FELIX SI OTILIA

George Calinescu realizeaza in romanul sau o fresca sociala, a societatii bucurestene de la inceputul secolului XX, aducand in prim plan aspect ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, relatia dintre soti, casatoria si motivul paternitatii.

Textul calinescian impune un cluplu de personaje, astfel tanarul pasionat de medicina, Felix Sima, si enigmatica fire artistica Otilia, cu a lor complicata poveste de iubire, devin cuplul principal al romanului.

Din perspectiva antinomiei de facture romantic dintre ratiunea masculine si instinctualitatea feminina, multi critici considera cele doua personaje ca alcatuiesc o dubla fateta complementara a noii generaii confruntate cu declinul burgheziei de la inceput de secol XX.

Felix si Otilia sunt naivii dupa cum Nicolae Balota ii caracterizeaza rpin statulul moral, social si psihologic de orfani, reusind sa rupa legaturile cu o societate denaturata. Ei dau acestei lumi ambitia spre schimbare si vitalitate, pierdute odata cu obsesia capitalista a inavutirii

Statutul moral, social si psihologic al Otiliei este marcat de faptul ca inca de la o varsta foarte frageda ramane orfana. Obisnuita cu luxul si rasfatata pe cand mama ei traia, odata ajunsa sub tutela tatalui vitreg, Costache Giurgiuveanu, copila incepe sa cunoasca singuratatea si rautatea celor din jur. I se aminteste mereu ca este crescuta din mila si ca nu este demna de numele Giurgiuveanu, toate acestea din cauza malitiozitatii surorii lui Costache, Aglae, ce o considera o amenintare pentru integritatea averii familiei. Tocmai de aceea singura protectie pe care o gaseste este in Leonida Pascalopol, un barbat instarit, bun prieten al tatalui sau.

Otilia se acomodeaza cu statutul de tata surogat, manifestat de catre Pascalopol prin cadourile pe care I le face constant, incat incepe sa-l admire ca barbat, ba mai mult, datorita luxului recastigat, ea dezvolta o serie de insusiri tipului cochetei.

Pe de alta parte, Felix dupa moartea mamei si indepartarea de tata prin inscrierea la un pensionat, incepe odata ce o intalneste pe Otilia sa defuleze toate traumele copilariei cauzate de lipsa protectiei parintesti. La inceput, asa cum indica naratorul n-ar fi putut spune ce sentiment nutria fata de dansa, simtea doar ca are incredere in ea pentru ca ulterior tanarul sa constientizeze ca cea pe care o numea verisoara, devine un ideal feminin. Voia sa faca ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia. Astfel incat, Felix din perspectiva incipitului poate fi incadrat cu usurinta in tipologia ambitiosului. CITATE

O cocheta studenta la Conservator si un ambitios pasionat de medicina, nu pot dezvolta decat o relatie plina de ambiguitati si inconsecvente redate nuantat de naratorul calinescian pe tot parcursul actiunii prin mijloace de caracterizare inovatoare.

Astfel Otilia este prezentata prin tehnica moderna a comportamentismului, unde cititorul are acces la psihologia personajului doar prin faptele sau vorbele sale. Camera fetei, unde Felix este invitat sa doarma, o defineste pe aceasta intrutotul: o masa de toaleta cu trei oglinzi, mobile cu multe sertare, in fata ei se afla un scaun rotativ de pian. Felix, in aceasta scena, intra in contact cu intimitatea feminina: rochii, palarii, pantofi pusi ca semn de carte, jurnale de moda frantuzesti, carti, note musicale amestecate cu papusi. Toate acestea trimit la o doamna cocheta, exagerat de atenta la imaginea publica.

De asemenea, nelamurirea lui Felix dar si a cititorului este accentuate printr-un mijloc modern de caracterizare a personajului, tehnica oglinzilor paralele. Otilia se reflecta diferit in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic, sugereaza enigma, misterul feminitatii. Mos Costache o sorbea umilit din ochi; pentru Pascalopol este o mare strengarita si cu un temperament de artista; Aglae o vede ca pe o obraznica si indrazneata; Stanica desteapta fata, stiu ca se descurca-n viata. Totodata si personajul Felix Sima este conturat in aceasi maniera: Georgeta Ai sa fii un doctor impunatorom serios; Pascalopol si dumneata imi esti simpatic; Aglae stricat, nici ta-su n-a fost pomana mai buna.

Felix isi doreste sa iasa din starea de protejat pentru a castiga un statut superior in fata Otiliei, acela de iubit. Incepe sa o viseze si sa-i scrie biletele amoroase: Otilia nu stau aici decat pentru tine fiindca te iubesc, altfel as fi plecat demult.Te iubesc. Tu n-ai vazut asta?. Ajunge chiar sa faca scene de gelozie, obligand-o pe Otilia sa-l indeparteze pe Pascalopol, insa primul lor sarut ramane un simplu semn de recunostinta din partea fetei atunci cand Felix accepta ca mosierul sa redevina un vizitator al casei. Dupa ce Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, tanarul amorez se arunca in bratele frivolei Georgeta si constientizeaza adesea ca Otilia facuse pe pudica cu el, dandu-i timiditati serafice.

Mai mult, prin tehnica autocaracterizarii, Calinescu justifica ambiguitatea relatiei, astfel romanul abunda in episoade narative, in care cei doi au subiecte comune ca rostul existentei, familia, cariera, faminitatea: Cand vei fi liber si vei incepe sa arunci ochii in jurul tau, atunci ai sa te simti legat. O sotie, asa imi inchipui, fiindca eu n-am nicio competenta.

In final, imaginea primei iubiri recapata pentru Felix note idealizante, naruite doar de intalnirea lui Pascalopol, cand afla ca Otilia a divortat si ca s-a recasatorit cu un barbat exotic, descoperindu-I in fotografia adusa de Leonida aerul de platitudine feminina. In ciuda judecatii pe care o face, nici tanarul medicinist nu mai ramane cel care ii declama cu ceva timp in urma femeii iubite ca nu suporta locul second in domeniul sau de activitate: Nu pot suferi idea de a nu insemna nimic in viata, de a nu contribui cu nimic la ea. Desi obtine statutul prin forte proprii, Felix se simte obligat sa se supuna normelor societatii ipocrite, astfel incat dupa cum noteaza cu ironie naratorul se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra prin sotie intr-un cerc de personae influente.

Cuplul formati initial dintre o cocheta si un ambitios, depaseste orice incadrare tipologica, ambiguitatea fiind mai mult decat orice caracteristica fundamentala a acestei iubiri.