FAMILIA ADENOVIRIDAE

Clasificare

Familia Adenoviridae cuprinde agenţi implicaţi în afecţiuni ale tractului respirator, gastrointestinal şi afecţiuni oculare, grupaţi în genurile Mastadenovirus şi Aviaadenovirus.

Pentru patologia umană prezintă importanţă genul Mastadenovirus, incluzând 6 grupe delimitate în funcţie de tropism. (Tabel X).

Tabel X. Clasificarea adenovirusurilor implicate în patologia umană.Grupa Virusuri principale (tipuri) Tropism principalA 12, 18, 31 tract gastrointestinalB 3, 7, 11, 21 tract respirator

tract urinarconjunctiva oculară

C 1, 2, 5, 6 faringeD 8, 9, 19 glob ocularE 4 tract respirator superiorF 40, 41 tract gastrointestinal

Caractere comune

Morfologie

Virionii au dimensiuni cuprinse între 70-90 nm. şi sunt lipsiţi de anvelopă.

Structură

Genomul viral - ADN dublu catenar, liniar, cu o proteină terminală (TP) ataşată covalent la fiecare dintre capetele 5' ale celor două catene.

Capsida - simetrie icosaedrică, find compusă din 252 de capsomere dintre care :- 12 pentone care prezintă proiecţii exterioare denumite fibre. Fibrele conţin antigene specifice de tip - 240 hexone - conţin antigene comune de grup.

Replicare

Proteinele din componenţa fibrelor reacţionează cu receptorii specifici de pe suprafaţa celulelor ţintă, facilitând penetrarea virusului în celulă prin endocitoză.Virusul lizează vezicula de endocitoză, după care se produce decapsidarea şi migrarea genomului viral spre nucleul celulei. Concomitent cu decapsidarea se produce inhibarea sintezei proteice a celulei gazdă (efect citotoxic al proteinelor din pentone şi fibre).

Replicarea ADN are loc în nucleu sub acţiunea ADN-polimerazei virale. Proteinele capsidale sunt produse în citoplsamă şi apoi migrează în nucleu, unde are loc asamblarea particulei virale. În cursul acestui proces, prin erori de asamblare, cantităţi variabile de proteine capsidale, particule virale defective se acumulează intracelular sub formă de incluziuni intranucleare.

Eliberarea virionului din celulă se face prin degenerescenţa şi liza acesteia.

Patogeneză

Adenovirusurile prezintă tropism epitelial (Tabel X). Infecţiile se realizează pe cale digestivă sau aeriană. În cazul infecţiilor

oculare transmiterea se poate face prin apă (piscine) sau mâini murdare.După replicarea la nivelul porţii de intrare, se produce diseminarea prin

contiguitate, apoi pe cale limfatică şi sanguină (viremia) urmate de determinări în diferite viscere. Aceste diseminări viscerale sunt mai probabile în cazul pacienţilor imunodeprimaţi.

Există posibilitatea unor infecţii latente ale ţesuturilor limfoide adenoidiene, amigdaliene. Aceste infecţii latente se pot reactiva prin factori imunosupresori sau infecţii supraadăugate (cu alţi agenţi).

Sindroame clinice1. Febra faringo-conjunctivală - asociere de faringită şi conjunctivită pe fond general febril. Se manifestă cel mai frecvent sub formă de epidemii în colectivităţi de copii.2. Afecţiuni respiratorii acute - febră, tuse, faringită, adenpoatii cervicale cu manifestare epidemică ;- pneumonii virale - rar ;- laringite, bronşiolite, sindroame "pertusis-like".3. Conjunctivite. - inflamaţie conjunctivală palpebrală şi bulbară, uneori cu aspect nodular* Keratoconjunctivita epidemică - favorizată de factori iritativi locali (corpi străini intraoculari)4. Gastroenterite. - cauzate de serotipurile din grupa F - episoade de diaree la copii5. Infecţii generalizate - la pacienţii imunocompromişi - pneumonii, hepatite şi alte determinări viscerale.

Răspuns imun

Imunitatea umorală este reprezentată de :- anticorpi anti-antigen comun de grup care apar la aproximativ 1

săptămână de la debut şi persistă până la 1 an- anticorpi anti-antigen specific de tip a căror persistenţă este mai

îndelungată (ani de zile).Răspunsul imun mediat celular este foarte intens.

Diagnostic de laborator

Izolarea se face din materii fecale, exsudat faringian, exsudat conjunctival, urină.Examen direct. Se realizează prin microscopie electronică, imunomicroscopie electronică, imunofluorescenţă, ELISA. Aceste procedee sunt indicate în special în cazul tipurilor 40 şi 41 care nu sunt cultivabile în culturi celulare.Cultivare. Se realizează în culturi de celule diploide umane, diagnosticul bazându-se pe observarea efectului citopatic : aglomerări de celule mari, rotunjite cu acidifierea concomitentă a mediului.

Diagnosticul se bazează pe identificarea antigenelor specifice de grup (reacţia de fixare a complementului, imunofluorescenţă, ELISA) şi de tip (seroneutralizare, hemaglutinoinhibare).Serologia. Diagnosticul se bazează pe decelarea anticorpilor specifici prin :- Hemaglutinare- Hemaglutino-inhibare (cu anti-seruri specifice de grup şi de tip - vezi Tabel X).

Profilaxie

Profilaxia specifică prin vaccinare nu este de uz curent. Există în prezent un vaccin viu atenuat, cu administrare orală, ce conţine adenovirusurile tip 4 şi 7.