suveranitatea lui dumnezeu

CONFERINTA 2013 - ADUNAREA BAPTISTA HARUL SUVERAN --- BOCSA ROMANA – CS.

Suveranitatea lui Dumnezeu

În toate acţiunile Sale faţă de creaţia Sa, Dumnezeu se descoperă ca fiind suveran.

Suveranitatea este consecinţa fiinţei Sale, a naturii şi caracterului Său.

1. DEFINIRE

a. Definiţie: A fi suveran înseamnă a acţiona fără vreun control sau influenţă

exterioară!

b. Explicaţie: Prin termenul de suveranitate înţelegem supremaţia,

regalitatea, dumnezeirea lui Dumnezeu. Prin aceasta afirmăm că Dumnezeu

este Dumnezeu, fiindcă dacă nu ar fi suveran, nu ar fi Dumnezeu! Dumnezeul

Bibliei este un suveran absolut!

Dumnezeul predicat de la majoritatea amvoanelor astăzi este un dumnezeu

lipsit de putere, un drumeţ cerşetor, care tot bate la inima închisă a omului, care

vrea să mântuiască lumea, dar lumea merge în iad… Astăzi se predică un

Dumnezeu om şi un om dumnezeu.

c. Aplicaţie: Doar înţelegând suveranitatea lui Dumnezeu putem avea o

atitudine potrivită faţă de El.


Atitudinea potrivită este aceea de reverenţă – teamă sfântă (Ps.33:8; 86:11;

111:10; Prov. 9:10; Ier. 10:7; Mal. 1:6),

Ps.33:8. : Tot pământul să se teamă de Domnul!

Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

Ps. 86:11. : Învaţă*-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.

Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

Ps. 111:10. : Frica Domnului este începutul* înţelepciunii;

toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă,

şi slava Lui ţine în veci.

Prov. 9:10. : Începutul* înţelepciunii este frica de Domnul;

şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

Ier. 10:7. : Cine* să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine

teama; căci între** toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu

este ca Tine.

Mal. 1:6. : Un fiu cinsteşte* pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt

Tată**, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama

de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu

şi care ziceţi†: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?”


-de glorificare a puterii, măreţiei şi slavei Lui (1 Cr. 29:11; Dan. 2:20; 1 Tim. 1:17;

Iuda 25; Apoc. 4:10-11; 5:12-14).

1 Cr. 29:11.: A Ta* este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava,

căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci

Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!

Dan. 2:20. : Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat* să fie Numele lui

Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui** este înţelepciunea şi puterea .

1 Tim. 1:17. : A Împăratului* veşniciilor, a nemuritorului**, nevăzutului şi

singurului Dumnezeu, să fie* cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

Iuda 25 : singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul

nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum

şi în veci. Amin.

Apoc. 4:10-11. : cei* douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea

pe scaunul de domnie şi** se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi†

aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau:

11. „Vrednic* eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi

puterea, căci** Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost

făcute!”


Apoc. 5:12-14. : Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic* este Mielul, care a fost junghiat,

să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”

13. Şi pe toate* făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot

ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce** şade pe scaunul de

domnie şi a Mielului să fie lauda†, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”

14. Şi* cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui

ce** este viu în vecii vecilor!

Oare câţi din cei care ascultă o predică astăzi mai au atitudinea lui Isaia,

Ezechiel, Pavel sau Ioan când aceştia l-au văzut pe Domnul?

d. Suveranitatea implică domnie. A fi suveran înseamnă a fi monarh absolut.

i. Versetele care Îl prezintă pe Dumnezeu ca Împărat afişează suveranitatea

Lui: Ps. 10:16, 24:7-10, 29:10; Ps. 47:2; 95:3; 97:1; 99:1; 1 Tim. 1:17, 6:15; Apoc.

19:16;

Ps. 10:16. : Domnul* este Împărat în veci de veci;

neamurile sunt nimicite din ţara Lui.


Ps. 24:7-10. : Porţi, ridicaţi-vă* capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca** să intre

Împăratul slavei! –

8. „Cine este acest Împărat al slavei?” – Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel

viteaz în lupte.

9. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!

10. „Cine este acest Împărat al slavei?”– Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!

Ps. : 29:10. : Domnul stătea* pe scaunul Lui de domnie când cu potopul,

şi Domnul împărăţeşte în** veci pe scaunul Lui de domnie.

Ps. 47:2.: Căci Domnul, Cel Preaînalt, este înfricoşat*:

El este Împărat** mare peste tot pământul.

Ps. 95.3. : Căci* Domnul este un Dumnezeu mare,

este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.

Ps. 97:1.: Domnul* împărăţeşte: să se înveselească pământul

şi să se bucure** ostroavele cele multe!

Ps. 99:1.: Domnul* împărăţeşte: popoarele tremură;

El** şade pe heruvimi: pământul se clatină.


1 Tim. 1:17. : A Împăratului* veşniciilor, a nemuritorului**, nevăzutului† şi

singurului†† Dumnezeu, să fie* cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

1 Tim. 6:15. : care va fi făcută la vremea ei de fericitul* şi singurul Stăpânitor,

Împăratul** împăraţilor şi Domnul domnilor,

Apoc. 19:16 . : Pe haină şi pe coapsă avea* scris numele acesta: „Împăratul**

împăraţilor şi Domnul domnilor.”

ii. Versetele care afirmă că Dumnezeu face ce vrea arată suveranitatea Lui:

Iov 23:13; Ps. 115:3; Dan. 4:35.

Iov 23:13. : Dar hotărârea Lui este luată, cine* I se va împotrivi?

Ce-I doreşte sufletul, aceea** face.

Ps. 115:3. : Dumnezeul* nostru este în cer,

El face tot ce vrea.

Dan. 4:35.: Toţi* locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea**

cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni† nu poate să stea

împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”


iii. Versetele care afirmă că El nu poate fi tras la răspundere de om pentru

acţiunile Sale afirmă suveranitatea Lui: Iov 9:12; 33:12, 13; Isa. 45:9-11; Dan.

4:35; Rom. 9:19-20.

Iov 9:12.: . Dacă* apucă El, cine-L va opri?

Cine-I va zice: „Ce faci?”

Iov 33:12, 13. : Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate,

căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

13. Vrei dar să te cerţi* cu El,

pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

Isa. 45:9-11. : Vai de cine se ceartă cu Făcătorul* său! – Un ciob dintre cioburile

pământului! – Oare lutul** zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?”, şi lucrarea ta zice

ea despre tine: „El n-are mâini”?

10. Vai de cine zice tatălui său: „Pentru ce m-ai născut?”, şi mamei sale: „Pentru

ce m-ai făcut?”

11. Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă

întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii* Mei şi pentru

lucrarea** mâinilor Mele?

Dan. 4:35. : Toţi* locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce

vrea** cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni† nu poate să stea

împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”


Rom. 9:19-20. : Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci* cine poate sta

împotriva voii Lui?”

20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?

Nu cumva vasul de lut va* zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

iv. Versetele care Îl prezintă pe Dumnezeu ca Stăpânitor arată suveranitatea

Lui: 1 Cr. 29:10-12; Ps. 22:28, 46:10; 145:13; Dan. 4:3; 1 Tim. 6:15; Iuda 25

1 Cr. 29:10-12. : David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis:

„Binecuvântat să fii Tu, din veac în veac, Doamne Dumnezeul părintelui nostru

Israel!

11. A Ta* este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce

este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi

ca un stăpân mai presus de orice!

12. De la Tine vine bogăţia* şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria

şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Ps. 22:28. : Căci* a Domnului este împărăţia:El stăpâneşte peste neamuri.

Ps . 46:10. : „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:Eu stăpânesc* peste

neamuri,Eu stăpânesc pe pământ.”

Ps. 145:13. : Împărăţia* Ta este o Împărăţie veşnică,şi stăpânirea Ta rămâne în

picioare în toate veacurile.


Dan. 4:3. : Cât* de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui!

Împărăţia Lui este o împărăţie** veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în

neam!

1 Tim. 6:15. : care va fi făcută la vremea ei de fericitul* şi singurul Stăpânitor,

Împăratul** împăraţilor şi Domnul domnilor .

Iuda 25. : singurului* Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul

nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum

şi în veci. Amin.

2. SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU ASUPRA ÎNTREGII CREAŢII

Biblia ne descoperă că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor.

El este cel care ţine întreaga creaţie, iar aceasta Îi este supusă : (Ps. 135:6; Rom.

11:36; Evr. 1:3).

Ps. 135:6. : Domnul face tot* ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate

adâncurile.

Rom. 11:36. : Din El*, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui** să fie slava în

veci! Amin.


Evr. 1:3. : El, care* este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine**

toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut† curăţarea păcatelor şi a şezut†† la

dreapta Măririi în locurile preaînalte .

a. Dumnezeu stăpâneşte materia: Gen. 1:1-3, 6, 9, 11, etc.

Gen. 1:1-3, 6, 9, 11. : La început*, Dumnezeu a făcut** cerurile şi pământul.

2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi* Duhul

lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

3. Dumnezeu* a zis: „Să fie** lumină!” Şi a fost lumină.

6. Dumnezeu a zis: „Să fie* o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”

9. Dumnezeu a zis: „Să* se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi

să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea* pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi

roditori**, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe

pământ.” Şi aşa a fost.

b. Dumnezeu controlează legile şi fenomenele naturale: Iov 37:2-13; 38:8-14;

19-30; Ps. 135:6-7; 147:16-18.

: Iov 37:2-13. : Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor,şi fulgerul Lui luminează până la

marginile pământului.


4. Apoi se aude un bubuit*, tună cu glasul Lui măreţ;şi nu mai opreşte fulgerul, de

îndată ce răsună glasul Lui.

5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri* mari pe care noi nu

le înţelegem.

6. El zice zăpezii*: „Cazi pe pământ!”Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai

puternice ploi.

7. Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,pentru ca toţi să se recunoască* de

făpturi ale Lui.

8. Fiara sălbatică se* trage într-o peşterăşi se culcă în vizuina ei.

9. Vijelia vine de la miazăzi,şi frigul din vânturile de la miazănoapte.

10. Dumnezeu, prin suflarea* Lui, face gheaţaşi micşorează locul apelor mari.

11. Încarcă norii cu aburişi-i risipeşte scânteietori;

12. mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,pentru împlinirea* a tot ce le

porunceşte El pe faţa pământului locuit.

13. Îi face să pară ca o nuia*cu care loveşte pământul**,sau ca un semn al†

dragostei Lui.

Iov 38:8-14, 19-30 : Cine* a închis marea cu porţi,când s-a aruncat din pântecele

mamei ei?

9. Când i-am făcut haina din norişi scutece din întuneric;

10. când i-am pus hotar*şi când i-am pus zăvoare şi porţi;

11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe;aici să ţi se oprească*

mândria valurilor tale”?

12. De când eşti, ai poruncit* tu dimineţii?Ai arătat zorilor locul lor,


13. ca să apuce capetele pământuluişi să scuture pe cei răi* de pe el?

14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete,

şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii?Şi întunericul unde îşi are

locuinţa?

20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lorşi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21. Ştii, căci atunci erai născut,şi numărul zilelor tale este mare!

22. Ai ajuns tu până la cămările* zăpezii?Ai văzut tu cămările grindinei,

23. pe care* le păstrez pentru vremurile de strâmtorare,pentru zilele de război şi

de bătălie?

24. Pe ce cale se împarte lumina?Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe

pământ?

25. Cine a deschis* un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al

tunetului,

26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu

sunt oameni;

27. pentru ca să adape* locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să

răsară iarba?

28. Are ploaia* tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29. Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca* cerului,

30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să* se întărească?


i. Fenomenele necesare vieţii:

1. ploaia (Gen. 2:5; 1 Împ. 18:1, 41-45; Iov 5:10; Iov 28:25, 26; 37:6; 11-12;

Ier. 14:22; Zah. 10:1; Mat. 5:45)

Gen. 2:5. : . În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era

încă pe pământ niciun copăcel* de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea

încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie** pe pământ şi nu era

niciun om ca să lucreze† pământul.

1 Împ. 18:1, 41-45. : Au trecut multe* zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel

lui Ilie, în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau**

ploaie pe faţa pământului.”

41. Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea; căci se aude vuiet de

ploaie.”

42. Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi,

plecându-se* la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi

43. şi a zis slujitorului său: „Suite-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-

a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.”

44. A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o

palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: „Înhamă şi coboară-te, ca

să nu te oprească ploaia.”

45. Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o

ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel.

2. zăpada (Iov 37:6; Ps. 147:16)


Iov 37. 6. : El zice zăpezii*: „Cazi pe pământ!”Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor

mai puternice ploi.

Ps. 147:16. : 16. El* dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa;

3. vânturile (Iov 28:25, 26; Ps. 135:7)

Iov 28:25, 26. : Când a rânduit* greutatea vântului şi când a hotărât măsura

apelor,

26. când a dat legi* ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

Ps. 135:7. : El* ridică norii de la marginile pământului,

dă** naştere la fulgere şi ploaie

4. căldura (Mat. 5:45)

Mat. 5:45. : . ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară*

soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei

nedrepţi.

Astfel, Dumnezeu este activ implicat în creaţia Sa, Lui i se datorează bunul mers

al acestor fenomene, traseul precis al planetelor, ciclul exact al anotimpurilor,

circuitul apei în natură, fenomene fără de care viaţa ar fi imposibilă.


ii. Fenomenele care periclitează viaţa: Ps. 148:8 . :

Ps. 148:8 . : foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă,

vânturi năprasnice, care* împliniţi poruncile Lui,

1. furtuni (Iov 37:2-5; 9; Ps. 107:25; Ier. 10:13; Iona 1:4)

Iov 37:2-5;9 : Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor,şi fulgerul Lui luminează până la

marginile pământului.

4. Apoi se aude un bubuit*, tună cu glasul Lui măreţ;şi nu mai opreşte fulgerul, de

îndată ce răsună glasul Lui.

5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri* mari pe care noi nu

le înţelegem.

9. Vijelia vine de la miazăzi,şi frigul din vânturile de la miazănoapte.

Ps. 107:25. : El a zis şi* a pus să sufle furtuna,

care a ridicat valurile mării.


Ier. 10:13. : La tunetul* Lui, urlă apele în ceruri; El ridică** norii de la marginile

pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.

Iona 1:4. : Dar Domnul* a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o

mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.

2. grindină (Iov 37:10; 38:22-23; Ex. 9:23-25)

Iov 37:10; 38:22-23. :

10. Dumnezeu, prin suflarea* Lui, face gheaţaşi micşorează locul apelor mari.

22. Ai ajuns tu până la cămările* zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23. pe care* le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de

război şi de bătălie?

Ex. 9:23-25:

23. Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi* Domnul a trimis tunete şi piatră, de

cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

24. A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât

nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de

oameni.

25. Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni

până la dobitoace; piatra a* nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi

copacii de pe câmp.


3. secete (Amos 4:7-8; Hagai 1:11)

Amos 4:7-8. : 7. N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni

până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă

cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat.

8. Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea.

Cu toate acestea, tot* nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

Hagai 1:11. : Am chemat* seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste

must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi

peste vite şi peste tot** lucrul mâinilor voastre.”

4. incendii (Gen. 19:24)

24. Atunci Domnul* a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi

foc de la Domnul din cer.

4. Foametea, provocată de lipsa ploii, este determinată de Dumnezeu

(Gen. 41:54; Ioel 1:4-12)

Gen. 41:54. : . Şi au început* să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum**

vestise Iosif. În toate ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine.


Ioel 1:4-12. : 4. Ce a lăsat nemâncat lăcusta* Gazam a mâncat lăcusta Arbeh,

ce a lăsat lăcusta Arbeh a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec a

mâncat lăcusta Hasil.

5. Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat*

mustul de la gură!

6. Căci în ţara mea a năvălit un popor* puternic şi fără număr, cu dinţi** de leu

şi măsele de leoaică.

7. Mi-a pustiit* via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit

jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!

8. Boceşte-te* ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul** tinereţii ei!

9. Au încetat darurile de mâncare* şi jertfele de băutură din Casa Domnului;

preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.

10. Câmpia este pustiită, pământul*, întristat, căci grâul este nimicit, mustul**

a secat, untdelemnul nu mai este.

11. Înmărmuriţi*, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi orzului, căci

bucatele de pe câmp sunt pierdute.

12. Via* este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi

pomii de pe câmp s-au uscat… Şi s-a dus bucuria** de la copiii oamenilor!

5. Potopul a venit de la Dumnezeu (Geneza 6:17; 7:11-12)

17. Şi iată că Eu* am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să

nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe

pământ va pieri.


11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a

şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele* Adâncului celui

mare şi s-au deschis stăvilarele** cerurilor.

12. Ploaia a* căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

6. Urgiile din Egipt (Ex. 9:23-26; 10:21-23):

23. Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi* Domnul a trimis tunete şi piatră, de

cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

24. A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât

nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de

oameni.

25. Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni

până la dobitoace; piatra a* nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi

copacii de pe câmp.

26. Numai* în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.

21. Domnul a zis lui Moise*: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste

ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.”

22. Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost* întuneric beznă în toată ţara

Egiptului, timp de trei zile.

23. Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei

zile. Dar*, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.


c. Dumnezeu este suveran peste legile naturale şi le poate încălca, nefiind

supus lor.

i. Trecerea Mării Roşie (Ex. 14:21-22)

21. Moise şi-a întins* mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-

un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea,

şi apele s-au despărţit† în două.

22. Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un

zid** la dreapta şi la stânga lor.

ii. trecerea Iordanului (Iosua 3:15-17)

15. Când preoţii care duceau chivotul au ajuns la Iordan şi când li s-au înmuiat

picioarele* în marginea apei – căci** Iordanul se varsă peste toate malurile lui în†

tot timpul secerişului –

16. apele care se coboară din sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă, la o foarte

mare depărtare de lângă cetatea Adam, care este lângă Ţartan*; iar cele ce se

coborau spre** marea câmpiei, care este Marea† Sărată, s-au scurs de tot.

Poporul a trecut în faţa Ierihonului.

17. Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în

mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul* trecea pe uscat, până a isprăvit tot

poporul de trecut Iordanul.

ii. oprirea timpului (Iosua 10:12-14; 2 Împ. 20:9-11)

Iosua 10:12-14. : 12. Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe

amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel:

„Opreşte-te, soare*, asupra Gabaonului,

şi tu, lună, asupra văii** Aialonului!”


13. Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul,

până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui.

Lucrul acesta nu* este scris oare în Cartea Dreptului?

Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.

14. N-a mai* fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi

ascultat glasul unui om; căci Domnul** lupta pentru Israel.

2 Împ. 20:9-11. : 9. Şi Isaia a zis: „Iată, din partea Domnului, semnul* după care

vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Cum vrei: să treacă

umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?”

10. Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece

trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.”

11. Atunci Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece* trepte

înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.

iii. cei trei în cuptorul aprins (Dan. 3:20-28)

20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.

21. Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte

haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

22. Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit,

flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-

Nego.


23. Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul

cuptorului aprins.

24. Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat

cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni

legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”

25. El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând*

slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu

al unui fiu** de dumnezei!”

26. Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a

zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi

afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul

focului.

27. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut

că focul n-avusese nicio putere asupra* trupului acestor oameni, că nici perii

capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros

de foc nu se prinsese de ei.

28. Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii

Săi care s-au încrezut* în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai

degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât

Dumnezeului lor!

v. potolirea furtunii (Marcu 4:36-39)

36. După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi

aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

37. S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai

că se umplea corabia.


38. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis:

„Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

39. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a

făcut o linişte mare.

d. Dumnezeu stăpâneşte peste regnul animal:

i. Aducerea animalelor la Adam (Gen. 2:19)

19. Domnul Dumnezeu* a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate

păsările cerului; şi le-a adus** la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice

nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

ii. Aducerea animalelor la Noe (Gen. 6:19-20);

19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două* din fiecare

soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.

20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe

pământ după soiul lor, să vină* la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le

ţii cu viaţă.

iv. Aducerea broaşelor, a insectelor asupra Egiptenilor (Ex. 8:13, 22)

13. Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în

ogoare.


22. Dar*, în ziua aceea, voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul

Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în

mijlocul ţinutului acestuia.

v. Călăuzirea vacilor care duceau chivotul (1 Sam. 6:7-12)

7. Acum, faceţi un* car nou de tot şi luaţi două vaci tinere care dau ţâţă şi care

n-au tras** la jug; înjugaţi vacile la car şi mânaţi înapoi acasă viţeii lor care se

ţin după ele.

8. Să luaţi chivotul Domnului şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o

ladă, lucrurile de aur* pe care le daţi Domnului ca dar pentru vină; apoi să-l

trimiteţi, şi va pleca.

9. Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-

Şemeş,* Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti** că nu mâna Lui

ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.”

10. Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car şi

le-au închis viţeii acasă.

11. Au pus în car chivotul Domnului şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile

umflăturilor lor.

12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi

drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii

filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Şemeşului.

vi. Corbii hrănindu-l pe Ilie (1 Împ. 17:2-4)


2. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:

3. „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit,

care este în faţa Iordanului.

4. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

vii. Măgăriţa lui Balaam (Num. 22:28)

28. Domnul a* deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de

mai bătut de trei ori?”

viii. Peştele care l-a înghiţit pe Iona (Iona 1:17)

17. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi* Iona a stat în

pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

ix. Pescuirea minunată (Luca 5:4-7; Ioan 21:4-6)

Luca 5:4-7. : Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o* la

adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”

5. Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-

am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”

6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau

să li se rupă mrejele.


7. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute.

Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se

afunde corăbiile.

Ioan 21:4-6. : 4. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu* ştiau că este

Isus.

5. „Copii”, le-a zis Isus*, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.

6. El le-a zis*: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au

aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

x. Daniel şi leii din groapă (Dan. 6:22)

22. Dumnezeul* meu a trimis pe îngerul Său şi a închis** gura leilor, care nu

mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici

înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”

e. Dumnezeu stăpâneşte îngerii

i. Îngerii sfinţi, slujitorii Săi (1 Cr. 21:15, 27; toate versetele care vorbesc

despre îngeri ca fiind trimişi de Dumnezeu)

15. Dumnezeu a trimis un înger* la Ierusalim, ca să-l nimicească; şi, pe când îl

nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut** rău de răul acesta; şi a zis îngerului care

nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria

lui Ornan, iebusitul.


27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vârât iarăşi sabia în teacă.

ii. Dumnezeu stăpâneşte peste îngerii rebeli (Jud. 9:23; 1 Sam. 16:14;

1 Împ. 22:23; toate exorcizările din NT)

Jud. 9:23.: 23. Atunci Dumnezeu* a trimis un duh rău între Abimelec şi

locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi** lui Abimelec,

1 Sam. 16:14. : 14. Duhul* Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de

un** duh rău care venea de la Domnul.

1 Împ. 22:23. : 23. Şi acum*, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura

tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele

împotriva ta.”

iii. Satan (Iov 1:12; Mat. 4:10, 11; Apoc. 20:1-3, 10)

Iov 1:12. : 12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai

asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Mat. 4:10, 11. : 10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului

Dumnezeului tău* să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri* şi au început

să-I slujească.


Apoc. 20:1-3, 10. : 1. Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care* ţinea în

mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.

2. El a pus mâna pe balaur*, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a

legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit* intrarea deasupra lui, ca**

să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea

trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

10. Şi* diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde**

este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi† zi şi noapte în vecii vecilor.

f. Dumnezeu stăpâneşte asupra oamenilor în general:

i. Viaţa tuturor oamenilor este în mâna lui Dumnezeu (Iov 12:10; 34:14, 15;

Isa. 42:5; Fapte 17:25, 28)

Iov 12:10. ; 34:14, 15. :

10. El ţine în mână* sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

14. Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi* duhul şi suflarea,

15. tot ce este carne* ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.


Isa. 42:5. : Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care* a făcut cerurile şi le-a întins,

care** a întins pământul şi cele de pe el, care† a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi

suflet, celor ce merg pe el.

Fapte 17:25, 28. : 25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca* şi când ar avea

trebuinţă de ceva, El**, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

28. Căci în* El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum** au zis şi unii din poeţii

voştri: „Suntem din neamul Lui…”

ii. Dumnezeu controlează zilele omului, El permite ca cineva să se nască cu

vreo boală sau handicap (Ps. 139:13-17)

13. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

14. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale,

şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul* meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic,

ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta

erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din

ele.

17. Cât* de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,şi cât de mare este

numărul lor!

iii. Dumnezeu hotărăşte timpul şi locul în care se nasc şi trăiesc oamenii

(Fapte 17:26)


26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa

pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare* locuinţei lor,

iv. Dumnezeu le creează condiţii favorabile de a trăi (Mat. 5:45)

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară* soarele Său

peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

v. Dumnezeu conduce viaţa omului în aşa fel încât omul ajunge să

împlinească voia lui Dumnezeu (Prov. 16:9; 19:21; 20:24; Ier. 10:23)

Prov. 16:9; 19:21; 20:24. :

9. Inima* omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar** Domnul îi îndreaptă

paşii.

21. Omul face multe* planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se

împlineşte.

24. Domnul* îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

vi. Dumnezeu pedepseşte popoare pentru nelegiuirea lor


1. Canaaniţii (Gen. 15:16 . ; Lev. 18:24, 25, vezi cucerirea Canaanului)

Gen. 15:16. : 16. În al patrulea neam*, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea

amoriţilor** nu şi-a atins† încă vârful.”

Lev. 18:24, 25. : 24. Să nu vă spurcaţi cu niciunul* din aceste lucruri, căci prin**

toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.

25. Ţara* a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi** fărădelegea, şi pământul va†

vărsa din gura lui pe locuitorii lui.

2. Amaleciţii, (Deut. 25:17-19 . ; 1 Sam. 15:3)

Deut. 25:17-19. : 17. Adu-ţi* aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea

voastră din Egipt:

18. cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă* de Dumnezeu, s-a aruncat

asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi

sleit de puteri.

19. Când îţi va* da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toţi

vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă ca

moştenire şi spre stăpânire, să ştergi** pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu

uiţi lucrul acesta.

1 Sam. 15:3. : 3. Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte* cu desăvârşire tot ce-i

al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi

măgarii, boii şi oile.”


3. Egiptenii, (Ex. 14:14 . vezi urgiile din Exod)

14. Domnul* Se va lupta pentru voi; dar voi staţi** liniştiţi.”

4. Israelul (Lev. 18:28-30; 1 Cr. 9:1)

Lev. 18:28-30. : 28. Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara* din gura ei,

dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.

29. Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciţi din

mijlocul poporului lor.

30. Păziţi poruncile Mele şi* nu faceţi niciunul din obiceiurile urâte care se făceau

înaintea voastră, ca să nu** vă spurcaţi cu ele. Eu† sunt Domnul Dumnezeul

vostru.”

1 Cr. 9:1. : 1. Tot* Israelul este scris în spiţele de neam şi trecut în cartea

împăraţilor lui Israel. Şi Iuda a fost luat rob în Babilon, din pricina fărădelegilor lui.

vii. Dumnezeu ridică şi răstoarnă liderii (Prov. 21:1; Dan. 2:21); El controlează

cursul politic al naţiunilor, deciziile pe care le iau conducătorii:

Prov. 21:1. : Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,

pe care îl îndreaptă încotro vrea.


Dan. 2:21. : 21. El schimbă vremurile* şi împrejurările; El răstoarnă** şi pune pe

împăraţi; El dă înţelepciune† înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!

1. Împietrirea lui Faraon (Rom. 9:17)

17. Fiindcă Scriptura* zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins**, ca să-Mi arăt în

tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

2. Nebucadneţar şi cucerirea lui Iuda (Ier. 25:8, 9)

8. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n-aţi ascultat cuvintele

Mele,

9. iată, voi trimite să aducă toate* popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi

voi trimite la robul** Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce

împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor

neamuri de jur împrejur ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un

pustiu† şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice.

3. Cirus şi porunca de a ridica Ierusalimul şi Templul (Isa. 45:1, 13)

1. Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână*

ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i

deschidă porţile, ca** să nu se mai închidă:


13. Eu* am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El

Îmi va zidi** iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără† preţ

de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.”

4. Pilat şi hotărârea de a-L răstigni pe Isus (Mat. 27:17-26)

17. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe

Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”

18. Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

19. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-

ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina

Lui.”

20. Preoţii* cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe

Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

21. Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l

slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

22. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie

răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.

23. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie

răstignit!”

24. Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat*

apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele

Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

25. Şi tot norodul a răspuns: „Sângele* Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor

noştri.”


26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu

nuiele*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

viii. Nimeni nu i se poate împotrivi (Iov 23:13; Prov. 21:30; Isa. 14:27; 43:13;

46:10)

Iov 23:13. : 13. Dar hotărârea Lui este luată, cine* I se va împotrivi?

Ce-I doreşte sufletul, aceea** face.

Prov. 21:30. : 30. Nici* înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva

Domnului.

Isa. 14:27; 43:13; 46:10. :

27. Domnul oştirilor a luat această hotărâre*: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este

întinsă: cine o va abate?”

13. Eu sunt de la* început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu,

cine se poate împotrivi**?

10. Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este

încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la

îndeplinire toată voia Mea.


ix. El se poate împotrivi acţiunilor oamenilor, le poate dejuca planurile: (Gen.

11:7; Ex. 15:4; Ps. 2:1-4; Mat. 2:12-18; Fapte 12:5-11)

Gen. 11:7. : 7. Haidem! să* Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să** nu-

şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

Ex. 15:4. : 4. El a aruncat în mare carele* lui faraon şi oastea lui; luptătorii lui

aleşi** au fost înghiţiţi în Marea Roşie.

Ps. 2:1-4. : 1. Pentru ce se întărâtă* neamurile şi pentru ce cugetă popoarele

lucruri deşarte?

2. Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva

Domnului şi împotriva Unsului Său*, zicând:

3. „Să le rupem* legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

4. Cel ce* şade în ceruri râde**, Domnul Îşi bate joc de ei.

Mat. 2:12-18. : 12. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis* să nu mai dea

pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

13. După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice:

„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune

eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”

14. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

15. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit

de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din* Egipt.”


16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a

trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care

erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase

întocmai de la magi.

17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia*, care zice:

18. „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii

şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

Fapte 12:5-11. :

5. Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către

Dumnezeu pentru el.

6. În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea

între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la

uşă.

7. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a

strălucit în temniţă. Îngerul* a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis:

„Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.

8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa.

Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”

9. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără* să ştie dacă ce făcea îngerul este

adevărat. I se părea că are** o vedenie.

10. După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în

cetate, şi ea* li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul

a plecat de lângă el.


11. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a* trimis

pe îngerul Său şi m-a** scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul

iudeu.”

g. Dumnezeu este suveran în mântuire:

i. El este sursa mântuirii (Iona 2:9; Apoc. 7:10; Fapte 4:12; Os. 13:4)

Iona 2:9. : 9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe* cu un strigăt de mulţumire, voi împlini

juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea** vine de la Domnul.”

Apoc. 7:10. : 10. şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea* este a Dumnezeului

nostru, care** şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Fapte 4:12. : 12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu* este sub cer niciun alt

Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

Os. 13:4. : „Dar Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace. Tu

cunoşti că nu este alt Dumnezeu** afară de Mine şi nu este alt Mântuitor afară de

Mine.


ii. Suveranitatea sa în mântuire constă în dreptul de selecţie al celor care vor

fi mântuiţi, în faptul că El mântuieşte pe cine vrea (Rom. 9:14-23; Ex. 33:19; Mat.

20:15)

Rom. 9:14-23. : 14. Deci ce vom zice? Nu cumva* este nedreptate în Dumnezeu?

Nicidecum!

15. Căci El a zis lui Moise: „Voi avea* milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi

Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care

are milă.

17. Fiindcă Scriptura* zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins**, ca să-Mi arăt în

tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

18. Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.

19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci* cine poate sta împotriva

voii Lui?”

20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?

Nu cumva vasul de lut va* zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

21. Nu este olarul* stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă

un** vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de

ocară?

22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi

descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase* ale mâniei, făcute**

pentru piere;

23. şi să-Şi arate bogăţia* slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a

pregătit** mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?


Ex. 33:19. : 19. Domnul a răspuns: „Voi* face să treacă pe dinaintea ta toată

frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă** îndur de

cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”

Mat. 20:15. : 15. Nu pot* să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori** este ochiul tău rău,

fiindcă eu sunt bun?”

iii. Tatăl este suveran în mântuire

1. Actul alegerii (Rom. 8:29-30; 9:21-23; Ef. 1:4-6)

Rom. 8:29-30.; 9:21-23 :

29. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai* dinainte, i-a şi hotărât mai** dinainte

să† fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca†† El să fie Cel întâi născut dintre

mai mulţi fraţi.

30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat*; şi pe aceia pe care

i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi**; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi,

i-a şi proslăvit.

21. Nu este olarul* stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă

un** vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de

ocară?

22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi

descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase* ale mâniei, făcute**

pentru piere;


23. şi să-Şi arate bogăţia* slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a

pregătit** mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Ef. 1:4-6. :

4. În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi

fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

5. ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, după† buna plăcere

a voii Sale,

6. spre lauda slavei harului Său pe* care ni l-a dat în Preaiubitul Lui**.

2. Tragerea la Cristos (Ioan 6:44, 65)

44. Nimeni* nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl

voi învia în ziua de apoi.

65. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la

Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

iv. Fiul este suveran în mântuire. Cristos a murit în locul celor pe care Tatăl i-

a ales (Ioan 10:18; Rom. 8:33-34)

Ioan 10:18. :


18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am* putere s-o dau şi am

putere s-o iau iarăşi: aceasta** este porunca pe care am primit-o de la Tatăl

Meu.”

Rom. 8:33-34. : 33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?

Dumnezeu* este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

34. Cine-i* va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă** la dreapta

lui Dumnezeu şi† mijloceşte pentru noi!

v. Duhul este suveran în mântuire:

a. Duhul Sfânt este Cel care regenerează (Ioan 3:6)

Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.

b. dă viaţă spirituală (Ioan 6:63).

Duhul* este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi

le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

c. 2 Tes. 2:13 – El separă sau sfinţeşte astfel persoana, făcând posibilă

„credinţa adevărului”.


13. Noi* însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui

Dumnezeu pentru voi, căci de la început** Dumnezeu† v-a ales pentru mântuire,

în†† sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

Aşadar, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfânt, drept, suveran. El este unic în

tot universul. El nu cunoaşte schimbarea sau limita.

Doar Lui i se cuvine cinstea, lauda, mărirea şi gloria. Întreaga creaţie trebuie să Îl

laude! Oamenii trebuie să vină înaintea Lui cu o teamă sfântă, cu reverenţă

deplină.

El este judecătorul cel drept şi tot ceea ce spune este Adevăr suprem. Iubirea Lui

este veşnică. Nimeni nu poate să o cuprindă! El nu este obligat să dea socoteală

nimănui pentru ceea ce face, nu este obligat să fie îndelung răbdător faţă de

oameni, nu este obligat să mântuiască pe cineva.

Dar o face din bunătate, milă şi compasiune faţă de cei ce îi sunt vrăjmaşi. El îşi

arată iubirea şi harul măreţ faţă de cei pe care i-a ales pentru a fi cu El pentru

veşnicie. „Cine este ca Tine, minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi

făcător de minuni?” „Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit

lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?” – Ex. 15:11b; Ps. 71:19

suveranitatea lui dumnezeu

Spiritual