expresia ideii

EXPRESIA IDEII – Fruntea cerului asudã

Mariana Bendou 2

EXPRESIA IDEII “fruntea cerului asudă”

Varianta online : MARIAN CRISTIAN GORUN, Oneşti, România, 2011


Mariana Bendou 3

În loc de prefaţã: Conceput iniţial ca un spaţiu virtual ( pe siteul internet facebook) de socializare şi de mediere interculturala de către profesoara şi poeta Mariana Bendou din Oneşti, România, prin aderarea unor pasionaţi de literatură, muzică şi artă, amatori sau consacraţi, din România şi din diaspora românească, “Clubul Marianei Bendou” a deschis nebãnuite oportunităţi realizării unor proiecte de grup de utilitate imediată sau de perspectivă. Este pentru prima oară când oameni de cultură valoroşi, provenind din diverse domenii şi medii sociale, înţeleg să-şi manifeste împreună talentul de care dispun în vederea unor nobile finalităţi si prin intermediul variatelor instrumente informatice pe care le pune la dispozitie reteaua facebook! Unul dintre proiectele initiate astfel in clubul virtual este "EXPRESIA IDEII " (calde mulțumiri doamnei Lia Lungu din New York, SUA, pentru gãsirea acestui titlu dar şi tuturor celor care au aderat fãrã rezerve acestui demers inedit!) , proiect ce urmăreşte realizarea unor creaţii literar- artistice şi a unor schimburi culturale pe baza unei teme comune impuse care se schimbã sãptãmânal. Numărul mare al creaţiilor literare postate pe site precum şi valoarea neaşteptată a acestora, impactul favorabil pe care l-a avut proiectul asupra publicului cititor de pe internet au sugerat ideea publicãrii acestui volum reprezentativ… (autoarea)


Mariana Bendou 4

1) SORIN OLARIU ( Michigan – SUA)

Născut pe 8 februarie 1965 la Caransebeş, este profesor şi inginer, realizator de emisiuni cultural-educative la TV Eurosat, Radio 11 Plus şi Radio Analog Caransebeş, poet, publicist şi epigramist. Este membru al Uniunii Epigramiştilor şi al Ligii Scriitorilor din România şi vicepreşedinte al Cenaclului Epigramiştilor bucureşteni “Cincinat Pavelescu”. A fost premiat şi publicat de cãtre International Library of Poetry din SUA. Debutul publicistic l-a avut în anul 1991 cand i-au apărut cateva poeme in Meridianul Timişoara, revistã literară condusă de renumitul poet bănăţean Anghel Dumbrăveanu. Autor al mai multor volume de poezii şi epigrame, Sorin Olariu este o prezenţă constantă în numeroase antologii de poezie şi epigramă contemporană românească. Sorin Olariu este si autor al mai multor cărţi umoristice de poezie în grai bănăţean.


Mariana Bendou 5

Dintre cărţile sale de versuri publicate enumerãm: - „Şapte păcate” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997; prefaţă Anghel Dumbrăveanu. - „Poeme infidele” - Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999; prefaţă Anghel Dumbrăveanu. - „Poeme apocrife” – Editura Solaris, Michigan, 2010. prefaţă Silvia Jinga. Apare în peste 50 de publicaţii din ţară şi de peste hotare dintre care: “Luceafărul românesc”, “Lumina” - Revista Patriarhiei, “Rostirea românească”, “Lumea Epigramei”, “Vatra Veche”, “Meridianul Timişoara”, “Orient Latin”, “Egophobia”, “Foaia Diecezană”, “Interferenţe”, “Renaşterea Bănăţeană”, “Confluenţe”, “Redeşteptarea”, “Apostrof”, “Haz de Necaz”, “Agero” (Germania), “Observatorul”, “Atheneum” şi “Alternativa” (Canada), “Tibiscus” şi “Lumina” (Serbia), “Medeea” (Italia), şi “Curentul Internaţional” (SUA). Stabilit în Michigan – SUA, lucrează, în prezent, ca Advertising Specialist în cadrul unei companii multietnice de Telecomunicaţii şi functionează ca redactor cultural la Curentul Internaţional, ziarul românilor din America de Nord… sfinx de ceară mi-e frică de lumină ca lemnului de cari ca frunzei de omidă ca focului de apă


Mariana Bendou 6

o brazdă-mi sapă ziua prin globii oculari la ceasul când fotonii din irişi se adapă străin devine trupul privirea tot mai nudă cum amintirea nopţii începe să mă doară dar e târziu şi ziua mă-nvăluie zăludă săpând adânc şi iute în chipul meu de ceară e linişte de piatră în mine şi-n cuvinte doar dorul de-ntuneric e-acelaşi n-a murit la margine de lume îngenunchez cuminte şi-ncremenesc vecie în chip de zeu


Mariana Bendou 7

cioplit Am murit deci exist de la un timp am început să putrezesc pe la colţuri ca o mantie roasă de vânt şi de ploi nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra tocită şi s-a scurs subţiat pe pământ înapoi acum ochii mei oglindesc chipul morţii călăuză de taină-n tărâmul promis prin vene îmi curge-un potop de-ntuneric abisul ce umple un alt fel de-abis Crist îmbătrânit ningea cu nepăsare peste lume o nepăsare de sfârşit de veac din primăvară am ieşit anume


Mariana Bendou 8

zăpada dulce-a morţii s-o îmbrac ningea cu nepăsare peste lume văzduhul s-a crăpat pe loc a pântec iar ceru-a avortat în spume o lebădă cu cioc şi cântec ningea cu nepăsare peste lume peste păduri şi toate cele pământul semăna a crist albit eu semănam ogorul morţii mele şarpe sărutând sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie în toate cele şasesuteşaizecişişase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viaţă doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit


Mariana Bendou 9

cu faţa în mâini sau cu mâinile-n faţă hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învaţă să moară era ca o primăvară era ca un fel de primăvară peste ochii subţiri ai pământului dar şerpii de-ntuneric răsăreau din iarba vânătă sâsâind obscenităţi la adresa www.omenire.com lângă poarta erei atomice stăteau Dumnezeu şi Sfântul Petru judecând turmele de crisalide stadiul larvar a ceea ce ar fi putut fi odată sufletele noastre comune era ca un fel de primăvară peste epiderma subţire a timpului dar şerpii de-ntuneric mâncau antrax cu napalm pe pâine

http://www.omenire.com


Mariana Bendou 10

şi vomitau neutroni cu care biciuiau apoi ochii arzânzi ai planetei-mamă atunci am îngenuncheat în iarba cea vânătă şi fierbinte ca un ou de pasăre phoenix undeva în adâncul găurii negre căreia obişnuiam să-i spun odată inimă sufletul mi se zbătea hăituit căutându-mi în zadar marginile şi plângând în hohote peste întrebările lumii dar nu mai era deloc primăvară iar eu muream departe tare departe pe malul unei ierni de plutoniu învelit într-un linţoiu de vise ce folos ce folos ce folos că mă porecliseră homo sapiens poate mai bine aş fi fost piatră sau strigăt sau cale lactee şi totuşi a fost doar un vis cu şerpi atomici şi cu şopârle chimice care muşcau cu sălbăticie


Mariana Bendou 11

din primăvara ce nu avea să mai vină vreodată şapte păcate eu l-am ucis în mine demult pe dumnezeu cioplind în piatră idoli şi-uitând de rostul meu iisus nazariteanul m-am bucurat să moară în mintea mea bolnavă pe cruce-a doua oară am pângărit fecioara cea pururea virgină ales-am întuneric în loc s-aleg lumină apostolii scripturii i-am omorât de-a rândul cu fiecare moarte înseninându-mi


Mariana Bendou 12

gândul iar sfinţii-n calendare i-am răstignit pe veci în patru pioneze de pe pereţii-mi reci am dărâmat biserici blesteme-am înălţat urcându-mi nepăsarea la rangul de păcat şi-acum plângând mă caut sunt oare de găsit la fel de pur cum fost-am din luturi zămislit? muza către poet nisipul din clepsidre s-a scurs demult odată cuprins de-o altă vrere străină şi ciudată eşti gol pe dinăuntru şi gol pe dinafară şi-ncet chiar căutarea începe să te


Mariana Bendou 13

doară bandajul tău de aripi te-opreşte să mai sângeri dar tâmpla-ţi naşte-ntruna caricaturi de îngeri şi-ţi aminteşti de mine ca de-o poveste ştearsă damnată din născare ucisă şi-apoi arsă tu nu-mi căta cuvântul prin taina altor şoapte nici umbra-amestecată cu visele din noapte ci află-mă în tine mă vei găsi virgină la fel ca-n prima clipă când ai zărit lumină anotimp împãturit: am intrat aproape despuiat în cazanul meu de gânduri suflecându-mă până aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare obsesie răstignită pe cuierul timpului din ochiul meu mort atârnau răvăşite frânturi de vise ca pânzele de păianjen din vechile


Mariana Bendou 14

morminte egiptene ori ca maţele unui atentator sinucigaş în aşteptarea şapteşdoimii virgine mai târziu m-am trezit cu o fântână de lacrimi sub privirea-mi tâmpă vă implor ascultaţi-mi degetele vă implor ascultaţi-mi tăcerea apoi a venit dimineaţa ca o pasăre mută ca un cuib gol de rândunele de-atunci curg fără oprire înspre muchiile paralele ale uşii din tavanul biodegradabil râu ostenit care aşteaptă să se reverse în sine da a venit dimineaţa ca un anotimp second-hand numai că zorile au venit din nou fără mine


Mariana Bendou 15

2) NANCY VÂJÂIANU: ( Bucureşti, România)

Mărturiseşte că “ a furat meseria de fotograf de la tatăl ei”. Mai întâi a lucrat la unica ! Secţie de Artă Fotografică din ţară unde a parcurs toate etapele: laborator, studio, teren şi după perfecţionare, a ajuns să lucreze la Agenţia de Publicitate a Ministerului Turismului. A străbătut aproape toată ţara făcând fotografii pentru publicitate: pliante ale hotelurilor, litoralului şi pentru tot ce reprezintă turismul românesc… După anul 1989, Agenţia de publicitate s-a desfiinţat şi a ajuns să lucreze la o Organizaţie Nonguvernaentală Franceză care se ocupă de îngrijirea copiilor din orfelinate. În prezent este Preşedinte de Onoare al Asociaţiei “Equilibre” care se ocupă de îngrijirea persoanelor de vârsta a 3-a la domiciliu. Fotografiatul şi aparatul foto au devenit pentru ea ceva de care nu se mai poate despărţi…


Mariana Bendou 16

( foto: Nancy Vâjâianu)


Mariana Bendou 17

( foto: Nancy Vâjâianu)


Mariana Bendou 18

( foto: Nancy Vâjianu)


Mariana Bendou 19

3) IONEL STOIŢ (Novi Sad, Serbia)

Este născut la 5 iulie 1952 la Begheiţi, azi Torac (Banatul sârbesc – din PA Voivodina, Serbia). Şcoala elementară o face în limba română în satul natal dar Şcoala superioară tehnică o face la Zrenianin în limba sârbă. Din anul 1994 lucreazã la Centrul regional de calculatoare PTT Novi Sad unde se află şi azi. Este un zelos activist cultural, publicist, poet, umorist încã din anii tinereţii (1970). Colaborează mai la toate publicaţiile din Voivodina ("Libertatea", "Tribuna tineretului", "Lumina" - Panciva, "Tibiscus" - Uzdin, "Cuvântul Românesc" - Vârşeţ) redacteaza la Radio Novi Sad o emisiune de satiră şi umor "Evantai distractiv" în limba românã (o oră pe săptămână) redactează revistele periodice "Scărpinatu" (satiră şi umor) şi "Graiu bănăţanului" (în dialectul bănăţean) al SLA "Tibiscus" Uzdin. Debutează la "Lumina torăceană" - Torac, 1969, şi la "Libertatea", Panciova, 1970 iar


Mariana Bendou 20

debutul editorial îl face cu volumul "Zâmbiţi vă rog" - poezii satirice, în grai bănăţean în anul 1992 editura "Tibiscus", Uzdin, 1992, cu o prefaţă de Florin Ţăran. A publicat 13 volume de poezie în grai bănăţean, proză, satiră şi umor: - "Zâmbiţi vă rog" - poezii satirice (în grai bănăţean), editura "Tibiscus", Uzdin, 1992, cu o prefaţă de Florin Ţăran. - "Am venit din nou în sat", versuri, editura "Tibiscus", Uzdin, 1994, cu o prefaţă de prof. Gheorghe Lifa. - "Din vremuri uitate", versuri, editura "Tibiscus", Uzdin, 1996, prefaţă de dr. Romanţa Iovanovici. - "Ochii mei înlăcrimaţi", versuri, editura "Macarie", Târgovişte, România, 2000, cu o postfaţă de Florian Copcea. - "Pentru cine...", proză scurtă, schiţe umoristice, scenete, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002 - "Stoiţisme" - aforisme, epigrame, pamflete, poezii satirice, editura "Tibiscus", 2002. - "File bănăţene" –prezentate la simpozionul internaţional "Oameni de seamă ai Banatului, organizat tradiţional la Uzdin de SLA "Tibiscus", editura "Tibiscus", 2002. - "Eu în lumea mea de visuri", versuri, ed. "Tibiscus", Uzdin, 2002. - "Hai cu mine în coşie", poezii satirice în grai bănăţean, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002. - "Cuvinte de plumb", poezii, editura "Tibiscus", Uzdin, 2002. - "EVA DIS in action", satiră (aforisme, epigame, texte si proză şi satice), "Tibiscus", Uzdin, 2006.


Mariana Bendou 21

- "Ştroale goalie sau doi ăntr-unu (ca purşeii la purcari)", poezie în grai bănăţean – Vasile Barbu, Ionel Stoiţ, "Zamolsara", Timişoara - "Tibiscus", Uzdin, 2006. - "Când urducaţî drâmbon în bucfarie", o panoramă a poeziei în grai bănăţean, ediţie îngrijită de Vasile Barbu şi Ionel Stoiţ, "Tibiscus", Uzdin, 2006. Traduceri din limba română în alte limbi: - "Oći moje uplakane" (Ochii mei înlăcrimaţi), versuri traduse în limba sârbă de autor de Trifun Dimić şi Vasile Barbu, editura "Tibiscus", Uzdin, 2003, cu o prefaţă de Ileana Ursu - Nenadić. - "Worte aus blei" (Cuvinte de plumb), versuri traduse în limba germană de prof. Sorina Raşa, ed. "Tibiscus", Uzdin, 2003. Scrisoare din Neoplanta (Novi Sad, martie 1999) Din Neoplanta-ţi scriu Acuma o scrisoare Eu poate mai sunt viu Dar sufletul meu moare Căci l-au ucis păgânii Pe drum l-au aruncat Venit-au turbaţi câinii Şi-n grabă au muşcat Eu în a lor turbare Nici lacrimi nu vărsam Şi nici durerea-mi mare


Mariana Bendou 22

Eu nu o mai simţeam De-atâta ură parcă Lumină-n cer s-a stins Şi cine o să-ntoarcă Un foc al vremilor aprins Din Neoplanta-ţi scriu Acuma o scrisoare E noapte şi-i târziu Şi aşteptăm un soare De poţi tu ne trimite Măcar o rază-n plic Din nopţile nedormite S-apară un soare mic Noi l-om primi cu drag Cu dragoste divină S-avem iarăşi în prag O rază de lumină Din Neoplant-ţi scriu O ultimă scrisoare Trimite-mi până-s viu Numai un pic de soare! Fiara N-are ochi dar mă vede N-are urechi dar mă aude N-are gură dar îmi vorbeşte


Mariana Bendou 23

Fiara se uită în ochi mei înlăcrimaţi Are ochi dar nu-mi vede lacrima Are urechi dar nu-mi aude plânsul Are gură dar nu-mi vorbeşte nimic Tace Tăcerea ei îmi conturbă liniştea nopţii Şi mă loveşte în urechi, în ochi, în inimă. Ce caută Fiara în sufletul meu curat Cu rugăciuni înălţătoare spre Mântuitor. Ce i-am făcut eu Fiarei De-mi distruge podurile părinţilor mei bătrânilor mei şi bătrânilor bătrânilor mei sculptură Sculptată din flori din floare de crin spre cerul senin


Mariana Bendou 24

în primăvara anilor mei înfloreşti şi creşti în cânt de porumbei. Eternizată în inima mea eşti parte din ea şi vei ramâne mereu căci sculptorul e sufletul meu la dzâua muierilor ( scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) La dzâua lor a muierească Noi le urăm să trăiască E ş-atunşi dacă urăm Trăbă-ntâi să închinăm ,,Trăiască muierili Şî să golim păharili!" Acuma la aniversare Vreau să ţân o cuvântare Unii spun că istoria Ar fi-nşeput dâla ea Şî dă cân îi pă pământ Îş are ultimul cuvânt ,,Trăiască muierili Şî să golim păharili!" ... Acuma unge am rămas... Da... muirili-s tot acas’ Mulce lucruri tră-să facă


Mariana Bendou 25

Da dişie nu pot să tacă Când să pun să bleocească Nu măi pot să să oprească Daia vedz noi ne-mbătăm Că nu pucem să le răbdăm Nişi fără iele nu pucem Ş-atunşi îi musai să bem ,,Trăiască muierili Şî să golim păharili Nu şciu şe-am măi vrut să spun Acuma iară mă-mbăt tun. Musai să mă prăgăcesc Că trăbă să sărbătoresc Da şe-i cumpăr la muiere Îi iau o ladă dă biere Şî facă cu ea şie vrea Şciu că ea bere nu bea Nu poace să mă ocărască Că-i dzâua lor a muierească Rămânie bierea iară mie Ş-atunşi să ce ţâni bieţâie ,,Trăiască muierili Şî să golim păharili!" fetei din oraş Azi scriu un răvaş Fetei din oraş Ai plecat de-acasă Ântr-o zi ploioasă Lacrimi ai vărsat Un dor ai lăsat


Mariana Bendou 26

Ântr-o primăvară Ţi-au zis "domnişoară" Floare înflorită Frunză ruginită Venit-au spre seară Visuri de la ţară Fluturaşi în zbor Pâine din cuptor Un plug şi o coasă O horă frumoasă Haina de mătasă Te cheamă acasă O lacrimă-n carte Vine de departe De la mamă, tată Stai îngândurată Tânărul din sat Ieri s-a însurat Vezi timpul cum zboară Te-ntorci iar la ţară Dar amâi plecarea Te cuprinde jalea Părinţii cu drag Te aşteaptă-n prag Jalea i-a cuprins Anii-n păr le-au nins Scrie-le-un răvaş Fată din oraş


Mariana Bendou 27

4) BOGDANA ELENA SIMIONESCU (Piteşti, România)

Este absolventã a Universitãţii “Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, specializarea Finanțe- Contabilitate obținând şi un Master financiar - bancar în anul 2010. Îi place sã scrie maxime, texte muzicale, poezii. Colaboreazã cu revista universitarã DSB. Debutezã în aceastã antologie. de vorbã cu monotonia cotidianã E noapte, dar una fără stele Peste raţiune am stins lumina Și am tras jaluzele Am luat de pe masa gândurilor Lacătul vechi, prăfuit al întrebărilor Am intrat în camera inimii, de pe noptieră Am luat un sentiment şi o dorinţă apatică M-am îmbrăcat apoi cu paltonul cenuşiu Şi am plecat cu paşii plumburii


Mariana Bendou 28

A mers cu mine şi sufletul angos Cu privirea lui cea grea, aplecată în jos Ne-am dus în parcul îmbătrânit Acolo pe o bancă ruptă Cu monotonia ne-am întâlnit Fuma tristă, ironică şi foarte nepăsătoare Pufăind ca un tren nervos, revoltat, dintr-o ţigare Ne-a poftit, interesată, lângă ea Poate încercãm să mai schimbăm ceva Monotonia mea cotidiană A încercat să se îmbrace cu altă haină Tot nu s-a schimbat cum aş fi vrut Bine că vroia măcar să o ajut Dar şi eu am deja mintea neliniştită De lacătul întrebărilor mi-e umbrită Nici sufletul meu nu poate să o ajute Deoarece s-a rănit de sentimente Şi de dorinţe neîmplinite… noaptea mea În noaptea întunecată, fără El, Stăteam pe un nor şi dormeam Atât de profund în visul meu rebel Încât singură mă regăseam Doar trupul meu cu oglindă în faţă Parcă devenise de piatră Parcă eram un om fără viaţă Pierdut în vise de altădată Brusc, de pe braţele nopţii mele Au căzut, fără a le prinde, nişte stele Am văzut că sunt numai trei stele


Mariana Bendou 29

Sufletul meu şi-a frânt aripele Nu va mai putea zbura înspre ele Cum ar vrea clipele Mi-am privit trupul iar în oglindă Părea ingenuu şi nedumerit Căutând lumea s-o cuprindă Să-l înveselesc mi-aş fi dorit O mână de abur m-a luat de mânã Era o doamnă divină, o zână Ce m-a dus pe un câmp de flori Pictate în multe culori Mi-a dăruit flori în loc de stele Să mă bucur cât mai mult de ele Acum ştiu: nimic nu este întâmplător Deci pot cu sufletul din nou să zbor Apără-ţi templul, Ioane! Apără-ţi templul, Ioane, Că, vor să-ţi fure din icoane! Icoane sfinte, binecuvântate, Care te feresc de relele toate! Pe care le-ai dobândit cu toată silinţa De la mama ta sfântă, Credinţa. Închide uşile templului, Altfel vor face pradã sufletului! Pune zăvoarele de rugăciune Căci ei ascund în mintea lor tăciune Şi-n suflet poarta multă stricăciune. Îngenunchează şi mai roagă-te, Ioane,


Mariana Bendou 30

Să nu se piardă ale tale canoane! Rugăciunea ta, înlăcrimată Şi glasul spre Cer ţi le îndreaptă. Fă-le ca un un clopot ce răsună Anunţând a vrăjmaşilor furtunã! Eu simt cum rugăciunea ta vibreazã-n mine, O simt curgând toatã prin venele-mi fine; Ea îmi albeşte oasele murdare, Şi-mi curăţă sufletul de pierzare. Ioane, Ioane, nu te lãsa învins; Eu am nevoie sã fii tare nu cuprins! Căci, eu, Ioane, sunt om slab şi păcătos, Tu eşti un înger, eu nu mai sunt frumos… Mi-am întunecat sufletul, făcând vrerea lor Şi greu păcatele, în trup, mă dor! Oftez căci sufletul l-am zdrenţuit Ioane, templul rugăciunii n-am păzit. Dar tu, Ioane, ştiu că poţi, Ioane, Să-ţi aperi templul, sfintele icoane; Prin ele şi pe mine, biet om pângărit; Apără-ţi, Ioane, templul rău batjocorit!


Mariana Bendou 31

5) MARIAN DRAGOMIR (Ploieşti, România)

S-a născut în anul 1980 la Ploieşti si este scriitor, critic literar, eseist. A absolvit Facultatea de Litere şi Ştiinţe a Universitãții de Petrol şi Gaze Ploieşti. Este doctorand al Facultãții de Litere, Universitatea Bucureşti. Activeazã ca profesor de limba şi literatura română în cadrul Colegiului Tehnic “Elie Radu” din Ploieşti. Este membru al Cenaclului “Atitudini” al Casei de Cultură “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti şi al Cenaclului literar online “Lira 21”. Articole şi cărţi publicate: - “Din pana egretei”, Suferința-mi, revista “Atitudini”, anul VIII, nr.6, august 2010, ISNN 1584-0832. - “Îndoieli”, revista “Literaria”, anul I, nr.7, august 2010. - “ Marcaj pe cruce”, în revista “Constelaţii diamantine”, Anul I, nr. 1, 2010. - “Strada urbană (o stradă, undeva, în Ploieşti)” Istorie şi identitate, în volumul “Lecturi etnologice


Mariana Bendou 32

urbane”, coordonator Nicoleta Coatu, Editura Etnologică, Bucureşti, 2007 - “Paradigma comunicării verbale la adolescenţi”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucureşti, 2010 - “Stihuri pentru viaţa mare”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, București, 2010 gândirea genialitatea are un gust pervers gânduri aliniate biologic palme singuratice învață să scrie cu verde crud amestec de spirit și glie cerurile încep cu zeu străduire de lepădare a expirației în mintea ta se smălțuiesc sinapse respiraţia plutește peste nor inima sticlă de viață spartă un gând din nor fulgerul peste carte fată din clinchet fată din clinchet cu apa până la ploape singură şi nemişcată zãmislire suavă privirea lumină surâsul adăpost


Mariana Bendou 33

rău şi bine fiecare chip dar inima a sfărâmat dezacordul continuu blestemat să iubesc fără speranţă ritmuri (pastişã) Poetul a iubit drumul a iubit crinii și mângâierile inima de altădată printre spirale diafane onixul și orizontul un răspuns halucinațiilor noptilor cu cerul înflorat ca întâlnirii de vii laolaltă murmurată cu frică Rochia dansatoarei să nu deștepte căușul sub crengile grele de amintirea miracolului lumina și privighetorile rămân închise Nardul încuiat în siluetă cercei cu sidef cernut pe scrinul cu lacăt fragil al lui Sèvres pântecele


Mariana Bendou 34

nostalgiei iubitei și-un cântăreț infailibil amintirea templului clădit ascuns într-un oscior cât pentru a fi devastat proaspãt ca roua înghițitoarei. În urma diminețelor de aprilie un deget pe gură cu moliciuni calde A rămas în urmă cu o frunza presată politica poate un cuvânt poate oaza așteptată. sentimente catapeteasmă de foc legată cu un trunchi fundația sărutându-se vibrează cu flãcări zumzetul de lăută lină agită mâna taifun spaţiu şi armonie îmbrăţişare de aer valuri mor pe plajă refugiu și compasiune


Mariana Bendou 35

odihnă din argint mănunchiuri de abur sufletul ridică visarea e în cer sub un nor idei de cuplu sărutări care explodează pielea ecouri cufundate înfruntări înfruntă viforul vorbe tăcute în suspine înfruntă marea de rădăcini sute de oameni atârnând de felinare mii de oameni trimişi să devoreze pagini milioane de oameni cu degete din scoarța soarelui ce vin ca izvorul din pădure umplu oglinda din perete spuma gerului din suflet înfruntă totul ca visare linişte e lutul oamenii sunt aşteptare tubercul asfixiat de arșița mătăsii sub clopotul descuamat de viață răsărit sub spasmele ierbii moarte centaurul cu unghii smulse și umeri cartilaginoși


Mariana Bendou 36

dizgrațios la privire buzele prelungi ale iubitei verdele tabloului sub colțul gurii spuma amorului se transformase în urgie urechile lente în adulmecarea vorbelor anunțau cu glas compact ratarea existenței amoroase sezon al tancurilor voluptoase vânătăi de strigăt în neant plimbare plimbare lângă mare picioarele zvâcnesc soarele din cenușă se zbate solemn plimbare lângă gând departe mâhnirea ar fi putut opri trecerea minciuna e aici după o sprânceană ochii către asfinţit lucitorul auriu un înger m-a zgâriat singur vulturul din neant


Mariana Bendou 37

zboară peste foc șuieră cu vântul gheare și cioc plonjează și sfârtecă venele ciclon de inimi reci peste turnul din văzduh peste ochii negri peste fulgii din râu viața rămâne singură zbor sălbatic imuabil gând de gesturi să jelim piscurile reci


Mariana Bendou 38

6) DIANA CIURTIN (Madrid Spania)

Diana Ciurtin, s-a născut în România în anii optzeci dar a emigrat în Spania în anul 2002, cu speranţa de a găsi o viaţă mai plină de posibilităţi pentru o tânăra hiperactivã şi neliniştitã, care dorea să exceleze în diferite domenii de activitate. Fosta ziaristă şi actriţă intră astfel în lumea fotografiei profesionale în anul 2008, sub atenta supraveghere a părinţilor ei, care mereu au sprijinit-o şi au susţinut-o. Renunţã la facultatea de psihologie din prea multa iubire pentru artă, coordonând un atelier de fotografie pentru tineri artişti români din Madrid şi organizând diferite expoziţii pentru tinerii artişti. A expus în diferite locuri din Madrid, fotografiile ei fiind foarte apreciate de către public. Arta este singura religie practicată de cãtre această tânără artistă, care crede că arta este singura cale spre divinitate. Actriţă de teatru muzical, a studiat baletul şi pianul în copilărie, scrie poezii de când se ştie, etc. Absolventă de filologie – limba engleză, această tânără pare de nestãvilit…Setea ei de viaţă


Mariana Bendou 39

şi de artă ar vrea să credem că nu există nici o limită pe nimic. Debutează literar în acest volum antologic. povesteşte-mi! povesteşte-mi despre primii fiori ai iubirii pe care i-ai simţit când m-ai văzut povesteşte-mi ce rafală de vânt nebună te-a invitat să mă cunoşti învârtindu-mă ca un nebun spunându-mi că m-ai aşteptat o viaţă şopteşte-mi dulce că istoria s-a inventat pentru noi ca să dovedim lumii că dragostea există strânge-mă in braţe să-mi dovedeşti că eşti real şi linişteşte-mă că eu sunt eu


Mariana Bendou 40

şi că tu eşti tu îngerul meu dragostea ta e peste puterile mele mult mai frumos decât un vis eşti real vreau să scriu viitorul cu penelul iubirii mele sã pecetluim soarta cu un surâs şi sã îi zâmbim destinului fericiţi să privim soarele şi să ne închinăm lunii cum o făceam in trecut şi să găsim cheile îngerilor în soarta aleasă încleștează-te! Încleștează-te în plăcerea eclectică a nelegiuirilor lirice! Dedică-i condeiului pagini orgasmice și însoțește-mă pe tărâmul păcatului originar!


Mariana Bendou 41

Definește-mă încătușându-mă-n albume neimaginate! Zdrelește arcușul cântându-mi simfonii în asfințit!

( foto: Diana Ciurtin)


Mariana Bendou 42

(foto: Diana Ciurtin)


Mariana Bendou 43

(foto:Diana Ciurtin)


Mariana Bendou 44

7) IOANA VOICILÃ DOBRE (Bucureşti, România)

Numele său adevărat este Ioana Dobre. A absolvit Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Faculta-tea de Litere în 2008. De profesie, bibliotecar-documentarist (a urmat specializări la Biblioteca Centrală Universitară în 1999), debutează literar în 2008 la Iaşi printr-un volum colectiv: ,,Universul Prieteniei- Primăvara” şi publică în diverse antologii de poezie precum: - “55 de poeţi contemporani”, Editura Arhip, Sibiu, 2010 - ,,Călători prin timp”, Drobeta Turnu Severin, 2010 - ,,Visul unei femei cu Alina”, antologie de poezie de dragoste, Editura Anamarol, Bucureşti, 2010 -,,Esenţe de primăvară”, Editura Panfilius, Iaşi, 2010 -,,Speranţele vieţii”, Editura LIDANA, Suceava - ,,Antologia vinovatelor plăceri”, Asociaţia Maria Domina, Bucureşti, 2010


Mariana Bendou 45

- Antologiile revistei “Singur-Poezii”, 2010-Editura Grinta-Cluj Napoca - Antologia de proză scurtă “Declin”, 2010-Editura Arhip-Sibiu - Antologia de poezie “Însemne” - volum al site-ului “CLEOPATRA”, Editura DOCUCENTER, Bacău, 2010 - Antologia “Esenţe Literare-Mozaic”, Editura Opera, Bucureşti 2011 - Antologia virtuală ,,Noul Orfeu”, ARP Colaborează cu revistele online “Cetatea lui Bucur”, “Tânărul scriitor”, “Mission Magazine-Arizona”, ”Faleze de piatră”, “Singur” dar şi cu revistele “Moldova Literară”, “Algoritm Literar”, “Plumb”,etc. ,,În lumea iubirii” este primul sãu volum de autor apărut în 2010 la Editura Ecko Print din Drobeta Turnu-Severin urmat de “Între verde şi Albastru”, Editura Anamarol, Bucureşti, 2010. Are în curs de apariţie volumul “Secvenţe în alb şi negru”, Editura Anamarol, Bucureşti. acrobaţie Am clădit un vis, drum suspendat, şi merg pe el, pe vârfuri, temătoare şi sufletu-mi de vajnic acrobat simte arsura căii, roditoare.


Mariana Bendou 46

Acolo-ntre culori, de curcubeu cu mâinile mereu în echilibru, crucea mi-o veghez mereu puternică, asemeni unui tigru. liniştea sufletului Doamne, nu mi-ai spus cât să urc când ai pus în mine, zborul şi nici câte râuri voi naşte, când mi-ai dăruit lacrima! Darurile tale mi-au împletit drum spre mine. Liniştea sufletului, TU mi-ai dat-o odată cu ele! iubirea, dar divin Aud cum urcă în mine, o doină. Vreau să prind trilul silabei rănite


Mariana Bendou 47

şi devin o rană, un cântec spre cer. Sărut, smerită, mâna albită de zăpezile sufletului nins, de ani buni. Mă doare doina zăpezii sufletului tău, cum doare petala macului smulsă de vântul hain. Şi rog înaltele izvoare safire să păzească liniştea sufletului însetat de iubire, stând de strajă mereu la poarta inimii tale! Te bucură, de roua iubirii divine, lăsată sub bolta de inimi senine! inimă de diamant Inimă de diamant, apărută din neant plină eşti de strălucire. Inimă, îmi eşti iubire! Inimă de diamant, rană dulce din neant, plină eşti de bunătate. Inimă, îmi eşti dreptate! Inimă de diamant, în arome de Levant fie-ţi cântecele line, revărsate peste mine! Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodată N-am iubit o inimioară, diamant de primăvară! ospeţie Alege, din bunurile mele, dobândite după amar de vremi! Alege, bătrânule mag!


Mariana Bendou 48

Uite un colţ de inimă! E tot ce mi-a rămas, omenind călătorii... Ia-l tu! Mai am şi bucuria cântării. Ţi-o închin ţie! Păsările sufletului meu să te desfete... îngerul păzitor Sunt un vultur rotitor pe deasupra munţilor iar teama fuge-n trecut, de înălţimi speriată! Alături, zâmbeşti enigmatic ascunzând scara sub aripă. Rămâi, cu mine, pasăre rară şi nu voi mai privi niciodată în abis ci numai cerul, casa mea şi a ta! celebritate Din mare în mare mister, pictorul a ieşit pe cer să picteze luncile dar şi iasomiile, păpădia, liliacul şi nuferi să pună-n lacul unde a plouat în noapte tot cu lacrimi şi cu şoapte.


Mariana Bendou 49

Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori, tot ce-i viu şi tot ce creşte chiar şi norii, uneori. orbul Mă rătăceşte ziua, mă rătăceşte noaptea şi drumul către mine îl caut ne-ncetat! Mă rătăceşte ziua, aştept, să îmi dai dreapta, să te aşez de-a stânga cu darul ce mi-ai dat. poetului la moartea sa (lui Adrian Păunescu) ,,Zăpezile postume” au început să cadă Şi lumea, adevărul au început să-l vadă. Cum la nevreme iarna în vară, azi începe La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe. În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire Cum te-am iubit în viaţă, poete, în neştire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.


Mariana Bendou 50

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă, Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă. ,,Biet lampagiu” se duse într-o audienţă La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte! Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat. Viaţa, un poem de iubire Când treci pragul casei ''te iubesc!'' vreau să auzi şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă fiecare pom să-ţi de-a bineţe cu un ''te iubesc!''. Pe scările urcuşului zilnic ''te iubesc!'' să-ţi răsune în urechi. Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie, când ochii ţi-i vei clăti vei afla cât pot eu iubi. Nu, nu sunt în cărţile păstorite, Sunt aici, la tine în minte! primăvară-lăcrămioară Eu nu ţi-am fost decât o primăvară, Parfum de dor, dragoste şi rouă Ce te-au înnobilat Cu-n nume şi cu o haină.


Mariana Bendou 51

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară Prin zecile de primăveri tăcute Am rămas o tristă lăcrămioară Într-o grădină a florilor pierdute. Eu nu ţi-am fost decât o primăvară, O lacrimă sub raza vieţii tale Ce-a aşezat-o sufletul În trupul blând al dalbelor petale. visul ca o săgeată Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcaşului din mine. Şi totuşi, o săgeată nu-mi iese la socoteală!


Mariana Bendou 52

8) SILVIAN DOBRE (Mãcin, România)

A urmat cursurile liceului “Gheorghe Munteanu Murgoci” din Mãcin. Îi plac limbile străine şi ar vrea să înveţe cât mai multe. Nu a mai publicat până acum deşi a mai scris poezii. Debutează literar în acest volum antologic . fulg de nea Fulg de nea e viaţa mea Viaţa mea, a lui, a ta; O clipă-n palmã-ţi străluceşte Şi-n altă clipă se topeşte ! Aşa e viaţa tuturor E ca şi fulgul trecător . Doar o fiinţă ne-o atinge Şi într-o clipă ea se stinge !


Mariana Bendou 53

9) MARIANA BENDOU (Oneşti, România)

Este absolventã a Universităţii Bucureşti, specia-lizarea geografie-limba francezã. Pseudonimul sãu, folosit pe siteuri literare (din ţarã şi din strãinãtate precum “Reţeaua literară”, “Cititor de proză”, “Confluente lirice”, “Lira 21”, “RoGrup”, “România din diaspora”, “Cleopatra”, “Oasis des Artistes” din Canada, “La Branches des Oiseaux” din Franţa, etc.) este Maryenutza. A avut preocupãri literare încã din copilãrie când a activat cu poezie şi prozã la cenaclurile literare din Oneşti (“Zburãtorii”, “Poetul în cetate”, “Junimea nouã” ) şi în “Cenaclul Tineretului” din oraşul Oneşti fiind prezentã şi în volume antologice, cele mai recente fiind “Aspiraţii”, Editura EUROGRAPH, 2011, aparţinând reţelei literare Ro Grup şi “Eu zbor!Veniti cu mine?”, autor Maia Martin , vol.2 din colectia “Cititor de prozã”. Dupã anul 1989 a fost redactor şi moderator de emisiuni la radioteleviziunea localã (DEEA), a fost reporter şi ziarist în presă localã (“Curierul de


Mariana Bendou 54

Oneşti”, “Deşteptarea”, etc.), a colaborat cu diverse ONG-uri obţinând premii pentru activitatea depusă. A realizat şi prezentat spectacole şi emisiuni pentru copii şi tineret (în care a şi jucat uneori!) a scris texte pentru cântece. Debutul ca autor şi-l face însă abia în anul 2009 cu volumul de poezie biligv “Amour Amazigh / Dragoste de Om Liber”, Editura Karta.ro, Oneşti, 2009, urmat de volumul de poezii religioase “Pierdută şi Răscumpărata”, Editura Sf.Nicolae, Brăila, 2010. Are în curs de apariţie volumul “Poésies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu”, Editura Karta.ro, Oneşti. Activează de curând în Cenaclul Literar “Universul Prieteniei” de la Iaşi. la oglindã Nu te vãd dar te ştiu. Și parcã totuşi ne-am cunoaşte!? Ne întâlnim zilnic atunci când fiecare dintre noi îşi piaptãnã pãrul cu un pieptãn de plastic. Cum suntem? Pãrul tãu este castaniu şi lung. Și al meu este


Mariana Bendou 55

castaniu şi lung. Doar cã tu ți-l piepteni spre dreapta eu spre stânga! Dacã întind mâna Ca sã îți mângâi obrazul ți-l simt rece… ca zidul acesta mut care ne desparte. primăvară Când Soarele a reânceput Să strălucească Peste pământul veşted, Plin de muşchi, Alerg sub cupola de frunze. Îmi arunc veşmântul tăcerii Şi zâmbesc, goală, Cocorilor. Am atâta fericire în suflet Încât ţi-aş putea da şi ţie să bei… Vrei? Dar tu stai ascuns la fereastră Sub perdeaua cu falduri de vânt. Nu te văd. Dar te ştiu. Mă priveşti


Mariana Bendou 56

Pe furiş Roşind De nebunia mea… pământ Regăsindu-te mă întorc În braţele tale Pământ. Glasul meu A fost, de fapt, Al tău. Când atingerea pielii tale uscate Mă doare Mă gândesc La palmele din care îmi cresc rădăcini… De ce mi se încurcă prin păr Păsările? ochii mei Când pomii respiră prin frunze Cenuşă Iar cerul se vede Stropit cu noroi, Îmi acopăr cu palmele ochii. Mi-ai spus că Cerul tot se varsă-n ochii mei Şi atunci,


Mariana Bendou 57

De ce să se grăbească Soarele Să apună? plouă Fruntea cerului asudă Stropi mărunţi În poala stâncii. Printre ierburile luncii Creşte ziua. Cum izvorul se frământă Aruncând cu raze-n mine, Răscolesc bolovănişul Din adânc Să-ţi tulbur ochii. nelămurire Nu înţeleg De ce niciodată Nu ajunge albastrul Pentru florile inimii mele. De ce nu ajunge soarele Pentru staminele lor. Să îmi fie, oare, porţile sufletului Atât de pudrate Cu polen? visul Mi-e visul tău atâta de aproape


Mariana Bendou 58

Când ţi-e coloană braţul Între pământ Şi cer, Mă colorez în frunze, Mă risipesc în ape, Într-un sărut multiplu, Independent de lut.


Mariana Bendou 59

10) GABRIEL MANOLESCU (Lugano, Elveția)

Este născut pe 20 decembrie 1967 în judeţul Vâlcea. A absolvit Colegiului Naţional “ Mircea cel Bătrân” profilul filologie-istorie din Râmnicul Vâlcea fiind şi absolvent al Şcolii Populare de Artă, secţia Actorie, clasa Eugenia Miglezzii. În anul 1986, joacă pentru prima dată pe scenă ca figurant în “Piazzeta ” de Carlo Goldoni regizată de Silviu Purcărete. Debutează literar în anul 1987 în “Gazeta de Limba şi Literatura Română ” cu poezia “Lăstar al pădurii nebune ” şi publică în revistă “Flacăra ” poezii sub îndrumarea poetului Adrian Păunescu. În anul 1989 obţine Premiul I pentru creaţie şi recitare de poezie acordat de Festivalul “Cântarea României” (acordat de un juriu militar din judeţul Alba). Din anul 2001 este Directorul


Mariana Bendou 60

Departamentului de Învăţământ al Fundaţiei Cultural-Educative “Alecsander”. În 2005 debutează ca autor cu volumul “ Lăstar al pădurii nebune” finanţat de Institul de Cultură Italian. Este membru corespondent al Internaţional Press Professionals And Agencies Union - IPPAU. Bun venit, acasã! Astãzi grãdina mi-a zâmbit prin mii şi mii de muguraşi Iar salcia bãtrânã a-nflorit şi aplecatã iar spre rãsãrit Mi-a zis: O, ai venit acasã?! Bun venit! Și trandafirul pus de mine și bunica a lãstãrit printre salcâmi Mirosul ierbii din grãdinã mã cheamã iar la nuc la rãdãcinã. Și-aş vrea sã merg sã sorb mireasma din pãdure Sã trec pe la cãsuța de la vie...dar drumul cred cã l-am uitat O, doamne, fã-mã iar copil înaripat, nu vreau sã ajung bãtrân şi în toiag Lasã-mi mãcar o zi...sã zbor din fag în fag...sã sorb iar apa din cetina de brad! Sã adun surcele şi sã fac un braț sã-l duc la bunicuța jos în sat Aş vrea s-o vãd din nou în blându-i chip s-o strâng în brațe şi sã-i strig: Hei! Vezi, bunico, am sosit!


Mariana Bendou 61

Dar timpul verde a trecut. Acum sunt la mijloc de trecut. Și dacã soarta mi-o fi rea Cu tine, bunicuțo, mai grabnic cerul plin cu stele om colinda… Cã vremea trece zi de zi şi eu, ca tine, voi îmbãtrâni...şi dacã dumnezeu m-o ajuta, la fel ca tine, voi zâmbi celor trei nepoți cu ochi zglobii...şi pe la asfințit...dintr-un trecut voi povesti. pe bancã ... nãzdrãvanilor copii! Rugăciunea unui înger.. Iubito, vino spre mine cu braţele deschise Lăsă ochii tăi să-mi spele sufletul cu lumina Zâmbetul tău să-mi fie hrană zilelor mele Sărutarea ta aducătoare de moarte şi viaţa Acoperă-mă cu ea şi trezeşte-mă în noapte Să privim stelele cum strălucesc pe cer Dă-mi mâna ta să călătorim pe podul vieţii Şi arată-mi cu talpa piciorului tău Drumul în viaţă pe care fericit să-l urmez Lasă pântecul tău să plămădească ţărâna din mine Şi cu sânul tău hrăneşte rodul nopțiilor noastre de iubire Creşte iubirea noastră cu fericire şi dragoste Dă-i educaţia pe care tu o crezi mai potrivită Pentru zilele care vor urma drumului sau în viaţă Poarta-i bradul şi coroana pe muntele Athos Şi binecuvântează faptele lui în viaţă Cu dulceaţa vorbelor tale pe care doar tu o ai La apusul soarelelui în patul fericirii şi al împlinirii Lasă peste mine greutatea şi supărarea zilei


Mariana Bendou 62

Şi îmbrăţişaţi să ne îndreptăm bucuroşi spre cer Unde mână în mână vom colinda în iubire Prin veacuri şi vom privi copii şi nepoţii Care spre fericirea lor îşi vor căuta drum în viaţă. secetă Am strâns ieri ploaia într-un pumn Şi-am dus-o la moară să fac mălai Roata morii murise deja Avea ochii deschişi Şi se strâmba la mine Un picior al morii mă strigă Să-l îndrept în uscăciunea lui Din seceta de astă vară M-am înţepat într-un ţipar Care se zbătea în ultima găleată De ploaie În japcă miroase a pământ ars Nucii s-au uscat iar nispul din groapă Arde la foc în raza soarelui Care a uitat să ne mai spună La revedere nebunia (dedicată bunicului meu) Disperată nebunia umbla pe pereţi Scria cu sânge litere de plumb Ferestrele în cătuşe se deschideau În lumina cu geamurile sparte Picură în chiuvetă apa


Mariana Bendou 63

Biciuindu-mi auzul Pe hol bocanci cu patru clase Mă trezesc din rugăciunea de seară Zgomotul gamelei loveşte foamea Şi din stomac îmi vine acreala Ceaiului de zahăr ars Pâinea de la prânz le ţine Şobolanilor de foame Mă aşez pe ţambal Îmi pun manile pernă sub cap Închid ochii şi plec Să mă plimb cu tine Prin Cişmigiu Şi fanfara cântă un vals Dansez până dimineaţa Cuiul tâmplarului scoate o muzică surdă Bate toaca bisericii de la Gara de Nord Pe masă mă aşteptă bricul Semn că au încredere în laşitatea mea De a nu mă sinucide Vor să doarmă liniştiţi noaptea Dar n-am să le fac pe plac Vreau să mă privească Când mor Au fost şi zile când vroiam să mor Acum vreau să trăiesc Mă întorc în vis şi te strâng în braţe Să nu mă uiţi Să nu mă uitaţi Sunt vinovat că nu tac Că pot gândi Un cuc vine la fereastră şi cântă


Mariana Bendou 64

Cucu...cucu...cucu Da, ştiu, azi...e ziua când Acolo sus şi eu voi cânta Cu Dumnezeu Mă rog...e ultima rugăciune Mă îmbrac...mi-au adus hainele Parcă mă eliberează Ei na! Mă spânzurã şi... Mă aruncă în pădurea Băneasa Ca pe alţii... Un alt legionar...s-a sinucis Sau ...un alt nebun Se vor spăla pe mâini Vor bea o votcă Şi rânjind cu burta până la urechi Vor striga cum strigau când l-au omorât Pe Radu - Ai văzut, bă...al dracu’ nu m-ai murea Au nouă vieţi...chiaburii ăştia Dar eu...am să mor...uşor Ca şi cucul... zmeul (din folclor) Luna albă aprinde focul Desmãţându-se în vale Ape dulci prin nopţi descântã Zâmbitoare şi sfioase Rup în două inimi arse Joacă focul într-o plută Zmeul fata o sărută


Mariana Bendou 65

Şi o furã-n somnul dulce Peste câmpuri la răscruce Din visare la troiţã Se trezeste în uliţă Goală şi plină de sânge Dulcea mamii copiliţã A fost vis a fost aievea Ea zâmbeşte şi tresare Fuge fata mamii mare În cămarã zestre are Dar nici gând de altul n-are Decât zmeul dulce soare Şi-a trăit aşa o viaţă Furcă în brâu acum răsfaţă Şi priveşte către plută Acum îi arsă şi ea slută Iar el e gonit din sat Umblã-n lume întristat Joacă stelele pe cer Ea stă şi-aşteaptă mutã Vine vântul de-o sărută Dar păcat că nu e El Pune capul pe pervaz Bătrânã şi fără haz Tristă aşteptã albă noapte Visul mort ale lui şoapte eu, doamnã... Eu doamnă, sunt un scrib sărac Cu sărăcia mă împac Când n-am cerneală scriu cu sânge


Mariana Bendou 66

Când nu am vise mi le fac Şi nu trăiesc din poezie Cum ştii prea bine Poeţii mor săraci Eu nu cerşesc un colţ de pâine Iar când mi-e foame, mă îmbăt Cu-n vin pelin; nu-i tragedie Şi când mă scol, iau un trabuc Sau din chiştoace o ţigară Şi stau la geam, privesc afară Zâmbesc la cei ce mă salută Şi fac cu ochiul la o slută Aşa... să ştie că-i...iubită Şi să zâmbească, să viseze La ce a fost şi nu mai este Când plouă în mansarda mea Îmi pun pe cap o şubredă cutie Şi iau la piept agenda mea În care ploaia scrie ... o poezie.


Mariana Bendou 67

11) VIOLETTA PETRE (Constanța, România)

Este născutã în oraşul Constanţa dar a absolvit şcoala post-liceală de agenţi de turism la Sinaia. Poetã, pasionatã de lecturã, dansatoare, este un “Om sensibil şi romantic” ce “respectã Cuvântul mai presus de orice” și care “iubeşte poezia şi frumosul în orice formã”. Fidelã versului cu rimã, publicã poezie pe diferite site-uri literare cum ar fi “Reţeaua literarã”, “Poezie.ro “, “Esenţe”, “Cititor de prozã” (unde este şi moderatoare), “Universul Prieteniei”, etc. fiind prezentã şi în antologii literare ( spre exemplu volumul “Iarna” din ciclul “Anotimpuri”, Universul Prieteniei, Iaşi, “Antologia- 55 poeţi contemporani”, etc.). A debutat ca autor în anul 2010 cu volumul “Poeme violete” , Editura PIM, Iaşi, continuând cu volumul “Dincolo de Cer” , Editura PIM, Iaşi, în anul 2011. De curând, a realizat împreunã cu artista plasticã Maia Martin volumul online "Eu zbor! Veniţi cu mine?" din


Mariana Bendou 68

colecţia “Cititor de prozã”. Colaboreazã cu “Radiouniversulprieteniei”, Iași. Cameleonică De ce îmi este teamă în nopţile fierbinţi? Şi din icoane, umbre de moarte cad pe sfinţi? De ce mă răsucesc coşmaruri fără ceas, În ultimul vârtej al ultimului pas? De ce nu pot să fug în locul meu de joc, Unde-aşteptarea ta mă prinde de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis, o hologramă Şi mă dezintegrez de dragoste şi teamă. O clipă simt că zbor cu braţele spre cer, Apoi mă prăbuşesc şi cerurile pier. Îmi vine să alerg ca fluxul către ţărm Şi mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Şi mă trezesc mai vie ca viaţa-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. Îmi împietreşte seva ce-adapă-nmuguriri, Se veştejesc şi frunze şi roşii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec şi mâine iarăşi vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai ştiu Că sunt sau că nu sunt, o oază-ntr-un pustiu! Mă doare umbra asta ce-mi stă mereu în spate! Desprinde-o de durere şi-aruncă-mă departe!


Mariana Bendou 69

Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roşii , rătăcitori prin lunci. Să uit că sunt copilul uitat de Dumnezeu În nemurirea morţii, cum i-am cerut chiar eu... Zborul meu albastru Cu litere de apă sculptez limba de foc ce scrie în lumină un nume cu noroc mai bate toaca umbre, vecernie în rugă eu te aştept icoană să mă opreşti din fugă Mă-mpiedic de-ntuneric şi picături de ceară pecetluiesc sărutul astral ce o s-apară tăcute-s toate cele şi dor în aşteptare şi spinii-nfipţi în vise pe urme tot mai rare Nici luna nu mai cântă , nici stele nu mai strigă păcatul se-mpleteşte pe firul de ferigă ca şarpele şi vântul încolăcind mirare când vorbele-ndrăznesc să ţipe tot mai tare Blesteme-n miez de viaţă, rostite la răscruci cad puii solitari din cuiburi vechi de cuci şi trăsnete ca piatra strivesc viori năluce pianul alb pe ţărmul tăcerii umbre duce Cu litere de apă mai scriu un vers de foc şi semne de-ntrebare scâncesc din loc în loc mi-e flacără nestinsă dorinţa de lumină şi zborul meu albastru şi verde mi-este vină


Mariana Bendou 70

Ascunde-mă în tine Ascunde-mă în tine să nu mă văd prea goală Şi prinde-mă de cerul din inima-ţi curată E-acolo un albastru din clipa mea fatală În care mi-am pierdut identitatea toată Şi lasă-mă să fac ceva schimbări prin tine M-oi ghemui cuminte în ruga mea spre seară În locul coastei-lipsă găsi-voi ploi din mine Când ne-am iubit obraznic în Eden prima oară În amalgam de vise ce se-mpletesc spasmodic Când îmi atingi piciorul ieşit de sub veşmânt Îmi prinzi în braţe visul plăcerilor , metodic Când sevele astrale le-arunci cu jurământ Nimic nu se mai vede în supa milenară Tăcerile-şi vorbesc prin semnele virgine De-atâta reverie încerc să fug afară Dar tu mă prinzi de cerul păcatului cu tine Plutim apoteotic prin timpul fără nume Cu laurii pe frunte şi-un germene fecund Noi suntem începutul iubirilor postume Trăind în cercul nostru ce nu mai e rotund Creaţionism Mai nimic nu e pe-aici şi în mine nici atât Holograme rătăcite ce ne ţinem de urât Cercuri roşii şi albastre , asta văd şi asta spun


Mariana Bendou 71

Ştiu că totu-i pe retină, balonaşe de săpun Dar retina este oare, sau e un vezuv-ecran Explodând în ''N'' imagini ce se schimbă an de an Proiectate-acum un secol, poa'să fie şi mai mult Într-o supă primordială-n care eu, doar ''GOK'' ascult Iar în supa asta mare, se tot învârteau paiaţe Întrebarea încă ţipă cine manevra la aţe Că şi-acolo viaţa aceea fără formă definită Se scurgea-n netimp, neunde tot cu ''mama ei de mită'' Şi în vortexuri astrale-n universuri infinite Glaciaţiuni, big-bang-uri , catastrofe nedorite Noi-fotografii fidele ale unor informaţii Ne-oglindim în timp şi spaţiu, în ''dumnezeieşti'' creaţii Cu un pic de judecată şi un suflet despre care Nu vom şti nicicând ce este şi de ce nicicând nu moare Rătăcind necum în neant printre noi biografii Holograme temporale ale nu ştiu căror vii GOK = God only knows


Mariana Bendou 72

12) GELU PESCARU (Mangalia, România)

Pe numele său adevărat Virgil Stan, este născut pe 18 martie 1944. A lucrat succesiv la Şantierul Naval Constanța şi la Şantierul Naval “Daewoo Mangalia Heavy Industries”. Din anul 2009 şi-a pus în valoare talentul literar apărând în diverse publicaţii din Zalău, Iaşi, Focşani, Târgovişte, Călan, Craiova, etc.dar şi pe siteuri literare. A scris şi publicat, ca autor, trei romane : “Iubirile unui pescar” (Editura Digital Data Cluj), “Cât de mult te iubesc” (Editura Sim Art, Craiova)... şi “Destine Paralele” (Editura Grinta Cluj-Napoca) . Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun, Să urc spre Calea-Lactee, cu pulbere drum. Să-mi caut iubita, rătăcită printre aştri Şi steluţe mici, ca ochii ei albaştri. În pulberea de stele, plutire liniştită, Fiecare astru e-o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii,


Mariana Bendou 73

Din nopţi cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea, oare, după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinţi pătrunsă? Aştept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu paşi timizi, ochii mari şi gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl priveşte mirată şi…cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-şi iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, uşor şovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea o chemare. Steluţa zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Şi dorinţa vie pentru o îmbrăţişare, Cu o rază mă cuprinde şi-mi vorbeşte-n şoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a ta iubite, poţi să-ţi arunci scara! Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara. Vom privi din ceruri, cum florile răsar, Şi cum albina zboară, culegând nectar. Tu eşti pentru mine, astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoţi cu dragostea-mi divină Visurile tale, din nopţi cu lună plină, Iar dimineaţa, trezindu-te îngândurat, Vei crede, că şi visul tău, a fost adevărat”. Te aştept Te aştept să vii, te aştept să-mi trimiţi surâsul tău, Peste o pagină viu colorată a existenţei mele, În verde, în purpuriu, Și, uneori, în culori închise.


Mariana Bendou 74

Îţi iubesc rândul pe care-l scrii Cu lacrima sufletului, Precum iubesc umbra trecerii tale Pe strada timpului, Mi-ar place ca timpul să se oprească, Să-ţi sărut paşii, Lăsaţi pe aleea zilei de mâine. Te aştept să treci pe poteca unde ne întâlneam odată Când eram copii nevinovaţi, Când ne ţineam de mână, Curaţi, neîntinaţi de-a vremurilor pete, Eram doi îngeri cu inimi curate, Eram doi fulgi de nea, Căzuţi lin peste câmpia îmbătrânită de vreme. Doream să-i dăm viaţă, Să-i dăm iubirea noastră pură, De copii ai cerului şi ai zăpezii. Să aibă bucuria vieţii veşnice, Ca iubirea noastră. Te aştept să vii şi să-mi laşi pe buze roua catifelată a sărutului tău curat, Plin de patima iubiri, Plin de candoare, Plin de promisiuni Că mâine, va veni şi ziua noastră, Ziua îndrăgostiţilor. Te aştept pe alea înverzită. A sufletului neîntinat, De copil nevinovat. Te aştept…


Mariana Bendou 75

13) VERA CRÃCIUN (Galaţi, România)

Pe numele sãu adevarat VERONICA CRÃCIUN, este absolventă a Facultăţii de Management din Braşov şi lucrează ca Inspector de exploatare la Compania Naţională Poşta Română. Scrie versuri de puţină vreme şi nu a mai publicat până în prezent debutând în această antologie literarã. măreţie Este atât de-aproape muntele de cer Şi atât de-aproape de Lumină, Încât şi soarele uimit Şi-apleacă fruntea şi se-nclină. Un nor, în jocul său răzleţ, Cu acea plutire ireală, Priveşte-n jur şi lin coboară Voalul de ceaţă diafană, Ce curge liniştit pe creste Şi printre brazii de poveste.


Mariana Bendou 76

O rază mică, jucăuşă, Se tot strecoară, se alintă Şi-n strălucirea ei deplină, Ea se întreabă şi se miră... Cum poate muntele să fie, Atât de-aproape de Lumină?! misterele vieţii Să ştii lumea s-o descoperi, să-ţi doreşti a fi mai bună, să ştii să clãdeşti din flăcări stele mii in clar de lună, să ştii marea s-o acoperi c-o privire pătimaşă toate astea sunt mistere, gânduri, vise efemere. Să pătrunzi in taine ascunse a cuvintelor nespuse şi să vrei in pragul serii să ai liniştea tăcerii, să ştii zâmbetul pe faţă să-l păstrezi in clipe grele, toate astea sunt mistere, gânduri, vise efemere. scântei de soare Din cerul albastru, prin aburii de nori lăcrimând scântei de soare


Mariana Bendou 77

cad pe pământ. Lovesc cu puterea de forţă cerească nimic nu-i în stare să le oprească. S-aprinde văzduhul şi zarea îngână, e cald şi e bine Lumină Divină! Din muguri şi frunze din flori şi petale s-aude un foşnet ca o chemare. Copacii tresaltă şi ramuri răzleţe trezite deodată dau să se răsfeţe. Natura dansează şi cântă-n surdină; e cald şi e bine în Lumina Divină! în noiembrie Copacii plâng şi plâng de dragul frunzelor ce curg. Ei plâng cu lacrimi roşii argintii şi plâng cu lacrimi arămii. Ei plâng


Mariana Bendou 78

de dragul verdelui pierdut şi plâng din dorul de trecut. Cănd plâng copacii plâng şi eu şi plâng de neputinţa lor. Eu plâng durerea ce-i apasă că frunza pleacă şi îi lasă. Îi lasă goi şi trişti şi umiliţi. Cu ce-au greşit? Cu ce-au greşit? balada izvorului Cristalin, În dansul lui, Se strecoară printre stânci, Printre brazi şi râpi adânci Şi din cântecu-i uşor, Cu mult dor… liniştitor, Deodată se iveşte, Firişorul ce…pluteşte, Într-un voal de apă rece. Apă rece şi curată, Doar de Dumnezeu lăsată! Îl priveşti Şi îţi doreşti, Fruntea să îţi răcoreşti,


Mariana Bendou 79

Setea să ţi-o potoleşti, Să-i săruţi licoarea sfântă, Faţa să ţi se răsfeţe, În sclipiri de stropi zglobii, Ca şi ochii de copii! Izvoraş, apă curată, Eşti de Dumnezeu lăsată! ploaie dulce, ploaie amară Lacrimă dulce-amară Ploaie dulce, Ploaie amară, Lacrimă de primăvară, Pe-o petală aşterni lin, Gustul tau ca de pelin; De pelin amar şi dulce. Lacrimă care se scurge, Nici chiar vântul când adie, Nu te şterge pe hârtie; Tu-ţi verşi ploaia ta amară, Pe obraz ca pe-o petalã! Ploaie dulce, Ploaie amară, Lacrimă de primăvară… vals Eu sunt doar tăcere când muzică-n surdină pluteşte şi-alină


Mariana Bendou 80

prin chemare la dans, în ritmuri de vals. Tu eşti mângâiere când uşor ca în vis în dans mă cuprinzi, şi-n plăcerea din cânt pasu-mi ia avânt, spre albul de crin în valsul divin. ploaie de mamã oare, părinţii sunt tot în mormânt şi ne privesc cu dor fără cuvânt? oare, Lumina, ei au primit şi lacrima din mine au zãrit? cand moartea mi-a răpit haină dintre noi fiinţe ce s-au zămislit din doruri si din ploi, din ploi iubitoare, din ploi roditoare,


Mariana Bendou 81

din ploaie de mamã… glasuri ce cheamă. minunea florii Nicicând o floare nu-şi va pierde, Mirosul şi candoarea ei, Chiar dacă este o floare simplă, Sau albul crin, ori…cea de tei. Să-i spui deci florii că-i frumoasă Şi proaspătă va fi mereu, Cum îi spui mamii că-i duioasă Când te strânge la pieptul său. Ştii, floarea vieţii ce-ţi apare Multicoloră-n calea ta, E floarea rară, floarea pură; Dar, într-o zi, ea va pleca… Cinsteşte-i deci din plin parfumul, Că-i trecător şi minunat Şi vesel să priveşti la soare, Ca să devii şi tu o floare! chemare Ieri, purtată de un gând, Am fost iar la locu-ţi sfânt, Ca să îţi mângâi liniştea, Printr-o lacrimă a mea.


Mariana Bendou 82

Flacăra din lumânare, Ţi-am aprins lângă o floare, În vis gol să îndrăznesc, Chipul poate ţi-l zăresc. Am pătruns cu ochii adânc, Pământul să îl străpung, Dar în negrul din privire Era tristă amintire, Jale multă şi durere, Dor de mama în tăcere… lacrimi... Tristă lacrimă de noapte, din suspinul blândei şoapte... Te răsfeţi în ochii mei şi pluteşti uşor în ei. Iar, ca să-mi fie mai rău, mi-ai lăsat amarul tău, tristă lacrimă de dor, c-am pierdut dulcele odor.


Mariana Bendou 83

14) EDUARD MOISE (Cluj-Napoca, România)

Absolvent al Colegiului Naţional "Grigore Moisil" din Oneşti, promoţia 2010, este în prezent student la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Universităţii Teh-nice Cluj-Napoca. Fotografia reprezintă pentru el un hobby şi nu se consideră a fi un “fotograf autentic” ; dar, dacă pe viitor se va ivi ocazia să practice fotografia la un nivel mai avansat nu ar spune “Nu” deşi e nevoie de multă muncă. Îl motivează doar gândul că fiecare fotografie pe care nu o face este una pierdută şi că două fotografii identice nu există. În luna iunie a anului 2009, a participat cu fotografii de peisaj într-o expoziţie organizată la Bibliotecii Municipalã “Radu Rosetti” din Oneşti.


Mariana Bendou 84

(foto: Eduard Moise)


Mariana Bendou 85



Mariana Bendou 86



Mariana Bendou 87

15) TEODORA IRIMIA (Oneşti, România)

Este elevă la Colegiul National “Grigore Moisil” din Oneşti , profilul Matematică-Informatică. Participă la numeroase concursuri obţinând: mențiune la faza națională a Olimpiadei de Limbă și literatură română, anul școlar 2006-2007; premiul II la faza județeană a Olimpiadei de Limbă și literatură română, anii școlari 2008-2009, 2009-2010, 2010-2011; premiul al III-lea la Concursul de Proză Scurtă „Radu Rosetti”, Oneşti, ediția a XI-a; premiul I la Concursul de Proză Scurtă „Radu Rosetti”, Oneşti, ediția a XII-a; premiul I la Concursul de Limba Română „Mihail Andrei”, ediția a XIV-a, Buhuși-2010. Este Redactor-şef al revistei “Gala” din Oneşti şi colaboreazã cu ziarul “Onești Expres”. Debutează în anul 2009 cu volumul de versuri “Maraton de amintiri”.


Mariana Bendou 88

viziune Pe umerii mei stau timpul și regretul că aș mai fi avut nevoie de timp; timp să iert, să uit, timp să privesc în jur și să caut oameni care regretă că ar mai fi avut nevoie de timp. Măcar am fi făcut jumi-juma sentimentul de inutilitate care ne înrobește zi de zi… Pe umerii mei apasă când singurătatea, când nesiguranța, când dezamăgirea. Umerii mei nu și-au luat niciodată zborul, nu m-au purtat niciodată nici măcar la un metru de pământ! Dacă oamenii își prețuiesc sufletul care le poate aduce mântuirea, eu n-aș fi nimic fără umerii mei care poartă în stânga aripa neagră, în dreapta aripa albă și care-mi șoptesc mereu când să zâmbesc, când să râd în hohote, când să plâng. Eu am uitat de mult cum se fac toate. Sub greutatea vieții ce apasă pe umerii mei am alunecat ușor sub pământ și de acolo privesc îngeri care se înalță ușor spre cer. Îngeri, sau oameni fără umeri? …


Mariana Bendou 89

aripi strâmbe ziua de azi e una specială m-am îmbrăcat cu speranţă deci după cum vedeţi sunt aproape goală am şi brăţări dar nu ţin minte să-mi fi pus nici un lanţ şi totuşi simt că nu pot nu nu pot să respir ceva mă strânge mă taie mă sărează şi mă bagă într-un plic îmi lipeşte un timbru de chelie şi mă trimite în Rai nuuuuuuu nu acolo sunt flămândă urmează să muşc dintr-un măr mai bine la Hades unde e free lava nimeni nu-ţi cere nimic nimeni nu-ţi impune nimic şi ai voie să-ţi arzi păcatele într-un cazan să le renaşti să le arzi la nesfârşit asemenea unui phoenix legat în lanţuri de cuşca libertăţii eterne


Mariana Bendou 90

16) CONSTANTIN GRECU (Hunedoara, România)

Născut la data de 26 mai 1946, absolvent al Facultăţii de Inginerie din Hunedoara, este în acelaşi timp şi poet, promotor cultural, fotograf, jurnalist, etc. Ocupă funcţia de Consilier Cultural în cadrul Consiliului Director al “CARP SPERANŢA” Hunedoara. Este Secretar de redacţie la ziarul “INFOCARP” şi a colaborat cu presa locală şi judeţeană alături de poeţii: Gligor Haşa, Ovidiu Vasilescu, Mariana Pândaru- Bârgău, Alexandru Mironov, Radu Ioan Igna. Este Preşedinte şi membru fondator al Cenaclului literar şi de jurnalism “Victor Isac” alături de care a realizat două antologii:,,Templul Creatiei'' şi ,,Preaplinul din suflet '' (poezie, proză, jurnalism). Poeţii hunedoreni l-au prins şi ei într-o antologie numită ,,Harfele Harului''. Este prezent pe diferite siteuri literare (de exemplu “Reţeaua Literară”) şi are două cărţi de autor publicate: “Din dragoste pentru oameni''


Mariana Bendou 91

prefaţată de părintele protopop, Stencoane Miron, de la catedrala,,Sfiinţii Împăraţi Constantin şi Elena”(unde este Consilier eparhial) şi ,,Se scutură gândurile''. sufletul, pereche, dublu Se revarsă ca un fluviu, sufletul-pereche, dublu, fiinţa mea în fiinţa ta, contopindu-se cu ea. Energie nevăzută, curge încet şi curge mută, de la mine către tine, c-o senzaţie de bine. Întind mâna, te cuprind, mă apropii-ncet de tine, îţi simt inima bătând, bătând numai pentru mine! Și-n îmbrăţişarea tandră , flancată de dulci cuvinte, văd a dragostei orfandă, cum tot cerul îl deschide! Tot momentul e sublim... Noi trăim şi ne iubim, Iar dragostea ne ridică Prin chemarea ei unică!


Mariana Bendou 92

Suntem zei nemuritori în a timpului clepsidră, suntem fiinţe, iubitori, într-o lume rea, perfidă! Se revarsă ca un fluviu, sufletul-pereche,dublu, fiinţa mea în fiinţa ta, contopindu-se cu ea! maratonul vieţii, Alergăm, alergăm mereu, Maratonul este un sport greu; Şi ştim: viaţa nu e atât de lungă, La sosire, nu pot cu toţii s-ajungă. Cazi, te ridici, alergi mai departe… Puţini vor trece linia de final; Să fie campioni cu toţii nu se poate, Viaţa este un fel de carnaval! Oamenii sunt oameni, peste tot în lume, Muncesc, iubesc şi aşteaptă la rând, Să primească numai ce li se cuvine, Partea lor de plata, pe acest pământ! fericirea Toate sunt bune, foarte bune, cînd răspândesc lumină în lume, când flacăra iubirii arde-n orice casã,


Mariana Bendou 93

când dragostea este al lumii împărãteasã, când florile rãsar frumoase pe pământ, din fiecare vorbã, din fiecare gând! când vrei să-aduni în inima ta, pământul întreg şi toată lumea, atunci poţi cunoaşte fericirea. adesea... Adesea gândurile ne poartă, În arealul tumultos a vieţii Şi amintiri care nu iartă, Dezlănţuie clipe tristeţii! Dar, mai apoi, ne ridicăm, Privirea temerară către cer.... Simţind atuncea că zburăm Pe aripã de înger, cãtre El!


Mariana Bendou 94

17) MARIANA DOBRIN (Piteşti, România)

Este născută în comuna Dâmbovicioara, judeţul Argeş dar locuieşte în Piteşti unde este şi profesoară. Este membrã a Uniunii Epigramiştilor din România, membră fondatoare a Filialei Piteşti a Academiei Daco-Române, membrã a Ligii Scriitorilor din România, membrã a Fundaţiei Culturale “Liviu Rebreanu” , secretarã a secţiunii de umor a Asociaţiei Culturale “Gheorghe Ionescu Gion”, iniţiatoare şi coordonatoare de proiecte culturale şi ştiinţifice la nivel judeţean, interjudeţean şi naţional (la toate opţinând premii), etc. În activi-tatea literarã a debutat cu volumul de literatură pentru copii ,,Hai la şcoală” – volum de poezii şi scenete în versuri - Editura Carminis, Piteşti, 2002. Alte volume publicate sunt : ”Lacrima din Rugăciune” –Editura TIPARG, 2008, carte de poeme religioase şi parabole ( prefaţă de P.S.


Mariana Bendou 95

CALINIC, Episcop al Argeşului şi Muscelului şi de către Prof. conf. univ. dr. Ion Popescu), “Îngerul albastru”-volum de poezie- Editura TIPARG, 2008, (prefaţa Mircea Bârsilă şi Maria Diana Popescu) , volumul “Raiul cuvintelor” – poezie, Editura Tip Naste, Piteşti, 2003-prefaţa Marin Ioniţă, ,,Ghici”, volum de poezii şi ghicitori pentru copii- Editura Carminis, Piteşti, 2003 , etc.În curs de finalizare are volumele “Epigrama la scenă deschisă”, “Ţara lui Papură-Vodă” (Jurnal cu aromă de pamflet)-poezie umoristică, un volum de poezii pentru copii şi patru lucrări de specialitate. A publicat şi în antologii: - “Antologia epigramei româneşti”–Bucureşti, 2007, George Corbu -antologia de epigrame “Adevărul şi minciuna” –Uniunea Epigramiştilor din România-Editura Fundaţiei Culturale “Libra”, Bucureşti, 2011 -“Nici viitorul nu mai e cum a fost”- Asociaţia epigramiştilor clujeni, Editura Pro Vita, Cluj-Napoca, 2010 -“Universul prostiei” –Uniunea Epigramiştilor Din România-Editura PROILAVIA, Brăila,2009 - “Inteligenti pauca verba” (Pentru omul inteligent sunt suficiente puţine cuvinte), Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2009 - “Dialoguri Privilegiate”-Editura CONPHZS, Râmnicu Vâlcea-2009 (Maria Diana Popescu) -“Zâmbet La Ridendo”-Editura Eurostampa, Timişoara, 2008 -“Cuget, Deci Exist, Dar Nu Mai Rezist” -culegere de epigrame- Editura Pro Vita, Cluj-Napoca, 2005


Mariana Bendou 96

-“Epigramişti La … Şcoala Vieţii” – Cluj Napoca -2006 - “Armele Lui Cupidon” – Editura Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2007. - “Epigrame Cu Şi Despre Femei” - Editura GRAFIT, Bacău. -“Zigzag Umoristic”–Asociaţia de Învâţământ Vatra Dornei, 2006 -“Tradiţii Religioase” - Asociaţia de Învăţământ Vatra Dornei,2005. -Volumul Aniversar-“Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani” – Editura Zodia Fecioarei, Piteşti viaţa ca o luptă Alergător de cursă lungă, încerc să fiu, mereu mai bun, nu vreau să cred că nu se poate, iar când mi-e greu mereu îmi spun: şi mâine sigur e o zi, când zarurile pot fi bune şi roata sorţii se învârte ceva mai bine pentru mine. Nu vreau să cred că doar în gol la mine roata se învârte


Mariana Bendou 97

şi că nisipul mişcător îmi stă sub paşi când merg mai iute. Sau când, cu mâinile-amândouă, vreau să apuc destinul meu, nu vreau să strâng himere-n braţe ce visu-mi spulberă mereu. Nu vreau să văd, când pumnii-nchişi cu-atâta forţă mi i-am strâns, că printre degete-a mea trudă neputincioasă s-a prelins. Războiul dublu nu-l accept, trişorul sadic îmi displace, eu lupt cu sufletul în palmă, nu mă ascund sub carapace. cântec de varã Prin ploaie umblu fără grabă, încet, prin păr mi se răsfiră şi pe obraz mă răcoreşte


Mariana Bendou 98

când iarba-n jurul meu respiră. O simt plăcut sub talpa goală, e moale, umedă şi rece; miroase-a fân cosit şi proaspăt, iar coasa ca un fulger trece. Cosaşul trage brazda drept, în faţă iarba i se-nclină şi florile de sunătoare, de sânziene, de sulfină. În urmă locul este gol, udat de ploaie abureşte , vibrează parcă sub picior şi ceaţa-ncet, încet pluteşte. Spre cer se-nalţă, ca apoi în ploaie caldă să revină, Să crească altă iarbă verde şi altă floare de sulfină. E câtul verii-ameţitor ce îmi procură bucurie, Alerg prin ploaia jucăuşă, mă cheamă în copilărie. dulce amar Privesc grădina


Mariana Bendou 99

seara din fereastră, când florile stau frunte lângă frunte, un vânt ştrengar le mângâie şăgalnic şi îndrăzneţ cu mâinile lui multe. O floare ruptă, aşezată-n vază, e-un pas grăbit al florii către moarte, de-o laşi să şadă mândră în grădină va da sămânţa-i viaţă mai departe. În bobul mic din fiece sămânţă, cu gustul dulce sau cu gust amar, visează tandru floarea graţioasă, plutind în taină spre un zeu solar. fântâna În ciutura neagră, bătrână îmi tremură greu amintirea, iar cumpăna veche-a fântânii, ce-şi ştie de veacuri menirea, scrâşneşte strident într-o doară când apa o urcă-n lumină


Mariana Bendou 100

să stingă pârjolul de vară. Când gura-nsetată mi-apropii de buza ciuturii plină şi sorb cu nesaţ povestea adâncului, mă-mpărtăşesc din viaţa ce ţâşneşte ca ofrandă, din seva pământului. Prin cântecul ciuturii pur chipu-mi privesc în oglindă mai clar şi spăl cu răcoarea ei fardul, întins ca o mască de var, ce-ascunde a timpului urme săpate în sigur contur de jocul ce-l poartă hazardul ce tropăie-n jurul meu dur. Şi-n preajma fântănii se vede a timpului mână cum sapă, când zidul fântânii-o să cadă eu fi-voi de mult doar o frunză pe apă. poem iubirii Iubitule, hai sǎ ne facem floare, Cu tot ce-nseamnǎ-aceasta, aşadar: S-avem parfum şi splendidă culoare, Iubirii să ne oferim în dar. Hai sǎ ne facem vânt de primǎvarǎ Sǎ alergǎm pe-alei, prin tei înalţi Şi unde stau doi tineri decuseară, Noi sǎ îi ţinem strâns îmbrǎţişaţi.


Mariana Bendou 101

De s-ar putea, mi-aş mai dori sǎ fim O inima fierbinte, îngerească, În pieptul tuturor sǎ locuim, Sǎ-i ţinem strâns, mereu să se iubeascǎ… cântec din cuvinte: “În Paradis nu poţi să intri”, mi-a spus o voce-azi-noapte-n vis, “că n-ai ştiut să preţuieşti un dar frumos ce ţi-am trimis”. -Aşa e, Doamne, la-nceput n-am prea ştiut ce să aleg, m-am risipit în mărunţişuri şi n-am putut să înţeleg. Apoi, când am văzut că pot să fac din vorbă cânt şi zbor, m-am întristat, că pus în frunte era doar cel linguşitor. N-am vrut să-mi fac din vorbă surle şi osanale să ridic, am plâns şi l-am închis în mine şi n-am mai vrut să cânt nimic. Acum, TU vii şi crunt mă cerţi că n-am pus preţ pe darul TĂU, că l-am lăsat să ruginească; Iertare-Ţi cer şi-mi pare rău!


Mariana Bendou 102

Dar ÎŢI promit că nici un ceas n-am să-l mai las să zboare-n vânt, mă-ntorc la cântecul din mine şi aripi noi pun la cuvânt! joc vrăjit Eu nu scriu poezie, acest lucru îl fac doar poeţii, nişte fiinţe alese de Dumnezeu, nu de oameni. Eu doar mă joc, mă joc de-a culesul prin lanul alfabetului. Uneori alerg toată ziua şi nu obosesc adunând cu grijă literă cu literă, până strâng un buchet uriaş. Apoi le aşez pe albul paginii, potrivindu-le câte una, câte două, câte trei sau mai multe... cum îmi vine. Le-nvăţ să se ţină de mână. Atunci literele încep să vorbească. Uneori spun adevărate poveşti: de iubire, de dor, de alean... Ştiu foarte multe lucruri despre mine, despre tine, despre noi... De cele mai multe ori pornesc la cules noaptea, mai ales când luna, ca un vas de cleştar, stă agăţată de cer, cu un colţ în jos.


Mariana Bendou 103

Se spune că e lună nouă şi aduce noroc. Bunica spunea că aduce secetă, oricum eu tot pornesc la cules, altfel nu pot, m-aş îmbolnăvi de tristeţe. Mai număr stelele din Carul Mare, sau licuricii de pe deal, mai adun o literă - petalã de mac aprins ca obrazul fetelor îndrăgostite, altele albastre ca izvoarele de munte, ori marea plină de talazuri... şi aşa, până în zori, buchetul este gata. Atunci iau literele, le framânt, precum aluatul din care bunica făcea pâine. Le aşez la dospit şi aştept un semn, semnul care nu se poate descrie în cuvinte, ci doar se simte. Când soseşte, e musai sã mă trezesc şi-n miez de noapte… Atunci, pun aluatul în cuptorul căptuşit cu materie cenuşie unde, cu o căldură aparte, începe să răsară un preparat delicat, plin de arome şi-nţelesuri. De bucurie îi dăruiesc un strop din inima mea să se bucure de iubire şi-l sărut ... până începe să prindă viaţă. evadare Des, din cubul meu de-acasă,


Mariana Bendou 104

Cu pereţi nepăsători, Care sadic mă apasă, Mă teleportez prin nori. Nu pun laţ, nici frâu la gânduri, Slobode le-nvăţ să zboare Printre stele rânduri, rânduri, Printre păsări călătoare. Şi cu ele-alerg mereu, Bat pământu-n lung şi-n lat, Stând comod pe-un curcubeu, Mângâi cerul înstelat. Pot să mă preschimb în ploaie, Marea să o-mbrăţişez Şi din plete-mi fac şuvoaie, Prin păduri mă furişez. Stau pe-o margine de stâncă, Sau pe buza unui râu, Mă arunc în vale-adâncă, Fur cleştarul din pârâu. Fur şi aurul din soare, Două pene de păun, Plus mireasma de cicoare, Toate-n suflet mi le pun. Am să iau şi-un strop de rouă Într-o cupă de la crin Să vă dau în dar şi vouă Când acasă o să vin. După ce-am făcut o cură De miresme cu răşini Revărsate în natură, Prin pădure, prin grădini,


Mariana Bendou 105

Cu nespusă voluptate Peste munţi arunc privirea Pânã-n zări cu nori pictate Şi ating nemărginirea. Pentru astăzi e de-ajuns, Ceasul din perete bate, Orologiul său ascuns Ţine grabnic să-mi arate Ce răbdare şi măsură Să iau când la drum pornesc Chiar şi într-o aventură, Cele două-mi folosesc. Ceasul meu e prea grăbit, Mă plantează în real, Mă aruncă obosit Într-un labirint banal. Grijile ce-mi stau în cale Şi-uneori îmi bat la uşă, Le tratez ca stări normale, Mie nu îmi pun cătuşă. Mâine iar pornesc prin stele, Visele nu au hotar, Toate gândurile rele Le poftesc pe uşă-afar’. colivia dintre prăpăstii Insomniile mă colindă noaptea precum frunzele. Cu ele caligrafiez o rugăciune către stele. Înmoi creioane în cerneala cerului,


Mariana Bendou 106

pun aripi gândurilor şi le trimit să TE caute acolo în împărăţie, să TE roage să-ŢI aminteşti de mine, să-mi spui de ce m-ai trimis să mă plimb în această grădină, pe care unii o numesc viaţă. Mie mi se pare o colivie în care TU ne aşezi ca pe nişte păsări, ne înveţi să cântăm şi după ce am deprins taina cântecului ne schimbi cu altele. O colivie aşezată între două prăpăstii. Mă îngrozesc, DOAMNE, la gândul că n-ai mai avut curajul să ne mai clădeşti o altă colivie, cât sunt cerurile de lungi şi de late! Te-am dezamăgit şi poate n-ai mai vrut să Te osteneşti pentru noi.


Mariana Bendou 107

18) LILIANA RAMONA ALBU (Budapesta, Ungaria)

Este născută în Turda, România, dar locuieşte din anul 1999 la Budapesta unde realizează activităţi cultural – educative pentru comunitatea românească de acolo (cursuri de limba românã, cerc de dansuri populare, bibliotecă, excursii, etc.) Între anii 2008-2010 a locuit cu familia în Africa (Dar es Salaam, Tanzania) unde a învăţat să lucreze “Stampwork and Embrodery în 3 D” tehnică pe care a perfecţionat-o realizând tablouri foarte apreciate şi căutate (are expoziţii personale în Ungaria). Debutează literar în această antologie. clipe minunate... Clipe minunate, iubire curatã Au sosit la mine Sã mã îmbrãțişeze Mai mult ca niciodatã


Mariana Bendou 108

Le-am aşteptat ca sã soseascã Dar îmi este foarte fricã Sã nu mã pãrãseascã Într-o singurã clipã… credințã Plâng, plâng şi îmi tremurã inima; Simt cã se desface precum piersica. Dar vreau sã fiu tare ca piatra Sufletele sã le pot ajuta. Domnul cel de Sus îmi tot spune.. Fii tare, ai credințã, cât poți ajutã.... Nu-ţi fie teamã, Eu sunt lângã tine Când ceri, îți dau putere multã! Viaţa este un cadou Se schimbã viaţa, trece timpul, Oamenii mor, apar noi vieţi; Dar un lucru tot va rãmânea Lumina sufletului fiecãruia. Îşi trãieşte viaţa fiecare: Unuia mereu îi reuşeşte Altul plânge şi doreşte Visele rãmân în continuare.


Mariana Bendou 109

Viaţa nu are grija de tine Este asprã, rãu şi bine.... S-o strãbaţi nu ţi-e uşor. De nu priveşti spre viitor. Nu o poţi trãi din nou; Ţi-a fost datã drept cadou… Dragã mamã Dragã mamã, atunci când Mi-ai dat trupul meu plãpând, Când pe lume m-ai nãscut, Zâmbetul tãu mi s-a pãrut La început cam tulburat Apoi tot mai curat… Eu am crezut cã-n brate , legãnatã, Am sã-mi petrec viaţa toatã; Credeam mereu cã aşa voi fi... Dar am şi eu la rândul meu copii!


Mariana Bendou 110

19) ODETA TÃTARU (Rişcani, Republica Moldova)

A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat “Alecu Russo” de la Bãlți , Republica Moldova, specializarea filologie. A urmat ulterior cursuri de recalificare la Educaţia Artistico-Plasticã, ISE or. Chişinău fiind acum profesoară la Şcoala de Arte Plastice Rişcani. Pasionată de pictură şi de fotografie, este o persoană activă, creativă, căreia îi place să experimenteze tehnici noi şi diverse materiale în pictură. Tematica picturilor ei este diversă, dar intenţionează să arate admiratorilor ceea reprezintă ţara şi poporul ei. Consideră că arta trebuie să fie pozitivă şi să aibă impact educativ asupra societăţii. O pasionează arta modernă, dar nu şi suprarealismul, regăsindu-se în impresionimul romantic. Aflată încă în căutare de stil, realizează picturi în ulei, gouache, pastel, pictură murală, pictură pe mătase, pe batik, etc. Se implică şi în activităţi cultural-artistice găsind satisfacţie în promovarea talentelor tinere din


Mariana Bendou 111

domeniul artei: are elevi laureaţi (locul II la concurs de grafică) ai Festivalului Internaţional de artă din Polonia “Ploaia de stele”, 2010, obţinând şi zeci de premii anuale la concursurile de artă organizate de către Ministerului Tineretului şi Sportului din Republica Moldova. Este membru al galeriei online “My Art” şi al comunităţii de artă “vreausapictez” fiind şi administrator al unui site internet de promovare a artei (http://promoart-odeta.cabanova.com ); publică desene în revista “Noi”. A fost premiată la “Târgului meşterilor populari” din raionul Rişcani, Republica Moldova, ediţiile 2008, 2009, 2010. Debutează literar în acest volum antologic. Lumină, Lumină, Lumină! Lumină, Lumină, Lumină! În dar a fost dată la toţi. De ce dar ţi-e sufletu în tină; Speranţă în el nu mai porţi? De ce te inundă teroare Şi fructele-au gustul amar, Ţi-e frică de vânt şi de mare Şi plângi în ţinuturi-calvar? Lumina, n-o tragi peste tine, N-o bei ca extract de sulfină, Cu mintea discerni ce e bine, Cu inima treci în lumină!


Mariana Bendou 112

(foto: Odeta Tataru)


Mariana Bendou 113



Mariana Bendou 114



Mariana Bendou 115

20) CAMELIA IULIANA RADU ( Ploieşti, România)

Este absolventã a Facultãţii de Psihologie din Sibiu şi posesoare a unui Master in psihologie. Este prezentã pe diferite siteuri literare (exemplu “Reţeaua Literarã”) şi în antologii: - “Lira in 4 puncte cardinale”,2010, unde participă cu 15 poeme, alături de alţi poeţi, din ţară şi străinătate - Antologia “STARPRESS” , 2011 (proză şi poezie) - “Antologia Poeticã”, 2011 (în care participă cu poeme, alături de alţi poeţi, din ţară şi străinătate) Are mai multe volume publicate: - “Pasărea singuratică”, Editura NEOTONIC, Piteşti, 2001; volum de proza scurtă, ilustrat de autoare, cuprinzând 17 ipostaze ale singurătăţii. - “Legendele cetăţii Şinca”, Editura NEOTONIC, Piteşti, 2002, volum ce cuprinde 5 legende despre daci. - “Caiet pentru citire, alături de Mihai Sen”, Editura NIGREDO, Arad, 2002 - un album de grafică


Mariana Bendou 116

personală, comentată cu versuri scrise de poetul Mihai Sen. - “Muntele iniţiaţilor” , Editura NEOTONIC, Piteşti, 2003; volumul cuprinde 3 poeme: Bãrbatul Soare, Gaia şi Muntele Iniţiaţilor, ce descriu întâlnirea sacră dintre bărbat şi femeie. - “Regăsirea de sine”, Editura TIPAR PRESS, Ploieşti, 2008; un volum de scurte eseuri, meditaţii şi observaţii psiho-socio-culturale. - “Floare mica” , Editura Etiquette, Bucureşti, 2009 (volum de poezie) - “Pe muchia prezentului” - Ed. Etiquette, Bucureşti. 2009 (proză scurtă, despre timpul personal). nuanţele vântului Verde vânt în februarie prin culoarul unei iubiri şuieră un zmeu albastru de hârtie mă caută departe în umblatul firului găsesc râsul de anul trecut ai putea să mai fii cu altcineva dupã tot ce am trăit? ai putea? da, de ce nu? ivindu-se de sub zăpezi întunecate emoţia mă alungă peste nori plâng iubind obrazul tãu aspru


Mariana Bendou 117

mirosul de crengi arse călătorit în depărtări în februarie doar vântul este verde doar inima lui încolţeşte dacă torni frig peste umerii mei voi muri nu, tu nu mori, tu eşti ghiocel. Învaţă-mă, să fii Să vorbim despre oglinzi azi, când pulsul puterii ne îneacă glasul iar cununa de rege pe sufletul plăpând lasă răni. Aparenţe călăuzitoare, pansamente ale adevărului ologit ne poleiesc viaţa măruntă, devenim statui ale gândului, monumente de nisip în vântul gloriei. Clipa unei imagini creşte goală fără hrană înţeleaptă doar sabie doar răsunet care împarte. Întors către mine e doar chipul tău


Mariana Bendou 118

de care mâine te vei poticni în oglindă. Unde să mai plecăm? Drumurile sunt în cerc, pradă veşniciei. În nopţile neliniştitoare cerurile tăcerii se deschid măştile cad una cate una în ţipătul lor ne dezmembrăm cântec al sângelui mort răsfirat în ascuns de lumină. Mai bine vorbim despre oglinzile în care doar pământul îşi regăseşte chipul. în vizită la doamna cu mănuşi Avea mănuşi pentru toate mâinile pentru ea, pentru el, pentru mine şi cred că avea şi pentru voi; pentru mâini mentale şi emoţionale, inexistente sau invizibile, mănuşi de iarnă şi de vară, mănuşi reale şi virtuale, ireale, mănuşi inventate, desenate, sculptate, poetice, dramatice, de sârmă şi de vis; mănuşi tăcute sau vorbitoare, calde şi reci, bune şi rele, cu puf, cu ghimpi, cu glaspapir,


Mariana Bendou 119

murdare, curate, parfumate, ude, plouate, ninse; de blăniţă şi croşetate, electrice, cu laser, mănuşi de zi, de seară, de ocazie, de motociclist şi de prinţesă; ale ei, împrumutate, furate, de colecţie, vesele şi triste. mănuşi la modă, vintage, de epocă, uzate şi noi, unicat şi de serie, stocuri de mănuşi. Îi lipseau mâinile. PS: Pe la doamna cu multe pălării nu am trecut, îi tăiase Făt-Frumos cele şapte capete şi se făcea anchetă. spălarea de rutine Poate că cerul de hârtie minte, nu eşti tu în pagină strigând. Este doar iarna, viscolul intrat prin hornurile inimii sau aşteptarea cu factura în dinţi. Coroana de împărat a experienţelor, atingerile întristate de margini, spaima triumfală a mortului din gând.


Mariana Bendou 120

Mai bine treci de formatul standard, de cuvintele în care ai chip, de amăgirile îngroşate de uitare, de popoarele iluziilor dormitând în priviri.


Mariana Bendou 121

21) IULICÃ ŢENEA (Perth City, Australia)

S-a nãscut în oraşul Drobeta Turnu Severin şi este licenţiat în ştiinţe juridice. Pânã la vârsta de 16 ani a locuit în Bucureşti, dupã care a emigrat cu familia în Australia unde este acum patronul unei grãdiniţe foarte mari (de 500 de copii) şi unde are mai multe sãli de jocuri mecanice pe care le administreazã. A publicat în limba românã şi englezã volumele: “Taina ochilor mei, “Întuneric şi luminã”, “Apocalipsa” (lupta dintre îngeri şi demoni pentru grãdina edenului – scenariu de film s.f.), “Muguri de apã”, “Flacãra vieţii”, “Bulgãri de luminã”, “Viaţa unui cãlãtor”, “Cavalerul de gheaţã” suflet pribeag Sunt un porumbel alb și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu


Mariana Bendou 122

și mă aprind pe câmp ca o torță, sunt parfumul suav al liliacului ce sarută noaptea fluturii ratacitori, sunt luminã și întuneric, sunt apă și foc. Mă sting odată cu lumea și mă aprind odată cu ea. Caut ochiul ce a picurat în mine lacrima albă și a născut în inima mea trandafiri. Sunt ecoul ce vine să trezească ființele adormite și fecioarele cu ochii de azur, sunt un copac înalt și foșnesc de patima iubirii, pentru pădurea ce aprinsă de soarele scăldat în fire de aur, se înclină și tace. naşterea mea Probabil am traversat Calea Lactee ca să primesc iubirea prin Femeie. Din trupul ei mi-am luat atomii, aşa precum mustesc de sevă pomii. Această sfântă zi când m-am născut a înălţat pe boltă luna şi-am trecut, prin poarta strâmtă a lumii fără chei şi-a întâlnit în prag lumina,,ochii mei,,. Bine-ai venit copile, în palme ţi-am lăsat ambrozie şi fructe ca să te faci bărbat. Durerea şi puterea sunt prinse de pământ şi-atărnă peste tine, dar se piered prin,,cuvânt,,.


Mariana Bendou 123

Aceasta e vestirea când trupul prinde viaţă şi-alunecă-n lumină ca perlele pe aţă. Tu nu-ţi vei şti plecarea, zâmbeşte, celebrează şi uită că fiinţa de felul ei visează m-am nascut din iubire S-au aprins în mine scântei albastre și nu le pot stinge cu nimic din afară alearga-n trup dezlegate copile sihastre strălucind ca o lumină în viața mea amară Unde-s zeii să-ntreb la ce masă să stau și ce aripi să-ntind către tine și stele din ce floare-minune nemurire să iau să te țin ca pe-o nimfă în brațele mele Lunecând spre apus după tine am venit m-am oprit ca un prunc la izvorul ascuns și apoi, am pornit spre câmpul însorit de maci galbeni și fluturi roșii pătruns M-am născut din iubire și iubire primesc îngerii mi-au dat aripi să ajung la iubire am luat forma din vorbe ce adânc strălucesc te aștept și aici rătăcesc în neștire. Ingrata Elenă a Troiei mele mit ascuns în sămânţă otravă ce mi te-ai


Mariana Bendou 124

strecurat în suflet curată, precum un văl de mătase m-ai aprins măduva ce tremura în oase senină, ai plecat după ce fără pic de milă mi-ai rupt bucata de cer rămasă senină mister eu plâng acum după trecutul efemer iar scutul ce-mi stătea precum un zid l-ai dărâmat nebună şi-ai plecat, te-am căutat sperând în ultimul tău gest, precum un cerşetor m-am aruncat la talpa ce-a


Mariana Bendou 125

strivit a mele buze sărutate-n multe nopţi apoi...uitate, te blestem să chemi numele meu prin lunci strivitã printre maci şi-apoi înfântă să înveţi să taci numele tău nu-l pot uita când stă ascuns în palma mea, secundă ai fost şi nimic altceva te du şi-ascultă glasul mut ce te-a iubit şi l-ai durut regina a neantului rămâi, eşti ultima şi-ai fost şi cea dintâi. valsul culorii Ţi-am simțit puterea deasupra creștetului


Mariana Bendou 126

în tăcerea ta regală și-am auzit pe Dumnezeu vorbind de taina lumii ascunsă privirii violet curățind trupul și-a mea inimă ce bate-ncet. Dincolo de formă și cuvânt, zeii forță ți-au dat sărutând cu patimă atomul din scântei. Ai luat viață și moarte împreună peste mine ai risipit vălul ce-l poartă regii de la început păn' la sfârșit. Mi-ai dat căldură și splendoare, formă ai creeat, deși ești rece și ascunsă patimă caldă ai lăsat peste a mea minte, ce-n gânduri albe căuta calea culorii pure ce-n taină peste trup se revărsă. Floare violet, răspunde buzelor mele calde, dulci ce-așteaptă cu nesaț a tale mângaieri să aduci din universuri, stele aruncate pe mantia luminii și stinse în astă lume de roua cea dulce a iubirii. artistul Pictând ușor cu degete angelice trupuri profetice sâni albi ca neaua și meri plesnind de flori răsfirate firave splendori gutui pârguite de soare, pictor, bucată de lut însuflețită și caldă, pământ crizanteme iubite


Mariana Bendou 127

în tabloul perfect m-ai transpus într-o înerție totală formă albastră-n apus modelele se apleacă călăuzite, sfinte și dulci, rămase în nemișcare, statui ingenue,prefăcute în mucenițe pe pânză tu, artistul care-a schimbat lumea, ești ecoul sufletului meu, dincolo de acest trup pictat de-întâiul Împărat, nici vorbe, nici gesturi nu-s îndeajuns să te exprim, mă-nclin cu capu-n piept, păstrez doar un suspin. Eu sunt poet.


Mariana Bendou 128

Zăpada Tabloul unui pictor renascentist, te-a readus pe pănză și-n bucuria tuturor te-a înzestrat cu albul ce pătrunde în sânul unei zeițe și-apoi din lună o rază te-a prins alunecând prin fulgii tăi. Superbă oglindire în apa ce și-a păstrat virginitatea și buzele fremătând o dulce melodie adusă din vremea menestrelilor ce-și purtau calea prin vastele castele. Zăpadă, tu ai însoțit poetul în noaptea fără stele și visătorii dincolo de pragul morții, te-ai preschimbat în lebădă ca să atingi oglinda unui lac transformat în sticlă și ai cântat balada prințului Stelios ce și-a facut din petalele tale, trenă și din gheață un toiag fermecat. Tu mi-ai înălțat copilăria, ai aprins lumina în ochii mei și mi-ai promis un basm inițiatic atunci când voi fi mare. Aștept în fiecare seară să apari, să mă preschimbi în torță arzătoare ce-aprinde toate universurile și le permite să se unească cu marea.


Mariana Bendou 129

crinul M-am născut şi dorm în noroi, nimic nu m-atinge sunt purtată de vise departe, dincolo de flori îmbrãcată-n mireasă vântul aripile-mi frânge m-am născut din tărână, mă ridic în splendori. Mă culegi, a ta floare rămân, udă-mi rădăcina alergând prin zăpadă ajung să topesc inimile mă aplec să-mi văd cum se-nverzeşte tulpina şi să sting cu petalele mele albe patimile. Ştiu să cânt, tu s-asculţi tăcerea absolută iar în dans mă aşez lângă florile de liliac sunt pură, nu pot fi niciodată o floare tăcută chiar de nu stau atârnând la tine-n cerdac. Soarele-mi este soţ şi a lui sunt soţie, nu mă mir că nu ştii, e o taină păstrată eu domnesc peste întreaga împărăţie de nici un pământean nu sunt încă curtată. Sunt floarea purităţii şi iubirii eterne nu locuiesc în câmpiile roşii şi mute, departe de oameni respir şi trăiesc şi sunt regina împărăţiei tale absolute. Declaraţie de dragoste Apleacă-te, să pun la gâtul tău alb ca laptele, o ghirlandă de flori să-ți mângâie corpul și să-mi primești buzele la


Mariana Bendou 130

pieptul tău înmiresmat de nectar. Fii crinul meu, eu, grădinarul tău și lasă-mă să-ți ud rădăcina, binecuvântează-mă cu vioara trupului tău și lasă-ți muzica să dizolve stâncile. Dulce Madona a mea, roagă-te să nu mă pierd și să-ți culeg anemonele din mare la ceas ascuns din noapte și uită că te apasă lutul. Te las să mă transformi cum vrei tu, așa de mult te simt stăpână iar eu, doar un cavaler ce caută grațiile tale primite de la zei te găsesc efemeră. Te iubesc într-o formă unică și perfectă, aștept să-ți scuturi roadele în grădina pe care am înverzit-o special pentru merele tale coapte. Născătoare și pruncă mi-ai zidit mânăstire din cărămidă fierbinte și n-ai uitat să pui icoana făcătoare de minuni pe creștetul meu.


Mariana Bendou 131

Declar în fața lui Dumnezeu și-a lumii că-mi ești soție și coastă sfântă, rodie și diamant, luceafăr și curcubeu fără pereche. Tu ești pământul și te las să-l calci cu patimă, tu ești femeia ce-mi strivește bobițele de struguri ce plâng transformate în must. Vis și realitate, zgomot și tăcere, mângâiere, limpezime și furtună năvălitoare, ești viața mea și voi muri impreună cu tine perfectă. primăvara din mine Sunt îndragostit și strig asta, teamă nu-mi ESTE sunt un cavaler ce-a zămislit din tine o POVESTE drumurile ne-așteaptă împreună să CĂLĂTORIM chiar de-s ploi sau furtuna, împreună să FIM. Te cunosc de-atâtea vieți iar fără tine nu EXIST dacă nu ți-aș simți bătaia inimii aș fi atât de TRIST câmpul plin de maci ne-așteaptă să îl SFINȚIM chiar dacă piatra e rece, noi o ÎNCĂLZIM. Ți-am scris numele cu sângele meu pe HÂRTIE nu-mi pasă de-o citește careva, aș vrea să ȘTIE


Mariana Bendou 132

că eu te vreau a mea să fii veșnic și ÎNTOTDEAUNA căci nu mă va opri niciodată în loc FURTUNA. Să-mi dăruiești aș vrea un prunc alb ca ZÃPADA să-l închin la zeii albaștrii și să-l spele CASCADA și din trupurile noastre să iasă ambrozie DULCE să nu-l mai punem frumoaso, pe Dumnezeu pe CRUCE. petala unui crin Iubire, ce se leagănă prinsă de multe fire, aleargă în braţe-mi să respire roza fierbinte ce-ţi traversează viaţa prin cuvinte şi-alege doar dulceaţa. Craiul grădinii parfumat a dăruit ,,cerului” un băiat şi această taină numai tu o ştii. La ceasuri ce demult târzii, două trei stele au plecat să schimbe un destin purtat de ,,calul pegas” ridicat din haina grea a lumii reci, pe care ai să-ncerci s-o treci. M-am născut ca un împărat şi ascult roua ce-a lăsat doar urme pure şi deschise, curăţându-le de vise. Trilul ascuns din inimi frânte purtate în ore şi secunde, vestesc venirea unui MAG, cu totul scăldat în smarald. Această poveste-am


Mariana Bendou 133

auzit, de la-nţeleptul rătăcit în umbra florii cea de nuc unde pe tine-am să te-aduc, să-mi fi MIREASĂ iar eu MIRE, adormiţi frânţi între destine. dantela Dincolo de splendoarea aburului ce-acoperă statuia din tine superbă, a maestrului operă, respir și într-un colț al umarului tău gol, m-am retras să-mi pun aripi ca să zbor. Fără haine te-am luat din Eden, desculță, descompusã în douã, atom și sămânță, iar acum, tu prea plină de zgomot aștepți în tablou, femeie-copilă atârnând pe pereți. Ingenuã, mi-ai dăruit prunci, al tău pântec ascultă aplecat cum îngân un descântec, în timp ce dantela îți străpunge pielea fină, te-așezi să-mi culegi polenul precum o albină. viaţa Cutremurător de frumoasă, TU, prințesă născătoare a gândului, complicată și subțire ca un văl discret de umbre, prinsă în centrul inimii unui muritor, mi-ai deschis privirea către dimensiunea cea mai limpede a splendorilor astrale. Tu viață, ești înălțarea și declinul,


Mariana Bendou 134

te-ascunzi în formele mlădioase răspândind sămânța, ridicând buzele colorate ale sărului feciorelnic către Ochiul frunții, acolo unde cascada năvalnică, copleșește dansul cosmic și se întrepătrunde cu brațele de argint ale marilor renașteri. Te cunosc prin durerile pe care le provoci, prin transformările la care supui ființa în drumul ei terestru către perfecțiune. Percep și iubesc latura ta eterică, tocmai pentru că sunt o frântură din zgomotul tău perfect, din melodia ta universală și curg precum un râu răspândit prin albiile pline de nisip și aur. Bucurii? Au fost atât de puține, dar le-am primit ca pe un cadou unic, neuitând să mulțumesc pașilor tăi neumblați, ce mi-au deschis poarta, primindu-mă ca pe-o ofrandă în grădina marelui Timp. Lumina și întunericul, în contrast permanent au întreținut mișcarea cosmică de la începuturi și pânâ la capătul drumului, purtându-mă și pe mine la pieptul plin de laptele sfintei Mame, botezându-mi creștetul cu două stele și trei luceferi, rupți din Raiul Adamic și puși să strălucească în rochiile dantelate ale planetelor. BINELE și RĂUL, în relativul lor permanent, au


Mariana Bendou 135

trecut în goană atingându-mi tamplele, purificând atomul ce-și depășea menirea, lăsând Omul din mine să meargă împotriva vântului, lipsit de teamă precum un tânăr șoim, ce-și caută înălțimea deasupra pădurilor și-a stâncilor mute. Tu ești aici, VIAŢĂ trecând după MOARTE, ascultătoare și supusă legilor firii, îndrăgostită până la frunze de rădăcinile aspre ale copacilor, visătoare și fecioară, femeie și doică a celor ce-și caută numele, lăsând în cartea veșnică doar o silabă prinsă de-o petală. moartea Somnul adânc și greu, visul cel mai profund, tulburător precum neantul, tablou sumbru, teama cea dintâi și cea de pe urmă a împăraților, odihnă la rădăcina Crucii, în pământul frământat de tălpile picioarelor omenești, TU, aspră și fumurie te-ai arătat ca o umbră peste paradis, întunecându-l. N-ai putut să stingi flacara ce-și croia drum prin câmpia înverzită și ai secerat macii curmându-le respirația. Ai învăluit


Mariana Bendou 136

lumina, i-ai străpuns razele, dar n-ai reușit să-i strivești frumusețea diafană. Lupți precum un cavaler uitat de vreme, într-un război inutil. Existența te cuprinde și pe tine căci ești Ușa prin care omul trece spre odihna sufletului și a minții. Nu încerca să-mi sperii ochii, căci sunt acoperiţi de nuferi și învăluiți în iederă. Te pot nega dacă vreau, am această putere pe care Infinitul mi-a dat-o, dar te las să crezi despre tine că ești atoatestăpânitoare. Frumoasă și rece, vestitoare a lumilor nevăzute prinse-n cercul îngust al materiei, te las amintirii unei mari iubiri, ascunsă în cimitirul de piatră, acolo unde o copilă plânsă aduce primul trandafir mamei sale trecută întru veșnicia de unde nu se mai poate întoarce nimic. Privești și nu-ți pleci privirea, ba dimpotrivă, semeață și seducătoare aștepți altă trecere prin poarta lipsită de cheie. Măcar o lacrimă să văd că-ți curge pe obraz şi o simplă părere de rău să adie precum vântul de primăvară. Oprește pentru o clipă iureșul tău și cuprinde cu dragoste capul descoperit al inimii frânte.


Mariana Bendou 137

Buna Vestire Deasupra terrei, o mare adunare de îngeri au pornit s-aducă prin Arhanghelul Gavriil ce-n grabă a sosit în noaptea fără stele, o prea curată și sfântă misiune trimisă de ,,cel veșnic” să fie o pildă nouă pentru lume. O grație Divină și-un pântec nou, neprihănit, de fată ce purtător de sânge nobil urma să nască neîntinată și să aprindă focul sacru ce sta ascuns la rădăcina de unde plânge floarea albă cerând din adâncuri lumina. Fecioară, tu, ce-aprinsă-dulce ai întălnit Eternitatea adu în palme praf de lună ca să dispară răutatea, căci viața noastră n-are aripi și nu cunoaște înălțare, iar pruncii dorm fără odihnă, uitând de viaţă și splendoare. Această zi purtată-n vălul ce stă și-acoperă neantul aduce pe pământ minunea pruncului cum nu e altul, iar vestitorii stau aproape, să împlinească voia LUI, ce se înalță și coboară dând glas viu ADEVĂRULUI Vinerea Mare S-au frânt apele cu totul și-a rupt razele ei,,LUNA” stelele s-au strâns năvală și-anceput pe loc furtuna. Sus pe deal, colo pe Cruce stă Hristos însângerat


Mariana Bendou 138

fiul cel modest și veșnic al preabunului Împărat. S-a cutremurat pământul și l-au plâns florile toate, pietrele au strigat și ele, implorând pe rând, dreptate. Lângă Cruce, sta o Mamă cu palmele rupte-n două peste ea din norii roșii a-nceput din nou să plouă. Cine-i rege peste lume și de ce zâmbetul vieții a-ncetat să mai încânte luceferii dimineții? Secerat-au într-o clipă, cu ură și cu venin roua dulce de prin lanuri, cerul cu al lui senin. E-ntuneric, plânge Ochiul ce pe toți ne-a zămislit doar copii știu mesajul și pe CEL ce l-a vestit. Omenire fără suflet, ai ucis fărã de conștiință ești așa de rece, lume și lipsită de credință. Stau acum târziu în noapte cu a mea privire dusă și tot caut prin constelații taina cea de mult apusă. Este iar ,,Vinerea Mare” pe-obraji se preling lacrimi, este roua mea ascunsă și izvorul multor patimi. Tu Hristoase ești în mine ca o flacără arzând ești iubirea și iertarea, călător în alb trecând pe deasupra unui munte ce-aplecat ușor spre mare stă uitând ca astă lume-i adâncită în visare.


Mariana Bendou 139

Postfaţã: Fruntea cerului asudă (creația unui club virtual găzduit de Facebook ) Antologia de față reprezintă un îndemn pentru a scrie – act de eliberare de sub povara existenței. Orice act de acest gen implică o recunoaștere a nevoilor de alt ordin decât cel fiziologic, ontologicul stând la baza unei dezavuări sublime a sufletului. Volumul, o antologie a unor energii creatoare care au încercat să se ridice din lumesc prin transfigurarea dorințelor și idealurilor proprii, este unul al debutului pe tărâmul internetului. Tronează peste acest volum bunul simț al penei și al gândului împlinit spre menirea fiecăruia. Toți autorii, cu frunțile mai încrețite sau mai descrețite de fiorul trupului ca reflecție a sufletului, au așternut stih de viață și de moarte sub imboldul soarelui care degajă energii vitale pentru seva poeziei. Această antologie reprezintă și o premieră prin faptul că este un demers care a străbătut fizicul, ea fiind creația unui club virtual pe care situl Facebook l-a găzduit. Acest demers conturează o antologie unică prin forma de interacțiune a celor care trăiesc poetic în paginile cărții. Se observă faptul că paradigma centrală, cea care dă unitate, este decorporalizarea sinelui, a intimismului și a marilor reflecții asupra propriului destin în lumea care ne găzduiește fugitiv. Volumul este deschis de către poetul SORIN OLARIU care ne dăruiește fereastra sufletului prin


Mariana Bendou 140

versuri sensibile, un exemplu fiind poemul “Sfinx de ceară” unde lumina și întunericul devin elemente antinomice ale vieții și morții: “mi-e frică de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu şi ziua / mă-nvăluie”. Existã elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ …] mi-e flacără nestinsă dorinţa de lumină / şi zborul meu albastru şi verde mi-este vină”. Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către poetul IONEL STOIŢ (“La dzâua muierilor” – scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) care lasă versul vechi al românilor Sud-Dunăreni să elogieze iubirea și ielele ca element de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Şî să golim păharili!" / Daia vedz noi ne-mbătăm / Că nu pucem să le răbdăm / Nişi fără iele nu pucem / Ş-atunşi îi musai să bem”. Iubirea este relevată și de VIOLETTA PETRE în poemul “Ascunde-mă în tine“: “Noi suntem începutul iubirilor postume / Trăind în cercul nostru ce nu mai e rotund “și de cãtre LILIANA RAMONA ALBU care în “Clipe minunate...” relevă cu suavitate iubirea și îmbrățișarea ca moment al împlinirii sufletești, dar și moment de geneză


Mariana Bendou 141

creator de vers: “Clipe minunate, iubire curate / Au sosit la mine / Să mă îmbrățişeze”. Iubirea reprezintă motorul acestei antologii deoarece majoritatea celor care își destăinuie trăirile simt iubirea ca pe un act acut al sufletului, un pas de transfigurare spre alt plan ontologic (CONSTANTIN GRECU în poemul “Sufletul, pereche, dublu” : “Se revarsă ca un fluviu, sufletul, pereche, dublu, / fiinţa mea în fiinţa ta “ ; DIANA CIURTIN în poemul “povesteşte-mi!” : “povesteşte-mi ce rafală de vânt nebună, / te-a invitat să mă cunoşti” sau VERONICA CRĂCIUN în poemul “vals” – Eu... sunt doar tăcere, / când, muzica-n surdină, / plutește și-alinã.”) Această antologie poetică se vrea un mănunchi de reflecții filozofice și religioase, elemente comune ale unei gândiri ce are capacitatea să își ridice privirea din cotidian și să viseze spre transcendent. Poezia BOGDANEI ELENA SIMIONESCU “apără-ţi templul, Ioane!” sugerează trăirea în păcatul originar și nevoia de regăsire: “Căci, eu, Ioane, sunt om slab şi păcătos, / Tu eşti un înger, eu nu mai sunt frumos…/ Mi-am întunecat sufletul, făcând vrerea lor / Şi greu păcatele, în trup, mă dor! “ Reflexivitatea și nevoia de înțelegere a sensului vieții și menirii în viață sunt elemente ce sunt dezvoltate în poezia lui MARIAN DRAGOMIR în poemul “Gândirea” sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobaţie” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / şi merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”,


Mariana Bendou 142

cel al lui SILVIAN DOBRE : “Așa e viața tuturor / E ca şi fulgul trecător”, poemul lui GABRIEL MANOLESCU : “Eu, doamnă” : “Eu doamnă, sunt un scrib sărac / Cu sărăcia mă împac / Când n-am cernealã scriu cu sânge / Când nu am vise, mi le fac” ; dar şi VASILICA ILIE, în poemul “Atitudine” , spune : “nu voi părăsi locul de baştină / voi săpa adânc în stâncă / să găsesc izvorul / dătător de viaţă nouă” la fel ca şi MARIANA DOBRIN, în poemul “Viaţa ca o luptă” : “Nu vreau să cred / că doar în gol / la mine roata / se învârte” sau ODETA TATARU : “De ce te inundă teroare / Şi fructele-au gustul amar, / Ţi-e frică de vânt şi de mare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICÃ ŢENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și mă aprind pe câmp ca o torță”. În locul unui final aș dori să prezint și poezia celei care a susținut acest proiect, doamna MARIANA BENDOU, care își revendică întreaga sa creație pământului, creație în care originea este un lucru asumat și doar privirea spre cer poate să ne facă să ne depășim. Poeziile domniei sale sunt poeme în care se zărește patosul și credința că omul, creatorul, poate să își depășească veşmântul pământesc și să treacă în alt plan ontologic doar prin recunoașterea propriei corporalități:


Mariana Bendou 143

“Pământ” : “Regăsindu-te mă întorc / În braţele tale / Pământ” sau “plouă” : “Fruntea cerului asudă / Stropi mărunţi / În poala stâncii”… prof. drd. Marian Dragomir (Cenaclul “Atitudini” – Casa de Culturã I. L. Caragiale, Ploiești)


Mariana Bendou 144

Autorii cuprinşi în carte: 1) SORIN OLARIU …………………………………p4 2) NANCY VÂJÂIANU …………………………....p15 3) IONEL STOIŢ …………………………………..p19 4) BOGDANA ELENA SIMIONESCU …………..p27 5) MARIAN DRAGOMIR ………………………....p31 6) DIANA CIURTIN ……………………………….p38 7) IOANA VOICILÃ DOBRE ……………………..p45 8) SILVIAN DOBRE ………………………………p53 9) MARIANA BENDOU …………………………..p54 10) GABRIEL MANOLESCU …………………….p60 11) VIOLETTA PETRE …………………………...p68 12) GELU PESCARU …………………………….p73 13) VERA CRÃCIUN ……………………………..p76 14) EDUARD MOISE ……………………………..p84 15) TEODORA IRIMIA ……………………………p88 16) CONSTANTIN GRECU ……………………...p91 17) MARIANA DOBRIN ………………………….p95 18) LILIANA RAMONA ALBU…………………..p108 19) ODETA TÃTARU…………………………….p111 20) CAMELIA IULIANA RADU …………………p116 21) IULICÃ ŢENEA ……………………………..p121


Mariana Bendou 145

expresia ideii

Documents