Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din TimişoaraTehnologia produselor agroalimentareSpecializarea: SPE

Proiect

Student: Marina PopaCoordonator: Conf. dr. Ioan Gogoasa

Importanta feromonilor

Cuprins

1. Introducere

2. Clasificarea feromonilor

3. Importanta feromonilor

4. Concluzii

5. Bibliografie

1. Introducere

Feromonii reprezintă un grup de substanţe produse în general de toate animalele, prin

care se realizează un schimb de mesaje între indivizii aceleiaşi specii. Feromonii codifică un

volum mare de informaţii legate de diferite activităţi biologice şi determină un comportament

adecvat la indivizii receptori. Întrucât gama mesajelor transmise de către feromoni este foarte

extinsă, o clasificare completă şi mai ales definitivă a acestora este încă greu de realizat.

Simturile sunt modul nostru de a interactiona cu mediul, lucrurile inconjuratoare si

oamenii. Multi oameni cred ca reactiile lor vis a vis de alte persoane sunt dominate de auz, vaz si

miscare, insa in realitate mirosul este simtul care leaga de cele mai multe ori relatiile emotionale.

Aromele si parfumurile sunt cele care ne fac inima sa tresara, mai eficient decat ceea ce vedem

sau ceea ce auzim. Fiind constienti de importanta simtului olfactiv putem intra mai profound in

cunoasterea aromelor si parfumurilor pentru aromaterapie, dar si a feromonilor.

Feromonii sunt invizibili dar reali. Nu pot fi detectati in mod constient asa ca si

parfumurile si esentele, insa in momentul in care intra in contact cu creierul si cu subconstientul

nostru se produce o reactie chimica care ne face sa reactionam in acelasi fel de fiecare data cand

intram in contact cu ei. Este dovedit ca au efecte afrodisiace atat pentru femei cat si pentru

barbati. Sunt substante chimice naturale produse de corpul uman. Corpul nostru ii elibereaza

pentru a comunica la nivel subconstient cu o alta persoana. Prin intermediul receptorilor olfactivi

feromonii sunt transportati pana in creier in hipotalamus unde are loc receptarea lor si

prelucrarea informatiei. Oamenii pot sa nu acorde atentie acestor substante chimice insa

fenomenele de atractie pot fi explicate in mod stiintific prin cantitatea si felul feromonilor

secretati. In comparatie cu hormonii care sunt secretati intern pentru functionarea organelor,

feromonii sunt secretati la nivelul pielii. Acestia nu afecteaza persoana care ii secreta ci mai

degraba persoana care ii recepteaza (miroase). Secretarea lor incepe in pubertate. Aceste "esente"

imperceptibile, ce sunt receptate de creierul nostru si prelucrate de subconstient sunt unice

fiecarui individ in parte, asemeni amprentelor digitale.

Pentru femei feromonii pot fi considerati sursa acelei chimii care se produce intre doua

persoane in momentul in care se simt atrase una de alta. Atractia apare intotdeuna la nivel

subconstient, in creier. Indiferent de cum simtim pentru o anumita persoana, de care au fost

factorii care ne-au determinat sa o simpatizam, in momentul in care ii simtim mirosul unic,

irezistibil, stim ca acesta este persoana ce ne provoaca furnicaturile.

Pentru barbati este important ca ei sa fie doriti. Capacitatile si performantele sexuale ale

barbatilor sunt influentate de cat de doriti si apreciati sunt, tine mult si de increderea in sine.

Barbatii isi doresc sa fie doriti insa sunt si ei influentati de efectele feromonilor secretati de

partenera.

2. Clasificarea feromonilor

Cea mai accesibilă şi operantă este clasificarea bazată pe criteriul naturii răspunsului

declanşat de feromon în organismul receptor. Există 2 categorii mari de feromoni:

Feromoni de dezvoltare, care determină în organismele receptoare modificări ale

dezvoltării sau metabolismului. Din această categorie fac parte feromonii care reglează

raporturile din interiorul coloniilor de insecte sociale. Emişi de către matcă, ei determină atrofia

organelor genitale ale albinelor lucrătoare sau diferenţierea în caste a termitelor.

Feromoni de acţiune, care declanşează la organismele receptoare unele acţiuni sau

schimbări de comportament.

Dintre ei amintim câteva categorii, dintre care unele prezintă o deosebită importanţă:

- feromoni de marcaj, cu ajutorul cărora insectele sociale trasează itinerariul de deplasare a

coloniei către o nouă sursă de hrană

- feromoni de agregare, caracteristici în primul rând pentru insectele sociale, dar şi pentru lăcuste

şi alte categorii de insecte. Emişi de către matcă, ei asigură coeziunea coloniei de albine.

Feromoni de agregare emit şi lăcustele când găsesc locuri propice pentru depunerea ouălor sau

carii de scoarţă la găsirea doborâturilor de vânt în scopul instalării populaţiei

- feromoni de alarmă, emişi la apariţia unui duşman, determină dispersarea imediată a coloniei

de afide. O altă categorie de feromoni de alarmă sunt şi cei care determină mobilizarea la luptă

împotriva duşmanilor care atacă coloniile de albine sau viespi

- feromoni de ovipoziţie. Larvele ţânţarului Aedes atropalpus secretă o substanţă care stimulează

apropierea şi depunerea ouălor de către femelele aparţinând aceleiaşi specii, substanţa emisă

indicând de fapt prezenţa unui loc propice de depunere a ouălor, loc în care viitoarele larve au

toate condiţiile pentru a ajunge la deplina dezvoltare.

- feromoni necrofori. În cursul procesului de descompunere a corpului furnicilor iau naştere

amestecuri de acizi graşi care au funcţia de feromoni mortuari, semnalând membrilor vii ai

coloniei prezenţa indivizilor morţi şi determinând îndepărtarea acestora din furnicar

- feromoni de recunoaştere a cuibului şi membrilor coloniei au fost identificaţi la furnicile din

specia Solenopsis invicta şi se pare că asemenea substanţe sunt în general prezente la toate

speciile de insecte sociale

- feromoni de termoreglare a atmosferei din cuiburi au fost identificaţi în cazul unor specii de

viespi. Este foarte probabil că temperatura din stupii de albine să fie reglată tot feromonal, cel

puţin între anumite limite

- feromoni sexuali, mediind relaţiile de natură sexuală dintre indivizii fiziologic apţi pentru

reproducere; sunt grupa cea mai numeroasă şi mai bine studiată de feromoni.

Sunt cunoscuţi în special la insecte, dar au fost semnalaţi şi la crustacee, peşti, batracieni, reptile,

mamifere şi chiar la plante. Dintre feromonii sexuali se delimitează 3 subgrupe:

- atractanţi sexuali. Sunt feromoni emişi de către indivizii aparţinând unui sex şi au rolul

de a atrage sexul opus în vederea realizării împerecherii

- afrodiziaci. Sunt feromoni care au rolul de a excita partenerul sexual şi de a-l determina

să accepte copulaţia

- repelenţi sexuali. Sunt un grup care par a avea un rol practic foarte important. S-a

constatat că la unele specii de ţânţari, masculii nu încearcă să se împerecheze cu femelele

care au realizat copulaţii anterioare, deoarece lichidul spermatic transferat cu ocazia

primei copulaţii, conţine substanţe care, acţionând pe cale olfactivă, sunt avertizoare sau

repelente pentru alţi masculi aflaţi în căutarea partenerelor de împerechere.

Feromonii, indiferent de informaţiile pe care le codifică şi de

comportamentul pe care îl induc, au următoarele caractere comune: sunt produşi şi sunt activi în

cantităţi foarte mici, sunt foarte volatili, pot determina un răspuns comportamental cu un singur

compus sau un amestec de compuşi. Unii compuşi au efect sinergic, inhibitor sau

multifuncţional. Compuşii cu rol multifuncţional au efect sinergic în cantităţi foarte mici şi

inhibitor în cantităţi mai mari, aşa cum sunt unii compuşi ai feromonului de agregare la gândacii

de scoarţă. Rata transferului şi volumul de informaţie transmis prin intermediul feromonilor

poate fi maximalizat pe diferite căi: prin existenţa unor glande feromonale complexe,

complexitatea chimică sau amestecul de substanţe, modificările de concentraţie, modificările

comportamentale determinate de fotoperiodism, periodicitate anuală. Comunicarea prin feromoni

este influenţată într-o foarte mare măsură de factorii endogeni şi de factorii externi.

3. Importanta feromonilor

Feromonii joaca un rol foarte important in marcare teritoriului. In salbaticie, pisicile

obsinuiesc sa-si marcheze teritoriul ca si modalitate de comunicare una cu celalalta. Procesul

actual de marcare poate lua cateva forme distincte, de la zgariat pana la stropiri ale obiectelor.

Pisicile folosesc acesti feromoni pentru a-si marca teritoriul in mai multe feluri. Pisicile

au glande care produc feromoni in gura, pe barbie, fata, obraji, urechi, labute, regiunea anala si in

zona superioara a cozii. Atunci cand pisica se freaca de dumneavoastra sau de obiectele de

mobilier din casa, de fapt ea lasa o mica urma de feromoni care spune "este al meu", intr-o

maniera prietenoasa. Atunci cand o pisica zgarie, ea nu mai lasa urme cu ajutorul feromonilor, ci

lasa o urma vizuala care sa atentioneze intrusii ca acel obiect/zona ii apartine. Stropirea este o

alta modalitate prin care pisica elimina feromoni, aceasta seminificand, in limbajul ei, "nu te

apropia!". Marcatul prin stropire are loc atunci cand pisica amesteca o cantitate mica de urina cu

secretii glandulare numite feromoni. Aceste componente fac ca acest tip de "urina" sa aiba un

miros specific si puternic.

Feromonii de alarma sunt eliminati involuntar de pestii raniti si au rolul de a avertiza

membrii aceleiasi specii, gen sau chiar ordin asupra unui pericol potential. Reactia de raspuns a

acestora, studiata in experimente de laborator, variaza in functie de concentratia acestui feromon,

care semnaleaza gradul de apropiere de zona periculoasa. Mai mult decit atit, rapitorii care au

consumat anterior astfel de pesti se dau de gol, deoarece acesti feromoni nu sunt metabolizati sau

descompusi in tubul digestiv al rapitorului si se elimina odata cu produsii de excretie, avertizind

in continuare potentiala prada asupra pericolului. Descoperirea acestor feromoni si studiul lor are

aplicatii si in pescuitul recreativ.

Karl von Frisch (1941) a demonstrat primul faptul ca boistenii raniti de atacul pradatorilor

elibereaza in apa o substanta de alarmare, care determina in restul cardului de pesti conspecifici

(apartinand aceleiasi specii) o reactie de panica si ascundere. Prima reactie comportamentala este

aceea de imprastiere dezordonata, dupa care pestii adopta un comportament de aparare colectiva,

se formeaza un card foarte compact care incearca sa se departeze de sursa pericolului. S-a

presupus ca acest sistem de alarmare este intalnit la pestii de card, unde acest comportament de

aparare are efectele cele mai evidente. Prin experimente ulterioare, sistemul a fost descoperit la

mai multe familii de pesti, atat dulcicoli, cat si de apa sarata. Majoritatea experimentelor au

urmarit sa evidentieze natura raspunsului pestilor la substanta de alarmare. Pana in prezent se

cunoaste foarte putin despre structura chimica a acestor feromoni de alarmare si inca nu s-a

reusit izolarea feromonului pur pentru identificarea precisa a structurii sale chimice. Se cunoaste

faptul ca feromonii de alarmare ai unei specii pot influenta si alte specii, familii, ordine si chiar

superordine, in cazul in care acesti pesti au si ei sisteme de feromoni de alarmare. Raspunsurile

sunt de multe ori la fel de sensibile ca in cazul raspunsurilor intraspecifice.

S-a discutat despre valoarea evolutiva a feromonilor de alarmare, deoarece pestele in

cauza (cel care elimina feromonii) nu are nici un avantaj, dimpotriva, poate atrage atentia pestilor

rapitori, sensibili la acesti feromoni de alarmare. S-a observat ca pestii amenintati dar neraniti nu

elimina feromoni de alarmare, acestia fiind eliminati doar odata cu distrugerea tesuturilor pielii.

In general, un peste cu tesuturile pielii sfasiate de intalnirea cu un pradator rareori

supravietuieste, iar eliminarea feromonilor de alarmare are rolul de a atentiona ceilalti pesti de

prezenta pradatorului. Pestii pot elimina feromoni de alarmare si reactioneaza la prezenta

acestora inca de la varsta de cateva saptamani. Daca juvenilii reactioneaza relativ similar la

prezenta feromonilor de alarmare, la pestii maturi reactiile de raspuns incep sa difere in functie

de comportamentul lor social (daca sunt pesti de card sau solitari).

In functie de concentratia feromonului de alarmare, s-au observat in cercetarile de laborator,

mai multe tipuri de comportamente: de salvare, reprezentat de o reactie rapida de fuga pe un

traseu liniar; incetinirea inotului sau „inghetarea” miscarilor corpului (nu este clar inca daca

aceste doua tipuri de miscari sunt raspunsuri diferite sau reprezinta niveluri de intensitate ale

aceluiasi raspuns); comportament de explorare si lipsa oricarei reactii. Aceste patru tipuri de

reactii se manifesta in functie de concentratia feromonului de alarmare. La concentratii mai

reduse (cand nu este perceput un pericol iminent) pestii adopta un comportament de explorare

pentru a evidentia sursa si directia pericolului sau unul de reducere a activitatii. La concentratii

mari, care presupun prezenta pradatorului in imediata vecinatate, se manifesta cu preponderenta

comportamentul de salvare, urmat de reducerea activitatii, chiar pana la oprirerea oricarei miscari

pentru a evita atragerea atentiei pradatorului.

La oameni, feromonii sunt activaţi la pubertate. Atât bărbaţii cât şi femeile produc cantităţi

variate de feromoni "masculini" (androstenol), dar numai femeile secretă feromonii "feminini"

copulini. Produşi de glandele apocrine, în zona axiară şi în jurul organelor genitale, feromonii

sunt receptaţi de organul vomeronasal, situat în interiorul nasului, care le transmite apoi

creierului. Chiar dacă nu suntem conştienţi de feromonii unei persoane, adică nu îi putem mirosi

în sensul obişnuit al cuvântului, ei au totuşi un impact major asupra noastră. Ei aprind dorinţa

sexuală, măresc fertilitatea şi ajută la normalizarea ciclului menstrual la femei.

La animale, secreţia de feromoni se amplifică în special în timpul perioadelor de

fertilitate. La fel şi în cazul fiinţelor umane, secreţia de feromoni depinde de frecvenţa activităţii

sexuale. O persoană care face dragoste în mod regulat şi care este împlinită erotic radiază pur şi

simplu, atrăgând privirile oriunde s-ar afla.Organizaţia australiană Bennet Researche a condus la

un studiu asupra a 306 bărbaţi care au folosit produse cosmetice cu feromoni. 90% dintre ei au

remarcat faptul că produsul le amplifica atractivitatea asupra femeilor, astfel: 61% dintre femei

doreau să intre în vorbă cu ei, 43% şi-au exprimat interesul asupra bărbatului respectiv, 40%

răspundeau afectuos întrebărilor adresate de către bărbat, 36% au început să le facă complimente,

iar 34 % doreau mai mult decât un simplu flirt. O altă măsură semnificativă a fost mărirea

răspunsului fizic al femeilor - atingere 31%, contact fizic ferm 30%, excitare sexuală 18%, act

sexual 16%.

Dar nu numai atracţia sexuală este amplificată. Subiecţii acestor studii au remarcat faptul

că oamenii le dau în general mai multă atenţie, îi ascultă mai mult când vorbesc şi sunt mult mai

prietenoşi. Astfel, s-a demonstrat că parfumurile care conţin feromoni influenţează mai mult

senzualitatea decât sexualitatea, conferind un sentiment de bunăstare şi de intimitate cu fiinţele

dragi, mai mult decât o simplă atracţie sexuală. În plus, feromonii par să afecteze impresiile

generale ale oamenilor şi evaluările lor. Într-un studiu clinic, participanţilor care purtau măşti

chirurgicale li s-au arătat fotografii de clădiri, animale, femei şi bărbaţi. Sarcina lor era să

evalueze fiecare fotografie potrivit impresiei de prietenos/neprietenos, agresiv/pasiv,

actractic/neatractiv etc. Participanţii au fost trataţi cu feromoni de 2 ori, la un interval de 2

săptămâni, între două şedinţe. Într-unul dintre teste, mici cantităţi de feromoni erau pulverizate

pe mască, fără ştiinţa participantului. Atunci când ei au fost supuşi acţiunii feromonilor, a existat

o diferenţă considerabilă în aprecierile fotografiilor: animalele erau considerate uşor mai

agresive, dar oamenii, atât femeile cât şi bărbaţii, erau consideraţi a fi mai prietenoşi, sensibili,

inteligenţi, atractivi, de încredere şi buni.

4. Concluzii

Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de

celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. In majoritatea

cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri

in care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali,

majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (in ordine descrescanda) ordinele Coleopterae,

Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.

Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atat de a atrage masculii aflati la

distanta, cat si de a-i excita la imperechere cand au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiti si

compusii chimici produsi de masculi pentru a excita femelele. Acesti compusi sunt uneori

denumiti substante afrodisiace, desi aceasta denumire se foloseste cu precadere la produsele

farmaceutice care atata dorintele venerice la oameni.

Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati in agricultura, ca substante

biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca

combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite:

poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi

fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide. Feromonii sunt preferati insecticidelor in

combaterea daunatorilor deoarece, avand o mare specificitate si fiind produsi in cantitati mici, nu

au, practic, efecte poluante.

Bibliografie

1. http://www.zoolinx-romania.ro/index.php?

option=com_content&task=view&id=315&Itemid=28&lang=ro

2. http://seductiatrupului.ro/seductia/feromonii---magnetii-sexuali.html

3. http://www.referatele.com/referate/biologie/online1/FEROMONII-INSECTELOR-

referatele-com.php