prin urmare,înseamnă că e spre bine.

în moarte nu e nimic întâmplător, ea esterânduită de Tatăl Ceresc, Care nu dă uităriinici cea mai mică pasăre; rânduită de Fiullui Dumnezeu, Care a murit pe cruce pentrua mântui omenirea; rânduită de SfântulDuh, Care dă viaţă tuturor făpturilor. Eaeste rânduită de către Cel ce iubeşte viaţa,nu moartea; lumina, nu întunericul; binele,nu răul, şi de aceea tot ce face, spre bineface. Noi nici nu trebuie să ştim pricina şiînsemnătatea tuturor lucrurilor. Aşadar, sătăcem şi noi cum tace copilul care şade la


LUNA NOIEMBRIE 401

picioarele mamei sale şi o priveşteîncrezător în ochi, încredinţat de dragosteaei chiar şi atunci când n-o înţelege.

26 noiembrieCaută împărăţia lui Dumnezeu

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatălvostru Cel ceresc desăvârşit este.

(Matei 5, 48)

A fi desăvârşit înseamnă a căuta în viaţă,mai întâi de toate, împărăţia lui Dumnezeuşi dreptatea Lui, a acţiona şi a gândi în aşafel, încât împărăţia lui Dumnezeu dinlăun-trul nostru să poată să crească şi să sedezvolte fără împiedicare şi suflareastricătoare a viciului şi păcatului să ne oco-lească. Iată către ce trebuie să tindăsufletul nostru în primul rând: nu cătrebogăţie, nu către slavă, nu către câştiguri,nu către plăceri, ci către urmarea Tatăluinostru Ceresc.

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru, ceveţi mânca, nici pentru trupul vostru, cu cevă veţi îmbrăca... că după toate acestea sestrăduiesc neamurile (Matei 6, 25, 32). Iatăprin ce ne deosebim noi, copiii luiDumnezeu, de ceilalţi. Noi suntem fii ai lui


LUNA NOIEMBRIE 401

Dumnezeu şi, prin urmare, suntem cetăţeniai altei cetăţi, cereşti, cu o temelienezdruncinată. Noi cugetăm cele de sus, nucele de pe pământ (Coloseni 3, 2), scopul şinăzuinţa vieţii noastre s-au schimbat cudesăvârşire.

Cetatea noastră este în ceruri (Filipeni 3,20), suntem cetăţeni ai locaşului ceresc, nesupunem legilor ei, avem dreptul laprivilegiile ei. Nu trăim doar cu făgăduinţabunătăţilor viitoare, ci încă de pe acumsuntem mădulare slobode ale împărăţieicerurilor. Ca atare, să ţinem sus stindardulîmpăratului nostru, să-L slujim cu toatăosârdia, cu toată dragostea.

în împărăţia Tatălui nostru se cuprindepentru noi toată slava pe care o caută alţiiîn viaţa pământească. Dacă am căuta maiîntâi de toate dreptatea Lui şi am supunetoate legii Lui, cât de mult ar spori în jurulnostru credinţa în El! Ne-am putea însuşimai lesne credinţa în viaţa viitoare dacătoate faptele şi gândurile noastre ar fiîndreptate spre împărăţia cerurilor.

Aşadar, sfinţenia stă în desăvârşitasănătate a sufletului. Dar în ce stăsănătatea desăvârşită? în dobândireaDuhului Celui Sfânt.


LUNA NOIEMBRIE 401

Hristos este viaţa noastră (v. Filipeni 1,21). Trebuie să-L primim deplin şi să găsimîn El iertare, izbăvire şi biruinţă.

Hristos este viaţa noastră. Toată viaţanoastră trebuie să se pătrundă de El. Iată înce constă sfinţenia şi desăvârşirea!


LUNA NOIEMBRIE 413

27 noiembrieFii credincios în cele mici

Fii credincios până la moarte, şi îţi voida cununa vieţii.

(Apocalipsa 2, 10)

Dăruindu-ne viaţa, Domnul îiîncredinţează fiecăruia dintre noi ceva cetrebuie să păzim, să folosim, să ocrotim - înfine, să-I înapoiem lucrul acela nevătămat şineirosit. Hristos I-a putut spune Tatălui lasfârşitul vieţii Sale pământeşti: N-a pieritnici unul dintre ei, decât fiul pierzării (Ioan17, 12). Să dea Dumnezeu ca şi noi, când nevom încheia călătoria pământească, să-Iputem înapoia totul spu-nându-I: „Ampăstrat fără ştirbire tot ce ai dat în mâinilemele; din vina mea n-a pierit nimic şi nimicnu s-a ofilit."

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: Nu finepăsător faţă de harul care este întru tine(I Timotei 4, 14), având în vedere râvnapentru propovăduirea învăţăturii luiHristos. Timotei era pe atunci tânăr, şitrebuia să păstreze curată credinţa care ise descoperise. Fiecare tânăr creştin


LUNA NOIEMBRIE 413

trebuie să se păzească de înrâuririle lumiişi, străbătând calea vieţii, să se străduiascăa se păstra neatins şi neîntinat.

Se spune că mica jivină numită herminăse îngrijeşte de curăţia blăniţei sale atât demult, încât preferă să moară decât să şi-omurdărească. Ar fi de dorit să vedem latinerii aflaţi la începutul vieţii acelaşiinstinct de conservare, în sens moral. Maibine să consimţi la orice sacrificiu, la oricesuferinţă, decât să-ţi pierzi curăţia inimii şineprihănirea vieţii.

Când mama îşi ţine pruncul în braţeavând conştiinţa că i 1-a trimis însuşiDumnezeu, ce poate fi mai sfânt decâtacest zălog al sufletului nevinovat deprunc, care i-a fost încredinţat ca să-1ocrotească şi să-1 înapoieze lui Dumnezeuîntreg, neatins, pentru viaţa veşnică? La feltrebuie să privim şi prietenia. Prietenul nise încredinţează, avem o anumitărăspundere pentru el înaintea luiDumnezeu. în prietenie nu trebuie săcăutăm foloasele pe care le putem tragedin ea pentru noi înşine, ci lucrurile cu careo putem îmbogăţi prin dragostea noastră,prin grija noastră.


LUNA NOIEMBRIE 413

Cea mai bună moştenire pe care unpărinte poate să o lase copiilor săi este unnume bun; aceştia trebuie să-1 păstreze întoată curăţia, ca pe un zălog sfânt — or,dacă numele bun se cuvine păzit cu atâtagrijă, ce să mai spunem de numele decreştin? Răspunderea creştinului estefoarte mare: oriunde s-ar afla şi cu oricinear fi, el trebuie să-şi aminteascăîntotdeauna al Cui este, Cui slujeşte şinumele Cui îl poartă. Domnul şi învăţătorulnostru vrea să fim „credincioşi în puţine" —credincioşi în tot ce ni s-a încredinţat.Pentru aceasta, trebuie să primim de laDomnul iarăşi şi iarăşi, zilnic, ceea ce ne dăîn păstrare El: înnoindu-ne puterile zi de zi,ne vom duce povara până la capăt. Fiicredincios până la moarte, şi îţi voi dacununa vieţii.

28 noiembrieSensul vieţii

De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-aicunoscut?

(Ioan 14, 9)


LUNA NOIEMBRIE 413

Ce întrebare uluitoare pentru fiecare dinnoi! Oare Mântuitorul, Care ne este atât deapropiat şi cunoscut din copilărie, să firămas pentru noi străin?

Tristă, îngrozitoare presupunere! E,oare, cu putinţă ca şi nouă, care am fost deatâtea ori martori ai bunătăţii, ai slavei, aimilei Lui, nouă, care ne bucurăm deîntâietăţi atât de mari, nouă, care ne-amhrănit cu cuvântul Său din fragedăcopilărie, să ni se pună această întrebare:De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-aţicunoscut? A. nu-L cunoaşte pe El înseamnăa nu cunoaşte nimic; cunoscându-L pe El,afli totul. Să ne străduim să ne pătrundempe de-a-ntregul de conştiinţa acestui fapt:în ea vom găsi răspuns la toate întrebărilecare ne frământă, dezlegarea oricăreinedumeriri.

Cunoaşterea lui Hristos! Iată în ce constănoima vieţii noastre, iată unde este luminadupă întuneric, pacea şi liniştea dupăspaimă şi după luptă! Cartea vieţii a rămasînchisă pentru toate generaţiile şi pentrufiecare om în parte. Zadarnic încercăm să odeschidem; ne plângem că nimeni nu poatesă facă asta, şi toate strădaniile, toatesforţările noastre rămân deşarte, toată


LUNA NOIEMBRIE 413

înţelepciunea noastră este neputincioasă.Numai Mielul cel junghiat o despecetluieşteşi ne-o deschide. Atâta timp cât nu L-amgăsit pe Iisus, rămânem nedumeriţi în faţaadevărului. Numai când II cunoaştemrăzbate până la noi lumina şi umbrele sedestramă.

Păcatele noastre, durerea noastră,greşelile noastre vin din faptul că nu-Lcunoaştem pe Domnul. Cel care II va cu-noaşte pe Hristos va pătrunde în adânculadevărului şi se va ridica deasuprapământului, la înălţime. Prin nebunia noas-tră, prin păcatele noastre, prin scăpărilenoastre, ne atragem trista întrebare a luiHristos: „Nici tu nu M-ai cunoscut?"„Căutaţi-L!", spune prorocul; noi rătăcim,cădem prin beznă, până când ni Se aratăCel ce este Lumina lumii.

29 noiembrieSlujire în iubire

Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-aiubit pe noi, şi noi datori suntem să neiubim unul pe altul.

(I Ioan4, 11)


LUNA NOIEMBRIE 413

Un om de rând, samarinean de neam,mergea călare pe asin. Văzând un călătoraflat în necaz, 1-a ridicat, 1-a ajutat cu ce aputut, apoi şi-a continuat călătoria peacelaşi drum plin de praf. Iată slujirea pecare legea lui Dumnezeu ne porunceşte s-oîmplinim, iată asupra cărui lucru stăruie cudeosebire Hristos: să iubim totdeauna, de-alungul întregii noastre căi, şi atunci cândmergem pe drumul mare, şi atunci când oapucăm pe cărări singuratice!

Domnul ne cere ca slujirea noastră să searate prin dragoste frăţească faţă de toţicei răscumpăraţi de El. Slujirea pe caretrebuie s-o aducem mereu lui Hristostrebuie să fie alcătuită din blândeţeneschimbătoare, din deplină lepădare desine. Nimeni dintre noi nu-i scutit de ea niciacasă, în viaţa de familie, nici în viaţasocială: pretutindeni trebuie săprecumpănească blândeţea, răbdarea şidragostea frăţească.

Aceasta trebuie să fie roadă credinţeinoastre. Acesta este duhul pe care trebuiesă-1 aducem în rugăciunile noastre, atât încele particulare, cât şi în cele de obşte.Aceasta este slujirea pe care o aşteaptă


LUNA NOIEMBRIE 413

Domnul de la părinţi şi de la copii, de lastăpâni şi de la slugi deopotrivă.

Tocmai aceasta este religia adevărată:duhul blândeţii de nimic tulburate,dragostea care se vădeşte prin cuvintemângâietoare, prin purtarea liniştită şiiubitoare, care, umplând întreaga casă,uşurează viaţa, aduce lumină şi bucurie înfiecare inimă, la fel ca soarele carepătrunde în fiece colţişor al casei ca s-olumineze şi încălzească.

Dacă limanul nostru este în Dumnezeu,tot în El ne e şi puterea. El ne va da, farăîndoială, puterea de a împlini ceea ce neporunceşte să împlinim. Doar în numele Luivom supune duhul răutăţii, al enervării, alrăcelii, care se izgoneşte numai prin post şirugăciune.

Să nădăjduim în începătorul mântuiriinoastre (Evrei 2, 10), Care este pururea viuca să mijlocească pentru noi (Evrei 7, 25).In El vom birui nerăbdarea noastrăobişnuită, egoismul nostru rece, pornirilede enervare împotriva oamenilor şiîmprejurărilor, nereuşitele, jignirile,propriile noastre vicii şi scăpări, precum şicele străine. Să nu uităm că peste toatedomneşte Dumnezeu. Prima poruncă este:


LUNA NOIEMBRIE 413

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău dintoată inima ta şi din tot sufletul tău şi săiubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi(Marcu 12, 30, 31). Ajută, uşurează,îngrijeşte-te zilnic de orice om care îţi ieseîn cale: iată a doua poruncă, ce ocompletează pe cea dintâi.

30 noiembrieLa Dumnezeu este loc pentru fiecare

Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem.

(Psalmi 102, 14)

în aceasta vedem pricina milei Domnuluifaţă de oameni. El ştie neputinţa noastră.Oamenii incapabili, slabi, ajung adesea săfie o piedică, încurcându-i pe semenii ocu-paţi. Nepotriviţi pentru luptă, nefiind înstare să dea sfat bun, ei nu fac trebuinţăconducătorilor; îi nesocoteşte şi gânditorul,pe care ei nu îl înţeleg, iar la treburi,nefiind de nici un ajutor, nu-s decât opovară.

Şi totuşi, milostivirea lui Dumnezeu nuse îngreţoşează de ei, ci are loc şi pentruaceştia, îi rabdă şi le dă binecuvântare.


LUNA NOIEMBRIE 413

Apostolii credeau că pruncii îl încurcau peHristos, şi nu-i lăsau să vină la El. Făcândaşa, au stârnit însă nemulţumireaDomnului; în inima Lui şi în braţele Lui eraloc destul pentru prunci. Se va găsi loc la Elşi pentru toţi cei slabi, de care n-are nevoienimeni: aceştia nu-L încurcă pe Dumnezeu!

Aşadar, suflete al meu, veseleşte-te! Nute îndoi de Dumnezeul tău, nu te lăsa pradăviselor nebuneşti de înţelepciune şi demărire, ca şi cum prin acestea ai puteadobândi ceva. La Domnul este loc şi pentrutine, oricum ai fi; El este gata să primeascăşi ceea ce-I vei aduce în slăbiciunea ta. înce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluitDomnul pe cei ce se tem de El (Psalmi 102,13). Ce ne cucereşte la un copil, stâr-nindu-ne gingăşia? Nu neajutorarea lui? Văzândaceastă ne-ajutorare, ne străduim să-1ajutăm nu numai cu râvnă, ci şi cu bucurie,şi suntem gata să ne îngrijim de el zi şinoapte. Un copil mic şi slab îşi găseşte locdrept în inima mamei, acolo unde ea vedecel mai repede orice nevoie a lui, unde îiaude cel mai mic strigăt, unde poate, cubraţe iubitoare, să-1 ocrotească. Şi Domnulîi miluieşte pe cei care îl iubesc, că El a


LUNA NOIEMBRIE 413

cunoscut zidirea noastră, adusu-Şi-a amintecă ţărână suntem.


FIECARE ZI, UN DAR DE I A DUMNEZEU

LUNA DECEMBRIE2 decembrie

419LUNA DECEMBRIE418


1 decembriePărinte, îti mulţumesc



Fricava pieriPărinte, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.(loan 11,41)



S-a făcut întuneric, şi Iisus încă nuvenise la ei.

(Ioan 6, 17)

Când suntem foarte tineri, ne enervăm şicârtim când apare la orizont un norişor câtde mic. Am vrea ca pe cerul nostru soarelesă strălucească întotdeauna, ca drumul săne fie presărat cu flori, ca în jurul nostru sărăsune fară contenire râsete fară griji şicântări pline de veselie — însă pe măsurăce anii trec începem să căutăm linişteabinefăcătoare a înserării, deşi tot ne maieste frică de umbrele nopţii, în care vedemceva misterios.

Ucenicii lui Hristos nu puteau scăpa de ofrica ce-i apăsa. Ca statură duhovniceascăerau încă nişte copii, şi când Iisus „încă nuvenise la ei" îi apuca spaima singurătăţii.

Toţi trebuie să trecem printr-o asemeneavreme de încercare. Simţământul trist alsingurătăţii ne va cuprinde, mai devremesau mai târziu, şi pe noi. Talazurile furioase,nestăpânite, apucă sărmana noastră luntreca pe o jucărie şi o aruncă în toate părţile,căutând s-o zdrobească. Cârmă nu maiavem, şi ne cuprind fiori de groază când



vedem cum se lasă întunericul nopţii - darliniştiţi-vă! Domnul Se apropie de noi pevaluri, în pofida furiei vântului! Deasupraurletului furtunii dezlănţuite răsună glasulLui: Eu sunt, nu vă temeţi! Frica ne va piericând Ii vom recunoaşte glasul, şi o linişteadâncă se face în inima noastră.

Nu este ciudat că Mântuitorul îimulţumeşte Tatălui dinainte pentru un lucruneprimit încă?

El îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentruînvierea lui La-zăr atunci când Lazări nuînviase încă! Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.Care e înţelesul acestor spuse aleMântuitorului?

Lazăr zăcea încă în mormânt, înfăşuratîn giulgiu; tăcerea morţii nu fusese curmatăîncă, rugăciunii înălţate către Cer încă nu-iurmase un răspuns văzut.

Pentru ce îi mulţumea Domnul Tatăluiceresc?

Aflându-Se în unire desăvârşită cu El,Mântuitorul îi mulţumeşte dinainte,încredinţat că rugăciunea Lui este plăcutăTatălui. înviindu-1 pe Lazăr, Domnul a vrutnu doar să-1 readucă în viaţa pământeascăşi prin aceasta să-i facă fericiţi pe apropiaţiilui, ci şi să întărească credinţa în nemurirea



sufletului şi în veşnica înviere, prevestindprin această minune şi propria Sa înviere.Şi eu, Doamne, îndrăznesc să-Ţi aducmulţumire pentru cei ce au adormit dejaîntru Tine.

în faţa mormântului deschis, în mijloculbeznei, tăcerii, necunoscutului, neavânddovada văzută a nemuririi, neau-zind glasuldumnezeiesc: Lazăre, vino afară!, eu Iţi voimulţumi totuşi, încredinţat că răposaţii meitrăiesc şi vor trăi veşnic!

Nemurirea este o însuşire nelipsită aDumnezeirii — Domnul nu poate îngăduimoartea zidirii Sale, şi de aceea în fatamormântului deschis simţim nevoia de acânta cântare pascală. Amintirearăposaţilor rămâne vie în familia de care s-au despărţit, şi exemplul lor moral încă îipoate sluji acesteia drept reazim şiîndrumare în viaţă. Aşadar, şi în prezenţamorţii să înălţăm, cu credinţă fierbinte,laudă Domnului: Părinte, Iţi mulţumesc căM-ai ascultat!

3 decembrieînţelepciunea sufletului de copil



Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeuca un prunc...

(Luca 18, 17)Ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui

Dumnezeu.(Efeseni 3, 19)

A te întoarce şi a fi ca un prunc — şitotodată a te umple de toată plinătatea luiDumnezeu! Cum s-ar putea explica acestparadox atât de ciudat? Paradoxul este însădoar aparent. Vrem să ne întoarcem lastarea dintru început a sufletului de copil?N-o vom putea obţine decât mişcându-neînainte. Copilăria şi bătrâneţea - zorile şiamurgul - în multe privinţe se aseamănă.Să ne amintim Predica de pe munte:Mântuitorul îi fericeşte pe cei înzestraţi cucalităţile copilăreşti. Smerenia, blândeţea,milostivirea, curăţia inimii, iubirea de pace- toate acestea sunt calităţi ale sufletuluide copil, dar şi omul matur, din plinătateaharului dumnezeiesc, poate să şi leînsuşească.

Copilul este „sărac cu duhul" în virtuteamodestiei sale înnăscute, inconştiente.Omul matur ajunge să-şi recunoască sărăcia„cu duhul" luptându-se să atingă ceea ce



este de neatins. Copilul plânge când epierdut în spaţiu, omul matur plângesimţindu-se strâmtorat între limiteleînguste ale vieţii acesteia. Copilul cunoaştedoar foamea de hrană trupească; pentru unmatur este însă mai important să-şi po-tolească foamea şi setea duhovnicească. Incopilărie iertăm, uitându-ne supărările; lamaturitate înţelegem slăbiciunile omeneştişi, acoperind cu dragostea noastră totul, leiertăm în mod conştient. Nevinovăţiacopilului vine din neştiinţă; cunoaştereaviciului în toată sluţenia lui îl îndeamnă peom să caute curăţia sufletului, care seatinge doar pe Golgota.

Voi, cei ce plângeţi după tinereţeavoastră, care a trecut cu repeziciuneazorilor, mângâiaţi-vă! Arşiţa de amiază şiumbrele amurgului vă vor aduce iarăşi laprospeţimea dimineţii! îmbogăţită deexperienţa vieţii, vârsta matură vă vaînapoia tot farmecul nevinovăţieicopilăreşti! Ne aşteaptă „luminosulluceafăr al dimineţii"; după norii întunecaţice au acoperit cerul amiezii, după umbrelecare s-au lăsat seara, după bezna adâncă anopţii va răsări iar lumina, se va face iardimineaţă.



Nu este, oare, scris: Când a venitplinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe FiulSău Cel Unul-Născut (Galateni 4, 4)? Aşa vafi şi pentru noi. Când vom ajunge laplinătatea vieţii duhovniceşti, Pruncul Iisusni Se va arăta şi nouă; ne vom naşte a douaoară; zorile se vor aprinde pentru noi; vomvedea Soarele răsărind, vom auzi cântareapăstorilor în valea Bethleemului, şi înaceasta va răsuna nădejdea plină de bu-curie a zilei care începe şi lauda adusănecurmat Celui Prea-înalt: „Slavă! Pace!Bunăvoire!"

4 decembrieVom vedea Dragostea şi Dreptatea

Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar veiînţelege după aceasta.

(Ioan 13, 7)

Adevărul acestor cuvinte nu va trecenicicând; pentru a le înţelege pe deplintrebuie doar credinţă şi nădejde.

Numai Dumnezeu vede armonie deplinăîn tot ce ni se pare nouă haos cumplit.Aşadar, să nu ne descurajăm. Credinţa esteasemeni zorilor. Când se ivesc zorile, ziuaeste aproape. Sunt clipe când nu mai



vedem lumina, când este ascunsă de noi şiziua de mâine, când parcă stăm pe margi-nea unei prăpăstii fară fund. Să nu uitaţi căşi atunci calea Domnului este la fel delimpede; El a umblat pe apă, mâna Lui emereu întinsă tuturor celor care pier.

Să alergăm la picioarele Crucii: nevoinţasăvârşită pe ea ne făgăduieşte izbândadefinitivă asupra răului. Dacă nu ştim cumanume să ne rugăm, suspinele noastre farăcuvinte vor ajunge la Tronul lui Dumnezeu,iar dacă nu avem nici suspine, să aşteptăm!Să aşteptăm izbăvirea în linişte şi tăcere.Patimile dezlănţuite au luat lumea înstăpânire, valuri sălbatice se zbuciumă înnoi înşine, dar sprijinindu-ne pe credinţă,vom birui lumea şi furtuna din suflet se vapotoli, la picioarele Celui ce este mai maredecât inima noastră şi ştie toate (I Ioan 3,20).

Domnul vrea să ne spele aşa cum 1-aspălat la Cina cea de Taină pe Petru, care n-a înţeles atunci rânduiala Lui. Să-L lăsămpe Domnul să lucreze în noi, ţinând mintecă dacă El nu ne va spăla nu vom putea să îifim părtaşi.

Deşi căile Domnului sunt negrăite şi nu-Iputem înţelege planurile întotdeauna, El ne



poate învăţa îndreptările Sale, şi atuncicând vom ajunge la scopul ultim vom vedeaîn toate doar Dragostea şi doar Dreptatealui Dumnezeu. îm-bărbătaţi-vă, deci,înaintaţi cu tărie! Cele ce se văd sunt trecă-toare, cele ce nu se văd sunt veşnice (IICorinteni 4, 18).

Har şi adevăr în Hristos Iisus, în Careeste şi mângâierea, si mântuirea, si lumina!

5 decembrieTemelia creştinismului

Intru aceasta vor cunoaşte toţi căsunteţi ucenicii Mei, dacă veţi aveadragoste unii faţă de alţii.

(Ioan 13, 35)

La temelia întregii învăţături creştine stădragostea: aceasta trebuie să se găseascăîn inima fiecărui creştin. Dumnezeu esteDragoste, şi cel ce crede în Hristos trebuiesă fie asemeni Lui. Trebuie să-L aibă peHristos în inima sa. Deci cel care nu iubeştenu e creştin.

Prima lucrare a credinţei în Hristos estetrezirea dragostei în inima omului, şiaceastă dragoste trebuie să se vădească în



fiecare faptă a lui. în primul rând, aceastase îndreaptă spre Dumnezeu, însă iubireade Dumnezeu încălzeşte inima şi faţă deaproapele, pentru că cel ce nu-şi iubeştefratele, pe care-l vede, nu-L poate iubi peDumnezeu, pe Care nu-L vede{\ Ioan 4, 20).

Adevărata dragoste devine imboldpentru fiecare pas din viaţa noastră, eaaprinde şi în noi scânteia dumnezeiască.Dragostea ne învaţă să avem milă faţă deorice necaz, faţă de orice neputinţă, săavem îngăduinţă faţă de slăbiciunileomeneşti, răbdare în încercări, blândeţefaţă de cei ce ne necăjesc şi râvnăstatornică pentru orice jertfa. Cu dragosteaîn inimă, vom fi gata întotdeauna sărăbdăm orice, să dăm orice, să suferimorice pentru fraţii noştri.

6 decembrieIn nenorocire credinţa creşte

Mai bine e să mergi în casa plângeriidecât în casa ospăţului.

(Ecclesiastul 7, 2)

La fel cum unele plante răspândesc unmiros plăcut numai atunci când le frângi



sau le striveşti frunzele între degete, şisufletul omenesc aduce roade duhovniceştinumai când e supus la încercări grele.Acestea se coc pe ramuri desfrunzite.

într-o familie creştină, armonia şidragostea se arată la necaz cu şi mai mareputere. De bună seamă că are dragoste şila vreme de bucurie, dar câte puteri noi setrezesc în ea la vreme de încercări!Aflându-ne ca înaintea lui Dumnezeu, toatesimţămintele noastre devin mai adânci, maiputernice.

Când familia a suferit o grea lovitură, ease aruncă la picioarele Mântuitorului, şirugăciunea fierbinte, strigătul inimiisuferinde se înalţă atunci necontenit spreTronul Celui Preaînalt.

în faţa mormântului deschis pier toatemărunţişurile vieţii de toate zilele, iar ceicare au rămas pe pământ se pătrund depresentimentul veşniciei. Pacea luiDumnezeu se pogoară în chip simţit asuprafamiliei aceleia, ce pare a se apropia atuncide lumea cealaltă şi pregustă din veşnicafericire a celor plecaţi de aici. Privirileînlăcrimate pătrund în depărtări neştiutepână atunci, care îmbracă o formă



palpabilă. în nenorocire credinţa sporeşte şise preface în cunoaştere.

Atunci când în necazul nostru ajungempe Golgota, de acolo vedem şi înţelegemmai bine toate minunile cereşti. Devinelimpede sensul adevărat al vieţii, scopuladevărat al năzuinţelor noastre. De pe aceaînălţime pricepem toată însemnătateacrucii, căreia ne supunem cu dragoste.Tocmai în aceasta constă toată sfinţenia„casei plângerii" familiei creştine. Dinaceasta se răspândeşte şi asupra celor dinjur un fel de adiere a fericirii din lumea dedincolo.

7 decembrieDomnul este cu noi în vremea necazului

Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Măduc să-l trezesc.

(Ioan 11, 11)

Aduceţi-vă aminte trista întâmplare carea avut loc în Betania după moartea luiLazăr. La moartea fiecărui creştin seîntâmplă acelaşi lucru. Lazăr este fiinţaiubită pe care Domnul a luat-o de lângă noi.Noi suntem Marta şi Măria, care îl plângem



pe cel mort. Iisus Hristos rămâne Acelaşiieri, astăzi şi în vecii vecilor. Da, El estegata să intre la noi în clipa de suferinţă, lafel cum a venit în Betania la familiaîndurerată El însuşi, Dumnezeu CelAtotputernic, prefăcut în frate iubitor, înprieten apropiat, despre Care spuneau: Alăcrimat Iisus (Ioan 11,35).

Şi noi simţim că El ne înţelege, că suferăîmpreună cu noi, că durerea noastră nu-I estrăină, că vorbeşte cu noi când suntemnecăjiţi — vorbeşte ca Cel ce a plânsîmpreună cu surorile lui Lazăr şi mama lamormântul fiului, ca Cel ce însuşi acunoscut toate încercările şi necazurile,Care i-a iubit pe prietenii Săi şi, murind, Seîngrijea de Maica Sa. El vorbeşte cu noi caFiu al Omului, ca Omul durerilor, cunoscătoral suferinţei (Isaia 53, 3). El spune cuvintepe care nimeni altul nu le va spune şi carese revarsă pe rănile inimii noastre cauntdelemnul. Ne spune şi nouă, la fel caMartei: Eu sunt învierea şi viaţa; cel cecrede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi(Ioan 11, 25); cel pe care îl plângi va învia.

Luând aminte la glasul acestadumnezeiesc, vom vedea că durereanoastră se potoleşte, că raza luminii cereşti



străluceşte deasupra mormântului proaspătşi deasupra viitorului nostru posomorât, şine vom da seama că, unindu-ne cu Hristos,nu mai putem spune că viaţa noastră elipsită de bucurie.

8 decembrieCa să ne rupem de păcat

Iar corabia era la multe stadii depărtarede pământ, fiind învăluită de valuri.

(Matei 14, 24)

De ce s-o fi stârnit furtuna? De ce tocmaiîn clipa când ucenicii erau atât de fericiţi înmijlocul mulţimilor entuziasmate Domnul i-a trimis în calea primejdiei? De ce nu le-aîngăduit să rămână, cu toate că îlpreveniseră cu privire la vântul neprielnic şila apropierea furtunii? De ce a lăsat peurmă să treacă atâta timp până când le-avenit în ajutor?

Câte alte lucruri neînţelese aveau să maiîntâlnească de-a lungul vieţii! De ce atrebuit ca Hristos să îndure atâtea înjosiri,chinuri, moartea pe cruce? De ce a trebuitca şi ei să bea până la fund paharulmuceniciei fizice şi morale? De ce



rugăciunea noastră rămâne atât de des farărăspuns, iar lupta de o viaţă întreagă nupare să aibă vreun rezultat? De ce avemmereu nevoie de reazim şi nu auzim de lanimeni vorbe de mângâiere? De cenemiloasa moarte îi smulge de la noi peoamenii cei mai dragi?

De ce? Vom primi în curând răspuns latoate acestea? Aproape este ceasul cândrăsăritul cel veşnic va înlocui nopţilenoastre întunecate; atunci toate întrebărileîşi vor găsi răspunsul într-o unică,nesfârşită slavoslovie, şi pământesculnostru „de ce" se va preface într-un veşnic,necontenit „aliluia" ceresc.

Cine ştie? Poate că Domnul ne vadescoperi, încă de aici, de pe pământ, căileSale, şi vom înţelege că trebuia ca şi noi,după pilda Mântuitorului nostru, să trăimpână la capăt tocmai ceea ce ne-a fost dat!Vom înţelege că am avut nevoie de toatelucrurile acestea ca să ne rupem de lume,de păcat, de nădejdile noastre deşarte, cas-o rupem cu propriul eu; că am avut nevoiede ele ca să ni se sfărâme trufia şi săcădem la picioarele lui Hristos smeriţi,strigând către El ca să primim milă; că amavut nevoie de ele ca să fie pusă la



încercare credinţa noastră, ca să învăţămsă ne rugăm şi, în sfârşit, ca Dumnezeu săSe preaslăvească prin mântuirea noastră şisă ne arate ce poate face pentru cei ce şi-au pus în El toată nădejdea lor.

9 decembrieŞi credinţa puţină va mântui

Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?(Matei 14, 31)

De ce te-ai îndoit? Oare nu ştii căcredinţa înseamnă viaţă? Numai prin eapoţi învinge lumea şi te poţi învinge pe tineînsuţi. Tot ce ai în tine bun, sincer, puternic,vine din ea. Fără credinţă omul esteneputincios, cade. Ai uitat, oare, căcredinţa este mai puternică decât raţiunea,mai puternică decât pornirile inimii, maiputernică decât toate? De ce te-ai îndoit?De ce ţi-ai părăsit credinţa simplă,binecuvântată, de mai înainte, care ţi-ainsuflat cuvintele: Tu eşti Hris-tos, FiulDumnezeului Celui viu, credinţa adevăratăa zilelor fericite din tinereţe, credinţa carea luminat cele mai frumoase clipe din viaţata?



De ce sunt oameni care nu cred? Oarepentru că ştiinţa contemporană nu esteîntru totul de acord cu credinţa? Sau pentrucă oamenii pe care i-a orbit amăgirea de si-ne, crezând că firava lor raţiune este înstare să înţeleagă şi să măsoare întreagaadâncime a planurilor dumnezeieşti, s-auamăgit în nebuneştile lor nădejdi? Puţincredinciosule, îi spune Hristos lui Petru, dece te-ai îndoit? De ce ai pus tu însuţitemelia atât de ruşinoasei şi întristătoareitale căderi? De ce ai uitat atotputerniciacuvântului Meu şi ai întors de la Mineprivirea ta?

Şi totuşi, mulţumeşte lui Dumnezeu,fiindcă şi o credinţă mică rămâne totuşicredinţă şi este mai puternică decât valurilemării, mai puternică decât diavolul cuîngerii lui. în ceasul primejdiei tu te-aiîndreptat totuşi către Hristos. Inima tazdrobită şi-a pus în El ultima sa nădejde şiasupra Lui ţi-ai aţintit privirea plină derugă. Aşadar, dă laudă Domnului, fiindcăcredinţa ta te-a mântuit!

10 decembrieDoamne, scapă-mă!



Cu adevărat. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!(Matei 14, 33)

întinzându-i mâna lui Petru, Mântuitorul1-a sprijinit, a poruncit vântului să seliniştească, iar ucenicii au tras la mal, pecare zadarnic îl căutau în timpul furtunii. Lafel avea să apară iar înaintea lor îndimineaţa învierii Sale, când ucenicii,pierzând orice nădejde, se cufundaseră încea mai adâncă amărăciune. Atunci aapărut în mijlocul lor, şi inimile lor s-auumplut de bucurie negrăită, pe care nimenin-a mai putut să le-o răpească. La fel apareDomnul fiecărui creştin în ceasul încercării,înlocuind durerea cu simţământul haric alpăcii. Putem spune şi noi, împreună cupsalmistul, că iu-ţime este întru mânia Luişi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşluiplângerea, iar dimineaţa bucuria (Psalmi29, 5).

îl vom vedea şi noi atunci când, dupăfurtunile vieţii, vom ajunge la limanul cellin. Atunci, încălziţi de razele Soarelui Fărăde apus, vom deveni asemănători Lui,fiindcă 77 vom vedea aşa cum este, adicăPrieten, Mântuitor şi Domn al nostru.Ucenicii au priceput asta când I s-au



închinat zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul luiDumnezeul

Din generaţie în generaţie, cuvinteleacestea le repetă toţi cei pe care El i-aridicat din adâncul de ape al încercărilor, pecare El i-a scos din întunericul deznădejdiila Lumi-


430 FIECARE ZI, UN DAR DE LADUMNEZEU

na Sa cea strălucitoare. Cu adevărat, Tueşti Fiul lui Dumnezeu!'Tu eşti SingurulCare ai cuvintele vieţii veşnice. NumaiSângele Tău curăţeşte de tot păcatul.Numai Tu mă poţi rupe de mine însumi şipoţi pune stăpânire pe toată inima mea,pentru ca să se preaslăvească în minemilostivirea Ta. Tu eşti singura meanădejde, binele meu cel mai înalt. Tu eştitotul pentru mine! Tu eşti Dumnezeul meu!Să repetăm aceste cuvinte zilnic, şi fie catoate necazurile şi încercările prin caretrecem să slujească doar spre apropiereacât mai strânsă de Tine! Aşadar, cine esfâşiat de îndoieli şi de puţinătateacredinţei să strige: Doamne! Scapă-mă, căpier!

Iar cel căruia El i-a dăruit izbăvire sălaude pe Domnul pentru milele Lui, pentruminunile Sale, pe care le-a făcut fiiloroamenilor (Psalmi 106, 31), săpreaslăvească toţi numele lui Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu. Amin.

11 decembrieIubirea de pace şi milostivire

Dar înţelepciunea cea de sus este maiîntâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare.

(Iacov3, 17)

Doar pacea care vine din curăţiasufletului este vrednică de acest nume.Pacea fară curăţie este doar însuşire a uneifiri superficiale. Ce uriaşă deosebire întreliniştea unui lac şi liniştea unei mări! Apaunui lac este liniştită fiindcă e la adăpostde furtună. Marea dezlănţuită se potoleştedupă o luptă, ea leagănă valurile sălbaticela pieptul său puternic, şi se înstăpâneşteliniştea.

Acelaşi lucru se petrece şi cu patimileomeneşti. Vedem mulţi oameni careseamănă cu un lac: aceştia nu ştiu de

LUNA DECEMBRIE431

luptă, bat pasul pe loc, rămânând pasivi.Privind la cei ce seamănă cu aceste apeliniştite, ne dăm seama că liniştea lor nu-icostă nimic. Ei n-au cum să nu fie liniştiţi:chiar şi când dau dovadă de nerăutate şi deiertare deplină, acestea n-au vreun preţdeosebit. Astfel de inşi nici măcar nu potsă-şi iasă din fire, fiindcă nu sunt în starenici de o iubire puternică.

Există însă firi care se aseamănă mării.In acestea, pacea şi liniştea sunt roadădragostei înflăcărate, curate. Ele iartă nudin indiferenţă, ci în numele lui Hristos.Recunoscând toată grozăvia păcatului, eleiartă deoarece ştiu că în urma necazurilorvor vedea pe cer curcubeul. Firile meschinesunt gata să ierte uitând trecutul; sufletelecurate şi profunde iartă având încredere înviitor.

Dumnezeule! Dă-mi acea iubire de pacecare vine din inima curată. învaţă-mă să fiufăcător de pace, să iert supărările care mise fac, dându-mi seama că fratele care m-anecăjit poate să se îndrepte.

Fie ca întunericul păcatului să fiedestrămat pentru mine de răsăritul SoareluiDreptăţii!

Iertarea devine uşoară pentru omul cuinimă curată, fiindcă acesta II vede peDumnezeu, iar în Dumnezeu i se descoperăveşnicia întreagă. Descoperă-mi şi mie,Doamne, izvoarele milostivirii Tale celeascunse de ochii oamenilor; descoperă-mi orază de nădejde, ca să văd multele locaşuridin casa Tatălui. Ajută-mă să-mi păstrezcurăţia sufletului, care în mijlocul bezneipăcatului şi necazului îmi va da să vădpriveliştea luminoasă a slavei Tale!


12 decembrieCheia bunătăţilor preaînalteNu aveţi, pentru că nu cereţi.(Iacov 4, 2)

In cuvintele de mai sus vedem una dintrepricinile slăbiciunii noastre duhovniceşti.

Credincioşii îşi pun deseori întrebarea:„De ce sunt atât de neputincios în faţapăcatului, de ce urmez atât de puţinînvăţătorului şi Stăpânului meu, de ceînaintez cu atâta greutate pe caleaduhovniciei?" Răspunsul este la îndemână:Nu aveţi, pentru că nu cereţi. Adeseori,propovăduitorii nu înţeleg de ce cuvântullor nu-şi găseşte ecou printre păstoriţi şi dece toată strădania lor e neroditoare.Explicaţia o găsim în aceleaşi spuse: Nuaveţi, pentru că nu cereţi.

In Faptele Apostolilor găsim biruinţanecontenită a credincioşilor asuprapăgânătăţii şi răspândirea necontenită acredinţei. Or, pe atunci piedicile nu eraumai puţine decât acum. împotrivirea era

4. LUNA DECEMBRIE


puternică, aprigă, înverşunată, însămodeştii luptători pentru credinţă au fostmai puternici decât potrivnicii. De ce oare?Ei stăruiau în învăţătura Apostolilor şi înîmpărtăşire, în frângerea pâinii şi înrugăciune (Faptele Apostolilor 2, 42). Era oturmă duhovnicească rugătoare, carestăruia în rugăciune mereu.

Slujirea Apostolilor era rugătoare, şinumai o asemenea slujire putea să ducă labiruinţă. Despre câţi dintre cei de astăzi sepoate spune că stăruie în rugăciune*. Câţiar putea spune despre ei înşişi: Noi vomstărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului(Faptele Apostolilor 6, 4)?

Chiar dacă în zilele noastre viaţa deparohie a ajuns la o anumită rânduială şibună întocmire, din ea lipseşte totuşimarea putere ce pune în mişcare viaţaduhului, nebiruita tărie duhovnicească!Această putere se dobândeşte numai prinrugăciune. însuşi satana se cutremurăvăzând turma cuvântătoare îngenuncheată,nimic nu-1 sperie mai mult decâtrugăciunea fierbinte a credincioşilor, nu arearme împotriva ei. Rugăciunea este cheiatuturor bunătăţilor preaînalte. Rugăciuneaînflăcărată, rugăciunea credinţei toate le

4. LUNA DECEMBRIE


poate întru Hristos, Cel ce o întăreşte (v.Filipeni 4, 13).

13 decembrieînger de pace şi de bucurieMai mare dintre acestea este dragostea.(I Corinteni 13, 13)

Când dragostea sălăşluieşte în inimă,aceasta este plină de bucurie. Dragostealuminează toată lumea lui Dumnezeu cu unzâmbet de bucurie. Cercetând cu luare-aminte viaţa noastră, ne convingem defaptul că în fiecare zi trăită am rămas datori— datori cu dragoste şi bunătate faţă desemenii noştri. Nu le dăm niciodată ceea cese cuvine, nu vom da niciodată pe deplintot ce ar trebui să dăm.

A iubi nu înseamnă doar a nu face răul,ci înseamnă a face binele care stă înputerea noastră.

Dragostea de Dumnezeu ne face să fimmereu gata să îndeplinim cu supunere voiaLui, oricare ar fi aceea. Dragostea deaproapele ne dă imbold să slujim acestuiaşi să-i facem bine mereu. Dragostea zideşteneîncetat. De fiecare dată când ne atingemde viaţa cuiva, dragostea noastră îm-bogăţeşte cu ceva această viaţă şi-i dă un

4. LUNA DECEMBRIE


preţ mai mare în ochii acelui om. Atuncicând întâlneşte dragostea în relaţiile cusemenii săi, omul simte că merită sătrăiască.

Cuvântul „dragoste" este obinecuvântare; el insuflă şi înalţă sufletul.Venind de la Dumnezeu, dragostea face bi-nele. Ea este descoperire de la Dumnezeuînsuşi. Dragostea se pogoară pe pământ caun înger dumnezeiesc, înger de pace şibucurie. Ea răsună în viaţa noastră ca ocântare cerească şi seamănă pretutindeniseminţele cele bune, care vor trece înveşnicie.

Dumnezeu este dragoste (I Ioan 4, 8).Dragostea nu poate să nu slujeascăaproapelui. Oricare dintre noi, chiar şi celce nu are nici o avere, poate iubi şirăspândi iubire în jurul său. Izvoruldragostei trebuie să curgă cu îmbelşugare,să ţâşnească nestăvilit din inima noastră,găsindu-şi peste tot întrebuinţare în fapteledragostei.

14 decembrieA sluji lui Hristos

N-a venit ca să I se slujească, ci ca săslujească El.

4. LUNA DECEMBRIE


(Marcu 10,45)

Prin exemplul Său, Mântuitorul ne-aînvăţat să nu trăim ca să ni se slujească, cica să slujim noi înşine. Asta nu e uşor deîmplinit. Deşi oamenii vorbesc adeseadespre măreţia slujirii aproapelui, pentru asluji cu adevărat trebuie totuşi să fimpătrunşi de lucrarea Duhului Sfânt. Esenţaînvăţăturii lui Hristos constă în a vedea înorice întâlnire, chiar şi într-unaîntâmplătoare, prilejul de a sluji cuiva.

Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inimanoastră, nu putem să nu ne iubim şiaproapele; orice slujire adusă acestuia esteo slujire adusă lui Hristos însuşi. înparabola despre Infricoşătoarea Judecată nise arată limpede acest lucru.

Domnul primeşte El însuşi tot ce facempentru fraţii noştri sărmani, umili. Toatăviaţa noastră s-ar transfigura dacă am reuşisă-L vedem pe Hristos însuşi în fiecare omaflat în suferinţă pe care îl întâlnim.

Uneori regretăm că nu ne-a fost dat sătrăim pe vremea Mântuitorului; ni se parecă am fi lăsat totul deoparte cu bucurie casă-L urmăm şi să îl slujim — dar să nu uitămcă şi credinţa noastră, şi slujirea noastră aumare preţ înaintea Lui şi astăzi, când au

4. LUNA DECEMBRIE


trecut atâtea veacuri de la vieţuirea Sa pepământ. Fericiţi cei ce n-au văzut şi aucrezut (Ioan 20, 29), a spus Domnul.

Văzând în fiecare om pe însuşi Hristos,nu vom îndrăzni să nesocotim pe nimeni, săne purtăm dispreţuitor sau nepăsător faţăde cineva. Fără agitaţie şi fară zarvă,trebuie să fim mereu gata a sluji oricui cutot ce putem. Atâta nevoie, atâta răutate,atâta foamete duhovnicească, a inimii neînconjoară din toate părţile: credeţi că va figreu să găsim o arenă largă pentru fapteledragostei, pentru faptele plăcute luiDumnezeu?

Nu scrie nicăieri că Domnul a ajutat cubani, dar ceea ce dădea El era neasemuitmai de preţ. Nu a respins pe nimeni, nu ajignit pe nimeni, nu a lăsat pe nimeni săplece de la El fară un cuvânt de dragoste şide mângâiere. în acest înţeles, fiecarepoate urma lui Hristos fiind blând şi bun cuoricine i se adresează. Având mereu îninimă dorinţa sinceră de a-i uşuraaproapelui nostru povara, putem facemulte, aducând folos şi mângâiere oriundeeste cineva apăsat de o povară istovitoare.

Orice simţământ meschin de orgoliu şide trufie, care ne împinge să aşteptăm cevade la alţii, va dispărea din omul ce are cu

4. LUNA DECEMBRIE


adevărat în el Duhul lui Hristos.Mulţumindu-ne să

4. LUNA DECEMBRIE


ocupăm în viaţă un loc cât se poate demodest, să ne străduim să stăm de veghe,având mijloacele încinse (Luca 12, 35)pentru a fi mereu gata să spălăm picioarelefraţilor noştri mai mici, luând pildă de laHristos.

Nici o muncă nu i se poate păreaînjositoare celui ce are în el Duhul luiHristos! Dimpotrivă, la gândul că El, CelAtotputernic şi Atotsfânt, a fost întreoameni ca unul ce slujeşte (Luca 22, 27),vom năzui să fim vrednici a ne atinge deorice trudă care înnobilează omul: Careeste mai mare între voi să fie slujitorulvostru... şi cine se va smeri pe sine va fiînălţat (Matei 23, 11-12).

15 decembriePune-ţi nădejdea în Domnul

Descoperă Domnului calea ta şinădăjduieşte într-însul, şi El va împlini.

(Psalmi 36, 5)

436 LUNA DECEMBRIE


Este de negândit ca Domnul să netrimită încercări, necazuri şi griji care săîntreacă puterea noastră de a le îndura. Nuexistă pe lumea asta poveri cu neputinţă depurtat! Odată cu povara, Domnul dădestulă putere ca s-o purtăm; ea este grea,ne apasă, ne striveşte, uneori ni se pare căsuntem istoviţi şi, în deznădejdea noastră,suntem gata s-o aruncăm de pe umeri, oricredem că nu vom putea îndura încercarea.

Experienţa vieţii creştine ne învaţăaltceva. Punându-ne nădejdea înDumnezeu, aşteptând de la El în fiecare zişi putere, şi îndrumare, nu vom slăbi pecale, ci vom duce până la capăt ceea ce n-am fi putut putut, bineînţeles, împlini cupropriile puteri: El va împlini pentru noi.

Să presupunem că avem de străbătut undrum greu, că avem de urcat un munteînalt, abrupt, inaccesibil. Ridicân-du-neprivirea obosită spre acel munte, la fiecarepas vedem numai obstacole şi primejdii —şi, într-adevăr, fară credinţă vie, neclintită,în Dumnezeu muntele acela ne-ar rămâneinaccesibil. Totuşi, dacă noi, dând uităriislăbiciunea noastră, neputinţa noastră,vom striga neîncetat către Dumnezeucerând ajutor, vom birui, pas cu pas, şipiedicile, şi însuşi muntele. Ca înaripaţi, ne

436 LUNA DECEMBRIE


vom ridica la înălţimea dreptăţiidumnezeieşti, în strălucirea luminii Lui,acolo unde domnesc pacea desăvârşită şibucuria fară sfârşit.

Nu vă descurajaţi pe cale! Domnul le dăcelor smeriţi har. Milostivirea Sa nu s-aîmpuţinat, mâna Domnului nu este preascurtă, ca să nu poată să izbăvească (Isaia59, 1). Lumina Lui nu se stinge; încredeţi-văîn El, şi vă va duce până la capăt. Cel ce aînceput în voi lucrul cel bun îl va duce lacapăt până în ziua lui Hristos Iisus (Filipeni1,6).

16 decembrieDarul tinereţii>Umblaţi cât aveţi Lumina... că vine

noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.(Ioan 12, 35; 9, 4)

Lucraţi cât aveţi lumină, mai cu seamălumina de dimineaţă! Nu putem să-ilămurim îndestul pe tineri cât de pre-ţioşisunt anii tinereţii lor. Uneori, bătrânii sededau unei sterpe păreri de rău pentrupierderea tinereţii sau, apăsaţi de amintiritulburătoare, încearcă să uite trecutulpentru a-şi trăi în linişte restul zilelor, fară

436 LUNA DECEMBRIE


să se gândească la uriaşui folos pe careîndelungata lor experienţă l-ar putea aducetineretului rătăcit. Ar trebui ca fiecare dinnoi să-i prevină pe tinerii săi prieteni cuprivire la marea însemnătate pe care aniitinereţii o au pentru tot restul vieţii - căcifericirea lor, poziţia lor socială, liniştea lorsufletească, soarta lor în viaţa vremelnicăşi în cea veşnică depind de năzuinţele dinzilele tinereţii. Zorile au în ele ceva solemn:şi anii tinereţii, dăruiţi cu bogăţia puterilorproaspete, trebuie să treacă în conştiinţaprofundă şi solemnă a însemnătăţiiînceputului de viaţă.

Nu uitaţi că fiecare zi vă hotărăşte, farăputinţă de întoarcere, soarta! Fiecare zicuprinde un germen al viitorului, şi soartanoastră pe mai departe depinde de aniitinereţii, când se pune temelia întregiivieţi. De aceea, nu lăsaţi să treacă nici o zifară să vă străduiţi pentru şlefuirea desine; cercetaţi bine starea sufletului vostruşi străduiţi-vă încă din tinereţe să văstârpiţi răul din suflet, având întotdeaunaîn faţa ochilor înaltul ideal către care toţitrebuie să tindem.

Să preţuiţi, aşadar, scumpul dar altinereţii, să îl priviţi ca pe o comoară carev-a fost încredinţată, nu pierdeţi timpul, nu

436 LUNA DECEMBRIE


scăpaţi prilejurile care nu se vor maiîntoarce, ci fo-losiţi-vă, folosiţi-vă aniitinereţii, în care puteţi face atât de multpentru voi înşivă şi pentru semeni!

17 decembrieIn lumina Crucii

Şi stăteau lângă crucea lui Iisus mamaLui şi sora mamei Lui, Măria lui Cleopa, şiMăria Magdalena.

(Ioan 19, 25)

în istorisirea altui evanghelist esteamintit un alt grup de oameni: Toţicunoscuţii Lui, şi femeile care îl însoţiserădin Galileea, stăteau departe, privindacestea (Luca 23, 49).

Fiecare dintre noi trebuie să se lipeascăîn mod conştient de unul dintre acestedouă grupuri. Cât de trist este să vezi„lângă cruce" o ceată atât de mică, iar„stând departe" o mulţime atât denumeroasă! Nu cumva o să rămânem şi noideparte, fară a ne grăbi să ocupăm locul delângă cruce care ni se cuvine, la fel cum secuvine orişicărui creştin?

Adevărata dragoste rămâne învăluităîntr-o taină de nepătruns: ea se dăruieşte

436 LUNA DECEMBRIE


toată, de bunăvoie, ca să sufere pentrualtul.

Cine poate măsura toată adâncimeadurerii prin care a trecut Sfânta Fecioarăatunci când stătea lângă cruce? Fiecaresuspin al Dumnezeiescului Pătimitor îicutremura sufletul, trimiţând valuri dedurere în toată fiinţa ei. Şi totuşi, ea arămas neclintită acolo. Iată rodul iubiriiadevărate! Maica lui Dumnezeu nu a pututsă-şi arate credinţa altfel decât stând lângăcruce: cuvintele erau de prisos. în evlavietăcută, în suferinţă fară margini, ea stătea!

Unii pictori o înfăţişează pe FecioaraMăria într-o stare de secătuire a puterilor,de leşin, ceea ce ar fi fost de înţeles — însăcuvintele Evangheliei arată puterea maipresus de fire a harului dumnezeiesc: Eastătea lângă cruce!

Oare ce-1 poate face pe om să stea acolounde este răstignită pe cruce viaţa lui? Oputere venită nu din el, ci dată de Sus —puterea harului dumnezeiesc, care pune laîncercare şi curăţeşte credinţa noastră prinmijlocirea crucii care ni s-a trimis. Omulcare ia crucea sa fară să cârtească şi stălângă ea îi poate aduce şi pe alţii laDumnezeu, mai bine decât orice predică.Toată viaţa lui devine o mărturie vie, o

436 LUNA DECEMBRIE


predică fară cuvinte, care atrage oamenii şile arată calea către cer.

In marile zile ale patimilor şi morţiiMântuitorului s-au îndreptăţit cuvinteleproroceşti ale bătrânului Simeon: Şi prinsufletul tău va trece sabie, ca gândurile dinmulte inimi să se descopere (Luca 2, 35).Stând lângă cruce, Fecioara Măria a înţelesînsemnătatea acestor spuse — sabiasuferinţei i-a străpuns sufletul, şi în aceacruce, pricina durerii ei, a văzut iubirea luiDumnezeu.

Doar în lumina Crucii se deschid şi ochiinoştri spre priceperea adevărului; în loculunde suferim vom zări Lumina lui Hristos,cu preţul acestei suferinţe ochii noştri sevor deschide. „Slavă Ţie, Celui ce ne-aiarătat nouă lumina!"

18 decembrieNevoinţa rugăciunii

Şi după şase zile i-a luat Iisus cu Sine pePetru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, deoparte, numai pe ei, şi S-a schimbat U faţă înaintea lor.

(Marcu 9, 2)

436 LUNA DECEMBRIE


Domnul i-a luat cu Sine pe MunteleTaborului pe aceia dintre ucenicii Săi pecare i-a găsit vrednici de vederea slaveiSale: pe Petru cel râvnitor în credinţă şinăvalnic în faptă, pe Iacov, viitorulmucenic, cel blând în ascultare, şi pe Ioan,care prin dragostea sa merita mai multdecât alţii iubirea Mântuitorului.

El i-a dus pe un munte înalt, deoparte.De câte ori nu a căutat Domnul linişteaînsingurării! El fuge de mulţime şi îi ia cuSine pe ucenici, ca aceştia să se odihneascăşi să se adune: Veniţi voi înşivă deoparte,în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin (Marcu 6,31), a spus El.

Oamenii lumeşti caută distracţii înplăceri zgomotoase; oamenii lui Dumnezeu,fugind de mulţimi, se adâncesc în gândurilelor, se concentrează pe singurul lucru detrebuinţă.

In Evanghelia după Luca se spune: Aieşit U munte ca să Se roage (Luca 6, 12).De-a lungul întregii Sale vieţi pământeşti sevede că Mântuitorul simţea nevoia derugăciune. El Se retrăgea pentru a puteavorbi fară împiedicare cu Tatăl, în Care îşigăsea putere şi mângâiere. Purcezând lalucrarea Sa pământească, Se ruga. Nopţile,Se ruga. în Grădina Ghetsimani,

436 LUNA DECEMBRIE


pregătindu-Se pentru pătimirea şi moarteaSa, Se ruga. Pe cruce, în chinurile dinainteamorţii, până în cea de pe urmă clipă a vieţiiSale, nu încetează să Se roage, şi îiîndeamnă şi pe ucenicii Săi, tot timpul, larugăciune: Privegheaţi şi vă rugaţi, ca sănu intraţi în ispită (Marcu 14, 38).

Muntele pe care îi urcă El pe ucenicii Săiînchipuie calea grea, presărată cu spini, pecare trebuie s-o străbatem pentru a neridica la înălţimea rugăciunii adevărate.Puterea rugăciunii este o taină nespus demare — şi totuşi, prin simplitatea ei, esteaccesibilă şi sufletului curat de copil. S-arpărea că să te rogi e lucru uşor, deoareceduhul rugăciunii se vădeşte câteodată într-un singur suspin, într-o singură privire — şitotuşi, ea e o nevoinţă foarte mare, onevoinţă suprafirească, lucrare a luiDumnezeu în sufletul omului.

Numai Hristos poate săvârşi în inimanoastră această minunată lucrare; numai Elne poate duce, aşa cum i-a dus şi peucenicii Săi, pe poteca strâmtă, abruptă,pietroasă, care duce pe vârful muntelui. Elne va sprijini şi ne va purta pe mâinile Sale,îndepărtând toate piedicile. Urmându-L,vom ajunge pe culme şi vom primi răsplatacare îi aştepta pe ucenici în vârful

436 LUNA DECEMBRIE


Taborului: acolo, departe de zarva şiagitaţia deşartă a lumii, ei luau aminte doarla glasul Mântuitorului; acolo L-aurecunoscut în El pe Fiul lui Dumnezeu, aufost martori ai slavei Sale celei mai înaintede veci.

Şi nouă, când ne înălţăm la Domnul cusufletul, lăsând deoparte toate ispitele şismintelile lumii, El ne va da să gustăm dinfericirea cea negrăită a apropierii deDumnezeu, care ne va da putere în luptavieţii, tărie în încercări şi mângâiere însuferinţă.

19 decembrieînchipuirea şi umbra celor cereşti

Preoţii... slujesc închipuirii şi umbreicelor cereşti... „Ia seama, zice Domnul, săfaci toate după chipul ce ţi-a fost arătat înmunte. "

(Evrei 8, 4-5)

închipuirea noastră despre cei care aumurit este adeseori lipsită de limpezime,înceţoşată, ca şi cum fi vorba de o lumenebuloasă, inexistentă. Apostolul Pavel arecu totul alte vederi: pentru el, lumeaduhovnicească este o realitate cu mult mai

436 LUNA DECEMBRIE


vie decât lumea materială. Viaţapământească i se pare un vis în care aparvedenii cereşti.

Ne întrebăm câteodată dacă în viaţa dedincolo de mormânt ne vom păstraamintirile despre viaţa pământească — însătoate zidirile pământeşti sunt numaiînchipuire şi umbră a celor cereşti şi au fostfăcute după chipul arătat în munte.

Câtă bucurie în această descoperire!Când ne sperie necunoscutul vieţii viitoare,când suferim că nu vom lua cu noi nimic înmormânt, să ne amintim cât de mult a adusDomnul din cer pe acest pământ păcătos alnostru, cu câtă mărinimie 1-a înzestrat cutoate minunile naturii! începutul şi temeliaa tot ce alcătuieşte pentru noi realitatealumii văzute se află în veşnicie. Tot ceea cevedem noi îşi are temeiul în lumea ceanevăzută, tot ce este mai bun în noi aratăobârşia dumnezeiască a tot ce fiinţează,scânteia dumnezeiască ce licăreşte în oriceinimă.

Domnul însuşi este izvorul a tot ce estefrumos, a tot ce este sublim pe acestpământ. Ataşamentele noastre pământeşti,sfinţitele legături ale căminului familial,cele mai înalte şi curate simţăminte aleomului sunt doar o slabă răsfrângere a

436 LUNA DECEMBRIE


dragostei celei mai presus de orice raţiune— a nesfârşitei dragoste dumnezeieşti, careL-a dat pe Fiul Unul-Născut pentrurăscumpărarea neamului omenesc.

Aşadar, adevărata noastră patrie nu estepe pământ, ci în cer. Aici pribegim înstrăinătate, acolo vom fi acasă, ne vomodihni după lunga cale pe care vom fistrăbătut-o, şi vom afla esenţa şiînsemnătatea a ceea ce a fost aici opreînchi-puire şi atât.

20 decembrieChipul lui Hristos

Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, înHristos v-aţi şi îmbrăcat.

(Galateni 3, 27)Gândul acesta să fie întru voi, care era şi

în Hristos Iisus.(Filipeni 2, 5)

Ştim cu toţii predania potrivit căreiaSfânta Veronica, întâlnindu-L pe Hristos pedrumul Crucii către Golgota, într-o pornirede milă faţă de Dumnezeiescul Pătimitor, I-a oferit o năframă ca să îşi şteargă stropiide sânge şi de sudoare ce picurau de pechinuita Sa faţă. Când Veronica şi-a primitînapoi năframa, pe ea se întipăriseră

436 LUNA DECEMBRIE


minunatele trăsături ale Mântuitorului. Sezice că năframa ar fi dispărut, dar de atunciîncoace chipul nefacut de mână omeneascăal Mântuitorului este zugrăvit în amintireaacestei predanii.

De fapt, chipul lui Hristos nu va dispăreaniciodată. El se răsfrânge în viaţa fiecăruicreştin adevărat şi reînvie în fiecare faptăde dragoste, de jertfire de sine. El apareînaintea noastră acolo unde în orice faptă şiîn orice întreprindere se îndeplineşte cusfinţenie legea Mântuitorului. Căutăm za-darnic în operele artistice o reprezentare alui Hristos care să corespundă idealuluinostru. Nici cel mai înzestrat penel nu e înstare să redea aceste trăsături sfinte,dumnezeieşti. Să-L căutăm printretruditorii modeşti, nebăgaţi de seamă, carefac lucrul lui Dumnezeu departe de privirileomeneşti, care îşi jertfesc o parte din viaţăpentru fraţii lor, numai de dragul luiHristos! Acolo va apărea înaintea noastră întoată mărirea Sa adevăratul chip al lui IisusNazarineanul.

21 decembrieLegea şi harul

436 LUNA DECEMBRIE


De nu va prisosi dreptatea voastră maimult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nuveţi intra în Împărăţia cerurilor.

(Matei 5, 20)

împărăţia cerurilor este măreaţa şinepreţuita comoară despre care ni sevesteşte în Evanghelie. De ea au parte însănumai drepţii, cei ajunşi la desăvârşire. Fiţisfinţi, fiindcă Eu sunt sfânt, a spus Domnul.Aşadar, dreptatea care ne deschide uşa înbinecuvântata împărăţie a lui Dumnezeutrebuie să fie pe potriva sfinţenieidumnezeieşti. Ea trebuie să fie desăvârşităşi, prin urmare, să întreacă dreptateacărturarilor şi a fariseilor. După spusele luiHristos, dreptatea lor nu era de ajunspentru împărăţia cerurilor: aceştia,împlinind Legea după literă, nu umblauînaintea lui Dumnezeu cu acea dragosteadevărată, desăvârşită, pe care o cereîmpărăţia lui Dumnezeu; omul poate săumble astfel doar prin lucrarea harului careni s-a dăruit în Hristos.

Legea prin Moise s-a dat, dar harul şiadevărul au venit prin Iisus Hristos (Ioan 1,17). Legea lui Moise, ca lege scrisă, este unlucru nedesăvârşit, o revelaţieneîndestulătoare. Lumina ei, rară a înceta

436 LUNA DECEMBRIE


să fie lumină, cedează totuşi înaintea lumiicare ni s-a descoperit în Cuvântul întrupat,în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Care estedeplinătatea revelaţiei dumnezeieşti,Cuvântul Care cuprinde în Sine toatecuvintele dumnezeieşti. Odată cu venireaLui încetează toate cele nedesăvârşite şineîndestulătoare. Să nu ucizi!, spuneLegea, însă cel care nu încalcă după literăaceastă poruncă este încă departe de a fisfânt şi desăvârşit. Cel ce îşi iubeşte fratelenumai atât cât să nu-1 ucidă n-are destulădragoste pentru a intra în împărăţiacerurilor. Domnul parcă ne spune: „Binefaci că nu-ţi ucizi fratele, fiindcă aceastaeste poruncă dumnezeiască, dar prinaceasta nu ajungi la ceea ce cere legeadragostei: pentru a intra într-o mai strânsăîmpărtăşire cu Dumnezeu trebuie osfinţenie desăvârşită. Nu-i de ajuns să nu-ţiucizi fratele, ci trebuie să nu te mânii pe elîn deşert; nu-i de ajuns să nu faci păcatulcu fapta, ci trebuie să nu-1 săvârşeşti nicimăcar cu gândul."

22 decembrieRoua binecuvântată a dragostei

436 LUNA DECEMBRIE


Şi ceruri/e lui picură rouă. (Deuteronom33, 28)

Lucrarea Duhului Sfânt asupra sufletuluiomenesc este ca lucrarea picurilor de rouă,care împrospătează împărăţia naturii. Câtde mult ne trebuie şi nouă această binefă-cătoare înrâurire! Fără harul Duhului Sfânt,sufletul nostru nu-i decât un pământ uscat,o plantă veştedă, care piere. El seînnoieşte, se împrospătează prin rouaharică trimisă de Dumnezeu.

Duhul lui Dumnezeu ne dă viaţă şi totceea ce aduce cu sine viaţa. îmbogăţiţi cudarurile Duhului Sfânt, ne simţim fericiţi,buni, puternici, şi nu ducem lipsă în vreoprivinţă, dar fară aceste sfinţite darurisuntem neputincioşi: rugăciunea noastrărămâne uscată, citirea cuvântului luiDumnezeu nu ne aduce nici un folos,cuvintele vieţii se prefac pentru noi în literămoartă, nimic din tot ce facem nu ne aducevreo mulţumire, în sufletul nostru nu esteviaţă duhovnicească.

Ce minunată făgăduinţă: Şi cerurile luipicură rouă\ Cuvintele acestea ne dauîncredinţarea că Domnul nu ne va părăsi.Vântul arzător al îndoielii şi al smintelii,care este gata să-i ardă pe cei ce se

436 LUNA DECEMBRIE


îndepărtează de Domnul, poate fi abătut dela noi prin lucrarea mântuitoare a harului —această rouă aducătoare de binefaceri.Duhul lui Dumnezeu va birui în inimanoastră duhul răutăţii, ne va transfigura în-treaga viaţă, ne va deschide mintea ca săînţelegem cuvântul lui Dumnezeu şi cuminunata Sa lumină va risipi întunericul cene împresoară.

Doamne, Cela ce saturi pământul cuumezeală dătătoare de viaţă, Cela cemiluieşti verdeaţa necuvântătoare! Mi-lostiveşte-Te şi de sufletul meu chinuit,învie-mă cu Duhul Tău Cel Sfânt, trimiteasupra mea binefăcătoarea rouă adragostei Tale, potoleşte setea sufletuluimeu şi nu mă lăsa să pier!

23 decembrieJertfa lui Dumnezeu - duhul umilit

Şi deschizând vistieriile lor l-au adus Luidaruri: aur, tămâie şi smirnă.

(Matei 2, 11)

Magii nu s-au mulţumit doar să seînchine Pruncului Ii-sus şi să dea glassimţămintelor pe care le nutreau faţă de El,ci au adus daruri la picioarele Lui. Şi noi

436 LUNA DECEMBRIE


trebuie să-I aducem daruri, chezăşiadragostei noastre, punând-o înaintea Luifară a ne mulţumi numai cu cântări şi cuîngenuncherea la rugăciune. în felul cum seînchină oamenii Dumnezeirii există o maredoză de sentimentalism afectat. Ei suntgata să cânte cântări de laudă Făcătorului,dar se opresc când este vorba să aducăjertfa lui Dumnezeu inima lor zdrobită-singurul dar care place lui Dumnezeu; cerlui Dumnezeu să trimită lucrători în via Sa,dar nu răspund la chemarea Lui. Or, magiin-au adus nişte simple daruri, ci daruribogate, scumpe, ceea ce aveau mai bun. Şinoi trebuie să-I aducem lui Dumnezeu totce preţuim mai mult: aurul curat al dra-gostei noastre, tămâia celor mai alesesimţăminte, preţioasa smirnă a celor mainobile imbolduri. Prea des Ii dăm luiDumnezeu doar nişte jalnice rămăşiţe alecomorilor noastre duhovniceşti: aducemjertfa lui Dumnezeu, de la Care am primittotul, numai ceea ce n-am putut folosi înviaţa noastră pătrunsă de egoism, ceea cenu ne trebuie. Să nu facem aşa! Săînchinăm slujirii Domnului cea mai bunăparte a fiinţei noastre, tot ce avem maiscump.

436 LUNA DECEMBRIE


24 decembriePrimeşte-L în inimă pe Mântuitorul

Nu era loc de găzduire pentru ei.(Luca 2, 7)

Să ne amintim mişcătoarea istorisiredespre Naşterea lui Hristos şi să nepătrundem de simţirea adâncii însemnătăţiduhovniceşti a acestui eveniment negrăitde mare. Nu s-a găsit loc de găzduirepentru Cel ce a venit să mântuiască ome-nirea, Cel ce era Fiul lui Dumnezeu şiîmpăratul lumii!

Mulţimea de popor care se îndreptacătre Bethleem era prea numeroasă, toţi segrăbeau într-acolo pentru ceea ce le păreaa fi lucrul cel mai însemnat de atunci, şiasta L-a alungat din mijlocul lor pe însuşiMântuitorul! Apropiindu-ne de pomenireaacestui eveniment atât de mare pentrulumea creştină şi pregătindu-ne săîntâmpinăm praznicul Naşterii lui Hristos,să nu lăsăm grijile pământeşti să înăbuşeceea ce este mai însemnat în inima noastră;să-I dăm acolo locul de frunte Mântuitoruluinostru, să-L primim în inimă cu dragosteaaceea ce năzuieşte să ajute şi să mângâie,să le uşureze viaţa fraţilor noştri.

436 LUNA DECEMBRIE


în mijlocul deşartei agitaţii lumeşti careînsoţeşte de obicei marile sărbători, săavem mereu înaintea ochilor chipulDumnezeiescului Prunc, ca să nu se poatăspune că nu I s-a găsit loc la noi!

Şi în numele Lui să facem binele,lepădând grijile pământeşti.

25 decembrieNaşterea lui Hristos

Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şipe pământ pace, între oameni bunăvoire.

(Luca 2, 14)

Pe întreg pământul, acolo unde sepropovăduieşte numele lui Hristos, seprăznuieşte Naşterea lui Hristos. în fiecarean, această sărbătoare aduce cu sine unsuflu proaspăt de dragoste şi lumină. înfiecare casă, în fiecare familie au loc an dean pregătiri pentru această zi. Copiii oaşteaptă cu nerăbdare plină de bucurie,părinţii se gândesc cu dragoste la plăcereacare-i aşteaptă pe copii, gândul la bradulde Crăciun umple toate inimile.

Nu trebuie să uităm însă că NaştereaDomnului este în primul rând o zi sfântă,dumnezeiască, pe care o cinstim spre

436 LUNA DECEMBRIE


pomenirea nemărginitei Dragoste Carepentru mân-

436 LUNA DECEMBRIE

LUNA DECEMBRIE 451

tuirea neamului omenesc nu L-a cruţatpe Fiul Său. Aşadar, pentru a întâmpina şi apetrece după cuviinţă această zi desărbătoare, fiecare trebuie să se umple deevlavie în faţa preacuratului chip alPruncului Iisus, altfel piere toată în-semnătatea praznicului. SărbătorindNaşterea lui Hristos, să ne rugăm ca duhuldragostei Lui să se deştepte şi să renascăîn inima noastră, să afle în aceasta ieslegata să II primească, daruri de preţ gata săI se aştearnă înainte. Naşterea Domnuluiînseamnă dragoste, pace, bunăvoire, iarbunăvo-irea înseamnă iertare deplină,înseamnă dorinţă ca toţi oamenii şi fiecareîn parte să aibă parte doar de bine,înseamnă deplină lepădare de sine şidragoste care îmbrăţişează omenireaîntreagă.

Aşadar, să ne străduim cu toţii capraznicul Naşterii lui Hristos să sesăvârşească între noi întru dreptate şiadevăr. Atunci se va repeta şi în zilelenoastre minunea cea mare: Hristos Se vapogorî din nou pe pământ, fiindcă DuhulSău va sălăşlui în fiecare din noi, şisunetele cântării îngereşti vor răsuna


LUNA DECEMBRIE 451

mereu în sufletul nostru, umplându-1 de obucurie nemărginită.

26 decembrieViaţă din belşug

Eu am venit ca viaţă să aibă, şi dinbelşug să aibă.

(Ioan 10, 10)

Mântuitorul vrea să ne dea din belşugviaţa duhovnicească. Nesfârşit deîngăduitor faţă de slăbiciunile omeneşti,gata oricând să arate milă faţă deneputinţele noastre, El vrea totuşi să nevadă puternici, tari, neclintiţi în credinţanoastră, făclii aprinse întotdeauna, cerăspândesc lumină până departe în jurul lor.

Viaţa noastră duhovnicească, lăuntrică,nu are nevoie de glorie răsunătoare.Dimpotrivă, roadele ei cele mai bogatecresc nebăgate de seamă, în taină.

Marea nevoinţă a Răscumpărării s-asăvârşit în linişte; atunci s-a împlinitcuvântul prorocului: Nu Se va certa, nici nuva striga, nu va auzi nimeni pe uliţe glasulLui (Matei 12, 19). Cuvintele răsunătoare,strălucirea exterioară, zarva nu dau putere


LUNA DECEMBRIE 451

morală; aceasta creşte şi se întăreşte însmerenie, Domnul celor smeriţi le aa har.Doar dragostea e în măsură să răspundămarii nevoi care ne înconjoară din toatepărţile. Avem nevoie de dragoste dinbelşug ca să avem viaţă din belşug.

Totuşi, ne dăm cu toţii seama de sărăciavieţii noastre duhovniceşti: suntem slabi,povara grijilor şi necazurilor ne istoveşte,n-avem puteri în faţa piedicilor. La ceadintâi ciocnire cu răul, izvorul dragosteinoastre seacă şi nu avem cu ce acoperinevoia fraţilor noştri. De câte ori nu dămpiatră celui care ne cere pâine! Dar cândinima noastră se va pătrunde de viaţa luiHristos, în voi trebuie să fie aceleaşi sim-ţăminte care erau şi în Hristos Iisus (v.Filipeni 2, 5): atunci viaţa noastră se vapreface într-o binecuvântare pentru toţi ceidin jurul nostru.

Până când nu vom căpăta acest belşugde viaţă şi dragoste, inima noastră va fipustie, iar existenţa noastră fără folos.Pentru aceasta trebuie să ne rugăm,aceasta să căutăm, înainte de toate.Lumina lui Hristos, dragostea Lui ne vorumple de bucurie nepământească, ce vaînvinge răutatea şi suferinţa acestei lumi.


LUNA DECEMBRIE 451

Duhul lui Hristos ne va umple cu belşug deviaţă, pe care-1 vom revărsa cu dragosteasupra tuturor oamenilor şi a fiecăruia înparte.

27 decembrieRugăciunea credinţeiAdevărat grăiesc vouă: de veţi avea

credinţă în voi cât un grăunte de muştar,veţi zice muntelui acestuia: „Mută-te deaici dincolo", şi se va muta, şi nimic nu va fivouă cu neputinţă.

(Matei 17, 20)

Ilie era om, cu slăbiciuni, asemenea nouă(Iacov 5, 17), însă când s-a rugat cerul adat ploaie şi pământul a odrăslit roadă sa(Iacov 5, 18). Această rugăciune fierbinte,neîncetată, această stăruinţă în rugăciunesunt un exemplu pentru noi toţi. Nimeni nuare dreptul să spună că nu se pricepe să seroage.

Ilie era om, cu slăbiciuni, asemeneanouă: putem avea şi noi îndrăzneala lui;credinţa lui, nădejdea lui tare,nezdruncinată, pot deveni şi însuşiri alenoastre. Cel mai slab şi neputincios dintrenoi, cel mai neluat în seamă poate să seaprindă de credinţă neclintită şi, primind în


LUNA DECEMBRIE 451

inima sa darul acesta atât de mare, vamişca munţii din loc, va atinge cele deneatins!

Să ne rugăm, aşadar, şi noi, în deplinăsmerenie, cu acea putere cu care silitoriipun mâna pe împărăţia cerurilor (Matei 11,12); să stăruim în rugăciune până când vaapărea nor deasupra noastră şi ploaiaharului se va revărsa cu îmbel-şugareasupra pământului uscat al inimii noastre.Sărmana inimă omenească seamănă cupământul uscat, sterp, ce pare a fi pierit şinu mai are vreo nădejde — dar cerul a datploaie şi pământul a odrăslit roadă saatunci când un om asemenea nouă a strigatcătre Domnul, atunci când, arzând de iubireşi credinţă, a cerut cu stăruinţă neabătutăca rugăciunea să-i fie îndeplinită!

Aşadar, să nu uităm aceasta, să învăţămsă ne rugăm la fel ca Ilie — şi, ca răspuns larugăciunea stăruitoare, cea mai uscatăinimă, cel mai neroditor pământ, udat desus cu ploaia harului, va renaşte la o viaţănouă şi va aduce rod însutit.

28 decembrieDarul cuvântului


LUNA DECEMBRIE 451

Pune, Doamne, strajă gurii mele.(Psalmi 140, 3)

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sălocuiască şi să crească în inima noastră:numai atunci vom putea aduce folos şi-ivom putea ajuta pe cei din jurul nostru.Când o să ne pătrundem deplin de cuvântullui Dumnezeu, acesta ne va în-muia inima,ne va îmblânzi obiceiurile, ne va liniştigândurile tulburate şi ne va umple dedragoste, care se va răsfrânge în fiecarecuvânt şi în fiecare faptă a noastră.

Cel mai mult avem nevoie să ne păzimgura. Uitând de urmările spuselor noastre,cât de uşor scăpăm, nestăpânin-du-ne, câteo vorbă necugetată, care poate jigni, rănisau, îndeobşte, aduce vătămare aproapelui!

Darul de a vorbi creştineşte li se pare deneatins multora. Chiar şi cu cele mai buneintenţii, adeseori ni se întâmplă, din lipsăde chibzuinţă, să atingem o rană deschisăşi să pri-cinuim durere chiar acolo undevrem să aducem o mângâiere. Trebuie să nerugăm fară încetare ca limba noastră să sesupună pe deplin Domnului, să ne rugăm caîn clipele grele Duhul Sfânt să ne înveţe cetrebuie să spunem (v. Luca 12, 12), şi


LUNA DECEMBRIE 451

atunci spusele noastre vor putea lucra închip binefăcător. Viaţa noastră nu ne va finiciodată fară folos dacă vom învăţa săslujim lui Hristos prin ceea ce spunem, săîntrebuinţăm spre slava Sa minunatul dar alcuvântului.

29 decembrieRăspunsul la rugăciune

Şi a fost Domnul scăpare săracului,ajutor la vreme potrivită în

necazuri. (Psalmi 9, 9)

Unde să mergem la vremea necazului?Nu este om care să nu fi trecut printr-osuferinţă, şi ca atare întrebarea aceasta îlpriveşte pe fiecare. Domnul şi învăţătorulnostru, pe Care vrem să îl urmăm, ne-aarătat drumul către refugiul pentruvremurile de suferinţă: Iar El, în chin demoarte fiind, mai stăruitor Se ruga (Luca22, 44). Apropiindu-ne cu gândul deGrădina Ghetsimani, să învăţăm de la Elrugăciunea aceasta. O mare întristare seabătuse asupra Lui, şi El Se ruga Tatălui sătreacă acel necaz. Pilda Mântuitorului ne dădreptul să ne rugăm ca Domnul să ne


LUNA DECEMBRIE 451

izbăvească de necaz sau de primejdia ce neameninţă.

Rugăciunea Fiului lui Dumnezeu era însănedespărţită de simţământul desăvârşiteisupuneri faţă de voia Tatălui. Dar nu voiaMea, ci voia Ta să se facă (Luca 22, 42).Rugăciunea adevărată, rugăciunea plăcutălui Dumnezeu, trebuie să fie întotdeaunapătrunsă de acest duh.

Noi nu ştim ce-i mai bine pentru noi. Nuştim ce folos ne poate aduce suferinţa nouăsau celorlalţi, nu ştim ce am fi pierdut dacăea ne-ar fi ocolit. De aceea, să lăsăm toateîn voia Lui: Nu voia mea, ci voia Ta să sefacă!

Rugăciunea Mântuitorului nu a rămasfără răspuns. El a primit întărire şi ajutor.Deşi paharul cel amar nu L-a ocolit, desi atrebuit să-1 bea până la ultima picătură, aprimit totuşi răspuns într-un alt chip.Rugăciunea L-a întărit pe

Dumnezeiescul Pătimitor şi I-a datputerea de a lua asupra Sa crucea grea şisă o ducă până la capăt. Nu este acesta celmai bun răspuns la oricare suferinţă?

De trei ori S-a retras Mântuitorul înadâncul Grădinii Ghetsimani, şi de fiecaredată întristarea Lui de moarte s-a micşorat,


LUNA DECEMBRIE 451

până când, în cele din urmă, lupta a luatsfârşit, El a ieşit biruitor şi pacea deplină s-a sălăşluit în sufletul Lui.

Domnul răspunde întotdeauna larugăciune. Răspunsul vine fie nemijlocit,aducându-ne ceea ce am cerut, fie se aratăprin puterea de a primi cu supunere şi cubucurie voia lui Dumnezeu. Retrăgându-neca să ne rugăm, vom afla întotdeaunamângâiere şi pace. în singurătate ni se vaarăta îngerul Domnului, întărindu-ne înîntristarea noastră de moarte, şi vomdobândi puterea de a îndura oriceîncercare.

30 decembrieIubirea rămâne în veci

Iubirea niciodată nu trece. Cât despreprorocii, se vor desfiinţa;

darul limbilor va înceta; ştiinţa se vasfârşi.

(I Corinteni 13, 8)

Apropierea Anului Nou ne duce de obiceicu gândul la vremelnicia a tot ce epământesc. Cred totuşi că acest moment alanului trebuie să ne aducă aminte de ceeace niciodată nu trece. Când încă un an trece


LUNA DECEMBRIE 451

în veşnicie, nu-mi pare rău de ceea ce ia cusine, ci mai degrabă sunt uimit de ceea ceel ne lasă. După cât se vede, aceeaşiimpresie a avut-o şi Sfântul Pavel. Pentru elera firesc ca prorociile să se desfiinţeze,darul limbilor să înceteze, ştiinţa să sesfârşească şi ea, dar e uimit de faptul căiubirea niciodată nu trece, şi în strigătul luise aude o notă de triumf.

Şi noi, încheind acest an, să încercăm săne amintim de toate lucrurile cu care ne-amîmbogăţit de-a lungul lui - nu pentru untimp, ci pentru totdeauna. Ce-am puteaspune atunci despre dragoste, careniciodată nu îmbătrâneşte, care nu ştie detimp şi spaţiu, care prin însăşi esenţa saeste nesfârşită, nemărginită? Eu aş zice căgândul la ea trebuie să precumpănească înnoi la început de an.

Există în zidire un lucru asupra căruiatimpul n-are putere, şi anume inima omului.Toate celelalte se istovesc, se uzeazăcumva; capacităţile ne slăbesc, puterile netrădează, memoria se toceşte, dar inimarămâne neschimbată: ea nu trebuie să-şipiardă capacitatea de a iubi, ci trebuie sărămână larg deschisă întotdeauna pentrutot ce este frumos şi înălţător, pentru orice


LUNA DECEMBRIE 451

necaz, pentru orice amărăciune. Inimaomului este ca un arbore ce nu se lasădoborât de furtună şi vreme rea, ci rămâneverde şi înfloreşte chiar şi în gerul iernii.

în ea răsună cântarea dragostei, chiar şiatunci când vocea ne trădează. Cândvederea ni se întunecă, raza limpede acredinţei pătrunde în acest întuneric şi-1luminează. Aşadar, să nu luaţi exemplu înfrunzele ce se veştejesc: inima voastră arămas tânără în pofida anilor care trec.

Veşnica iubire a lui Dumnezeu, care atrimis curcubeul după potop, a rămas la felpână astăzi. Privirea iubirii dumnezeieşti nus-a întunecat, puterea ei n-a slăbit; cerul şipământul vor trece, dar iubirea va rămâneîn veci.

31 decembrieMânat fiind de DuhulIar acum iată că, fiind eu mânat de

Duhul, merg la Ierusalim, neştiind ce mi seva întâmpla acolo.


Ce mi se va întâmpla acolo? Pavel nuavea nici cea mai mică idee despre ce va fi,n-avea cum să prevadă ce primejdii,nereuşite, necazuri, amărăciuni îl aşteptau.


LUNA DECEMBRIE 451

Viitorul îi era cu totul necunoscut - şi totuşi,cu obişnuita sa bărbăţie, Pavel spune: Mergla Ierusalim. El nu era dintre cei careîncearcă să scape de datorie fiindcă nu ştiuce le va cere aceasta.

Şi noi ne aflăm în pragul viitoruluinecunoscut, neexplorat încă; nu vedemnimic în faţa noastră, ci doar încercăm cuspaimă şi cu cutremur să pătrundem peacest tărâm necunoscut.

Ce mi se va întâmpla acolo? Nu ştiu, şinici o putere nu îmi poate descoperi asta.Presupunerile noastre sunt vane; nu putemafla ce evenimente neprevăzute ne-arputea întâmpina, dacă ne aşteaptă bucuriesau întristare, dacă soarta noastră viitoareseamănă cu cea din trecut sau dacă vor ve-ni schimbări capitale. Aşadar, să nu nepierdem timpul cu presupuneri, ci sămergem înainte cu hotărâre, ca ApostolulPavel, urmând poruncii Domnului, şi Elînsuşi va curaţi calea în faţa noastră.

Ce mi se va întâmpla acolo? Schimbările,evenimentele neprevăzute sunt cuneputinţă de ocolit, iar după toate acestea,într-un viitor apropiat sau îndepărtat, neaşteaptă sfârşitul inevitabil.


LUNA DECEMBRIE 451

Tocmai acesta este Ierusalimul nostru,scopul nostru ultim.

Aşadar, să mergem într-acolo mânaţi deDuhul. Numai nădejdea în Dumnezeu nepoate da imbold să mergem înainte cubărbăţie, în linişte. Să nu ne îngrijim deziua de mâine: Se va îngriji de ea Domnulînsuşi.

înconjuraţi de întuneric, nevăzând nimicînaintea noastră, să întindem mâna şi să neapucăm de mâna Lui, care e gata să nesprijine şi să ne îndrume. Atunci vom puteaspune şi noi: Şi de voi merge prin mijloculumbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căTu cu mine eşti (Psalmi 22, 4).

Cuprins

Să trăim după Evanghelie 5LUNA IANUARIE1........................Nu te asemăna

smochinului neroditor 12........................Fericit cel ce a răbdat

până la sfârşit.........8


LUNA DECEMBRIE 451

3........................Izvorul de mângâiere şibucurie...................10

4........................Harul mântuitor alîncercărilor.............11

5........................O mare pildă derăbdare..................13

6........................întăreşte-te în unireacu Dumnezeu..........15

7........................Bogăţia spre mântuire16

8........................Nu dormi, suflete almeu!......................18

9........................Apele limpezi ale vieţii19

10......................Domnul dă pâineavieţii......................21

11......................Omul tainic din noi 2212......................îl urmăm oare pe

Hristos?..................2310......................Lemnul care ne

vindecă..................2413......................Să slujim oamenilor

prin fapte bune.......2514......................Pentru Dumnezeu nu

există lucruri mărunte 2715......................Prin Crucea lui Hristos

vom cunoaşte adevărul 28


LUNA DECEMBRIE 451

16......................Cuvântul nostru seaude în ceruri.........30

17......................Rugăciunea prefacerăul în bine.............31

18......................Cum este umbra mea?32

19......................Să devenim luminători33

20......................Harul se dă fiecăruia34

21......................Domnul doreştedesăvârşirea noastră 36

22......................Dă, Doamne, să fiugata şi eu!..............37

23......................Zădărniciadeşertăciunii lumeşti 38


CUPRINS 461

24.25......................Nu vom muri 3926......................„Când va veni Mesia"

4027......................Temelia noastră 4128......................Nu te bizui în tine

însuţi......................4229......................Aprinde harul lui

Dumnezeu..............4430......................Mântuirea noastră este

în Domnul ..............4531......................Să nu vă îngrijiţi de

propria glorie..........4610. LUNA FEBRUARIE1........................Să aducem roade

duhovniceşti...........492........................în toate este glasul lui

Dumnezeu .............503........................Primeşte sămânţa

bună.......................524........................Să mergem la El ... 535........................Domnul ne stă alături

546........................Urmează Călăuzei

Cereşti...................567........................Ce îi trebuie omului578........................Să respingem minciuna

58

CUPRINS

CUPRINS 461

9........................Ajutorul lui Dumnezeu59

11.10......................Ridică-te! 6011......................Eşti liber 6112......................Să năzuieşti spre pace

6313......................Calea adevărată 6414......................Să-1 saturăm pe

aproapele nostru....6515......................Să trăim în pace 6716......................Inima nu se poate

împărţi în două.......6817......................Despre evlavia de ochii

lumii.......................6918......................Viaţa - dar de la

Dumnezeu..............7112......................19- Mângâierea

noastră..................7220......................De ce ne tânguim? 7321......................Dumnezeu are grijă de

noi.........................7522......................Dacă îţi pare rău de cei

nepăsători..............7623......................Războiul cel nevăzut

7724......................în rugăciune vom afla

răspunsul...............7813.

CUPRINS

CUPRINS 461

25......................Adu-mă, Doamne, laTine!......................80

26......................Sensul suferinţei8127......................Moştenirea ce ne-a fost

dăruită...................8228......................Unicul bine8329......................Prezenţa lui Dumnezeu

8414. LUNA MARTIE1........................Lumina va birui

întunericul..............862........................Legătura desăvârşirii

873........................In Cine ai crezut? 894........................Suntem chemaţi să

postim....................905........................Să înaintăm cu răbdare

916........................Dar eu cum sunt? 937........................La Domnul e

mângâierea............948........................Spre vindecarea

sufletului................959........................Să ne deschidem ochii

duhovniceşti...........9715.10......................Mai întâi roagă-te 9911.....................Să ne vindecăm prin

pocăinţă................100

CUPRINS

CUPRINS 461

12.....................Dragostea găseştebinele....................101

13.....................„Dragostea osârdnică" 103

14.....................Când ne împărtăşim 10415. Cel care şi-a recăpătat vederea

urmează lui Hristos .... 10510..........................Două pahare 10616.....................Strigă către Domnul10717.....................Apa cea vie10818.....................Sămânţa cea bună 10919.....................Nădejdea e în harul lui

Dumnezeu..............11020.....................Hristos va ajuta 11121.....................Să ne grăbim sub

acoperământul părintesc 11222.....................învaţă să placi

aproapelui.............11323.....................Sufletul care cântă 11424.....................Marea nevoinţă a Maicii

Domnului...............11525.....................Domnul nu ne va

respinge................11627.....................Pastele nostru11728.....................Binele aproapelui11829.....................Cu ajutorul lui

Dumnezeu..............11930.....................în viaţă totul este

milostivire.............120

CUPRINS

CUPRINS 461

31.....................Bucuria renaşterii 12216. LUNA APRILIE1.......................Să-L primim în inimă pe

Hristos...................1232.......................Mijloc de vindecare 1243.......................Domnul te va da în

vileag....................1254.......................întărirea credinţei 1265.......................Urmează-L pe Hristos

1276.......................Aripile noastre 1287.......................Sprijin de nădejde 1308.......................Dacă se va porni

furtună..................1319.......................Curăţie în mijlocul

întinării..................13317.10.....................Să ne rugăm neîncetat

13411.....................înrâurirea binelui 13512.....................Renaşterea noastră 13713.....................îngerul de pe piatra

durerii...................13814.....................Puterea cuvântului 13915.....................Greutatea crucii 14216.....................Făclia lui Dumnezeu 14317.....................Martorul învierii 14418.....................Curăţirea sufletului 14619.....................Grăbeşte-te! 147

CUPRINS

CUPRINS 461

20.....................Trimişii lui Hristos 14821.....................Moartea şi-a pierdut

puterea..................15022.....................Lumina lui Hristos 15223.....................Cuvânt de învăţătură

către părinţi...........15324.....................„Varsă la Domnul grija

ta".........................15425.....................Blândeţe şi răbdare 15526.....................O inimă nouă 15618.27.....................împreună-lucrători cu

Dumnezeu . . .........15728.....................Neputinţă şi putere 15929.....................Să ne pocăim 16030.....................Rugăciunea de taină16119. LUNA MAI1.......................Liniştea din toiul

furtunii..................1632.......................Eliberat de lanţul cel

greu......................1643.......................A fi creştin cu fapta 1654...........Slava cea veşnică 1665.......................Veşnicia a şi început1676.......................Mijlocitorul 1697.......................în ce constă viaţa

creştină?................1708.......................Privirea mustrătoare

171

CUPRINS

CUPRINS 461

9.......................Duhul blândeţii şi aliubirii.....................172

20.10.....................Calea ascultării 17311.....................Pacea lui Dumnezeu şi

dragostea lui Hristos 17512.....................Rugăciune pentru

izvorârea dragostei 17613.....................Un avertisment

înfricoşător............17714.....................Iubirea şi rugăciunea

17815.....................Puterea lui Dumnezeu

ajută.....................18016.....................Mâhnirea dispare18117.....................Dragostea lui Hristos

18218...........Idealul duhului creştinesc

18319.....................Folosul şi paguba

cuvântului..............18420.....................Binecuvântarea 18521.....................în lumina lui Hristos 18622.....................Ştie Domnul 18823.....................Suntem copiii lui

Dumnezeu..............18924.....................Rugăciunea Domnească

19025.....................Voia lui Dumnezeu 191

CUPRINS

CUPRINS 461

26.....................Cere de la Cel ce dă 19327.....................împacă-te! 194

CUPRINS

CUPRINS 465

28.28.....................Punerea la încercare a

sufletului...............19629.....................Stăpânirea

atotputernică.........19730.....................împărăţia lui Dumnezeu

19931.....................Viaţa înnoită 20010. LUNA IUNIE1.......................Toamna şi primăvara

2022.......................Trăieşte după

Evanghelie.............2033.......................Cum să ajungem la

unire......................2044.......................Potrivit sfintei Sale voi

2055.......................Păstorul nostru 2066.......................Chemaţi la slujire 2077.......................După necaz vine

mângâiere..............2098.......................Păstorul ne călăuzeşte

2109.......................Pe urmele Păstorului

21111.10.....................Duhul lui Dumnezeu Se

roagă în noi ..........212

CUPRINS765

CUPRINS 465

11.....................Să dăm fară reproşuri213

12.....................Duhul dreptăţiidumnezeieşti.........214

13.....................Glasul lăuntric21514.....................Deschide uşa inimii 21715.....................Să trăiască în noi

Hristos...................21816.....................Scopul cel bun21817.....................Lumina dragostei22018.....................Plugul lui Dumnezeu

22119.....................Memoria inimii 22220.....................Soarele vieţii

duhovniceşti..........22321.....................Vasul de lut al vieţii de

zi cu zi...................22622.....................Avem neapărată nevoie

de blândeţe............22723.....................De unde vine ispita 22824.....................Pe tablele inimii 22925.....................Unirea cu Domnul 23026.....................Să ne rugăm

întotdeauna şi pretutindeni 23127......................Chemarea noastră 23312.28.....................Continentul frăţiei 235

CUPRINS766

CUPRINS 465

29.....................Atunci când Domnulfăgăduieşte............236

30.....................Deşteaptă-te devreme237

13. LUNA IULIE1.......................Sprijinul nostru 2402.......................Despre luarea-aminte

faţă de aproapele...2413.......................Binele cel mai mare 2414.......................Cele cereşti şi cele

pământeşti............2425.......................Cine ne va prăvăli nouă

piatra?...................2436...........Dragostea luminează 2447.......................De unde vine ajutorul

2458.......................Domnul ne îndrumă 2469.......................Lumina vieţii noastre

24714.10.....................Glasul Mântuitorului24811.....................Lucrarea vie 24812.....................Ca viaţa să aducă roadă

24913.....................Taina morţii 25014.....................Datoria de a iubi 25115.....................Nu suntem singuri 252

CUPRINS767

CUPRINS 465

16.....................Cu ajutorul luiDumnezeu..............253

17.....................Lecţiile Domnului25418.....................Apropierea de

Dumnezeu..............25519.....................Preţul faptelor noastre

25620.....................Partea cea bună 25721.....................Să dobândim plinătatea

vieţii......................25822.....................Izvorul vieţii 25923.....................Slujirea aproapelui 26024.....................Nu te descuraja 26125.....................Osteneala în numele lui

Hristos...................26226.....................Răsplata celor smeriţi

26327.....................Răspuns la rugăciune

26428.....................Răspunderea 26529.....................îndoielile de prisos 26630.....................Mâna celui ce dă 26731.....................Convorbirea sufletului

cu Dumnezeu.........26815. LUNAAUGUST1.......................Durerea şi bucuria

noastră..................269

CUPRINS768

CUPRINS 465

2.......................Bizuiţi-vă pe Domnul270

3.......................Ascultarea 2714.......................Unirea sufletului cu

Dumnezeu..............2735.......................Mergi înainte 2746.......................Răul este molipsitor 2757.......................Despre mânie 2768.......................Când va înflori pustia

2789.......................Cererile noastre 27916.10.....................Milă din necazuri 28011.....................Iubirea triumfătoare28112.....................Crucea lui Hristos şi

dragostea..............28313.....................Ridică-ţi privirile către

cer.........................28414.....................Domnul ne hrăneşte28615.....................Credinţa se întăreşte în

luptă......................28716.....................Lumină în casă 28817.....................Nădăjduieşte în Domnul

28918.....................Durerea ne apropie de

Hristos...................29119.....................După voia lui

Dumnezeu..............292

CUPRINS769

CUPRINS 465

20.....................Vino! 29321......................Folos pentru suflet 29422......................Domnul lucrează

asupra ta...............29523......................Tovărăşiile rele 29717.24.....................Cea mai mare răsplată

29825.....................Iubirea care mângâie

29926.....................Steaua străluceşte 3°°27.....................Să ne rugăm, şi vom

învinge!.................30128.....................Feluritele slujiri ^0318.29.....................Raza de lumină

dumnezeiască........30430.....................Puterea atotbiruitoare

30531.....................Calea sufletului 30719. LUNA SEPTEMBRIE1.......................Scopul căii noastre 3092.......................Cu noi este Domnul 3103.......................Şi atunci se va

înstăpâni pacea......3114.......................Suferinţa în afara porţii

312

CUPRINS770

CUPRINS 465

5.......................Mângâie-i pe cei cesuferă....................314

6.......................întristarea se vapreface în bucurie. .315

7.......................Trăieşte pentru ceilalţi316

8.......................Mijlocul de „oblojire"318

9.......................Nu sta degeaba 31920.10.....................Câtă vreme este ziuă

32011.....................încrederea lui

Dumnezeu..............32112.....................Să ne dăruim toată

viaţa Domnului.......32213.....................în unire cu Hristos 32314.....................Crucea noastră şi

învierea noastră.....32415.....................Respingerea răului 32516.....................Credincios este

Dumnezeu..............32617.....................Calea cea grea a

dragostei...............32718.....................Domnul a dat putere

32819.....................Sfintele Paşti 330

CUPRINS771

CUPRINS 465

20.....................Răsplata semănătoruluismerit....................331

21.....................încheind ziua 33222.....................Pacea Domnului 33323.....................Hrană pentru suflet 33424.....................Cu crucea 33525.....................Mila nemeritată 33626.....................Strălucirea slavei lui

Dumnezeu..............33727.....................Temelia lumii 33828.....................Despre credinţă 33929.....................Fă ce poţi 33930.....................Cu supunere faţă de

voia lui Dumnezeu. .34121. LUNA OCTOMBRIE1...........Lepădarea de sine 3422.......................El este mântuirea mea

3433..........Despre răbdare 3464.......................Ajutorul lui Dumnezeu

3475.......................Recunoaşteţi-L pe

Domnul..................3486.......................Raza de lumină

cerească................3507.......................Ochii ce au primit darul

vederii...................3518.......................Mirul compasiunii 352

CUPRINS772

CUPRINS 465

9.......................Biruinţa credinţei35322.10.....................Nu te împotrivi

Domnului...............35511............Domnul va trimite uşurare

35612.....................Izvorul bucuriei 35713.....................Osteneşte-te totdeauna

şi peste tot............ 35814.........Smereşte-ţi voia 35915.....................Harul şi libertatea 36016.....................Nu te teme! 36317......Tăria mea 36418.....................împotriva legii

dragostei...............36519.....................Făgăduinţele Domnului

36620.....................Urmând Mielului 36721.....................Tot ce e mai bun -

pentru Dumnezeu...36922.....................Pavăza credinţei 370 ·23.....................Menirea noastră 37124.....................Pacea duhovnicească

37225.....................Domnul ascultă

rugăciunea.............37326.....................Ca nimic să nu se

piardă....................374

CUPRINS773

CUPRINS 465

27.....................A sluji 37528.....................Moartea biruită 37529.....................Marea sarcină 37623.30.....................Bucuria adevărată 37731.....................Ca să murim cu

vrednicie................37824. LUNA NOIEMBRIE1.......................Puterea învierii lui

Hristos...................3802.......................Mântuitorul este cu voi

3823.......................Durerea altuia este

întotdeauna şi durerea noastră 3834.......................încercarea rodeşte

nădejde.................3845.......................înnoire în suferinţă 3856......................Roadă cea bună a

ostenelii.................3877.......................Priviţi cu ochii credinţei

3888.......................Noi nu murim 3899.......................Mângâiere 39025.10.....................Cum dobândim

răbdare?................39111.....................Rugăciunea pentru

vrăjmaşi................392

CUPRINS774

CUPRINS 465

12.....................Veşnicele miledumnezeieşti.........393

13...................Viu e Mântuitorul 39414.....................Calea datoriei 39515.....................Despre lipsa de

răspundere............39616.....................Timpul aşteptării 39717.....................în cele nevăzute stă

adevărul................39818.....................Nu te feri de încercări

39919.....................Inima lui Hristos 40020.....................înaintea Domnului 40121.....................Pietrele cele vii 40322.....................Să nu ne descurajăm

40423.....................El apără şi iubeşte 40524.....................Adevăratul bine 40725.....................Moartea înseamnă

renaştere...............40926.....................Caută împărăţia lui

Dumnezeu..............41027.....................Fii credincios în cele

mici.......................41228.....................Sensul vieţii 41329......Slujire în iubire 41530.....................La Dumnezeu este loc

pentru fiecare........416

CUPRINS775

31. LUNA DECEMBRIE1.......................Frica va pieri 4182.......................Părinte, îţi

mulţumesc.............4193.......................înţelepciunea

sufletului de copil...4204.......................Vom vedea

Dragostea şi Dreptatea 4225.......................Temelia

creştinismului........4236.......................în nenorocire

credinţa creşte.......4247.......................Domnul este cu noi

în vremea necazului4258.......................Ca să ne rupem de

păcat.....................4269.......................Şi credinţa puţină

va mântui..............42832.10.....................Doamne, scapă-mă!

42911.....................Iubirea de pace şi

milostivire.............43012.....................Cheia bunătăţilor

preaînalte..............43213.....................înger de pace şi de

bucurie..................433

14.....................A sluji lui Hristos434

15.....................Pune-ţi nădejdea înDomnul..................436

10..........................Darul tinereţii 43716.....................în lumina Crucii

43917.....................Nevoinţa rugăciunii

44018.....................închipuirea şi

umbra celor cereşti 44219.....................Chipul lui Hristos

44420.....................Legea şi harul 44521.....................Roua

binecuvântată a dragostei 44622.....................Jertfa lui

Dumnezeu - duhul umilit 44723.....................Primeşte-L în inimă

pe Mântuitorul.......44824.....................Naşterea lui

Hristos...................44925.....................Viaţă din belşug

45026.....................Rugăciunea

credinţei................452

27.....................Darul cuvântului453

28.....................Răspunsul larugăciune...............454

29.....................Iubirea rămâne înveci.......................455

30.....................Mânat fiind deDuhul.....................457

33.34.35.DIFUZARE: S.C. Supergraph S.R.L.36. Str. Ion Minulescu nr. 36,

sector 3, 031216, Bucureşti Tel.: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84 e-mail:[email protected] www.librariasophia. ro www.sophia.ro

37.38. Societatea de Difuzare

SUPERGRAPH vă oferă posibilitatea dea primi prin poştă

39. cele mai bune cărţi despiritualitate, teologie, culturăreligioasă, artă, filozofie

40. apărute la edituri de prestigiu.Plata se face ramburs la primireacărţilor; taxele poştale sunt suportatede Supergraph.

mailto:[email protected]

http://www.sophia.ro/

41.42. Vă aşteptăm la LIBRĂRIA

SOPHIA str. Bibcscu Vodă nr. 19,040151, Bucureşti, sector 4 (lângăFacultatea de Teologie) tel. 021-336.10.00; 0722.266.618www.librariasophia.ro

43.44.45. Sacrifică puţină vreme pentru

a răsfoi cărţile noastre: este cuneputinţă să nu găseşti ceva pe gustulşi spre folosul tău!

46.47.48.

http://www.librariasophia.ro/

fiecare zi un dar de la dumnezeu un dar al lui dumnezeu · ce s-au abătut asupra imperiului rus...

Documents